Dezbateri parlamentare

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Mergem, în sfârşit, mai departe şi îi dau cuvântul domnului deputat Boris Volosatîi, din partea Grupului parlamentar AUR, pentru o scurtă alocuţiune.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Boris Volosatîi:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

"Era un adevărat iad de la pământ până la cer. În ochii mei, un flăcău voinic, cu tricolorul în mână, s-a prăbuşit într-o baltă de sânge. Aud şi acum strigătele lui cu groaza morţii pe buze: «Fugiţi, oameni buni, eu rămân aici să mor pentru libertate!»". Aceste cuvinte îi aparţin profesorului Gheorghe Mihailiuc, unul dintre puţinii supravieţuitori ai Masacrului de la Fântâna Albă, unde mii de români - femei, bătrâni, copii - au fost ucişi cu sânge rece de barbarii grăniceri sovietici, la 1 aprilie 1941, în Duminica Paştelui.

Vreau astăzi să vorbesc despre memorie.

Timp de o săptămână am trecut prin două date remarcabile din istoria neamului nostru: 27 martie 1918, când s-a dat startul formării României Mari, şi 1 aprilie 1941, când au fost masacraţi circa 3.000 de români la Fântâna Albă, Bucovina.

De menţionat că şi cei care au votat unirea Basarabiei cu România, şi cei care au vrut libertate în Bucovina, au fost terminaţi cu moartea adusă de sovietici.

Români nevinovaţi au fost masacraţi mişeleşte doar pentru faptul că au vrut să revină acasă, în România, fugind de teroarea instaurată de sovietici în Bucovina.

Această filă tragică a neamului nostru, denumită şi "Katyn-ul românesc", nu trebuie dată uitării.

Generaţiile viitoare trebuie să păstreze în memorie şi în suflet sacrificiul celor mai bine de 3.000 de români.

În memoria celor masacraţi la Fântâna Albă, dar şi a tuturor jertfelor represaliilor comuniste, a deportărilor, vă rog să păstrăm un moment de reculegere!

(Se păstrează un moment de reculegere.)

Vă mulţumesc.

Dumnezeu să-i odihnească în pace pe martirii poporului român!

Şi vă rog să nu o luaţi în nume de rău, vă spun ca un profesor cu părul în arhive, profesor de istorie, răsfoiţi manualele de istorie. Vă rog doar să le răsfoiţi!

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Mulţumesc.

Domnul Boris Volosatîi:

Să vedeţi că nu este politică,...

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Mulţumesc.

Domnul Boris Volosatîi:

... doar despre memorie vorbim. (Aplauze.)

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Domnul Gheorghe Andrei Daniel.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Masacrul de la Fântâna Albă reprezintă una dintre crimele imprescriptibile ale ceea ce reprezenta Rusia Sovietică. Indiferent dacă vorbim de Rusia Sovietică, de Rusia ţaristă, ori de Rusia criminală a lui Putin, de acum, vedem că există o linie coordonatoare a acestor regimuri politice - teroarea, crima, jaful.

Iar tragedia de la Fântâna Albă, unde peste 3.000 de români, civili, oameni care erau în drum spre ţară, oameni care în zilele Paştilor de atunci căutau refugiu şi să-şi salveze viaţa, este o crimă împotriva umanităţii. Dar este o crimă care este caracteristică a ceea ce a reprezentat regimul criminal şi totalitar sovietic. Iar Rusia Sovietică, din păcate, nu trebuie să fie pentru noi toţi doar o amintire îndepărtată. Trebuie să păstrăm memoria istorică a acelor clipe de groază, pentru că vedem ce se întâmplă lângă noi, vedem agresiunea criminală a Rusiei din Ucraina, vedem cum se întâmplă atunci când, dacă nu învăţăm istoria, riscăm s-o repetăm. Vedem cum aceste crime, acum câţiva ani, au fost luate în derâdere chiar de Ambasada Rusiei de la Bucureşti. Vedem cum aceste lucruri riscă să se transforme, din repere ale unui trecut dureros, în lucruri care pot fi luate în derâdere.

Să nu uităm niciodată că nimic bun nu poate veni din partea Rusiei, pentru noi, românii.

Să nu uităm tragedia de la Fântâna Albă şi să nu uităm toate crimele acestui odios regim criminal de tip sovietic, ideologic, marxist-leninist, dar imperialist, aşa cum este Rusia de secole.

Aşadar, cred că pentru noi toţi, românii de astăzi, memoria, recunoştinţa înaintaşilor noştri şi pomenirea celor care au trecut prin aceste cumplite tragedii este o datorie fundamentală.

Dumnezeu să-i odihnească în pace pe toţi aceşti martini!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Şi eu vă mulţumesc.