Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse de domnul Adrian Năstase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnul Miron Tudor Mitrea, secretar.

*

Domnul Adrian Năstase:

Bună dimineaţa!

Vă propun să începem această "şedinţă confidenţială" şi sper că vom fi în măsură să decidem, poate chiar astăzi, plasarea acestei secvenţe din program la o oră ceva mai potrivită.

Îi dau cuvântul pentru început domnului deputat Vasile Stan, din Grupul parlamentar P.D.S.R.

Se pregăteşte domnul deputat Anghel Stanciu.

Aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Stan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În cursul acestei veri, Judeţul Argeş a fost marcat de două aşa-zise "evenimente politice", despre care vreau să vă vorbesc.

În cursul lunii iulie anul curent, doi consilieri judeţeni, trecuţi prin 4 partide politice şi cantonaţi în Alianţa pentru România , au încheiat o înţelegere cu un consilier fost membru al P.D.A.R. şi cu un consilier al Partidului Socialist şi şi-au propus, nici mai mult, nici mai puţin, debarcarea preşedintelui Consiliului Judeţean, membru marcant al P.D.S.R.-ului, şi, printre altele, promovarea reformei în Judeţul Argeş - proiecte ambiţioase, lipsite de modestie, aş zice, dar mă întreb cum vor fi realizate? Consiliul Judeţean este format din 45 de membri, care au cu totul altă părere despre aceste proiecte şi despre aceşti 4 consilieri, roşi de prejudecăţi şi ambiţii deşarte.

Este regretabilă poziţia celor 2 consilieri ai Alianţei pentru România, aleşi pe listele P.D.S.R.-ului, având în vedere că la nivel central sunt posibile contacte benefice între partidele noastre.

De asemenea, în această vară, am fost onoraţi de prezenţa în judeţ a domnului senator P.N.Ţ.C.D., Gabrielescu, care s-a odihnit câte o săptămână în cele 4 cabane confortabile ale Direcţiei Silvice Piteşti. Nu contest necesitatea de a se odihni la cei 80 de ani ai senatorului ţărănist, după oboseala acumulată în şedinţele chinuitoare ale Senatului şi a deselor voiajuri şi şedinţe la Parlamentul European. Problema care se pune este că domnia sa a reuşit performanţa să nu plătească nici cazarea la aceste cabane. Probabil doctrina creştin-democrată şi faptul că partidul din care face parte este la guvernare îi permit să săvârşească asemenea abuzuri.

Cred că este normal să propun Direcţiei Silvice Piteşti şi ministerului de resort să reamenajeze şi alte cabane, pentru a ne bucura, în continuare, de prezenţa mai îndelungată a domnului senator în judeţul nostru.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Anghel Stanciu.

Se pregăteşte domnul deputat Constantin Şerban Rădulescu Zoner, de la P.N.Ţ.C.D.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Daţi-mi voie să citesc, de la înalta tribună a Camerei Deputaţilor, o scrisoarea adresată domnului Mircea Sorin Moldovan, preşedintele Consiliului Naţional al Audiovizualului.

În urma dezbaterii art. 123 din proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 de modificare şi completare a Legii învăţământului nr. 84/1995, presa şi, în general, mass-media au oglindit, după părerea noastră, corect evenimentul, făcând loc exprimării tuturor poziţiilor liderilor politici şi ale unor deputaţi - membri ai comisiei.

În fond, votul democratic exprimat în comisie reflectă dorinţa majorităţii de a nu accepta separarea faţă de minorităţile naţionale, în cel mai delicat act al unei societăţi, de formare a personalităţii tinerilor prin învăţământ şi educaţie.

Acceptarea, cu o largă majoritate de voturi, cu 19 voturi pentru, două voturi contra şi două abţineri, a ideii dezvoltării universităţilor multiculturale, cu acces pe bază de competenţă şi nu etnie, a tuturor tinerilor din România, este o dovadă de înţelepciune politică şi un mare pas spre integrarea europenă.

Democraţia presupune toleranţă şi apropiere între tineri. Aceasta exclude orice tendinţă de enclavizare, atomizare şi segregare pe criterii etnice.

Suntem cu toţi trăitori pe acest pământ al României şi numai prin înţelegere şi eforturi comune vom putea realiza obiectivele programelor de guvernare, indiferent de puterea care conduce ţara.

Comisia a ţinut seama de standardele internaţionale în materie de învăţământ. Textul votat înlătură separatismul şi discriminarea pe criterii etnice, creind posibilitatea ca tinerii de orice etnie să aibă acces egal, alături de tinerii români la învăţământul superior.

S-a avut în vedere ca, în viitor, să fie dezvoltate universităţile multiculturale, administrate în comun, şi nu separat, în care, la cererea minorităţilor, să poată funcţiona grupe şi secţii cu predare în limbile acestora.

Ţinând seamă de recomandările internaţionale în materie, se încurajează instituţiile de învăţământ superior cu structuri şi activităţi multiculturale, pentru promovarea convieţuirii interetnice armonioase şi integrării la nivel naţional şi european.

Totodată, se recunoaşte dreptul minorităţilor naţionale de a înfiinţa şi administra propriile instituţii de învăţământ particulare, conform legii.

Apreciem că această prevedere răspunde angjamentului din programul de guvernare, în care nu se precizează că trebuie înfiinţată o universitate de stat în limba maghiară.

Ne surprinde însă că tocmai Televiziunea Română - post public naţional - după redarea obiectivă a lucrărilor comisiei din ziua de 2 septembrie 1998, revine în ziua de 6 septembrie 1998, în Emisiunea "7 zile în România", cu un comentariu tendenţios, care în mod partizan incită liderii politici unii împotriva altora.

Astfel, în emisiune se afirmă că "... votul Comisiei de învăţământ, condusă de deputatul Partidului "România Mare", Anghel Stanciu, nu a făcut altceva decât să provoace reacţia extremismului maghiar, reprezentat printre alţii de preşedintele de onoare al U.D.M.R., pastorul Tokeş Laszlo".

Protestăm faţă de un astfel de comentariu tendenţios, care nu şi-a propus să informeze corect cetăţenii, dar doreşte să inducă în opinia publică ideea promovării extremismului de către Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor, şi, în consecinţă apreciem că unii redactori ai acestui post naţional de televiziune fac un mare deserviciu atât coaliţiei de la putere, cât şi opoziţiei, ţării în ansamblul său, prin dezinformare şi manipulare conştientă a opiniei publice.

Faţă de afirmaţiile prezentate, cu iz de calomnie, diversiune şi incitare spre extremism, promovate în emisiunea menţionată, cerem hotărât, de la înalta tribună a Camerei Deputaţilor, Consiliului Naţional au Audiovizualului să analizeze cazul, prin vizionarea casetei, şi să aplice sancţiunile prevăzute de lege celor vinovaţi.

Totodată, cerem ca Televiziunea Română să revină în emisiunile viitoare, cerând scuzele cuvenite contribuabililor, şi, totodată, să prezinte imparţial şi obiectiv punctele de vedere ale domnilor deputaţi din comisie, respectiv asupra semnificaţiei reale a votului, practic, unanim, al membrilor comisiei referitor la învăţământul universitar în limbile minorităţilor naţionale, spre a se evita incitarea minorităţilor împotriva majorităţii româneşti şi a nu se periclita securitatea statului.

Cu mulţumiri anticipate, preşedinte, prof.univ.dr. Anghel Stanciu.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Şerban Rădulescu Zoner.

Se pregăteşte domnul deputat Miron Chichişan, de la Grupul parlamentar P.U.N.R.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu Zoner:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Atâţia câţi sunteţi în sală...

Probabil că puţini dintre dumneavoastră ştiu cine au fost Ioan Buzoiu, Alexandru Balş, Alexandru Pop şi Dimitrie Gheorghiu.

Primii doi, ingineri de profesie, ocupaseră funcţii de conducere la Societatea Petroşani care cu 50 de ani în urmă reunea o bună parte a exploatărilor miniere ce alcătuiesc azi Regia Autonomă a Huilei.

Alexandru Pop, tot inginer, fusese director general al Uzinelor Reşiţa, iar Dimitrie Gheorghiu, director la "Creditul minier".

Fără să fi făcut politică militantă, ei susţinuseră, ce-i drept, de pe poziţiile pe care le ocupaseră atunci, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc.

În beciurile Ministerului de Interne de atunci, unde stăpâni absoluţi erau Pantiuşa, Bodnarenko şi Nikolschi, cei 4 amintiţi ingineri aflaseră de la torţionarii lor că fuseseră sabotori şi spioni, dar nu numai ei, ci împreună cu un mare industriaş evreu, Max Auschnidth, alături de unul din foştii locotenenţi ai lui Horia Sima, Nicolae Pătraşcu.

Procesul de acum 50 de ani, la care mă refer, a fost una din cele mai aberante înscenări judiciare ale comuniştilor din România, amestecând într-un complot imaginar un bogătaş evreu cu un pistolar legionar, pentru a arunca de fapt în temniţă pe unii dintre exponenţii capitalului românesc din acea vreme.

"Aceştia sunt tâlhari de rând, sunt bandiţi, care ani de zile au jefuit, au asuprit şi au batjocorit mii şi mii de oameni ai muncii. Fiecare din cei ce muncesc cinstit în această ţară a simţit că aceşti bandiţi şi cei în numele cărora lucrau au întins mâna lor murdară asupra fiecăruia dintre noi, asupra dreptului lui la viaţă şi la fericire, a familiilor noastre". Astfel comenta "Scânteia", exact cu 50 de ani în urmă, procesul politic înscenat celor menţionaţi mai înainte.

"Ţărăniştii şi liberalii sunt paraziţi care trebuie eliminaţi de pe scena politică. Lăcuste nesăţioase, care secătuiesc forţa economică a ţării, secătuiesc sudoarea oamenilor de pe aceste pământuri".

Aceste ultime două citate n-au mai fost extrase din articolele lui Sorin Toma, publicate în "Scânteia" cu 50 de ani în urmă, ci din recentele discursuri ale domnului senator Iliescu. Jargonul este însă identic, iar cultivarea urii a rămas aceeaşi ca şi în trecut.

Însoţindu-l prin ţară pe domnul senator, unul din aghiotanţii domniei sale îşi manifestă chiar dorinţa "... să tragă cu kalaşnikovul în putere".

Personal mă bucur de asemenea declaraţii, căci acestea nu fac decât să tragă masca de pe faţa P.D.S.R.-ului, arătând atât opiniei publice din ţară, cât şi străinătăţii, ce este de fapt acest partid, atunci când, în anumite momente de isterie i se topesc fardurile cu tente democratice, arătându-şi adevăratul chip.

Nu sunt un fariseu (murmure în partea stângă a sălii) când declar că deplâng pe unii dintre colegii parlamentari ai P.D.S.R., pe care-i stimez şi apreciez, că sunt nevoiţi să nu crâcnească, sunt chiar nevoiţi să aplaude la asemenea declaraţii ale liderilor lor.

În ceea ce priveşte actuala situaţie economică în care ne aflăm, eu nu o neg, nu-mi stă în fire de a ascunde o realitate şi sunt nevoit să recunosc să mă aşteptam la mai puţină gâlceavă şi la un mai mare efort din partea actualilor guvernanţi pentru a scoate ţara din marasmul economic şi moral pe care l-au moştenit de la fosta guvernare.

Doamelor şi domnilor deputaţi din P.D.S.R.,

Criticaţi puterea, căci acesta este rolul opoziţiei într-un stat democratic. Dar înainte de a privi paiul din ochii vecinilor, fiţi atenţi la aceia dintre dumneavoastră, nu la toţi, care nu-şi recunosc bârnele din propriii lor ochi, iar pe cei cu kalaşnikovul aruncaţi-i la lada de gunoi a istoriei.

Vă dau acest sfat cu bună-credinţă şi din respect pentru ceea ce ar trebui să reprezinte cu adevărat o opoziţie democratică.

Nu vă spun toate acestea de teama kalaşnikovului, care nu m-a intimidat nici în timpul tinereţii mele, pe când utemiştii, avându-l printre ei pe actualul domn senator Iliescu, cântau "imnuri de slavă genialului Stalin" şi defilau pe străzile Capitalei scandând: "Ana, Luca, Teo, Dej bagă spaima în burghezi!" (Aplauze, ovaţii în sala de şedinţă.)

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul deputat Miron Chichişan.

Urmează domnul deputat Popa Nicola.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Miron Chichişan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În aceste zile de septembrie, poporul român comemorează cu pietate tragicele evenimente din îndurerata noastră Transilvanie, care au urmat odiosului Dictat de la Viena din 30 august 1940.

Pe teritoriul Transilvaniei, în primul an al ocupaţiei, hortyştii au comis 919 omoruri, 1.126 schingiuiri, bătăi, arestări, profanări, devastări colective şi individuale. Acceptând clauzele Tratatului de pace de la Trianon, din 4 iunie 1920, Ungaria hortystă nu s-a gândit nici un moment să le şi respecte.

Conducătorii hortyşti se simţeau lezaţi de pierderea pământului Transilvaniei, condamnând mereu "nedreptatea" Trianonului şi nutrind tendinţe revizioniste, de reanexare a acestui străvechi pământ românesc.

Sub impulsul acestora, populaţia maghiară din Transilvania era îndoctrinată cu idei revizioniste, potrivit cărora "Transilvania în întregimea ei, ca o unitate intangibilă, trebuie repusă sub stăpânirea Sfintei Coroane Ungare". Ura maghiarimii din Ungaria, şi nu numai, împotriva naţiunii române şi-a dezvelit caracterul ei patologic imediat după Dictatul de la Viena.

La 9 septembrie 1940, armatele hortyste de ocupaţie au ajuns în Judeţul Sălaj. După cum relatează săteni din Treznea, care au fost martori ai masacrului (Blaj Maria, 66 ani; Perneş Ambroziu, peste 70 de ani; Bârjac Ambroziu, peste 70 ani) în vârful Muntelui Meseşului, baronul Bay Ferencz - cel mai bogat locuitor din Treznea - a avut o întrevedere cu capii acestei armate. Ca urmare, câteva plutoane de honvezi s-au îndreptat spre localitatea Treznea. În urma lor au venit câţiva unguri din Zalău, care, împreună cu honvezii, au comis atrocităţi incredibile pentru epoca modernă a umanităţii. Au incendiat peste 25 de gospodării româneşti şi au omorât 86 de oameni - toţi români - bărbaţi, femei, bătrâni, copii, între doi şi 82 de ani. Prima grijă era să-i anihileze pe liderii spirituali ai populaţiei româneşti - preoţii şi învăţătorii. Astfel că primii asasinaţi au fost preotul Traian Costea, 56 de ani, învăţătorul Lazăr Cosma, 34 de ani, şi soţia sa, învăţătoarea Aurelia Cosma, de 30 de ani, femeie gravidă.

Te cutremuri citind pe marmura care acoperă groapa comună unde au fost înmormântaţi cei ucişi: Ioan Sălăjan, de doi ani, Aurica Brumar, de 5 ani, Vasile Puşcaş şi Ioan Jurcă, de 17 şi respectiv 21 de ani, Gavrilă Ionuţaş, de 78 de ani, Ileana Romitan, de 79 de ani şi, cel mai vârstnic, Maria Bârjac, de 82 ani. Am amintit doar câţiva din cei 86 de martiri.

Măcelul săvârşit de hortyşti la Treznea avea să se repete după numai 4 zile în localitatea Ip, unde cruzimea ucigaşilor a depăşit cotele din 9 septembrie. Aici, propaganda revizionistă maghiară dăduse deja roadele scontate de conducătorii Ungariei hortyste. Luase fiinţă organizaţia de tip fascist Rongyos Garda (Garda Zdrenţăroşilor), iar la 5 septembrie 1940 a fost organizată şi aşa-zisa "Gardă Naţională", care avea misiunea de a menţine ordinea şi liniştea publică în localitatea Ip şi în împrejurimi. Fruntaşii acestei organizaţii erau baronul Farago Istvan, învăţătorul Uihely Bela şi săteanul Biro Emeric.

Împreună cu organizaţiile fasciste amintite mai sus, honvezii lui Horthy au comis un măcel uman nemaiîntâlnit în istorie, prin cruzimea şi barbaria sa. Au fost asasinaţi 158 de oameni, toţi români, aruncaţi la groapa comună. Pe piatra de la căpătâi, refăcută în 1984, voi citi câteva nume, numai ale celor asasinaţi: Hosu Lucica, de 3 săptămâni; Jurcuţ Gheorghe, de 6 luni; sora acestuia, Jurcuţ Viorica, de 3 ani; Bogza Iuliana de 3 ani şi fratele său, Bogza Dumitru, de 5 ani; Bocean Maria, de 30 de ani, şi cei doi copii ai săi - Maria de 3 ani şi Dumitru, de 5 ani; apoi, Sârbu Vasile de 77 ani; Buboi Maria, de 81 ani. Masacrul avusese loc în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940. Ca şi în cazul celor asasinaţi la Treznea, şi cei măcelăriţi la Ip aveau o singură vină: erau români.

Zilele trecute am revăzut groapa comună a martirilor din Ip şi pe cea de la Treznea. În zilele de sărbători religioase, cetăţenii din aceste localităţi-martir ale neamului românesc merg cu flori şi aprind lumânări, înălţând rugăciuni către Dumnezeu, să ferească neamul de asemenea atrocităţi, care au îndoliat pentru totdeauna comunitatea umană de pe acele meleaguri.

Noi, românii, suntem un popor tolerant, pentru că în străbuna noastră credinţă răzbunarea este considerată păcat. Dar tot atât de mare păcat ar fi dacă am uita acele tragice evenimente care s-au petrecut cu 58 de ani în urmă.

Cuvintele mele se vor doar un modest omagiu adus martirilor de la Ip şi Teznea.

Dumnezeu să le odihnească în pace sufletele nevinovate!

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul deputat Nicolae Popa.

Se pregăteşte domnul deputat Marian Ianculescu, Grupul parlamentar P.D.S.R.

Aveţi cuvâtul, domnule deputat.

Domnul Nicolae Popa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În această dimineaţă, conform cutumelor parlamentare, avem din nou posibilitatea de a face declaraţii politice în nume personal.

Aşadar, domnii deputaţi, de aici din aula puterii supreme a statului, de aici din aula Camerei Deputaţilor, a Parlamentului României, doresc să mă adresez direct, printr-o scrisoare deschisă, domnului Preşedinte Constantinescu, avându-vă pe dumneavoastră auditori.

Motivul care mă împinge să folosesc acest procedeu, chiar dacă o să vi se pară insolit, este acela al situaţiei dezastruoase în care se află ţara, iar eu personal îl consider responsabil şi vinovat pe cel care a fost primul solist al marii fraude morale din noiembrie 1996, cel care singur şi în deplină cunoştinţă de cauză s-a situat în postura de promotor al unui program de guvernare al ţării, sută la sută mincinos, care nu a avut al rost decât să-l propulseze în fotoliul prezidenţial de la Cotroceni.

Cea mai clară probă pentru aceste cuvinte grave este pentru mine aşa-zisul "război anticorupţie", de care actualul locatar al Cotrocenilor a făcut mare caz, cu atât mai mult cu cât, prin funcţia pe care o deţinea şi prerogativele pe care le avea, îl făcea apt să ducă cu succes acest război.

Ce s-a întâmplat nu după cele 200 de zile, ci după mai bine de 600 de zile, se vede cu ochiul liber: dezordine, haos, instituţiile statului compromise, crimă organizată în plină ofensivă, jaf la scară naţională, prin aşa-zisa "privatizare", legi încălcate fără pic de ruşine, drepturile cetăţenilor sfidate de clientela actualei puteri, toate având o singură victimă - simplul cetăţean, iar ca profitori - cei care exercită astăzi puterea.

Domnul Preşedinte Constantinescu, de dincolo de splendida izolare a domniei sale în turnul de fildeş al Palatului Cotroceni, trebuie să fie foarte convins că această poliţă va trebui plătită personal, în faţa întregului popor, scadenţa fiind cea electorală.

Domnule Preşedinte,

Cum veţi justifica promisiunile neonorate, de care v-aţi folosit pentru a ajunge la putere, egoismul şi miopia cu care faceţi jocurile politice oculte, cel mai adesea la miez de noapte, în timp ce o ţară întreagă se află în disperare şi mizerie, o ţară a cărei pâine de fiecare zi a devenit o problemă pentru milioanele de oameni, în care, avuţia naţională, dacă nu este în paragină şi rugineşte, este furată la lumina zilei şi scoasă la mezat pe unul sau mai mulţi dolari, tot mai mulţi oameni trăind cu impresia că cineva şi-a propus, aşa cum zice omul din popor, ...să se aleagă praful de toate.

Aţi vorbit emoţionant despre "sacrificiul celor care conduc această ţară", fireşte, în campania electorală, de atunci curgând multă apă pe Dâmboviţa, iar dumneavoastră şi amicii dumneavoastră politici, sau mai puţin politici, trăiesc bine-merci în vile somptuoase, nemaiprididind cu călătoriile în străinătate, aiurea, pe toate continentele, secătuind bugetul şi aşa sărac, de zeci şi sute de mii de dolari, fără nici un fel de efect benefic pentru ţară, dar cu beneficii substanţiale pentru cei care le fac.

Închei, stimaţi colegi, cu următoarea propunere: indiferent de culoarea politică, de partid, din respect pentru interesul acestei ţări, din respect pentru milioanele de oameni cărora le datorăm puterea pe care o exercităm acum, propun Camerei Deputaţilor să adreseze Preşedintelui Constantinescu invitaţia de a se prezenta în faţa plenului Parlamentului, în persoană, şi cu un raport scris, adresat naţiunii, prin intermediul forului legislativ, cu privire la starea actuală a României, perspectivele ei şi responsabilităţile corespunzătoare, astfel încât cei care depozitează şi exercită puterile statului să dea socoteală poporului român.

Domnilor,

Astăzi, mai mult ca oricând, se impune fiecăruia şi pentru toţi un moment de sever şi responsabil examen de conştiinţă şi conduită politică, care să revigoreze încrederea cetăţenilor în idealurile Revoluţiei din decembrie 1989 şi, înainte de orice, în instituţiile statului de drept.

Cu titlu de post-scriptum la cele de mai sus, vă mărturisesc că tot ceea ce am prezentat astăzi aici a fost urmarea somaţiei multor oameni, alegători ei înşişi, care consideră că nu se mai poate continua pe calea actuală.

Noi, parlamentarii, în primul rând, trebuie să ne asumăm obligaţia unei dezbateri naţionale asupra destinului României, destin care în momentul de faţă de află sub semnul întrebării.

În numele acestor oameni, eu vă cer să daţi curs acestei propuneri.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Marian Ianculescu.

Se pregăteşte domnul deputat Nicolae Leonăchescu, de la P.R.M.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Marian Ianculescu:

Vă mulţumesc, domnule peşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pădurile României au cunoscut în timp un regres spaţial considerabil, de la circa 79% din teritoriu, câte existau în jurul anului 1820, la numai 27% din teritoriul ţării, cât ocupă în prezent, procent cu mult inferior celui necesar asigurării unui echilibru ecologic stabil.

