Dezbateri parlamentare

Domnul Petru Gabriel Vlase:

32. Propunerea legislativă pentru declararea zilei de 10 mai - Ziua Declarării Independenţei României.

Iniţiatorii? Domnul Ştirbu.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

V-aş fi recunoscător dacă mi-aţi acorda două minute atenţie.

Sunt la al doilea mandat de parlamentar şi timp de opt ani de zile eu n-am crezut că voi trăi anumite momente de care n-aş vrea să vorbesc astăzi aici, în această instituţie.

Am depus o iniţiativă legislativă care se intitulează "Declararea zilei de 10 mai - Ziua declarării independenţei României".

De ce expunerea de motive este destul de amplă, dar am să mă rezum la câteva lucruri din această expunere de motive.

Timp de foarte mulţi ani, între 1877 şi 1947, până la abdicarea Regelui Mihai I, ziua de 10 mai a fost sărbătorită ca declarare a zilei de independenţă a românilor.

După 1947, comuniştii, care au preluat frâiele şi conducerea statului român, au interzis, în cărţile de istorie, în comunicarea publică se vorbească de regi, monarhie, regi, regine, regate ş.a.m.d. şi implicit de data de 10 mai, ca zi a independenţei câştigate a României, obligând pe toţi cei ce se declarau profesori în istorie şi pe istoricii momentului să spună că ziua de 9 mai este adevărata Zi a Independenţei României, ca nu cumva să aibă vreo legătură cu Ziua Monarhiei, deci de pe 10 mai.

Nu negăm, de la acest pupitru, că, pe 9 mai, în Camerele reunite, marele, marele Mihail Kogălniceanu a spus: "Suntem o naţiune de sine stătătoare, suntem o naţiune independentă."

Dragi colegi,

Am depus această iniţiativă legislativă care a mers la Comisia pentru muncă din Camera Deputaţilor. Repet: Comisia pentru muncă.

Ce au făcut colegii noştri de la Comisia pentru muncă? Au schimbat fondul şi esenţa acestei legi. Această lege nu se mai numeşte, nu mai oficializează ziua de 10 mai ca Ziua Independenţei României. Nu. Comisia pentru muncă, care trebuia să spună dacă există vreun impact asupra Codului muncii ca această zi, fiind declarată zi liberă sau nu, această comisie a spus nu. Legea trebuie să se modifice, fondul şi în esenţa ei să nu mai fie 10 mai Ziua Declarării Independenţei, să fie ziua de 9 mai. Bun!

Eu o să iau cuvântul şi la dezbateri generale şi o să vă dau citire unei liste de mari personalităţi, mari personalităţi ale istoriei noastre şi mari personalităţi ale României contemporane, care au semnat o petiţie, dragi colegi, prin care solicită ca această iniţiativă legislativă ori să fie respinsă, dacă Comisia pentru muncă îşi menţine punctul de vedere ca fiind 9 mai Ziua Independenţei, ori dacă nu, să o retrimitem la comisie, să repunem adevărul istoric pe adevăratul făgaş.

Repet: niciodată, absolut niciodată în istoria României, ziua de 9 mai - între 1877-1947 - nu a fost sărbătorită pe 9 mai.

Totodată, dacă noi astăzi, aici, legalizăm, legiferăm ceea ce comuniştii, între 1947 şi 1989, au susţinut, atunci noi putem spune că suntem, într-adevăr, demni urmaşi ai Partidului Comunist Român.

Vă mulţumesc tare mult, domnule preşedinte.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Din partea Guvernului, am înţeles.

Voci din sală:

Ce treabă are Guvernul? Nu este iniţiator Guvernul.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Doamnă, în ce calitate? Nu sunteţi nici iniţiator, n-am cum să vă dau cuvântul.

Comisia, vă rog. Domnul preşedinte.

Domnul Adrian Solomon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Guvernul a vorbit în comisie. Deocamdată procedurile parlamentare sunt altfel.

Raport de înlocuire asupra propunerii legislative pentru declararea zilei de 10 mai - Ziua Declarării Independenţei României.

