Dezbateri parlamentare

Domnul Adrian Năstase:

Acum vă rog să trecem la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.14/2005 privind modificarea formularelor pentru declaraţia de avere şi pentru declaraţia de interese.

Rog comisia să ne facă propuneri pentru desfăşurarea dezbaterilor.

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Având în vedere că s-au formulat un număr de 12 amendamente, 8 admise, 4 respinse de comisie, propunerea noastră este pentru dezbaterea în general, timp de 4 minute, iar pentru dezbaterea pe articole, 12 minute.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră aceste propuneri.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, propunerile biroului comisiei au fost aprobate.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul. Vă rog, domnule secretar de stat!

Domnul Mihai Marian Eftimescu:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Iniţiatorul susţine proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă. Nu vreau să fac nici un comentariu suplimentar, doar atât, să observ că este vorba despre un mecanism care are o anumită componentă emoţională. Îmi permit să reamintesc că implementarea acestui sistem de afişare publică a declaraţiilor datează din anul 2003, când un guvern la fel de curajos ca cel de acum, şi-a asumat responsabilitatea guvernamentală pentru implementarea acestui sistem.

Îmi permit să reamintesc că, în cursul dezbaterilor de la Senat, domnul senator Cristian Diaconescu a manifestat acelaşi fair-play pe care şi noi l-am manifestat faţă de dânsul, mă refer la faptul că noi, Ministerul Justiţiei, am continuat toate proiectele pornite sau, practic, toate proiectele iniţiate de domnul Cristian Diaconescu, iar dânsul a avut fair-play-ul să spună că proiectul acesta de modificare a formularelor a fost în lucru încă din vremea când dânsul era ministru al justiţiei, că există un interes major al Băncii Mondiale legat de acest proiect.

Vă rog să daţi uitării anumite scrisori nefericite, despre care s-a vorbit ieri în Parlament, şi să aveţi în vedere că aceste formulare intră sub imperativul verbului "trebuie". Nu vreau să comentez mai mult. Vă rog ca şi dumneavoastră să votaţi cu aceeaşi majoritate covârşitoare cu care s-a votat proiectul de lege la Senat, chiar dacă acum este într-o formă modificată. Cu tot respectul, vă rugăm să votaţi acest act normativ. Vă mulţumim.

Domnul Adrian Năstase:

Din partea grupurilor parlamentare, domnul deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vreau să spun de la bun început că procedura declaraţiilor de avere a persoanelor cu funcţii publice, independent de categoriile din care fac parte, este utilă şi este necesară.

Dar mă voi distanţa de domnul secretar de stat care a vorbit despre o încărcătură emoţională în analiza acestui proiect de lege, pentru că această încărcătură emoţională nu există, ci există numai o intransigenţă juridică, care trebuie avută în vedere.

Din acest punct de vedere, voi spune că Partidul Popular România Mare, încă de la modificările aduse de Legea nr.161/2003 Legii iniţiale, nr.115/1996, a militat pentru lărgirea cadrului declaraţiilor de avere: în primul rând, pentru constituirea normală a acestui cadru în corpul legii, şi nu într-un formular-anexă, care expediază direct în derizoriu această obligativitate; în al doilea rând, pentru lărgirea obiectului declaraţiilor.

Deci, din acest punct de vedere, ne aflăm pe aceeaşi lungime de undă. Dar, şi, aici există un dar foarte mare: acest lucru trebuie făcut în cadrele constituţionale normale, or aceste cadre constituţionale normale nu au fost respectate. Pentru că, în loc să fie un proiect de lege de modificare, supus dezbaterii Parlamentului, din raţiuni pe care le vom cerceta, s-a preferat formula ordonanţei de urgenţă, care este neconstituţională. Este neconstituţională - în primul rând - în raport de dispoziţiile art.115 alin.4, care este fundamental, şi anume: emiterea ordonanţelor de urgenţă se poate face numai "în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", şi mai ales cu "obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora". Nici un cuvinţel şi nici o virgulă nu motivează urgenţa, pentru că o asemenea motivare categoric nu există. De ce s-au ocolit procedurile parlamentare? Din două motive:

