Dezbateri parlamentare

Domnul Ion Şcheau:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să vă anunţ că, începând cu data de astăzi voi activa în Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Aurelian Ionescu, Grupul parlamentar al Partidului Conservator.

Aveţi trei minute, vă rog frumos.

Domnul Aurelian Ionescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Distinşi colegi,

Prin dezbaterea moţiunii simple citite azi, colegii din opoziţie ne propun, o dată în plus, să luăm act de încă un episod din serialul "Discuţii, nu soluţii!".

Probabil că Domniile Lor au deja întocmită o strategie riguroasă în acest sens şi un tipar strict la care nu au de gând să renunţe, oricât de forţate şi superficiale ar fi demersurile.

Am analizat în detaliu textul moţiunii depuse de parlamentarii PP-DD şi PDL, iar concluzia ce s-ar desprinde în urma consultării documentului ar fi că grija iniţiatorilor pentru mediul de afaceri românesc şi libertatea presei s-ar traduce, în cazul unora, la încercarea disperată de a-şi proteja instrumentarul media de partid, iar în cazul altora, la tentativa de a pune în cârca guvernanţilor de azi responsabilitatea pentru punerea pe butuci a zecilor de mii de firme închise în perioada 2009-2012.

Suntem de acord cu o singură propoziţie a moţiunii simple dezbătute azi, anume aceea că România este măcinată în fiecare zi de probleme serioase. Aşa este. Însă moţiunea în sine nu face parte din această categorie, pentru că documentul atacă tocmai un instrument dedicat măsurilor gândite să însănătoşească mediul de afaceri şi să răspundă cerinţelor Fondului Monetar Internaţional.

Bugetul de stat are nevoie de aplicarea rapidă a unui sistem care să îmbunătăţească semnificativ rata de colectare a taxelor. De asemenea, guvernanţii sunt obligaţi să pună în practică decizii urgente prin care să combată evaziunea fiscală şi fraudarea statului prin intrarea deliberată în insolvenţă a debitorilor.

Acestea sunt problemele serioase, distinşi colegi din opoziţie, şi aşa trebuie explicată legalitatea hotărârii de adoptare a noului Cod de insolvenţă prin ordonanţă de urgenţă.

Mai departe. Motivele pentru care considerăm că argumentaţia pe moţiunea simplă nu stă în picioare sunt şi mai clare.

Nu este vina Guvernului USL că preşedintele de facto al PP-DD a promovat în propriile firme un management de eficienţă soră cu insolvenţa, că televiziunea de garsonieră a ales să emită ilegal pe alte canale şi să o strige pe Elodia prin platourile altor instituţii TV.

În aceeaşi ordine de idei, nu Guvernul USL este responsabil pentru faptul că unele posturi de televiziune au fost atât de preocupate să fluture pe sticlă mostre aşa-zise ale incapacităţii Executivului de a-şi încasa taxele şi a stopa evaziunea fiscală, încât au neglijat realitatea propriei insolvabilităţi.

Revenind la moţiune, vă mărturisim, stimaţi colegi iniţiatori, că am sperat până la citirea ultimelor paragrafe ale textului elaborat de dumneavoastră să găsim şi referiri la ceea ce înseamnă în cifre pentru bugetul de stat practica firmelor de a intra în insolvenţă. N-am identificat astfel de înscrisuri însă. V-aţi rezumat la a prezenta statistici şi previzioane legate de actualii şi eventualii viitori agenţi economici insolvabili, omiţând din nefericire un aspect ce v-ar fi făcut moţiunea credibilă şi obiectivă măcar în parte.

Acest aspect este că foarte mulţi dintre bieţii insolvabili, a căror soartă o deplângeţi pe parcursul a zece pagini, sunt responsabili pentru neîncasarea la bugetul de stat a 10 miliarde de euro.

La o valoare aproximativ egală se ridică şi gaura din conturile creditorilor, iar acestui prejudiciu i se adaugă şi cele circa 4 miliarde de euro datorate băncilor de societăţile debitoare.

Aşa stând lucrurile, considerăm că este mai constructiv pentru România să luăm măsuri împotriva ţepelor financiare şi a fraudării statului de către speculanţii economici de conjunctură, decât să lăcrimăm în stil caţavencian pe la tribune de oful presei isterizate şi al firmelor pentru care noul Cod de insolvenţă este doar o reglementare căreia trebuie să i se conformeze şi nimic mai mult.

