Dezbateri parlamentare

Domnul Silviu Vexler:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Zilele trecute l-am pierdut dintre noi pe cel care a fost domnul dr. Aurel Vainer, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România în perioada 2005-2020 şi deputat în trei legislaturi în Parlamentul României, 2004-2016.

A fost un om care şi-a dedicat întreaga viaţă acestei ţări şi comunităţilor evreieşti pe care le-a reprezentat atât în cadrul Parlamentului, cât şi în afara lui.

A fost un om care a crezut cu tărie în democraţie, în rolul democraţiei şi în importanţa Parlamentului României pentru consolidarea şi păstrarea democraţiei pentru viitor.

Dar, mai mult decât atât, a fost un om al dialogului care obişnuia să spună că are cel mult oponenţi politici şi în niciun caz nu are duşmani.

A fost un om care a căutat să transmită nevoia de consens şi mai ales nevoia de dialog în cadrul Parlamentului, dar mai ales în cadrul societăţii în ansamblul său, fiind un om care nu cred că de-a lungul a trei mandate a reuşit să supere sau să deranjeze pe cineva cu nimic.

Îmi aduc aminte inclusiv o scenă foarte dificilă din plenul Parlamentului, care se desfăşura pe 8 martie, cred că în legislatura 2012-2016, sper să nu confund, când s-a stârnit un conflict foarte dur împotriva preşedintelui de atunci al Camerei Deputaţilor, care era femeie. A evitat, aşa cum evita întotdeauna, să devină parte din aceste conflicte şi a făcut doar în plen un apel la demnitate, la respectul care trebuie acordat în general femeilor şi la respectul care trebuie acordat cu atât mai mult pe 8 martie. A fost apelul care a reuşit, aşa cum a reuşit şi în alte ocazii, să calmeze lucrurile, pentru că aceasta a fost poate cea mai arzătoare dorinţă a domnului dr. Aurel Vainer, în politică: să se menţină calmul, să se menţină dialogul şi atât cât este posibil o prietenie care să fie transpartinică, şi nu legată de partide.

Până în ultima clipă a repetat de fiecare dată cât de important este Parlamentul României pentru întreaga ţară, alături de Federaţia Comunităţilor Evreieşti şi de Camera de Comerţ, instituţie al cărui refondator, în epoca modernă, a fost.

Domnul Sorin Mihai Grindeanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul, din partea Grupului PNL, domnul Muraru Iulian-Alexandru.

Domnul Iulian-Alexandru Muraru:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aurel Vainer a fost un supravieţuitor al dramelor poporului său, care a căutat mereu toleranţa şi convieţuirea paşnică.

Trecerea la cele veşnice a domnului Aurel Vainer este o pierdere pentru întreaga societate românească. Toţi cei care l-am cunoscut ştim că, în ciuda dramelor prin care a trecut, în ciuda suferinţei pe care poporul său a îndurat-o din cauza politicilor criminale, într-o perioadă neagră a istoriei, mereu a căutat iertarea, nu răzbunarea, armonia, nu discordia, iubirea, şi nu ura. Tocmai de aceea, cu toţii l-am iubit şi l-am apreciat, a fost o pildă vie a toleranţei, a respectului pentru demnitatea persoanei şi un simbol al generozităţii şi al curajului.

A fost ultimul preşedinte al Comunităţii Evreieşti, supravieţuitor al Holocaustului. Are şi meritul de a fi unul dintre cei care au contribuit esenţial la introducerea pe agenda publică românească a memoriei Holocaustului.

De asemenea, Domnia Sa s-a născut la Ştefăneşti, în Botoşani, deci unul dintre locurile cu comunităţi de evrei aşchenazi şi, din păcate, odată cu Domnia Sa, dispare o lume care făcea trecerea între perioada dificilă a anilor '30-'40 pentru Comunitatea Evreiască şi traversarea către perioada comunistă şi depunerea de eforturi ca memoria victimelor Holocaustului să fie protejată. A avut o contribuţie esenţială la dezvoltarea vieţii evreieşti din România, a insistat asupra necesităţii de a depune eforturi masive pentru renovarea sinagogilor, chiar şi în localităţi în care nu mai trăiau evrei, spunând că sinagogile erau cea mai bună afirmare şi confirmare istorică a existenţei evreilor pe meleagurile româneşti.

Ca membru al Parlamentului României din partea comunităţii evreieşti a adus un plus de valoare dezbaterilor, prin inteligenţa, echilibrul şi cultura vastă, promovând mereu înţelegerea, armonia, niciodată dezbinarea şi ura.

În numele Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, spun astăzi că spaţiul politic şi cultural al României este mai sărac fără Aurel Vainer.

Dumnezeu să-l odihnească şi memoria sa să rămână mereu în sufletele noastre!

Mulţumesc.

Domnul Sorin Mihai Grindeanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Chelaru Mircia.

Domnul Mircia Chelaru:

Onorată Cameră,

Iubiţi colegi,

Iau cuvântul dintr-o obligaţie morală adusă memoriei unui om cu "O" mare, unui om care a practicat omenia, eu cunoscându-l de când eram copil.

