Dezbateri parlamentare

Doamna Daniela Popa:

Domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu va da răspuns la interpelarea domnului Lucian Augustin Bolcaş, Grupul parlamentar al PPRM.

Vă rog, domnule prim-ministru, aveţi cuvântul

Domnul Călin Popescu Tăriceanu:

Stimate domnule deputat Bolcaş,

Stimate doamne şi domni deputaţi,

Referitor la interpelarea domnului Bolcaş cu privire la respectarea prevederilor ce reglementează raporturile Guvernului cu Parlamentul, doresc să precizez următoarele.

Guvernul pe care îl conduc şi-a propus să redea Parlamentului rolul de for de dezbatere politică şi să respecte atribuţiile acestuia, inclusiv cea de control asupra activităţii executivului. În acest sens, eu, personal, am susţinutul amendarea Regulamentului Camerei Deputaţilor pe principiile mai sus enunţate şi am propus chiar instituirea unei noi proceduri prin care primul- ministru să vină în faţa Parlamentului pentru dezbateri pe subiecte de interes naţional.

M-am angajat la învestitură să consolidez statul de drept în România. De 15 ani politicienii vorbesc despre acest subiect dar, când este vorba de acţiune, mulţi dintre ei se orientează după interese minore sau de partid. De aceea, în ultimii ani, Parlamentul - aşa cum aţi observat cu toţii, cei care aţi funcţionat şi în legislaturile anterioare - s-a transformat dintr-o putere a statului de drept într-o anexă la puterea executivă.

Principiul meu este că, atunci când mă angajez să fac ceva, voi face acel lucru şi cred că întreaga clasă politică ar trebui să înveţe că un angajament nu este doar o vorbă în vânt, ca să obţii sprijinul popular la alegeri, ci o obligaţie care trebuie îndeplinită.

Un alt principiu al meu este că, atunci când un om politic preia o funcţie, el îşi duce la îndeplinire atribuţiile sau, dacă nu, pleacă. Acesta este unul din examenele de maturitate pe care trebuie să le trecem după 15 ani de libertate, şi anume, examenul responsabilităţii pentru vorbele pe care le spunem şi pentru funcţiile pe care le preluăm.

Prin urmare, este obligaţia fiecărui membru al Guvernului, ca şi a primului-ministru, de altfel, să vină în faţa legislativului pentru a răspunde interpelărilor şi întrebărilor adresate de parlamentari.

Cum România este condusă acum de primul Guvern post-tranziţie, membrii Cabinetului şi-au onorat această obligaţie. O bună parte din miniştri au fost deja prezenţi personal la tribuna Parlamentului, şi atunci când programul i-a împiedicat să vină personal, şi-au mandatat secretarii de stat.

Ca dovadă a importanţei pe care o acord acestei chestiuni, supraveghez personal modul în care miniştrii vin în Parlament şi vreau să subliniez, domnule deputat, că este un lucru pe care îl discutăm şi îl convenim la fiecare şedinţă de Cabinet, referitor la reprezentarea pe care Cabinetul o are la şedinţele rezervate interpelărilor şi întrebărilor. De aceea, mă văd obligat să vă dau câteva date concrete pe care le puteţi verifica ulterior.

În perioada 1 februarie - 11 aprilie, deci, subliniez: 1 februarie - 11 aprilie, anul curent, la Senat au fost prezenţi: ministrul delegat pentru relaţia cu Parlamentul, ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale; ministrul apărării naţionale, ministrul justiţiei, ministrul culturii şi cultelor, ministrul finanţelor publice, ministrul administraţiei şi internelor, ministrul economiei şi comerţului; ministrul sănătăţii, ministrul delegat pentru lucrări publice şi amenajarea teritoriului. Ei au răspuns la un număr de 32 de întrebări şi interpelări.

La Camera Deputaţilor, în aceeaşi perioadă, au fost prezenţi: ministrul delegat pentru relaţia cu Parlamentul, ministrul justiţiei, ministrul integrării europene, ministrul educaţiei şi cercetării, ministrul culturii şi cultelor, ministrul delegat pentru lucrări publice şi amenajarea teritoriului. Aceştia au răspuns la un număr de 18 întrebări şi interpelări.

Situaţia detaliată a prezenţei miniştrilor la şedinţele consacrate răspunsurilor la întrebări şi interpelări din cele două Camere v-o pot pune la dispoziţie.