Vă mulţumesc, dragi colegi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Tudose Mihai, Grupul parlamentar al PSD. Mai aveţi 18 minute. Grupul este emoţionat, nu v-a văzut de mult la pupitru.

Domnul Mihai Tudose:

Mulţumesc, domnule preşedinte şi dumneavoastră, de asemenea.

Domnule ministru,

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noul Cod al insolvenţei este un răspuns necesar la necesitatea protejării intereselor, atât a creditorilor, cât şi a debitorilor aflaţi în procedura insolvenţei, în condiţiile în care prevederile şi principiile legii trecute, Legea nr.85 privind reorganizarea societăţilor comerciale, s-au dovedit a fi deturnate de la intenţia de reglementare, devenind un instrument de evitare până la anulare a creanţelor înscrise la masa credală.

Astfel, ştiind că pot beneficia de o prevedere legală care să le permită să ajusteze sau chiar să anuleze creanţele creditorilor, practica a consacrat două situaţii des întâlnite în care debitorii de rea-credinţă acţionează după cum urmează:

1. planul de reorganizare se derula pe o perioadă de 3 ani, prevedea achitarea tuturor creanţelor, însă nu în tranşe egale, ci progresive, lăsând ca ultima sau ultimele tranşe să fie cele mai însemnate din punctul de vedere al cuantumului acestora. Planul însă nu era niciodată dus la bun sfârşit, odată cu începerea obligaţiei de a plăti sumele substanţiale, debitoarea solicita intrarea în faliment sau pur şi simplu sista plata tranşelor, creditorii fiind astfel obligaţi să solicite intrarea în faliment;
2. având în vedere că Legea nr.85/2006 reglementa votarea planului pe categorii de creditori, de cele mai multe ori creanţa bugetară, chiar dacă era vorba de un creditor majoritar, era defavorizată prin vot de categoriile de creanţă nesemnificativă, ajungând până la reducerea acesteia la procente apropiate de zero absolut. Se ajungea la situaţia paradoxală în care creditorul majoritar era doar un spectator care nu putea decât să constate că prin planul de reorganizare creanţa sa certă, aceea lichidă şi exigibilă a fost pur şi simplu anulată.

Ca şi o consideraţie generală, până la data intrării în vigoare a noului Cod al insolvenţei, planul de reorganizare reprezenta un instrument eficient prin care debitoarea putea tăia efectiv creanţele creditorilor de bună-credinţă, ajungându-se la situaţia în care orice debitor care nu mai dorea să achite facturile şi obligaţiile, să folosească umbrela insolvenţei pentru a-şi regla contabilitatea şi pentru a scăpa de datorii.

Reorganizarea nu mai era nicicum o măsură de revitalizare a unui debitor, ci devenise preponderent o măsură de cvasifraudare a bugetului de stat şi a creditorilor de bună-credinţă.

De asemenea, deşi legea prevedea obligaţia achitării datoriilor curente, conform actelor din care rezultau, chiar şi cele născute în cursul unei reorganizări, de cele mai multe ori debitorii au ignorat plata creanţelor curente, ajungându-se la situaţia paradoxală în care creanţele născute în cursul procedurii de insolvenţă sunt mai mari decât cele înscrise la masa credală. Astfel, devenise evident că un astfel de plan nu poate fi numit succes decât, eventual, pentru debitori.

Concluzionând şi având în vedere practica în materie, a devenit un fenomen generalizat practica societăţilor comerciale care înţeleg să relanseze prin implementarea unui plan de reorganizare bazat exclusiv pe tăierea creanţelor înscrise la masa credală.

Se pune astfel întrebarea, ce interes mai avea un debitor să-şi achite obligaţiile, cunoscând faptul că prin procedura de insolvenţă poate fi scutit de plata datoriilor.

Efectul imediat al unor astfel de măsuri a fost unul de domino, mulţi dintre creditori devenind la rândul lor debitori sau societăţile care activează în acelaşi domeniu sunt practic paralizate de practica neloială, în sensul că neparcurgând o procedură de insolvenţă care să le cureţe contabilitatea de datorii, nu pot face faţă concurenţei unui debitor care implementa cu "succes" un astfel de plan.

