Dezbateri parlamentare

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Domnul Benedek Zacharie, de la UDMR, procedură.

Domnul Benedek Zacharie:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi parlamentari,

Astăzi, comemorăm un eveniment de mare importanţă din istoria modernă a Ungariei, dar şi a Europei, şi anume Revoluţia anticomunistă din 1956. Acesta a fost un moment crucial în lupta pentru libertate şi democraţie şi reprezintă o pagină semnificativă în lupta împotriva comunismului.

Astăzi ne amintim de cei care au luptat în Revoluţia din '56, de acei tineri, de acei studenţi care şi în România, indiferent de etnie, au avut curajul să organizeze demonstraţii în mai multe oraşe.

Aceşti eroi ne-au lăsat o moştenire preţioasă - dorinţa de a lupta pentru libertate şi democraţie, indiferent de adversităţile momentului.

În 1956, într-o perioadă de dominaţie comunistă în Ungaria şi de atmosferă opresivă, pe 23 octombrie, studenţii au ieşit în stradă şi, astfel, a început o demonstraţie paşnică la Budapesta, care, ulterior, a evoluat într-un amplu val de proteste în întreaga ţară. Protestatarii au cerut retragerea trupelor sovietice, eliberarea prizonierilor politici şi instaurarea unui guvern democratic. Acesta a fost un apel la drepturile fundamentale ale omului, la demnitate şi la oportunitatea pentru cetăţeni de a-şi alege propriul destin.

În 1956, în mai multe oraşe din România, au avut loc în acea perioadă mai multe mişcări de protest. De exemplu, în Timişoara, românii şi etnicii maghiari şi germani au organizat o demonstraţie la Universitatea Tehnică, în care şi-au exprimat solidaritatea faţă de Revoluţia maghiară şi au formulat propriile lor revendicări. În timpul demonstraţiei, Securitatea a ocupat Universitatea şi a arestat organizatorii.

De asemenea, mişcări similare au avut loc şi la Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Bucureşti, dar şi la Braşov sau Sfântu Gheorghe.

Declanşarea Revoluţiei în Ungaria a ridicat îngrijorări la nivelul celor mai înalţi lideri politici şi de stat din România. Aceştia s-au temut că ideile revoluţionare s-ar putea răspândi şi la noi, provocând mişcări de protest. Pentru a evita această situaţie, armata şi forţele de Securitate au fost plasate în stare de alertă. Frontierele ţării au fost închise, universităţile au fost plasate sub o supraveghere mai strictă şi au fost desemnaţi reprezentanţi speciali pentru regiunile considerate critice.

Demonstraţiile studenţilor care au avut loc între 24 octombrie şi 5 noiembrie 1956 au fost fie înăbuşite de forţele de ordine - în 30-31 octombrie, la Timişoara, şi pe 5 noiembrie, la Bucureşti -, fie au fost împiedicate prin jocuri etnice - în zilele de 24-25 octombrie, la Cluj, unde Securitatea a alimentat tensiunile între studenţii maghiari şi români.

Totuşi, 1956 a fost anul în care în ţara noastră românii, maghiarii şi germanii au fost de aceeaşi parte a baricadei.

Mesajul Revoluţiei din 1956 pentru prezent este că un regim opresiv şi autoritar nu se va opri niciodată şi va folosi cruzimea pentru a suprima libertatea, aşa cum se întâmplă azi în Ucraina, sau teroarea pentru a omorî civili nevinovaţi, cum se întâmplă, azi, în Israel.

În concluzie, Revoluţia din 1956 din Ungaria a reprezentat un moment semnificativ în istoria Europei Centrale şi de Est, marcând începutul unor mişcări pentru libertate şi independenţă în regiune. Mişcări asemănătoare au urmat, peste ani, şi în alte ţări, cum ar fi: Primăvara de la Praga, în Cehoslovacia, Revoluţia Solidarităţii, în Polonia, Revoluţia din România.

Deşi a fost înăbuşit violent de Uniunea Sovietică, spiritul de luptă pentru libertate şi drepturile omului a supravieţuit şi a jucat un rol important în evenimentele ulterioare din Europa de Est şi Europa Centrală.

Democraţia de care ne bucurăm azi este un rezultat direct al acestor mişcări revoluţionare. Fără martirii care au luptat contra dictaturilor comuniste nu am fi discutat azi despre democraţii parlamentare, în această regiune a Europei.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Mulţumim.