Dezbateri parlamentare

Doamna Lia Ardelean:

"Cine se face vinovat de descurajarea ţăranului român?"

La aproape un an şi jumătate de la integrarea României în Uniunea Europeană, în domeniul sanitar-veterinar continuă să se manifeste un haos de proporţii, o neconcordanţă flagrantă între măsurile adoptate de Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi realitatea din teren.

Degringolada decizională, precum şi nerealizarea obiectivelor impuse de Uniunea Europeană au un efect devastator asupra populaţiei, îndeosebi asupra activităţii micilor producători agricoli. Specialiştii ANSVSA nu au reuşit până acum să pregătească şi să informeze în mod corespunzător populaţia în legătură cu noile reglementări sanitar-veterinare, fiind adoptate norme interne şi măsuri peste noapte, pe care nici măcar angajaţii din teritoriu nu le cunosc. În loc să se ocupe prioritar de rezolvarea problemelor stringente ale fermierilor şi producătorilor agricoli individuali, conducerea ANSVSA a dat dovadă de neimplicare şi nepricepere în acordarea subvenţiilor şi despăgubirilor în urma epidemiei gripei aviare, pagubele fermelor avicole fiind imense. De asemenea, ANSVSA a tratat cu superficialitate controversata problemă a sacrificării cailor bolnavi de anemie infecţioasă ecvină, medicii veterinari contribuind efectiv la vânzarea animalelor bolnave unor firme intermediare, şi nu abatoarelor autorizate, iar oamenii au suferit astfel pagube însemnate.

Politicile agrare incoerente din ultima perioadă, precum şi lipsa unui sprijin financiar real pentru încurajarea micilor producători au îndepărtat oamenii de la tradiţia de a creşte animale în propriile gospodării. ANSVSA mai este vinovată şi de emiterea unor ordine şi dispoziţii neeuropene, care au condus la închiderea nejustificată a marii majorităţi a abatoarelor şi a centrelor de sacrificare a animalelor, precum şi a târgurilor de ţară. Este inadmisibil să-i ceri unui crescător de animale să piardă timp inutil şi să cheltuiască bani pe sute de kilometri de drumuri pentru a-şi valorifica animalele crescute în propriile gospodării. De cele mai multe ori, micii producători cheltuiesc pe aceste deplasări mai mulţi bani decât ar obţine de la beneficiarii produsului, astfel încât ei sunt dispuşi să renunţe la creşterea animalelor.

La toate acestea se adaugă incoerenţa şi nepregătirea legislaţiei concrete a armonizării condiţiilor Uniunii Europene cu cele româneşti, care nu fac altceva decât să pună în pericol accesarea fondurilor europene. De asemenea, oficialii ANSVSA nu au colaborat şi nu s-au informat reciproc cu specialiştii Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în ceea ce priveşte strategia post-aderare, neînţelegerile dintre cele două instituţii conducând la apariţia unor situaţii de-a dreptul ridicole.

Una peste alta, ANSVSA este principalul vinovat de lipsa unei strategii coerente în domeniu sanitar-veterinar, precum şi de degringolada generală în care trăieşte în prezent ţăranul român.