Insolvenţa a devenit un mod de a evita plata datoriilor acumulate, dar şi un instrument de a ocoli plata creanţelor curente, principiul insolvenţei fiind încălcat în sensul că lacune legislative actuale au devenit facilităţi pentru debitori, generând un dezechilibru major în piaţă cu impact direct asupra bugetului consolidat.

Cifrele oficiale arată că în anul 2011 au fost 4.070 de cereri introduse de către ANAF, faţă de 15.174 de cereri deschise de către debitori sau alţi creditori.

În 2012, scorul a stat aproape la fel, 4.412 ANAF, faţă de 1.9732 debitori plus creditori. Deci, în niciun caz nu este vorba, stimaţi colegi, de o presiune a statului, ci de o reglare a pieţei, normală.

În lupta cu organele fiscale, nu sunt cele care iniţiază procedurile de insolvenţă decât în măsura în care sunt în prezenţa unor societăţi de tip fantomă sau cu profil evazionist şi asupra cărora măsurile de executare silită nu au avut niciun efect.

Mai mult, verificând cele de mai sus, deşi creditorul fiscal este privit întotdeauna ca fiind un creditor incomod, rezultă că organele fiscale au solicitat în medie, pe perioada analizată şi invocată, de altfel, în moţiune, doar în aproximativ 19 la sută din cazurile de deschidere a procedurilor de insolvenţă.

O concluzie ar fi şi faptul că, de cele mai multe ori, debitorii sunt cei care-şi deschid singuri procedura.

În anul 2011, din totalul creanţelor înscrise la masa credală aferentă societăţilor radiate în sumă de 4.145,35 de milioane de lei nu s-au recuperat 3.993,1 milioane de lei, gradul de recuperare fiind un spectaculos 3,67 la sută.

În 2012, lucrurile au stat şi mai bine, gradul de recuperare crescând la 5,55 la sută, pierderea fiscală fiind de 4.730,12 milioane de lei. Cât de mult i-a păsat lui Boc şi companiei despre ceea ce se întâmplă cu bugetul s-a văzut. Au tăiat pensii, au tăiat salarii, au tăiat tot.

Aplicând dispoziţiile Legii nr.85/2006, conform celor de mai sus, se constată că gradul de recuperare a sumelor datorate bugetului consolidat nu a depăşit procentul de 6 la sută, rezultând astfel un impact major asupra gradului de colectare.

Cât priveşte distorsionările produse asupra mediului economic generate de debitorii aflaţi benevol în procedura de insolvenţă, acestea sunt, în opinia noastră, absolut incomensurabile.

Stimaţi colegi,

Textul moţiunii abundă atât de argumentaţii hilare, cât şi de expunerea unor "realităţi", cu ghilimelele de rigoare, ale ultimilor ani, care ţin mai mult de un autodenunţ al celor care au susţinut guvernele Boc şi Ungureanu.

Câteva exemple. Se impută Guvernului Ponta faptul că România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană la reglementarea insolvenţelor. Proba invocată în moţiune fiind un raport din 2013, pomenit şi de colegul de la Partidul Naţional Liberal, raport care analizează datele din 2010-2012. Era altcineva la guvernare, nu, dragi colegi, nu sună asta a un autodenunţ, ca o cenuşă în cap?

Pentru a fi sublimi, autorii continuă argumentaţia cu date statistice despre faliment, moţiunea fiind despre insolvenţă... semnatarii moţiunii invocă faptul că prevederile noului Cod al insolvenţei "Sunt în totală contradicţie cu realitatea autohtonă şi globală". Da, aveţi dreptate, sunt în totală contradicţie cu realitatea Guvernelor Boc şi Ungureanu. Acea tragică realitate economică promovată de guvernele pe care le-aţi susţinut.

Se acuză rapiditatea cu care s-a intervenit în legiferarea insolvenţei şi lipsa dezbaterii publice. Pentru ca, tot în textul moţiunii, să fie invocate poziţiile rezultate în dezbaterea publică pe această temă.

În fapt, pentru ca lucrurile să fie clare, autorii moţiunii invocă ei singurei cele 5 luni de când proiectul este în dezbatere publică. Este drept că termenul de 5 luni este invocat la pagina 7 a moţiunii, iar la pagina 5 este folosită sintagma "Noapte bună".

Bună dimineaţa, stimaţi semnatari! (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mai sunt 10 minute, Grupul parlamentar al PSD, alocate grupului parlamentar.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, nu vor.

