Dezbateri parlamentare

Domnul Mihăiţă Calimente:

Stimaţi colegi,

În intervenţia mea de astăzi aş dori să atrag atenţia asupra unei situaţii pe care noi, cei care astăzi suntem reprezentanţii poporului, trebuie să luăm poziţie. Mă refer la situaţia în care se află Insula Şerpilor.

Istoria acestui teritoriu este cunoscută.

Prin înţelegerile bilaterale - protocolul şi procesul-verbal de predare - semnate între România şi URSS în 1948-1949 România pierde Insula Şerpilor în favoarea URSS. Aceste înţelegeri sunt neconstituţionale, fiind nule şi neavenite. Orice înţelegere bilaterală prin care se cedau porţiuni din teritoriul românesc nu putea să intre în vigoare fără ratificarea ei de către Parlamentele celor două ţări - în acele vremuri Sovietul Suprem al URSS, respectiv Marea Adunare Naţională a României -, lucru care nu s-a întâmplat. Astfel, se consideră conform dreptului constituţional, că Insula Şerpilor nu a fost înstrăinată niciodată de jure.

Încorporarea Insulei Şerpilor la URSS a determinat diminuarea întinderii platoului maritim teritorial al României; din aceste cauze, nu s-a putut ajunge la un acord privind delimitarea platoului continental şi a zonei economice exclusive din Marea Neagră, partea sovietică pretinzând ca această delimitare să se facă între Insula Şerpilor şi ţărmul românesc, ceea ce nu corespunde principiilor dreptului maritim, aşa cum au fost consacrate la Convenţia de la Geneva.

După destrămarea URSS, ucrainenii pretind că insula este locuită, pentru că, conform normelor internaţionale, dacă o insulă este locuită, atunci legile internaţionale îi dau şi dreptul la platou continental de 20 km.

În realitate, Insula Şerpilor are statutul de stâncă, deoarece nu este locuită permanent şi nu are surse de apă potabilă. În disperare de cauză, autorităţile ucrainene au deschis pe insulă, în ultimii ani, un hotel fără canalizare şi un cabinet medical, însă aprovizionarea cu apă se face tot prin intermediul elicopterelor.

În anul 1997 s-a semnat un tratat între România şi Ucraina prin care ambele state "au reafirmat că frontiera existentă între ele este inviolabilă". România a semnat acest acord, ca o condiţie a aderării la NATO, care cerea României să aibă tratate încheiate cu toate ţările vecine.

În 2004, partea română a adus această dispută împotriva Ucrainei în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie, cu privire la delimitarea platoului maritim dintre cele două ţări, întrucât insula nu are importanţă socio-economică.

Acum, Parlamentul ucrainean a dat numele de satul Alb aşezării de pe Insula Şerpilor, într-o nouă încercare a Kievului de a dovedi că insula este un teritoriu locuit, astfel încât Tribunalul Internaţional de la Haga să decidă că Ucraina ar trebui sa beneficieze de un spaţiu maritim mai mare decât consideră România.

Această tentativă a Ucrainei nu poate avea efecte juridice şi nu poate influenţa în niciun fel procesul de delimitare a platoului continental şi a zonelor economice exclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră, aflat din 2004 pe rolul Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga.

În virtutea acestor fapte, mă simt obligat să ridic problema Insulei Şerpilor în plenul Parlamentului României şi să solicit factorilor de decizie să ia toate măsurile necesare pentru soluţionarea acestei probleme teritoriale şi istorice cu Ucraina.

Vă mulţumesc.