Dezbateri parlamentare

Domnul Vasile Lupu:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Am întârziat, fiindcă era programat un Birou Permanent.

Putem continua cu programul de intervenţii. Domnul Nicolae Popa.

Domnul Nicolae Popa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După cum ştiţi, conform programului de lucru propus în această săptămână de Biroul Permanent şi aprobat de noi în plenul Camerei, urmează ca astăzi să votăm proiectul de Lege privind responsabilitatea ministerială. Vreau să fie foarte clar de la bun început că în opinia mea şi a partidului pe care îl reprezint, Alianţa pentru România, textul legii constituie o diversiune şi o tentativă de manipulare a opiniei publice. Dar tocmai textul legii mă obligă la asemenea calificative. Eu nu fac altceva adecât să formulez aprecieri pe marginea acestui proiect de lege guvernamental.

În primul rând, o lege privind responsabilitatea ministerială este absolut necesară, nu am nici o rezervă în această privinţă. Dar, plecând de la această premisă, la care a subscris şi Guvernul, din moment ce a înaintat acest proiect de lege, nu sunt dispus să accept şi raţionamentul Guvernului.

Guvernul ştie sau nu, trebuie să admită că o lege a responsabilităţii ministeriale trebuie să fie o lege care, pe lângă sancţionarea politică şi morală a modului în care ministeriabilii se achită de mandatul lor validat de Parlament odată cu votul de învestitură, trebuie să stipuleze şi componenta penală. În acest proiect de lege nu sunt prevăzute, surprinzător, nici un caz de răspundere penală şi nici o pedeapsă pentru membrii Guvernului.

Prin urmare, proiectul de lege este neconstituţional, pentru că el nu implică răspunderi, fapte specifice activităţii membrilor Guvernului şi pe care le-am fi dorit prevăzute în textul scris, cum ar fi: obligativitatea depunerii bilanţului personal de activitate în calitate de membru al Guvernului la încheierea mandatului; Parlamentul să fie investit cu dreptul de a sesiza puterile statutului competente, sancţionarea cu confiscarea bunurilor personale şi cu privarea de libertate pentru dezinformare, manipulare de date false, de natură a provoca grave daune interesului public şi naţional, a acelor persoane care au exercitat funcţii ministeriale; sancţionarea pentru abuz de serviciu a acelor persoane care, în virtutea prerogativelor oficiale, numesc în funcţii publice persoane pe criterii politice, de rudenie, de afaceri şi interese private, sfidând principiul competenţei, cinstei, corectitudinii şi meritului personal; sancţionarea cu privarea de libertate a tuturor persoanelor care îndeplinesc funcţii ministeriale şi care au semnat, au girat sau au tolerat în structurile autorităţilor publice pe care le-au condus contracte, angajamente de ordin economic, care s-au dovedit că au subminat avuţia publică şi patrimoniul naţional. Tocmai ca urmare a acestor vicii, considerăm că proiectul de lege în cauză nu are ce căuta pe masa de lucru a Camerei şi nu trebuie supus votului nostru.

În primul rând, considerăm prioritară dezbaterea Statutului funcţionarului public, pentru a stopa din faşă sistemul clientelar, epurările pe criterii politice, promovarea nonvalorii. Legea responsabilităţii ministeriale trebuie să aibă în vedere autoritatea şi demnitatea instituţiilor statului, iar funcţia ministerială să devină o onoare, nu un mod de a parveni şi îmbogăţi peste noapte. Aşadar, noi considerăm stringent, oportun şi prioritar ca textul proiectului de lege să prevadă asemenea conotaţii şi sancţiuni penale.

Nu sunt naiv să cred - şi viaţa o arată din păcate din belşug - că în structurile puterii executive ale statutului român au nimerit numai îngeraşi şi oameni de bine. Acuzaţii în acest sens abundă în presă, determinând o stare de spirit a populaţiei la scară de masă. Lumea este suspicioasă, nu mai crede în cinstea şi corectitudinea celor de la putere, pe care îi asociază imediat cu ciolanul. Printr-o lege a responsabilităţii ministeriale trebuie să opturăm definitiv şi irevocabil orice posibilitate de a alimenta în rândul opiniei publice o asemenea stare de spirit, extrem de nocivă pentru instituţiile democratice.

