Dezbateri parlamentare

Domnul Tudor Mohora:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se referă la tema: "Premierul Tăriceanu şi Preşedintele Băsescu se află în întrecere, deocamdată în declaraţii, cu privire la creşterea economică"

Într-un interviu difuzat la Radio România în ziua de 28 decembrie 2006, Premierul Tăriceanu a afirmat că România ar putea recupera decalajele economice faţă de ţările membre ale Uniunii Europene într-o perioadă de 20-40 ani. Perioada mai scurtă de 20 ani este condiţionată de o creştere economică constantă şi de stabilitatea politică. Dacă mediul economic şi politic va fi nefavorabil, intervalul pentru recuperarea decalajelor existente, după părerea Premierului Tăriceanu, ar putea creşte la 40 de ani.

După câteva zile, într-o alocuţiune rostită la Sibiu la 1 ianuarie 2007, Preşedintele Băsescu a afirmat în aceeaşi problemă că "mai avem un drum lung, care înseamnă dezvoltarea noastră de acum înainte, un drum care va dura 15-20 ani ".

Iată deci, în numai câteva zile între cele două centre de Putere s-a dezlănţuit o întrecere, adevărat, deocamdată sub formă declarativă, cu privire la ritmul creşterii economice, respectiv al produsului intern brut pe locuitor (p.i.b./loc.) în perspectivă.

Compararea selectivă a datelor privind nivelul p.i.b./loc. şi a creşterii reale a acestuia în anul 2006, potrivit datelor preliminare difuzate de EUROSTAT, precum şi prelucrarea lor, permit o privire de ansamblu în legătură cu ritmul mediu anual de creştere economică necesar pentru eliminarea decalajelor care ne despart faţă de ţările membre ale Uniunii Europene. Rezultatele acestor comparaţii se prezintă astfel:

* 25 ţări membre ale Uniunii Europene la 31 decembrie 2006

** S.P.C. = Standarde ale Puterii de Cumpărare

*** Ritm mediu anual estimat de Comisia Naţională de Prognoză

Nivelul p.i.b./loc. al României în anul 2006 se situează sub nivelul celor 25 ţări membre ale Uniunii Europene existente la 31 decembrie 2006 şi reprezintă numai cca. o treime faţă de nivelul mediu al acestui indicator pe ansamblul celor 25 ţări membre ale U.E.

Eliminarea decalajelor economice existente poate fi realizată de România numai în condiţiile unui ritm mai ridicat al creşterii economice faţă de ţările comparate, care, aşa cum se poate observa din tabelul prezentat, se caracterizează cu ritmuri reale de creştere diferenţiate şi care în medie pentru cele 25 ţări în anul 2006 se exprimă printr-o creştere reală de 2,8%.

Se pare că cel puţin declarativ, factorii de bază ai Puterii executive, Primul-ministru şi Preşedintele României, au înţeles însemnătatea orientării către realizarea unor ritmuri accelerate privind creşterea economică, fiind chiar în competiţie pentru obţinerea unor ritmuri cât mai ridicate.

În ultimii 2 ani am avut 6 intervenţii şi declaraţii politice în şedinţele Camerei Deputaţilor, în care am susţinut că România are nevoie de măsuri fundamentate pentru realizarea unui ritm mediu anual de creştere a p.i.b./loc. de 8% pentru eliminarea decalajelor economice care ne despart de ţările membre ale U.E. şi respectiv a celor privind nivelul de trai într-o perioadă de cca. 20 ani. Am cerut ca strategia Guvernului României în această problemă să fie prezentată şi dezbătută în Parlamentul României. Din păcate, voit sau nevoit, nu s-a găsit voinţa politică pentru un astfel de demers. În schimb, creşterea economică în anul 2005 a fost de numai 4,1%, faţă 8,3% realizat în anul 2004, pentru anul 2006 fundamentarea Bugetului de stat a avut în vedere o creştere de 6% ca până la finele anului, ritmul realizat să fie de aproape de 8% şi chiar în aceste condiţii Bugetul de stat pe anul 2007 a fost fundamentat pe o creştere de numai 6,4%.

Semnificaţia declaraţiei Premierului Tăriceanu privind recuperarea decalajelor faţă de alte state membre ale U.E. într-o perioadă de 20 ani, presupune un ritm mediu anual al creşterii economice de cel puţin 8%, ceea ce înseamnă 21 ani faţă de media celor 25 ţări membre ale U.E, 25 ani faţă de Spania, 27 ani faţă de Olanda, 54 ani faţă de Irlanda etc.