În urma reluării dezbaterilor în şedinţa comisiei din 9 februarie 2016, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi - un vot împotrivă şi o abţinere - adoptarea cu amendamente a propunerii legislative, în sensul modificării datei de 10 mai cu data de 9 mai, pentru respectarea adevărului istoric.

În acest sens, membrii comisiei au hotărât ca raportul comisiei să fie însoţit de documentele care au stat la baza luării deciziei de adoptare cu amendamente a iniţiativei legislative, respectiv: Monitorul Oficial al României nr. 109/14/26 mai 1877 - sumarul şedinţei Senatului de zi şi de seară de la 9 mai 1877; Monitorul Oficial al României nr. 118/27/8 iunie 1877 - şedinţa Adunării Deputaţilor de la 8 mai 1877; Monitorul Oficial al României nr. 135/16/28 iunie 1877 - mesajele domneşti pentru închiderea Corpurilor Legiuitoare.

Amendamentele se regăsesc în Anexa nr.1, iar documentele se regăsesc în Anexa nr.2. Anexele fac parte integrantă din prezentul raport.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 9 decembrie 2013.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art. 73 alin. (3) din Constituţia României, republicată.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Menţionăm că prezentul raport înlocuieşte rapoartele comisiei cu nr. 4c-7/168/31 martie 2015 şi nr. 4c-7/291/07 decembrie 2015.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Procedură, domnul Dobre.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte,

În numele Grupului PNL, vă propun să supuneţi la vot propunerea preşedintelui Comisiei pentru cultură, respectiv retrimiterea la comisiei a acestui proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vot. Propunerea de retrimitere la comisie, din partea liderului Grupului PNL.

Vot pentru? 37 de voturi pentru.

Împotrivă? 53 împotrivă.

Abţineri? Una.

Prezenţi şi nu votează? Unu.

Propunerea a fost respinsă.

Mulţumesc.

Dezbateri generale.

Domnul deputat Ştirbu.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Daţi-mi voie să vă dau citire câtorva nume ale acestor mari personalităţi contemporane care susţin că ziua de 10 mai este ziua în care s-a serbat Ziua Independenţei şi s-a declarat Ziua Independenţei: Neagu Djuvara - istoric, Alin Ciupală - profesor universitar la Facultatea de istorie, Universitatea Bucureşti, Adrian Niculescu - conferenţiar universitar doctor titular - Catedra de istorie, Facultatea de Ştiinţe Politice, fost consilier al ministrului PSD Ionuţ Vulpescu, Vlad Nistor - profesor universitar, doctor istoric, Stelian Tănase - doctor în sociologie, politică, scriitor, analist politic, Andrei Ţăranu - conferenţiar universitar doctor, Facultatea de Ştiinţe Politice, Armand Gosu - "Revista 22", conferenţiar universitar doctor, Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti, Andrei Manolescu - redactor şef adjunct "Dilema veche", Alexandru Radu - Sfera politicii, profesor universitar doctor, Facultatea de Ştiinţe Politice şi sunt, iată, un număr foarte mare de personalităţi care au semnat această petiţie.

Dragi colegi,

Din acest moment, cei care aţi semnat sau care aţi votat sau care veţi vota pentru această modificare a Comisiei pentru muncă, vreau să vă informez, din acest moment, nu aveţi niciun drept, în situaţia în care, la o dezbatere politică, vreun contracandidat, vreun adversar politic vă va spune că sunteţi urmaşii Partidului Comunist, nu aveţi niciun drept să spuneţi că acel om nu are dreptate.

Vă mulţumesc.

Voci din sală:

Nu ţi-e ruşine? Tu ce ai fost?

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Procedură, domnul lider Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Am rugămintea la dumneavoastră să respectaţi Regulamentul, şi anume, art. 108 alin. (1) spune în felul următor: "Discutarea articolelor începe cu amendamentele depuse la comisie, admise şi respinse."

Dar alin. (2) spune aşa: "În cursul dezbaterilor - ceea ce noi facem acum - deputaţii, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuţie amendamentele respinse de comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisie, în conformitate cu prevederile prezentului regulament."