Agresiunea asupra pădurilor ţării a avut de-a lungul timpului intensităţi diferite, cea mai dramatică situaţie înregistrându-se în perioada interbelică, în care mai mult de 1,5 milioane hectare de pădure, în majoritate situate în zone de dealuri şi coline, au fost transformate, din motive electorale, în izlazuri comunale şi păşuni sau terenuri pentru agricultură.

Consecinţele despăduririlor pe mari suprafeţe din acea perioadă, ca şi cele de dată mai recentă, generate de modul defectuos de aplicare a prevederilor Legii fondului funciar, nr. 18/1991, se resimt şi astăzi, când aproape în toate zonele de deal şi coline ale ţării, unde suprafeţe întinse de pădure au fost defrişate, au început să alunece la vale dealurile, cu case cu tot, inundaţii catastrofale să se producă cu o frecvenţă şi o intensitate din ce în ce mai mare, generând şi pierderi de vieţi omeneşti, pe lângă alte pagube materiale, iar fenomenele de secetă, în special în zonele de câmpie, deficitare în păduri, contribuie la scăderea alarmantă a producţiei agricole şi dezvoltării durabile rurale.

Pe oamenii noştri politici, aflaţi acum la putere, nu-i interesează aceste lucruri. Maniera în care aceştia procedează în materie de păduri, din nou din motive pur electorale, dovedeşte lipsă de discernământ şi de solidaritate cu viitorul ţării, acţionând invers de cum ar trebui în mod logic acţionat. Se grăbeşte să privatizeze pădurile cât mai repede, fără să existe create instituţiile statului, care să ofere garanţia sigură a protejării pădurilor, care ar urma, în continuare, să se privatizeze, ca şi cum nu ar fi suficient exemplul oferit de mai mult de jumătate din cele circa 400.000 hectare de pădure deja retrocedate în proprietate, ca urmare a aplicării Legii nr. 18/1991, care au fost defrişate, iar restul se află într-un stadiu avansat de degradare, fără să se planteze un arbore în loc, contribuind astfel să se depăşească în agresivitate asupra pădurilor perioada interbelică.

Atragem atenţia că recenta Ordonanţă dată de Guvernul României referitoare la reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional constituie un paleativ şi în acelaşi timp un paravan în spatele căruia să se poată acţiona în continuare pentru distrugerea pădurilor României.

Se confirmă astăzi, şi în cazul silviculturii, că după noiembrie 1996, ţinta de atac a noii puteri a fost şi este orientată cu predilecţie spre sectoarele economiei naţionale care-şi desfăşurau activitatea cu profit.

Cel mai elocvent exemplu îl constituie întreprinderile mici şi mijlocii, care contribuiau cu peste 54% la crearea produsului intern brut şi care, după decembrie 1996, în proporţie de peste 80% au fost falimentate.

Acelaşi scenariu este pregătit de noua putere, instalată prin fraudă morală în noiembrie 1996, şi pentru ramura silviculturii.

De la zeci de miliarde de lei profit, care se constituia venit la bugetul statului, ne plângem că nu avem resurse bugetare!

În prezent, se află în pragul colapsului şi cu restanţe pe mai multe luni la plata salariilor şi cu un atac fără precedent în istoria silviculturii române, la adresa corpului silvic care, de-a lungul istoriei, şi-a adus o contribuţie remarcabilă la gestionarea durabilă a pădurilor.

Ne întrebăm retoric: cui prodest? Sau se acţionează din neştiinţă, ca să nu mă exprim cu un cuvânt mai dur, dar mai aproape de adevăr.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Nicolae Leonăchescu. Se pregăteşte domnul deputat Petre Ţurlea.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

Oraşul Sulina se află într-o situaţie de criză şi, pentru că are o poziţie strategică, se impune să-i acordăm o atenţie specială. Este un oraş de "front" şi trebuie să mulţumim locuitorilor săi pentru faptul că încă mai sunt acolo.

Industria locală s-a prăbuşit! Fabrica de conserve din peşte şi-a închis porţile, activitatea legată de nave este ca şi inexistentă.

Lucrăm la Canalul Sulina, operă de prestigiu a românilor de peste un secol şi jumătate, şi nu ne putem permite ca oraşul ce străjuieşte intrarea Dunării în Marea Neagră să dispară. Faptul că din 32.000 de locuitori, câţi avea în perioada înfloririi sale, astăzi mai sunt doar 6000 trebuie să ne alarmeze şi să ne oblige la acţiuni concertate de revigorare a sa.

Dintre multiplele proiecte în această direcţie, semnalez urgenţa construirii drumului de acces pe uscat de la Tulcea la Sulina, în lungime de 72 de kilometri, un drum strategic. Construcţia sa în continuare şi modernizarea traseului deja amenajat ar permite accesul turiştilor şi al întreprinzătorilor pe uscat, rapid, comod şi mult mai eficace. Transportul pe apă ar fi dublat de cel pe uscat şi ar avea caracter complementar; fluxul de oameni şi materiale ar creşte în avantajul celor din acest frumos oraş al României, uitat pe nedrept de guvernanţi.

De la această înaltă tribună a Camerei Deputaţilor, adresez domnilor miniştri Traian Băsescu şi Nicolae Noica cererea de a băga banii noştri, cu prioritate, în acest drum, prioritate prevăzută, de altfel, şi în Programul de guvernare. S-ar demonstra astfel că, chiar dacă nu vrem să scoatem nava Rostok din canal, spre a mări capacitatea navelor care plutesc din nou la 55.000 tone tdw, cât a fost înainte de eşuarea ei, putem face măcar un drum de ţară cu minimum de investiţii în prima fază. Salvaţi Sulina, domnilor guvernanţi!

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Petre Ţurlea. Se pregăteşte domnul deputat Petru Bejinariu.

Domnul Petre Ţurlea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am aflat, adineauri, un lucru care m-a impresionat plăcut. Domnul Rădulescu-Zoner, distinsul nostru coleg, ne-a spus, de la această tribună, că a fost viteaz, a luptat fără frică pentru democraţie. Eu îl cred. Atunci, mă întreb însă, tot eu, de ce s-o fi ascuns domnul Rădulescu-Zoner, în 21 decembrie 1989, în subsolul cel mai îndepărtat al Muzeului de istorie, în cabinetul istoricului Boroneaţ, atunci când toţi colegii domniei sale plecaseră să lupte împotriva comunismului?!

Şi iată, acum, scurta declaraţie pentru care am venit la această tribună. Vă dau, mai întâi, un citat: "Crimele au fost comise în mod bestial, fiind însoţite de tot felul de injurii la adresa românilor. Astfel, maiorul Agache Aurel din Tg.Secuiesc a fost linşat efectiv de cei adunaţi, după aceea cadavrul fiind scuipat şi lovit, în continuare, de cei ce treceau prin zonă. În pleoape i s-a pus o monedă şi emblema de la caschetă, iar în gură un şobolan. În final, s-a încercat să i se dea foc, arzându-i-se uniforma". Textul de mai sus prezintă nişte fapte reale consemnate într-un document al Parlamentului României. Este vorba de Raportul Harghita - Covasna din 1991, semnat de toate grupurile parlamentare, inclusiv de cele care sunt reprezentate astăzi în majoritatea parlamentară.

Azi, în 1998, documentul respectiv este practic de negăsit. Au rămas doar exemplarele difuzate parlamentarilor. În schimb, au dispărut chiar şi exemplarele aflate atunci în Biblioteca Parlamentului României. Mai mult, în 1993, au fost tipărite câte 2.000 de exemplare în limbile engleză, franceză, germană, spaniolă şi rusă. Erau destinate, evident, străinătăţii. Am obţinut câte un exemplar din fiecare. În acelaşi an, 1993, întreaga ediţie a raportului în limbile de circulaţie internaţională a dispărut. Fuseseră depozitate în subsolul Senatului. Am investigat, anii aceştia, amănunţit acest caz. Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat, cum de s-a produs dispariţia. Nici în străinătate, aceste rapoarte nu au apărut. Unii au încercat chiar să mă convingă că nici nu ar fi existat această ediţie în limbi de circulaţie internaţională. Iată însă exemplarul în limba franceză. Le am şi pe cele în germană, engleză şi spaniolă. Mă întreb cine a fost sau este interesat ca acest raport să nu fie cunoscut în străinătate.

Justiţia română nu a finalizat încă nici unul din cazurile de crimă menţionate în raport. În dosarul Agache Aurel, pe care l-am prezentat mai înainte, se constată o tergiversare deliberată. Cazul a fost cercetat de către procurorul maghiar Lupinger Attila, care, deşi infracţiunea comisă de inclupaţi este aceea de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art.175, lit.f) din Codul penal în vigoare la data comiterii faptei, i-a trimis în judecată doar pentru comiterea infracţiunii de lovire cauzatoare de moarte prevăzută şi pedepsită de art.183 Cod penal. Procurorul Lupinger a tergiversat deliberat cercetarea şi a schimbat, fără temei, încadrarea juridică. În plus, a dat drumul dosarului abia după 8 ani intenţionat, pentru a putea intra în funcţie prescrierea prevăzută de Cod şi pentru a-i scăpa pe criminali. După 8 ani, dosarul a fost trimis spre judecare doamnei judecător Lupinger Aurelia, care nu este nimeni alta decât soţia procurorului care a încercat să-i scape pe criminali. Iată cum se face justiţia la Sf.Gheorghe, atunci când în caz este un român! În timpul procesului la Sf.Gheorghe, UDMR s-a implicat foarte activ, mobilizând opinia publică împotriva avocaţilor români, care au fost agresaţi verbal chiar în sala de judecată. Şi am să vă dau o perlă, acum, să vedeţi, toate grupurile parlamentare româneşti, ce se întâmplă în justiţia română din aceste două judeţe. Unul din inculpaţi, chiar în sala de judecată, în faţa completului de judecată, a strigat: "Trebuie luat gâtul şi spânzur la toţi, şi Iliescu, şi Constantinescu şi Roman, toţi!". Acum, dintre inculpaţi, unul a murit, doi au fugit în Ungaria, iar ceilalţi trei se află în libertate. De menţionat faptul că maiorul Aurel Agache a fost declarat Erou martir al Revoluţiei române şi înaintat, post-mortem, la gradul de colonel.

Familia Agache a fost constrânsă să ceară Curţii Supreme de Justiţie strămutarea procesului la Bucureşti. Curtea a acceptat şi prima înfăţişare va avea loc chiar săptămâna aceasta, pe 10 septembrie. Invit presa română să participe la acest proces, care are o semnificaţie cu totul deosebită. PUNR-ul asigură avocatul familiei Agache, sperând că judecătorii din Bucureşti vor şti să facă dreptate. Pedepsirea asasinilor maiorului Agache va însemna nu numai un act de dreptate pentru memoria acestuia, ci şi un act de dreptate pentru poporul român.

Mulţumesc.

(Aplauze în partea stângă a sălii)

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Petru Bejinariu. Se pregăteşte domnul deputat Lazăr Lădariu.

Domnul Petru Bejinariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Intitulez intervenţia mea "În pragul deplinei deznaţionalizări".

Populaţia românească autohtonă băştinaşă, veche de când lumea şi pe minunatele plaiuri ale nordului Bucovinei, transformată în minoritate naţională, la ea acasă, prin pactul Ribbentrop - Molotov, dar mai cu seamă după ratificarea Tratatului româno-ucrainean, a ajuns în pragul pierderii definitive a identităţii naţionale. 18 şcoli româneşti din regiunea Odesa sunt ca şi închise pentru limba română, iar la Kiev se află în a doua lectură a deputaţilor Radei supreme un proiect de lege prin care cele 86 de şcoli din regiunea Cernăuţi vor trece la învăţământul în limba ucraineană, adică vor fi desfiinţate. Iată urmările aşa-numitului "sacrificiu istoric", al patriotismului cu discreţie şi al salvării comunităţilor româneşti din Ucraina, aşa cum au susţinut înaintea ratificării Tratatului domnul preşedinte Emil Constantinescu, doamna consilier prezidenţial Zoe Petre şi domnul Adrian Severin, fost ministru de externe.

În cele 14 intervenţii şi 8 întrebări şi interpelări pe care le-am adresat, de la această înaltă tribună a Camerei Deputaţilor, Ministerului Afacerilor Externe, Guvernului şi domnului prim-ministru, am atras atenţia asupra acestor grave realităţi şi pericole atât înainte, cât şi după ratificarea Tratatului româno-ucrainean, devenit astăzi "Tratatul deplinei deznaţionalizări a românilor din Ucraina". Dar intervenţiile noastre au fost considerate drept "manifestări naţionaliste".

Recent, senatori şi chiar deputaţi ai puterii au început să vorbească despre deznaţionalizarea românilor din Ucraina, cu adevărat, cam târziu. Despre acest proces au aflat, prin mijlocirea Societăţii pentru cultura şi literatura română în Bucovina, fondată încă în 1862, şi care şi-a desfăşurat lucrările în zilele de 29 - 30 august 1998 în municipiul Rădăuţi.

La această elevată manifestare culturală, la care postul naţional de Televiziune nu a primit indicaţii să filmeze, deşi a fost invitat şi la care au participat delegaţi din 15 filiale din ţară, academicieni, cadre universitare din cercetare, medici, ingineri, profesori, jurişti etc., reprezentanţii societăţilor culturale româneşti din Ucraina au prezentat drama românilor sub actuala guvernare ucraineană. Mi se pare semnificativ să vă relatez o scenă. O ţărancă din delegaţia de la Cernăuţi, cu un buchet de flori în mână şi cu lacrimi în ochi, s-a adresat domnului academician Radu Grigorovici, care nu reprezenta nici pe departe adresa reală, dar care conducea acest autentic colocviu cultural, spunându-i: "Dumneavoastră, de la Bucureşti, ne-aţi vândut străinilor! Luaţi-ne înapoi, la a noastră mamă, România! Acum plătim noi!". De aceea pasivitatea autorităţilor de la Bucureşti, după ratificare, dar mai cu seamă acum, când se încalcă atât de lăudatul şi trâmbiţatul art.13 din tratat, provoacă, şi la noi, şi în regiunea Cernăuţi, nedumerire, surprindere şi revoltă.

În calitatea mea de membru al Colegiului de direcţie al acestei societăţi culturale, dar mai ales de deputat al unui electorat ale cărui rude, case, pământuri şi păduri, în parte, sunt dincolo de sârma ghimpată, cer autorităţilor româneşti şi ucrainene, opiniei publice să intervină pentru repunerea neîntârziată în drepturile fireşti ale românilor din Ucraina.

Dacă prevederile art.13 din tratat nu se respectă, acest tratat îşi pierde valoarea pentru România şi Guvernul, Parlamentul ţării au datoria să purceadă la demersurile corespunzătoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Lazăr Lădariu. Se pregăteşte domnul deputat Mihai Vitcu.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Convins că cel mai mare câştig postdecembrist îl constituie libertatea adevărată a celei de a patra puteri, considerată virtual câine de pază al democraţiei, am fost printre parlamentarii care de fiecare dată când au fost lezate interesele şi libertatea presei am intervenit. Am făcut-o şi în cazul ziariştilor Florin Mircea Corcoz, Dan Ştefan şi Marius Avram de la publicaţiile "România liberă" şi "Ştirea", atunci când au fost condamnaţi. Am intervenit, cu argumente suficiente şi când se urmărea net în defavoarea gazetarilor modificarea art.205 şi 206 din Codul penal pentru sancţionarea calomniei prin presă. Am protestat vehement şi atunci când preotul Kolcsar Sandor, preşedintele Filialei Mureş a UDMR, introducea interdicţia participării ziariştilor români care nu cunosc maghiara la conferinţele lor de presă, şi în cazul incidentului de la Senat şi atunci când nu s-a permis participarea gazetarilor la dezbaterile Comisiei pentru învăţământ din Camera Deputaţilor, referitoare la Ordonanţa de urgenţă nr.36, considerându-l un act restrictiv, profund nedemocratic.

Ca ziarist profesionist care am slujit adevărul prin cuvântul scris vreme de peste 35 de ani şi am lăsat de sub truda condeiului 14 cărţi şi peste 6.000 de articole şi studii de specialitate, nu pot accepta ca presa, slujitorii ei să fie supuşi îngrădirilor şi condamnărilor nejustificate, din moment ce au prezentat abuzurile justiţiei şi ale puterii. Este şi motivul, plecând dintr-o reală credinţă şi încredere în rostul cuvântului scris, că recentele condamnări ale colegilor ieşeni Ovidiu Scutelnicu şi Dragoş Stângu de la "Monitorul", al băimăreanului Ovidiu Sobou, ale lui Florentin Florescu şi Radu Burlacu, ale ziariştilor dâmboviţeni Teddy Vasiliu şi Irina Mavrodin, aflaţi în nedreaptă şi inegală luptă cu puzderia de nepoţi şi neamuri ale domnului Diaconescu, constituie o botniţă pusă presei, într-un moment când aceasta trebuie să suporte şi angaralele rectificării bugetului, un pumn în gură, o ghiulea la picioarele tinerei democraţii româneşti. Toate sunt făţişe dovezi şi încercări ale puterii neputincioase îndreptate împotriva libertăţii de exprimare, prevăzute şi garantate de art.30 şi 31 din Constituţia României. Şi când te gândeşti că toate acestea se petrec într-o Românie ce tinde tot mai mult să devină Statu Palmă Barbăcot, în care domnul Valeriu Stoica, ministrul justiţiei, una spune şi alta fumează, din moment ce dă garanţii presei, pe care le uită imediat.

În final, un îndemn al unui coleg ceva mai vârstnic, plecând de la un adevăr rostit de cel mai mare gazetar al tuturor timpurilor, Walter Litman, care spunea că un ziarist adevărat şi cinstit niciodată nu va greşi intenţionat, ţin să adresez, mai tinerilor mei colegi, rugămintea prietenească, izvorând din sintagma "cinste şi gramatică": "Măsuraţi de 7 ori şi tăiaţi o singură dată!", mai pe înţelesul tuturor, dincolo de toate să se aşeze un adevăr cu rolul lui preventiv.

Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Ar fi, într-un fel, un argument şi una dintre formele de autoapărare acum, în măsură să ne ferească să cădem în păcat.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul deputat Mihai Vitcu. Se pregăteşte domnul deputat Petru Şteolea.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Vitcu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mai sunt câteva zile până la începerea noului an şcolar 1998 - 1999. Întotdeauna acest moment a avut semnificaţii aparte, prin marea masă a celor implicaţi direct sau indirect în cea mai importantă instituţie a unei naţii, şi anume şcoala.

Dacă ne gândim că un sfert din populaţia ţării va trece, în acest an, pragul şcolii, că aproape o jumătate de milioane de educatori, învăţători, profesori se vor angaja în dificila misiune de instrucţie şi educaţie a tinerei generaţii, dacă ne gândim la părinţi şi bunici, fraţi şi surori, care trăiesc, şi ei, emoţiile de început al unui nou an şcolar, realizăm dimensiunile unui domeniu pe care toate formaţiunile politice l-au recunoscut a fi o prioritate naţională.

Din păcate, acest an şcolar va debuta sub cele mai sumbre auspicii din câte au fost vreodată. În opinia mea, ne aşteaptă cel mai dezastruos an de învăţământ din perioada postbelică. Nicicând învăţământul nu a fost mai bulversat ca acum. Baza materială a şcolilor nu numai că nu s-a îmbunătăţit, dar ea s-a degradat, în ultimii 2 ani, din lipsă de fonduri bugetare. Managementul şcolar are de suferit datorită unor slujbaşi ai Ministerului Educaţiei Naţionale care au pătruns pe uşa din dos, pe criterii de algoritm. Inspectorii şcolari generali şi-au intrat în pielea activiştilor de partid, executând ordinele unor politruci locali, ce n-au nici o tangenţă cu şcoala. Cadrele didactice sunt debusolate de aşa-zisa reformă, trăind într-o cumplită sărăcie, frustrate de drepturi materiale legale ce nu le-au primit de luni de zile. Motivaţia învăţării nu mai există, datorită lipsei de perspectivă a absolvenţilor de şcoli. Nu întâmplătoare au fost rezultatele slabe ale examenului de bacalaureat şi ale examenului de admitere în licee. Părinţii nu mai pot susţine material şcolarizarea propriilor copii. Cheltuielile începutului de an, taxele de internat, naveta, îmbrăcămintea, încălţămintea, rechizitele şcolare au devenit o povară ce nu mai poate fi suportată de omul de rând.

După o vară de totală indiferenţă faţă de şcoală, se aştepta rectificarea bugetară. A venit şi aceasta. Declaraţiile ministrului Marga că nu va accepta o diminuare a bugetului şcolii au fost aşa, pentru presă, pentru imagine. Rezultatul este cunoscut. Peste 1.000 de miliarde nu se vor regăsi în şcoli, care arată acum ca nişte lagăre de tristă amintire, fără lumină, fără apă, fără agent termic, fără telefon, fără elementara curăţenie ce trebuia făcută până la această oră. Dar cel mai trist rezultat este perspectiva unui popor de analfabeţi, ceea ce se doreşte, din păcate, atât din interior, de actuala putere, cât şi din exterior. Neştiutorii de carte sunt mai uşor de condus, ei pot fi îngenunchiaţi mai lesne.

Ca profesor, aş vrea să închei într-un ton mai optimist, dar îmi dau seama că ar trebui să mint, aşa cum au făcut-o cei care promiteau marea cu sarea în noiembrie 1996.

Dacă în ţara aceasta aflaţi de existenţa unor copii fericiţi de condiţiile pe care le oferă şcoala, de educatori, învăţători, profesori mulţumiţi de traiul zilnic, vă rog să mă anunţaţi şi pe mine, pentru a mă bucura alături de ei. Triste şi nemeritate vremuri pentru toţi oamenii şcolii!

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul, în încheiere, domnul deputat Petru Şteolea.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petru Şteolea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi are un titlu: "Jalea, jena şi umilinţa". Acesta este titlul intervenţiei mele de astăzi, fiindcă aceste cuvinte descriu sintetic impresiile şi sentimentele pe care le-am trăit în timpul şi la finalul vizitării Pavilionului României de la Expoziţia mondială "Lisabona 1998". Elemente critice în mass media, pe această temă, au fost numeroase. Din păcate, ele se adeveresc cu vârf şi îndesat, cum spune românul.

Fiind vorba de imaginea României în lume, îţi pui firesc întrebarea, după vizitarea Pavilionului românesc: oare chiar aceasta să fie?! Dar să trec la elemente concrete, enumerând câteva din multitudinea de aspecte organizatorice, de concepţie, de imagine, de viaţă cotidiană a Pavilionului românesc. Abordarea temei "Expoziţii, oceane, apa, reconstrucţia ecologică" a fost interpretată şi tratată îngust, la dimensiunea strictă Delta Dunării, dar şi aceasta unilateral. Utilizarea spaţiului modular contractat s-a făcut total ineficient, astfel, pe orizontală, circa o cincime din suprafaţă a fost afectată anexelor, spaţii de depozitare, încăperi de protocol etc., iar pe verticală doar 50% din spaţiu a fost utilizat. Lipsesc cu desăvârşire panourile publicitare, lipsesc cu desăvârşire panouri cu imagini tip tapet colant, lipsesc cu desăvârşire imagini panoramice iluminate. De remarcat că ţări precum Guineea, Guineea Bissau, Cuba, Republica Democrată Congo, învecinată Pavilionului României, şi-au supraetajat pavilioanele, iar în ceea ce înseamnă propaganda turistică sunt la înălţime. Imaginea spaţiului neocupat este dominantă, nu întâlneşti modelaje, machete, dioramele lipsesc cu desăvârşire, la fel panourile publicitare, afişele format mare, panourile TV ş.a.m.d. De fapt, funcţionează doar două minuscule televizoare şi care arată, normal, imagini din Deltă.