Cum? Foarte simplu! Prevăzând în textul legii sancţiunile de rigoare - în opinia mea foarte consecvente - care să blocheze, dacă nu cumva să inspire, teama tuturor acelora care, odată ajunşi la putere, îşi pot închipui vreun moment că îşi pot face de cap cu avuţia naţională, cu interesele cetăţenilor, cu interesele acestei ţări.

Încă o dată, subscriu categoric şi fără nici o rezervă la ideea necesităţii unei legi a responsabilităţii ministeriale, dar nu în forma şi substanţa în care ne-a fost prezentat acest proiect. Actuala lege e o nouă diversiune, ce se vrea un fel de pisică cu clopoţei în coadă, arătată atât unor miniştri din cadrul coaliţiei, cât şi unui electorat plictisit şi sătul de scandaluri politice, în timp ce economia şi reforma au luat-o razna, fiind acoperite cu zăpadă şi îngheţ, ca şi actuala Lege a responsabilităţii ministeriale. De fapt, aşa-zisa "lege a responsabilităţii ministeriale", pusă pe masa de lucru a Parlamentului României de actualul Guvern, se doreşte a fi o lege a iresponsabilităţii ministeriale!

Închei prin a vă întreba, stimaţi colegi, că de gesturi, acte şi decizii care demonstrează iresponsabilitatea ministerială a Executivului actual nu ducem lipsă: la ce mai e nevoie de o lege ca aceasta? Doar ca să consacrăm acest comportament iresponsabil? Pentru că, finalmente, nu am face decât să legiferăm actuala stare de lucruri! Iresponsabilitate ridicată la rangul de politică guvernamentală, aşa cum toată lumea o vede şi o simte pe propria piele!

Deci, la oferta Guvernului, răspunsul nostru, al ApR-ului, este categoric: nu! Având în vedere tot ceea ce am spus până acum, proiectul de lege trebuie respins, pentru că nu răspunde în nici un fel, nici măcar aluziv, imperativelor politice, juridice şi morale la care m-am referit. Mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Radu Mânea are cuvântul. Mai este cineva care doreşte să aibă intervenţii?

Domnul Radu Mânea:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor parlamentari ai opoziţiei, oriunde vă aflaţi! Aş fi preferat să fiţi prezenţi în aula Parlamentului ţării, acolo unde v-a trimis electoratul domniilor voastre, pentru a le răspunde şi pentru a-mi răspunde! După moţiuni nenumărate, simple sau de cenzură, în Camera Deputaţilor sau în Senat, moţiuni cu moţ sau moţiuni fără moţ, iată că onorabila opoziţie iniţiază Moţiunea "Statul de drept", introdusă în Senatul României cu intenţia de a mai introduce o moţiune simplă, avându-l drept ţintă pe preşedintele ţării Emil Constantinescu.

Bătălia decisivă, cu atacuri şi contraatacuri de o parte şi de alta a eşichierului politic, se dă între putere, care face eforturi continue şi sistematice pentru aşezarea României la locul ei, alături de democraţiile consacrate, în Uniunea Europeană şi în NATO, şi opoziţia parlamentară, în frunte cu domnul senator Iliescu şi PDSR, care doresc o Românie rămasă în sfera de influenţă politică şi economică a Rusiei. Văzând că reforma economică, instituţională şi structurală a început să mişte, PDSR face eforturi disperate pentru a crea stări de instabilitate politică, având cunoştinţă că, odată reforma reuşită, nu mai pupă procentele electorale de nivelul actual la alegerile din 2000.

După greva studenţilor, iniţiată politic de PDSR şi aliaţii săi, înaintea alegerilor pentru Primăria generală a Capitalei, urmată de greva transportatorilor pe tema majorării amenzilor pentru delicte rutiere, asistăm astăzi la greva parlamentarilor opoziţiei, ca şi cum PDSR, PUNR şi PRM s-au reunit într-un sindicat al parlamentarilor mai cu moţ; nemulţumiţi că lefurile parlamentare nu sunt pe măsura cheltuielilor cu care s-au învăţat când erau la putere; nemulţumiţi de ritmul deplasărilor în "străinătăţuri", de lipsa de confort a maşinilor de lux cu care s-au dotat cât au fost la putere, dar şi după; nemulţumiţi de lipsa spaţiului vital din vilele de lux, pe care le-au agonisit, inclusiv pe seama bugetului de stat; nemulţumiţi de activele şi acţiunile agonisite pe la diverse societăţi comerciale, preluate pe nimic prin vestita metodă MEBO, patentată de preavestitul prim-ministru Nicolae Văcăroiu; nemulţumiţi că Legea învăţământului se modifică; nemulţumiţi că Romtelecom se privatizează; că Uzinele Renault dau târcoale la Dacia Piteşti; nemulţumiţi că pensiile se majorează; nemulţumiţi că Mugur Isărescu rămâne la BNR... şi lista nemulţumirilor vioaiei şi neprihănitei opoziţii ar putea continua până la sfârşitul zilei de dezbateri parlamentare. În plină iarnă şi în Postul mare al Crăciunului, parlamentarii opoziţiei s-au săturat de muncă şi vor să mai stea pe la casele lor pe gânduri, cum s-o pună de-o anticipată, dar, mai ales, cum să îngraşe porcul în ajun, pentru că 7 ani cât au avut ţara pe mână au tranşat osânza cât să le ajungă pentru două-trei generaţii de nepoţi şi strănepoţi.