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Domnul deputat Cristian Dumitrescu.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Dezbaterea de astăzi se face în anumite condiţii, condiţii generale aş putea spune, referitoare la declaraţia de avere ca modalitate transparentă de a informa opinia publică în legătură cu statutul parlamentarului, dar şi în situaţia în care ordonanţa de urgenţă şi-a produs efectele, şi toţi parlamentarii grupului PSD şi-au depus în conformitate cu ordonanţa respectivă aceste declaraţii la vedere, neavând nimic de ascuns.

În aceste condiţii, vreau însă să aducem discuţia în termenii săi reali. Voinţa, în legătură cu declaraţia de avere, aparţine Partidului Social Democrat, şi acest lucru merge în timp până la Legea nr.115/1996, care a fost prima lege de transparenţă asupra averilor. Şi, de asemenea, face referinţă, ca şi legea actuală, la Legea nr.161/2003, care are ca subiect transparenţa averii demnitarilor, transparenţa în legătură cu conflictul de interese. Ceea ce Guvernul actual introduce în discuţie, este o modificare a anexei declaraţiei de avere.

Deci, voinţa politică aparţine Partidului Social Democrat, aparţine social-democraţilor şi Guvernului Năstase; iar voinţa de modificare aparţine actualei guvernări.

S-a spus aici, şi s-a invocat de către reprezentantul Guvernului, că la Senat, reprezentanţi ai Partidului Social Democrat au vorbit că şi vechea guvernare se gândea la o astfel de actualizare. Se gândea probabil pentru că, şi acest lucru este evident, în permanenţă trebuie să ne preocupe transparenţa activităţii noastre.

Însă, sunt convins că dacă s-ar fi preluat acele iniţiative ale ministrului Diaconescu sau ale ministerului respectiv, nu am fi avut de-a face cu această propunere, care are o multitudine de incoerenţe, de inadvertenţe, şi care lasă locul unor interpretări aleatorii.

Partidul Social Democrat a propus totdeauna ca o astfel de lege să fie în primul rând coerentă. Şi noi chiar am sugerat ca această declaraţie de avere să fie preluată dintr-o legislaţie a unei ţări europene integral, ca ea să funcţioneze, verificată după modelul ţării respective, chiar dacă era vorba de ţara care avea cea mai aspră legislaţie în domeniu.

Realitatea acestui document pe care îl dezbatem astăzi este următoarea: s-a luat din anumite legislaţii, şi s-au introdus am putea spune între ghilimele "cu furca" în acest proiect de lege, o serie de reglementări, care - aşa cum s-a subliniat şi de către antevorbitorul meu, - nu fac altceva decât să aducă mai multă incoerenţă şi mai multă întâmplare sau lipsă de rigurozitate juridică. Exemplele ar putea fi nenumărate.

Aş vrea să menţionez, în legătură cu Legea nr. 161, care a fost o lege puternică şi este o lege puternică, care a determinat în urmă cu doi ani de zile renunţarea la activitatea din Parlament a unor deputaţi cum era Dinu Patriciu, Adriean Videanu sau Valeriu Stoica.

Dar, încă o dată, Guvernul nu s-a aplecat asupra declaraţiei de interese, în mod special, pentru că acolo este - în opinia noastră - o problemă, declaraţie de interese care să ne arate cum un ministru al actualului Guvern, în patru luni poate să-şi crească averea, prin creşterea veniturilor obţinute din activitatea de bursă, cu peste 400.000 de euro; sau, să vedem ce legătură există în legătură cu faptul că un anumit ministru sau un reprezentant al Guvernului deţine la SIF-uri un număr mare de acţiuni, iar reglementarea pe care o are în vedere guvernul, de a creşte de la 0,1 la 5% cota de deţinere, face ca aceste acţiuni să-şi mărească valoarea de două sau trei ori.

În legătură cu textul propriu-zis, există nenumărate inadvertenţe, pe care noi - prin amendamente sau prin intervenţii în comisie - le-am adus în discuţie. Sunt numai câteva.