Micul punct comercial vinde doar produse din gama "Gerovital", un lucru bun, dar insuficient. Alte pavilioane vând o multitudine de produse, începând de la artizanat şi până la acţiunea de încheiere de contracte comerciale, de import - export mărfuri sau servicii turistice. Prezentarea îndoielnică şi a acestui produs, o vitrină veche şi slab iluminată, lipsa reclamei luminoase şi chiar lipsa unor demonstraţii practice de utilizare face ca acest mic punct comercial să nu iasă în evidenţă.

O animaţie permanentă la intrarea în pavilion - a fost sporadic prezentă o formaţie de muzică şi dansuri populare - ar fi dus, probabil, la dublarea aproape a numărului de vizitatori.

Numele şi însemnele de stat ale României, cu excepţia intrării, lipsesc cu desăvârşire.

Nesiguranţa actului decizional gestionat de Executiv - până în prezent, au funcţionat nu mai mult de 4 comisari ai pavilionului - şi-a pus amprenta asupra activităţii aici. Comisarii au fost schimbaţi, fiindcă schimbarea a fost, şi aici, o politică prioritară.

O notă bună, poate, prestaţiei personalului ce asigură permanenţa în expoziţie. Păcat de vestimentaţie, un mozaic de culori, unde cochetăria lipseşte, chiar în ideea unor costume uniformă.

Concluzia este că, în loc să contribuie la promovarea unei imagini nu bune, dar măcar reale a ţării, a potenţialului său turistic, a frumuseţilor sale naturale, ce în mod tematic s-ar fi putut înscrie ideii "Apa şi ţara", altfel putea să fie reflectată imaginea României în exterior, şi nu am fi avut decât de câştigat, dar nu a fost să fie aşa. Totuşi, cineva trebuie să răspundă pentru acest lucru. Cine? Autorităţile guvernamentale, conducătorii Comisiei interguvernamentale constituite pentru această acţiune, şefii acestora, respectiv domnii miniştri foşti şi actuali de la industrie şi comerţ, de la ape, păduri şi protecţia mediului, de la finanţe şi de la Ministerul de Externe.

Stimaţi colegi,

Nu am fost şi nu sunt adeptul, cum spune românul, băgatului de vină permanent. A fost o analiză la rece şi netendenţioasă. Se impune o analiză şi cer acest lucru. Poate chiar dimensiunea financiară a cheltuielilor pentru organizarea acestui pavilion o impune.

Dacă aş fi răutăcios, aş putea spune că imaginea ţării promovată la Lisabona este imaginea căderii în groapa tranziţiei a economiei româneşti. În fapt, decizia preşedintelui României, domnul Emil Constantinescu, de a nu vizita "Expo 1998 Lisabona" are, poate, aceeaşi motivaţie. Dacă vizita, totuşi, s-ar fi desfăşurat, domnia sa ar fi avut, mai mult ca sigur, aceleaşi sentimente: jalea, jena, umilinţa. Dar, poate, merita să le trăiască!

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Nicolae Ionescu a insistat să ia cuvântul astăzi şi îl invit să vorbească, pentru două minute. În timpul acesta, rog liderii grupurilor parlamentare să invite în sală colegii, pentru a începe şedinţa de astăzi.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Ionescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

1998 este anul unor mari aniversări, comemorări, în prim planul acestora înscriindu-se împlinirea a 150 de ani de la Revoluţia de la 1848 - 1949 din Ţările Române şi a 80 de ani de la făurirea României Mari.

Ca deputat şi ca istoric, îmi fac o datorie de onoare în a evoca în Parlamentul României, aici, în Dealul Spirii, la acest început de sesiune, un eveniment deosebit de remarcabil petrecut acum 150 de ani, în luna septembrie, ziua 13, intrat, de atunci, în istorie, ca Ziua Pompierilor, ziua acelui brav act de eroism revoluţionar românesc.

Cu 150 de ani în urmă, Dealul Spirii,unde se aflau cazarmele dorobanţilor, a fost arena unor crâncene lupte. Atunci, peste 20.000 de militari turci conduşi de Fuad Efendi au pătruns în Bucureşti, pentru a înăbuşi, cu ajutorul iataganelor, Revoluţia paşoptistă.

În dimineaţa zilei, în tabăra de pe câmpul de la Cotroceni, Fuad Paşa a primit o delegaţie română reprezentativă de 20 de fruntaşi, printre care şi Nicolae Bălcescu, cărora li s-a citit o proclamaţie în care Revoluţia română era caracterizată ca fiind "o rebeliune izvorâtă din duhul comunismului", şi cerând imperativ restabilirea regimului Regulamentului organic. Bălcescu şi ceilalţi revoluţionari au protestat cu vehemenţă, declarând: "Moarte mai bine, decât Regulament". Au fost arestaţi, o parte din ei fiind apoi exilaţi. Incidentul din tabăra de la Cotroceni a fost prologul evenimentelor dramatice din Dealul Spirii.

În dimineaţa zilei, în cazărmile Regimentului 2 infanterie, avusese loc solemnitatea înmânării noului drapel de luptă regimentului. În jurul orelor 15, aici era aşteptată, cu nerăbdare, Compania de pompieri condusă de căpitanul Zăgănescu, dar a sosit o coloană de 6.000 de turci condusă de Kerim Paşa, care a cerut comandantului, colonelul Radu Golescu, să lase trupele turceşti să intre în cazarmă. Sfidând refuzul hotărât al bravului colonel, Kerim Paşa a somat pe militarii români să depună armele.

Comandantul Golescu, din marea familie argeşeană de revoluţionari, a răspuns cu fermitate: "Datoria unui soldat este să moară cu arma în mână. Mai mulţumit este în acest caz, decât să se vadă dezarmat".

Cu toate că locotenenţa domnească recomandase locuitorilor oraşului şi armatei să se abţină "de la orice act ostil faţă de turci", evenimentele din după-amiaza zilei de 13 septembrie au evoluat în aşa fel încât o ciocnire directă nu a mai putut fi evitată. În rândurile companiei de pompieri, ca de altfel a întregii oştiri domnea un puternic suflu revoluţionar, cultivat cu mult timp înainte.

Chiar şi mai marele grupării turceşti, Kerim-paşa, a simţit, în aceea zi istorică, usturimea plumbului, căzând de pe cal ca şi Sinan-paşa. Martorii oculari au apreciat că, pe timpul luptei, pompierii au dat dovadă de bărbăţie, ajungându-se la încleştarea aspră la baionetă. Din încleştare au rezultat pierderi de ambele părţi, iar, după unii, otomanii au lăsat un număr de morţi îndoit în raport cu al trupelor române, aproximativ 200 de turci morţi sau răniţi.

Eroismul bravilor pompieri din Dealul Spirii, curajul şi devotamentul cu care au luptat împotriva unui inamic mult superior ca număr a reţinut atenţia în epocă, fiind denumită "baia de sânge de la Bucureşti".

În zilele noastre, pe locul asprelor încleştări româno-otomane se înalţă un frumos monument cu inscripţia: "Luptătorilor de la 13 septembrie 1848, poporul român recunoscător, în aducerea aminte a luptei susţinute în acest loc de pompierii Bucureştiului, comandaţi de către căpitanul Zăgănescu şi de batalionul 2 din regimentul 2 linie de sub comanda colonelului Radu Golescu contra unei divizii de armată turcească, comandată de Kerim-paşa".

Cred că sunt în asentimentul dumneavoastră ca la această omagiere a celor care au căzut în luptă aici, la Dealul Spirii, sau au fost jertfiţi la Ip şi Treznea, să păstrăm un moment de reculegere şi să le dorim "somn blând, somn lin". (Se păstrează un minut de reculegere.)

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte, permiteţi-mi ca în această zi de comemorare, la 150 de ani de la lupta pompierilor, să vă înmânez această carte, a mea, "O flacără străbate veacurile - revoluţia română de la '48-'49", în care am prezentat şi această luptă. (Aplauze.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Vă rog, încă o dată, să îi chemaţi pe cei care nu au reţinut ora de începere a şedinţei. Rog, încă o dată, liderii grupurilor să invite în sală pe toţi colegii pentru a începe şedinţa.

Domnul Petre Ţurlea (din sală):

Domnule preşedinte, am o problemă de procedură.

Domnul Adrian Năstase:

Nu puteţi să aveţi o chestiune de procedură, pentru că nu suntem în şedinţă acum. Trebuie să începem întâi şedinţa şi după aceea, după ce anunţ că suntem în cvorum, după aceea puteţi să interveniţi pe o chestiune de procedură.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că din totalul celor 342 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 261; sunt absenţi 81 de deputaţi, din care participă la alte acţiuni parlamentare un număr de 21.

Cvorumul prevăzut de art.128 din regulament este întrunit.

Înainte de a intra în ordinea de zi, dau cuvântul reprezentantului Grupului parlamentar UDMR care va prezenta conducerea acestui grup, aşa cum a fost decisă de către colegii de la UDMR. Aveţi cuvântul.

Domnul Varga Attila:

Mulţumesc domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc să informez plenul Camerei şi în special pe domnul deputat Gavra că liderul Grupului UDMR este Varga Attila, viceliderii sunt: Márton Árpád Ferenc şi Vaida Ferenc; secretar este Bö ndi Gyö ngyike.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc. Înainte de a-i da cuvântul pe o chestiune de procedură sau poate să-i dau cuvântul domnului Ţurlea, poate este o chestiune extrem de importantă, după aceea am să vă rog să acceptaţi o modificare într-o Comisie de mediere.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petre Ţurlea:

Mulţumesc domnule preşedinte. Eu zic că este chestiunea cea mai importantă, întrucât vizează respectarea de către noi, prima instituţie din stat, a Constituţiei.

Marţea trecută, domniile voastre, unii poate că aţi fost aici, aţi văzut că am prezentat la această tribună propunerea făcută doamnei preşedinte de atunci a şedinţei, doamna Paula Ivănescu, de a menţiona, pentru stenogramă, încetarea mandatului de deputat a domnului Bárányi Francisc, pe motiv de incompatibilitate, conform Constituţiei, art.67 şi 68. Mi s-a spus atunci de către distinsa doamnă că răspunsul va fi dat luni. A trecut ziua de luni şi nu am primit acest răspuns, deşi am făcut propunerea şi în scris Biroului Camerei Deputaţilor.

Rog deci, Camera Deputaţilor să respecte Constituţia şi să-l îndepărteze din sânul său pe domnul Bárányi Francisc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc. Doar o clipă, domnule deputat. Vă rog să aşteptaţi un moment, vă dau cuvântul de îndată. (Se referă la domnul Bárányi Francisc, care a venit la tribună să ia cuvântul.) Vreau să precizez că doamna vicepreşedintă, preşedintă de şedinţă în acel moment, doamna Paula Ivănescu, a procedat corect; a trimis solicitarea respectivă la Comisia juridică, cea care poate să aprecieze dacă elementele respective merg într-o direcţie sau alta.

Precizările însă în legătură cu situaţia de fapt pot fi făcute şi de către domnul deputat Bárányi, pe care-l invit să ia cuvântul.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Bárányi Francisc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt deputat ales şi, în acelaşi timp, sunt şi consilier onorific neremunerat, neplătit, absolut gratuit, onorific al ministrului sănătăţii. Tot la fel aş putea să fiu şi consilierul onorific al unei asociaţii sportive sau de ştiu eu ce. Acest lucru este foarte evident, este clar, nu văd de ce să se ridice aceste probleme în Parlament. De altfel, Ministerul Sănătăţii a trimis o adresă în legătură cu aceasta şi precizează acest lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc. Chestiunea rămâne în continuare...

Domnul Petre Ţurlea (din sală):

Camera a fost indusă în eroare.

Domnul Adrian Năstase:

Nu, domnule deputat, nu aici tranşăm această problemă. Avem un regulament, în afara Constituţiei. Constituţia nu tratează această problemă; ea stabileşte nişte reguli de principiu. Prin regulament noi am stabilit cine anume examinează aceste probleme. Chestiunea respectivă a fost transmisă Comisiei juridice. Dacă mai aveţi anumite elemente pe care vreţi să le daţi Comisiei juridice, le puteţi înainta acolo. Deci, acolo veţi putea trata această chestiune. Problema respectivă nu poate fi decisă decât la nivelul Comisiei juridice care ne va prezenta un punct de vedere.

Domnul Petre Ţurlea (din sală):

În stenogramă se păstrează astfel o minciună...

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, aveţi cuvântul, dacă vreţi să îndreptaţi o chestiune de informaţie. Aveţi cuvântul.

Domnul Petre Ţurlea:

Este evident datoria acelei comisii să o rezolve - şi o să mă duc şi la ea, dar este vorba de o precizare: domnul ministru actual, Hajdu Gabor, pe care-l ştiu un om foarte serios, nu îl bănuiesc în nici un caz că ar fi neserios, a declarat foarte clar la toate televiziunile române că domnul coleg al nostru, domnul Bárányi, este consilierul principal al ministerului respectiv.

În al doilea rând, funcţia de consilier onorific, am fost la documentul respectiv, nu există în nomenclatorul de funcţii al României, a doua precizare.

Şi a treia precizare: în Constituţie, în art.68 spune foarte clar: orice fel de alte funcţii, nu scrie dacă sunt plătite sau nu, indiferent, deci, dacă sunt plătite sau nu.

Acestea sunt cele trei precizări.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc. Domnule deputat, prima mea tentaţie de a nu vă da cuvântul pentru a doua oară era corectă. Dumneavoastră aţi intrat pe fond în a da argumente care, repet, nu pot fi discutate decât de către Comisia juridică. Dumneavoastră aţi ridicat o problemă, preşedinta de şedinţă a reţinut-o, a transmis-o la Comisia juridică, problema era închisă. Aţi revenit cu această chestiune în plen, într-un mod nejustificat.

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar PDSR propune înlocuirea doamnei deputat Hildegard Puwak, care, pentru anumite raţiuni personale, nu poate fi prezentă zilele acestea la Parlament cu domnul deputat Mihu Victor la Comisia de mediere privind proiectul de Lege referitor la regimul concesiunilor. Dacă sunteţi de acord cu această modificare?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate. Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Începem dezbaterea noastră de astăzi cu propunerea legislativă privind organizarea Monitorului Oficial al României.

Rog iniţiatorii să prezinte această propunere legislativă. Domnul deputat Gaspar. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În orice stat, aplicarea şi respectarea normelor juridice impun ca acestea să fie aduse la cunoştinţa cetăţenilor. Aducerea la cunoştinţă a actelor normative, printr-o publicaţie oficială a statului, reprezintă o importantă garanţie consacrată de Constituţie, care permite cetăţenilor şi persoanelor juridice să fie informaţi cu privire la conţinutul acestor acte, pentru a-şi forma o conduită corespunzătoare în cadrul diferitelor raporturi juridice, la a căror naştere, modificare şi stingere participă.

Publicarea oficială a actelor normative, precum şi a altor categorii de acte juridice este importantă şi pentru faptul că numai în acest mod ele ajung să producă efecte juridice, integrându-se în circuitul juridic. Ţinând seama de aceste aspecte nu se poate vorbi despre existenţa unui stat de drept atât timp cât legislaţia nu este accesibilă dintr-o sursă oficială aptă să garanteze caracterul autentic al actelor normative.

În momentul de faţă, structura şi organizarea Monitorului Oficial este reglementată prin două acte: este vorba de o Hotărâre de Guvern nr.358 din 1991, modificată şi republicată în anul 1994, care stabileşte structura Monitorului Oficial pe patru părţi şi actele care se publică în fiecare parte, şi de Legea 130 din 1996 privind contractul colectiv de muncă prin care a fost consacrată partea a V-a a Monitorului Oficial în care sunt supuse publicării contractele colective de muncă. Autorii acestei propuneri legislative, domnul deputat Sorin Lepşa şi subsemnatul, am considerat că este necesar ca regimul publicării în Monitorul Oficial să beneficieze de o reglementare unitară, primară la nivelul legii care să fie totodată în deplin acord şi cu dispoziţiile constituţionale.

Prin propunerea legislativă pe care o prezentăm Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare este prevăzut regimul juridic al organizării Monitorului Oficial cuprinzând atât norme de fond, cât şi unele norme de procedură, menite să fixeze sfera actelor supuse publicării, precum şi atribuţiile şi publicaţiile factorilor implicaţi în procesul de publicare.

În primul rând, s-a încercat prin această propunere legislativă să consacrăm statul juridic al Monitorului Oficial ca fiind publicaţia oficială a statului român. În al doilea rând, s-a stabilit că editorul Monitorului Oficial este Camera Deputaţilor. Într-un alt capitol a fost prezentată structura Monitorului Oficial pe cele cinci părţi şi în care au fost consacrate actele juridice, declaraţiile politice şi alte acte care trebuiesc publicate în fiecare parte. Este de asemenea, de reţinut capitolul prin care a fost stabilită procedura publicării actelor în Monitorul Oficial, capitol care cuprinde 3 secţiuni referitoare la publicare, referitoare la republicare şi la rectificarea actelor care sunt supuse publicării.

Trebuie reţinut, ca o problemă foarte importantă care se propune spre adoptare, că rectificarea unor acte care se publică în Monitorul Oficial poate să aibă loc numai în cazul unor erori materiale. Nu este admisă, sub sancţiunea nulităţii, modificarea de conţinut a actelor normative prin operaţiunea de rectificare. Totodată sunt stabilite şi cheltuielile legate de publicarea actelor normative.

În fine, o ultimă dispoziţie care o considerăm importantă şi care există şi în momentul de faţă este aceea că Monitorul Oficial al României, partea a I-a se editează în traducere şi în limba maghiară.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Această propunere legislativă a fost avizată favorabil de către Consiliul Legislativ, organul consultativ de specialitate al Parlamentului, care a sugerat unele observaţii în legătură cu proiectul şi pe care cei doi iniţiatori şi le-au însuşit. De asemenea, această propunere legislativă a fost examinată de către Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi ca fiind sesizată în fond.

Pe baza raportului Comisiei juridice, pe baza celor pe care le-am prezentat, vă rugăm ca să luaţi în dezbatere această propunere legislativă şi să o adoptaţi, ţinând seama că această propunere are totuşi un caracter pur tehnic şi nu văd ce obiecţiuni s-ar putea aduce în legătură cu adoptarea ei.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Raportul prezentat de către Comisia juridică. Cine doreşte să-l prezinte? Domnul deputat Stancov.

Domnul George-Iulian Stancov:

Avem de a face astăzi cu dovada bunei colaborări între forţele politice angajate în procesul de democratizare; iniţiatori sunt din opoziţie şi de la putere, domnul Gaspar, domnul Lepşa. Prea multe faţă de cei care sunt autorii nu am a spune. Comisia a luat în dezbatere într-o procedură, nu de urgenţă, dar grăbită acest proiect de lege, el vine în întâmpinarea unor nevoi, născute din practica discutabilă a retragerii şi modificărilor de acte normative. Nu vreau să trimit la scandalurile din presă. Vreau numai să consideraţi că acest proiect încearcă să elimine cauzele şi condiţiile care ar putea genera un asemena tip de folosire a Monitorului Oficial în alte scopuri decât cele pentru care Parlamentul l-a înfiinţat şi îl face funcţionabil.

Sub acest aspect, cu rugămintea de a nu pertracta, fără să fiu acuzat de vreo obrăznicie când folosesc cuvântul acesta, să încercăm ca, fără a fi într-o întrecere de tip nu ştiu care, să rezolvăm în această zi acest proiect, pentru a mai bifa încă o probă certă că atunci când există înţelegere între oameni, merge şi înţelegerea între partide, oricare ar fi ele.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbaterile generale? Dacă nu, trecem la dezbaterea pe articole. Începem cu titlul legii. Dacă sunt observaţii? Dacă nu, supun votului dumneavoastră titlul proiectului de lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cap.I - Dispoziţii generale. Dacă sunteţi de acord cu această formulare?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.1. Dacă sunt observaţii? Supun la vot.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.2. Dacă sunt observaţii? Supun la vot.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.3. Dacă sunt observaţii? Supun la vot.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cap.II - Structura Monitorului Oficial al României. Dacă sunt observaţii cu această formulare? Supun la vot.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.4. Dacă sunt observaţii? Supun la vot.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.5. Dacă sunt observaţii? Supun la vot acest articol.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.6. Dacă sunt observaţii? Îl supun la vot.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.7. Dacă sunt observaţii? Îl supun la vot.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.8. Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.9. Dacă sunt observaţii? Îl supun la vot.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cap.III - Procedura publicării actelor în Monitorul Oficial al României. Dacă sunt observaţii cu această formulare? Dacă nu, o supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Secţiunea I - Publicarea. Dacă sunt observaţii? Supun la vot.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.10. Dacă sunt observaţii? Supun la vot.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.11. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.12. Dacă sunt observaţii? Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Secţiunea a II-a - Republicarea şi rectificarea actelor. Dacă sunt observaţii? Supun votului această formulare.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.13. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.14. Dacă sunt observaţii? Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.15. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Secţiunea a III-a - Cheltuielile de publicare. Dacă sunt observaţii? Supun votului această formulare.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.16. Dacă sunt observaţii? Supun votului art.16.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.17. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cap.IV - Dispoziţii finale. Dacă sunteţi de acord cu această formulare?

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.18. Domnul deputat Ţurlea. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petre Ţurlea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am o întrebare pentru iniţiatori la acest art.18, care sună în felul următor. Îl citesc, pentru că mulţi dintre dumneavoastră nu aveţi textul în faţă. "Monitorul Oficial al României, partea a I-a se editează în traducere şi în limba maghiară". Întreb iniţiatorii dacă această precizare este conformă cu art.13 din Constituţie care scrie că singura limbă oficială în România este limba română, întrucât Monitorul Oficial este un document, deci, un document oficial. Deci, toate documentele oficiale, conform art.13 din Constituţie trebuiesc editate în limba română. Acesta este un plan.

În al doilea plan, dacă este neconstituţională formula de aici care ni se propune, evident, eu sunt pentru înlăturarea acestei formule, dar în cazul extrem când acceptaţi această precizare, s-ar face o discriminare la adresa celorlalte minorităţi. Dacă acceptaţi încălcarea Constituţiei, nu o acceptaţi pentru o singură minoritate, ci pentru toate minorităţile din ţara aceasta, măcar pentru cele care sunt reprezentate în Parlament prin deputaţi ai lor.

Deci, singura soluţie normală este respectarea Constituţiei, a art.13, deci, se editează numai în limba română, pentru că este act oficial sau în caz extrem, faceţi dreptate tuturor minorităţilor, nu doar uneia. Mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc. Punctul de vedere al iniţiatorilor? Domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Vreau să spun că acest text nu este o inovaţie a celor doi iniţiatori, este textul care este în vigoare şi în acest moment şi nu am făcut altceva decât să-l preluăm. Sigur că discuţii se pot face, dar cred că în momentul de faţă dacă am ajunge să nu mai reglementăm această situaţie, în fond ce se întâmplă? Se tipăreşte Monitorul şi în limba maghiară şi oferă posibilitatea de a se cunoaşte mai îndeaproape terminologia în limba respectivă. Rămâne ca plenul, sigur, să se pronunţe dacă se mai menţine reglementarea actuală sau nu se mai menţine.

