Dezbateri parlamentare
Dezbateri parlamentare
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 4 septembrie 2001
| Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Şedinţa Camerei Deputaţilor din 4 septembrie 2001 |
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 4 septembrie 2001
![]() |
5. | Reexaminarea Legii privind protecţia informaţiilor clasificate, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.104 din 11 aprilie 2001 (acceptarea obiecţiei de neconstituţionalitate). | ![]() |
||
consulta fisa PL nr. 198/1998 |
|||||
| ................................................ |
|
La pct. 3 de pe ordinea de zi, avem reexaminarea Legii privind protecţia informaţiilor clasificate, ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale nr. 104/11 aprilie 2001. Rog reprezentanţii Comisiei juridice să-şi ocupe locurile în lojă. Domnule deputat Vasile Moiş, aveţi cuvântul. |
|
Domnule preşedinte, Doamnelor colegi, În Comisia juridică s-a analizat Decizia Curţii Constituţionale nr. 104/2001, prin care s-a constatat că obiecţiile referitoare la încălcarea procedurii de legiferare sunt îndreptăţite, declarând această lege neconstituţională. Cu unanimitate de voturi, Comisia juridică recomandă Camerei Deputaţilor însuşirea deciziei Curţii Constituţionale şi respingerea proiectului de lege. În subsidiar, vreau să vă spun că potrivit prevederilor constituţionale Camera Deputaţilor şi Senatul au posibilitatea, cu două-treimi, să voteze, totuşi, această lege, variantă pe care Comisia juridică nu v-o recomandă. Comisia juridică vă recomandă să ne însuşim bărbăteşte această decizie şi să procedăm în consecinţă. Mulţumesc. |
|
Stimaţi colegi, Vă reamintesc că sunt înregistraţi ca prezenţi în sală un număr de 253 de deputaţi, pentru dezbaterea şi votarea proiectului de lege în formula care a fost adoptată, ar fi necesare 228 de voturi. Dacă doreşte cineva să participe la dezbateri? Poftiţi, domnule Boc, aveţi cuvântul. |
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Trei considerente vreau să fac: unul de natură politică şi două de natură teoretică. Sub raport politic, Partidul Democrat evident că susţine acceptarea poziţiei exprimate aici de către Comisia juridică, şi anume, acceptarea deciziei Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea Legii cu privire la informaţiile clasificate. Dar, în acelaşi timp, trebuie să subliniem faptul că, tot aici, în această sală, Partidul Democrat a fost singurul care a fost împotriva acestei legi, de la cap la coadă. După care, împreună cu Partidul Naţional Liberal, a sesizat Curtea Constituţională, pentru ca în cele din urmă să primim, "bărbăteşte", aşa cum s-a exprimat colegul meu, decizia de neconstituţionalitate a acesteia. Nu voi mai reitera aici motivele avute atunci în vedere, ci doar că şi opoziţia trebuie din când în când ascultată, pentru că, vedeţi, are dreptate. Şi acest lucru l-a spus chiar Curtea Constituţională şi nu altcineva. Sub raport teoretic, probabil că această lege nici nu ar mai fi trebuit să treacă prin plenul Camerei Deputaţilor, întrucât ea deja a fost respinsă de către Senat, în sensul că nu a fost respinsă obiecţia Curţii Constituţionale. Şi, prin urmare, dacă nu s-a întrunit în Senat majoritatea de două treimi, oricum, legea era respinsă. Deci, chiar dacă noi, astăzi, am înfrânge decizia Curţii Constituţionale cu două treimi, legea tot ar fi înmormântată definitiv. Acest punct de vedere este susţinut, de altfel, şi de către profesorul Vida în lucrarea "Legistica formală", profesor care acum este judecător la Curtea Constituţională. Dar, sub raportul rigorilor teoretice, poate că nu ar strica să mai auzim puţin despre această lege şi în Camera Deputaţilor. Şi, în al doilea rând, al doilea considerent teoretic, Partidul Democrat apreciază că Legea informaţiilor clasificate, înmormântată în această formă, ar trebui să fie preluată, pentru operativitate, în conţinutul Legii cu privire la accesul la informaţia de interes public, în sensul că în acea lege să fie precizate acele excepţii de la informaţia de interes public care nu pot fi dezvăluite. Acest model îl întâlniţi şi în Statele Unite, prin Freedom of Information Act, unde sunt 14 excepţii de la accesul la informaţia de interes public, şi cred că ar trebui, şi noi, să ne racordăm la sistemul statelor avansate în acest domeniu şi să adoptăm o reglementare unitară şi un disparată, având în vedere că Legea informaţiilor clasificate, acum, a reînceput o procedură în Camera Deputaţilor, aflându-se din câte am auzit pe la Comisia pentru apărare (şi nu pot decât să-mi exprim, personal şi din partea colegilor din Comisia juridică, surprinderea că nu am fost sesizaţi şi noi pe fond cu privire la acel proiect de lege). Iar, în al doilea rând, Legea cu privire la liberul acces se află la Senat, încă în fază de dezbatere, aşa că ar fi încă timpul necesar pentru a coagula şi pune cap la cap cele două proiecte de lege. Vă mulţumesc, domnule preşedinte. |
|
Poftiţi dumneavoastră, mai întâi, domnule Timiş. Şi, pe urmă, domnul ministru Gaspar. |