Grupul parlamentar al PDL, doamna Andreea Paul. Aveţi 5 minute la dispoziţie, distinsă doamnă.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Bună seara! Şi sper în răbdarea dumneavoastră pentru a asculta argumente de fond, pe care vi le-am dat şi în cazul Autorităţii de Supraveghere Financiară. Aţi fost orbi, surzi, nu le-aţi ascultat şi în mai puţin jumătate de an, Guvernul a revenit cu o nouă propunere de act legislativ.

Guvernul foloseşte, din păcate, astăzi, Codul insolvenţei pentru a face poliţie politică şi nu pentru a diminua evaziunea fiscală.

Citez din ceea ce a spus recent premierul şi astăzi ministrul Cazanciuc: " Sunt prea mulţi cei care intră în insolvenţă ca să fraudeze statul".

Daţi-mi voie să vă întreb dacă prin această declaraţie asistăm cumva, practic, la autodenunţul "premierului insolvenţă" Victor Ponta şi a ministrului Cazanciuc, insolvenţă în cazurile OLTCHIM şi Hidroelectrica pe care USL le-a împins intenţionat spre faliment? Cine a câştigat din intrarea în insolvenţă a acestor companii, vă întreb? Răspunsul este simplu. Gaşca lui Ponta de consultanţi şi de lichidatori. În niciun caz cei două mii de şomeri noi de la OLTCHIM şi Hidroelectrica. Nici creditorii sau partenerii comerciali serioşi care au asistat pasivi la diluarea creanţelor.

Vă reamintesc, domnule ministru, pierderile la OLTCHIM s-au dublat în anul 2012 sub USL faţă de anul 2011 sub PDL.

Vă reamintesc, domnule ministru Cazanciuc, că în cazul Hidroelectrica aţi abuzat de procedura insolvenţei. Profiturile din anul 2011 de la Hidroelectrica, sub guvernare PDL, se transformă în anul 2012 în pierderi, sub guvernarea USL, şi intră în insolvenţă.

Premierul şi cu întregul dumneavoastră guvern se spală astăzi pe mâini de orice legătură cu valul de insolvenţe generat de hoţia şi de incompetenţa Guvernului.

Vă reamintesc că aproape 9 din 10 firme aflate în insolvenţă astăzi sunt întreprinderi mici şi mijlocii, adică exact cele care creează locuri de muncă şi care susţin pe spinarea lor bugetul public. Cifrele le-aţi auzit.

Guvernul Ponta a generat cu 20 la sută mai multe insolvenţe în anul 2012 decât cele înregistrate cu un an anterior. Sumele datorate de debitorii aflaţi în insolvenţă au crescut de nouă ori. În fiecare zi, în acest an, din păcate, 43 de firme intră în insolvenţă. Care este răspunsul dumneavoastră la această stare de fapt deloc de lăudat? O ordonanţă de urgenţă care să le grăbească sfârşitul celor care au reuşit să supravieţuiască în haosul economic pe care USL l-a creat.

O mai bună reglementare a insolvenţei se impune. Admitem asta. Însă prin dezbatere publică şi prin dezbatere parlamentară. Ea nu trebuie să fie folosită ca un instrument politic de represiune a presei. Deblocarea mediului economic, o nouă lege a insolvenţei trebuie să rezolve adevăratele puncte nevralgice. Aici suntem în acord. Trebuie diminuate perioadele, simplificate procedurile, diminuate costurile. Dar cum puteţi dumneavoastră, vă întreb, restructura un risc precum un iminent faliment al Sidex Arcelor Mittal într-un an de zile? Cum puteţi restructura activitatea unui astfel de complex?

Dumneavoastră aţi spus la un moment dat că prin manipularea votului pentru intrarea în insolvenţă, că s-a abuzat foarte mult de procedura de manipulare a votului. Vă întreb la OLTCHIM şi Hidroelectrica statul român a manipulat acest vot? Aţi spus, la un moment dat, abuzând de o greşeală materială, v-aţi legat excesiv cu toţii în intervenţiile dumneavoastră, şi anume prima solicitare, revocarea ordonanţei. Daţi-mi voie să vă spun că este o greşeală materială şi în loc de "revocare", acolo trebuia să apară "retragerea ordonanţei de urgenţă".