Domnul Adrian Năstase:

Da, vă rog domnule deputat.

Domnul Székely Ervin:

Deci, în primul rând, aş vrea să fac o remarcă procedurală, potrivit regulamentului, amendamente se pot depune la Comisia juridică sau la comisia de specialitate cu 6 zile înainte de dezbaterea în plen a raportului respectiv, întrucât în plen nu se mai pot face amendamente de fond. Evident că aici ar fi vorba despre un amendament de fond, deci, nu poate să fie luat în discuţie.

În al doilea rând, Monitorul Oficial, varianta în limba maghiară, nu este un act oficial, este traducerea Monitorului Oficial, deci, nu există nici o interferenţă între acest text şi Constituţie, iar în al treilea rând, cred că este în interesul societăţii româneşti ca o populaţie care totuşi este însemnată în România să cunoască în limba ei cât mai bine normele juridice, tocmai pentru ca să poată să le respecte.

Deci, părerea mea este că textul trebuie să rămână aşa cum este. Vă mulţumesc.

Domnul Ilie Neacşu (din bancă):

Trebuie respins!

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc. Punctul de vedere al Comisiei juridice?

Domnul George-Iulian Stancov:

Drept să vă spun, în ignoranţa mea nu ştiam şi m-am interesat - şi specialiştii noştri cunosc bine - şi sunt convins că mulţi din sală cunosc, pentru că au lucrat în România aceasta de mai mulţi ani, publicarea în limba maghiară nu este nici o invenţie, nici o cucerire revoluţionară, este o realitate dinainte de decembrie '89. Ca atare, fără să fiu nostalgic, de data aceasta, vrând-nevrând, îmi pun şi eu o întrebare : Atunci cum se putea şi acum nu se poate?!

Aceasta este singura întrebare, apropo de democraţiea adevărată şi democraţia socialistă mult demolată. Fără să fiu nostalgic, întreb: cum putea funcţiona în totalitarism regula aceasta, şi în deplină democraţie şi înţelegere în concertul european şi mondial nu încăpem unii de alţii?

Vă mulţumesc. Întrebarea o daţi prin vot.

Domnul Adrian Năstase:

Da, vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

În primul rând, în ceea ce priveşte aspectele de procedură, pot fi depuse amendamente şi în timpul dezbaterilor, în mod excepţional, arată art.98: "Pot fi depuse amendamente noi şi în timpul dezbaterilor în plen." În mod expres se arată în art.94 că în faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente. Deci acesta nu ar fi un impediment pentru a discuta un astfel de amendament, doar atunci când dezbaterea amendamentelor relevă consecinţe importante asupra proiectului, spune art.99, acceptând deci că pot fi făcute amendamente şi în plen, preşedintele Camerei poate trimite textele în discuţie comisiei sesizate în fond, şi autorii amendamentelor au dreptul să fie ascultaţi în cadrul comisiei.

Deci, sub aspect procedural nu sunt dificultăţi în a accepta un astfel de amendament. Chestiunea aceasta nu este nouă, aşa cum arăta şi domnul deputat Gaspar; ea a fost examinată în mai multe rânduri şi în perioadele anterioare, îmi aduc aminte, şi în Biroul permanent în câteva rânduri în legislatura '92 - '96 şi în final votul a fost şi în acel caz, pentru raţiuni multiple, pe care nu este cazul să vi le prezint eu, votul, însă, pot să vă comunic, a fost în favoarea menţinerii acestei prevederi. De aceea, pentru că nu am un amendament contrar depus, voi considera că argumentele care au fost aduse de o parte sau de alta vor duce în final tot la o clarificare prin vot a acestei prevederi, şi din acest punct de vedere singura diferenţă ar fi dacă se supune la vot articolul sau amendamentul, eventual dacă domnul Ţurlea l-ar formula în scris, de eliminare a acestei prevederi, deci a art.18. Chestiunea este strict formală. Îl întreb pe domnul Ţurlea dacă doreşte să depună un amendament formal de acest gen.

Domnul Petre Ţurlea (din sală):

Doresc să fac o precizare.

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Petre Ţurlea:

Domnule preşedinte,

Deci am prezentat ideea de a elimina acest articol 18. Dar, în caz că Parlamentul - Camera Deputaţilor nu acceptă această formulă, vă propun măcar să mergem în spiritul de dreptate, de echitate şi să acceptăm traducerea şi publicarea în Monitorul Oficial în toate limbile acelor minorităţi naţionale care sunt reprezentate în Parlament ca minorităţi naţionale. Este un act de dreptate. Deci şi în limbile celor 14 sau 15 minorităţi naţionale care au un deputat ca minoritar în acest Parlament. Este şi un grup al minorităţilor. Trebuie să avem un echilibru între felul cum tratăm o minoritate şi cum le tratăm pe celelalte. Mulţumesc.

Deci este eliminare sau măcar, în cazul al doilea, ceea ce v-am prezentat mai înainte.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat,

Am o rugăminte: dacă puteţi să fiţi mai specific în propunerile pe care le faceţi. Deci, am o rugăminte: să luaţi o hârtie de aici, să completaţi amendamentul, pentru ca el să fie foarte clar, în aşa fel încât el să poată să fie prezentat pentru vot. În acelaşi timp, v-aş ruga, în măsura în care adăugaţi anumite chestiuni care au implicaţii financiare pentru Cameră sau pentru Monitor, să cerem şi un punct de vedere din partea Monitorului, în măsura în care am stabili o astfel de obligaţie pentru Monitor, care va trebui, din sursele sale de finanţare, să acopere nişte proiecte care pot să aibe justificare principială, dar care pot să însemne de fapt nişte cheltuieli destul de mari, bănuiesc, în măsura în care Monitorul s-ar mai tipări în încă 14 variante.

Între timp, îi dau cuvântul domnului deputat Pambuccian, din partea Grupului pentru minorităţile naţionale. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este un lucru pe care noi nu-l solicităm. Suntem convinşi că, dacă s-ar cere aşa ceva, în primul rând am ajunge la nişte costuri absolut aberante şi absolut inutile, pentru că etnicii noştri sunt bine alfabetizaţi şi cunosc bine limba română. (Aplauza.) Nu cred că aşa ceva este de solicitat din punctul nostru de vedere. Nu credem o asemenea presiune financiară, în condiţiile în care ştim foarte bine care este situaţie bugetului, în condiţiile în care ştim foarte bine care este situaţia economiei, ar fi de suportat. Gândiţi-vă la un tiraj, să spunem, de 2000 de bucăţi. În fiecare limbă, tehnic, ar fi imposibil în primul rând de realizat în timp util aşa ceva, iar din punct de vedere al costurilor, dacă înmulţim cu 14 un tiraj de 2000 de exemplare iarăşi ar fi absolut aberante costurile. Sigur, dacă vorbim de o minoritate mare, cum este minoritatea maghiară, aceasta este problema şi dreptul dânşilor să solicite aşa ceva. Însă noi nu solicităm absolut deloc un Monitor Oficial în 14 limbi în plus. În schimb, cred că ar fi foarte util dacă am avea un Monitor Oficial în limba engleză, de exemplu, pentru că în special în ceea ce priveşte legislaţia economică, ea este foarte puţin cunoscută în exteriorul ţării şi aici cred că ar trebui într-adevăr să facem ceva.

Mai mult, dacă tot discutăm despre acest lucru, cred că ar fi foarte important ca Monitorul Oficial să aibe, eu am văzut site-ul de pe Internet al Monitorului Oficial, să aibe cel puţin acolo o traducere în limba engleză a actelor pe care le produce, pentru că, repet, legislaţia românească este, din păcate, foarte puţin cunoscută în exteriorul ţării şi, dacă veţi vedea ce se întâmplă la nivelul ţărilor vecine, veţi constata că dânşii aici au acţionat mult mai inteligent şi mult mai eficient.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul deputat Gavra.

Domnul Ioan Gavra:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu mă bucur şi îl felicit pe domnul Varujan Pambuccian pentru faptul că există totuşi şi minorităţi care s-au alfabetizat, am înţeles că în sensul limbii române, în ţara noastră.

Domnilor colegi,

Tema în discuţie nu este nouă; s-a pus în fiecare an de când se editează Monitorul Oficial, din 1990. În 1990 a fost o situaţie specifică în Parlamentul României, când o anumită majoritate din alegeri a pulverizat pur şi simplu celelalte minorităţi, în sensul unor entităţi etnice în Parlamentul României care reprezentau nici 15%. Şi acea majoritate, printr-un vot, a hotărât în 1990 ceea ce şi astăzi este transcris în acest proiect de lege.

Problemele se pun din mai multe puncte de vedere şi sub mai multe aspecte la acest capitol. Nimeni nu doreşte discriminare, nici în sensul pozitiv, nici în sensul negativ al cuvântului. Problema este a costurilor. Costurile sunt enorme. Sunt de acord cu domnul deputat Pambuccian că dacă s-ar edita Monitorul Oficial, şi poate că aceasta ar trebui să facem noi şi să insistăm, în limbile de circulaţie internaţională, printre care şi engleza pe care domnia-sa o preferă, dar mai sunt şi alte limbi de circulaţie internaţională, am face un lucru bun şi poate că am fi de acord şi noi cu acest lucru, cu toate că suntem în condiţii bugetare austere. Dar, când nu există buget pentru salariile unor categorii bugetare importante din învăţământ, sănătate şi pe structura verticală altele, când s-au făcut majorări de taxe şi impozite pe produse de consum, pentru a asigura măcar la un nivel minimal bugetul rectificativ şi salvarea României până la sfârşitul anului, este pur şi simplu imoral să realizăm asemenea costuri suplimentare, pentru ce? Unde este respectul nostru pentru limba română - limba oficială a statului român? De ce cineva trebuie să înveţe limba română într-o altă limbă? De ce cineva trebuie să înţeleagă discursul legislativ, demersul legislativ şi legislaţia ca atare a limbii române într-o altă limbă, pentru că oricum traducerea întotdeauna, aşa cum ni s-a spus, este incompletă şi incorectă şi de aceea se întâmplă abuzuri, ilegalităţi şi neînţelegeri. De ce să protestăm continuu că nu s-a înţeles traducerea? De ce să protestăm continuu că alta este interpretarea în limba cealaltă? În ţara noastră este o singură limbă oficială, potrivit Constituţiei, limba română. Toate actele normative se editează în limba oficială a statului, ca oriunde în lume. Domnul Pambuccian are dreptate şi eu solicit că este moral ca, în raport cu Guvernul României, pentru că nu mai doreşte resurse bugetare suplimentare pentru o asemenea operaţie, dar vreau să vă spun că este imoral când spune că nu au nevoie celelalte minorităţi de aşa ceva. Păi este discriminare la nivelul minorităţilor. Nu există nimeni mai egal decât el în Parlamentul României.

Deci, domnule preşedinte şi domnilor colegi,

Rog Puterea, care ne-a cerut sacrificii, care cere populaţiei sacrificii, pentru că nu există resurse bugetare, rog Opoziţia să fie măcar de această dată unită în gestul de a apăra Guvernul, în sensul conducerii României sub aspect financiar, măcar până la sfârşitul acestui an, pentru că suntem într-un colaps total, să aibă în vedere acest argument. Este suficient că am dat 500 de milioane de lei, pe care va trebui să-i justifice Guvernul, pentru o comisie ilegală, neconstituţională, care se spune că evaluează dacă cineva este disponibil sau nu în ţara aceasta să înveţe limba română. Este culmea ironiei! 500 de milioane îi puteam folosi în altă parte, de exemplu să arborăm un drapel al României la clădirea Parlamentului României, care nu costa 500 de milioane, costa poate doar 500 de mii de lei. Dar am dat bani pe apa sâmbetei pentru a face studii, simpozioane, seminarii despre faptul dacă cineva este disponibil să înveţe limba română în România. Este o ruşine, domnilor! Noi ne vom împotrivi la acest capitol. Şi dacă aveţi moralitate şi susţineţi acest Guvern, aveţi în vedere că bugetul nu ajunge nici măcar să trăim în această ţară.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să fac două precizări: cheltuielile cu publicarea Monitorului Oficial partea I se suportă din bugetul propriu al Regiei Autonome Monitorul Oficial, şi nu din bugetul de stat.

Domnul Ioan Gavra (din sală):

Să-i dea statului banii aceia!

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule Gavra, lăsaţi-mă să îmi spun punctul de vedere.

O a doua chestiune: în legătură cu ceea ce a spus domnul deputat Pambuccian, vreau să vă reamintesc faptul că în legislatura 1992 - 1996 majoritatea legislaţiei române, începând cu Constituţia, legislaţia economică, legislaţia pe problemele minorităţilor, legislaţia privind tratatele internaţionale, a fost tradusă în ediţii bilingve şi trilingve. Nu ştiu dacă această chestiune se mai continuă în maniera în care s-a produs în legislatura anterioară, dar tocmai pentru a se cunoaşte legislaţia românească în afară, ba, mai mult, am luat legătura cu Ministerul de Externe şi am pus la dispoziţie, pentru a se difuza la toate ambasadele noastre, legislaţia română de care se interesau străinii, astfel încât publicarea în Monitorul Oficial sau editarea unui Monitor Oficial nu cred că îşi mai are rost, dar îşi are rostul foarte mult editarea unor broşuri legislative tematice în legătură cu legislaţia care interesează în exterior.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Marţian Dan.

Domnul Marţian Dan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Cred că problema care s-a ridicat trebuie să o judecăm cu foarte multă cumpătare şi să nu ne aprindem inutil.

Este vorba de faptul că această versiune în limba maghiară a Monitorului Oficial al României pune nişte probleme în legătură cu foloasele pe care editarea acestei versiuni le poate aduce. Eu cred că raţiunea editării actelor oficiale ale statului este aceea ca legile să fie cât mai bine şi exact cunoscute de către cetăţeni, de către agenţii economici, de către diferite instanţe şi autorităţi ale statului care, în virtutea forţei reglementatoare pe care legile o conţin, sunt chemate să ducă la îndeplinire acest lucru.

Aş vrea să avem în vedere faptul că, în virtutea dimensiunilor pe care le are, comunitatea maghiarilor care sunt cetăţeni de origine română are o seamă de note comune, dar şi unele aspecte specifice, legate de împrejurarea dacă membrii acestei comunităţi trăiesc în comunităţi compacte sau sunt într-o relaţie de diseminare, locuiesc în localităţi în care nu sunt compacţi, nu sunt majoritari, ci au condiţia de minoritari diseminaţi. În virtutea acestui fapt, mai ales acolo unde este vorba de comunităţi compacte, cunoaşterea limbii române are anumite carenţe. Sigur că mi se va replica că trebuie remediate aceste lucruri prin şcoală, prin instrucţie, prin învăţământ, ceea ce nu spun că nu este un obiectiv de urmărit şi absolut firesc. Dar legile trebuie să fie cât mai bine şi în profunzimea lor cunoscute de cetăţeni. Sunt foarte mulţi cetăţeni care au dificultăţi în ceea ce priveşte terminologia şi pătrunderea în adâncul semnificaţiei unor reglementări legale. Nu vrem noi ca cetăţenii acestei ţări să cunoască cât mai exact, cât mai profund şi să respecte riguros legile ţării? Din acest punct de vedere, editarea Monitorului Oficial în limba maghiară este un lucru, cred, util pentru societatea românească astăzi şi cred că şi în viitor.

În al doilea rând, există o tradiţie a României în abordarea acestei chestiuni: Monitorul Oficial a apărut în versiunea în limba maghiară şi între cele două războaie mondiale. A apărut şi în perioada regimului totalitar şi, iată, apare de un număr de ani, după 1989 până în prezent, de asemenea, în limba maghiară.

Eu cred că ar fi un pas de regresiune dacă noi acum am decide suprimarea editării în limba maghiară a acestui Monitor, a acestei versiuni a Monitorului Oficial. Şi eu cred, deci, că există motive de fond şi motive legate de o tradiţie şi un mod de a rezolva această problemă în România de care nu ar fi bine să facem abstracţie şi să adoptăm propunerea care a fost făcută.

Rog deci să fim cumpătaţi, rog să analizăm toate implicaţiile unei asemenea propuneri şi mie mi se pare că sunt temeiuri pentru a lua în considerare punctul de vedere pe care l-au expus şi iniţiatorii şi comisia care a analizat în fond.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Bălăeţ.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În legătură cu articolul acesta 18 din Capitolul IV şi cu problema aceasta care s-a ridicat, eu vreau să exprim o opinie care cred că este necesar să o avem în vedere.

Este adevărat că Monitorul Oficial a apărut şi înainte şi în limba maghiară, partea aceasta, dar a apărut selectiv, la cerere şi, cum să spun, nu în ansamblu. Nu a fost prevăzută într-un act oficial de nivelul unei legi şi cred că acelaşi lucru putem să îl facem şi de acum încolo. Problema apariţiei legilor noastre în alte limbi decât cea oficială a statului nostru este o problemă care cred eu că nu trebuie reglementată prin lege, ci pur şi simplu făcută după nevoi şi după cerere şi acolo unde considerăm că este absolut necesar. Altfel, toată partea aceasta I, care cuprinde un eşichier destul de larg de problematică, obligă la cheltuieli suplimentare care nu sunt necesare. De aceea, fără să spunem că Monitorul Oficial nu poate apărea şi în limba maghiară şi în alte limbi, limba germană de exemplu, care are şi ea o minoritate semnificativă în ţara noastră, nu mai vorbesc, cum s-a spus aici, de limbile de circulaţie internaţională, dar toate acestea trebuie făcute pe seturi de legi, gândite la fiecare caz în parte, şi nu oficializate prin actul acesta normativ.

De aceea, eu cred că art.18 nu trebuie prevăzut aşa. Trebuie să recunoaştem că legislaţie în limba maghiară a apărut şi poate să apară oricând în această ţară, dar selectiv, şi nu rigid, în cadrul acesta prevăzut de art.18. Respectiv, dacă articolul nu poate fi eliminat în întregime, deşi eu cred că nu este necesar în lege, trebuie adăugat acolo "...selectiv, după necesităţile şi solicitările care se fac."

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Da, mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă cer iertare pentru faptul că am venit precipitat. Am văzut de la comisie la televizor câteva intervenţii, cu unele dintre ele nu sunt de acord şi de aceea vreau să vă fac o propunere: în primul rând, nu am fost de acord cu ceea ce a spus domnul Gaspar - că fiind regie, costurile se suportă din câştigurile regiei, dar noi nu trebuie să uităm faptul că orice economist sau orice inginer, cât o fi el de submediocru, îşi dă seama că aceste costuri se regăsesc în preţurile pe care regia le practică pentru serviciile pe care le face Parlamentului, deci în banii pe care îi primeşte Camera Deputaţilor. Ca atare, nu ne este indiferentă suma pe care se va cheltui din bugetul care intră pentru serviciile pe care le solicită Camera Deputaţilor, cu toate că sunt de părere că este bine să fie publicat Monitorul Oficial, care este oglinda legilor noastre, în toate limbile din ţara aceasta, chiar şi în cele care nu sunt uzuale, este cu atât mai bine.

Sunt de părere şi vă fac propunerea ca, până nu ni se dă un cost pe care îl estimează Regia Monitorul Oficial că va fi în întregime la toată această publicaţie în limba maghiară, noi nu putem să decidem. Dacă această sumă este foarte mică, nesemnificativă, poate ne câştigă votul, iar dacă este mare şi semnificativă nu se justifică. Şi, ca atare, solicit, cu ajutorul dumneavoastră, bineînţeles, să se lungească măcar acest articol până când vom primi datele necesare de la regie.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Vă rog să-mi permiteţi să spun câteva cuvinte de la tribună. (Domnul Adrian Năstase se îndreaptă spre tribună.)

Stimaţi colegi,

Acest text are o semnificaţie deosebită în acest moment. Şi eu vă rog să vă aplecaţi asupra lui, înţelegând şi momentul în care votăm. Deci, poate că într-un alt moment, această discuţie ar fi avut doar un sens tehnic legat de costuri, de cheltuieli şi aşa mai departe. Dar vreau să vă spun că pentru raţiuni diverse, pe care le putem discuta acum, le putem rediscuta, această ediţie, de fapt o traducere, pentru că vă rog să vedeţi că art.18 spune că este vorba de o traducere a Monitorului Oficial, nu este vorba de o altă variantă, ci este o traducere din română în maghiară, deci este vorba de o acţiune care până la urmă este susţinută de Monitor şi, la momentul în care s-au făcut discuţiile respective în cadrul Biroului permanent în legislatura anterioară, Monitorul a arătat că poate să o susţină, ţinând seama şi de faptul că ediţia aceasta se vinde, pentru că ea are desfacere, are piaţă, şi în condiţiile respective Monitorul s-a angajat că poate să scoată această traducere în limba maghiară. Dar problema în sine este mai delicată la acest moment. Şi vă rog să ţineţi seama de acest moment. A fost o dezbatere legată de componenţa Biroului permanent, pe care v-o aduceţi aminte, aici, în Cameră. Este o discuţie care are loc în momentul de faţă la Comisia pentru învăţământ şi care are tot felul de reverberaţii. Vă rog să observaţi ziarele care au apărut astăzi şi ieri în Occident, care vorbesc şi dau cumva argumente celor mai bine sau mai rău intenţionaţi din anumite zone să vorbească despre o anumită atitudine în România în acest moment.

A transforma această chestiune tehnică, acum, într-o chestiune de principiu înseamnă a bloca discuţiile pe principii care sunt foarte serioase şi în celelalte zone. Deci eu cred că trebuie să rămânem la o discuţie serioasă pe problemele unde s-ar inova sau s-ar crea nişte standarde dincolo de ceea ce în mod normal există în alte părţi în lume sau în Europa, dar aici, unde în mod categoric este vorba de un drept neîntrerupt şi care a avut în mod evident aplicaţie şi în perioada ultimilor ani, eu cred că nu ar fi înţelept din partea noastră să intervenin. De aceea, fac un apel la dumneavoastră să acceptaţi la acest moment această chestiune. Nu ştiu, în viitor poate va fi un interes pentru a introduce în mod automat traduceri în engleză sau franceză sau în alte limbi, deşi acolo sigur că se merge mai curând pe chestiunile punctuale, pe colecţii de legi de domeniu economic, pentru că nu orice hotărâre sau orice chestiune care este publicată prezintă interes în Occident. Dar, în plus, eu cred că pentru a forţa în această perioadă cunoaşterea legii şi a cere aplicarea legii în acest moment, cel puţin, această acţiune a Monitorului Oficial este utilă.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Domnul Adrian Năstase îşi reia locul la prezidiu.)

Da, aveţi cuvântul doamna deputat.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Dat fiindcă noi, românii, mereu ocolim chestiunile de principiu, de aceea ne-am ales cu ceea ce ne-am ales până acum. Suntem un stat unitar român. De exemplu, URSS era o federaţie; era absolut necesar ca toate legile făcute în URSS să apară nu numai în limba rusă, ci în toate celelalte 14 limbi. Şi, totuşi, au apărut numai în limba rusă. În Republica Moldova, la 31 august 1989, s-a decretat limba română limbă oficială.