În acest sens, vă rog să permiteţi reprezentantului Guvernului, în conformitate cu regulamentul, atunci când terminăm dezbaterile generale şi ajungem la amendamente, să daţi cuvântul reprezentantului Guvernului.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Am înţeles.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Şi eu vă mulţumesc.

Voci din sală:

Aşa da. E corect. Când vine vremea, nu când vreţi voi!

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Solomon.

Donul Adrian Solomon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Gigel Ştirbu a fost ministrul culturii şi noi n-avem nicio vină. A citit dintr-o listă de personalităţi indiscutabile ale culturii române, aş putea veni şi eu să citesc o altă listă de istorici care susţin ceea ce am hotărât noi, dar o să citez din Carol I, la 1877 domnitor al României. Şi spune aşa: "Constatând imperioasa necesitate de a ne asigura viitorul, de a feri ţara noastră de solidaritatea faptelor şi greşelilor străine, de a fi şi noi un stat de sine stătător şi răspunzător numai de actele noastre şi contând pe sentimentele de dreptate, pe binevoitorul sprijin al puterilor garante, dumneavoastră, în ziua de 9 mai, aţi proclamat independenţa completă a României. Nu v-aţi oprit în simpla rostire a acestui mare vot naţional. Dumneavoastră aţi dat Guvernului meu toate mijloacele pentru ca însuşi, cu arma în mână, să poată lucra ca acel vot să devină o realitate.

Dumneavoastră aţi dat miniştrilor mei un concurs patriotic şi constant în satisfacerea trebuinţelor ţării".

Este citat din Mesajul Tronului adresat Senatului României în data de 15 iunie 1877, data când se încheia sesiunea extraordinară a Parlamentului României, convocată la sfârşitul lui martie de către domnitorul ţării pentru reglarea situaţiei destul de tensionate de la Dunăre.

Parlamentul votase o moţiune pe 29 aprilie 1877 prin care se proclama războiul faţă de Poarta Otomană. Începuseră conflictele de pe linia Dunăre-Calafat-Vidin şi aşa mai departe.

Între timp, trupele ţariste trecuseră prin Ţara Românească spre Sudul Dunării şi la 9 mai, convocat fiind de un deputat, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu vine şi răspunde interpelării spunând în răspunsul său că "fiind dată situaţia de la 29 aprilie 1877, România este stat independent". Având o propunere din rândul deputaţilor s-a votat acest lucru, Senatul s-a întrunit de urgenţă în aceeaşi zi, după-amiază. Există extras din stenograma şedinţei de seară a Senatului şi a votat aceeaşi moţiune. A doua zi, la Palat regele a mulţumit, dar n-a semnat nimic.

Pentru că, stimaţii mei colegi liberali, nimeni nu contestă datei de 10 mai adevărata valoare istorică, şi anume împlinirea cerinţelor adunărilor ad-hoc de la 1858, când, printre multe alte cerinţe, a cincia era, domn străin.

La 1866, la 10 mai, Carol depunea jurământul în faţa ţării şi în faţa Adunării Deputaţilor fiind încoronat ca domnitor al României. Urma apoi Constituţia, care a fost una dintre cele mai bune din istoria ţării noastre.

Nu a contestat nimeni valoarea simbolică şi istorică a datei de 10 mai, dar nu putem veni aici, datorită unor sentimente mai mult decât politice, să schimbăm istoria prin legi şi decrete, pentru că n-am fi cu nimic mai buni ca Roller, stimaţi colegi liberali.

Adevărul istoric este aici şi este reliefat şi de scrierile lui Nicolae Iorga (Aplauze.) şi ale lui Ioan Scurtu, marele academician, specialist în această perioadă de istorie.

Din păcate, ceea ce dumneavoastră, ceea ce dumneavoastră...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Nu dialogaţi cu sala...

Domnul Adrian Solomon:

...ceea ce dumneavoastră, prin iniţiativa domnului Gigel Ştirbu încercaţi să faceţi este să modificaţi istoria României.

Nu putem permite lucrul acesta.