Iată, în legătură cu menţiunea potrivit căreia înstrăinarea bunurilor pe perioada cu un an în urmă faţă de momentul declaraţiei, păi un bun înstrăinat, juridic nu mai există în averea unui demnitar.

De asemenea, menţionarea conturilor, dar nu a conturilor de card, care sunt conturi extrem de fluide. Şi ca să vă mai dau un alt exemplu, care, de asemenea, va provoca şi a provocat o serie de discuţii, este cel în legătură cu valoarea estimată.

Conform principiilor dreptului civil şi a tuturor normelor de drept, valoarea estimată nu poate să atragă, mai ales dacă este făcută de persoana în cauză, răspunderea civilă şi penală, aşa cum se face la sfârşitul declaraţiei, prin stipularea expresă a acestui aspect. De ce nu se poate face? Pentru că este o valoare estimată, şi ea în instanţă se stabileşte în urma unei expertize. Or, această aleatoare, această întâmplătoare apreciere lasă o marjă importantă de discuţie şi apreciere, şi, bineînţeles, de neseriozitate.

Şi ca să vă dau un exemplu, cel mai elocvent, că acest lucru a fost luat fără o gândire juridică asupra efectelor din legislaţie, aşa cum a fost ea, în legătură cu punctul privind "bunurile, cadourile, serviciile şi avantajele primite sau subvenţionate ş.a.m.d." Această prevedere este luată din Declaraţia de interese a Parlamentului englez, care - cu o experienţă de câteva sute de ani - a exercitat această formulă.

Ce se întâmplă? În legătură cu deconturile pe care parlamentarii le fac în exercitarea mandatului respectiv, în reglementarea engleză se spune foarte clar, într-o notă: "nu sunt obligaţi (parlamentarii) să treacă vizitele efectuate la Consiliul Europei, la Parlamentul European, la Organizaţia parlamentară britanică, britanic-irlandeză, la alte organizaţii şi adunări parlamentare, activităţi desfăşurate în cadrul mandatului de parlamentar". Acestea se găsesc la Camera Deputaţilor, la Senat, acestea se găsesc la instituţiile respective, sunt controlate de către Biroul permanent, sunt controlate de Curtea de Conturi.

Am ridicat această obiecţie în comisie, şi în mod expres ministrul de justiţie a spus că doreşte să rămână aşa. Dacă s-a luat din legislaţie şi s-a spus că acest lucru s-a preluat din majoritatea legislaţiilor europene, măcar să se fi luat în mod coerent. Acesta este punctul nostru de vedere. Nu există coerenţă, se lasă o foarte mare marjă de interpretare, ceea ce face ca aceste declaraţii de avere, în loc să aducă mai multă rigoare în activitatea parlamentară, lasă locul dubiului, lasă locul întâmplării, şi mai ales unor aprecieri care, atunci când se ajunge în justiţie, nu mai pot fi făcute întâmplător, ci trebuie făcute cu aprecierea şi expertiza legală. Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Vreau să vă readuc în atenţie faptul că suntem în procedură de urgenţă. Sigur că este o lege foarte importantă; eu am avut rezerve de la început faţă de propunerea de limitare foarte drastică a dezbaterilor. Dar vă reamintesc faptul că aţi votat aceste intervale de timp pentru dezbatere.

De aceea, vă rog, dacă se poate, recunoscând - fără îndoială - importanţa subiectului, totuşi să ne încadrăm în timpii pe care i-aţi votat.

Domnul deputat Nicolăescu.

Domnul Eugen-Gheorghe Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Era evident că un asemenea proiect de lege va naşte multe discuţii pasionale. Era, de asemenea, evident că vor fi puncte de vedere diferite, şi unele dintre ele argumentate cu destul de multă imprecizie, aş spune eu, dar în acelaşi timp fermitate, invocându-se fel şi fel de argumente, unele procedurale, altele constituţionale, altele morale ş.a.m.d.