V-aţi legat de regiile autonome, spuneţi că vă propuneţi să stopaţi acumularea de datorii în urma managementului defectuos. Daţi-mi voie să vă spun că soluţia este depolitizarea managementului. Este just să ridicăm acest argument în cazul regiilor autonome, pentru că ele sunt de cele mai multe ori monopoluri. Nu veţi face altceva decât, şi în aceste cazuri, să omorâţi partenerii corecţi. Depolitizaţi managementul lor.

Prin actualul cod, Guvernul USL nu face altceva decât să grăbească falimentul. Şi le refuză viitorul firmelor care se pot restructura pentru a-şi relua activitatea. Prin actualul cod, "Victor insolvenţă" şi "Guvernul insolvenţă" anulează în egală măsură şansele creditorilor şi ale furnizorilor serioşi de a-şi recupera datoriile.

Guvernul "Ponta insolvenţă" ignoră în mod iresponsabil cu încăpăţânare criminală realităţile economice şi sociale. Afectează ireversibil climatul economic, mediul de afaceri şi sistemul bancar. Şi nu numai atât, "Ponta în insolvenţă" îi rezolvă dintr-o lovitură şi pe cei care ar putea transmite populaţiei că în fruntea Guvernului nu se află cel mai luminat om de stat.

Mai mult, demersul "Guvernului insolvenţă", pe care niciun ministru nu a avut curajul să şi-l asume, duce pe noi culmi cenzura comunistă prin articolul care prevede suspendarea intempestivă...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamna deputat, aveţi 7 minute de când vorbiţi, cu tot respectul, 8 de când vorbiţi, o să vă rog frumos să finalizaţi discursul.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Cu permisiunea dumneavoastră...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos să finalizaţi discursul, este a 7-a mia oară când dumneavoastră, numai dumneavoastră personal vă dau permisiunea peste minute. Deci, cu mare plăcere vă dau, dar să nu zică colegii că am ceva personal doar cu dumneavoastră să vă favorizez.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, că-mi permiteţi să închid, invocând adevăratele urgenţe.

Domnule "Ponta insolvenţă", cinci la număr. 1. amendarea marilor finanţatori politici care sunt cei mai mari evazionişti fiscali şi de la care pleacă penibila colectare a taxelor în România; 2. eliminarea corupţiei din contractele alocate de către stat şi transparentizarea lor; 3. eliminarea procedurilor ilogice ale insolvenţei şi scurtarea lor pentru a permite restructurarea companiilor şi reluarea activităţii, nu doar falimentul; 4. dezbaterea în Parlament, retragerea ordonanţei de urgenţă a Guvernului şi nu adoptarea celei de-a 170-a ordonanţă de urgenţă printr-o lege; aţi creat o adevărată demenţă legislativă şi fiscală; 5. pregătirea sistemului economic şi juridic al instanţelor şi al aplicării acestui nou Cod al insolvenţei, eliminarea abuzurilor statului asupra mediului economic.

Aţi invocat dialogul cu ei. În realitate, dezbatere ioc, transparenţă ioc, profesionalism ioc, faliment sigur.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aţi avut onoarea să vorbiţi 9 minute mai mult decât Grupul parlamentar al PNL şi, împreună cu Grupul parlamentar al minorităţilor, mult mai mult decât PNL plus PSD la un loc. Asta ca să pot să vă reamintesc şi o spun şi în stenogramă. N-aş vrea să compar cu vremurile trecute.

Din partea Grupului parlamentar... PP-DD şi-a încheiat misiunea...

Domnul Máté András-Levente, UDMR-ul mai are un minut şi jumătate. Nu mai...

Minorităţile naţionale au vorbit şi pentru data viitoare.

Din partea Partidului Conservator mai există un minut, dacă mai e cineva, nu? Bun.

Deputaţii neafiliaţi nu au luat cuvântul. Deputaţii neafiliaţi.

Dumneavoastră vorbiţi în numele deputaţilor neafiliaţi, da?

Domnul Mihai Tararache:

Da, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos, aveţi două minute, aveţi cuvântul. Domnul deputat Tararache, dacă nu mă înşel, da?

Vă rog.

Domnul Mihai Tararache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor miniştri,

Dragi colegi,

Mediul economic românesc are nevoie astăzi mai mult ca oricând de un cadru legal care să ajute, iar nu să încurce societăţile româneşti să răzbească în aceste vremuri grele.