N-are rost să ne înflăcărăm, să apărem toţi aici în dezbatere cu fel de fel de argumente care mai de care mai politice, dar nici aserţiunea că pe 10 mai 1881 a fost proclamat regatul nu ţine, pentru că regatul a fost proclamat de către Parlament în 18 martie 1881.

Pe 10 mai 1881 s-a încoronat Carol ca rege al României purtând acea coroană făcută din tunurile de la Vidin.

Ceea ce vă rog pe dumneavoastră, să mergeţi să citiţi puţin, vreau să-i spun domnului Nistor, dar tuturor celorlalţi, inclusiv iniţiatorului, să citească tot ceea ce s-a scris pe această temă, să tragă singuri concluzia şi apoi să vină să arunce cu bolovani în cei care ţin la adevărul istoric. Să fie respectat chiar şi printr-o lege şi o hotărâre a Parlamentului nostru.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Ştirbu, drept la replică.

Vă rog, drept la replică, un minut.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Am înţeles argumentele Domniei Voastre, domnule preşedinte, înţeleg că eu, unul, trebuie să mai citesc. Sunt de acord cu dumneavoastră. Toţi trebuie să mai citim. Toţi trebuie să mai citim, dar trebuie să vă informez, domnule preşedinte, că în urma expozeului dumneavoastră eu voi face o scrisoare către toate aceste personalităţi pe care vi le-am citit mai devreme şi le voi informa că şi Domniile Lor trebuie să mai citească.

Vă mulţumesc tare mult.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul profesor, vă rog.

Drept la replică sunteţi, da?

La dezbateri generale. Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Gheorghe-Vlad Nistor:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă mărturisesc cu maximă sinceritate că această dezbatere dacă n-ar fi tristă ar fi ridicolă, pentru că domnul preşedinte, antevorbitorul, nu domnul preşedinte al Comisiei pentru cultură, ci domnul preşedinte al Comisiei pentru muncă, a invocat, pe bună dreptate, nişte documente autentice pe care niciun om cu mintea la el nu le poate contesta, dar nu aceasta este miza acestei discuţii.

Miza acestei discuţii este cu totul alta: vreme de generaţii întregi independenţa naţională a României a fost aniversată în ziua de 10 mai. Ziua în care cancelariile internaţionale au luat act de declararea independenţei de stat a fost ziua de 10 mai.

Noi, aici, discutăm despre evenimente care au valoare simbolică pentru o naţiune, şi nu despre documentele nude pe care le putem invoca într-o dezbatere ştiinţifică, nu într-una simbolică, cum este cea la care ne referim acum.

Prin discuţia pe care o purtăm riscăm să comitem noi, Parlamentul de astăzi al României, o nouă eroare, pe care un Parlament de la începutul anilor ’90 a comis-o atunci când a făcut stema aceasta care nu are semnul esenţial, semnul de putere, de autoritate a statului român, care era dat de coloana de oţel, coloana de oţel scoasă de pe capul vulturului, pentru că avea o conotaţie care în acel moment era nepotrivită pentru o societate foarte, extrem de comunistă încă.

Eu vă întreb cu sinceritate: credeţi că noi intrăm... ne mai aflăm la începutul anilor ’90 sau că am evoluat puţin? Repet: nu e vorba de date istorice. Autentice cele prezentate, nu contest. E vorba de valoarea simbolică şi de tradiţia acestui popor.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Drept la replică, domnul Solomon.

Domnul Adrian Solomon:

Da. Domnul profesor are dreptate, dar am făcut anul trecut această reparaţie. Există o zi de sărbătoare naţională - 10 mai. Că nu am definit noi, acolo, despre ce este vorba, este poate talentul legiuitorilor de la momentul mai 2015, de a lăsa tuturor celor care au ceva de sărbătorit pe data de 10 mai ocazia să o facă.

Este clar că ceea ce spunea domnul profesor, că Marile Puteri au luat act a doua zi sau notă a doua zi de acest lucru nu poate fi susţinut decât pe bază de logică istorică, dar nu întotdeauna ceea ce este logic este şi arheologic.