Grupul parlamentar al PNL consideră că adoptarea unui asemenea proiect de lege de către Parlament este şi necesară, este şi oportună, dar în acelaşi timp este un semnal serios pe care România îl dă comunităţii europene. Să nu uităm că raportul, ultimul raport de ţară referitor la România al Uniunii Europene, printre altele, viza lipsa de angajament serios al acestei ţări, al ţării noastre, de luptă împotriva corupţiei.

Vreau să reamintesc, şi s-a spus de la acest microfon, şi cred că este bine să fim oneşti, că Guvernul PSD şi-a angajat răspunderea pe Legea nr.161. Numai că, acea angajare de răspundere, şi astăzi se face caz de faptul că şi Guvernul Tăriceanu doreşte să-şi angajeze răspunderea pe anumite legi importante, fără dezbatere, deci, parlamentară, aşa cum a procedat Guvernul PSD la vremea respectivă, deci spuneam că la vremea respectivă, acea angajare de răspundere a fost mai mult, după opinia noastră, un exerciţiu de imagine, un exerciţiu de demagogie politică. Pentru că legea, din păcate, nu a produs efectele scontate şi nu a adus clarificările necesare în viaţa publică românească. Dovadă că, şi n-o spunem noi, raportul Uniunii Europene spune că "lupta împotriva corupţiei nu s-a realizat corespunzător".

De aceea, cred că trebuie să dăm, nu numai suficient de multă atenţie, dar mai ales trebuie să dăm atenţia noastră practică, concretă pentru a rezolva această problemă.

Proiectul de lege de care discutăm astăzi şi este supus dezbaterii Camerei Deputaţilor, tocmai o transparenţă mai mare vizează, tocmai renunţarea la activităţi incorecte din partea unora care ocupă demnităţi publice. A veni cu argumente împotriva acestui proiect de lege înseamnă lipsă de voinţă politică, înseamnă de a menţine actuala situaţie din România. Noi credem că astăzi trebuie să dovedim voinţă politică, trebuie să demonstrăm prin vot, şi nu prin vorbe, că vrem să luptăm împotriva corupţiei, că vrem să aducem în viaţa publică românească transparenţă în ceea ce înseamnă demnitarii centrali şi locali ai statului român.

Votul este important şi pentru ceea ce vrem să dăm ca semnal Uniunii Europene. Eu cred că este bine să urmărim, în primul rând, interesele cetăţenilor, interesele celor care ne-au trimis în Parlament, şi nu interesele personale sau de grup ale unora sau altora.

De aceea, Grupul parlamentar al PNL a decis să voteze acest proiect de lege în forma prezentată de Guvern, şi în acelaşi timp, vă anunţăm de acum, grupul parlamentar al PNL va solicita la votul final, vot nominal pe acest proiect de lege. Trebuie să ştie cetăţenii acestei ţări dacă parlamentarii pe care i-au trimis aici, în Camera Deputaţilor, votează pentru transparenţă, votează pentru a-şi declara averile şi conflictul de interese, dacă este cazul, în mod corect, şi nu neapărat să vină să folosească fotoliile parlamentare pentru a-şi face averi personale sau pentru a ascunde diverse averi ale lor sau ale altor clienţi politici.

De aceea, eu cred, stimaţi colegi, că trebuie să dăm dovadă de multă maturitate şi seriozitate, trebuie să demonstrăm că reprezentăm ceea ce de fapt ar trebui să reprezentăm, şi anume: interesele cetăţenilor care ne-au trimis în Parlament.

Ca atare, vă rog să votaţi acest proiect de lege în forma care a fost trimisă de Guvern. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Adrian Năstase:

Dacă mai sunt intervenţii?

Da, domnul deputat Marton Arpad.

Domnul Marton Arpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Din start, trebuie să anunţ că grupul nostru parlamentar a depus integral declaraţiile de avere. Poate am fost primul grup care am câştigat cu câteva secunde sau cu un minut, faţă de alte grupuri; ca atare, nu avem probleme de această natură, n-avem probleme faţă de dorinţa de transparenţă.

