Dezbateri parlamentare

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Continuăm cu punctul 3 al ordinii de zi, prezentarea moţiunii de cenzură iniţiate de 125 de deputaţi şi senatori - 5 MC/2025, ca urmare a angajării răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului asupra Proiectului de Lege privind eficientizarea activităţii unor autorităţi administrative autonome - PL-x 245/2025, în şedinţă comună, în data de 1 septembrie 2025.

Dau cuvântul reprezentantului AUR, pentru prezentarea moţiunii de cenzură.

Vă rog.

Doamnă secretar, vă rog.

Doamna Niculina Stelea:

Domnilor preşedinţi ai celor două Camere,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Titlul moţiunii de cenzură: "Guvernul mimează reforma - ASF, ANRE şi ANCOM continuă să fie instituţii corupte, incompetente şi răuvoitoare, captive clientelei politice şi lipsite de guvernanţă profesionistă".

Consideraţii generale

Atunci când actualul Guvern s-a instalat la Palatul Victoria, premierul a încercat să mimeze celebrul discurs al lui Churchill în care acesta le spunea cetăţenilor că urmează o perioadă de "sânge, trudă, lacrimi şi sudoare". La schimb, românilor puşi să strângă cureaua, li s-a promis că instituţiile vor fi reformate, că ele vor funcţiona spre binele public, că vor fi eliminate sinecurile, că salariile aberante vor fi limitate şi că se va instala domnia legii.

Ceea ce vedem însă în pachetul de modificări legislative care vizează autorităţile administrative autonome este exact opusul angajamentelor asumate de către Executiv. Sinecurile rămân. Salariile colosale sunt atinse marginal. Nu se face niciun efort pentru reforma instituţiilor autonome de verificare şi control care gestionează pieţe esenţiale - asigurări, energie, telecomunicaţii. Nu există şi nici nu se intenţionează a se introduce criterii de performanţă sau standarde de calitate. Instituţiile în cauză - ASF, ANRE şi ANCOM - rămân, contrar spiritului O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă, raiul politrucilor la toate nivelurile: de la conducere numită pe criterii de algoritm politic, până la funcţii de middle management sau chiar de execuţie unde domină fauna de partid specifică PSD, PNL, USR şi UDMR.

Acest pachet privind prezumtiva eficientizare a activităţii autorităţilor administrative autonome nu este o oportunitate ratată. Din contră, cu bună ştiinţă, Guvernul Bolojan lansează o perdea de fum într-un stil propagandistic pentru a acoperi faptul că, în esenţă, nu se schimbă nimic. Sectoarele economice arbitrate de aceste instituţii vor rămâne în continuare profund disfuncţionale, pentru că toate măsurile propuse în acest pachet de acte normative sunt superficiale şi fără un impact real în funcţionarea economiei.

Se vorbeşte în actul normativ despre o reducere cu 30% a salariilor de bază. Preşedintele ANRE are venituri de aproximativ 15.000 de euro pe lună. Deci, ar urma să rămână cu 11.500 de euro net. Preşedintele ASF câştigă 12.400 de euro pe lună. Urmare a reducerii, ar putea să obţină 8.700 de euro pe lună. Preşedintele ANCOM obţine venituri de 13.000 de euro pe lună. Deci, dacă s-ar opera această amputare de 30%, ar rămâne cu 9.100 de euro pe lună net. Aceste venituri sunt în continuare de cel puţin două ori mai mari decât cele ale preşedintelui României.

În ceea ce priveşte reducerea posturilor, este inacceptabil faptul că se doreşte desfiinţarea posturilor tocmai din zona de verificare şi control, afectând capacitatea de supraveghere a pieţelor de asigurări şi pensii, telecomunicaţii şi energie. Nu sunt eliminate posturile politice, ci tocmai acelea care incomodează marile companii.

