Dezbateri parlamentare

Domnul Valer Dorneanu:

La punctul 12, Proiectul de Lege privind accesul la informaţiile de interes public. Lege cu caracter ordinar.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri? 1 abţinere, din partea Partidului Naţional Liberal. Împotriva autoarei se manifestă această abţinere. Cel puţin aşa mi se pare.

Deci, cu 247 de voturi pentru, 1 abţinere, s-a votat Proiectul de Lege privind accesul la informaţiile de interes public.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Doamna deputat Mona Muscă şi cu domnul deputat Drăgănescu doresc să-şi explice votul pentru Legea privind accesul la informaţiile de interes public.

V-aş ruga să aveţi o clipă de răbdare.

Poftiţi, doamnă deputat.

Am înţeles că doriţi să explicaţi votul.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am să încep spunând că, de fapt, Proiectul de Lege privind liberul acces la informaţiile de interes public este o lege a transparenţei.

În primul rând, această lege a fost cerută de Uniunea Europeană, explicit şi în repetate rânduri, şi de NATO care, la solicitarea Guvernului privind punctul de vedere al reprezentanţilor NATO cu referire la Legea informaţiilor clasificate, au răspuns foarte clar că nu interesează o asemenea lege ...

Domnul Valer Dorneanu:

Numai puţin, doamnă deputat!

Doamna Monica Octavia Muscă:

... nu îi interesează o asemenea lege, ci doar secretizarea informaţiilor militare...

Domnul Valer Dorneanu:

Am rugămintea să vă opriţi puţin, doamnă deputat!

Doamna Monica Octavia Muscă:

Vă rog!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

V-aş ruga foarte mult să rămâneţi în sală 5 minute, pentru că mai mulţi dintre reprezentanţii grupurilor parlamentare au dorit să explice votul la această lege importantă. Mai aveţi răbdare 10 minute.

Vă rog eu frumos aşezaţi-vă la locurile dumneavoastră! (Rumoare în sală)

Şi reprezentantul PDSR-ului şi-a exprimat dorinţa de a lua cuvântul şi s-ar putea ca şi alţi colegi ai noştri.

Vă rog frumos să aveţi un pic de răbdare.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Revin. Reprezentanţii NATO nu au cerut o Lege a informaţiilor clasificate, ci au spus că îi interesează doar secretizarea informaţiilor militare. În rest, afirmă, şi reprezentanţii NATO, necesitatea unei Legi a liberului acces la informaţiile de interes public.

Proiectul de lege ţine cont de toate recomandările şi rezoluţiile Consiliului Europei care insistă, toate, pe protecţia accesului la informaţiile publice. Şi acestea sunt: Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene adoptată în anul 2000, care Cartă, la art.11, spune foarte clar: "Libertatea de informare şi de exprimare sunt garantate pe baza pluralismului şi" atenţie "a transparenţei instituţiilor statului".

Principiile de la Johannesburg, considerate cel mai democratic cod de precepte juridice privind securitatea naţională, libertatea de exprimare şi accesul la informaţie clamează primatul interesului public. De asemenea, legea nu face altceva decât să pună în practică art.31 şi art.30 din Constituţia României.

Este, de asemenea, foarte important ca acest proiect de lege să ajungă cât mai repede lege, pentru că Uniunea Europeană sponsorizează un proiect internaţional nonguvernamental care urmăreşte sprijinirea punerii în practică, la cele mai înalte standarde, a acestor proiecte de lege privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Proiectul de lege urmăreşte căile prin care se realizează acest acces, înainte de aceasta definirea instituţiilor publice care au obligaţia de a da informaţii. De asemenea, pe cei care au acces la această informaţie îi defineşte foarte larg şi foarte transparent, orice persoană din România, după cum are în vedere şi accesul la informaţie a presei, ţinând cont de activitatea cu totul specială, natura activităţii presei, după cum aplică şi sancţiuni şi dă individului posibilitatea de a accede la justiţie direct şi în regim de urgenţă.

Este, de altfel, o lege simplă, suplă şi foarte clară. În acelaşi timp, este o lege-cadru, şi anume este o lege-cadru pentru Legea informaţiilor clasificate şi o lege-cadru pentru protejarea datelor personale.

Având în vedere acest lucru, aşa este în toată lumea, am ţinut cont şi, în interiorul legii, există jalonate clar ambele legi despre care vorbeam: Legea informaţiilor clasificate, prin ceea ce se exceptează de la liberul acces la informaţii şi prin afirmarea clară a răspunderii ce revine doar deţinătorului şi instituţiilor abilitate pentru protejarea secretului de stat.