Materia insolvenţei avea nevoie de o unificare a legislaţiei elaborate în acest domeniu, atât pentru corelarea procedurilor de prevenire a incapacităţii de plată, dar şi pentru accelerarea procedurilor de reorganizare sau faliment.

Deputaţii independenţi consideră că această iniţiativă este necesară, dar nu agreează lipsa dialogului cu Parlamentul prin emiterea unei ordonanţe de urgenţă, fără a da posibilitatea dezbaterii prezentului text în comisiile de specialitate înainte ca textul să-şi producă efectele.

Ne exprimăm totuşi speranţa că se va permite amendarea proiectului în Parlament şi că iniţiatorul va fi deschis dialogului cu toate forţele politice, având în vedere că vorbim de un subiect de interes, de un subiect sensibil pentru întreaga societate românească şi cu un puternic impact asupra mediului de afaceri.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun. Mulţumesc foarte mult. La un minut, la alt Parlament. Aici, la Parlamentul ăsta, două minute grupul deputaţilor neafiliaţi, când vă convingeţi care vorbiţi, cu mare drag. Nu, că mă ceartă toţi colegii, domnule deputat, eu v-aş da cuvântul, dar deja am sărit coarda. Nici asta cu procedura nu merge.

Eu o să vă rog frumos altceva, vreau să vă informez, liderii grupurilor politice parlamentare şi membrii Biroului permanent am decis cu domnul preşedinte Crin Antonescu, 9,45 Birou permanent reunit. La ora 10,00 un plen reunit, dragi colegi. Mâine dimineaţă la ora 10 avem plen reunit Camera Deputaţilor cu Senatul. Bun.

Domnul deputat Răducanu, aveţi ultimul cuvânt. Aş vrea să vă încadraţi în 3-4 minute, ca după aceea să-i dau cuvântul domnului ministru Cazanciuc.

Domnul Ion Răducanu:

Domnilor miniştri,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Moţiunea de astăzi ne dezvăluie fără tăgadă apariţia pe scena mult zbuciumată a politicii româneşti postdecembriste a unui nou curent ideologic care s-ar putea intitula "fariseismul democrat liberal popular".

Acest curent ce se manifestă în ultimele luni a apărut prin simbioza papagalismului populist, născut în televiziune şi reînviat prin voinţa unei divinităţi în preajma Vaticanului de câteva zile, cu moralismul PDL-ist ca scop al vieţii politice în opoziţie, născut din ipocrizia unora care acum predau lecţii şi ţin predici ca nişte îngeri neprihăniţi. Dacă cei cărora le datorăm afirmarea papagalismului populist sunt în mare parte tineri parlamentari neprihăniţi şi a multe neştiutori, dar cu dorinţa de a învăţa şi a se manifesta, chiar şi fără folos, adepţii moralismului sunt cei care confirmă justeţea adevărului că lupul îşi schimbă părul, dar năravul, ba. Adică povestea cu lupul care vâna oi şi dojenea alţi lupi că le mănâncă.

După ce ai devorat oaia, nu mai poţi să predici despre dieta vegetariană decât dacă ai o memorie scurtă sau îţi lipseşte conştiinţa. Nu numai că predica este în zadar, dar şi ruşinea e pe măsură. Restul e făţărnicie.

Acestea fiind zise, consider că ar fi timpul să vorbim mai pe înţelesul tuturor semnatarilor acestei moţiuni, pentru că sunt convins că mare parte din aceştia nu ştiu bine ce au semnat şi nici nu ştiu cu ce se tratează incapacitatea de plată şi falimentul.

Doresc să vă precizez faptul că vin din mediul de faceri, de 40 de ani şi că ştiu ce vorbesc. Inadvertenţele Legii insolvenţei care va fi abrogată au dus ca în ultimii 5 ani să apară peste 90 de mii de firme în insolvenţă. Câte oare din acestea au intrat în insolvenţă din cauza statului? V-aţi întrebat vreodată? Dragi colegi, cu siguranţă că printre cauzele care au determinat incapacitatea de plată a unor firme, efectele crizei economice au dus la scăderea drastică a consumului, precum şi la incapacitatea statului de a-şi plăti datoriile.

