Dezbateri parlamentare

Domnul Valer Dorneanu:

Este prezent preşedintele Institutului Cultural Român, care va oferi răspuns unei interpelări formulate de domnul Dragoş Dumitriu.

Îi las pe cei doi colegi să dezvolte şi să dezbată obiectul interpelării.

Aveţi cuvântul, domnule director.

Domnul Horia-Roman Patapievici (preşedintele Institutului Cultural Român):

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule deputat,

Interpelarea se referea la un fapt, sprijinit printr-o afirmaţie care era luată ca fiind de la sine înţeleasă, faptul era: "implicarea Institutului Cultural Român Filiala Stockholm la evenimentul Moonbow Festival Stockholm Pride 2007 şi susţinerea financiară a participării unei delegaţii a Comunităţii homosexualilor din România."

Iar faptul care era luat de la sine înţeles era acela că: "După cum am văzut de-a lungul existenţei acestei instituţii, Institutul Cultural Român, eficienţa sa în promovarea culturii a lăsat de dorit, marii scriitori români nu sunt traduşi, nu sunt cunoscuţi în afara graniţelor, iar expoziţiile artiştilor plastici români sunt, practic, inexistente, în schimb - se spune - sunt susţinute de la buget activităţi care nu au nicio legătură cu domeniul de activitate al acestei instituţii."

În privinţa faptului, de la sine înţeles, că Institutul Cultural Român nu a reuşit să traducă mari scriitori români şi că îşi desfăşoară activitatea într-un relativ anonimat, am de spus următoarele.

Actuala conducere a institutului funcţionează din ianuarie 2005. Programele pe baza cărora funcţionează institutul în momentul de faţă, lucru care poate fi inspectat vizitând site-ul institutului, sunt programe cadru, construite pe structura programelor Uniunii Europene ori ale instituţiilor de cultură care funcţionează în Occident, în acord cu practicile europene. Sunt programe deschise, cu finanţare transparentă, cu jurizare externă, desfăşurate pe baza unor standarde care au introdus circuitul cultural român în circuitul institutelor cultural-europene, fapt probat de primirea noastră în iunie 2007, în structura numită EUNIC, care înseamnă European Union of National Institutes of Culture, la nivel de "heads", cum se numeşte, la nivel de instituţii centrale, iar prin intermediul celor 16 institute culturale care funcţionează în străinătate, am dat dispoziţie directorilor mei să iniţieze formarea a ceea ce, în jargonul acestei organizaţii importante, se numeşte "cluster", respectiv "ciorchini", reţele locale, pentru a forma aceste reţele de nivel doi.

Prin urmare, Institutul Cultural Român funcţionează la standardele instituţiilor culturale europene, potrivit cutumelor nescrise ale acestor institute şi potrivit standardelor scrise ale acestora.

Am să enumăr, în privinţa afirmaţiei că scriitorii români nu sunt promovaţi, că prin Programul "Translation and Publication Support Programme", care este un program ce se adresează editurilor străine dispuse să publice un autor român şi prin Programul "20 de autori", prin care un juriu desemnat de revistele culturale din ţară s-a stabilit un număr de 20 de autori care, prin eforturile Institutului Cultural Român şi cu ajutorul - numai cu ajutorul - editurilor occidentale şi a sistemelor de distribuţie ale acestora, s-a iniţiat traducerea acelor cărţi care au fost indicate de juriul extern, de care am pomenit.

Rezultatul este că, în mai puţin de doi ani de activitate, sunt deja publicate 30 de volume în peste zece ţări, că apariţiile acestor volume au fost recenzate, ele se distribuie prin reţelele de distribuţie ale acestor ţări, iar manifestările Institutului Cultural Român, pentru prima oară, beneficiază de menţionări ori articole in extenso în presa occidentală, pentru prima oară neplătite.

Sunt articole scrise de critici ori de jurnalişti culturali, care iau act de evenimentele organizate de institut şi le promovează implicit prin faptul că se pronunţă asupra lor. În New York Times am apărut de patru ori cu semnalări ale programelor noastre, iar politica Institutului Cultural Român este să se asocieze festivalurilor culturale internaţionale ca parte ale acestora ori ca coorganizator. Menţionez, anul trecut participarea la Culture Scapes, un festival internaţional locat în Elveţia, Europalia, un faimos sistem de promovare a culturii pe bază de proiecte comune ale mai multor ţări, care se desfăşoară în Belgia, care a beneficiat şi de participarea preşedintelui României la deschidere.