Limitarea drastică a funcţiilor suport la un plafon arbitrar - mult sub nevoile reale în unele cazuri -, nu ţine cont de distribuţia teritorială şi competenţele diverse ale acestor autorităţi. ANCOM, spre exemplu, operează la nivel naţional cu structuri regionale, laboratoare şi echipe de teren care necesită suport logistic şi administrativ consistent. ASF şi ANRE gestionează volume masive de date şi relaţii cu zeci de entităţi supravegheate - un volum de lucru administrativ considerabil. O restrângere uniformă riscă să creeze "gâtuiri" organizaţionale, unde anumite procese nu mai pot continua normal, din lipsă de personal. Consecinţa poate fi o creştere a riscului de neconformitate la nivel internaţional, precum şi vulnerabilităţi pe pieţele supravegheate, cauzate de reducerea capacităţii de monitorizare.

Este o formă de slăbire instituţională a statului cu bună ştiinţă pentru a instaura o lege a junglei la nivelul acestor domenii economice cheie. Această abordare este în logica avantajării marilor companii, care abuzează constant de cetăţenii români.

Astfel, ASF, ANRE şi ANCOM sunt instituţii disfuncţionale care trebuie reformate din temelii, cu oameni noi.

Arhitectura acestor instituţii de verificare şi control a fost concepută voit într-un mod fragmentat, ceea ce a generat:

- dificultăţi majore de cooperare şi schimb de informaţii între ele;

- politizare prin numiri pe criterii clientelare;

- limitarea capacităţii de supraveghere şi responsabilizare.

În acest context, o soluţie necesară şi pragmatică ar fi analizarea oportunităţii unei fuziuni între anumite structuri, în vederea creşterii coerenţei şi eficienţei instituţionale.

În cazul ASF, prezumtiva economie făcută este liliputană prin comparaţie cu pierderile uriaşe pe care le generează faptul că instituţia nu-şi face datoria.

Spre exemplu, în cazul poliţelor de răspundere civilă pentru autoturisme, în ultimii ani, au existat patru falimente răsunătoare, în urma cărora au rămas găuri financiare uriaşe pe care le-au suportat fie clienţii păgubiţi, fie statul român.

Avem falimentul Astra Asigurări, care a adus pierderi de 557 de milioane de lei.

Falimentul Carpatica Asigurări a adus pierderi de 502 milioane de lei.

Falimentul City Insurance a generat pierderi de 740 de milioane de lei.

Falimentul Euroins a condus la cereri de plată de aproximativ 2,19 miliarde de lei.

În total, în 10 ani, Fondul de Garantare a Asigurărilor a trebuit să plătească aproape un miliard de euro pentru a acoperi incompetenţa crasă sau corupţia conducerii Autorităţii de Supraveghere Financiară. Şi, în loc ca instituţiile din Justiţie să verifice această realitate brutală, unii dintre responsabili au fost chiar promovaţi în funcţii pe mai departe.

În acest moment, piaţa asigurărilor RCA este în pragul unui nou colaps. Pe de o parte, au intrat companii europene care nu au nici măcar birouri în România. Axeria Iard, Hellas Direct, Eazy sau DallBogg se îndreaptă spre 50% din piaţă, dar nu au infrastructură fizică în România. Mai mult, service-urile se plâng că nu îşi primesc banii pentru reparaţii. Suntem în situaţia în care o piaţă de două miliarde de euro, anual, este, pur şi simplu, lăsată de izbelişte. Pe de altă parte, tarifele RCA au crescut cam cu 30% de la momentul eliminării aşa-zisei plafonări decise în guvernarea catastrofală Ciolacu - PSD - PNL. Am ajuns în situaţia în care poliţa RCA este mai scumpă în România decât în Germania, Italia sau Franţa.

ASF este o instituţie care joacă după regulile scrise de companii şi în cazul pensiilor private. Legea scrisă de administratorii de pensii Pilon II şi Pilon III, prin care se limitează accesul românilor la banii cu care au contribuit la fonduri, este un motiv suficient pentru care actuala conducere a ASF ar trebui demisă şi instituţia deparazitată.

În continuare nu există nicio limitare a comisioanelor percepute de administratori sau un target privind performanţa investiţiilor realizate de aceste fonduri. ASF a avut aproximativ 20 de ani la dispoziţie să construiască aceste mecanisme, dar a refuzat cu obstinaţie, ceea ce trădează reaua-credinţă a celor numiţi în aceste funcţii de PSD, PNL, USR şi UDMR la conducerea instituţiilor, în acest timp.