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Nu cred că la această lege, atunci când vorbim de obiecţia de neconstituţionalitate a Curţii Constituţionale, trebuie să vorbim neapărat şi de politică sau şi de bărbăţie, cum colegii noştri au vorbit aici, ci trebuie să menţionăm un singur lucru: Curtea Constituţională a declarat ca neconstituţională această lege pe motive de procedură. Motivele politice, motivele de fond invocate aici, Curtea Constituţională le-a ignorat. Deci, pe motive de procedură, această lege ne-o însuşim şi noi, ca fiind neconstituţională. Şi atât. |
|
Mulţumesc, domnule Timiş. (Domnul deputat Emil Boc solicită dreptul la replică.) Domnule Boc, nu cred că vi s-a pronunţat numele şi dumneavoastră sunteţi un foarte fin cunoscător al regulamentului, în consecinţă, nu vă pot da cuvântul, la replică. |
|
Domnul Emil Boc (din sală): Solicit dreptul la replică, în sensul că ideea mea este contracarată, nu este vorba numai de persoana mea. |
|
Vă rog. |
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru toleranţă şi apreciez faptul că aţi înţeles că trebuie acordat dreptul la replică chiar şi atunci când nu ţi se spune direct numele, dar, în fond, este atacată toată susţinerea dinainte. Şi vă apreciez pentru acest lucru. Ţin să-i reamintesc distinsului meu coleg şi jurist, domnul Timiş, că de la acest microfon, chiar eu am afirmat faptul că nu este constituţional să fie introduse în dezbaterea comună a celor două Camere amendamente impuse de Guvern, care nu au trecut prin comisiile de specialitate şi prin comisia de mediere. Şi dacă vă veţi uita cu atenţie în motivaţia Curţii Constituţionale, veţi observa că al doilea motiv de procedură a vizat exact argumentul pe care noi l-am invocat aici, în plenul Camerei Deputaţilor. Dar, la acea oră, încă, parfumul puterii era prea mare şi prea puternic şi i-a împiedicat pe mulţi dintre colegii noştri să ne asculte. Ne bucurăm că ne ascultă acum. |
|
Stimaţi colegi, Dacă tot am spus că ne însuşim cam fără comentarii - eu aşa am înţeles treaba aceasta, cu bărbăţia, haideţi să nu facem speculaţii teoretice, invocând diverse argumente ale Curţii pentru a ne aduce nouă câştig de cauză. Domnul deputat Gaspar. |
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Guvernul îşi însuşeşte decizia Curţii Constituţionale, în sensul că Legea informaţiilor clasificate, în forma care a fost dezbătută în plenul celor două Camere (mă refer la medierea respectivă) a fost declarată neconstituţională, pe motive procedurale. Procedură la care s-a ajuns pe baza unor discuţii care au avut loc în prealabil şi care, în final, nu au mai fost respectate. Dar aceasta nu mai are importantă în acest moment. Deci, legea, în ansamblul ei, pe considerente de procedură, este neconstituţională şi, ca atare, aşa trebuie tratată şi supusă şi votului. Cât priveşte faptul că, deja, Senatul s-a pronunţat şi a admis obiecţiunea de neconstituţionalitate, este o chestiune formală, de a trece şi prin cea de a doua cameră, pentru că rezultatul nu mai contează. Chiar dacă în Cameră s-ar întruni două-treimi, în favoarea legii, aceasta rămâne tot neconstituţională, în ansamblul ei, şi, ca atare, nu poate fi trimisă la promulgare. Cât priveşte sugestia care s-a făcut, că ar fi bine să se trimită Proiectul de Lege cu privire la informaţiile clasificate la Senat, pentru a se conexa cu un proiect de lege care, deja, a trecut prin Camera Deputaţilor şi care se află la comisii, cred că va face să ajungem iarăşi la nişte chestiuni de procedură, încât se va spune că anumite părţi au fost introduse fără a fi discutate în cealaltă cameră, s-ar ajunge la mediere... sunt două proiecte care, totuşi, au un obiect distinct. Deja un număr de senatori şi deputaţi au promovat şi se află în examinare, la comisia sesizată în fond, la Comisia pentru apărare (şi, după câte ştiu, şi la Comisia juridică), Proiectul de Lege privind protecţia informaţiilor clasificate. Ca atare eu propun, domnule preşedinte, să supuneţi Camerei, aşa cum prevede art. 145, într-un singur vot, legea, în sensul de a fi respinsă, pe baza considerentelor care au fost în decizia Curţii Constituţionale. Anume, că legea este neconstituţională în ansamblul ei. |
|
Mulţumesc. Epuizându-se şi timpul aprobat pentru dezbateri în procedură de urgenţă, trecem la vot şi vă supun votului legea. Aţi auzit explicaţiile, şi ale Comisiei juridice, şi ale domnului ministru Gaspar. V-aş informa, în prealabil, că Senatul ne-a comunicat deja, acum, că, admiţând obiecţia de neconstituţionalitate, a respins acest proiect de lege. Vă reamintesc că, pentru a fi înfrântă decizia Curţii Constituţionale, am avea nevoie de o majoritate de 228 de voturi. De asemenea, faptul că din partea Comisiei juridice se propune votul negativ asupra acestei legi. Trecem la vot şi vă rog să vă exprimaţi votul. Cine este pentru această lege? Nimeni. Dacă sunt voturi împotriva Legii. Unanimitate. Cu unanimitatea celor prezenţi, proiectul de lege a fost respins, fiind acceptată obiecţia de neconstituţionalitate. Eu v-aş ruga să catalogăm acest vot ca un vot al democraţiei, să nu încercăm nici unii să obţinem foloase, a fost o demonstraţie de bună funcţionare a democraţiei parlamentare, de bună funcţionare a principiului separaţiei puterilor, care a permis Curţii Constituţionale să dea această decizie; o demonstraţie că şi opinia publică şi mass-media sunt ascultate. |