În privinţa interpelării, a fondului ei, care se referă la faptul că institutul a folosit bani pentru promovarea unei delegaţii a Comunităţii homosexualilor din României, ceea ce nu ar sta în sarcinile pe care Legea nr.356/2003, în baza căreia funcţionează, ne-ar permite-o, am de spus următorul lucru.

Manifestarea la care se face referinţă este Stockholm Pride, care a avut loc între 30 iulie şi 5 august 2007. În această perioadă, Stocholmul a fost scena unui important eveniment al culturii, care se cheamă la ei Lesbian Gay Bisexual and Transgender din Scandinavia - este cel mai important - iar acest eveniment este unul de deschidere culturală amplă şi, în contextul cultural al Scandinaviei, este mult mai mult decât un Gay Pride, cum se numeşte la noi această manifestare sau cum este uneori practicată prin acel marş. O dovadă în acest sens este faptul că, în 2007, discursul inaugural al acestui Stockholm Pride a fost ţinut de ministrul culturii şi sportului; personalităţi guvernamentale suedeze sunt implicate în acest festival, care este conceput nu ca un festival de afirmare a diferenţei sexuale, ci ca un festival cultural, punte între aceste comunităţi şi comunităţile majoritare.

Aş adăuga, pentru a justifica interesul pe care I.C.R., ca instituţie a statului român, îl are pentru inserarea României în acest tip de manifestări, acela că, în anul 2000, la iniţiativa primului-ministru al Suediei de atunci, Goran Person, homosexualii au fost incluşi, în mod nominal, ca victime ale holocaustului şi sărbătorile au şi această dimensiune comemorativă.

Aş mai adăuga, dacă îmi permiteţi, faptul că, ca urmare a politicii echilibrate, pe care I.C.R., ca instituţie a statului român, a dus-o faţă de minorităţile sexuale, Institutul Cultural Român de la Stockholm a fost laureatul premiului Bifrost pe 2007. Este un premiu de prestigiu în Peninsula Scandinavă şi asta ne-a situat, pentru o dată, într-o zonă de normalitate.

Aş mai adăuga un singur lucru, acela că Institutul Cultural Român, atunci când selectează artişti ori actori culturali pentru diferite activităţi, nu face nicio deosebire - cum nici legea română nu face - între orientările sexuale ale cetăţenilor români.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc şi eu.

Văd că domnul deputat Dumitriu doreşte să facă o apreciere asupra răspunsului pe care dumneavoastră l-aţi dat, domnule Patapievici.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Mulţumesc.

De altfel, ar fi fost nepoliticos ca să rămână fără răspuns o asemenea prezentare detaliată pe care a făcut-o domnul preşedinte al Institutului Cultural Român.

Eu o să încep direct cu fondul problemei, pentru că dacă îl apreciez - ca multă lume - îl apreciez pe domnul Patapievici pentru originalitatea manifestată ca scriitor şi gânditor, cred că această originalitate dăunează un pic în cazul funcţiei pe care o ocupă. Şi mă refer strict la această problemă a reprezentării, prin intermediul Institutului Cultural Român, a homosexualilor din România pe plan internaţional. Sincer să fiu, nu văd nicio legătură între instituţia culturii române sau, dacă vreţi, a Institutului Cultural Român şi noţiunea de Paradă Gay, pentru că până la urmă de aici a plecat şi acest festival de la Stockholm, chiar dacă ulterior, din cauza conotaţiilor politice, locale, specifice zonei scandinave, s-a considerat că este bine, pentru politicienii de acolo, să se transforme această paradă gay, scabroasă, ca în multe alte locuri din lume, într-un fenomen cultural. Dar, repet, este o conjunctură politică, poate peste câţiva ani nu va mai fi nici acolo şi atunci n-o să mai vedem miniştri deschizând asemenea evenimente.

Nu este vorba, de asemenea, de cuantumul sumei; sigur, nu asta contează. Însă, faptul că o minoritate care, după părerea mea şi nu numai a mea, nu reprezintă nicicum ideea de români, ideea de cultură română, ajunge acolo prin intermediul Institutului Cultural Român, pe mine mă face să mă întreb, încă o dată, ca şi în interpelare, dacă decizia este justă.