Marile Puteri au luat act în momentul semnării Tratatului de la Berlin, de după Războiul de independenţă, adică prin mai 1878. Toţi reprezentanţii puterilor garante erau în permanenţă prezenţi la lucrările Senatului şi Adunării Deputaţilor, şi acest lucru se poate vedea, pentru că spre deosebire de acum, prezenţa invitaţilor era foarte clar specificată în stenograme. Şi în sumarul şedinţei de seară de la Senat sau a şedinţei Adunării Deputaţilor puteţi vedea că şi reprezentanţii Marilor Puteri garante erau prezenţi în sală, luând act pe loc de ceea ce hotăra Parlamentul, ceea ce trebuie, totuşi, să înţelegem cu toţii până la urmă.

Nimeni nu doreşte să ia din meritele regelui Carol, nimeni nu vrea să ia din meritele cuiva prin această reglementare strictă pe documentul istoric şi pe datele istorice pe care le avem.

Vrem, totuşi, să dăm Cezarului ce e al Cezarului, iar Cezarul trebuia să-şi obţină independenţa pe câmpul de luptă. Nu vin aici cu discursuri de istorie contrafactuală. Ce s-ar fi întâmplat dacă nu câştigam războiul de independenţă? Şi atunci să-mi spuneţi dumneavoastră cine mai lua act, cum lua act şi ce valoare istorică avea actul de la 9 mai 1877? (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Din partea... domnul deputat Mircovici.

Domnule deputat, aveţi doi vorbitori la dezbateri generale la PNL.

Iniţiatori au fost. Am întrebat.

Domnul Niculae Mircovici:

Doamnelor şi domnilor colegi,

N-aş fi vrut să iau cuvântul pentru că punctul de vedere mi l-am exprimat la şedinţa Biroului permanent, când am făcut inclusiv o critică asupra faptului că Biroul permanent a repartizat, din raţiuni de zi liberă, această iniţiativă legislativă Comisiei pentru muncă, şi n-a repartizat-o, probabil, comisiilor reunite pentru apărare şi pentru cultură, aşa cum ar fi fost normal. Pentru apărare pentru că sângele soldaţilor a fost vărsat pentru Independenţa de stat a României şi pentru cultură pentru că este o problemă de cultură deja când vorbim de un eveniment petrecut acum peste o sută şi ceva de ani.

Dar, pe de altă parte, aşa cum am spus şi la şedinţa Biroului permanent, doamnelor şi domnilor, o spun şi acum: există acel proverb că istoria, de regulă, se scrie cu creionul în primii 50 de ani.

Noi am trecut deja de mult de aceşti 50 de ani de la acel moment produs, şi eu îmi aduc aminte şi vă rog să mă contrazică cineva cu documente din presa vremii, dacă nu am dreptate, că a fost instituită inclusiv medalia care a fost dată militarilor pe vremea lui Ceauşescu şi care se numea "Centenarul Independenţei de stat a României" şi pe această medalie cu centenarul Independenţei de stat a României scria: 8 mai 1877 - 8 mai 1977.

Deci, Partidul Comunist n-a făcut nimic altceva decât exact inversul a ceea ce vrem să facem noi acum, dar nu ca activitate, ci numai ca zi. A mutat ziua de 9 mai, ziua reală a independenţei de stat a României, în 8 mai, când era ziua Partidului Comunist.

Noi, acum, vrem, printr-o reglementare legală, să modificăm ziua de 9 mai, s-o aducem în 10 mai, când era Ziua Monarhiei.

Am tot respectul faţă de toţi semnatarii acestui moment de 10 mai, dar nu mă poate acuza nimeni, cel puţin din acest punct de vedere, drept comunist, decât prin faptul că am trăit în acele evenimente.

De la această tribună m-am luptat pentru drepturile militarilor din armata regală care au fost daţi afară, pentru a le recunoaşte nişte drepturi, şi am făcut-o în condiţiile în care Revoluţia a fost în 1989 şi acestor militari, daţi afară pentru că au făcut şcoala în Germania şi s-au luptat pentru ţară în Rusia, nu li s-a recunoscut un drept care trebuia să li se recunoască din 1990. De-abia de către Parlamentul nostru anul trecut acest drept a fost recunoscut, când mai trăiau câţiva dintre ei şi când am vrut să-l sun pe preşedintele asociaţiei, să-i spun că în sfârşit, legea a fost votată de Parlament, mi-a spus familia că a murit cu două săptămâni înainte.