Doresc să menţionez că au fost situaţii în care miniştrii prezenţi nu au putut susţine răspunsurile, ca urmare a lipsei parlamentarilor de la şedinţe. Consider că dacă parlamentarii doresc ca executivul să respecte legislativul - ceea ce este perfect firesc - ei trebuie să arate acelaşi respect miniştrilor. Dacă parlamentarii care adresează interpelări nu vin la şedinţă să primească răspunsurile miniştrilor, aceasta poate să însemne că nu au fost interesaţi cu adevărat de problemele ridicate, ci au vrut doar să bifeze o activitate parlamentară şi, eventual, să-i dea de lucru unui ministru.

Subliniez că acum dialogul dintre miniştri şi parlamentari este mult mai intens decât în urmă cu patru ani şi mă simt obligat să vă amintesc că, în legislatura trecută, în aceeaşi perioadă, la Senat au venit patru membri ai Guvernului, care au prezentat un număr de opt răspunsuri la întrebări şi interpelări, iar la Camera Deputaţilor opt miniştri au răspuns la nouă întrebări şi interpelări. Diferenţa cred că este apreciabilă.

Este evident, aşadar, că Guvernul pe care-l conduc şi-a îndeplinit obligaţiile constituţionale ce-i revin în relaţia cu Parlamentul, iar prezenţa mea la această tribună, - o prezenţă, aş spune, în premieră în istoria parlamentarismului post-decembrist şi o altă dovadă că am ieşit din tranziţie - este cea mai bună dovadă în acest sens.

În interpelarea dumneavoastră v-aţi referit, în mod expres, la doamna ministru Monica Macovei. Ţin să subliniez că pe 14 februarie 2005, domnia sa s-a întâlnit oficial cu reprezentanţi ai Uniunii Europene, întâlniri care nu puteau fi amânate. Acesta este motivul pentru care doamna ministru nu a putut participa la şedinţa consacrată răspunsurilor la interpelări la Camera Deputaţilor. Totodată însă, doresc să subliniez că, la acea dată, doamna secretar de stat Catalin Tibadi s-a aflat în plenul Senatului pentru a răspunde la întrebările adresate ministrului justiţiei în conformitate cu art.159 alin. 2 din Regulamentul Senatului. Aşa cum am arătat deja, doamna ministru Monica Macovei s-a prezentat în faţa Camerei Deputaţilor în săptămâna imediat următoare, respectiv în data de 21 februarie 2005.

Stimate domnule deputat,

Apreciez preocuparea dumneavoastră pentru respectarea reglementărilor în raportul legislativ-executiv, precum şi promptitudinea cu care aţi semnalat unele aspecte referitoare la răspunsurile la întrebări încă de la prima şedinţă consacrată acestora. Dar ţin să vă asigur că Guvernul pe care-l conduc nu va aplica niciodată Parlamentului tratamentul de care acesta a "beneficiat" în legislatura trecută din partea fostei puteri.

Toţi membrii Cabinetului vor acţiona astfel încât Parlamentul să-şi recapete rolul central, ca instituţie fundamentală a democraţiei.

Din păcate, constat, cu regret, faptul că instituţia interpelărilor, aşa cum este înţeleasă în democraţiile consolidate este, în unele cazuri, reinterpretată în Parlamentul României şi minimalizată prin însuşi conţinutul interpelărilor. Potrivit art. 163 alin.2 al Camerei Deputaţilor, "Interpelarea constă într-o cerere adresată Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai mulţi deputaţi, prin care se solicită explicaţii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activităţii sale interne sau externe.". Subliniez, "în probleme importante ale activităţii sale interne sau externe". Acelaşi aspect este reiterat şi la art. 167 alin. 1, care se referă la interpelările pentru primul-ministru.

Din nefericire, cea mai mare parte a interpelărilor pe care le-am primit în calitate de prim-ministru nu se referă la politica Guvernului, la strategiile pe care actualul Cabinet intenţionează să le aplice în domenii sensibile ale vieţii politice sau economico-sociale, ci la chestiuni punctuale, de interes particular sau local, la informaţii concrete, pe care diferiţii parlamentari doresc să le obţină.

În mod normal, în conformitate cu prevederile legale, acestea ar trebui să facă obiectul întrebărilor adresate membrilor Guvernului şi altor conducători ai organelor administraţiei publice sau solicitărilor de informaţii la care au dreptul deputaţii, potrivit art.155-162, respectiv art. 170-172.

Am ţinut să menţionez acest lucru, nu pentru a fi critic faţă de Parlament, departe de mine această intenţie, ci pentru a veni în completarea sesizării dumneavoastră, în sensul restabilirii unor raporturi corecte şi echitabile între legislativ şi executiv, dar de ambele părţi, în conformitate cu normele legale şi cu principiile democratice. Cred că acest lucru este în interesul tuturor, dar mai ales în interesul cetăţenilor pe care îi reprezentăm aici.