Nici una nici două, s-au gândit domniile lor că cea mai bună soluţie ca să-şi atingă scopurile, dar să şi chiulească de la lucrările parlamentare, ar fi greva. Că, dacă, elevii, studenţii, şoferii au dreptul la grevă, domniile lor de ce nu ar avea? Şi asta cu atât mai mult cu cât plata se face de la buget, nu-i aşa?

Arhitectul mofturilor parlamentare este domnul Ion Iliescu, care cu degetul arătător acuză puterea, iar cu degetul mare către domnia sa: care va să zică, creştin-democraţii ar fi de vină şi nu domnia sa, care a îngăduit şi patronat jaful sistematic şi violul cu pervesiuni la adresa societăţilor comerciale, vlăguite de SRL-uri-căpuşe; la adresa băncilor, prin credite nerambursate şi nerambursabile de zeci de mii de miliarde; la adresa sutelor de mii de pensionari scoşi din serviciu, din raţiuni electorale, cu pensii de nimic; la adresa ţăranilor, prin batjocura Legii nr. 18/1991; la adresa tineretului amăgit cu iluzii deşarte şi lozinci de sorginte socialist-răsăriteană; într-un cuvânt, la adresa ţării, pe umerii căreia, chipurile, plânge cu lacrimi de crocodil.

După 2 ani de la alegerile din 1996, timp în care domnul Ion Iliescu a jinduit zi şi noapte după jilţul de la Cotroceni, brusc, şi-a luat inima în dinţi şi a comandat partidului domniei sale moţiune la Senat, pe tema statului de drept, cu atac direct la preşedintele ales democratic în 1996. Deşi artizani al Constituţiei actuale, domnul Ion Iliescu şi partidul domniei sale nu ezită să-şi calce în picioare copilul, cerându-i preşedintelui Emil Constantinescu să dea socoteală în faţa Parlamentului, exact pe 19.11.1998, ca şi cum aşa scrie la Constituţie!

Când, în 1991, noi nu am votat Constituţia, din raţionamente strict democratice, legate de garantarea proprietăţii private, separaţia puterilor în stat şi altele, domniile voastre aţi votat-o cu ambele mâini, consfinţind puteri în dreptul fostului preşedinte Ion Iliescu, "tăticul" Constituţiei, care gândea la vremea aceea că va păstori destinele românilor mai îndelungat decât Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân sau Regele Carol I la un loc şi, de ce să n-o spunem, mai mult decât predecesorul domniei sale, Nicolae Ceauşescu, căruia i-a fost gropar în Sfânta zi de Crăciun a anului 1989.

Dacă Constituţia a fost bună pe vremea domnului Iliescu şi domnia sa n-a dat socoteală Parlamentului sau ţării 7 ani şi nu dă socoteală nici acum, de ce Constituţia nu mai este bună în viziunea domnului Iliescu şi a PDSR când ambii subiecţi sunt în opoziţie? Explicaţia este simplă: domnului Ion Iliescu i s-a făcut urât în opoziţie şi vrea la Cotroceni cu orice preţ, chiar călcând în picioare Constituţia ţării, chiar cu riscul provocării unei crize politice, cu repercusiuni asupra imaginii externe a României, chiar cu riscul unor alegeri anticipate, cu cheltuielile de rigoare, care ar conduce la aceleaşi rezultate.