Deci, nu mă poate acuza nimeni de acest lucru, dar este un element evident, dovedit. Sigur că 10 mai a fost o zi de fast pentru că era Ziua Regalităţii şi, în mod evident, la momentul respectiv avea pondere mai mare decât ziua de 9 mai. Dar vreau să vă mai dau un exemplu din istorie şi cu asta am terminat. Pe data de 12 octombrie, Armata Română după război, sărbătorea Ziua Armatei Române.

În 1957 trupele ruseşti s-au retras. Trupele sovietice s-au retras din România şi la momentul respectiv a avut suficientă inteligenţă politică conducerea comunistă de atunci a României şi a instaurat ziua de 25 octombrie, ca Zi a Armatei Române, în onoarea celui care o comanda în război, respectiv Regele Mihai. Deci nu putem să spunem că poporul român este lipsit de inteligenţă, şi să nu ne furăm căciula din motive politice nici în momentul de faţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Firczak.

Domnul Gheorghe Firczak:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sigur că se spun foarte multe de la acest microfon, pro şi contra declarării zilei de 10 mai ca zi de sărbătorire a Independenţei de stat a României.

Sigur că domnul deputat Solomon, în rigoarea datelor prezentate, a avut perfectă dreptate. Sigur că domnul profesor Nistor, în spiritul problematicii, a avut perfectă dreptate.

Noi trebuie, totuşi, să ne gândim la un singur lucru: dacă sărbătorim ziua de 10 mai ca zi în care se sărbătoreşte şi Independenţa de stat a României, atunci, într-adevăr, dăm Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu, aşa cum a spus şi Mântuitorul nostru Iisus Cristos, pentru că modernizarea României, dacă o recunoaştem, dacă nu o recunoaştem putem să spunem că nu e aşa, se datorează faptului că tronul României, iniţial prin domnitorul Carol, apoi prin regele Carol, se datorează Casei Regale a României în cea mai mare parte.

Cineva ar putea să aducă şi contraargumente şi să spună că există şi lumini şi umbre în istoria monarhiei româneşti. Aşa este, dar cel puţin trei regi: Carol I, Ferdinand şi Mihai merită recunoştinţa noastră, a poporului român pentru felul în care în fruntea statului român şi-au slujit ţara, iar aici, pentru că juriştii vorbesc despre litera şi spiritul legii, noi cred că trebuie să vorbim nu neapărat doar în litera istoriei, ci şi în spiritul istoriei şi, după părerea mea, ca absolvent al Universităţii Babeş-Bolyai, a Facultăţii de istorie-filosofie vreau să spun că spiritul istoriei ne îndeamnă să sărbătorim Independenţa de stat a României la 10 mai.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Cernea şi încheiem dezbaterile generale aici.

Domnule deputat...

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Conform Regulamentul şi iniţiatorul la sfârşit mai are dreptul să mai ia cuvântul o dată, dar trecând peste chestiuni de procedură, stimaţi colegi, votul pentru Proclamarea Independenţei a fost dat în Parlamentul României, în unanimitate. Independenţa este o chestiune de stat.

Noi ar trebui să adoptăm şi astăzi sau într-o altă zi, tot într-o unanimitate sau măcar au o cvasiunanimitate o decizie cu privire la acest lucru. Nu trebuie să-l politizăm, să facem un vot în care, pur şi simplu, o majoritate parlamentară conjuncturală să se impună împotriva unei minorităţi parlamentare conjuncturale.

De aceea, mă aşteptam la mult mai mare înţelepciune din partea colegilor. Ideal ar fi fost ca raportul să fie comun cu Comisia pentru cultură. De asemenea, ideal ar fi fost ca acest proiect de lege să ţină cont de opiniile experţilor, de opiniile istoricilor.