Bineînţeles, rusofonii s-au opus ca să apară documentele numai în limba română şi, iată, aşa, noi, cu Armata a 14-a în coastă, am obţinut ca documentele Parlamentului să apară numai în limba română. Mă mir că statul unitar român, Parlamentul României nu vrea să înţeleagă că nu putem să facem nici un fel de concesii în acest sens.

În America locuiesc peste 6 milioane de maghiari şi aici e numai limba engleză cea oficială. În Franţa numai limba franceză e limbă oficială, în Germania numai limba germană e limbă oficială, la fel trebuie să fie şi la noi. Nu suntem o federaţie, suntem stat unitar român. (Aplauze în partea Grupul parlamentar al PRM.)

Domnul Adrian Năstase:

Doamna deputat, încă o dată, nu este vorba de o chestiune care vizează limba oficială. Este vorba de o traducere.

Da, stimaţi colegi, eu cred că s-au prezentat argumente într-un sens şi într-altul şi cred că este suficientă dezbaterea, fiecare ştie cum trebuie să voteze, fiecare şi-a făcut deja, şi-a exprimat un punct de vedere. De aceea, am să rog încă o dată liderii grupurilor să invite în sală toţi colegii ca să putem realiza un vot.

Avem deocamdată două variante, avem textul, aşa cum există, art.18, textul propus de iniţiator şi textul domnului deputat Ţurlea, care este formulat în felul următor: "Monitorul Oficial se publică în limba română şi în limbile minorităţilor naţionale reprezentate în Parlament". Bănuiesc că este vorba aici şi de limba maghiară sau, nu-mi este foarte clar, dacă se referă numai la limbile grupului minorităţilor sau şi la limba maghiară.

Da, domnul deputat Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă cer scuze, dar în cazul intervenţiei mele am făcut o propunere. V-aş ruga s-o puneţi la vot.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Eu am o rugăminte. Dacă aveţi propuneri de amendament, aveţi aici hârtie care se completează şi pe care, după aceea, mi le daţi şi eu le supun la vot, dacă este cazul, sau le trimit la comisie, dacă este necesar. Chestiunea banilor... să facem o examinare cât costă propunerea domnului Ţurlea? Dumneavoastră vreţi... asta cred că se poate spune de îndată pentru că este o chestiune pe care Monitorul Oficial o face de ani de zile. Deci, nu va începe de acum încolo s-o facă. Sigur, este cineva de la Monitorul Oficial care ne poate da aceste informaţii? Îmi dau seama că asta este chestiunea care vă reţine de la vot.

Domnul deputat Gavra.

Domnul Ioan Gavra:

Domnule preşedinte,

Până la rezolvarea acestei probleme, în sensul oferirii unui răspuns - pentru că este obligatoriu să i se dea răspunsul pe loc unui deputat sau dacă se întrerup lucrările până se dă răspunsul, pentru că urmează votul pentru acest articol - se poate ca cineva de la aparatul tehnic să convoace de la Monitorul Oficial pe cineva, că este sub autoritatea Parlamentului României, Camera Deputaţilor, editarea în Monitorul Oficial.

Eu revin la textul pe care dumneavoastră urmează să-l supuneţi la vot. Eu nu vreau să prelungesc discuţiile la acest capitol în sensul susţinerii, motivării mai mult sau mai puţin pasionale, de ordinul timpilor, a duratelor şi al drepturilor câştigate. Nu este nici un drept câştigat, să ştiţi. A fost o decizie a Parlamentului României, drepturi câştigate nu există decât drepturi alocate, dacă vreţi, consacrate prin lege.

Dacă toată discuţia aceasta s-ar purta la televiziune sau în faţa oricărui mic ecran al televiziunilor particulare, cred că aţi vorbi altfel, mulţi dintre dumneavoastră, în poziţia în care ministrul de finanţe vine să ne spună că asta este situaţia. Ne îngropăm sau ba. Şi aici discutăm cu largheţe. Nu contează că Monitorul Oficial plăteşte. Banii respectivi pot fi uilizaţi în altă parte. Hai să traducem în limbile de circulaţie internaţională că nu ne cunoaşte lumea. Dacă tot suntem europeni şi celor cărora le revine această danie a Parlamentului se consideră mari europeni, dar nu ştiu în ce limbă, că limbile sunt altele de circulaţie internaţională, hai s-o facem, dacă sunt disponibilităţi la Monitorul Oficial pentru asemenea chestiuni, să începem să fie un început, un pretext pentru a edita nu volume, ci sinteze în limbi de circulaţie internaţională ca să ştie lumea, să nu mai publice altceva ziarele, ce facem noi în Parlamentul României la capitolul legislativ. Textul pe care îl citiţi dumneavoastră, îmi pare foarte rău, trebuie modificat, pentru că domnul Varujan Pambuccian, liderul Grupul parlamentar al minorităţilor a refuzat o asemenea ofertă, a fost generos sub aspectul finanţelor. Deci nu în limbile minorităţilor, că iese Turnul Babilonului, până la urmă, din acest text. Să vedem care e propunerea concretă, în câte limbi sau în ce limbi să se editeze. Eu vă propun o singură limbă, dacă dumneavoastră mai cunoaşteţi şi altele oficiale, sigur, nu materne, ci oficiale, care e şi maternă, din păcate, pe teritoriul României, pentru alţii. Deci să se editeze Monitorul Oficial în limba oficială a statului român care este aceea... ghici ciupercă ce-i... poate vor spune şi alţii, că o recunosc până la urmă.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Da.

Domnul Ioan Gavra:

Nu am nevoie de aplauze, eu vreau urale.

Domnul Adrian Năstase:

Nu este nevoie, am înţeles, argumentele sunt foarte clare.

Eu vă propun următorul lucru şi nu are rost să revenim de 2-3 ori la argumentele care s-au dat. Rog să fie aduse de la Monitorul Oficial datele necesare.

Până atunci trecem la următoarele articole din iniţiativa legislativă, eventual, dacă este cazul, la următoarele puncte de pe ordinea de zi, ca să câştigăm timp. Aşa, doar să facem acum toată dimineaţa discuţii despre traduceri şi despre dicţionarul explicativ al limbii române, cred că este totuşi prea mult. Mai ales, că discuţiile acestea le ştim de ani de zile. Sunt unii care sunt pentru şi alţii împotrivă. Asta e.

Eu vă propun să trecem la următorul articol, între timp să fie aduse datele necesare de la Monitorul Oficial, să vină cineva care să ni le prezinte.

Art.19. Dacă sunt observaţii? Dacă nu sunt, supun votului dumneavoastră art.19.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere art.19 a fost aprobat.

Art.20, dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere, art.20 a fost adoptat.

Art.21, dacă sunt observaţii?

Da, domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Iniţiatorii vă propun ca alin.1 al art.21 să fie reformulat în felul următor: "Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicare în Monitorul Oficial al României - partea I-a".

Alin.2 rămâne în redactarea care se află în proiect.

Domnul Adrian Năstase:

Dacă sunt observaţii pe acest amendament. Nu sunt.

Îl supun votului dumneavoastră. Este vorba de primul alineat, nu? Domnule Gaspar, alin.2 rămâne? Bun. Este vorba de primul alineat al art.21, în formularea prezentată la microfon de domnul deputat Gaspar.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi alin.1 a fost adoptat.

Alin.2, dacă sunt observaţii? Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului art.21, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, art.21 a fost adoptat.

Stimaţi colegi,

Vă propun să trecem la următorul punct de pe ordinea de zi, aşteptând să fie transmise datele de la Monitorul Oficial şi atunci vom finaliza acest lucru. Poftim?

Domnul Ioan Gavra:

Am încheiat dezbaterile la acest punct, da? Aş dori să iau cuvântul....

Domnul Adrian Năstase:

Da. Am încheiat dezbaterea la acest punct şi trecem la următorul punct de pe ordinea de zi.

Da, aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Gavra:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Urmează să acordăm, după primirea informaţiilor privind costurile editării Monitorului Oficial, sper că s-a înţeles că e Monitorul Oficial şi, dacă e oficial, e în limba oficială. Dar, mă rog, se fac şi derogări, probabil. Până la votare, sigur, mai este timp de reflecţie.

În acest interval de timp, vreau să vă aduc aminte despre o dispoziţie a Constituţiei României, pentru care încă la Camera Deputaţilor nu s-au făcut delegările legale necesare, că este o lege pentru aplicarea corespunzătoare a....

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, poate că eu nu am fost suficient de clar, am încheiat dezbaterea...

Domnul Ioan Gavra:

Dar nu despre asta e vorba, eu am făcut o legătură că ...

Domnul Adrian Năstase:

Păi, ce facem? Punem în discuţie Constituţia? Eu v-am spus următorul lucru. Am încheiat această dezbatere. În momentul în care se vor prezenta datele de la Monitorul Oficial şi va fi cazul să facem alte intervenţii, o să vă dau cuvântul.

Domnul Ioan Gavra:

Dar nu mă refer la acest lucru. Trebuie să ne înţelegem, am spus să aşteptăm.

Domnul Adrian Năstase:

Atunci să vă referiţi ori la o chestiune de procedură, ori la o chestiune care este pe ordinea de zi.

Domnul Ioan Gavra:

Deci, v-am cerut cuvântul în numele Grupului parlamentar al PUNR, pentru a face o declaraţie.

Potrivit art.12 alin.1 din Constituţia României, drapelul României reprezintă unul dintre simbolurile naţionale fundamentale ale acestui stat şi ale ţării noastre. În acest sens, Parlamentul României, legiuitorul, a adoptat şi un act normativ prin care se stipulează modul în care se arborează drapelul României de către instituţiile democratice ale statului român la nivel central şi local.

Din păcate, la nivel naţional, lucrurile nu sunt soluţionate în sensul aplicării legii la Camera Deputaţilor. Celelalte puteri ale statului, Preşedinţia, Guvernul României şi cealaltă componentă a Parlamentului, Senatul României, au arborat, potrivit legii pe care noi am adoptat-o, drapelul naţional, tricolorul românesc pe sediile clădirilor unde îşi desfăşoară activitatea. Aplicarea acestei legi a întârziat nepermis de mult şi inacceptabil la Camera Deputaţilor. Parlamentul României, în sensul Palatului Parlamentului, unde este sediul Camerei Deputaţilor, încă n-a reuşit să disponibilizeze fondurile necesare pentru a arbora tricolorul românesc pe clădirea Parlamentului care repezintă un element de simbol naţional fundamental, de indentitate a noastră, a parlamentarilor că suntem români şi reprezentăm naţiunea română şi, bineînţeles, de respectare a legii. Întrucât asemenea demersuri s-au mai făcut şi la nivelul Biroului permanent şi nu s-au luat măsurile tehnice necesare pentru a arbora tricolorul românesc la locul cuvenit, la sediul Camerei Deputaţilor, PUNR donează conducerii Camerei Deputaţilor tricolorul pentru a fi arborat, în sfârşit, începând cel târziu de mâine pe clădirea Palatului Parlamentului.

Sigur, domnule preşedinte, este un gest simbolic, sperând că se vor găsi banii necesari, măcar la acest capitol, că uite că la altele se găsesc cu nemiluita, ca să fie arborat tricolorul românesc în consonanţă cu dimensiunile acestei clădiri. Să sperăm că sub tricolor veţi putea vota cu inima pe conştiinţă, cum spunea domnul Lupu. Adică, veţi putea vota cu conştiinţa, domnule Lupu, aşa spuneaţi dumneavoastră. Deci să ne fie frică măcar de crucea, pe care tot PUNR-ul v-a donat-o, în sensul că suntem creştini, şi de acest simbol sacru al neamului - tricolorul - atunci când votaţi. votaţi pentru România şi nu pentru altcineva.

Vă mulţumesc şi vi-l înmânez, domnule preşedinte. (Domnul deputat Gavra înmânează un pachet alb domnului Năstase, care îi mulţumeşte.)

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, vreau să vă spun că momentul pentru declaraţiile politice a fost astăzi de la orele 8,30 la 9,20. E adevărat că dumneavoastră aţi venit mai târziu şi nu aţi fost prezent la intervalul respectiv. V-aş ruga, dacă se poate, să vă treziţi mai devreme, să veniţi la momentul în care se fac declaraţiile politice. Această chestiune nu a fost pe agendă, eu v-am dat cuvântul pentru că am bănuit că este o chestiune legată de regulament sau legată de ordinea de zi. Nu putem să întrerupem dezbaterile în funcţie de anumite chestiuni.

Pe de altă parte, vreau să vă spun că, din păcate, Biroul permanent, în perioada în care dumneavoastră aţi făcut parte din Biroul permanent, iată că nu a luat o astfel de măsură, dar acum când dumneavoastră nu mai faceţi parte din Biroul permanent, s-ar putea ca măsura aceasta să fie aplicată, ceea ce reprezintă totuşi un paradox. Eu vă rog, dacă se poate, să continuăm dezbaterea de astăzi, care este blocată în acest moment, în aşa fel încât să asigurăm o eficienţă mai mare şi...

Domnul Ioan Gavra:

Daţi-mi, vă rog, dreptul la replică!

Domnul Adrian Năstase:

Nu, nu există drept la replică. Numai la ziar există drept la replică. Aici, nu, eu nu vă dau, numai în momentul în care ... Deocamdată eu conduc această şedinţă şi eu vă spun ce este regulamentar şi ce nu. Aceasta nu este o chestiune personală, tocmai.

Domnul Ioan Gavra:

M-aţi jignit şi eu trebuie să spun ceva... e o chestiune personală.

Domnul Adrian Năstase:

Eu nu v-am jignit, tocmai, eu ... Care este chestiunea personală, vă rog s-o lămuriţi.

Domnul Ioan Gavra:

Dacă nu cunoaşteţi regulamentul, vă spun eu ce scrie acolo.

Domnul Adrian Năstase:

Nu, asta vă spun eu. Deocamdată, regulamentul ...

Domnule deputat, pentru o chestiune personală, eu am făcut o precizare legată de program...

Domnul Ioan Gavra:

Şi de regulament, lucru care este inadmisibil,… acordaţi oricând oricărui deputat într-o chestiune de procedură şi care înseamnă regulament, domnule preşedinte,

Domnul Adrian Năstase:

Dumneavoastră aţi cerut cuvântul într-o chestiune care nu era de procedură şi aţi făcut un anunţ.

Domnul Ioan Gavra:

Şi dumneavoastră aţi intervenit cu procedura şi a trebuit să vă răspund la procedură. Obligatoriu. Vă rog frumos să-mi daţi cuvântul să aducem adevărul în faţă în legătură cu...

Domnul Adrian Năstase:

Luaţi cuvântul, domnule Gavra, că-mi dau seama că ...

Domnul Ioan Gavra:

Domnule preşedinte, nu are rost să reluăm discuţiile pe regulament, decât pe texte. Ceea ce spuneaţi dumneavoastră de dimineaţă că eu nu am venit la lucrările Camerei decât mai târziu, mie îmi plac ironiile. Eu vreau să vă anunţ că dumneavoastră nu aţi participat cu lunile la Parlament. Asta este altă problemă, nu mă interesează că e problema dumneavoastră. Sunteţi şef de grup parlamentar, dar nu vă permit să jigniţi pe altcineva. Eu am venit exact în momentul în care au început lucrările şi am stat acolo. Dumneavoastră vă uitaţi în faţă, că e bine aşa. După care am coborât în sală şi e bine că m-aţi văzut şi m-aţi şi salutat. Dar, nu e o problemă, pentru că participarea mea la lucrări n-o contabilizaţi dumneavoastră şi nici eu pe a dumneavoastră. Fiecare grup parlamentar este independent să ia măsurile de rigoare regulamentare. Nu asta e problema. Competiţia nu trebuie să vină la nivel de persoană sau de orgolii, ci la nivel de lege şi regulament. Dumneavoastră nu aveţi dreptate în ceea ce aţi spus, pentru că cele 40 de minute, 50, sunt alocate pentru intervenţii personale se cheamă, domnule preşedinte, citiţi articolul, eu sunt autorul introducerii acelui articol în fostul regulament. Intervenţiile personale ale deputaţilor, sunt probleme din circumscripţie şi probleme care nu reclamă intervenţia politică a grupului parlamentar.

În regulamentul Camerei Deputaţilor, din păcate, nu s-a stipulat o prevedere când şi cum se fac declaraţiile politice în numele grupurilor parlamentare. Dar e de la sine înţeles, vorba domnului deputat Adrian Severin, că: "ceea ce nu scrie se face". Deci se poate, că aşa e justiţia. La Senat, luni se fac declaraţii politice pentru că la domniile lor în regulament se prevăd declaraţiile politice ca literă de regulament. Poate că în viitorul regulament vom spune clar ce înseamnă declaraţia politică. Dar, oricând, domnule preşedinte, în timpul lucrărilor, un lider de grup parlamentar, structura de bază prin care funcţionează Camera Deputaţilor, poate să ceară cuvântul pentru o problemă a grupului parlamentar pentru că reprezintă opinia electoratului. Nimeni nu-i poate lua cuvântul. Deci alegaţiile dumneavoastră pe regulament nu au legătură cu intervenţia mea. Intervenţiile de dimineaţă sunt pur şi simplu personale. Tocmai de aceea nimeni nu face… decât din circumscripţii, o problemă legată de o anumită aniversare şi aşa mai departe.

Vă mulţumesc frumos, respectăm regulamentul şi luăm principiul juridic al domnului Severin care s-a aplicat şi până acum ca şi cutumă practică, "ceea ce nu scrie se poate". E în regulă. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Următorul punct pe ordinea de zi, vă rog. E vorba de propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială

Dau cuvântul iniţiatorului. Domnul deputat Kerekes.

Domnul Kerekes Karoly:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această iniţiativă legislativă la care este coautor şi domnul deputat Dumitru Buzatu de la Grupul parlamentar al PDSR, promovează o noutate în domeniul reglementărilor de pensii propunând neacordarea pensiei de urmaş pentru persoana care a cauzat moartea susţinătorului său de pe urma căruia decurge dreptul la pensie. Ideea mi-a fost sugerată de art.655 din Codul civil care prevede următoarele: "Este nedemn de a succede şi prin urmare exclus de la succesiune condamnatul care a omorât sau a încercat să omoare pe defunct".

Pentru identitate de raţiune am propus ca pensia de urmaş să nu se acorde persoanei condamnate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru săvârşirea infracţiunii de omor, tentativă de omor sau lovituri cauzatoare de moarte asupra susţinătorului de pe urma căruia decurge dreptul de pensie. Deşi dreptul la pensie este un drept constituţional, exerciţiul acestuia poate fi restrâns în cazurile prevăzute de art.49 din Constituţia României. Un astfel de caz de restrângere este apărarea moralei publice. Neacordarea pensiei de urmaş pentru persoana care i-a cauzat moartea susţinătorului său, de pe urma căruia decurge dreptul la pensie, este fără îndoială o măsură de apărare a moralei publice.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Valentin Iliescu, preşedintele Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, pentru a prezenta raportul comisiei.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Valentin Adrian-Iliescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru muncă şi protecţie socială, în şedinţa din 4 iulie, a luat în dezbatere iniţiativa domnului deputat Kerekes cu care a fost de acord, singurele modificări survenite în raportul comisiei nefiind pe fondul iniţiativei colegului nostru, ci aş spune, în primul rând, de natură tehnică legislativă.

Având în vedere avizele favorabile pe care comisia le-a primit din partea comisiei juridice şi a consiliului legislativ, inclusiv, susţinerea din partea reprezentanţilor executivului, respectiv, a Ministerului Muncii, comisia vă propune dezbaterea şi adoptarea raportului prezentat de Comisia de muncă.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Kerekes.

Domnul Kerekes Karoly:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

O singură completare, mai bine zis, o precizare. Aş vrea să precizez că acest principiu se regăseşte şi în proiectul de Lege nr.80/1992, adică proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor. Proiectul de lege care a fost adoptat de către noi în sesiunea de primăvară şi tot aşa, săptămâna trecută, şi de către Senat.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Începem dezbaterea proiectului de lege. Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbaterile generale. Este vorba de o lege organică, de aceea vă rog să aveţi grijă şi liderii grupurilor să invite în sală toţi colegii, pentru ca votul final să poată să fie exprimat în condiţii regulamentare.

Dacă doreşte cineva să participe la dezbaterile generale? Dacă nu trecem la dezbaterile pe articole.

Titlul legii. Vă rog să observaţi modificarea propusă de către comisie. Iniţiatorul este de acord cu această modificare? Da.

Supun votului amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate. Titlul legii a fost adoptat.

Art.unic este, de asemenea, modificat de către comisie. Iniţiatorii sunt de acord cu formularea amendamentului? Da. În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră articolul unic în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vă propun să exprimăm votul final al acestei legi la 11,30 împreună cu celelalte legi care vor mai fi votate la acel moment. Este vorba de un proiect de lege care a rămas de ieri, la care vom mai adăuga şi alte texte în discuţie astăzi.

Următorul punct pe ordinea de zi este proiectul de Lege pentru completarea Anexei nr.1 la Ordonanţa Guvernului nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie.

Dacă este cineva prezent din partea iniţiatorului?

Vă rog să luaţi cuvântul.

Domnul Lany Szabolcs:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Din partea Ministerului Industriei şi Comerţului, mă numesc... şi sunt secretar de stat.

Solicitarea se referă la un art.unic privind introducerea în Ordonanţa Guvernului nr.20 privind activitatea în metrologie a unei unităţi de măsură, respectiv piciorul. Unităţile de măsură folosite în aviaţia internaţională sunt reglementate prin prevederile Anexei nr.5 la Convenţia aviaţiei civile internaţionale de la Chicago - unităţi de măsură. Recomandarea a IV-a a actului final al convenţiei recunoaşte sistemul metric ca fiind sistemul principal de unităţi de măsură pentru navigaţia aeriană, cu excepţia situaţiilor în care acest lucru este indezirabil sau impracticabil.

Ediţia a IV-a a Anexei nr.5 specifică utilizarea sistemului ISO de unităţi de măsură pentru navigaţia aeriană, dar permite şi realizarea unor alte unităţi de măsură, unele în mod permanent, altele numai temporar. Printre unităţile de măsură utilizabile temporar sunt specificate: piciorul pentru măsurarea distanţelor, respectiv înălţimilor, şi piciorul pe minut pentru măsurarea vitezelor.

Situaţia în România, conform legislaţiei române, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 90/1992 privind activitatea de metrologie, modificată şi aprobată prin Legea nr.11/1994 în toate domeniile de activitate din ţara noastră trebuie să se utilizeze unităţi de măsură legale, stabilite prin acelaşi act normativ. În Anexa nr.1 la Ordonanţa Guvernului nr. 20, prin care sunt enumerate unităţile de măsuri legale în România la Cap.II, III, - unităţi menţinute temporar împreună cu sistemul internaţional - figurează pentru a fi folosite, în continuare, în domeniul aeronautic următoarele: mila marină şi nodul care, prin urmare, sunt unităţi de măsură legale. Unitatea de măsură propusă care nu figurează în lista unităţilor de măsură legale este piciorul.

