Dezbateri parlamentare

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Domnul Popescu.

Domnul Nicolae-Daniel Popescu (de la tribună):

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Astăzi voi vorbi despre situaţia copiilor dispăruţi din România.

Stimate colege, stimaţi colegi,

Situaţia pe plan naţional a copiilor dispăruţi este în măsură să ne îngrijoreze şi să îngrijoreze întreaga opinie publică. Aproape zilnic mass-media prezintă o nouă situaţie, un nou copil dispărut şi alţi părinţi disperaţi. La cum arată statisticile, aproximativ 4.000 de cazuri de copii dispăruţi în 2019, probabil că în fiecare zi trecem pe lângă un copil dispărut, neştiind că este căutat de o armată de oameni ai legii şi de rudele lor neconsolate.

Eforturile Poliţiei Române de a-i găsi pe aceşti copii, de a-i ajuta să se întoarcă acasă şi de a-i reda familiilor lor nu sunt deloc de neglijat.

Cu toate acestea, drama copiilor dispăruţi ai României pare să nu se mai sfârşească, iar în multe cazuri aceştia dispar pentru totdeauna. De remarcat este faptul că cele mai vechi cazuri de copii dispăruţi, aflate în evidenţă, datează din anul 1990.

Printre principalele cauze identificate de Ministerul Afacerilor Interne menţionez:

• Nesupravegherea de către părinţi, aparţinători legali ori factori responsabili din unităţile de ocrotire;
• Lăsarea copiilor în grija bunicilor sau a altor rude, părinţii sau aparţinătorii legali fiind plecaţi la muncă în străinătate;
• Lipsa unei comunicări cu părinţii este o altă cauză;
• Starea materială precară a unei părţi însemnate a populaţiei, care determină neglijarea minorilor - una, de asemenea, importantă;
• Şi alta a fost legată de abandonul şcolar sau acumularea de absenţe şi rezultate slabe la şcoală.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc că România este, din păcate, ţara din Uniunea Europeană cu cele mai multe persoane traficate, dintre care, mai mult de jumătate sunt minori, aproape 70% dintre ei fiind traficaţi în scopuri de abuz sexual.

Vă întreb, putem nega faptul că sărăcia din România, lăsarea copiilor în grija bunicilor sau a altor rude, neglijarea copiilor şi expunerea lor la anturaje negative ar putea duce la o nouă dispariţie?

Răspunsul vă las să-l daţi singuri.

Dragi părinţi, bunici şi familii afectate de drama dispariţiei unui copil,

De prea multă vreme, este limpede că trebuie luate măsuri urgente şi tranşante pentru o ameliorare a situaţiei şi o mai bună prevenţie.

Sunt convins că este nevoie de mult mai multă informare şi să fim mult mai bine informaţi referitor la aceste cazuri, dar să dăm dovadă şi de o creştere semnificativă a spiritului civic.

Ca membru al Comisiei de anchetă, recent înfiinţate, privind situaţia cazurilor copiilor dispăruţi, mă angajez să îmi aduc în mod constructiv aportul la strategia de combatere a traficului şi dispariţiei de persoane, prin analiza cazurilor care duc la dispariţia copiilor, găsirea modalităţilor de prevenire şi măsurilor care se impun pentru combaterea acestui fenomen.

Vă mulţumesc.

Nicolae-Daniel Popescu.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Vă mulţumesc şi eu.