Dezbateri parlamentare

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi am o listă a deputaţilor care au depus interpelări, o parte dintre dânşii sunt prezenţi, o parte, nu. Cei prezenţi probabil că doresc să şi le prezinte sub formă succintă.

Domnul Mihail Secară a depus 4 interpelări. Este? Nu este.

Petru Movilă - o interpelare, Aurelian Mihai - 4 interpelări, Vasile Iliuţă - o interpelare, Sorin Avram Iacoban - o interpelare, Tamara Ciofu - o interpelare, Liliana Mincă - o interpelare, Anton Doboş - două interpelări.

Viorel Blăjuţ, prezent. Vă rog să prezentaţi pe scurt obiectul interpelării dumneavoastră. Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Nu mai este nicio îndoială că asistăm, peste tot în lume şi, bineînţeles, în România, la schimbări dramatice de regim climatic. Astfel, la noi în ţară au avut loc, doar în ultimii ani, fie secete prelungite, fie, mai ales, inundaţii masive care sunt soldate, din nefericire, şi cu victime omeneşti.

Ce este de făcut, pentru a veni în ajutorul oamenilor, tot mai des afectaţi de modificările climatice, mai ales în sprijinul celor loviţi de revărsarea apelor?

În primul rând, este nevoie de o supraveghere mai atentă a tuturor bazinelor hidrografice.

Tocmai de aceea, voi aduce din nou în discuţie Barajul Lunca Paşcani, judeţul Iaşi.

După cum se ştie, lucrările au început din anul 1985, pe vremea regimului comunist, adică aproape acum 30 de ani, şi au consumat, până azi, mai mult de 100 de milioane de euro.

Scopul complexului hidroenergetic era atât de a produce curent electric ieftin, cât şi de protejare a locuitorilor din zonă de desele inundaţii provocate de râul Siret.

Din păcate, în acest moment, nu se mai întâmplă nimic în Lunca Paşcani, deşi Hidroelectrica a ieşit din insolvenţă, iar Guvernul a promis de mai multe ori bani pentru continuarea lucrărilor.

Mai menţionez că proiectul iniţiat prevedea ca Hidroelectrica să construiască atât barajul, cât şi centrala electrică.

Ulterior, în ecuaţie au intrat şi Apele Române, care şi-au arătat disponibilitatea de a participa la lucrări.

Suma necesară finalizării proiectului ar fi, potrivit ministrului delegat pentru energie, Constantin Niţă, de circa 825 de milioane de euro, adică o sumă considerabilă.

În aceste condiţii, în care devine tot mai evident că Guvernului îi va fi imposibil să aloce fie şi o tranşă rezonabilă din această sumă, propun atenţiei dumneavoastră următoarea variantă de lucru: în ce măsură există posibilitatea legală ca proiectul să treacă în cea mai mare parte a sa, adică îndeosebi partea ce priveşte lucrările de regularizare şi de îndiguire în subordinea Mediului. În acest mod, apare posibilitatea fericită de a accesa fonduri europene destinate mediului, atât de necesare deblocării proiectului.

Consider că nu mai avem nevoie să tergiversăm lucrările de la Paşcani. Nici vremurile, dar nici vremea nu ne aşteaptă.

Solicit răspunsul scris la problema ridicată.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Alexandru Nazare - două interpelări, nu este prezent.

Laurenţiu Chirvăsuţă - o interpelare, Cezar Cioată - o interpelare, Dénes Seres - o interpelare, Camelia Bogdănici - o interpelare, Vasile Gudu - o interpelare, Ileana Dumitrache - două interpelări, Claudia Boghicevici - o interpelare, Eusebiu-Manea Pistru-Popa - două interpelări.

Ioan Benga. Vreţi să o prezentaţi pe scurt, domnule deputat? Domnule profesor, aveţi microfonul. A, dumneavoastră sunteţi? Iertaţi-mă. Domnule Pistru, aveţi dreptate. Aţi venit din spate; m-aţi atacat din spate, domnule deputat.

Vă rog, aveţi microfonul.

Domnul Eusebiu-Manea Pistru-Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea este adresată domnului Dan Şova, ministru delegat pentru proiecte de infrastructură de interes naţional şi investiţii străine.