Realitatea crudă este însă următoarea: în insolvenţă intri din cauză că managementul ori este slab calificat, ori este de rea-credinţă. A venit timpul să punem punct capitalismului românesc de tip neosocialism, care are principiul să-i salvăm pe toţi, chiar dacă sunt hoţi. Nu se mai poate ca proştii să plătească sau creditorii să suporte hoţiile şi ingineriile financiare ale debitorilor intraţi voit în incapacitate de plată, în timp ce ei, insolvenţii şi falimentarii, să o ducă bine mersi, conducându-şi firmele de rezervă şi petrecându-şi concediile cu soţiile sau cu amantele la Monaco, la Paris sau în ţările calde.

Nu eşti capabil să-ţi menţii firma pe linia de plutire, te predai cu arme cu tot, plăteşti cu averea ta personală şi a familiei datoriile şi intri în faliment. De ce să aştepte creditorii să-şi încaseze banii după ce te reorganizezi tu 3-4 ani de zile? Şi atunci dacă mai apuci să închei reorganizarea...

Moţiunea curentului politico-ideologic "fariseismul democrat liberal popular" susţine că noul Cod al insolvenţei favorizează falimentul, iar Guvernul Ponta a declarat război mediului de afaceri şi locurilor de muncă. Nimic mai fals. Nimic mai manipulator. Cele 25 de mii, peste 25 de mii de firme intrate în insolvenţă în 2012 citate în moţiune şi la care au făcut referire şi cei care au vorbit din cei care au semnat sunt cele pe care guvernarea Boc, dumneavoastră, dragi colegi, foşti miniştri în anii 2009-2011 le-aţi adus aici.

Starea de incapacitate de plată a firmelor nu apare de azi pe mâine, ea îşi are rădăcinile în timp şi este direct proporţională cu neîncasarea datoriilor de la clienţi, printre care principalul client e statul român care le-a pus să execute lucrări publice pe gratis, pe banii lor, în detrimentul plăţii datoriilor proprii către furnizori şi creditori.

Disponibilitatea dumneavoastră excesivă, a celor care aţi condus România în perioada 2008-2012, pentru subvenţionarea societăţilor de stat ce înregistrau pierderi halucinante, combinate cu teama de răspundere în cazul eventualului faliment al acestora au dus economia în dezastru, în dezechilibru, determinând insolvenţe în cascadă, declarate sau nedeclarate încă.

Nu vreau să vi le amintesc, pentru că le ştiţi şi îmi e ruşine mie să spun, să povestesc despre toate acestea.

Acum vorbiţi, vorbiţi, repetaţi la infinit, susţinând alături de principalii beneficiari ai procedurilor de insolvenţă că există pericolul falimentului pentru multe firme, şi ce dacă. În Statele Unite şi oraşul Detroit a intrat în faliment şi primarul a luat 28 de ani de puşcărie. Foarte bine. Cine nu rezistă economiei de piaţă, să intre în faliment, pentru că e mai bine să intre cel vinovat şi să plătească decât să intre câteva zeci, sute, mii sau zeci de creditori nevinovaţi.

După părerea mea, asanarea mediului de afaceri nu se mai poate face decât prin aplicarea întocmai şi cu exigenţă a legilor acestei ţări. Codul insolvenţei şi Legea pentru combaterea evaziunii fiscale trebuie să fie aplicabile şi aplicate tuturor celor care au venituri, care sunt entităţi înregistrate la fisc, care au drepturi şi obligaţii fiscale, pentru că toţi trebuie să fim egali în faţa legii.

Asimilând înăsprirea procedurii insolvenţei prin noul cod cu o formă de inchiziţie sau de manipulare a democraţiei n-aţi făcut altceva decât să vă demascaţi interesul vădit de a-i proteja pe cei care nu au capacitatea managerială necesară sau sunt de rea-credinţă, pe cei care vă sunt datori cu ceva, pe cei care vă apără interesul şi imaginea, pe cei care trebuie să răspundă cât mai curând pentru devalizarea societăţilor cu capital de stat aflate în incapacitate de plată sau chiar faliment.

Şi închei reamintindu-vă pentru ce suntem în Parlament, pentru a face legi pentru o economie de piaţă adevărată, desfăşurată în condiţii de corectitudine şi profesionalism, în care făţărnicia şi făţarnicii nu mai au loc. Pentru că făţarnicul are într-un buzunar bani, iar într-altul o carte de rugăciuni. Făţarnicul serveşte atât lui Dumnezeu, cât şi Diavolului, minţindu-i pe amândoi. Aşa spunea Makarenko.