Dacă perioada de recuperare s-ar reduce la 15 ani, aşa cum rezultă din declaraţia Preşedintelui Băsescu, ritmul mediu anual al creşterii economice ar trebui să fie de cel puţin 10%. În aceste condiţii, eliminarea decalajelor faţă de ansamblul celor 25 de ţări membre ale U.E. ar necesita într-adevăr 15 ani, însă faţă de Spania ar fi necesară o perioadă de 17 ani, faţă de Olanda 19 ani, iar faţă de Irlanda 31 ani.

Preşedintele executiv al Partidului Democrat, la începutul acestui an, supralicitează, susţinând ca România să ajungă la standardul mediu de bunăstare din U.E. într-o perioadă de numai 10 ani, ceea ce ar presupune un ritm mediu anual al creşterii economice de 14%.

În contrapondere cu declaraţiile factorilor de bază ai Puterii, estimările specialiştilor din cadrul Comisiei Naţionale de Prognoză, publicate recent, se concretizează într-o creştere medie anuală a p.i.b. în perioada 2007-2013 de numai 5,7%. În aceste condiţii, eliminarea decalajelor economice faţă de ansamblul celor 25 ţări membre ale U.E. ar necesita o perioadă mult mai mare, respectiv de 37 ani. Faţă de Spania, perioada necesară ar fi de 55 ani, faţă de Olanda 49 ani iar faţă de Irlanda, datorită nivelurilor apropiate ale ritmului de creştere economică luate în calcul, 359 ani! Chiar şi faţă de Ungaria perioada necesară pentru eliminarea decalajelor economice ar fi de 35 ani. Rezultă că perioada de eliminare a decalajelor economice, inclusiv a celor privind nivelul de trai s-ar extinde pe un interval corespunzător de aproximativ două generaţii, ceea ce este foarte mult şi greu de acceptat pentru generaţiile existente.

Ţinând seama de datele prezentate, precum şi de declaraţiile vârfurilor Puterii executive din ţara noastră apar unele întrebări care necesită răspunsuri pertinente şi într-un termen cât mai scurt.

Dacă orientarea Puterii executive s-a îndreptat în direcţia unui ritm mediu anual al creşterii economice în viitorii 15-20 ani de 8%, respectiv de 10%, de ce nu s-au pus în discuţie aceste probleme în toamna anului 2006, înainte de definitivarea Bugetului de stat pe anul 2007, care a avut la bază o creştere economică de numai 6,4%?

Declaraţiile şi previziunile Premierului Tăriceanu şi ale Preşedintelui Băsescu se bazează pe calcule personale sau pe cele ale ministerelor sau ale altor instituţii specializate din subordinea Guvernului? Care sunt acestea?

Cum asigură Premierul Tăriceanu coordonarea activităţii ministerelor şi instituţiilor de prognoză din subordinea Guvernului şi cum le apreciază activitatea, dacă rezultatele cercetărilor acestora nu sunt luate în seamă la fundamentarea Bugetului de stat şi nici în declaraţiile făcute cu privire la recuperarea decalajelor economice faţă de statele membre ale U.E.?

De ce prognoza creşterii p.i.b. pe anul 2006 a fost infirmată trimestru de trimestru, excedentul bugetar în 11 luni ale anului 2006 a reprezentat 1,23% din p.i.b. iar în cursul anului au avut loc 4 rectificări bugetare, cu consecinţe negative privind realizarea cheltuielilor bugetare prevăzute şi îndeosebi a investiţiilor?

Ce măsuri economico-financiare au în vedere Premierul Tăriceanu şi Preşedintele Băsescu pentru stimularea realizării în viitorii 15-20 ani a unui ritm mediu anual al creşterii p.i.b./loc. de 8%, respectiv de 10% cu privire la:

• dezvoltarea, calitatea şi competitivitatea producţiei industriale şi stabilirea ramurilor prioritare ale acesteia;
• folosirea integrală a alocaţiilor financiare oferite de U.E;
• realizarea volumului uriaş de lucrări de infrastructură;
• valorificarea uriaşului potenţial al agriculturii noastre, precum şi al turismului;
• ridicarea nivelului salariilor şi al pensiilor la nivelul mediu din U.E.

Ţinând seama de importanţa aspectelor prezentate, solicit prezentarea şi dezbaterea în Parlament a răspunsurilor la întrebările formulate, deoarece declaraţiile menţionate privind creşterea economică, oricât de atractive ar fi ele, dacă nu sunt însoţite de măsuri concrete pentru atingerea obiectivelor formulate, riscă să rămână o simplă propagandă cu caracter demagogic, care nu poate contribui la dezvoltarea economică şi socială a României şi care fără îndoială va fi sancţionată, ca atare, de către electorat.