Obiectul întrebării este situaţia pasajelor aflate pe centura de ocolire a municipiului Arad, respectiv peste liniile de cale ferată Arad-Bucureşti şi linia de cale ferată Brad-Curtici.

Domnule ministru Dan Şova, în calitate de parlamentar al judeţului Arad am demarat o campanie pentru sensibilizarea Guvernului, astfel încât la rectificarea bugetară din luna august 2013 să fie refinanţate şi pasajele Aradului.

Din păcate, aşa cum am estimat, rectificarea bugetară a fost negativă la ministerul pe care-l conduceţi cu un minus de peste 200 de milioane de euro. Astfel, judeţul Arad a rămas din nou fără bani pentru continuarea lucrărilor la pasaje, în timp ce, în luna aprilie 2013, parlamentarii USL se arătau foarte optimişti, afirmând că există resurse financiare pentru continuarea acestor lucrări.

Vă rog, domnule ministru, să ne precizaţi atât mie, cât şi celor peste 21 de mii de arădeni, care au semnat o petiţie pentru continuarea lucrărilor, care sunt măsurile pe care le veţi întreprinde pentru finalizarea pasajelor din municipiul Arad?

Solicit răspuns scris şi oral.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Ioan Benga:

Interpelarea mea este adresată domnului ministru Varujan Vosganian, ministrul economiei.

Obiectul interpelării: Întreprinderea Mecanică Reşiţa, trecut sau viitor.

La Reşiţa, capitala Banatului de Munte şi municipiu reşedinţă de judeţ, nevoia locurilor de muncă este mai stringentă şi mai arzătoare ca niciodată.

La Reşiţa, oamenii se văd lipsiţi de perspectivele unui viitor pentru ei şi pentru copiii lor.

Ei nu mai cred în promisiuni, în doctrine, în speranţa unei Reşiţe în care să muncească aşa cum s-a întâmplat cu generaţii întregi, vreme de secole. Speranţa li se risipeşte, pe zi ce trece.

În contextul acestei realităţi dureroase, cu sabia lui Damocles deasupra capului, căutăm soluţii pentru locuitorii acestui oraş, cei mai mulţi dintre ei specializaţi pentru a servi cu succes şi în mod direct numeroase ramuri ale industriei.

Un posibil răspuns la necesitatea găsirii unor locuri de muncă în afara unui investitor care târzie să apară ar putea veni chiar din interior. Este vorba aici de Întreprinderea Mecanică Reşiţa, fostă uzină producătoare de armament, astăzi având denumirea de SC Arsenal SRL şi aflată sub tutela Companiei Naţionale ROMARM.

Societatea a fost creată în anul 1972 pentru a răspunde necesităţilor impuse de politica de apărare a ţării şi a fost echipată pentru fabricaţia produselor militare, în special produse de artilerie de calibru mare şi mijlociu. Este locul unde a fost produs tunul obuzier de calibru 152 de mm, cel mai mare fabricat vreodată în România.

Altădată considerată o perlă a realizărilor din domeniul armamentului, în care-şi desfăşurau activitatea peste 1.500 de reşiţeni, fosta Întreprindere Mecanică nu mai produce nimic de ani de zile, fiind o unitate aflată în conservare şi peste care s-a aşternut o linişte suspectă.

Desigur, oportunitatea imediată ar fi aceea a relansării la Reşiţa a industriei de armament, lucru benefic pentru cei care nu au un loc de muncă, dar şi pentru suflul economic al oraşului de pe Bârzava.

Dar, fiind un tip pragmatic, ştiu că acest fapt nu se poate realiza peste noapte.

Ceea ce vreau să cunosc este poziţia şi intenţia Cabinetului ministerial al economiei faţă de ceea ce mai semnifică azi Societatea Arsenal Reşiţa, fostă IMR, în ideea în care pe această platformă şi în halele IMR-ului de altădată se pot realiza în continuare diverse operaţiuni industriale, aici aflându-se în dotare maşini, unele de foarte mare performanţă. Iar, dacă nu mai există competenţă şi cerere pe piaţa industriei de armament, în care Întreprinderea reşiţeană IMR avea o tradiţie incontestabilă, cum putem să reevaluăm potenţialul acestei societăţi şi să-i găsim o nouă destinaţie din punct de vedere al producţiei?

