Dezbateri parlamentare

Doamna Roberta Alma Anastase:

Trecem la următorul punct de pe ordinea de zi: Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr.504/2002.

Dacă există intervenţii din partea iniţiatorilor? Nu.

Din partea comisiei...

Din partea iniţiatorilor, vă rog.

Domnul Victor Socaciu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

În legătură cu această modificare a Legii audiovizualului, vreau să spun câteva lucruri pentru a înţelege toţi colegii despre ce este vorba.

În fond, au fost adunate mai multe lucruri existente în Codul CNA şi aduse în cadrul Legii audiovizualului.

Într-un fel, tot acest demers nu înseamnă decât o întărire a puterilor acestei instituţii, a CNA-ului. Aş putea spune, în acest sens, că, în urma comportamentului din ultimii ani a celor care conduc CNA-ul, un comportament vădit de sprijinire a puterii şi de amendare a acelor posturi care nu sunt obediente puterii, înseamnă, într-un sens imediat, creşterea puterilor acestei instituţii, lucru cu care nu suntem de acord.

De aceea, Grupul PSD nu va vota acest demers legislativ.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Înţeleg că, de asemenea, Comisia pentru cultură propune respingerea propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr.504/2004.

Dacă sunt intervenţii?

Nu, cred că era chiar iniţiativa dumneavoastră legislativă, care viza traducerea filmelor. Mă gândeam că nu vă votaţi chiar...

Domnul Victor Socaciu:

Da, nu ştiu de ce... A fost doar o confuzie şi îmi cer eu scuze pentru asta, pentru că discutasem cu colegii mei.

În legătură însă cu dublarea filmelor, am să vă ţin puţin mai mult, pentru că în spaţiul nostru public au fost dezbateri, după cum şi dumneavoastră aţi văzut, destul de violente asupra acestui demers legislativ.

Eu însă îl susţin cu toată tăria, pentru că sunt convins că este calea corectă în ceea ce ne priveşte pe noi. Pe noi, ca stat naţional.

Vreau să vă aduc, în primul rând, câteva argumente proiniţiativă.

Este mult mai confortabil pentru toţi oamenii să urmărească un film, fie el artistic sau comercial, în limba maternă şi să aibă posibilitatea să urmărească acţiunea filmului, fireşte, vizual. Este mult mai confortabil.

În al doilea rând, poate argumentul cel mai important în ceea ce mă priveşte este legat de protecţia limbii române. Numeroase semnale, ridicate de toţi lingviştii români în ultimii ani, vorbesc despre alterarea gravă a limbii noastre naţionale, o alterare care, în ultimii ani, cel puţin, a căpătat aspecte absolut nocive. Dacă mai ţinem la limba noastră română, atunci va trebui să facem ceva. Acesta este unul din canalele de a stopa, pur şi simplu, alterarea limbii române prin absorbţia de tot felul de neologisme de la academicienii din Bronx şi tot felul de expresii care sunt împotriva limbii noastre şi atâta timp cât avem cuvintele noastre româneşti pentru a exprima tot felul de stări, fapte ş.a.m.d., nu înţeleg de ce trebuie să le uităm, să le trecem undeva într-o istorie a limbii noastre şi să nu fie ele prezente sau să fie înlocuite de lucruri care nu sunt şi nu aparţin corpului lingvistic român, pe de o parte.

Pe de altă parte, avem o pildă pe care ne-o dau nişte ţări, nişte ţări despre care nu aş putea să spun că sunt minore. Acest procedeu de dublare a filmelor este folosit în nişte state pe care aş vrea să vi le amintesc şi poate că ar trebui, pentru dumneavoastră, să fie chiar un moment de reflecţie.

În Europa... dar, ca lucru general, înainte de a vi le numi, aş vrea să spun că toate aceste ţări sunt ţări care sunt nevorbitoare de limbă engleză. Acesta este primul semnal pe care vreau să vi-l transmit.

Şi să începem, atunci, plecând dinspre Occidentul nostru european: Germania, Franţa, Spania, Italia, Polonia, Cehia, Austria, Ungaria, Grecia, Turcia, Bulgaria şi să ne oprim, deocamdată, la aceste ţări, care nu sunt ţări oarecare, unde se foloseşte, bineînţeles, dublajul de ani de zile şi întreaga populaţie se comportă ca atare.

Şi vă dau nişte exemple.

Eurobarometrul din 2008 aduce în planul discuţiei europene următoarele date: în Ungaria 84% din populaţia Ungariei doreşte dublajul. Aş vrea să vă puneţi şi dumneavoastră întrebarea de ce oare. Măcar atât să facem noi, ca parlamentari.

De ce se întâmplă că 78% din germani, din populaţia germană, doresc dublare? De ce se întâmplă ca 76% din populaţia Cehiei să dorească dublarea? La fel Spania, Italia, Grecia, Turcia şi Bulgaria.

Dar nu vreau să mă opresc doar la spaţiul european. Mergem puţin mai departe. Lucrul acesta se întâmplă în Rusia, o altă ţară "minoră", după cum spun unii români şi unele moderatoare pe la televiziuni. Mergem puţin şi mai departe şi vedem că şi în Mongolia se întâmplă lucrul acesta şi în China se întâmplă. Şi încă într-o ţară care este plină de... "analfabeţi", Japonia, se întâmplă acest lucru.

Vreau să-l rog pe domnul Vainer, care e reprezentantul minorităţii evreieşti din România, de ce în Israel se întâmplă să se dubleze filmele?

Vreau să-l întreb şi pe domnul Márton Árpád să ne spună de ce în Ungaria 84% din cetăţeni vor dublare la filme ş.a.m.d. Putem vorbi despre toate minorităţile aici, pe domnul Ganţ să-l întrebăm de ce se întâmplă chestiunea aceasta în Germania şi cum va vota dânsul. La fel şi pe domnul Márton.

