Dezbateri parlamentare

Domnul Valer Dorneanu:

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2003.

La pct.1 - textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni?

Poftiţi, domnule deputat Ştirbeţ.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În situaţia în care adoptăm acest raport al Comisiei de mediere cu privire la Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2003, cred că am înregistra o premieră absolută în ce priveşte aprobarea unei ordonanţe sau aprobarea unui raport de mediere, cum vreţi s-o denumim.

De ce spun acest lucru? Pentru că în varianta adoptată de Camera Deputaţilor, noi am aprobat modificarea, deci aprobarea Ordonanţei nr.77/2003 privind completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Senatul vine şi spune: Aprobăm Ordonanţa nr.77/2003, dar modificăm şi completăm Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice.

Sincer să fiu, nici nu cred că ne aflăm în faţa unui raport de mediere. Cred că s-a greşit când s-a tratat această diferenţă ca o ..., adică adoptarea diferită a celor două variante, ca o divergenţă care se poate soluţiona prin mediere.

Opinia mea este, că în momentul în care Senatul a aprobat Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2003, dar nu pentru modificarea şi completarea Legii nr.51, ci pentru modificarea şi completarea Legii nr.161/2003, ne aflăm în situaţia în care Senatul respinge, de fapt, modificarea Legii nr.51/1995, respectiv - implicit Ordonanţa Guvernului - şi nu putem să mediem, în această situaţie, în raport cu aprobarea dată de Camera Deputaţilor, care susţine aprobarea ordonanţei aşa cum a fost ea adoptată.

De altfel, din acest punct de vedere cred că şi reprezentantul Guvernului ar trebui să aibă o poziţie. Nu ştiu care sunt dedesubturile acestei mişcări, dar în orice caz, nu cred că putem rezolva această problemă prin mediere şi cu atât mai puţin să aprobăm ordonanţa care modifică, de fapt, Legea nr. 51, s-o aprobăm ca şi când ar fi valabilă şi pentru modificarea Legii nr. 161/2003, aceasta neajungând să dezbatem textele aflate în divergenţă în conţinutul lor.

Ca urmare, eu solicit respingerea raportului de mediere şi tratarea în modul în care se tratează procedural situaţiile în care se respinge o lege şi se admite de către una din Camere aceeaşi lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Boc, aţi fost în comisia de mediere? Vă rog.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul deputat Ştirbeţ are dreptate. De ce? Noi am fost sesizaţi de către Guvern cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2003 privind completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Aceasta este ordonanţa care a venit spre aprobare la Parlament.

Am dezbătut-o, s-a adoptat în forme diferite în cele două Camere şi acum în prezenţa cărui act normativ suntem? Potrivit textului de mediere, se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2003 privind completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, care se schimbă în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului privind completarea Legii nr. 161/2003.

Deci, practic, în acest moment, suntem în prezenţa a două acte normative distincte: Guvernul ne-a sesizat pe noi cu un anumit act normativ, cu o ordonanţa de urgenţă privind completarea Legii nr. 51/1995, iar noi transformăm această ordonanţă în Ordonanţa privind completarea Legii nr. 161/2003. Altfel spus, dacă am fi avut, de exemplu, o ordonanţă de urgenţă privind trimiterea de trupe în Irak, noi în Parlament am fi schimbat-o şi am fi zis "Ordonanţa de urgenţă privind trimiterea trupelor în Afganistan". Cum rămâne cu acelea din Irak? Mai pleacă, nu pleacă, cum rămâne? Soluţia legală este următoarea şi am textul Constituţiei, textul 115 alin. 7: "Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege". Ordonanţa respectivă ori se admite, ori se respinge. Admiţându-se, se poate admite cu modificări, dar cu modificări în conţinutul textului, nu în fundamentul ei de ansamblu, să modificăm o altă lege. Pentru că, repet, este vorba de raportare la două acte diferite: Guvernul ne-a propus modificarea unui anumit act normativ, aceasta a fost voinţa lui, dacă noi nu suntem de acord, soluţia pe care o avem este, fie adoptarea, fie respingerea. Deci, din punct de vedere legal şi constituţional, soluţia ar fi trebuit să fie respingerea ordonanţei prin lege şi adoptarea unei alte ordonanţe de urgenţă, dacă Guvernul dorea, de modificare a Legii nr. 161 sau iniţierea unui proiect de lege, de modificare a Legii nr. 161, care să urmeze procedura legislativă respectivă.

Din acest punct de vedere, acest hibrid legal şi constituţional nu poate fi acceptat. El va figura, probabil, în manualele respective ca fiind o încălcare de către Parlament a procedurii legislative şi obiecţia noastră - repet - este de natură procedurală, pentru a respecta litera şi spiritul Constituţiei.

Iată de ce, soluţia pe care ne-o propune comisia de mediere nu este corectă şi varianta pentru care optăm este, evident, varianta Camerei Deputaţilor. După cum puteţi observa, deputaţii sunt mai înţelepţi decât senatorii şi întotdeauna merg pe soluţii legale. Senatorii ne propun combinaţii juridice care nu au numai tangenţial lucruri în comun cu Constituţia, pentru că fac referire la textul Constituţiei, dar pe fond, soluţiile sunt nelegale şi neconstituţionale.

Deci, să avem încredere în ceea ce Camera Deputaţilor a hotărât aici şi să mergem pe votul Camerei Deputaţilor şi nu pe votul Senatului.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

S-au pus nişte întrebări foarte pertinente, reprezentatul iniţiatorului, al Guvernului nu este aici, v-aş sugera să amânăm dezbaterea acestei legi ca să vină şi reprezentantul Guvernului. De acord? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.