Dezbateri parlamentare

Domnul Mihai Sandu-Capră:

La 1 mai 1886, Federaţia Americană a Muncii declara o grevă generală pentru a cere opt ore de lucru pe zi. Oraşul Chicago a fost paralizat, iar o bombă ce a explodat în mijlocul poliţiştilor a declanşat măcelul, aceştia începând să tragă la întâmplare. În 1889, Internaţionala Oamenilor Muncii (prima Internaţională Socialistă) declara 1 mai "Ziua Muncii". Cu trecerea timpului, 1 Mai a fost adoptată de către majoritatea statelor lumii, care au sărbătorit prin diverse manifestaţii de amploare muncitoreşti, motiv pentru care sindicatele au convenit ca această zi să fie liberă.

România a preluat în vremurile comuniste această "sărbătoare", ca pretext pentru mobilizarea maselor de oameni, pentru organizarea unor manifestaţii grandioase.

După 1990, eliberaţi de sentimentul respiraţiei din ceafă, care te scotea, vrei nu vrei, în stradă pentru a te bucura de "Ziua Solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc", românii au descoperit felurite moduri de a se bucura de respectivul eveniment.

De 1 Mai, ofertele sunt numeroase, programele agenţiilor de turism devenind din ce în ce mai atrăgătoare, litoralul îşi deschide porţile, iar cei mai mulţi îşi orientează atenţia către pădurile din apropiere. Până aici, nimic anormal. Însă, pare-se că românii nu înţeleg că un prilej de bucurie nu trebuie transformat în acte de vandalism şi transformarea spaţiilor verzi în zone insalubre. După deschiderea sezonului litoral, pe 1 Mai, staţiunile arată ca după un adevărat război. Sticle sparte, cutii aruncate peste tot, pahare de plastic acoperind plajele... peisaje preluate parcă din filmele lui Alfred Hitchkock. Vagoane întregi ale trenurilor ce s-au îndreptat către litoral în această perioadă pot fi cu uşurinţă date la casat, în urma distrugerilor provocate de cei care au înţeles să se bucure vandalizând.

Este păcat că unii au înţeles într-un mod eronat democraţia şi libertatea de expresie. Nu este cazul să se exprime în acest mod!