Ca atare, ţinând cont de aceste două lucruri, deci de faptul că e o lege-cadru care are două alte legi care trebuie să se supună acestei legi-cadru, cred că viitorul acestei legi poate fi gândit în două feluri, şi acesta este motivul pentru care am luat cuvântul. În primul rând, Legea liberului acces la informaţiile de interes public poate să-şi vadă de drum la Senat, să treacă prin comisia de la Senat, Comisia de cultură, avizată pe fond şi, după aceea, în plenul Senatului urmându-şi traseul procedural banal. Iar Legea privind informaţiile clasificate, la rândul ei, să vedem ce se întâmplă după ce va fi din nou supusă votului celor două Camere reunite, cu obiecţiile pe care le-a avut Curtea Constituţională.

Mai există însă şi o altă cale, şi o supun atenţiei dumneavoastră, mai există o cale de a face o inserţie în Legea liberului acces la informaţiile de interes public şi de a introduce acolo, mai în detaliu, ceea ce deja am introdus, şi anume care sunt excepţiile de la liberul acces la informaţiile publice. Adică am putea introduce acolo Legea informaţiilor clasificate. Şi, pentru aceasta, dacă cumva se va hotărî să mergem în această direcţie, propun următoarea formă de lucru. Vă propun ca noi sau Guvernul, probabil că Parlamentul e cea mai bună cale, să aleagă să nominalizeze un grup de lucru din care să facă parte reprezentanţi ai tuturor grupurilor parlamentare, deci partidele reprezentate în Parlament, Societatea civilă prin acele ONG-uri care s-au ocupat de acest subiect şi reprezentanţi ai presei care au avut în atenţie informaţiile clasificate, iar acest grup să fie mediat, aş propune eu, de o persoană care s-a ocupat în mod constant de acest subiect, dar şi de subiectul celălalt, liberul acces la informaţii, şi anume de domnul Ştireanu, fiind în afara Parlamentului, ca să zic aşa în afara partidelor.

Dacă reuşim să facem un asemenea grup care să ţină cont că primatul interesului public este înaintea secretului de stat, s-ar putea să avem succes şi să scoatem această lege înainte de a fi cerută, în repetate rânduri, de Uniunea Europeană şi de a fi arătaţi cu degetul în permanenţă.

Ca atare, supun atenţiei dumneavoastră şi a dezbaterii publice o asemenea abordare a celor trei legi şi, repet, insertarea ideii de informaţii clasificate, precum şi a protejării datelor personale în Legea liberului acces la informaţiile de interes public.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mulţumesc, stimaţi colegi.

Sper că veţi gândi la această formulă şi s-ar putea să încercăm o consultare a grupurilor parlamentare pe această temă, în prezenţa domnului Ştireanu, în prezenţa unui reprezentant al Guvernului.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnule deputat Drăgănescu, am rugămintea să-mi asiguraţi dreptul de a face o alternanţă la cuvânt, PNL – Grupul parlamentar al PDSR, şi pe urmă vă dau dumneavoastră cuvântul. (Rumoare în Grupul PRM)

Doamna Viorica Afrăsinei:

Îmi cer scuze, domnilor şi doamnelor colegi, eu nu am să vă reţin decât o jumătate de minut.

Am solicitat această intervenţie pentru că, domnule preşedinte, este bine ştiut că noi, nici în finalul dezbaterii legii, nu ne-am exprimat poziţia, dar am vrut astăzi, pentru că aici s-a solicitat cu prioritate, din partea Grupului parlamentar PNL, această intervenţie, vreau să exprim şi eu punctul de vedere al grupului nostru şi nu doresc să reiau motivaţiile care deja au fost aduse aici privind necesitatea legii cu privire la liberul acces la informaţii.

Grupul parlamentar PDSR a înţeles această necesitate şi s-a manifestat prin prezenţa permanentă la dezbaterile pe articole a acestei legi, ca şi astăzi, în plen, prin prezenţa şi prin votul pozitiv care a fost dat de fiecare dată, spre deosebire de Grupul PNL şi regret că amintesc stimatei noastre colege, doamna Mona Muscă, că nici unul din colegii domniei sale de grup parlamentar nu a fost prezent la dezbatere, măcar pentru susţinerea domniei sale, coautor la această lege.

Noi nu am dorit să facem o campanie de imagine venind la această tribună şi să ne manifestăm pozitivismul faţă de această lege şi necesitatea, dar m-am simţit obligată faţă de colegi să spun acest lucru şi să apreciez că grupul nostru parlamentar, împreună cu alţi colegi care au fost prezenţi la dezbatere s-au exprimat, în felul acesta, pentru necesitatea acestei legi şi ne bucurăm că ea există şi o susţinem în continuare, în demersurile pe care doamna deputat le va face şi împreună le vom face, desigur.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Drăgănescu şi apoi domnul deputat ...