Toate aceste lucruri s-au întâmplat în timp ce salariul mediu net în cadrul ASF a ajuns la 13.562 de lei net, echivalentul a 2,44 salarii medii nete pe economie, aferente lunii iunie 2025.

Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei este dovada supremă că, uneori, instituţiile statului român subminează în mod deschis economia naţională.

România produce mai multă energie electrică decât consumă şi este aproape independentă din perspectiva consumului de gaze naturale, devenind, în anul 2024, cel mai mare producător din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, avem al patrulea cel mai ridicat preţ la energie electrică din Uniune. În anumite momente, chiar cel mai mare. De la momentul liberalizării facturilor la energie electrică, atunci când s-a renunţat la sistemul subvenţionat menit să asigure perpetuarea la putere a partidelor vechi, facturile au crescut de peste două ori: de la 0,68 lei per kWh la 1,5 lei per kWh. În cazul gazelor naturale, în luna februarie 2025, s-a plătit cu 44% mai mult decât media Uniunii Europene.

Deşi este evident că există distorsiuni grave pe piaţa energetică şi că participarea României la Piaţa Unică Europeană a generat costuri majore, iar exporturile către Republica Moldova şi Ucraina, la preţuri mici, au generat dezechilibre, ANRE susţine, în poziţiile oficiale, că este normal ca lucrurile să se întâmple aşa.

S-a ajuns aici şi din cauza unui mix energetic toxic, nu doar tolerat, ci chiar încurajat de la nivelul ANRE. Renunţarea la termocentrale şi încurajarea aproape exclusiv a surselor regenerabile a condus la situaţia în care plătim uneori pentru a exporta energie electrică în momentele cu soare sau când bate vântul, pentru ca noaptea şi iarna să importăm la preţuri şi de o mie de ori mai mari decât cel la care exportăm. În cazul gazelor naturale, în 2024, s-au produs 7,56 milioane tone echivalent petrol. Ceea ce indică o scădere a producţiei cu aproximativ 7% faţă de 2019, când România a produs 8,07 milioane tone echivalent petrol. Aşa se face că, în iarna anului trecut, ţara noastră a fost chiar pe punctul de a rămâne fără gaze naturale - motiv pentru care au fost formulate plângeri penale privind raportările false - dosare care, însă, nu s-au finalizat nici până în acest moment.

În ultimii doi ani, tariful de distribuţie a gazelor naturale a crescut de la 32 lei/MWh la 69 lei/MWh. Din iunie 2024 şi până acum, tariful pentru serviciul de sistem a urcat de la 3,67 lei/MWh la 12,79 lei/MWh, devenind, practic, de patru ori mai mare.

Depozitele de gaze autohtone sunt, în prezent, pline doar în proporţie de 71%, un volum cu 15 puncte procentuale mai puţin decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, când gradul de umplere era de 86%, în condiţiile în care Transgaz estimează o creştere a consumului cu 14% iarna aceasta. Experţii semnalează că, foarte probabil, în iarna 2025 - 2026, România va fi nevoită să importe gaze inclusiv din Ungaria, o ţară care nu dispune de astfel de zăcăminte.

Mai grav este că, la nivelul ANRE, nu există nicio strategie de gestionare a momentului în care se va renunţa la plafonarea preţului la gaze naturale, prevăzută pentru 1 aprilie 2026. Perspectiva este ca facturile să se tripleze, ajungându-se, astfel, la situaţii similare precum la sfârşitul anului 2021 şi începutul anului 2022.

În aceste condiţii, soluţia normală şi firească în cazul ANRE ar fi fost înlocuirea întregii conduceri şi organizarea unor concursuri în care să fie numiţi oameni exclusiv pe criterii valorice, aşa cum, de altfel, se precizează în O.U.G. nr. 109/2011.

Nu există nicio justificare a eşecurilor repetate ale Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, câtă vreme salariul mediu net la nivelul instituţiei este de 18.635 de lei, de trei ori şi ceva mai mare decât media pe economie.