În speranţa că v-am convins că ar trebui să regretaţi ce aţi scris în această moţiune inodoră, incoloră, insipidă, vă doresc să aveţi mai multă inspiraţie şi mai mult bun simţ data viitoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat Márton Árpád, pe procedură.

Vă mulţumesc foarte mult. După aceea o să-i dau cuvântul domnului ministru Cazanciuc.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Este adevărat că încă nu avem un cod de conduită, dar regulamentul nostru clar interzice folosirea cuvintelor injurioase.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ca de exemplu?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

E şi mai condamnabil...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ca de exemplu, domnule deputat.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Staţi să termin ideea şi poate o să vă daţi seama dacă veţi citi şi stenograma acestei şedinţe. Că aveaţi obligativitatea, domnule preşedinte, să interveniţi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dar nu fiţi nervos. Staţi calm.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Este şi mai regretabil când într-o înşiruire de cuvinte născocite de un intervenient mai este implicat şi Sfântul Scaun. Nu vă supăraţi, este inadmisibil. Deci, într-o dezbatere politică, să se lege autoritatea papală de activitatea unor grupuri parlamentare şi intenţiile acestora. Este inadmisibil. Şi, domnule preşedinte, trebuia să interveniţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat,

În primul rând, nu aveţi dreptate. Cunosc la fel de bine ca şi dumneavoastră regulamentul. A fost o comparaţie de tip pamflet şi nu a fost acuzat sub nicio formă şi nu i s-a adus atingere Sfântului Scaun. Nu voi permite de la acest microfon ca Biserica Ortodoxă Română sau orice alt cult recunoscut în România să fie jignit. Interpretarea dumneavoastră este departe de orice...dacă vreţi, de orice conservatorism pe care ar putea să-l aibă un parlamentar.

În al treilea rând, domnul deputat nu a jignit pe nimeni. Nu a jignit pe nimeni şi nu a avut vreo manifestare injurioasă la adresa vreunui coleg. Dacă a avut-o, vă rog frumos s-o spuneţi, şi eu personal, o să-i atrag atenţia. Eu cunosc colegi în ultimele mandate care au venit aici şi au vorbit altceva. Chiar au avut manifestări, aşa cum aţi spus dumneavoastră, la adresa altor colegi. Dar dacă pe dumneavoastră vă deranjează, eu îmi cer scuze personal în numele domnului deputat, pentru că dumneavoastră sunteţi atât de sensibil. Dar mai înainte cu cinci minute n-aţi fost la fel de sensibil. Poate n-aţi fost atent.

Poate n-aţi fost atent, domnule deputat, dar ştiindu-vă rigurozitatea, bănuiam că trebuia să fiţi şi atent.

Domnul ministru Cazanciuc, vă rog frumos, conform regulamentului, ultima parte este la dispoziţia dumneavoastră. Aveţi 20 de minute. Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Robert-Marius Cazanciuc:

Două minute, cu înţelegerea dumneavoastră, nimic mai mult.

N-aş vrea să mă refer la societăţi comerciale importante din economia românească care sunt departe de procedura insolvenţei şi nici la altele care tocmai au ieşit din insolvenţă şi la beneficiarii acestora.

Aş vrea să rămânem în cadrul propus astăzi al noului cod al insolvenţei cu două lucruri pe care aş vrea să le punctez. Nu vorbim de libertatea presei astăzi, ci vorbim de societăţi comerciale care nu-şi respectă obligaţiile către stat, către furnizor, către angajaţi. Discutăm de falimentul unor societăţi comerciale şi nu de libertatea presei.

Au fost câteva lucruri interesante spuse astăzi aici şi cu siguranţă vor fi reflectate şi în forma finală a textului supus dezbaterii parlamentare. Ministerul Justiţiei va fi în Parlament la dezbaterea parlamentară pe acest nou Cod al insolvenţei şi, cu siguranţă, vom sprijini orice iniţiativă de natură să aducă claritate textului supus dezbaterii, de natură să contribuie la intenţia Guvernului, aceea de a avea un mediu economic sănătos în care să-şi găsească locul doar cei care vor să respecte legea şi să-şi respecte partenerii de afaceri.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aici se închide dezbaterea pentru moţiunea simplă.

O să-l rog pe domnul vicepreşedinte Mitrea să preia sesiunea de răspunsuri şi prezentarea interpelărilor. Dacă rămâne cineva.