Am auzit aici cuvintele celor care sunt din etnia Domniei Sale, dar prin el, în mai bine de 25 de ani de viaţă, am înţeles cum trebuie practicată adevărata bunătate şi cum trebuie înţeleasă - şi aici este foarte important - apărarea adevărului.

Am lucrat împreună cu el când era vicepreşedinte al Camerei de Comerţ a Bucureştiului, împreună cu multe echipe de oameni de ştiinţă, pentru a găsi calea spre a rezolva problemele României, din perspectiva complexităţii lumii care vine.

Aurel Vainer a făcut această mărturisire extraordinară, pe care v-o redau şi merită să fie luată în seamă de cei care îi urmează: "Dragă generale, mai întâi de toate sunt un cetăţean român, înainte de a fi un evreu bun".

Mi-au rămas întipărite aceste cuvinte şi m-au făcut să înţeleg că, dincolo de apartenenţă, primează caracterul. Este normal şi firesc să îi ţinem această aducere-aminte, pentru că profilul său a fost un făuritor de unitate de înţelegere - i-am spus mereu, de cuminţenie civică. Nu a tolerat niciodată provocările, nici de o parte, nici de alta.

Ceea ce m-a făcut... şi o declar, ca să se înţeleagă bine, în numele alianţei, că scopul suprem al unei societăţi civilizate este armonia prin acceptare, nu ura prin dezbinare.

Cred că este un moment cât se poate de potrivit ca, dincolo de ceea ce ne desparte, să căutăm ceea ce ne uneşte, mai ales în momente în care ne sunt ameninţate sursele de existenţă.

Nu sunt cuvinte mari, sunt cuvinte de atenţionare. Şi dacă astăzi, în Parlamentul României, aducem omagiul de bună aducere-aminte unui fost deputat şi unui reprezentant al unei comunităţi conlocuitoare, dar insertate în viaţa istoriei şi a naţiunii române, este pentru că noi, românii, ştim să le mulţumim acelora care ne sunt prieteni, cum tot aşa de bine ştim să răspundem acelora care nu ne sunt prieteni.

Vainer Aurel, crescut în Spiridonia Iaşilor, avea să fie cel care să aducă buna înţelegere între noi, aşa cum a făcut-o Filderman, cum a făcut-o răposatul Cajal, aşa cum, de fiecare dată, aceşti oameni au ştiut să fie una şi aceeaşi cu bucuria, dar şi suferinţa naţiunii române.

Iată cum, plecând, sufăr după unul dintre cei mai buni cetăţeni români, care m-a făcut să iubesc şi să întregesc respectul meu faţă de etnia evreiască.

Sunt, din acest punct de vedere, un filosemit, iubindu-i marile calităţi, cum în acelaşi timp rămânem pe mai departe neiertători cu cei care nu ne respectă.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Sorin Mihai Grindeanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul, din partea PSD, domnul deputat Solomon Adrian.

Domnul Adrian Solomon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Astăzi ne-am luat rămas-bun de la fostul nostru coleg, domnul dr. Aurel Vainer, cel care în 2008, când am depus jurământul pentru prima oară în faţa Parlamentului şi a ţării, era decan de vârstă, conducând şedinţa de constituire a Parlamentului.

Era nu doar cel mai în vârstă, dar era şi cel mai înţelept, poate, dintre noi, fiindcă a reuşit nouă, celor mai tineri, să ne tempereze de multe ori elanul revoluţionar.

Fiind în opoziţie, am avut destul de multe lucruri de învăţat de la Domnia Sa.

Bine, şi de la Dumnealui am aflat prima oară de bunderişti. Am aflat şi despre Imnul "Wir sind alle Brüder", "Toţi suntem fraţi". Şi dacă toţi suntem fraţi, am început cu Domnia Sa, în perioada 2011-2016, o serie de întâlniri la Bârlad, în circumscripţia mea, în colegiul meu, că eram pe colegii uninominale atunci, întâlniri cu elevii, cu toţi cei care doreau să participe la comemorările prilejuite de comemorarea Holocaustului românesc, 9 octombrie fiind această dată.

A fost de vreo şase ori, a adus alături de Domnia Sa şi alţi supravieţuitori, cum ar fi domnul Ţucherman, domnul Liviu Beriş, oameni la fel ca Domnia Sa. Deşi trecuseră prin chinurile iadului, avuseseră puterea să ierte, să fie mai buni decât poate putem fi oricare dintre noi.

A ajuns în 2005 preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti, într-un moment în care Raportul Wiesel era destul de contestat, şi a depus eforturi de multe ori supraomeneşti, dată fiind şi vârsta înaintată, de a merge în fiecare colţ din această ţară şi de a vorbi despre suferinţele poporului evreu, despre faptul că noi, cei de astăzi, trebuie să cunoaştem istoria, să ne-o asumăm şi niciodată să nu o repetăm.