Lista aceea de nume este o listă importantă: domnul Djuvara, domnul Adrian Niculescu sunt oameni importanţi, istorici. Nu putem să facem abstracţie de istorici şi să vorbim noi ca istorici aici, de la microfon. Nu e căderea noastră să fim experţi în istorie, dar ar fi înţelept să ţinem cont de punctul de vedere al istoricilor, să-i chemăm la comisii, să vedem exact cum e cu documentele.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

...cum e cu adevărul istoric şi să luăm o decizie, în unanimitate sau cu cvasiunanimitate, consensuală, nu să ne războim politic pe o chestiune de stat.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă mulţumesc.

Încheiaţi, vă rog.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Închei. Parlamentul este neserios.

Mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă rog, domnule deputat, în calitate de iniţiator, înţeleg, da, în încheierea dezbaterilor generale.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Dragi colegi,

Cu jenă am văzut aceste discuţii.

Ne batem joc de 70 de ani de istorie, când s-a sărbătorit această zi simbolică, doar din motive personale. Dacă tot Comisia pentru muncă vorbeşte despre aceste lucruri, rog Comisia pentru muncă să se autosesizeze că pe 24 ianuarie 1859, la Iaşi, nu s-a întâmplat nimic.

Pe 24 ianuarie 1859, la hotel Concordia, în Bucureşti, s-a întâmplat adunarea ad-hoc şi numirea lui Alexandru Ioan Cuza.

Dragi colegi,

Haideţi să nu ne mai ducem la Iaşi.

Domnule preşedinte Klaus Iohannis,

Domnule prim-ministru Dacian Cioloş,

De ce ne mai ducem la Iaşi, de ce ne mai ducem la Focşani dacă ne uităm doar pe documente. Trebuie să vedem simbolistica acestor zile. De 70 de ani, de la 1877 oamenii au sărbătorit 10 mai fără ceartă.

Haideţi, să facem acelaşi lucru, să aducem adevărul istoric la masă.

Mulţumesc mult.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Pe procedură, domnul Solomon.

Mulţumesc.

Am încheiat dezbaterile generale.

Procedură.

Domnul Adrian Solomon:

Cu siguranţă antevorbitorii au dreptate că trebuia sesizată şi Comisia pentru cultură, dar noi nu avem nicio vină. Biroul permanent a sesizat încă din 2013 Comisia pentru muncă. A fost retrimis raportul de 5 ori la comisie, ceea ce face ca din punct de vedere regulamentar să nu mai avem ieşire decât printr-un vot astăzi.

Că va fi favorabil, că va fi împotriva modificării iniţiativei domnului Gigel Ştirbu, rămâne de văzut ce va decide majoritatea, dar, repet, nimeni nu împiedică pe nimeni pe 10 mai să sărbătorească ce doreşte, inclusiv independenţa Republicii Coreea, dacă doreşte.

Ceea ce spuneţi dumneavoastră aici, că de ce se sărbătoreşte la Focşani, la Iaşi, sau de ce nu se sărbătoreşte numai la Bucureşti 24 ianuarie, este pentru că la Focşani, prin Convenţia de la Paris, era comisia centrală care avea rol de armonizare a legilor din cele două principate unite.

La Iaşi era domnul ales, şi anume Alexandru Ioan Cuza; şi la Bucureşti se sărbătoreşte. Eu vă mai spun că se sărbătoreşte şi la Bârlad, de unde provine Alexandru Ioan Cuza, acolo fiind născut şi probabil oriunde în ţara aceasta vrea cineva să sărbătorească Mica Unire o poate face. Legea nu interzice lucrul acesta.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Un minut, domnul Calimente şi am încheiat dezbaterile generale.

Vă rog.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am să fiu scurt. Nimeni nu contestă documentele pe care le-a citit domnul Solomon. Nimeni nu contestă data de 9 mai, dar nu despre asta este vorba aici, pentru că aşa cum spunea Domnia Sa, însuşi regele Carol I vorbeşte de data de 9 mai.