Prin propunerea avansată, "Angajament solemn scris între partidele parlamentare", domnul Ion Iliescu visează la Constituţia comunistă, la partidul unic, în care opoziţie şi putere de-a valma se angajează solemn să anuleze rezultatele alegerilor parlamentare şi prezidenţiale din 1996 şi să ne întoarcem la Marea Adunare Naţională, atât de dragă domnului Ion Iliescu, care-şi avea jilţul asigurat acolo, chair şi fără alegeri. Angajamentele solemne semnate de domnul Iliescu, de pe vremea când era şef la UTC sau, mai târziu, ca activist de frunte al PCR, i-au rămas adânc întipărite în memorie şi din când în când încearcă să le îndese ţării pe gât. Îţi vine să scuipi în sân, ca de ucigă-l toaca, când îl auzi pe domnul Ion Iliescu cum râvneşte după perestroika şi comunism cu faţă umană, în anul de graţie 1998! Într-un cuvânt, domnul Iliescu s-a supărat ca domnul Văcaru pe sat şi din senator în democraţie vrea să redevină deputat în MAN, eventual, deputat de Odobeşti, cum a mai fost, de fapt, orăşelul copilăriei mele.

Îl invit riguros pe domnul Ion Iliescu şi partidul domniei sale să-şi agaţe poftele în cui, să renunţe la poziţiile belicoase şi antidemocratice în care se baricadează cu stoicism, să ia cunoştinţă că pământul se învârte şi lumina nu mai vine dinspre răsărit şi, toate acestea, pentru că domnul Iliescu nu are nepoţi. Pentru că, dacă îi avea, s-ar fi îngrijit, probabil, de ei şi nu mai purta sâmbetele ţărăniştilor, liberalilor, maghiarilor sau ale preşedintelui ales, Emil Constantinescu.

În încheiere, dacă nu v-aţi răzgândit între timp şi plecaţi în vacanţa de Crăciun de pe acum, noi vă asigurăm că rămânem aici, să facem legile necesare ţării, să îndreptăm ce aţi dărâmat domniile voastre în 8 ani de guvernare şi vă asigurăm că tot aici ne găsiţi, când veţi reveni după anul nou, cu gânduri mai bune pentru ţară şi nu pentru mofturile cuiva, măi dragă...

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Puiu Hasotti, de la Partidul Naţional Liberal. Se pregăteşte domnul Garda Dezideriu, de la UDMR. Mai este vreun coleg care doreşte să intervină? Nu.

Domnul Puiu Haşotti:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În procesul de formare a statului naţional unitar român, un moment de mare importantă l-a reprezentat revenirea Dobrogei la România. În aceste zile se împlinesc 120 de ani de când Dobrogea a intrat oficial în componenţa României - pe 20 noiembrie, şi autorităţile române au preluat administraţia pământului românesc dintre Dunăre şi Marea Neagră - 26 noiembrie.

La începutul anului 1878, Mihail Kogălniceanu făcea cunoscută Corpurilor Legiuitoare trimiterea în Dobrogea a două comisii de experţi: una militară şi alta civilă, specialişti din administraţie şi drept, probleme economice şi strategice, pentru studierea regimului serviciilor publice, instituţiilor, stării generale şi nevoilor imediate ale populaţiei, ale căror concluzii să servească prefacerilor ce urmau să se înfăptuiască după revenirea la trupul României. În urma ordinului primit, de a inspecta porturile dobrogene, comandantul Flotei române, locotenent colonelul Ioan Murgescu, trecea în raportul său, cu vădita preocupare a militarului de a reda cât mai exact realitatea, următoarele cuvinte de valoare istorică: "Toate populaţiunile române, grece, turce şi tătare aşteaptă cu nerăbdare ocupaţiunea Dobrogei de către români şi în toate locurile unde am fost mi-au mărturisit că se găsesc fericiţi că Dobrogea şi Mangalia s-au dat României" şi adaugă: "Am aflat că la Cavarna, la Varna şi chiar la Constantinopoli stau gata sute de familii turce şi tătare, să se întoarcă în Dobrogea, la casele lor, îndată ce vor veni românii."

După Congresul de la Berlin, care consacra pe plan juridic internaţional drepturile României, în şedinţa din 6 noiembrie 1878 a Consiliului de Miniştri a fost aprobată componenţa comisiei pentru instalarea administraţiei civile în vechea provincie a ţării, având în frunte pe Nicolae Catargi, plenipotenţial principal, care sosea deja la 8 noiembrie la locul misiunii sale. Încă din vara aceluiaşi an, se constituise la Piteşti divizia activă, sub comanda generalului Gheorghe Angelescu, însărcinat cu preluarea administraţiei militare.