Referitor la prima variantă a legii, care a existat încă în legislatura trecută, am avut câteva observaţii, avem şi acum; în mod evident ne aflăm într-o situaţie în care dezbaterea în Parlament este într-un moment depăşit. Declaraţiile de avere au fost depuse, conform variantei depusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului.

Cu această procedură n-am fost, nu suntem şi nu vom fi niciodată de acord, indiferent dacă suntem la guvernare, dacă ne menţinem în Guvern, sau vom fi în Opoziţie; Grupul parlamentar al UDMR militează împotriva acestui sistem de guvernare prin ordonanţă.

Şi încă o dată vă spun: nici cu prima variantă a legii, nici cu modalitatea prin care s-a adoptat prima variantă în legislatura trecută, nici cu aceasta nu putem fi de acord ca procedură. Adevărul este că, totodată, intenţia este salutabilă şi noi o vom susţine. Vom susţine orice fel de astfel de intenţie, însă, totodată trebuie să spunem că intenţia trebuie să fie realizată într-un mod profesionist.

Noi am avut câteva observaţii destul de întemeiate, şi în momentul în care am parcurs cum s-a reuşit să se completeze aceste formulare, s-a observat că, din păcate, am avut dreptate. Trebuie totuşi să treacă acest moment, să treacă acest moment politic de declaraţii politice, şi într-un moment mai liniştit să ne aplecăm asupra acestei legi şi să-i dăm o formă acceptabilă, în care fiecare parte din anexă poate fi uşor completată de toţi, câteva zeci de mii de persoane care sunt obligate. Pentru că aici este şi o altă problemă: cea a imaginii. Aceste formulare nu sunt completate numai de către parlamentari.

Noi, de aici, ştim cu toţii că nu sunt completate numai de deputaţi şi senatori, ci de foarte, foarte multe persoane: unele din domeniul politic, altele din domeniul funcţionăresc. Deci, foarte multe persoane vor trebui să completeze. Au completat cum au ştiut, şi dacă unii, chiar dintre noi, au avut probleme, pentru că unele formulări sunt neclare, atunci cred că, cei care nu au avut sursa, cum să completeze, cum să interpreteze anumite texte interpretabile, au avut nişte greutăţi şi mai mari.

Şi tocmai pentru a avea o reală transparenţă, va trebui să modificăm această lege, într-un moment mai liniştit. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Tabără.

Vă rog să aşteptaţi, domnule deputat Bolcaş.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În primul rând, grupul parlamentar al PD va vota această lege, şi ne asociem propunerii domnului deputat Nicolăescu, ca votul să se dea uninominal.

În altă ordine de idei, aş dori doar să fac o scurtă declaraţie. Această lege este necesară şi morală. Şi, după părerea mea, şi nu numai, nu ştiu dacă îşi aveau rostul aceste discuţii lungi, contradictorii sau pentru o astfel de lege.

Ea este necesară pentru societatea românească şi pentru ceea ce înseamnă demnitarii ei, pentru cei care doresc să ocupe o funcţie publică. Transparenţa nu începe şi se termină odată cu ocuparea acestei funcţii publice. Ea merge şi dincolo de ocuparea ei. Şi eu cred că marele necaz al societăţii noastre este, în momentul în care, odată ocupând această funcţie de demnitate publică, intrăm în ceaţă, tragem o perdea opacă în faţa noastră şi cei care ne-au dat mandatul de putere. Şi această obligaţie a transparenţei, vieţii personale până la urmă, şi a ceea ce înseamnă sursele de viaţă, sunt obligatorii de la cel mai mic demnitar public şi până la cel mai înalt.

Repet. Am făcut un mare rău, instituţia parlamentară, prin faptul că am dus discuţiile acestea în locuri nepermise pentru noi, cei care, trebuia să fim noi primii transparenţi în faţa opiniei publice.

Acesta este motivul pentru care Partidul Democrat va vota această lege, ca o necesitate pentru societatea românească şi pentru descătuşarea ei din negura aceasta a legăturilor de tip mafiot care se fac între lumea politică şi lumea afacerilor, lumea economică.