Celor care vorbesc despre vicierea actului artistic vreau să le spun următorul lucru: că din producţia mondială de filme, filmele artistice nu reprezintă decât sub 3%, 2,6% sau aşa ceva.

Eu nu cred că această lege, care se referă doar la spaţiul audiovizualului, însemnând televiziuni, nu se referă la cinematografe, unde toate filmele pot fi vizionate în original, cu subtitrare, la cinematografe. Dar, în spaţiul nostru, unde afectăm milioane şi milioane de auditori, care sunt influenţaţi de un limbaj care nu mai este deloc românesc în ultima vreme şi în ultimele decenii în special, vă rog să gândiţi bine când veţi vota. Şi atunci veţi înţelege, poate, încotro va merge România.

Sunt instituţii europene care vorbesc despre un genocid lingvistic datorat limbii engleze şi asimilării acesteia, a expresiilor acesteia în limbile naţionale.

Se vorbeşte despre colonizare lingvistică în aceeaşi măsură şi, cu toată preţuirea pentru celelalte argumente pe le aduc românii, însemnând pierderea posibilităţii de a învăţa o limbă - deşi, după priceperea mea, o limbă se învaţă în şcoală, cu profesori şi cu manuale, şi nu se învaţă o limbă ca lăutăria -, aş vrea să vă rog să vă gândiţi încotro trimiteţi România, pentru că este o pierdere a identităţii naţionale.

Dacă celelalte ţări pe care vi le-am numit aici şi care sunt ţări care fac parte din G8, mai puţin cele de limbă engleză, pe care nu le putem amesteca aici, toate aceste ţări au coloană vertebrală şi îşi protejează limba naţională, care este elementul absolut fundamental al identităţii naţionale, vă cer şi dumneavoastră să gândiţi ca nişte parlamentari români, politicieni români şi nu ca nişte coafeze care nu puteţi dormi fără vocea lui Marlon Brando.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr.504/2002 a fost transmisă comisiei cu adresa Pl-x 237 din 23 mai 2011.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a fost sesizată spre dezbatere în fond cu această propunere legislativă, spre avizare fiind transmisă Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor.

Până la data întocmirii raportului, nu s-a primit la comisie acest aviz şi nici punctul de vedere al Guvernului.

În conformitate cu prevederile art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată, Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Iniţiativa legislativă are ca obiect de reglementare instituirea obligaţiei traducerii prin procedeul dublajului în limba română a operelor cinematografice străine, precum şi stabilirea nerespectării acestei obligaţii drept contravenţie şi sancţionarea acesteia în mod corespunzător.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 16 deputaţi din totalul de 20 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritatea voturilor celor prezenţi în sală în momentul votului.

În urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune plenului respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr.504/2002.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii dacă mai sunt? Nu mai sunt.

Raportul este de respingere.

Urmează votul final.

Domnul deputat Ovidiu Ganţ, căruia i s-a şi rostit numele. Vă rog.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc.

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am să încerc să vă prezint punctul de vedere al Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale şi spre finele intervenţiei mele şi opinia personală, dat fiind faptul că domnul deputat Socaciu a întrebat cum voi vota.

Credem că nu e cazul să amestecăm lucrurile, şi anume caracterul naţional al statului român, stipulat în Constituţie, nu credem că are vreo legătură cu acest aspect.

În ţara noastră, la fel ca în Europa unită, din care facem parte, trăiesc minorităţi naţionale, iar în Europa suntem cu toţii minorităţi lingvistice. De aceea, credem că deviza Uniunii Europene - "unitate în diversitate" - ni se aplică şi nouă. Această "unitate în diversitate" este definitorie şi atunci când discutăm chestiunea în cauză.

Este o situaţie pe care noi o apreciem favorabilă, pozitivă şi, dacă e să mergem la exemplul altor state, nu cred că există un standard sau un şablon din acest punct de vedere.

Pentru că am fost întrebat cum gândesc asupra acestui subiect, vreau să vă spun că, în acest domeniu, eu cred că practica României este mult mai bună decât practica Germaniei.

Deci dublarea filmelor în limba germană în Germania nu cred că este un exemplu de urmat pentru România. Din contră, cred că România are un sistem foarte bun, acela al subtitrării filmelor, şi cred că, tocmai din respect pentru limba română, invitaţia de a citi textul subtitrat este un demers în sprijinul învăţării cât mai bune a limbii române.

Dincolo de aceasta, cred că este relevantă, poate, şi o întâmplare personală, şi anume perioada în care, în România, până în 1989, aveam deosebita "şansă" - cu ghilimelele de rigoare - să trebuiască să înghiţim două ore de propagandă, perioadă în care am avut tendinţa să urmărim la Timişoara, unde eu trăiesc, posturile iugoslave de televiziune. Posturi iugoslave care prezentau filmele în original şi cu subtitrare în limba sârbo-croată, la vremea respectivă. Faptul că la şcoală învăţasem limba rusă şi, implicit, alfabetul chirilic, mi-a facilitat învăţarea, la televizor, a limbii sârbe, pentru că filmul curgea în engleză, pe care o cunoşteam, iar subtitrarea era în limba sârbă, pe care reuşeam s-o citesc.

De aceea, pe mine, această experienţă m-a marcat şi pentru că eu cred în identitatea lingvistică a fiecăruia, indiferent că este român, german, maghiar sau altă etnie, în spiritul aceste unităţi în diversitate, voi vota împotriva acestui demers. Subliniez, nu este numai poziţia mea, ci a întregului Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Vă mulţumesc frumos. (Aplauze.)