Şi a făcut aceste eforturi ducând, în cele din urmă, şi la impunerea în acest Parlament a unei legislaţii care să comemoreze victimele şi urmaşii să fie, ştiu eu, beneficiarii unor compensaţii care nu vor fi niciodată pe măsura suferinţelor lor.

A fost neobosit şi poate că, îmi aduc aminte, ne povestea odată despre faptul că a ajuns la zece ani şi jumătate în Bucureşti, deci în vara lui '42, în plin regim antonescian, şi ceea ce l-a marcat, pe viaţă aproape, a fost că în tramvaiul pe care îl folosea pentru prima oară - la Ştefăneşti, în Botoşani, nu erau tramvaie - şi era fascinat de tramvaiul respectiv, era un afiş în care se spunea destul de clar: "Cine limba lungă are va sta 25 de ani la sare!".

Regimul antonescian nu voia ca lumea să vorbească despre ceea ce făcea el şi poate că la acea vârstă nici nu ar fi putut spune foarte multe despre ceea ce îndurase în nordul Moldovei, dar după ani, din 2005 până în 2020, a avut tot timpul să vorbească şi fără riscul, evident, de a sta la sare, să ne trezească tuturor conştiinţa necesară că suntem totuşi slujbaşi ai unui stat care la un moment dat a avut şi părţi criminale.

Trebuie să-l onorăm încă o dată pentru tot ceea ce a făcut în Parlamentul României, pentru tot ceea ce a făcut pentru ţara noastră, pentru că a deschis uşi pe care unii le găseau închise, fără Domnia Sa.

Să-l onorăm acolo unde este, cu gândul că va fi Judecătorul iertător cu Domnia Sa, şi să-i mulţumim că ne-a lăsat un deputat mai bun ca el, cum spunea chiar el în destăinuiri - am aflat astăzi de la unul din nepoţii săi -, şi un bun prieten - al meu personal, cel puţin, şi al nostru, a cât mai mulţi de aici, din sală.

De aceea, Dumnezeu să-l odihnească! A fost un om care a reuşit, iată, să-şi pregătească retragerea, lăsând în urma sa un om vrednic, care este Silviu Vexler, şi pe care îl asigurăm de tot sprijinul nostru şi de faptul că suntem alături de el şi de familia îndurerată, şi de toată comunitatea care l-a plâns astăzi.

Dumnezeu să-l odihnească şi cu drepţii să-l numere! (Aplauze.)

Domnul Sorin Mihai Grindeanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din online îi dau cuvântul domnului deputat Varujan Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian (prin audioconferinţă):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Pentru mine Aurel Vainer a fost un prieten.

Îi spuneam "nea Aurică" şi el răspundea lucrului ăstuia prin zâmbetul lui inconfundabil, pe care cred că vi-l amintiţi cu toţii. Eu nu mi-l amintesc altfel decât zâmbind.

A fost unul dintre cei mai apropiaţi de definiţia cuvântului "om", "oameni", pe care i-am cunoscut în viaţa mea. Un om de o umanitate extraordinară, de o bunătate ieşită din comun, dublată de o putere interioară care făcea ca această bunătate să nu poată fi confundată niciodată cu prostia.

Nea Aurică era ca o stâncă ce ştie să zâmbească şi lucrul ăsta întotdeauna m-a făcut să mă simt foarte în largul meu şi foarte în siguranţă alături de el.

A fost unul dintre cei mai înţelepţi oameni pe care i-a avut... (Legătură telefonică defectuoasă.), un om care a ştiut să-şi iubească deopotrivă poporul său şi popoarele trăitoare în România, cele care formează naţiunea română, a ştiut să le iubească şi să le respecte, şi numai Dumnezeu ştie de câte ori, mai ales în plan internaţional, intervenţiile sale au fost salutare pentru situaţii mai mult sau mai puţin, dar mai mult complicate, în care ne-am aflat în drumul sinuos pe care l-am avut de la Revoluţie încoace.

Era un om care radia iubire şi prietenie. Datorită lui, grupul nostru parlamentar a fost un grup senin, câtă vreme ne-a fost coleg.

Când s-a retras, ne-a spus că o să vină după el cineva pe care l-a ales cumpănind bine şi n-am înţeles atunci ce a vrut să spună, dar am înţeles acum şi mă bucur foarte mult că nea Aurică are un urmaş politic pe măsură, în persoana lui Silviu, de a cărui prietenie mă bucur la fel de mult cum m-am bucurat de prietenia lui Aurel Vainer.

M-a întristat foarte mult vestea morţii lui. La armeni există o vorbă în situaţiile acestea. Se spune: "Dumnezeu să-i lumineze sufletul!".

Dumnezeu să-ţi lumineze sufletul, Aurel, aşa cum tu ai luminat totul în jurul tău cât ai fost printre noi!

Vă mulţumesc.

Domnul Sorin Mihai Grindeanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Înainte de a trece la următorul punct, văd că mai e pe online o cerere din partea domnului Olar Corneliu.

Dacă este legat de acest punct, domnule deputat, vă rog.