Eu cred că este un pas făcut, nu total, urmează altele de completare a acestor poziţii şi de înţelegere din partea noastră, a demnitarilor, că nu suntem scoşi din zona societăţii noastre.

Credem că prin această lege ne descătuşăm, aşa cum spuneam, în faţa legii şi a instituţiilor statului care trebuie să facă ordine în societatea românească.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Sergiu Andon, din partea Partidului Conservator.

Domnul Sergiu Andon:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator am să fiu scurt şi complementar cu cele deja spuse, scurt anunţând de la bun început că deputaţii Partidului Conservator vor vota proiectul de lege, cu completările aduse în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, respectiv completările care modifică legea, apropiind-o de formularea ordonanţei de urgenţă.

Totodată, Grupul parlamentar al Partidului Conservator se alătură propunerii formulate de domnul deputat Eugen Nicolăescu, şi anume ca votul să fie nominal şi răspunderea faţă de acest moment important din activitatea legislativă să rămână identificată şi identificabilă.

Cum spuneam, în câteva cuvinte şi raportându-mă la principalele argumente sau contra-argumente pe care le-am ascultat aici, avem în vedere următoarele: în primul rând, că pe lângă valorile de transparenţă şi corectitudine deja evidenţiate, înţelegem prin acest vot să evităm o veche meteahnă a societăţii noastre, a dedublării dintre vorbe şi fapte, meteahnă care pare-se a se strecura cu bună-credinţă sau cu mai puţină bună-credinţă, dar poate cu bună-credinţă şi în dezbaterile pe marginea acestui proiect.

Toată lumea a depus declaraţiile de avere, toată lumea îşi declară acordul cu obiectivele acestei reglementări, dar când este să trecem la fapte, ne poticnim în amănunte, în detalii, ştiut fiind că pe această cale se poate lungi dezbaterea la nesfârşit.

Am reţinut din discuţiile antevorbitorilor trei critici principale, care pun în discuţie şi aspecte de posibilă neconstituţionalitate a reglementării şi mă simt obligat să mă ancorez în special în acestea.

Primul argument a fost acela al faptului că Guvernul nu ar fi argumentat necesitatea şi mai ales urgenţa reglementării pe această cale a modificărilor.

Cred că argumentul cade, sunt convins că argumentul cade. Faţă de împrejurarea că încă din expunerea de motive şi, de altfel, din datele de ordin politic şi chiar al istoriei recente, scoase în evidenţă, rezultă clar că necesitatea acestor modificări apare ca urmare a raportului de ţară pe anul 2004 al Comisiei Europene, ceea ce pentru noi, de vreme ce am pornit pe acest drum, constituie o urgenţă şi din acest raport de ţară rezultă necesitatea perfecţionării acestor formulare, acestor anexe, respectiv a conţinutului lor, a intensificării preocupărilor pentru transparenţă. Or, nu cred că se poate vorbi de intensificarea unor preocupări, în cazul de faţă, pentru transparenţă, o intensificare înceată, cu încetinitorul. Însăşi ideea intensificării eforturilor în această direcţie, a transparenţei şi a combaterii coruptibilităţii impunea procedura ordonanţei de urgenţă.

S-a mai vorbit despre modalitatea excesului de ordonanţe. În principiu suntem de acord cu această critică, dar nu este momentul şi nu pe un asemenea proiect, de o asemenea importanţă, este bine să amintim Guvernului promisiunea pe care a făcut-o, că nu va abuza de această cale de legiferare.

Dimpotrivă, tocmai pentru că este un proiect important, trebuie să lăsăm această reglementare pentru altă dată şi, pe de altă parte, iarăşi, în numele unităţii dintre ceea ce spunem şi ceea ce practicăm, aş reaminti că, chiar din partea multor parlamentari, spre Guvern, au provenit în primele luni ale anului o sumedenie de critici, după părerea mea neîntemeiate, conform cărora ar fi "secetă" de activitate legiferatoare la nivelul Guvernului şi, iată, că acum îi reproşăm un exces de legiferare.

