Dezbateri parlamentare

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Domnul Chelaru, din partea Grupului AUR.

Domnul Mircia Chelaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Aşa cum am schimbat câteva cuvinte, este foarte greu să ridic o problemă atât de nobilă şi sensibilă, cum este cea definită de ziua de astăzi.

Fac un efort destul de mare să-mi limpezesc mintea şi să-mi golesc sufletul de atâta urâţenie.

Nu ştiu, poate vom găsi o soluţie, domnule preşedinte, ca atunci când celebrăm o zi naţională, ca asta, poate o punem primul punct, pentru a omagia o Zi naţională a lui Brâncuşi, Constantin Brâncuşi.

Multora numele li se pare cunoscut, altora chiar ignorat.

Iau cuvântul din perspectiva eforturilor mele de peste 30 de ani, de a identifica această uriaşă personalitate de profil identitar al românilor.

Îmi asum acest lucru, din perspectiva valorii sale uriaşe, ca mare schimbător de paradigmă a culturii şi civilizaţiei, sculpturii universale.

De ce spun toate acestea?

Pentru că acest om a produs o nouă filosofie, atât în sculptură, cât şi în interpretarea ei.

Avea, la un moment dat, să fie întrebat: "Domnule Brâncuşi, dumneata de ce sculptezi atât de multe paseri?". Era după 1910, după prima sculptură a păsării, de la New York.

Şi avea să spună: "Distinsă doamnă, eu nu sunt decât de foarte multă vreme în lumea esenţelor. Eu nu sculptez paseri, eu sculptez zborul".

Ideea lui, de a îngemăna existenţa în propria artă, s-a finalizat cu sublimul de la Târgu Jiu, din locul care astăzi încă se numeşte Hobiţa. Acest hobit al nostru şi-a împlinit acel hobby extraordinar, de a asculta timpul, şi a reuşit să dea neamului românesc Columna nesfârşirii.

O asemenea zi, prin lege votată ca fiind naţională, cred că merită să-şi aibă dreptul de recunoaştere naţională, şi nu doar spre laudă, ci şi spre dreaptă şi frumoasă cinstire.

Ştiu că timpul este limitat pentru aşa ceva. Probabil o să găsim mai mult timp, prin noi înşine, să facem reflecţie la tot ce întâmplă în jurul nostru.

Am să închei, în schimb, cu ceea ce a simţit un alt mare maestru, şlefuitor de spirit românesc, Nichita Stănescu.

"De n-ar fi aerul, n-ar fi aripa. De n-ar fi aripa, n-ar fi zborul. De n-ar fi zborul, n-ar fi înălţimea. De n-ar fi înălţimea, n-ar fi fost Măiastra. De n-ar fi fost Măiastra, nimic n-ar fi, nici noi n-am fi. A fi!".

Aşadar, vă îndemn, prin cuvintele lui Brâncuşi: "Priviţi sculpturile mele până le veţi vedea".

Poate că şi noi suntem obligaţi să privim sculpturile spirituale ale acestui popor până vom reuşi să le vedem şi să le tratăm aşa cum se cuvine, ca într-o zi de sărbătoare naţională.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)