În ceea ce priveşte Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, după episodul controversat al vânzării licenţelor 5G, instituţia şi-a modificat substanţial scopul.

ANCOM funcţionează total în afara regulilor de guvernanţă corporativă, cu personal supradimensionat, aproape în exclusivitate capturat politic şi atribuţii folosite tot mai des pentru limitarea libertăţii de exprimare.

Pe de o parte, s-a întărit percepţia de "sat de vacanţă" pentru pile, cunoştinţe şi relaţii. Pe de altă parte, instituţia a fost implicată în mai toate momentele derivei autoritariste ale actualei puteri.

ANCOM a devenit astfel unul dintre departamentele esenţiale ale "Ministerului Adevărului", aşa cum este descris în Romanul "1984" al lui George Orwell. Nu degeaba au fost proţăpiţi acolo Valeriu Zgonea, pe filiera PSD, şi Pavel Popescu, pe relaţia PNL.

Astăzi, ANCOM tinde să devină un fel de "Poliţie" atât a spaţiului audiovizual, cât şi a internetului. Oferindu-i-se tot mai multe pârghii de control, a ceea ce se discută în mass-media sau online, autoritatea este transformată, de la o instituţie tehnică, al cărui atribut principal este ca piaţa telecom să funcţioneze normal şi să avem o infrastructură sănătoasă, într-un braţ armat al cenzurii şi al limitării libertăţii de exprimare.

Toate acestea se petrec pe mulţi bani, în timp ce salariul mediu net în instituţie a ajuns la 12.934 de lei, adică mai mult decât dublul salariului mediu net pe economie.

Concluzie

Am arătat, fără putinţă de tăgadă, că aceste instituţii, menţionate în Proiectul de Lege privind eficientizarea activităţii unor autorităţi administrative autonome, nu îşi respectă obiectivele pentru care au fost create. Ba chiar, în cele mai multe cazuri, acţionează cu rea-credinţă împotriva interesului public, distorsionând pieţele pe care ar trebui să le arbitreze.

Prezentul proiect de lege nu repară nimic din efectele negative produse asupra tinerilor antreprenori din turism şi sport, cauzate de tarifele exorbitante ale energiei şi costurile exagerate ale RCA-ului.

Din această perspectivă, modificările propuse de Guvernul Bolojan sunt o tentativă disperată de a perpetua acest modus operandi profund nociv pentru România.

Executivul nu vrea să reformeze ASF, ANRE şi ANCOM. Din contră, Guvernul vrea să le salveze, încercând să creeze senzaţia publică falsă că lucrurile se schimbă în cele trei structuri. Ne aflăm în faţa unei epidemii de incompetenţă şi corupţie la nivelul arbitrilor din sectoarele asigurărilor, pensiilor private, Telecom şi energie. În locul unor schimbări de substanţă care să ofere încredere românilor că sunt apăraţi, puterea politică merge pe logica business as usual, sperând să salveze privilegiile propriei clientele.

Tocmai pentru că, nici în al treisprezecelea ceas, Guvernul Bolojan nu înţelege necesitatea reformelor şi cât de importantă este deparazitarea acestor instituţii de politruci corupţi şi incompetenţi, acest Executiv trebuie să fie demis.

Românii au fost înşelaţi prin promisiuni de echitate şi reformă, dar au primit în realitate menţinerea privilegiilor pentru aceleaşi personaje, şi doar o simulare a schimbării.

De aceea avem cele mai mari preţuri la energie din Europa.

De aceea avem cele mai mari preţuri la poliţele RCA din Uniunea Europeană.

De aceea se dau legi de confiscare a pensiilor Pilonul II şi Pilonul III.

De aceea vor să-şi construiască propria poliţie a Internetului.

Având în vedere aceste aspecte, considerăm absolut necesară demiterea actualului Guvern prin moţiunea de cenzură!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au stabilit ca dezbaterea şi votul asupra moţiunii de cenzură să aibă loc în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din ziua de duminică, 7 septembrie 2025, ora 13.00, în conformitate cu dispoziţiile art. 113 alin. (3) din Constituţie şi art. 94 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.