S-a mai invocat faptul că reglementarea ar încălca principiul separaţiei puterilor în stat. Răspunsul este simplu: nu se încalcă nicicum. Ordonanţa este supusă aprobării, principiul separaţiei se respectă, este exact ceea ce facem noi acum. Nu este vorba de a rămâne o reglementare în afara puterii legiuitoare. Votul va confirma şi va afirma prerogativa legiferatoare a Parlamentului.

Pe lângă aceasta, aş aminti că în afară sau mai presus chiar de principiul separaţiei puterilor în stat, avem cu toţii, parlamentari sau miniştri, Parlament, Camere sau Guvern, o răspundere unitară faţă de cei de la care izvorăsc prerogativele suveranităţii, şi anume alegătorii români, poporul român, conform art. 1, 2 şi 61 din Constituţie.

Ultimul aspect care cred că trebuie clarificat a fost critica că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, conform art. 115 alin. 6 din Constituţie.

Obiectul reglementării nu vizează regimul funcţionării instituţiei Parlamentului, vizează obligaţiile cetăţenilor parlamentari, iar principiul pe care-l aplică este principiul transparenţei faţă de alegători, transparenţei faţă de poporul român, un principiu care este mai presus chiar decât principiul separaţiei puterilor în stat, ţinând însăşi de esenţa democraţiei.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi, dacă mai este cineva din partea grupurilor parlamentare? Vă rog să-mi daţi voie să fac un scurt comentariu. Au fost referiri la angajarea răspunderii de către Guvernul anterior şi în numele acelui Guvern mă simt dator să vă dau câteva explicaţii. (Vorbeşte de la prezidiu).

Stimaţi colegi, am urmărit cu admiraţie discursurile de astăzi, mai ales pe unele dintre cele ale unor colegi care au exprimat diverse puncte de vedere şi am avut impresia cumva că ne pregătim să votăm pentru sau împotriva corupţiei.

Eu cred că trebuie să recentrăm discuţia şi să vedem ce anume votăm. Este vorba de un vot - şi vă rog să recitiţi ordonanţa de urgenţă - pe două modificări: una referitoare la conflictul de interese, se mai adaugă nişte categorii de persoane, şi alta care vizează anexa la declaraţia demnitarilor. Acestea sunt cele două modificări, bune sau rele, pe care le putem discuta şi asupra cărora vom vota.

De aceea, mi se par exagerate toate aceste discuţii, cu cine este pentru corupţie, cine este împotriva corupţiei. Eu cred că, într-adevăr, Guvernul pe care l-am condus a exprimat o voinţă politică fermă atunci când a venit în faţa Parlamentului cu 13 zone de reglementare privind lupta împotriva corupţiei. Şi, sigur, dacă în Parlament s-ar fi considerat că acele zone de reglementare sunt nepotrivite, se putea face o moţiune de cenzură.

Cu totul alta este situaţia unei ordonanţe de urgenţă care şi-a fixat ca dată de intrare în aplicare un moment anterior votării legii. Iar discuţia de astăzi este o discuţie doar amuzantă şi poate pentru presă, din moment ce toate obligaţiile decurgând din ordonanţă s-au consumat deja prin depunerea declaraţiilor.

Nu-mi dau seama de unde acest entuziasm pentru votul asupra acestei legi acum, care, de fapt, nu mai poate să schimbe cu absolut nimic lucrurile.

Vreau să fie foarte clar: în perioada anterioară anului 2000 nu a existat voinţa necesară pentru adoptarea unor reglementări împotriva corupţiei. Şi în momentul în care noi am lansat această dezbatere, după alegerile din 2000, au apărut o mulţime de discuţii şi a fost nevoie de acel pachet de reglementări cu care am venit în Parlament. Sigur că un astfel de pachet de reglementări are nevoie în continuare de modificări. Şi, sigur că, învăţând din ceea ce nu a fost perfect atunci, trebuie să aducem modificările respective. Dar, a veni acum şi a spune că această anexă, care a fost pregătită în foarte mare grabă şi fără să fie discutată cu seriozitate în Parlament, reprezintă ultimul strigăt al luptei împotriva corupţiei, mi se pare penibil.