În conformitate cu reglementările internaţionale în domeniul aviaţiei civile, piciorul este folosit pentru măsurarea următoarelor mărimi: pentru altitudini, înălţimi, cote şi niveluri, alături de metru, respectiv pentru viteza verticală picior/minut, alături de metru/secundă. Se constată folosirea în paralel a două unităţi de măsură pentru distanţe verticale: metrul, sub înălţimea de tranziţie şi piciorul, deasupra nivelului de tranziţie. Această situaţie se datorează condiţiilor istorice şi dotării flotilei româneşti, în special cu avioane de provenienţă sovietică înainte de 1989. În ultimii ani, situaţia s-a schimbat în mod radical în aviaţia civilă din România prin dotarea companiilor româneşti cu avioane preponderent de fabricaţie occidentală. Sub aspect tehnic piciorul şi mila nautică sunt unităţi de măsură mai adecvate decât metrul şi kilometrul, pentru măsurarea distanţelor verticale şi, respectiv, orizontale, folosite în navigaţia aeriană, ţinând cont de echipamentele pereche bord-sol existente.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc. Dacă se poate, mai succint. Am înţeles raţiunea pentru modificare...

Domnul Lany Szabolcs:

În concluzie, dacă îmi permiteţi, să solicităm aprobarea introducerii acestui supliment, respectiv a unităţii de măsură - piciorul.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc foarte mult. Raportul comisiei.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Deoarece profesorul Lany Szabolcs a făcut o expunere dezvoltată a necesităţii acestei modificări în raportul comisiei, noi susţinem utilitatea aprobării proiectului de lege, în forma prezentată de către iniţiatori.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Da.

Domnul deputat Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Problema sistemelor de unităţi de măsură este foarte veche, de când lumea şi va dăinui în continuare. Noi lucrăm deja, ne-am orientat către Sistemul Internaţional de Unităţi de Măsură, trecând prin etapele acelea dure de trecere de la unităţile de măsură arhaice româneşti la acestea moderne care au câştigat, sistemul acesta şi unităţile acestea, întreaga planetă.

Eforturi disperate fac ţările anglo-saxone de a asimila Sistemul Internaţional de Unităţi de Măsură şi întreaga lor literatură este oglinda acestui efort. Cărţile universitare sunt redactate în ambele sisteme de unităţi de măsură. Eu nu înţeleg de ce este nevoie de un asemenea proiect de lege, ca noi să creăm breşe în sistemul nostru internaţional, adoptând unităţi de măsură deja perimate în ţările anglo-saxone, pentru că există un echipament cu asemenea instrumente de măsură. Şi noi avem manometre, în atmosfere. Am trecut la bari, pentru presiuni. De ce să nu facă constructorii de nave efortul de a le proiecta, executa şi dota cu instrumente de măsură în sistemul internaţional ?!.

Daţi-mi voie să exprim punctul de vedere al deputaţilor Partidului România Mare, că suntem împotriva unui asemena sistem paralel, incipient, dacă vreţi, de introducere, de legiferare la noi.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Punctul de vedere al iniţiatorului. Dacă vreţi să răspundeţi la aceste observaţii?

Domnul Lany Szabolcs:

Domnule preşedinte,

Stimate doamne şi domni deputaţi,

Unitatea de măsură - piciorul - ....

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog să ridicaţi puţin microfoanele ca să se audă foarte bine ce spuneţi.

Domnul Lany Szabolcs:

Într-adevăr, este vorba de o unitate de măsură care este veche şi care are o utilizare tradiţională. Problema pentru care se cere adoptarea acestei unităţi, de fapt, Ministerul Transporturilor cere aceasta, este aceea de a asigura o siguranţă în zbor, pentru a nu avea probleme în ceea ce priveşte corelarea cu unităţile de măsură diferite. Respectiv cunoaşterea acestei unităţi de măsură şi folosirea unităţii de măsură - piciorul - în aeronautică, se consideră că este un element de siguranţă a zborului.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Stimaţi colegi,

Problema unităţilor de măsură nu este a unui singur minister, a Ministerului Transporturilor, sau numai a unui singur departament, Departamentul aviaţiei, din acest minister. Problema aparţine de stat.

Deci, ar trebui să consultăm în această problemă Institutul de Metrologie, să-şi dea avizul dacă acceptă apariţia, pe această cale, la solicitarea unui minister, a unui alt sistem de unităţi de măsură, paralel. Că de la introducerea piciorului derivă: picior pe secundă, picior pe secundă la pătrat, pentru viteză, acceleraţie etc. rezultă alte unităţi de măsură, derivate. Argumentul nu rezistă.

Domnul Adrian Năstase:

Punctul de vedere al comisiei.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Domnule preşedinte,

Noi credem, în continuare, că este util acest paralelism. De altfel, este prevăzut şi într-o serie de prevederi ale unor acte cu caracter internaţional, şi eu am în faţă prevederile documentelor Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, iar pentru o corelare între diversele ţări, mi se pare corectă menţiunea pe care iniţiatorul a făcut-o.

Domnul Adrian Năstase:

Punctul de vedere al iniţiatorului. Dacă mai aveţi ceva de adăugat?

Deci, reprezentantul Institutului de Metrologie. Aveţi cuvântul.

Domnul Dan Stoichiţoiu:

De la Biroul Român de Metrologie legală, care de fapt este iniţiatorul Legii metrologiei, Ordonanţa nr. 20.

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi deputaţi,

Bineînţeles că domnul deputat are dreptate, în sensul că România este membră fondatoare şi semnatară a Convenţiei metrului şi noi am semnat că ne aliniem la Sistemul internaţional de unităţi de măsură, care este prevăzut în lege, dar, în paralel, se practică şi folosirea de unităţi de măsură tolerate.

Bineînţeles că Ministerul Transporturilor poate folosi piciorul pentru măsurarea altitudinii, ca unitate paralelă cu cea prevăzută prin lege. De fapt, toţi călătorim cu avionul, dumneavoastră aţi văzut pe ecrane că apare simultan, adică alternativ, şi transmiterea cotelor în metri şi după aceea în feet, în picioare şi aşa mai departe.

Deci, problema este că, într-adevăr, ar părea paradoxal să introducem o unitate de măsură care nu face parte din Sistemul internaţional de unităţi de măsură, dar la punctul 2.3 din Anexa unităţilor de măsură mai apar şi alte unităţi menţinute temporar, împreună cu sistemul interanţional, cum ar fi mila, arul, hectarul şi aşa mai departe.

Deci, se poate introduce şi piciorul alături de acestea sau, foarte bine, nu se poate intruduce. Este o decizie pe care dumneavoastră o puteţi lua prin vot. Eu vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Trecem la dezbaterea proiectului de lege. Întâi titlul legii. Dacă sunt observaţii? Dacă nu, supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Două voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Cu două voturi împotrivă şi o abţinere, titlul legii a fost adoptat.

Articolul unic. Dacă sunt observaţii? Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 8 voturi împotrivă.

Abţineri?

Cu 8 voturi împotrivă articolul unic a fost adoptat.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 8 voturi împotrivă.

Abţineri?

Cu 8 voturi împotrivă proiectul de lege a fost adoptat.

Vă mulţumesc.

Mergem mai departe.

A venit doamna directoare Ciubâncan. O rog să prezinte, din partea Monitorului Oficial, datele care au fost solicitate în legătură cu varianta, cu traducerea în limba maghiară a exemplarelor din Monitorul Oficial.

Aveţi cuvântul, doamna directoare.

Doamna Eugenia Ciubâncan:

Bună ziua, domnule preşedinte,

Bună ziua, domnilor deputaţi,

Partea I a Monitorului Oficial, în traducerea în limba maghiară, cuprinde legile şi deciziile Curţii Constituţionale la acestea, hotărârile de Guvern cu caracter normativ, de interes general.

După cum se vede, sfera este mai restânsă decât la Partea I, în limba română şi, ca urmare, în anul 1998 au fost tipărite 135 de numere, faţă de 335 în limba română.

Tirajul publicaţiei în limba maghiară este de 199 de exemplare de apariţie, din care 174 reprezintă abonamentele. 25 de exemplare sunt de serviciu şi au destinaţia: Biblioteca Naţională şi biblioteca proprie, redacţie şi altele.

Distribuţia tirajelor pe judeţe este următoarea: judeţul Bihor - 12 exemplare; judeţul Covasna - 20; judeţul Harghita - 35; judeţul Mureş - 12; judeţul Timiş - 3. Două exemplare pleacă la export. În Capitală se distribuie 11 exemplare.

În anul 1997 regia a cheltuit 152.519.124 lei pentru realizarea publicaţiei, înregistrând pierderi de peste 95 de milioane, puţin peste.

Pe primele 7 luni ale anului regia a cheltuit puţin peste 125 de milioane, înregistrând pierderi de 74 de milioane.

Regia compensează pierderile din veniturile din alte activităţi. Nu primeşte subvenţii de la buget pentru această publicaţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Dacă mai sunt întrebări?

Da, domnule deputat, vă rog.

Domnul Marcu Tudor:

Dacă-mi permiteţi? Eu aş întreba, pentru că nu sunt în temă şi tocmai de aceea a venit doamna directoare, dacă acele 125 de milioane, care reprezintă costurile totale, sunt cheltuite din sumele, în parte, provenite din câştigurile de pe urma publicaţiilor comandate de Parlament?

Domnul Adrian Năstase:

Dacă puteţi să răspundeţi?

Doamna Eugenia Ciubâncan:

Nu se pune o asemenea problemă.

Regia Autonomă Monitorul Oficial are 40 % din venituri din alte surse decât publicaţiile oficiale ale statului, iar ponderea încasărilor de la Parlament este cu totul nesemnificativă; cu totul nesemnificativă!

Nu există aici, noi avem abonaţi. Avem 60.000 de abonaţi la Partea I. Statul nu dă nimic regiei, ia! (Aplauze în sală.)

Iertaţi-mă că am fost concisă. Pot să spun sub ce formă, ce fel de taxe, impozite, dar dumneavoastră le cunoaşteţi bine.

O voce din sală:

Dar Monitorul Oficial nu este al statului?

Doamna Eugenia Ciubâncan:

Funcţionează sub autoritatea Camerei Deputaţilor. Este stat, dar este Parlamentul României.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Stimaţi colegi,

Cred că sunt condiţii acum să putem vota. Rog încă o dată liderii grupurilor să invite în sală colegii.

Stimaţi colegi,

Vă propun să luaţi loc în bănci, ca să putem vota art. 18 şi apoi proiectul de lege în ansamblu.

Avem la art. 18 două variante.

Stimaţi colegi,

Vă rog să luaţi loc în bănci ca să putem vota. Vă rog să luaţi loc în bănci.

Articolul 18, reiau, are în momentul de faţă două variante posibile: una care este cea care a fost difuzată de către iniţiatori şi, pe de altă parte, propunerea de amendare a textului, pe care v-o citesc, a domnului deputat Ţurlea: "Monitorul Oficial se publică în limba română şi în limbile minorităţilor naţionale reprezentate în Parlament".

Domnul Petre Ţurlea:

Prima este de eliminare!

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat,

Am reţinut acum.

Deci, avem două amendamente ale domnului deputat Ţurlea. Primul amendament este de eliminare a textului art. 18.

Dumneavoastră va trebui să optaţi între două situaţii posibile: o situaţie în care să nu existe nici o referire la traduceri în alte limbi, şi atunci primul vot va fi cel asupra amendamentului de eliminare a textului art. 18, iar în situaţia în care nu veţi accepta eliminarea art. 18, atunci am să supun la vot cele două variante, în care să existe doar traducerea în limba maghiară sau o variantă cu traducerea în limba română şi în limbile minorităţilor naţionale, în ansamblu. Deci, nu numai limba maghiară, ci toate limbile minorităţilor reprezentate în Parlament.

Deci, în felul acesta vor organiza votul.

Vă rog, în primul rând, să vă pronunţaţi în legătură cu amendamentul propus de domnul deputat Ţurlea, de eliminare a art. 18.

Cine este pentru amendamentul domnului Ţurlea? Vă rog să număraţi. 26 de voturi pentru, insuficiente pentru adoptarea amendamentului.

În aceste condiţii, avem de ales între textul aşa cum există acum şi care este un text mai restrictiv, care vizează numai traducerea în limba maghiară, şi un text mai larg, care înseamnă traducerea nu numai în limba maghiară, dar practic în limbile tuturor minorităţilor naţionale reprezentate în Parlament.

În aceste condiţii, supun votului prima dată varianta de text mai restrictivă, care este cea numai cu traducerea în limba maghiară. Deci, practic, varianta iniţiatorilor.

În măsura în care nu veţi fi de acord cu această variantă, se poate bănui că veţi fi de acord cu o variantă ... sau cred că este mai corect să începem cu varianta mai largă, astfel încât după aceea să putem să venim la varianta mai restrânsă.

Am să pun la vot al doilea amendament al domnului Ţurlea, pe care vi-l citesc: "Monitorul Oficial se publică în limba română şi în limbile minorităţilor naţionale reprezentate în Parlament".

Cine este pentru acest amendament al domnului Ţurlea? Vă rog să număraţi. 23 de voturi pentru, insuficiente pentru adoptare.

Supun acum votului dumneavoastră varianta iniţiatorilor, variantă acceptată şi de către comisia sesizată în fond.

Cine este pentru acest text? Vă rog să număraţi. Trebuie să numărăm, ca să fie lucrurile foarte clare. 163 de voturi pentru.

Împotrivă? Vă rog să număraţi. 22 de voturi împotrivă.

Abţineri? 15 abţineri.

Rezultatul votului este următorul: 163 de voturi pentru, 22 împotrivă şi 15 abţineri.

Cu majoritate de voturi textul art. 18 a fost adoptat, în varianta iniţiatorilor.

Stimaţi colegi,

În acest moment putem să supunem votului proiectul de lege în ansamblu, iniţiativa legislativă, referitoare la organizarea Monitorului Oficial.

Aşa că supun votului dumneavoastră acest text în ansamblu, proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 175 de voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 19 abţineri.

Cu 175 de voturi pentru, 1 vot împotrivă şi 19 abţineri proiectul de lege a fost adoptat.

Stimaţi colegi,

Vă propun să votăm, fiind vorba de o lege cu caracter organic, propunerea legislativă de modificare a Legii nr. 3/1977, cea pe care am adoptat-o mai înainte, la iniţiativa colegilor noştri Kerekes şi Buzatu.

Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă în ansamblu, fiind vorba de o lege organică.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 190 de voturi pentru.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere... Nu, nu a fost abţinere, ci numai inerţie.

Cu 190 de voturi pentru, proiectul de lege a fost adoptat.

Supun votului dumneavoastră acum proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal. Este un proiect de lege care a fost discutat ieri.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 195 de voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate şi acest proiect de lege a fost adoptat.

Stimaţi colegi,

Continuăm cu proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea dispoziţiilor art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie.

Din partea iniţiatorului. Aveţi cuvântul.

Domnul Dan Stoichiţoiu:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Doamnelor şi domnilor,

Sper ca această propunere să nu mai necesite comentarii, deoarece cuantumul amenzilor care sunt prevăzute în Legea metrologiei, care se aplică astăzi, sunt la nivelul celor din anul 1992, atunci când a fost aprobată Ordonanţa nr. 20/1992, şi sunt în totală neconcordanţă cu gravitatea abaterilor săvârşite de persoane fizice sau juridice.

De aceea, pentru asigurarea unei eficienţe sporite a măsurilor stabilite de organele de control în domeniul metrologiei, se impune majorarea, conform propunerii prezentate în proiectul de modificare a art. 29, privind cuantumul amenzilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc. Din partea comisiei?

Domnul Dan Ioan Popescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Proiectul de lege are ca obiect numai majorarea limitelor amenzilor contravenţionale prevăzute de art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 20/1992 şi în şedinţa comisiei noastre s-a acordat aviz favorabil pentru dezbatere în plenul Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să participe la dezbaterile generale? Dacă nu, trecem la dezbaterea pe articole.

Titlul legii, dacă sunt observaţii? Dacă nu, supun votului titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul unic. Dacă sunt observaţii?

Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi proiectul de lege a fost adoptat.

Vă mulţumesc.

Următorul punct de pe ordinea de zi este proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/1998 privind aprobarea plafonului de îndatorare publică externă a României pentru anul 1998.

Din partea iniţiatorului are cuvântul domnul secretar de stat Costea.

Domnul Mircea Ionuţ Costea (Secretar de stat în Ministerul Finanţelor):

Pentru realizarea programului de reformă şi de dezvoltare economico-socială, pe lângă alocarea resurselor interne, care de cele mai multe ori sunt insuficiente, este necesară atragerea de resurse financiare externe.

Astfel, Guvernul contractează direct împrumuturi externe pe termen mediu şi lung sau garantează împrumuturi externe contractate de către societăţi comerciale, regii autonome şi autorităţi locale.

Pentru anul 1998, Guvernul, prin Ordonanţa nr. 24, a aprobat un plafon de îndatorare externă în valoare de 2,9 miliarde dolari.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Traian Decebal Remeş, preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Domnul Traian Decebal Remeş:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnilor colegi,

Comisia noastră cere să fie dezbătută şi adoptată ordonanţa în forma prezentată.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Dacă nu, trecem la dezbaterea proiectului de lege, în forma transmisă de către iniţiator.

Titlul legii. Dacă sunt observaţii? Dacă nu sunt, supun votului dumneavoastră titlul acestei legi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, titlul legii a fost adoptat.

În continuare, articolul unic va fi discutat pe textul ordonanţei. Vă rog să observaţi textul acesteia, care are un singur articol, pe care îl supun dezbaterii.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt, supun votului articolul unic al ordonanţei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere, articolul unic al ordonanţei a fost adoptat.

Supun votului dumneavoastră acum articolul unic al proiectului de lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere, articolul unic al proiectului de lege a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu o abţinere, proiectul de lege a fost aprobat. Vă mulţumesc.

Următorul punct pe ordinea de zi este proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 9/1997 şi a Ordonanţei Guvernului nr. 56/1997. Dau cuvântul, mai întâi, domnului deputat Valentin Iliescu, preşedintele Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Domnul Valentin Iliescu:

Domnule preşedinte şi stimaţi colegi,

Mă simt nevoit, din partea biroului Comisiei pentru muncă şi protecţie socială (şi sper ca solicitarea noastră să aibă şi sprijinul iniţiatorului), să solicit amânarea discuţiilor pentru aprobarea proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 9/1997 şi a Ordonanţei Guvernului nr. 56/1997, având în vedere că raportul întocmit la acest proiect de lege de aprobare a ordonanţelor a fost încă din 18 februarie 1998 şi că, între timp, prin alte legi (respectiv, prin Legea nr. 154/1998), au fost aduse modificări unor articole din Legea nr. 40/1991 şi Legea nr. 53/1991, legi la care face referire Ordonanţa nr. 9.

Din acest motiv, solicit (şi solicitarea este valabilă şi pentru următorul punct de pe ordinea de zi, respectiv, pentru Ordonanţa Guvernului nr. 55/1997) amânarea discuţiilor la cele două ordonanţe, timp în care Comisia pentru muncă şi protecţie socială să întocmească un raport suplimentar.

Domnul Adrian Năstase:

Punctul de vedere al iniţiatorului? Domnul secretar de stat Flavius Baias.

Domnul Flavius Baias (secretar de stat în Ministerul Justiţiei):

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Suntem de acord cu solicitarea preşedintelui comisiei de specialitate a Camerei Deputaţilor. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Înţeleg, domnule secretar de stat, că sunteţi de acord cu amânarea dezbaterii şi la următorul punct? Da.

În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră amânarea discutării celor două puncte: 6 şi 7 din ordinea de zi de astăzi şi trimiterea lor la comisii, în vederea pregătirii unui raport suplimentar.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, propunerea comisiei a fost acceptată. Vă mulţumesc.

Trecem la pct. 8 de pe ordinea de zi, proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/1998 privind plata contribuţiei de 8% din valoarea asistenţei tehnice primite de la Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică de la Viena.

Din partea iniţiatorului, domnul secretar de stat Mircea Puşcă. Aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Puşcă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei nr. 29/1998, care a fost avizat favorabil de către comisie şi a fost adoptat în plenul Senatului, rezolvă o problemă cu care România a rămas în culpă faţă de Agenţia Internaţională de Energie Atomică de la Viena, privind returnarea a 8% din valoarea asistenţei tehnice pe care această agenţie o acordă statelor membre. Prin această ordonanţă, Guvernul României a rezolvat, pe de o parte, cum spuneam, reglementarea acestor datorii ale României, care datau din 1989 şi, pe de altă parte, a reglementat posibilitatea ca, atât instituţiile publice care beneficiază de această asistenţă tehnică, cât şi societăţile comerciale sau regiile autonome sau în ceea ce se vor transforma, agenţiile naţionale, vor putea să facă această plată privind retunarea, subliniez încă o dată, a 8% din asistenţa tehnică acordată de către Agenţia Internaţională de Energie Atomică de la Viena.

Eu vă rog să aprobaţi prin votul dumneavoastră această reglementare.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al comisiei? Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Secară:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a analizat conţinutul ordonanţei, a avizat-o favorabil şi propune ca ea să fie votată în forma primită de la Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbaterile generale, în legătură cu proiectul acestei legi? Dacă nu, supun dezbaterii titlul legii, în cadrul discuţiei pe articole.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt, supun votului titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul unic, dacă sunt observaţii? Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului proiectul de lege, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost adoptat.

Următorul punct pe ordinea de zi este proiectul de Lege pentru modificarea art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor. Din partea iniţiatorului, are cuvântul secretarul de stat, domnul Eliade Mihăilescu.

Domnul Corneliu Eliade Mihăilescu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992, aprobată prin Legea nr. 11/1994 privind protecţia consumatorului, s-a constatat că amenzile contravenţionale prevăzute au un cuantum care, în condiţiile inflaţiei, a devenit în totală neconcordanţă cu gravitatea abaterilor constatate pe piaţă. De altfel, acest cuantum este la nivelul anului 1992, iar prezentul proiect de lege, practic, prevede o indexare a acestor amenzi cam de zece ori faţă de nivelul anului 1992.

Faţă de cele prezentate, supunem spre aprobare proiectul de lege alăturat. Eu vreau să vă spun că prin aceste amenzi, în momentul de faţă, aproape 63% din alocaţiile bugetare sunt acoperite şi sperăm ca acest cuantum să se îmbunătăţească substanţial prin aplicarea noului proiect de lege şi cu efecte în ceea ce priveşte disciplinarea agenţilor economici care încalcă prevederile Legii nr. 11 privind protecţia consumatorilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc şi eu.

Punctul de vedere al comisiei? Rog Comisia pentru industrii să-şi confirme punctul de vedere, care este deja conţinut în avizul care a fost transmis. Înţeleg că avizul este pozitiv.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbaterile generale? Dacă nu, trecem la dezbaterea pe articole.

Titlul proiectului de lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La articolul unic, dacă sunt observaţii? Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului proiectul de lege, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost adoptat.

Trecem la următorul punct de pe ordinea de zi, proiectul de Lege pentru completarea art. 2 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite. Are cuvântul din nou domnul secretar de stat Eliade Mihăilescu, din partea iniţiatorului.