Noi avem, astăzi, de sărbătorit un lucru pe care l-a stabilit Parlamentul de atunci, care şi el ştia că s-a votat la 9 mai, şi regele Carol... şi s-a sărbătorit data de 10 mai.

Eu asta vreau să sărbătoresc, şi nu ce stabileşte domnul Solomon.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Trecem la dezbaterea legii şi a iniţiativei legislative.

Dacă la titlu sunt obiecţii, comentarii? Nu. Adoptat.

La art. 1 dacă sunt obiecţii, comentarii? Nu.

N-a solicitat.

Domnule lider, dacă vrea cineva, solicită. Nu... Sunteţi de la Guvern dumneavoastră.

(Reprezentanta Ministerului Culturii solicită să ia cuvântul.)

Nu. Adoptat.

Articolul...

Poftim?

Vă rog, doamnă, luaţi cuvântul.

Doamna Corina Şuteu (secretar de stat, Ministerul Culturii):

Vă mulţumesc.

N-am să fac decât să reiau o parte dintre argumentele care au fost făcute.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă rog să vă prezentaţi, doamnă.

Doamna Corina Şuteu:

Corina Şuteu, secretar de stat în Ministerul Culturii şi reprezint un punct de vedere care este şi al Ministerului Culturii şi de astăzi şi al Guvernului.

Aş vrea doar să menţionez că din ...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnule deputat,

Am o rugăminte la dumneavoastră.

Doamna secretar de stat,

Deci, sunt la art. 1 pct. 2, aici vreţi să interveniţi?

Doamna Corina Şuteu:

Pot să-mi exprim un punct de vedere, domnule preşedinte, sau nu?

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Doamnă...

Doamna Corina Şuteu:

Aş dori să precizez un lucru, domnule preşedinte şi domnilor deputaţi.

Doamnelor şi domnilor deputaţi.

Aşa cum este, într-adevăr, un fapt istoric că Proclamarea Independenţei este pe 9 mai este, de asemenea, o realitate istorică considerăm că în perioada 1878 - 1947 Independenţa României, deşi proclamată pe 9 mai, contemporanii evenimentului, lucru care s-a mai spus aici, cei care au realizat dezideratul independenţei au decis sărbătorirea ei pe 10 mai.

Şi noi considerăm că şi acest tip de adevăr istoric trebuie luat în considerare. Fireşte, această zi de 10 mai este o zi care se sărbătoreşte în paralel cu aniversarea urcării pe tron a principelui Carol şi dacă înaintaşii au sărbătorit Ziua Independenţei, încă o dată, fapt istoric, pe care ei l-au votat şi ei l-au decis, aceasta înseamnă că a fost voinţa lor şi considerăm că ea reprezintă voinţa celor care au înfăptuit, de fapt, independenţa României.

După 30 decembrie, vă reamintesc, regimul comunist a decis ca 9 mai să fie ziua de sărbătorire a Proclamării Independenţei pentru a rupe legătura cu trecutul şi pentru a rupe legătura cu abordarea înaintaşilor.

De aceea, noi considerăm că nu suntem în faţa unei dispute de ordin istoric, datele istorice fiind clare, aşa cum am spus.

Considerăm că este o decizie politică în care numai dumneavoastră hotărâţi dacă este sau nu relevantă cu adevărat, simbolic şi cultural, şi istoric, schimbarea acestei date.

Reluarea tradiţiei istorice dintre anii 1878 - 1944 presupune modificarea titlului iniţiativei legislative în forma: "Lege privind declararea zilei de 10 mai ca Ziua Independenţei", deci, nu ca "ziua Proclamării Independenţei", ci ca "Ziua Independenţei", şi aceasta reprezintă decizia dumneavoastră.

Aceasta şi în contextul în care România este singura ţară din Uniunea Europeană care nu sărbătoreşte oficial Ziua Independenţei.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Continuăm.

Art. 1 - Obiecţii, comentarii? Adoptat.

Art. 2 - Obiecţii, comentarii? Adoptat.

Legea merge la votul final.

Suspendăm şedinţa de dezbateri.

Ne vedem la votul final, la ora 14,00.