Am vrea să ştim ce a mai rămas din întreprindere în timpul conservării.

Nu renegaţi plusul de valoare pe care l-a dat Reşiţa modernizării României, prin mâinile oamenilor ei, vreme de generaţii, pentru că, renegându-l, ne renegăm istoria.

Ajutaţi Reşiţa să renască pentru binele ei şi al acestei ţări.

Deputat Ioan Benga, Colegiul nr.1 Reşiţa.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Iacoban.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Interpelare adresată domnului ministru Eugen Gheorghe Nicolăescu, ministrul sănătăţii.

Subiectul: Situaţia juridico-funcţională a Institutului "Cantacuzino", Filiala Iaşi.

Domnule ministru Nicolăescu, în urma înaintării deciziilor de concediere a celor 23 de salariaţi din cadrul subunităţii Iaşi a Institutului "Cantacuzino", rezultă faptul că activitatea acestui institut încetează începând cu data de 21 octombrie 2013.

Mai mult, am analizat şi hotărârea Consiliului de administraţie nr.151 din 19 august 2013, prin care s-a aprobat planul de închidere a Subunităţii Iaşi, cu termen de finalizare a acţiunii la 31 octombrie.

Trecând peste faptul că, din punctul nostru de vedere, pentru care avem şi argumente, deciziile de concediere nu respectă cerinţele de formă prevăzute de Codul muncii, nu înţelegem care au fost motivele reale sau cele simulate pentru care s-a stabilit, în mai multe hotărâri ale Consiliului de administraţie, planul de închidere a Subunităţii Iaşi, prin hotărârea nr.151, nr.152 şi nr.153 din 16 septembrie 2013.

Vă întrebăm, de asemenea, curioşi, de ce se doreşte închiderea acestei subunităţi, dacă din 2005 şi până în 2010 subunitatea nu a înregistrat pierderi, aşa cum rezultă dintr-un document economico-financiar al cărui numărul de înregistrare este 2013 din 16 februarie 2011, fapt pentru care vă dăm următoarele exemple: 2005 - total valoare producţie, 6 milioane; total cheltuieli, 2.500.000; produse: polidin 383.172 de cutii şi exemplele pot continua în sprijinul a ceea ce am declarat anterior.

Deşi în anul 2010 nu s-a produs niciun medicament, valoarea produselor rezultă din livrările directe sau transferul către Bucureşti a dozelor care se mai aflau pe stoc.

În afara produselor mai sus menţionate, subunitatea Iaşi a realizat şi alte produse şi semifabricate, care au adus venituri importante, cum ar fi: aerodin, bronhodin 5 diluţii, anatoxină tetanică nativă pentru imunizarea cailor, anatoxină tetanică purificată şi concentrată. Preţul de livrare a produselor realizate de Institutul "Cantacuzino" Filiala Iaşi este unul foarte mic, aşa cum rezultă dintr-o listă de livrare cu preţuri valabile de la 1 iunie 2010, document care este înregistrat la Institutul "Cantacuzino" Bucureşti cu nr.7931 din 31 mai 2010.

Menţionăm că în anul 2011, în Institutul "Cantacuzino" de la Bucureşti s-au realizat 1.000.300 de doze vaccin tetanic adsorbit, doze la care s-a folosit substanţa activă produsă de Filiala Iaşi.

De asemenea, precizăm că dosarul de fabricaţie pentru produsul polidin a fost valabil până în anul 2012.

Nu putem trece cu vederea nici faptul că la nivelul produselor Orostim şi ibc 10 s-au înregistrat cele mai puţine reacţii adverse faţă de produsele similare din Europa, iar produsul polidin este unic în Europa, prin modul de prelucrare şi temporizare şi prin tulpinile folosite la producţie, ceea ce înseamnă că oprirea producerii acestui vaccin va duce la privarea totală a populaţiei de acest imunomodulator, atât timp cât lipsa acestui produs nu poate fi suplinită din import. Nu în ultimul rând trebuie precizat că Polidinul se fabrică doar la Iaşi, fiind creaţia cercetătorilor ieşeni, după o perioadă de 50 de ani de cercetare.