Domnul Corneliu Eliade Mihăilescu:

Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite este anterioară înfiinţării Oficiului pentru protecţia consumatorului (august 1992) şi, de aceea, inspectorii oficiului nu sunt pomeniţi, ca abilitare, în aplicarea prevederilor acestei legi. De altfel, unele prevederi ale legii se referă strict la aspecte care privesc protecţia consumatorului, şi anume: nerespectarea sau depăşirea termenului de valabilitate a produselor; condiţionarea vânzării unor mărfuri; omisiunea afişării preţurilor şi tarifelor; vânzarea cu lipsă la cântar; falsificarea sau substituirea de produse; vânzarea ambulantă în alte locuri decât cele autorizate. Aceste încălcări, în momentul de faţă, se constată şi de către inspectorii Oficiului pentru protecţia consumatorului, ele, practic, reprezintă cam 25% din abaterile pe care inspectorii noştri le constată. Ele însă nu pot fi sancţionate direct şi, în momentul de faţă, sunt transmise la organele de control prevăzute în lege, îngreunând foarte mult rezolvarea acestor probleme.

Proiectul de lege a fost adoptat în Senat în şedinţa din 16 februarie 1998. Sper că prin adoptarea acestei legi, Oficiul pentru protecţia cosumatorului şi, în general, piaţa vor suferi o îmbunătăţire în ceea ce piveşte calitatea controlului.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Punctul de vedere al comisiei? Domnul deputat Emil Popescu, preşedintele Comisiei juridice.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Raport asupra proiectului de Lege pentru completarea art. 2 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite: "Cu Adresa nr. ..., înregistrată sub nr. ..., secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Comisiei juridice, spre dezbatere în fond, proiectul de lege menţionat mai sus. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de Lege pentru completarea art. 2 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite cu Avizul nr. 815. Acest proiect de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 16 februarie 1998.

În conformitate cu prevederile art. 57 din Regulamentul Camerei, comisia a examinat proiectul de lege în şedinţa din 4 martie 1998. În urma dezbaterilor, membrii comisiei, reţinând că modificarea propusă cu privire la necesitatea abilitării inspectorilor Oficiului pentru protecţia consumatorului de a aplica sancţiunile pe care le constată în baza Legii nr. 12 este justificată, a hotărât, prin consens, ca proiectul de lege să fie supus plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi aprobare, în forma adoptată de Senat.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, acest proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare."

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă cineva doreşte să participe la dezbaterea generală? Dacă nu, trecem la dezbaterea pe articole şi vă invit să vă pronunţaţi în legătură cu titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, titlul legii a fost adoptat.

Articolul unic. Dacă sunt observaţii? Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului, acum, proiectul de lege, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost aprobat.

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Trecem la următorul punct de pe ordinea de zi, proiectul de Lege privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic. Dacă, din partea iniţiatorului, doreşte cineva să ia cuvântul? Domnul secretar de stat Flavius Baias.Aveţi cuvântul.

Domnul Flavius Baias:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Asistenţa juridică în România este reglementată în prezent prin Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi de Decretul nr. 143/1953 privind organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice. Este de observat că dacă Legea privind exercitarea profesiei de avocat este o reglementare modernă, adaptată noilor condiţii economico-sociale ale societăţii româneşti, reglementarea privind organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice precum şi a profesiei de consilier juridic, respectiv de juristconsult, este depăşită de realităţile specifice economiei de piaţă şi raporturilor sociale într-o societate democratică.

Acesta este motivul pentru care a fost elaborat prezentul proiect de Lege privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic. Prin acest proiect de lege se popune reglementarea statutului juridic al consilierilor juridici, a asistenţei juridice a autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi a persoanelor juridice de drept privat. În proiect, sunt stabilite condiţiile de dobândire a calităţii de consilier juridic sau de încetare a acestei calităţi, cu precizarea că, atât dobândirea, cât şi încetarea acestei calităţi, se fac prin înscrierea pe tabloul consilierilor juridici sau prin radierea de pe acest tablou.

Întrucât asigurarea asistenţei juridice şi a conformităţii întregii activităţi cu legea este de o deosebită importanţă în toate sectoarele de activitate, dar mai cu seamă în sectorul public, proiectul de lege instituie obligativitatea înfiinţării de compartimente juridice la autorităţile publice centrale, judeţene, municipale şi orăşeneşi şi la toate instituţiile publice. Consilierii juridici din aceste compartimente au calitatea de funcţionari publici şi statutul corespunzător. La agenţii economici sau la alte persoane juridice care nu sunt de interes public, consilierii juridici sunt încadraţi prin contract de muncă, au statutul de salariaţi şi îşi exercită profesia în cadrul compartimentelor juridice. De asemenea, s-a prevăzut posibilitatea exercitării profesiei de consilier juridic şi în temeiul unei convenţii civile de prestări servicii, încheiată în condiţiile legii, cu o altă persoană juridică decât cea care este numită sau angajată, ori prin cumul de funcţii.

În Cap. III, intitulat "Drepturile şi îndatoririle consilierului juridic", sunt prevăzute drepturile consilierului juridic de a alege şi de a fi ales în organe de conducere ale profesiei, precum şi unele drepturi privind asigurarea secretului profesional, element extrem de important al profesiei, şi unele îndatoriri menite să asigure exercitarea în condiţii corespunzătoare a acestei profesii.

Dispoziţiile referitoare la răspunderea disciplinară a consilierilor juridici şi la cercetarea abaterilor şi aplicarea sancţiunilor sunt cuprinse în Cap. VI al proiectului.

De asemenea, sunt de menţionat dispoziţiile privind organizarea internă a profesiei.

Dacă sunteţi de acord cu proiectul, aşa cum v-a fost supus dezbaterii, vă rugăm să-l adoptaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Aşteptăm acum punctul de vedere al Comisiei juridice. Domnul deputat Grădinaru. Aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Grădinaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art. 57 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a examinat proiectul de lege şi propunerea legislativă, în prezenţa reprezentanţilor Ministerului Justiţiei şi Uniunii consilierilor juridici din România. Acest proiect de lege a fost avizat favorabil de către Ministerul Finanţelor, Ministerul Justiţiei, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Departamentul pentru administraţie publică locală.

În urma examinării proiectului de lege şi a propunerii legislative, în şedinţa din 1 iulie 1998, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât cu majoritate de voturi ca acestea să fie supuse spre dezbatere şi adoptare, cu următoarele amendamente (pe care le aveţi în faţă şi vi le supunem dezbaterii).

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Dacă cineva doreşte să participe, din partea grupurilor parlamentare, la dezbaterile generale? Aveţi cuvântul, domnule deputat, din partea Grupului parlamentar al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România.

Domnul Szekely Ervin:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

În concepţia noastră, raţiunea Legii de organizare a profesiei de consilier juridic este tocmai de a stabili un cadru juridic adecvat pentru exercitarea unei profesii liberale. Reglementarea actuală - şi, din păcate, şi cea propusă de către iniţiator şi acceptată de Comisia juridică a Camerei Deputaţilor - nu corespunde nici intereselor agenţilor economici, dar nici intereselor consilierilor juridici.

Eu cred că esenţia legii se rezumă la un singur articol, şi anume la acela care stabileşte modul de organizare a acestei profesii. Pentru că, după cum se ştie, o dată cu instaurarea dictaturii, s-a încetăţenit şi în România un sistem sovietic al consilierilor juridici, şi anume, aceştia sunt subordonaţi şi lucrează în cadrul instituţiilor şi în cadrul agenţilor economici. Or, această formă de organizare, nici în socialism nu a fost foarte eficientă, dar în condiţiile economiei de piaţă este total inadecvată, pentru că marea majoritate a agenţilor economici sunt de dimensiuni mici, sunt societăţi cu răspundere limitată. Chiar este stipulată în politica economică a Guvernului actual încurajarea întreprinderilor mici şi mijlocii, care au doar câţiva angajaţi sau câteva zeci de angajaţi şi este evident că o asemenea societate nu poate să suporte cheltuielile privind menţinerea unui specialist în domeniul juridic, menţinerea unui consilier juridic. Şi nici volumul de muncă la o astfel de unitate nu reclamă, nu necesită menţinerea unui consilier juridic.

Pe de altă parte, nu corespunde nici intereselor consilierilor juridici, pentru că ei totuşi au acumulat o experienţă şi o competenţă în domeniul legislaţiei economice, în domeniul economic şi financiar şi ei vor să pună în valoare această competenţă şi experienţă profesională, însă nu se poate realiza acest lucru dacă sunt, în continuare, legaţi de glie şi nu pot să desfăşoare în condiţii de concurenţialitate profesia lor. De aceea, a existat o propunere raţională, făcută de mai mulţi colegi, la care m-am raliat şi eu, care să permită funcţionarea consilierilor juridici în cadrul birourilor individuale sau colective şi care ar putea să deservească interesele mai multor societăţi, pe baza contractelor civile.

După părerea mea, această organizare ar fi fost într-adevăr liberală, ar fi într-adevăr liberală şi ar corespunde şi cerinţelor economiei de piaţă, nemaivorbind despre cerinţele de funcţionalitate, de stabilitate.

Deci, atunci când, de exemplu, de existenţa unei societăţi comerciale cu răspundere limitată depinde şi calitatea de consilier juridic, pentru că veţi vedea că în cadrul legii este făcută această legătură, atunci existenţa lui ca profesionist, ca şi consilier juridic este aleatorie, pentru că o societate poate să se desfiinţeze de la o zi la alta şi el rămâne fără contract de muncă şi ca atare nu poate să beneficieze, nu poate să profite de avantajele profesiei pe care o are.

în concluzie, Grupul nostru parlamentar suţine acel amendament care doreşte să dea o reglementare corespunzătoare acestei profesii, iar în cazul în care acesta nu va fi acceptat de către plenul Camerei Deputaţilor, considerăm că legea nu mai are nici o valoare, este golită de conţinut şi atunci, practic, menţine aceeaşi formă care există şi acum, chiar mai aduce anumite inconveniente şi, evident, nu putem să votăm în favoarea legii.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul la dezbaterea generală din partea grupurilor... Dacă nu, trecem la dezbaterea pe articole.

Începem cu titlul legii. Dacă sunt observaţii privind titlul legii? Dacă nu sunt, supun votului formularea actuală.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 1 a fost reformulat de către comisie. Dacă iniţiatorul are observaţii? De acord. Dacă sunt observaţii la art. 1?

Da. Domnul preşedinte Emil Popescu.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Eu vorbesc acum în calitate personală. Noi am fost de acord cu amendamentul. Noi am fost cei care am propus acest amendament, dar vă fac o propunere de modificare gramaticală, şi anume: dacă observaţi, textul începe cu cuvântul "reprezentarea", "... reprezentarea statului, a autorităţilor...", urmează o enumerare şi după aceea, după o virgulă, urmează: "... precum şi apărarea intereselor lor...", prin urmare, sunt două activităţi, "... se exercită prin corpul...".

Eu fac o obiecţiune cu privire la cuvântul "exercită", fiindcă un drept se exercită, "reprezentarea" nu se exercită, "apărarea" nu se exercită.

în loc de "exercită" propun "se realizează". Deci propun: "Reprezentarea statului, precum şi apărarea intereselor lor se realizează...", adică să înlocuim "exercită" prin "se realizează", care este o noţiune mai largă, care răspunde celor două activităţi principale, atât aceea de reprezentare, cât şi aceea de apărare a intereselor lor.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Deci, este vorba de modificarea (înlocuirea) cuvântului "se exercită" cu "se realizează". Da, domnule Popescu?

Iniţiatorul este de acord? Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Mai sunt observaţii la acest articol? Dacă nu sunt, supun votului dumneavoastră amendamentul domnului preşedinte Emil Popescu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art. 1, în formularea comisiei, cu amendamentul acceptat deja.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 1 a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Articolul 2. Dacă sunt observaţii?

Dacă iniţiatorul este de acord cu propunerea comisiei, de la pct. 2, de modificare a art. 2.

Domnule Baias,

Deci, dacă sunteţi de acord cu amendamentul comisiei la pct. 2, la art. 2... Da. Vă mulţumesc.

Dacă sunt observaţii faţă de formularea art. 2, în varianta comisiei? Nu sunt observaţii. Supun votului dumneavoastră art. 2 cu modificarea care apare în raportul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 3, în formularea iniţiatorului. Dacă sunt observaţii? Dacă nu sunt, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 4, în formularea iniţiatorului. Dacă sunt observaţii? Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Capitolul II: "Dobândirea şi încetarea calităţii de consilier juridic". Dacă sunteţi de acord cu titlul Cap. II?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 5, reformulat de către comisie.

Dacă iniţiatorul este de acord cu această reformulare? Da.

Mai întâi, domnul preşedinte Emil Popescu.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

La acest articol s-a purtat o controversă cu privire la împrejurarea dacă trebuie să fie cumulativă condiţia de domiciliu şi calitatea de cetăţean şi la o variantă actuală a comisiei s-a stabilit că numai în cazul consilierului juridic, care este numit, numai acolo este nevoie să îndeplinească şi condiţia de domiciliu în România.

Vă citez din nou, astfel cum este reformulat de comisie: "este cetăţean român şi, în cazul consilierului juridic numit, are domiciliul în România". Exprimarea este clar că este cumulativă. De unde rezultă că pentru ceilalţi consilieri, condiţia de domiciliu în România nu mai funcţionează.

Eu pun în discuţia domniilor voastre, pentru că, din punctul de vedere al nostru, nu cred că avem vreo obiecţiune, dar din punctul de vedere al consilierilor juridici ar trebui să ia cuvântul cineva, să ne spună dacă asta nu creează o discriminare în raport cu ceilalţi consilieri, sau dacă această condiţie este sau nu este ea însăşi discriminatorie. Nu-mi dau seama din punctul de vedere al intereselor jurisconsulţilor.

Vă rog să puneţi în discuţie această problemă.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Vă mulţumesc.

Deci, domnule Şelaru, dacă colegii sunt de acord la aceste dezbateri, atunci când comisia propune să-l putem invita pe domnul Şelaru, ca să ne prezinte un punct de vedere din partea consilierilor juridici.

Aveţi cuvântul, domnule consilier.

Domnul Constantin Ştefan Şelaru (preşedintele Uniunii Consilierilor Juridici):

Vă mulţumesc.

Apreciez că această reglementare, adoptată de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi...

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog să ridicaţi puţin microfoanele, ca să se audă mai bine...

Domnul Constantin Ştefan Şelaru:

... nu are un conţinut discriminatoriu, din contră, lasă la latitudinea persoanei juridice şi îi stabileşte drepturile ca să-şi angajeze propriii consilieri juridici, însă problema pe care încearcă s-o reglementeze textul este problema persoanei fizice, care nu are cetăţenie română, sau are cetăţenie română şi domiciliul în străinătate, dar aceste două condiţii trebuie întrunite cumulativ, întrucât este vorba de o persoană care va căpăta calitatea de "funcţionar public".

Deci, acesta este singurul aspect important, care intră în discuţie, care nu poate fi considerat că ar avea un conţinut discriminatoriu.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Deci, este bine aşa cum este?

Domnul Constantin Ştefan Şelaru:

Exact. Da. Problema este dezbătută.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Vă mulţumesc.

Deci, acceptaţi formularea comisiei? Da. Cine doreşte să mai intervină pe această temă?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ervin Szekely:

Deci, eu aş vrea doar să aduc o clarificare: nu este vorba că poate să exercite, sau poate să dobândească calitatea de "consilier juridic" cel care nu este cetăţean român. Această condiţie este valabilă pentru toată lumea. Este vorba doar despre acei cetăţeni români care nu au domiciliul în România.

Există firme, societăţi comerciale, care au reprezentanţă în străinătate şi este evident că consilierul juridic care lucrează acolo nu are domiciliul în România. Şi, din acest punct de vedere, nu cred că este vorba de vreo discriminare.

Susţin amendamentul comisiei, aşa cum a fost formulat.

Domnul Adrian Năstase:

Punctul de vedere al iniţiatorului?

Supun votului dumneavoastră art. 5 în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, art. 5 a fost adoptat în formularea propusă de către comisie.

Articolul 6. Vom examina literele în mod separat.

În ceea ce priveşte lit.a), comisia propune reformularea variantei iniţiale.

Dacă iniţiatorul este de acord?

Domnul Flavius Baias:

De acord, domnule preşedinte.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt comentarii din partea colegilor?

Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Iarăşi vreau să precizez că, din punctul de vedere al comisiei, pe noi nu ne deranjează acest text, dar vreau să atrag atenţia reprezentanţilor jurisconsulţilor să fim foarte clari, domnule Şelaru, pentru că dumneavoastră o să luaţi în cap toate ciocanele izvorâte din acest text. "Cel condamnat definitiv pentru o faptă penală de natură să aducă atingere prestigiului profesiei...". "... de natură să..." - este poarta interpretărilor subiective.

Prin urmare, legea, acest text nu prevede un criteriu definitoriu potrivit căruia să putem deosebi ce aduce atingere şi ce nu aduce atingere.

Din punctul meu de vedere, ca membru al Comisiei juridice, sau din punctul de vedere al meu, ca avocat, chestiunea nu prezintă nici o importanţă.

Din punctul de vedere al jurisconsulţilor, asta înseamnă că oricând cineva poate fi îndepărtat, în funcţie de o anumită faptă penală, unde legea nu prevede criteriul şi deci cel ce aplică, organul sau o instanţă, eu ştiu cine..., va putea să spună: "Domnule, această faptă este de natură să...". Altul poate să spună: "Această faptă nu este de natură să..." Şi va trebui să ajungem la o confruntare în planul interpretării şi aplicării textului şi până la urmă să iasă soluţii jurisprudenţe diferite.

Dacă domnul Şelaru consideră că este bine, este în regulă, dar vreau să se noteze asta în stenogramă, ca să nu fie nici o discuţie ulterior la Senat.

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul Şelaru, din partea consilierilor juridici.

Domnul Constantin Ştefan Şelaru:

Privitor la această propunere, consider că pretinsa lacună a textului, sau pretinsa modalitate de redactare mai largă a acestui articol, consider că ar putea fi înlăturată prin completarea lui, şi anume: "... conform statutului profesiei".

În cazul în care nu se acceptă această completare a actualei redactări a articolului, din textul actual rezultă foarte clar că această faptă penală comisă trebuie să aibă o legătură directă, sau să fi fost comisă direct în legătură cu exerciţiul profesiei de consilier juridic.

Deci, numai asemenea fapte pot duce la o ulterioară incompatibilitate a consilierului juridic în a-şi putea exercita profesia.

În cazul în care se acceptă însă completarea articolului cu menţiunea "conform statutului profesiei", după părerea mea, orice comentariu este de prisos.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Stancov.

Domnul George Iulian Stancov:

Stimaţi colegi,

Textul a fost răsdiscutat la comisie într-o anumită perioadă destul de lungă. Cei care au participat la aceste discuţii îşi amintesc de ce am adoptat acest text, aşa cum vi-l propunem astăzi şi nu acela al iniţiatorului. Acela al iniţiatorului era foarte restrictiv şi permitea altor categorii, cu alte tipuri de sancţiuni penale să acceadă la o asemenea funcţie. În corpul proiectului de lege veţi găsi categoria "consilierilor juridici numiţi", echivalat cu "funcţionarii publici". or, potrivit Legii funcţionarului public, numai acolo vom găsi criteriile pentru a accede la calitatea de funcţionar public, aşa cum este echivalat consilierul juridic numit.

A vorbi numai despre statut, mie mi se pare că extindem sfera şi la cei numiţi, cărora şi prin lege li se pot stabili anume fapte care îi fac într-adevăr să fie incompatibili cu funcţia, dat fiind faptul că aduc atingere profesiei.

Textul pe care l-am propus plenului este preluat ad literam din Legea organizării şi funcţionării profesiei de avocat şi atunci eu pun o întrebare, fără să cred că unii sunt mai atenţi şi mai inteligenţi decât alţii: cum vor putea avocaţii să facă distincţia, aşa cum au şi făcut-o? Prin propriul corp deontologic stabilesc ce este moral şi imoral în a fi un impediment pentru a fi avocat.

Acelaşi lucru este valabil, mergând pe încrederea în corpul consilierilor juridici şi în Uniunea lor, aşa cum este reglementat în proiectul legii, pe care vi-l propunem spre adoptare, aşa încât textul mi se pare mie suficient de înţelept pentru ceea ce se cheamă înţelepciunea şi moralitatea corpului consilierilor juridici.

Am preluat textul de la legea în vigoare a exercitării profesiei de avocat, pentru a echivala tratamentul şi regulile.

Acum, ca să găsim o regulă pentru consilierii juridici, cu trimitere la statut, intrăm în conflict cu ceea ce spuneam mai înainte: ce facem cu cei numiţi în instituţii ale statului democratic, în anumite organisme? Pot ei să fie sub girul, sub aceeaşi pălărie, ca să spun aşa, când noi încă discutăm mâine proiectul Legii funcţionarului public? noi am pus un text generos, suficient de larg ca să permită cu bună credinţă exercitarea dreptului de control asupra moralităţii. Deci, sub aspectul acesta, vă rog, fără a intra în discuţie cu colegii mei din comisie prea mult, ca să ne lămurim noi între noi prea mult în faţa dumneavoastră, să observaţi că textul acesta nu este decât copia fidelă a textului din Legea avocaţilor. Şi atunci, răspunsul poate îl putem da rapid prin vot.

Dacă la Legea avocaţilor am gândit că nu va fi arbitrariu între avocaţi, de ce credem că între consilierii juridici va fi arbitrariul, aşa cum este textul?

Şi vă rog, din punctul meu de vedere personal, nu vorbesc în contradicţie cu preşedintele comisiei, vorbesc pentru ca textul să fie discutat şi votat, să producem legi, nu să producem blocaje în procesul legislativ.

Sigur că, pericole sunt peste tot, chiar şi aici, cât stăm de vorbă.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Eu vă propun următorul lucru: să nu extindem în cadrul plenului discuţiile care au avut loc deja în cadrul comisiilor.

Sigur că se pot spune o mulţime de lucruri, se pot găsi texte care să reflecte în diferite forme anumite idei. Nu cred, spre exemplu, că este nevoie de fiecare dată să adăugăm că anumite chestiuni "vor fi precizate în cadrul statutului", pentru că acest statut oricum va veni să precizeze anumite chestiuni. Deci, un astfel de amendament, după părerea mea, nu ar fi necesar.

Pe de altă parte, este clar că ceea ce s-a făcut în cadrul Legii avocaţilor se poate face şi aici. Cu alte cuvinte, va exista o instanţă care va aprecia, la nivelul consilierilor, ce anume, în cazul infracţiunilor, al condamnărilor penale poate să justifice o anumită decizie. (Domnul Emil Teodor Popescu i se adresează domnului preşedinte Adrian Năstase, dar nu se înţelege bine ce spune).

eu am o rugăminte: dacă vreţi, eu fac o pauză, şi vă las pe dumneavoastră să discutaţi direct cu dânşii, vă puneţi de acord, ca să nu mai facem discuţii aici.

