Dezbateri parlamentare

Domnul Constantin Traian Igaş:

Declaraţie politică intitulată "Vanghelizare şi reactivarea dosarelor grele în PSD".

Atunci când spuneam în mai vechile mele declaraţii politice că unii dintre reprezentanţii partidelor aflate cândva, pentru o prea lungă perioadă, la guvernare, sunt capabili de orice pentru a-şi recâştiga scaunele aducătoare de beneficii, nu exageram deloc. Astăzi realitatea ne demonstrează că în rândurile partidului "roşu" totul este posibil.

S-a încercat în urmă cu ceva vreme o curăţare a acestui partid de unele dintre numele cu state vechi de plată. Erau atât de grele dosarele ce le atârnau de gât, încât nu se mai puteau ascunde de ochii justiţiei, dar nici ai cetăţenilor ce-i judecau! Nume ca Năstase, Mitrea, Rodica Stănoiu sau Dan Ioan Popescu au fost trecute în rezervă, lăsând loc pentru Geoană, Vanghelie, Şerban Nicolae sau Victor Ponta, nume mai noi, care sperau să aducă un suflu proaspăt partidului. Timpul ne-a dovedit, doamnelor şi domnilor, că gustul puterii este mult mai plăcut decât al opoziţiei. Că aripile celor trecuţi în rândul doi n-au fost decât scurtate, acestea crescând repede la loc. Că atâta timp cât oameni precum Iliescu sau Hrebenciuc rămân încă activi, puterea nu a fost scăpată din gheare.

Nu cu mult timp în urmă au fost reactivaţi Adrian Năstase şi Miron Mitrea. Două nume şi multe dosare. Am putut vedea cum Marian Vanghelie, un personaj care n-a prea trecut prin şcoală, ajunge să facă regula într-un partid care nu reuşeşte să promoveze valoarea morală a oamenilor, pentru că nu mai are de unde, iar Mircea Geoană e doar un preşedinte de faţadă. Acea faţadă ce trebuia prezentată electoratului din rândul căruia se puteau scoate voturi. Iliescu, Năstase, Mitrea şi eternul Hărebenciuc fac din nou regulile în acest partid care începe să arate oamenilor adevăratele lor feţe.

Surprizele nu se opresc însă aici. Astăzi observăm că visteria social-democraţiei s-a cam golit de fonduri. Oamenii partidului "roşu", deşi cu conturi pline bine de tot, bine ascunse şi dolofane, nu mai sunt dispuşi să bage mâna prin buzunare, atâta timp cât alţii sunt dispuşi s-o facă şi pot fi manipulaţi să o facă. Păi, dacă domnul Voiculescu dispune de fonduri disponibile, de posturi de televiziune numeroase precum dosarele pe care le are, de ce să nu fie ele utilizate de PSD în această campanie atât de costisitoare? Un colac de salvare poate fi întins şi acestui personaj care poate fi în perioada campaniei electorale extrem de util. Doar situaţia nu este atât de roză încât să-şi permită mofturi! Se prea poate însă ca acest colac rezervat domnului Felix să fie deja spart, şi atunci nu-l vom prea vedea pe la suprafaţă.

Astăzi numele grele ale PSD-ului roiesc în jurul motanului precum în faţa borcanului cu miere, dornice de a-l aduce din nou în rândul familiei din care a plecat, nu doar dumnealui, ci şi doamna Rodica Stănoiu, colega de generaţie şi de institute a domnului Ion Iliescu. Sau Dan Ioan Popescu, mai vechiul aghiotant al domnului Adrian Năstase. Iată curăţarea partidului prin partid, pe care au promis-o cetăţenilor. Iată noua, vechea şi eterna faţă a social- democraţiei, care vine să ne dea lecţii de politică. Iată principiile ce stau la baza acestui partid: "fă-te frate cu dracul, până treci puntea". Mai sunt însă ochi care văd. Iar aceştia nu sunt închişi. Şi nu sunt puţini. Ei sunt ai alegătorilor, cărora nu le mai poţi spune în faţă că cioara e de fapt un porumbel. Că cioara nu e neagră, ci de fapt albă.

Mircea Geoană mai crede încă faptul că e preşedintele unui partid şi că încă îl conduce. Adrian Năstase mai speră încă că poate ajunge preşedinte de ţară, Miron Mitrea mai speră şi el să pună mâna pe un minister pe care să poată să-l mulgă bine de tot, aşa cum a fost cel de la transporturi. Hrebenciuc speră şi el să o poată duce în continuare ca şi până acum, iar Dan Voiculescu mai speră să reintre şi el în politică, pentru a-şi îneca frustrările rămase şi a achita anumite conturi, nereglate, crede el.

Un partid plin de "speranţe"! Speranţe construite pe o alianţă PSD-PC plină de corupţie, oligarhie şi securişti. O combinaţie sortită eşecului înainte de a i se pune bazele. De care lumea s-a săturat până la refuz.