Având în vedere cele precizate, vă rugăm să aveţi amabilitatea de a ne răspunde la următoarele întrebări:

De ce se preferă închiderea Institutului "Cantacuzino" - Filiala Iaşi, în locul retehnologizării fluxurilor şi ariilor de producţie, atât timp cât la institut se produc medicamente unice în Europa şi atât timp cât filiala are o balanţă pozitivă în ceea ce priveşte valoarea produselor realizate prin comparaţie cu valoarea cheltuielilor?

Care au fost motivele pertinente şi concludente pentru care s-a hotărât închiderea subunităţii de la Iaşi, atât timp cât aţi declarat că producţia realizată la institut va putea fi reluată doar peste câţiva ani şi atât timp cât nu se poate realiza substituirea produselor de la Iaşi cu alte produse din import, care să aibă aceleaşi efecte terapeutice şi aceleaşi efecte secundare?

De ce Ministerul Sănătăţii nu doreşte implementarea unui proiect de retehnologizare a liniei de producţie, prin atragerea de fonduri europene?

Solicit răspuns scris şi oral.

Cu deosebit respect, deputat Sorin-Avram Iacoban, Colegiul 10 Iaşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna Mincă. Vă rog. Doamnă deputat, aveţi microfonul.

Doamna Liliana Mincă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Interpelarea mea este adresată domnului Victor-Viorel Ponta, primul-ministru al Guvernului României.

Subiectul interpelării: Concediaţi groparii imm-urilor

Domnule prim-ministru,

Peste 700 de mii de firme din România, cu afaceri mai mari sau mai mici, dar care contribuie substanţial la consolidarea bugetului de stat, încă aşteaptă facilităţile fiscale promise de USL în campania electorală.

Milioane de familii care supravieţuiesc recesiunii economice tocmai datorită acestor imm-uri din diverse sectoare de activitate încă aşteaptă ca actualul Guvern să implementeze programele şi proiectele economice care să conducă la creşterea nivelului de trai.

La aproape un an de guvernare haotică, soarta imm-urilor încă este jucată la ruleta uceniciei politice.

La aproape un an de gestionare a intereselor acestei ţări, măsurile cu care aţi defilat în campania electorală au rămas la stadiul de promisiuni.

În ritmul acesta, aclamatul Program de guvernare 2013-2014 tinde să devină o biblie a lui Pinocchio, un bestseller al actualului Guvern.

Ritmul actual de creştere economică de 3%, menţinerea ponderii datoriei publice totale în pib la un nivel sustenabil, semnificativ mai mic decât nivelul de 60% din pib-ul fixat prin Tratatul de la Maastricht, orientarea spre investiţii, reducerea CAS, reducerea fenomenului muncii la negru cu până la 18%, relaxarea fiscală, indexarea pensiilor cu rata inflaţiei sunt doar o parte dintre promisiunile cu care aţi amăgit electoratul.

Având în vedere preconizata modificare şi statutară legal a impozitului forfetar, precum şi aberanta modificare a Codului insolvenţei, există la nivelului Guvernului vreo strategie potrivit căreia sectorul imm-urilor trebuie redus în România?

Reprezentanţii imm-urilor din România continuă să pomenească zilnic acest Guvern care nu face altceva decât să-i ducă în pragul falimentului.

Economia subterană pare să fie ultima alternativă, iar reprezentanţii Guvernului continuă să susţină la emisiunile TV din România că ne aflăm pe drumul cel bun.

Având în vedere cele mai sus prezentate, domnule prim-ministru, vă rog să binevoiţi a răspunde următoarelor întrebări:

care sunt măsurile pozitive adoptate în primul an de mandat şi ce programe de investiţii şi dezvoltare economică reală aţi promovat până acum?

2. cât timp este necesar să mai treacă pentru ca actualul Guvern să stabilească dacă se va reduce cota de CAS sau dacă va creşte salariul minim garantat?

3. cât de răspândit este, la ora de faţă, fenomenul muncii la negru în România, ca urmare a implicării sau a neimplicării instituţiilor de resort?