Poftiţi.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Foarte scurt, nu vă speriaţi!

Îi mulţumesc doamnei Afrăsinei pentru grijă. Trebuie să vă spun, însă, că tot grupul nostru parlamentar era aici, la etajul II, a avut însă mare încredere şi în proiectul de lege şi în posibilităţile mele de a promova acest proiect de lege. Drept urmare, absenţa domniilor lor trebuie tradusă printr-o mare încredere faţă de mine şi nu invers.

Vă mulţumesc. (Amuzament)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Drăgănescu poate completează explicaţia cu privire la lipsa colegilor dumneavoastră, nu din sală, de aici de la vot, ci de la dezbaterea în comisie.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cât timp mai sunt colegi în sală, mă grăbesc, şi eu, să vă expun motivaţia pentru care Partidul Naţional Liberal nu a votat Ordonanţa nr.14 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale şi nu am votat-o din trei motive.

Primul motiv: la art.4 alin.3, se prevede subordonarea Direcţiei instanţelor militare şi a Secţiei Parchetelor militare faţă de ministrul apărării naţionale. Este o noutate legislativă în care prevedem pentru prima oară subordonarea unor instanţe ale justiţiei. Şi lucrul acesta, din păcate, se face fără a prevedea exact, în acelaşi articol, care sunt domeniile în care poate să existe acest tip de subordonare.

Partidul Naţional Liberal a propus ca, în articolul şi alineatul incriminat, să prevedem că aceste domenii pot fi doar cele administrativ- organizatorice.

Din păcate, amendamentul nostru perfect justificat a fost respins, şi în cadrul Comisiei de apărare, dar, din păcate, şi în cadrul plenului Camerei Deputaţilor şi lucrul acesta nu este normal, deoarece, prin formularea care a trecut de Camera Deputaţilor, se lasă cale liberă imixtiunii în actul de justiţie şi mai mult se aduce o atingere unui principiu constituţional, principiu care se referă la independenţa justiţiei.

O altă obiecţie pe care noi am avut-o, se leagă de introducerea, prin prevederea art.17 alin.4, a agenţilor acoperiţi şi în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei, printr-o preluare superficială, mecanică a unor formulări din Legea de organizare şi funcţionare a Serviciului de Informaţii Interne şi a Serviciului de Informaţii Externe.

Noi obiectăm atât la acest "apetit" al PDSR-ului şi actualei Puteri de a introduce agenţi acoperiţi şi în cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi în cadrul Ministerului de Interne, probabil şi în Parlament, mai târziu şi în Guvern etc., deoarece până una alta, noi nici nu ştim, nu am definit până acum, legiuitorul român nu a definit ce este un agent acoperit, care sunt limitele activităţii sale, care sunt drepturile şi obligaţiile sale, ce poate face un agent acoperit în acest tip de activitate. Or, până nu definim acest lucru, nu cred că este util societăţii româneşti să aibă tot felul de agenţi acoperiţi în toate ministerele posibile şi imposibile.

O a treia obiecţie este de fond şi vreau să atrag atenţia Parlamentului României că ne aflăm deja într-o depăşire a termenului în care preşedintele, nou ales, al României, trebuia să prezinte strategia de securitate şi apărare naţională. Conform Legii de planificare a apărării naţionale, în termen de 3 luni de la învestirea preşedintelui în această funcţie, el trebuie să vină în faţa Parlamentului şi să prezinte strategia de apărare şi securitate naţională. Mai apoi, Guvernul trebuie să elaboreze Carta albă a apărării securităţii naţionale tot într-un termen de 3 luni. Din păcate, acest lucru nu s-a făcut şi iată, noi adoptăm astăzi acte normative care s-ar putea să fie schimbate după ce vom avea noua strategie de securitate, mai ales că se introduc şi noţiuni noi, de exemplu: Direcţia de Informaţii a Armatei se va ocupa inclusiv de factori de risc nonmilitari interni. Este un lucru nou pe care noi nu l-am observat, deoarece noua concepţie a PDSR-ului privind apărarea şi securitatea naţională încă nu există.

Pentru aceste trei motive, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, Partidul Naţional Liberal a votat împotriva acestei ordonanţe, acestui proiect de lege şi sperăm ca, cel puţin, la Senat să reuşim să îndreptăm ceea ce nu a fost bine făcut aici. Mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat Afrăsinei are un drept la replică.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Aş vrea să o asigur pe stimata noastră colegă, pe doamna Mona Muscă, că colegii noştri din Grupul parlamentar PDSR, nu au votat conform convingerilor domniei sale, ci conform convingerilor conştiinţei noastre. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Stanciu. Un pic de răbdare să mai avem, stimaţi colegi.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimaţi colegi,

Vreau să mulţumesc domnului preşedinte că mi-a dat totuşi cuvântul ca reprezentantul unui grup parlamentar de 84 de deputaţi înaintea celor câţiva colegi de la liberali care au rămas încă în sală şi putea să i se dea cuvântul până la expirarea timpului zilei de astăzi.

