Dezbateri parlamentare

Domnul Alfred-Robert Simonis:

4. Proiectul de Lege pentru completarea art. 22 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri; PL-x 164/2024.

Vot, vă rog.

252 de voturi pentru, o abţinere. Adoptat.

Domnul deputat Ioan Cupşa, explicarea votului.

Domnul Ioan Cupşa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc tuturor celor care, în mod responsabil, aţi votat această iniţiativă legislativă.

Vorbim, atunci când vorbim despre consumul de droguri, despre un fenomen social de o gravitate excepţională. Vieţi se distrug, vieţi se pierd. Suntem cu toţii afectaţi, într-un mod direct sau indirect - cei mai fericiţi dintre noi, de acest grav fenomen social.

Pe de o parte, este evident, aşa cum am auzit nişte critici ceva mai devreme, că avem nevoie de prevenţie.

Prevenţie - prevenţia înseamnă educaţie, pe de o parte, norme juridice care, odată aplicate de către cei chemaţi să le interpreteze şi să le aplice, tind să prevină apariţia acestor urmări ale acestui fenomen social.

Trebuie să facem aici, când vorbim despre prevenţie, când am vorbit despre educaţie, despre norme juridice, trebuie să facem un apel şi la cei chemaţi să interpreteze şi să aplice aceste norme juridice - şi mă adresez acum poliţiştilor, membrilor DIICOT, mă adresez procurorilor şi, în egală măsură, mă adresez judecătorilor care sunt chemaţi să intervină atunci când se face dreptate în această ţară în legătură cu urmările acestui fenomen social grav.

Pe de altă parte, este evident că e nevoie de tratament şi de reintegrare socială.

E nevoie de tratament, pentru că dependenţa de droguri este o adevărată boală şi nu orice boală, o boală cronică de o gravitate excepţională.

E nevoie, de asemenea, de reintegrare, pentru că o mulţime dintre oamenii care trăiesc alături de noi sunt la limita, sunt foarte aproape de a fi excluşi din punct de vedere social sau chiar s-au auto-exclus din punct de vedere social, prin comportamentul lor reprobabil, dar trebuie să stăm alături de ei.

E nevoie de tratament, fiind o boală; e nevoie de reintegrare, pentru că aceşti oameni sunt la limita excluderii din societate şi trebuie reintegraţi.

Asta face această lege prin aceste centre, prin aceste centre regionale de tratament şi reintegrare socială.

Ca o concluzie.

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă rog.

Domnul Ioan Cupşa:

Cei aflaţi în nevoie trebuie ajutaţi, aşa cum cei care încalcă legea trebuie sancţionaţi.

Vă mulţumesc tuturor. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Domnul deputat Dan Tanasă.

Domnul Dan Tanasă:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Reiterez poziţia Alianţei pentru Unirea Românilor, pentru că înţeleg că unii colegi s-au făcut că nu înţeleg.

Sigur că noi am votat această lege, sprijinim înfiinţarea acestor centre, e necesară.

Întrebarea este - de ce este necesară înfiinţarea acestor centre?

Păi, este necesară, pentru că PSD, PNL şi UDMR au transformat România dintr-o ţară de tranzit pentru droguri într-o ţară consumatoare.

În timp ce vreţi să înfiinţaţi aceste centre, în toate şcolile din România - uitaţi-vă la ştiri, citiţi un ziar, un site -, nu există zi dată de la Dumnezeu fără un incident cu droguri, fără un şofer care omoară oameni pe stradă, cu droguri, fără drogaţi prinşi de poliţie.

Tot ce vă spunem noi este că nu prea văd un elan la PSD, la PNL şi la UDMR să rezolve problema de fond. Nu prea există o combatere a traficului.

Dacă subiectul traficului de droguri a ajuns în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, acela este un semnal clar pe care România îl dă - că este un stat capturat de reţelele de traficanţi de droguri.

Asta este ce spuneam eu, ce spuneam noi.

Sigur că da, să facem centre, dar asta nu va rezolva în niciun fel problema. Peste ceva vreme - o să facem acum regionale, după aia o să le facem judeţene, că o să ne dăm seama că sunt prea mulţi consumatori de droguri.

Rezolvaţi problema, asumaţi-vă, nu mai lăsaţi România un stat capturat în mâna traficanţilor de droguri, nu vă mai uitaţi cum drogurile sunt subiect de discuţii în absolut toate şcolile din România, dacă sunteţi cu adevărat cei care guvernaţi această ţară! (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Domnul deputat Dumitru Focşa.

Domnul Dumitru-Viorel Focşa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Da, era timpul ca să apară şi la noi aceste rehab-uri, cum sunt numite şi afară.

Eu am avut o experienţă de viaţă, în Canada, de 5 ani de zile, şi încă din 2001 erau aceste centre acolo.

Tardiv, într-adevăr, când noi am devenit distribuitor de droguri, nu numai hub de droguri, dar distribuitor la copiii noştri.

Întrebarea mea este - şi cred că o să v-o puneţi şi dumneavoastră mai târziu - de ce se pune în lege dacă autoritatea locală consideră necesară înfiinţarea acestor centre? Când e vorba de finanţare acolo, la art. 2, avem că: se susţine prin Agenţia Naţională Antidrog - şi foarte bine că se susţine prin această agenţie, că dacă era dat banul la Ministerul Sănătăţii, cred că nu mai ajungea acolo.

Cred că e nevoie pe parcurs să venim cu o completare, ca nu autoritatea locală, UAT-ul să decidă dacă are nevoie sau nu, ci tot Agenţia Naţională Antidrog, în funcţie de statistica pe care o are.

Mulţumesc.

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Doamna deputat Andrea Csép.

Doamna Csép Éva-Andrea:

Astăzi este Ziua internaţională de combatere a consumului de droguri, o zi în care putem să marcăm prin Parlament adoptarea unei legi. O lege care doar vine în ajutorul acelor persoane care deja sunt în evidenţa autorităţilor ca şi consumatori de droguri; pe de altă parte, au avut posibilitatea de a cere servicii de recuperare şi reabilitare. Pentru că în România vorbim de paşi micuţi făcuţi în vederea combaterii consumului de droguri, dar totuşi avem nevoie de o implicare mult mai mare.

Ştim cu toţii foarte bine ce înseamnă prevenţia şi cât de important este ca să investim în educaţia copiilor în şcoli, în acte de prevenire a consumului de droguri, nu numai pentru copii, ci şi pentru părinţi. Pentru că fiecare părinte care stă în această sală îşi face griji din cauza copiilor sau nepoţilor, pentru că societatea în care trăim este o societate atât de deschisă, încât săracii copii sunt expuşi în ziua de mâine fiecărui traficant eventual.

Trebuie să oferim o siguranţă în instituţiile noastre, în şcoli şi, pe de altă parte, să avem personal calificat în a educa aceşti copii.

Pe de altă parte, la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale ştim foarte bine că avem posibilitatea de a avea acţiuni de promovare a combaterii consumului de droguri.

Stimaţi colegi,

Cu toţii putem să facem câte un pas pentru a combate acest fenomen care în ziua noastră chiar este un fenomen foarte, foarte mare şi eu cred că fiecare dintre noi, cu nişte iniţiative, pas cu pas, putem să oferim copiilor noştri un viitor mult mai sigur şi mult mai sănătos în România.

Mulţumesc.

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Mulţumesc.