Nu am solicitat niciun fel de... nu am reclamat în niciun fel sau nu am solicitat niciun fel de pedepsire sau de găsire a unor vinovaţi, nu consider că este o vină. Dar, efectiv este o încercare de a duce pe o cărare normală, să zic, o instituţie de asemenea importanţă.

În ceea ce priveşte faptul că 30 de volume ale unor autori români au fost publicate în străinătate în doi ani de zile. Eu am stat câteva luni, vreo şase luni în Harghita, şi am văzut acolo producţia de carte în limba maghiară, finanţată prin intermediul instituţiilor culturale din Ungaria; numără câteva sute pe an.

Deci este ceva incredibil ca o instituţie condusă de un eminent om de cultură, finanţată în bună măsură prin bugetul de stat, finanţată, de asemenea, prin programe europene, sincer să fiu, poate am folosit cuvinte cam dure în interpelarea mea, dar în niciun caz prezentarea dumneavoastră, domnule Patapievici, nu mă va face să-mi schimb impresia radical, cum că acest institut ar avea o activitate notabilă în promovarea culturii române, a scriitorilor români.

În rest, vreau să vă mulţumesc pentru atenţia acordată acestei interpelări; sigur că aţi recunoscut-o, probabil din scrisorile trimise de mai multe ONG-uri care, de asemenea, şi-au manifestat nedumerirea faţă de această iniţiativă a dumneavoastră - mă rog, a dumneavoastră, a instituţiei pe care o conduceţi. Nu ştiu, practic, nici dacă dumneavoastră aveţi vreo implicare directă în trimiterea acestor delegaţii la Stockholm Pride, s-ar putea să nu aveţi nicio legătură, dar repet, acum nu mai sunteţi scriitorul, gânditorul Patapievici, o persoană de drept privat, ci sunteţi preşedintele acestei instituţii reprezentative pentru cultura română.

Vă mulţumesc încă o dată.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă domnul preşedinte Patapievici doreşte să mai facă vreo intervenţie la comentariile colegului nostru?

Domnul Horia-Roman Patapievici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule deputat,

Întrucât aţi ridicat o chestiune de principiu, am să vă răspund tot în principiu.

Eu cred şi respect că dumneavoastră aveţi o anumită opţiune, o opinie în privinţa homosexualităţii. Eu am o anumită opinie în privinţa homosexualităţii. Însă, atâta timp cât legea română nu mai penalizează homosexualitatea şi Constituţia nu face vreo diferenţă la nivelul cetăţeniei între oamenii care au gusturi sexuale, opţiuni sexuale ori orientări mai radical sexuale diferite, nici eu, ca preşedinte al Institutului Cultural Român, nu o fac. Aceasta nu pentru că aş fi un gânditor excentric şi un om de cultură cu opţiuni, original, ci pentru că nu pot să o fac potrivit legilor României şi aş adăuga sunt bucuros că nu trebuie s-o fac.

În privinţa acestui Stockholm Pride, el nu este doar o demonstraţie, cum am văzut uneori şi pe unii i-a nedumerit ori scandalizat, este vorba de un festival cultural de o foarte mare audienţă pentru spaţiul scandinav şi anume 500 de mii de persoane au participat acolo. Eu cred, ca preşedinte al Institutului Cultural Român şi nu ca scriitor, că este în interesul ţării mele ca instituţiile statului român să fie acolo prezente, prin intermediul unor oameni care sunt competenţi potrivit acelei comunităţi.

În ultimul rând, aş vrea să spun că, dincolo de faptul că nu există vreo deosebire în cadrul cetăţeniei române între gusturi, deosebiri ori opţiuni sexuale, cred că toleranţa însăşi este o componentă a culturii şi ea a fost reflectată prin această reprezentare ecumenică.

Dacă ar fi, pentru a încheia, să ne referim la orientarea sexuală a artiştilor de-a lungul timpurilor, o să vedem că ea a fost foarte variată şi bine reprezentată.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc şi eu amândurora şi vă invit să dezbateţi în continuare, împreună, dacă evenimentul respectiv a fost o paradă sau a fost un festival. Oricum, eu mă bucur că aţi profitat de acest pretext concret şi particular pentru a vă referi la probleme de fond ale culturii noastre şi la contribuţia Institutului Cultural Român în propovăduirea culturii româneşti.

Sigur că nu ne puteam permite aici şi acum să facem o analiză de fond asupra activităţii institutului. Vă aşteptăm cu alt prilej, poate.