Am cerut acest cuvânt pentru a spune că Partidul România Mare a votat din convingere acest proiect, deoarece, spre deosebire de alţii, noi suntem, prin preşedintele nostru, şi victime ale transparenţei deosebite pe care Partidul România Mare o are faţă de alegători, aducându-le la cunoştinţă o serie de informaţii pe care unii sau alţii voiau să le ascundă. Nu mă refer decât la cele pe care le cunoaşteţi privind actele de corupţie şi care sunt cele mai dureroase, atât pentru foştii guvernanţi şi sperăm să nu se ajungă şi pentru actualii guvernanţi.

Deci, conchidem clar, am votat această lege, pentru că informaţia ca atare trebuie să circule, toţi fiind în slujba cetăţeanului. Ceea ce însă ne surprinde şi ne surprinde datorită unei situaţii, aş spune, deosebite, este că această lege s-a născut ca o replică la Legea privind informaţiile clasificate. Evident, acea lege, pe care distinsul nostru secretar, şi ofer, prin ceea ce spun acum, posibilitatea unui drept la replică, domnul deputat Stroe a semnat-o în calitate de secretar general al Guvernului, domnul Radu Vasile, prim-ministru la vremea respectivă, a înaintat-o Parlamentului, deci, acea lege este efectiv, indiferent ce s-ar spune şi ce s-a spus, opera fostei guvernări, pe care actuala Putere a înghiţit-o pe nemestecate şi, în consecinţă, cu mici adăugiri, a votat-o în plen împreună cu distinşii noştri colegi liberali, ca, imediat după aceea, să se lepede ca de Satană de o lege pe care ministrul justiţiei a girat-o cu propria semnătură, la timpul respectiv.

Este oare normal ca legi care aparţin fostei guvernări, şi mă refer aici la Legea caselor naţionalizate, la Legea administraţiei publice, care nu aparţine PDSR-ului, decât prin votul asumat şi nu prin concepţie, şi care aparţin celor care ne-au adus unde ne-au adus. Aceste legi, deci, o dată aprobate, ele să fie apoi transformate în bumerang împotriva celor care le-au votat de bună-credinţă? Cred că nu este normal. Şi dacă colegii noştri vor înţelege politic în acest sens, probabil că le vom duce dorul, în sensul că vom ocupa noi şi cealaltă parte a sălii. De aceea, un minimă morală este să se impună şi în politică. Nu tu să fii autorul legii şi apoi să o înjuri şi te faci campionul transparenţei de informaţii, pentru că nu este normal nici ca la Legea administraţiei publice, fosta guvernare să ceară suspendarea primarilor, cum s-a cerut, iar apoi dânşii să ceară modificarea articolelor. Nu este normal să promovezi o Lege a informaţiilor clasificate, aşa cum ai promovat-o, şi apoi să vii şi să ţipi şi să urli împotriva ei, decât dacă se ţin numai de diversiuni, iar diversiuni, PNL-ul a făcut destule, inclusiv cu suspendarea şi scoaterea în afara legii a Partidului România Mare. Mai scoteţi-ne o dată în afară, ca să ocupăm toată sala!

Vă mulţumim. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul la replică domnul secretar Radu Stroe. (Doamna deputat Mona Muscă doreşte să ia cuvântul.) Doamna deputat, nu vă pot da şi dumneavoastră cuvântul, nu facem dezbateri, domnul secretar are, în mod firesc, dreptul la replică.

Domnul Radu Stroe:

Doar un simlu drept la replică şi mulţumesc că am ocazia şi eu, pentru prima dată, să mă adresez în faţa Parlamentului, dumneavoastră tuturor şi în special distinsului nostru coleg.

Nu sunt diversiuni, domnule deputat. Trebuie să recunoaşteţi că, din când în când, avem dreptul să şi greşim. Ceea ce este esenţial, este să facem să reparăm aceste greşeli (Aplauze.)...

Dacă nu vreţi să mă lăsaţi, eu, oricum am terminat ce am avut de spus.

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Recunoaşteţi că aţi greşit şi noi aplaudăm.

Domnul Radu Stroe:

Nu, nu, important nu este numai să recunoaştem că am greşit, ci să şi îndreptăm greşeala, domnule deputat. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Luăm pauză până la ora 3.00, adică 15.00, o oră jumătate.