4. care sunt înlesnirile fiscale adoptate şi care ar trebui să conducă spre dezvoltarea imm-urilor?

Solicit răspuns în scris şi oral.

Deputat Liliana Mincă, Circumscripţia electorală nr.7 Botoşani, Colegiul uninominal nr.3

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc foarte mult şi scuze că nu m-am uitat destul de în stânga.

Domnul deputat Pâslaru - 4 interpelări, domnul deputat Constantin Adăscăliţei - o interpelare.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Constantin Adăscăliţei:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea din această seară, dragi colegi, domnule preşedinte, este adresată domnului ministru Varujan Vosganian, ministrul economiei, şi are ca obiect Societatea Comercială Fortus S.A.

În calitate de deputat ales al judeţului Iaşi, supun atenţiei domnului ministru situaţia actuală a societăţii comerciale fostul mare combinat de utilaj greu înfiinţat în anul 1976 care, bineînţeles, cum ştie toată lumea, e una dintre cele mai mari investiţii în perioada comunistă şi a concentrat încă din primii ani game variate de producţie industrială, în special ansamble şi subansamble pentru industria grea şi în mod special turnătorie, prelucrări mecanice, sonde, siderurgie.

În 1993 au loc la acest combinat primele restructurări.

În ’97, acţiunile Fortus sunt transferate către APAPS şi, în procent de 81%, aceste acţiuni vin şi preiau cumva sarcinile cele mai grele pe care le are unitatea din acea perioadă.

În 2000 apar concendierile colective.

În 2003 are loc prima încercare de privatizare şi capitalul acestei societăţi este cumpărat de Societatea Metalexportimport, societate cu capital autohton.

În 2007, Metalexportimport este cumpărată de rosatomstroy, societate cu acţionariat rusesc.

În acelaşi an, acţionarii ruşi declară insolvenţa acestei societăţi comerciale.

Sigur că cea mai gravă situaţie este că în 2009 peste 300 de salariaţi din cei aproximativ 2000, rămaşi sunt disponibilizaţi cu salarii compensatorii, se respectă un anumit algoritm de calcul, ca pentru fiecare angajat şi pentru fiecare an lucrat în întreprindere, salariatul să primească un salariu mediu de aproximativ 1.200 lei la acea vreme, până în prezent, aceşti oameni nu şi-au primit plăţile compensatorii.

În 2010, încă 300 de salariaţi sunt disponibilizaţi, care au parte de acelaşi tratament.

În 2013, printr-o hotărâre a instanţei de judecată, s-a anulat contractul de privatizare cu partea rusă, statul român redevenind acţionar majoritar prin AVAS.

În prezent, Fortus SA se află în insolvenţă, administrată de EURO BUSINESs LRJ şi desfăşoară activitate cu aproximativ 700 de salariaţi. Nici aceştia nu şi-au primit salariile în ultimele 9 luni de zile.

De aceea, vin la microfonul Camerei Deputaţilor şi spun, domnule ministru, că suntem obligaţi să dispunem imediat măsuri la această unitate. Şi, în primul rând, ar trebui identificate soluţii care să ducă la achitarea de urgenţă a salariilor compensatorii pentru cei 600 de salariaţi disponibilizaţi în 2009 şi 2010 şi, în al doilea rând, implicarea AVAS şi ANAF şi analiza planului de reorganizare pentru identificarea unei viziuni comune în ceea ce priveşte achitarea datoriilor şi rentabilizarea, măcar parţial, a acestei societăţi.

Solicit răspuns scris şi oral.

Constantin Adăscăliţei, deputat ales în Circumscripţia Electorală nr.24, Colegiul nr.3.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule Adăscăliţei.

Domnul Ion Munteanu - o interpelare, Mihai-Răzvan Sturzu - o interpelare, Dorel Covaci - una, Sorin Stragea - una, Ovidiu-Cristian Iane - una, Dumitru Niculescu - una, Simona Bucura Oprescu - una, Vasile Popeangă - una, Raluca Turcan - una.

Acestea sunt interpelările depuse astăzi.

Vă mulţumesc.

Declar închisă şedinţa de astăzi.

Şedinţa s-a încheiat la ora 18,55.