Vă mulţumesc. (Aplauze).

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule prim-ministru.

Domnul Călin Popescu Tăriceanu:

Am să vă rog să-mi permiteţi o mică completare. Aş fi intenţionat să prezint răspunsurile la mai multe interpelări care mi-au fost adresate de parlamentari, am făcut un răspuns în scris, din păcate nu pot să rămân în continuare la şedinţă în plen, deoarece trebuie să merg la Cotroceni, unde se întâlneşte "celula de criză" pentru ziariştii care sunt ţinuţi ostatici în Irak şi, de aceea, am să o rog pe doamna Georgeta Ionescu, secretar de stat în cadrul Departamentului pentru relaţia cu Parlamentul, să prezinte în locul meu răspunsurile la aceste interpelări. Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule prim-ministru.

Domnul deputat Lucian Augustin Bolcaş, liderul Grupului parlamentar al PPRM, dacă doreşte să intervină?

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Doamnă preşedintă,

Domnule prim-ministru,

Vă mulţumesc pentru faptul că aţi venit în faţa Camerei Deputaţilor pentru a răspunde la această interpelare. Aş vrea ca gestul dumneavoastră să fie şi simbolic, dar şi de bun augur pentru toţi membrii cabinetului pe care îl conduceţi.

Mi-a fost greu, vă mărturisesc, să reproşez unui bărbat, în primul rând, şi unui om de ţinută intelectuală faptul că nu se ţine de cuvânt. Dar a trebuit să fac acest reproş public, pentru că în Camera Deputaţilor situaţia a ajuns să scape de sub orice fel de control.

Domnia voastră aţi declarat şi aţi reluat, ceea ce am citat în interpelarea mea, cu privire la respectul pe care actualul Executiv îl va arăta Parlamentului. E un respect constituţional, normal pe care îl aşteptăm şi, dacă ar fi real, l-am aprecia. Numai că situaţia, din care şi domnia voastră aţi citat parţial şi trunchiat, este alta. Şi anume: este adevărat că în faţa Camerei Deputaţilor s-au prezentat până acum în şedinţele de răspunsuri la întrebări şi interpelări un număr de 5 miniştri care au răspuns în total la 13 întrebări şi interpelări. Ceea ce aţi uitat domnia voastră să menţionaţi, că au răspuns la 13 întrebări şi interpelări din totalul de 57 câte le-au fost adresate până în prezent.

Este evident că prezenţa unor secretari de stat care, în nici o accepţiune constituţională sau regulamentară, nu reprezintă un membru al Guvernului, este o atitudine de desconsiderare a Parlamentului, în condiţiile în care nu este însoţită de scuze viabile şi acceptate de Camera Deputaţilor pentru o absenţă motivată.

M-am referit în interpelarea mea la cazul particular, pe care şi domnia voastră l-aţi citat, al doamnei ministru Monica Macovei care, până la urmă, a răspuns la interpelarea pe care am formulat-o, după o amânare solicitată cuviincios şi pe care am acceptat-o. Dar, ceea ce nu am acceptat şi nu voi accepta niciodată, ca la şedinţa la care aceasta a fost convocată, e vorba de 14 februarie 2005 să nu trimită nici măcar un cuvânt de scuze, iar doamna secretar de stat, care putea să-i fie cel mult secretar, să nu găsească o modalitate să-şi scuze şi ea absenţa. Sunt anumite reguli care nu ţin de democraţie, sunt anumite reguli care nu ţin de instituţiile democratice, ci ţin în primul rând de bună cuviinţă.

Prezenta dumneavoastră astăzi aici este pentru mine o garanţie că lucrurile pot să se îndrepte pe un făgaş de normalitate, iar normalitatea, despre care domnia-voastră aţi spus că o reprezintă relaţiile Guvern-Parlament, este una singură. Parlamentul este instituţia fundamentală a democraţiei şi raportul său faţă de guvern este numai de subordonare, pentru că noi îl alegem, noi îl demitem. Nu este vorba de o ameninţare. Este vorba de stabilirea unor raporturi de normalitate care pot să conducă, pe baza dialogului de la această tribună, la evitarea unor situaţii limită ca cele generate de eventuale moţiuni, în care multe probleme ce îşi puteau găsi răspunsuri aici trebuie redezbătute din nou. Poate să fie punctul de plecare al unor idei perene de consolidare a unei guvernări, care nu poate să fie decât în beneficiul României. Sub aceste auspicii, am formulat interpelarea şi am primit răspunsul domniei voastre pentru care vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Conform regulamentului, domnule prim-ministru, puteţi să mai interveniţi, dacă doriţi, timp de 2 minute. Nu.