În momentul în care, în ceea ce priveşte terenurile, noi stabilim în aceste declaraţii valoarea de impozitare, când este foarte clar că este vorba de taxe şi aşa mai departe, ştiţi fiecare dintre dumneavoastră câte neclarităţi există în această anexă. Să venim, să ne prefacem, ca într-un concurs de pionieri, cine luptă mai tare împotriva corupţiei, luând ca miză acest text imperfect, mi se pare jenant pentru Parlamentul României. (Aplauze din partea P.S.D.-ului).

Am vrut să fac aceste comentarii, pentru că n-aş vrea să existe nici un fel de rezervă în a arăta foarte clar că avem cu toţii interesul de a duce mai departe o activitate legislativă care să limiteze cât mai mult, dacă nu, să elimine corupţia. Dar trebuie să facem aceste lucruri într-un mod inteligent. Datoria de inteligenţă rămâne în continuare o datorie a parlamentarului român! (Aplauze din partea P.S.D.-ului).

Şi eu vă invit, stimaţi colegi, ştiu că acum este prea târziu, votul este sub reflectoare, facem eventual voturi în picioare, nominale şi aşa mai departe. Dar, dincolo de aceste lucruri, eu vă invit să ne facem datoria de parlamentari cu inteligenţă şi gândind pe termen lung şi să trecem de la un Guvern la altul lucrurile înţelepte, nu lucruri făcute în grabă, doar pentru a da semnale pentru unii care nici măcar nu citesc reglementările pe care noi le dăm. Aceasta este invitaţia mea şi aceasta era explicaţia pe care am vrut să v-o dau în legătură cu ceea ce a făcut Guvernul anterior şi ceea ce cred că trebuie să fie făcut şi de Guvernul actual şi de guvernele viitoare. O luptă împotriva corupţiei care este absolut necesară şi în care Parlamentul să fie partener şi nu doar spectator.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea P.S.D.-ului). (Revine la prezidiu).

Suntem în procedură de urgenţă, stimaţi colegi, dar, în acelaşi timp, vreau să vă rog să observaţi că este ora 11,15. Vă propun să facem voturile finale, aşa cum aveam în program, iar după aceea, sigur, vom continua cu dezbaterile pe articole. Nu ştiu dacă sunteţi de acord sau nu ştiu dacă putem să întrerupem?

Atunci, vom face în felul următor: întrerupem dezbaterile la acest proiect de lege, trecem la voturile finale şi după aceea urmează să ne consultăm dacă continuăm discuţia astăzi sau pe procedură, în continuare.

Domnul deputat Rădulescu.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Aşa este, este un program votat de către Cameră, care arată că la ora 11,00 trebuie să dăm voturile. Am depăşit deja cu un sfert de oră ora 11,00.

Propun să nu ne formalizăm chiar aşa de tare pentru un sfert de oră sau o jumătate de oră, întrerupând deja această dezbatere atât de furtunoasă şi interesantă, care a început să se desfăşoare şi să terminăm, de altfel, votarea pe articole şi cu votul final al acestei legi şi după care să desfăşurăm sesiunea obişnuită de marţea, de voturi finale.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, vreau să vă atrag atenţia că, aşa cum s-a propus, va fi nevoie, din câte am înţeles, de un vot nominal. Din experienţa dumneavoastră, cât ar dura un vot nominal?

Domnul Cristian Rădulescu (din sală):

O oră!

Domnul Adrian Năstase:

Cam o oră. Şi atunci credeţi că putem să terminăm în câteva minute, cum aţi sugerat dumneavoastră?

Stimaţi colegi,

Eu vă rog să respectăm programul, facem votul final şi, sigur, după aceea, dacă veţi considera sau dacă liderii grupurilor consideră, putem să modificăm programul, dar aici va trebui să intervină, bineînţeles, şi Comitetul Ordinii de Zi.