Dezbateri parlamentare

Domnul Liviu Câmpanu:

Declaraţie politică intitulată "Prea multă autonomie strică?".

Unul din obiectivele majore ale programului de guvernare al Alianţei D.A. a fost obţinerea autonomiei Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, pentru ca aceasta să poată funcţiona în scopul pentru care a fost creată, acţionând flexibil la necesităţile financiare ale sistemul sanitar românesc.

Iată, în momentul de faţă, C.N.A.S. este autonomă! Foloseşte acest lucru cu adevărat asiguratului? Sau satisface anumite orgolii ale şefilor acesteia? Aceste întrebări sunt legitime datorită faptului că disfuncţionalităţile şi birocraţia din sistem persistă. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este cea care strânge fondurile C.N.A.S., iar aceasta le administrează după necesităţi, fiind nevoită să-şi încropească singură o bază de date cu privire la plătitorii către Fondul Asigurărilor Sociale de Sănătate.

Din păcate, utilizarea fondurilor se dovedeşte a fi necorelată cu necesităţile reale ale sistemului şi politica Ministerului Sănătăţii. Faptul că unul e cu banii, iar altul cu strategia, dizarmonizează sistemul.

În mod teoretic, CNAS reprezintă asiguraţii în raport cu furnizorii de servicii medicale de pe piaţă, cu care încheie diferite contracte de furnizare de servicii. Este imperios necesar pentru reprezentanţii CNAS să realizeze măcar în al doisprezecelea ceas că furnizorii de servicii medicale nu le sunt subordonaţi, ci parteneri de contract, iar contractul are, ca orice contract comercial, şi un caracter sinalagmatic - creează drepturi şi obligaţii din partea ambelor părţi. Impunerea unor programe informatice de raportare către Casele Judeţene de Asigurări de Sănătate, programe de altfel nefuncţionale, nu înseamnă altceva decât "băgarea" mâinii CNAS în buzunarul furnizorului de servicii medicale.

Şi am să vă dau un exemplu, din judeţul Botoşani: în anul 2006 raportările către Casa Judeţeană s-au făcut pe un program cumpărat de către reprezentanţii CJAS din Botoşani, de la o firmă din Sibiu. La sfârşitul anul 2006, CJAS a reînnoit contractul cu firma din Sibiu pentru un program uP.D.atat, care ar trebui să permită raportarea îngrijirilor acordate bolnavilor cuprinşi în programul de diabet, insuficienţă cardiacă şi alte boli cronice. Însă, acest program nu permite raportarea examenelor de bilanţ, făcute conform normelor contractului-cadru pentru persoanele sănătoase. Cu alte cuvinte, aplicarea acestui program ne arată că, în România anului 2007, nu mai există oameni sănătoşi. Ba mai mult, pentru acest program, fiecare medic de familie trebuie să plătească, la început, câte 500 RON, urmând ca lunar să plătească încă 45 RON pentru întreţinerea soft-ului. Acest aspect este total nelegal, pentru că achiziţionarea programului este făcută de C.J.A.S., din fonduri proprii, achiziţie la care medicii de familie nu au niciun cuvânt de spus, însă pentru care trebuie să plătească.

Nu e destul că, în momentul de faţă, medicul vine către Casa de Asigurări şi cu bolnavul - pentru că medicul este cel care face demersurile ca un cetăţean să devină asigurat - şi cu serviciile, şi trebuie să mai plătească şi instrumente de desfăşurare a activităţii pentru cei de la Casă. Pentru ce dată li se vor solicita fonduri pentru consumabile, pentru birouri sau poate pentru decontarea deplasărilor celor de la Casa de Asigurări?

Îmi doresc din tot sufletul să nu ajungem în situaţia colegilor noştri din Franţa, care după ce s-au chinuit 5 ani să obţină autonomia Casei de Asigurări, s-au străduit alţi 10 să o treacă din nou în subordinea Ministerului Sănătăţii.