Dezbateri parlamentare

Doamna Natalia-Elena Intotero:

15. Proiectul de Lege privind reglementarea Programului Naţional de Accesibilizare a Locuinţelor - "Lift pentru viaţă", precum şi pentru completarea unor acte normative; PL-x 296/2026; lege ordinară.

Comisia pentru administraţie publică şi Comisia juridică propun adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul!

273 de voturi pentru, un vot împotrivă, 17 abţineri, un coleg care nu votează.

Adoptat.

Explicarea votului, doamna deputat Adriana Diana Tuşa, Grupul parlamentar al PSD.

Doamna Adriana Diana Tuşa:

Dragi colegi, vă mulţumesc.

În numele bătrânilor care nu mai pot coborî scările singuri, în numele mamelor cu cărucioare, în numele acelor familii care se tem de fiecare dată de o urgenţă medicală, vă mulţumesc.

Astăzi, prin adoptarea acestui proiect, facem un pas important spre o Românie mai incluzivă, o Românie care nu lasă pe nimeni în urmă.

Vă mulţumesc încă o dată! (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Explicarea votului, domnul Ciprian-Minodor Dobre, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Ciprian-Minodor Dobre:

Vreau să încep prin a spune, în primul rând, că am votat pentru, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Însă cred că astfel de proiecte care au cam mers pe repede-nainte - şi îi felicit şi eu pe iniţiatori, chiar şi pe cei din Partidul Naţional Liberal, şi pe cei din Partidul Social Democrat - cred că înainte să ne fi gândit la imobilele de locuinţă, unde, evident, aproape în toate, există persoane cu posibilităţi motrice reduse sau nevoi speciale, cred că România, în general, are nişte restanţe mari. Şi vorbesc aici despre spitale din mediul urban, care sunt pe mai multe niveluri, şi nu au ascensor.

În România sunt centre de expertizare de medicină legală pe mai multe niveluri, care nu dispun de ascensor pentru persoanele care sunt vădit în nevoie şi majoritatea dintre ele se duc anual la expertizare şi sunt duse în braţe de către aparţinători.

De asemenea, în mediul urbanului mic avem policlinici, dar şi în urbanul mare, tot pe mai multe niveluri, şi oamenii bolnavi sunt nevoiţi să urce în cârje sau în cărucioare, ajutaţi de aparţinători, până la etajul I sau II.

Avem şcoli, avem licee, avem universităţi în care accesul pentru persoanele cu probleme locomotorii se face deosebit de greu.

Cred că mai mult timp de reflecţie pentru aceste... (I se întrerupe microfonul. Aplauze.)