Da. rugămintea mea este următoarea: în momentul în care dânşii au o problemă, să ridice mânuţa şi le dăm cuvântul. Adică, nu mai întrebaţi dumneavoastră de fiecare dată dacă au o problemă sau nu, că s-ar putea să nu aibă. Dacă n-o exprimă, înseamnă că nu consideră necesar să ia cuvântul, sau să participe la dezbatere. Da?

Deci, noi mergem pe soluţiile comisiei. Voi întreba de fiecare dată iniţiatorul dacă este de acord, pentru că, practic, este vorba de amendamente la textul său şi, în măsura în care se doreşte intervenţie din partea consilierilor juridici, vom asculta şi opiniile lor, astfel încât să putem lua o decizie.

În aceste condiţii, după ce am discutat 20 de minute în legătură cu această literă, înţeleg că nimeni n-are o problemă cu textul respectiv. Aşa că îl supun votului dumneavoastră în formularea comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere, textul a fost adoptat.

Litera b). Dacă sunt observaţii? Dacă nu sunt observaţii, supun votului dumneavoastră textul de la lit.b) al art. 6.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

În ceea ce priveşte lit.c), se propune eliminarea textului de la lit.c). Dacă iniţiatorul este de acord cu această propunere?

Domnul Flavius Baias:

Da.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă mai sunt observaţii? Dacă nu sunt, supun votului propunerea comisiei, de eliminare a lit.c).

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului art. 6 în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 7. Vă rog să observaţi modificarea propusă de comisie la paragraful 1. Dacă sunt observaţii. Punctul de vedere al iniţiatorului? De acord. Da.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ion Mogoş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest proiect de lege stârneşte un mare interes pentru o categorie destul de largă de profesionişti, absolvenţi ai Facultăţilor de Drept.

Fără îndoială, consilierii juridici trebuie să aibă o reglementare nouă, în condiţiile actuale, pentru că actul normativ după care erau organizaţi şi funcţionau, respectiv Decretul nr. 143 este tocmai din anul 1953. Dar, după opinia mea, şi am să solicit şi Comisiei juridice punctul de vedere, proiectul de lege, aşa cum este ajuns în dezbatrere astăzi, în plen, are multe neajunsuri, iar la art. 7, pentru care am intervenit acum, vizează câteva dintre ele care trebuie, după opinia mea, repet, analizate din nou în cadrul comisiei.

Se spune: "Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu..." şi sunt menţionate la art. 7 pct. 1, cu: "...exercitarea profesiei de avocat, de procuror, judecător sau notar public", în accepţiunea comisiei.

Eu consider că aici mai trebuie făcute câteva precizări restrictive, de incompatibilitate. această profesie de consilier juridic, aşa cum este prevăzut, dacă vreţi şi activitatea avocaţială reglementară de Legea nr. 51/1995, incompatibilităţile se extind şi la alte împrejurări, şi anume; un consilier juridic dacă-şi arogă şi vrea să aibă în statutul său de consilier juridic o activitate de reprezentare, de apărare a unor interese a instituţiilor publice şi a persoanelor juridice de drept privat, trebuie ca această activitate să fie incompatibilă şi cu o activitate comercială, sau măcar de administrator la o asemenea activitate comercială, din existenţa juristului respectiv.

Sau dacă, un consilier juridic, un absolvent al Facultăţii de Drept, înscris pe tabloul Consiliului Juriştilor, sau al Uniunii Consilierilor Juridici din România, dacă poate fi asimilat, în condiţiile acestea, în situaţia în care îşi desfăşoară o muncă cu caracter administrativ, dar el este jurist şi este înscris în cadrul Uniunii Consilierilor Juridici.

Spre exemplu, dacă el este poliţist şi este absolvent al unei facultăţi de drept, aşa cum s-a precizat în textele anterioare, că trebuie să fie absolvent al unei facultăţi de drept, poate, în condiţiile în care este înscris în Uniunea Consilierilor Juridici, să exercite sau este activitatea lui compatibilă cu aceea a unui consilier juridic? Pentru că, mai departe, în lege sunt şi menţiuni privind cumulul - contract de muncă şi convenţii - această profesie de consilier juridic să se poată exercita în aceste două modalităţi.

În momentul de faţă, pentru că suntem la art.7, cu precizările pe care le-am făcut, solicit punctul de vedere al Comisiei juridice şi propunerea mea ca acest proiect să fie restituit comisiei de specialitate, pentru redactarea nu numai a acestui text şi a altora într-o formă care să poată fi supusă dezbaterii plenului şi votului nostru, al tuturor.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte Anagnoste.

Domnul Victor Anagnoste:

Sunt preşedintele Uniunii Avocaţilor din România şi invitat, pentru că legea are contingenţă cu legea noastră.

Susţin cele ce a spus domnul deputat Mogoş, dar aş vrea să vă arăt un lucru. Interesul societăţii este ca legile care există să nu intre, la un moment dat, în situaţii confuze sau de contrarietate.

Vreau să vă spun că Legea avocaţilor prevede o incompatibilitate totală, exceptând două cazuri, şi anume acelea de a fi profesor universitar sau de a lucra în publicistică temporar. Nu se poate, este imposibil ca un consilier juridic să nu fie preocupat, în principal, de munca sa juridică. Este o chestiune esenţială: nu se poate ca să ai, la un moment dat, o prevedere, şi anume aceea la art.7, că: "Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu profesia de avocat, procuror, judecător şi notar public". Şi după aceea, lăsând, deci, ideea că poţi fi poliţist, că poţi fi, la un moment dat, director de întreprindere, undeva, şi să-ţi păstrezi calitatea de consilier juridic, şi nu să fii trecut pe tabelul de consilier juridic la incompatibil, pe perioada în care activezi într-o altă muncă decât aceea de consilier juridic, pentru ca, la art.8 următor, să se arate nişte cazuri de compatibilitate, trei la număr, şi anume activitatea didactică, arbitru, comisii şi studii şi rămâne un loc mare, deci incompatibilitate pentru patru cazuri: avocat, procuror, judecător, notar. Compatibilitate pentru câteva funcţii, dar, în rest, ce există? Nu există nimic, nici o reglementare. Nu este posibil. Deci, de principiu, cazurile de incompatibilitate trebuie să existe, în linii mari, pentru că nu poţi fi consilier juridic şi să te ocupi de comerţ, de exemplu, în principal, pentru că nu mai ai timp să te pregăteşti juridic dar trebuie să prevezi cazuri de compatibilitate, trei la număr, acestea trebuie să rămână. În rest, este incompatibil consilierul juridic, după opinia mea.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Punctul de vedere al comisiei?

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur, colegii care au luat cuvântul, antevorbitorii au venit cu nişte argumente importante, dar, prin aceasta, eu sunt pus într-o dificultate. Noi am votat un raport al acestei comisii şi eu sunt dator să susţin raportul, dar, pentru a respecta adevărul şi realităţile juridice de la noi din ţară, trebuie să recunosc că, atunci când s-a alcătuit Legea de organizare şi funcţionare a profesiei de avocat, zona aceasta a compatibilităţilor şi a incompatibilităţilor şi a nedemnităţilor ne-a dat foarte multă bătaie de cap şi, până la urmă, s-a acceptat principiul potrivit căruia, dacă eşti avocat, de aceasta te ocupi şi de altceva nu te mai ocupi şi că, deci, au fost foarte clare textele din lege, din Legea avocaţilor, care stabilesc clar nişte incompatibilităţi foarte lărgite, dar este acceptat, este unanim admis, nu poţi să fii comerciant, nu poţi să fii, eu ştiu, ca avocat, funcţionar, nu poţi să îndeplineşti o altă activitate, nu poţi să fii poliţist, cum s-a dat exemplul actual, deşi mie mi se pare cam deplasat exemplul cu poliţistul, fiindcă nu acolo se repede un jurisconsult. Sau un poliţist. Dacă este poliţist, nu se repede el să facă pe jurisconsultul şi, invers, dacă este jurisconsult, nu se repede să facă pe poliţistul.

Dar este adevărat că pot să existe o sumă de alte activităţi din societatea umană, în care, eu ştiu, un jurisconsult să se poată plasa pe două poziţii: să fie şi jurisconsult şi să mai profite de formularea actuală a textului şi să mai activeze, să mai desfăşoare o anumită activitate retribuită, fără să existe un text care să-i interzică.

Personal, vă propun, ca soluţie de principiu, să acceptăm textele aşa cum au fost redactate şi la Legea de organizare a profesiei de avocat. Aceasta este soluţia corectă, fiindcă, din punctul de vedere al naturii activităţilor, atât în ce priveşte activitatea cerebrală, cât şi activitatea desfăşurată propriu-zis, diferenţe foarte mari, pe acest plan, nu există.

În fond, ce este jurisconsultul? Este avocatul care are un singur fel de client, şi anume societatea sau întreprinderea, instituţia unde el lucrează şi care are un anume gen de procese. De aceea, din acest punct de vedere, eu subscriu la criticile formulate, dar cu această precizare că nu exemplul cu poliţistul este cel mai relevant, dimpotrivă. Dar există o sumedenie de alte activităţi care trebuie să fie, într-adevăr, interzise şi, în toate statele din lume, astfel de activităţi sunt interzise, sunt de neconceput, pentru că s-a spus că, deşi este o profesie liberală, ea este o profesiune cu totul deosebită şi care se ocupă de apărarea drepturilor şi intereselor oamenilor şi că există o sumedenie de ricoşeuri, în activitatea umană, care pot să altereze aceste activităţi, în toată puritatea lor. De aceea, înclin să cred că ar trebui, într-adevăr, să îmbunătăţim acest text, dar nu cred că trebuie la comisie sau numai acest text ar trebui să fie, eventual, pus în discuţia comisiei, din nou, pentru a adăuga, în comparaţie cu textele din Legea avocaţilor, pentru a adăuga acele exprimări care sunt necesare.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul vicepreşedinte Stancov.

Imediat vă dau cuvântul. (Se adresează doamnei deputat Viorica Afrăsinei, care şi-a exprimat dorinţa de a lua cuvântul)

Domnul George-Iulian Stancov:

Este o situaţie oarecum ingrată, dar trebuie să ne-o asumăm, chiar dacă vorbim de pe o anumită poziţie, dintr-un anumit grup de interese.

Deci fiind avocat de profesie, dar fără să exercit, din vina mea, avocatura, aceasta este o altă chestiune, ar trebui să zic neapărat că sunt de acord cu toţi colegii mei antevorbitori, avocaţi de profesie. Şi, în principiu, aş putea fi chiar foarte de acord, cu o singură condiţie: să fim de acord să echivalăm, sub toate aspectele, calitatea de consilier juridic cu cea de avocat. Or, tocmai aceasta vrea acest proiect de lege: să facă distincţia. Oricât ar fi fost el de pus pe fapte mari, un consilier juridic numit trăieşte cu salariul stabilit prin buget, deci este bugetar, este angajat la stat. El are limitate veniturile şi dacă îi mai şi interzici, dacă este violonist cu contract de muncă la Uniunea Compozitorilor, dau un exemplu, nu mă pricep la termenii aceştia, dar, oricum, mai are o aptitudine, îi place să facă o afacere, în timpul liber, leagă ace la struna de pescuit, eu ştiu, trebuie neapărat să-i interzicem o altă sursă de venituri, câtă vreme el, prin lege, este în altfel de piaţă, nu piaţa liberă a ofertelor clientelei în avocatură, unde, vrând - nevrând..., acolo ar trebui să mai umblăm, la Legea avocaturii, puţin, ştie domnul Anagnoste ce vreau să spun, şi domnul coleg de alături. Dar, în acelaşi timp, venim şi echivalăm cu funcţionarii publici, venim şi le spunem, cu chiu cu vai, că au dreptul să mai facă o convenţie civilă, pentru unii care nu-i angajează nimeni, poate îi angajează cineva pentru o lucrare, pentru ceva. Le dăm dreptul de a fi experţi, ca să mai ia un ban şi ne speriem că o să fie şi poliţişti, şi generali, şi miniştri şi, eventual, parlamentari.

Vreau să vedeţi, la un moment dat, că trebuie să fim oarecum generoşi şi atenţi. Ori vrem să desfiinţăm consilierii juridici, dându-le iluzia că vor putea trăi 3 zile cu regulile acestea foarte restrictive şi, atunci, vă spun eu: îi terminăm. Ori vrem să avem un corp de profesionişti consilieri juridici, cărora, prin legi, le putem stabili acel cadru în care să trăiască româneşte, omeneşte. Găsim pentru medici că mai pot să-şi facă cabinete particulare, că mai au şi..., pentru toate profesiunile libere, în relaţia directă cu omul, serviciile către populaţie, găsim surse, soluţii româneşti, când este vorba de consilierii juridici le stabilim foarte bine capcana sinuciderii în grup şi am terminat. Eu vă spun că nu se va întâmpla nimic, nici un avocat nu va suferi dacă un consilier juridic are o afacere privată, nu va suferi, pentru că acela are deja ales, o duce până moare, cum să vă spun, dacă unii avocaţi iau prea multă clientelă, mor ori clienţii, ori avocaţii. Deci se reglează, în timp şi în spaţiu, cererea şi oferta. De ce să ne speriem de aceasta? Textul este gândit de Ministerul Justiţiei, nu este gândit nici de consilierii cei puşi pe luate, nici de negânditorii din Comisia juridică. El este echilibrat. Ca să poată să-ţi trăiască categoria, dă-i şansa unui anumit mediu în care să trăiască, cu respectarea legii. Nimeni nu va fura noaptea şi ziua va fi consilier, vorba textului dinainte...

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul George-Iulian Stancov:

Deci vă rog să fim atenţi cu ce construim, să nu ne temem unii de alţii, consilieri de avocaţi şi viceversa.

Domnul Adrian Năstase:

Doamna deputat Viorica Afrăsinei.

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

La alin.2 doream.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Baciu:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Există, într-adevăr, presiuni foarte mari din partea consilierilor juridici şi aceste presiuni vizează anularea acestei incompatibilităţi, în primul rând între consilierul juridic şi avocat. Aceasta este chestiunea, restul nu contează. Aceasta este problema şi eu o cunosc foarte bine, pentru că am primit, de la diferite asociaţii de consilieri juridici, fel de fel de argumente în sprijinul ştergerii acestei incompatibilităţi.

Ţin să vă spun, de la început, că nu sunt jurist, nu vreau să intru în dispute juridice, are cine să intre, în primul rând, avem, aici, membrii Comisiei juridice, avem iniţiatorii ş.a.m.d. Eu vreau să aduc câteva argumente, pentru susţinerea textului comisiei, plecând de la alte puncte de vedere mai generale, şi anume că nu vă spun o noutate când afirm că există foarte multă confuzie în România: confuzie morală, confuzie economică, confuzie politică nici nu mai vorbesc. Şi vă spun, mai departe, că una din instituţiile rău văzute de opinia publică, astăzi, este instituţia la care ne referim azi: nu consilierii juridici, ceea ce se cheamă, în general, justiţie. Dar, dacă noi vom accepta să ştergem această incompatibilitate între consilierii juridici şi avocaţi, vom spori extraordinar de mult această confuzie, foarte mult vom spori şi v-o spun aducând şi un alt argument. Sunt scoşi pe bandă rulantă, acum, absolvenţi de drept, la facultăţi de stat, la facultăţi particulare, semiparticulare, boutique-uri universitare, ce vreţi dumneavoastră. Cei de acolo, deci, termină, în scurt timp, am înţeles că vor fi uşurate şi condiţiile de acreditare, deci va fi o veselie şi o fericire pentru toţi. vor absolvi foarte mulţi, se vor angaja foarte uşor consilier juridic, la vreun boutique sau la vreo întreprindere micuţă, cine ştie ce magazin, undeva şi, automat, va deveni şi avocat. Vă daţi seama pe mâna cui va încăpea apărarea cetăţeanului român, pentru că această profesie de avocat, daţi-mi voie să vă spun şi dumneavoastră ştiţi foarte bine, nu este una oarecare, este una care sprijină fundamental ceea ce numim noi apărarea drepturilor fundamentale şi libertăţilor cetăţeanului, aşa încât ştergerea acestei incompatibilităţi, aşa cum cere Asociaţia consilierilor juridici, ar produce o mare, foarte mare confuzie şi ar compromite şi mai mult ideea de justiţie. Foarte mulţi justiţiabili, mă refer, mai ales, la cei care nu prea au habar de, să zicem legi şi mai ştiu eu, cum ar fi ţăranii care se ridică pentru pământ, săracii şi mulţi alţii ar fi, pur şi simplu, duşi cu vorba şi înşelaţi, de această liotă imensă care va apărea după acceptarea de către noi a acestei compatibilităţi, care va apărea şi va păcăli această masă de justiţiabili, sporind confuzia, şi cea în justiţie, dar şi, în general, confuzia socială.

În acel material de care vorbeam, vine cu un argument şi spune aşa: "nu există profesie de avocat, există numai profesia de jurist". Şi, dacă există numai aceasta, concluzia, conform logicii formale, ar fi că şi juristul trebuie să fie avocat şi poate să fie. Dar eu vin cu un contraargument: există o profesie numită profesor, dar nu toţi sunt profesori universitari, trebuie să treacă printr-o mulţime de trepte, o mulţime de grile, o mulţime de obstacole ca să ajungă profesor universitar, deşi profesia, la bază, este aceeaşi. Cine împiedică pe consilierul juridic, dacă se simte capabil şi are cunoştinţele necesare, să treacă prin furcile caudine care duc spre meseria de avocat?! Nu-l împiedică nimeni. Există reglementări foarte clare, face cereri, dă examene, baroul îi primeşte pe cei capabili, este vorba de note, este vorba de alte teste ş.a.m.d., aşa încât eu zic că vorbim, cum să vă spun, lungim vorba degeaba, pentru că aici este vorba de un interes clar şi limpede, cu care nu putem fi de acord, pentru că, indiferent cine ar avea acest interes, mai presus de toate este armonia, totuşi, în ţară şi am spori confuzia extraordinar, repet, dacă am accepta aşa ceva.

Vă mulţumesc.

Deci susţin textul comisiei.

(Doamna deputat Viorica Afrăsinei aplaudă)

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Bravo, Mihai!

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Oltean.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Simt nevoia să intervin, pentru că, ca de fiecare dată când se pune în discuţie acest segment social, un alt segment social extrem de bine definit, acel al avocaţilor, încearcă, pe toate căile, să limiteze cât se poate de mult şi să marginalizeze această profesiune. Şi m-a surprins extrem de neplăcut intervenţia domnului preşedinte Anagnoste, pentru că, atunci când este vorba de jurişti şi de drepturile acestora, se doreşte să se limiteze extrem de mult, iar obligaţiile avocaţilor să fie preluate şi de către avocaţi, şi de către consilierii juridici. Este o intervenţie absolut neprincipială.

Domnule preşedinte,

Există un raport al comisiei de specialitate, în care sunt prevăzute exact, zic eu, incompatibilităţile pentru funcţia de consilier juridic. Sunt gândite şi de către ministerul de specialitate, Ministerul Justiţiei şi sunt însuşite de către comisie, unde există şi reprezentanţi ai avocaţilor şi ai consilierilor juridici şi sunt absolut convins că a fost extrem de bine dezbătută.

Domnul coleg, care a făcut înainte amendamentul şi o comparaţie total nefericită cu aceea de poliţist şi de consilier juridic, avea posibilitatea să facă amendamentele necesare, în termen, la comisia de specialitate. De aceea, eu aş propune, domnule preşedinte, ca această chestiune să fie sistată, articolul respectiv sau alin.1 al art.7 să fie supus spre atenţie Camerei Deputaţilor şi nu cred că se impune a fi retrimis comisiei de specialitate, pentru o analiză suplimentară.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Putin.

Domnul Emil-Livius-Nicolae Putin:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Categoric că susţin, din toată inima, propunerea pe care a făcut-o colegul nostru domnul deputat Mogoş, pentru că nu am discutat, în cadrul comisiei, şi despre alte incompatibilităţi, dar nu trebuie să uităm că, în primul rând, şi profesiunea de consilier juridic este, totuşi, o profesiune de avocat, de reprezentant al intereselor societăţilor comerciale. Ori, atât potrivit tradiţiei, cât şi prestigiului acestei meserii, este absolut necesar ca să nu existe numai incompatibilităţile stabilite în cadrul comisiei, ci este vorba şi de alte incompatibilităţi. Pentru prestigiul acestei meserii, nu putem să acceptăm ca un consilier juridic care reprezintă, poate, o mare societate sau o bancă să fie, în acelaşi timp, şi o persoană care exercită un comerţ. Este vorba despre cu totul altă treabă, o chestiune care, în primul rând, nu ar permite consilierilor juridici să se ocupe, în mod special, de această meserie şi, dacă nu pot să o facă, atunci nu este necesar ca s-o practice, ci să se ocupe de cealaltă meserie, iar dacă vor s-o facă, atunci trebuie să păstrezi acest prestigiu. (Rumoare)

Domnul Adrian Năstase:

Am o rugăminte, stimaţi colegi, noi am depăşit, cu 10 minute, ora la care trebuia să dăm pauză colegilor. Este o problemă care nu va putea fi epuizată acum. Vom avea şedinţă comună la ora 15 cu Senatul şi poate că, în condiţiile acestea, stimaţi colegi, nu ştiu dacă nu este mai înţelept să raportăm această lege pentru joi, pentru o jumătate de oră, nu ştiu dacă este bine să mai chemăm, încă o dată, pe cei care sunt invitaţi la această dezbatere, deci să fiţi de acord, atunci, mai curând să închidem dezbaterea astăzi şi, în acelaşi timp, să rugăm comisia ca mâine să clarifice aceste chestiuni, împreună cu ceilalţi invitaţi, astfel încât joi să nu mai refacem, în plen, aceste discuţii.

Există o chestiune, totuşi, de ordin, de logică de reglementare. Nu poţi să spui, pe de o parte, exercitarea profesiei este incompatibilă cu ceva, iar în articolul următor să spui: în trei cazuri, este compatibilă cu ceva, pentru că rămân toate celelalte activităţi, care nu sunt nici compatibile, nici incompatibile. Deci ori se stabilesc numai cazurile de compatibilitate, ori numai cele de incompatibilitate, dar, dacă sunt prevăzute trei cazuri de incompatibilitate şi trei cazuri de compatibilitate, rămâne o zonă gri între cele două categorii, despre care nu ai să ştii niciodată dacă asigură...

Domnul Emil Teodor Popescu (din loja comisiei):

Ca în ţara nimănui!

Domnul Adrian Năstase:

Exact. Şi care nu ştii dacă reprezintă activităţi compatibile sau incompatibile. Aceasta este o chestiune, aş spune, elementară, pentru orice interpret. De aceea, rog, totuşi, comisia să se aplece, cu seriozitate, asupra acestei probleme şi să decidă, într-un sens sau într-altul, dar, în orice caz, reglementarea, cum este acum, cu art.7 şi cu art.8, nu permite o analiză serioasă a acestei chestiuni. Aşa încât eu vă rog să reflectaţi asupra acestor probleme mâine, la comisii, să vedeţi care ar fi cele mai bune soluţii şi, în felul acesta, joi să reluăm problemele care sunt cuprinse în art.7 şi 8.

Vă mulţumesc pentru participare la şedinţa de astăzi. Ne revedem la şedinţa comună, la ora 15.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,15.