În toamna anului 1878, pe baza art. 46 al Tratatului de la Berlin, a început să lucreze Comisia europeană pentru delimitarea frontierei de sud a Dobrogei. Ea s-a întrunit la Constantinopol, la 21 octombrie, având în componenţă reprezentanţi ai Germaniei, Austro-Ungariei, Franţei, Marii Britanii, Italiei, Rusiei şi Turciei. La cererea comisiei, Guvernul român a delegat un grup de ofiţeri superiori, în frunte cu colonelul Ştefan Fălcoianu, căruia i-a fost ataşat şi Mihai Perechide, membru al Adunării Deputaţilor. Ei au asistat la lucrările primei şedinţe, iar la a treia, a fost admisă, cu rol consultativ, şi delegaţia Bulgariei. Actul final, încheiat la 17 decembrie, la Constantinopol, a fost ratificat mai apoi de guvernele celor 7 puteri semnatare ale tratatului şi a intrat în vigoare prin trasarea graniţei şi plantarea bornelor de frontieră.

Încordarea raporturilor cu Rusia după semnarea Păcii de la San Stefano a întârziat însă trecerea trupelor în Dobrogea. Abia după intrarea triumfală a armatei în Bucureşti, la 8 octombrie, divizia s-a pus în marş spre Brăila, unde, la 14 noiembrie, cu câteva zile înainte de memorabilul eveniment, a fost trecută în revistă de domnitor. Cu acest prilej, a fost citită soldaţilor Proclamaţia către armată cu ocazia preluării Dobrogei, document în care se regăsesc concepţiile de guvernare ale oamenilor de stat ai României, în frunte cu Mihail Kogălniceanu, autorul proiectului de manifest.

El suna astfel - şi a fost citit de domnitorul, pe atunci, Carol: "Soldaţi, puterile mari europene, prin Tratatul de la Berlin, au unit cu România Dobrogea, această veche posesiune a principilor noştri de mai înainte. Azi veţi pune piciorul pe acest pământ, care devine din nou românesc. Însă, acum, veţi merge în Dobrogea nu în calitate de cuceritori, ci amici, ca fraţi ai locuitorilor care de azi înainte sunt concetăţenii noştri.

Soldaţi, în această nouă Românie veţi găsi o populaţiune care în cea mai mare parte este deja românească, însă, veţi găsi şi locuitori de alt neam şi alte credinţe. Toţi aceştia, care devin membri ai statului român, au acelaşi drept la protecţiunea şi la dragostea voastră. Între ei veţi găsi mahomedani, ale căror obiceiuri se deosebesc de ale noastre, vă recomand cu deosebire să le respectaţi credinţa. Fiţi în mijlocul noilor voştri concetăţeni ceea ce aţi fost atât pe timp de pace, cât şi pe câmpul de onoare: model de bravură şi de disciplină, apărători ai drepturilor României şi anteluptători ai legalităţii şi ai civilizaţiei Europei. Astfel vă cunoaşte acum întreaga Europă şi cu mândrie confirmăm aceasta.

Aşadar, drum bun soldaţi şi Dumnezeu să vă apere! Trăiască România!

Semnează: Carol."

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Domnul Garda Dezideriu, se pregăteşte domnul Matis Eugen.

Domnul Becsek Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Dacă am face o evaluare a activităţii Comisiei speciale privind situaţia economiei forestiere din România, atunci ne-am putea da seama că era una dintre puţinele organisme parlamentare care îşi avea rostul lui în lupta pentru ocrotirea pădurii, împotriva unei mafii cu ramificaţii naţionale, care aducea prejudicii imense economiei naţionale. Comisia a descoperit numeroase nereguli, atât în gestiunea ocoalelor silvice, cât şi în proasta gospodărire a pădurilor ţării.

Prin urmare, datorită anchetelor şi a controalelor efectuate, s-a impus schimbarea pe plan naţional a fostei conduceri Romsilva, precum şi unele dintre direcţiile judeţene, unde furtul şi ilegalităţile erau lucruri obişnuite. În multe locuri s-au făcut eforturi supraomeneşti pentru descoperirea neregulilor, pentru că abuzurile şi ilegalităţile erau acoperite atât de prefecturi, indiferent de nuanţă politică, cât şi de către organele de poliţie.

Însă, după descoperirea ilegalităţilor de către membrii comisiei, confirmate apoi de Departamentul de control al Guvernului, nimeni nu sesizează oficial organele abilitate ale statului, ca să valorifice litera legii, conform procedurii penale. Şi, astfel, capii răutăţilor: Gheorghe Cahniţă, Dăneş Dominic şi alţii, nu numai că scapă fără cea mai mică sancţiune, dar au posibilitatea să şantajeze atât desfăşurarea în continuare a anchetei, precum şi activitatea noii conduceri.

Mai mult decât atât, comisia a descoperit că unele societăţi comerciale cu activitate în domeniul prelucrării lemnului, cum ar fi: Foresta Tarcău, Petroforest, Trei Brazi şi altele, cu complicitatea şi sub protecţia unor membri marcanţi din fosta conducere a Romsilvei, efectuau transporturi de masă lemnoasă ilegale, neînregistrate, extrăgând astfel o cantitate de lemn de până la cinci ori mai mare decât cea pentru care aveau permisiune şi pentru care au plătit. Mai mult chiar, deşi aveau datorii către bugetul de stat şi, în consecinţă, nu aveau dreptul de a participa la licitaţii de această natură, aceste firme au câştigat, nu se ştie cât de legal, licitaţia pentru pădurile de la Thulgeş şi Borsec, iar apoi, pentru a mai adăuga o filă neagră la cartea distrugerii mediului înconjurător, au construit un drum forestier, fără respectarea normelor legale, drum care, de atunci şi până în prezent, contribuie din plin la distrugerea ecosistemului din zona Lacul Roşu-Cheile Bicazului.

Prin urmare, rog opinia publică să-şi ridice glasul împotriva acestui act de vandalism, promovat de domnul Târâţă, ruda domnului senator Nicolae Văcăroiu, care, prin întreprinderile sale sus-amintite, distruge Rezervaţia naturală de la Lacul Roşu. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Domnul Matis Eugen. Mai doreşte cineva să intervină?

Domnul Matis Eugen:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultima vreme, ameninţările repetate la adresa maghiarilor şi a liderilor UDMR din partea partidelor naţionalist-extremiste s-au amplificat, ajungând la afirmarea intenţiei de a se crea unităţi para-militare, ameninţând chiar cu moartea liderii UDMR. La crearea acestei atmosfere fasciste, a contribuit o mare parte a mass-mediei româneşti, iar, mai nou, şi-a adus aportul şi televiziunea publică. (A se vedea emisiunea "Ceaiul de la ora 5", transmisă în data de 5 noiembrie 1998.)

Cu ocazia unei aplicaţii tehnice a Armatei a IV-a, primarul municipiului Cluj-Napoca, Gheorghe Funar, în prezenţa ofiţerilor de rang înalt, indica drept ţintă sediul UDMR. Aceste ameninţări au ajuns la punctul culminant la manifestarea din 21 noiembrie 1998, din Cluj-Napoca, unde senatorul Corneliu Vadim Tudor, sub scutul protector al imunităţii parlamentare, afirma dorinţa sa de a priva de libertate pe toţi cetăţenii care au colaborat cu UDMR, organizaţie politică democratică, care funcţionează pe baza legilor în vigoare ale acestei ţări, recunoscută ca atare atât pe plan intern cât şi pe plan extern. Este un atac foarte grav la adresa drepturilor fundamentale ale omului, tratate şi prin Constituţia României, şi la instituţiile statului de drept şi ordinii publice din România.

Declaraţiile care îndeamnă la nimicirea minorităţii maghiare rămân nepedepsite, otrăvind opinia publică românească, ceea ce ar putea să aibă consecinţe imprevizibile. Această atmosferă antimaghiară s-a amplificat odată cu intrarea în Guvern a UDMR, însă, în ciuda solicitărilor noastre, instituţiile abilitate nu iau cunoştinţă de atacurile la adresa noastră.

Mai regretabil este faptul că nici preşedintele ţării nu ia poziţie faţă de aceste manifestări, deşi la unele dintre ele domnul preşedinte a fost vehement atacat şi ameninţat.

Situaţia actuală a României începe să semene cu cea din anii '30. Democraţia insuficient consolidată, nesiguranţa Guvernului, precum şi înrăutăţirea situaţiei economice favorizează expansiunea manifestărilor extremiste-fasciste.

Fiind unul din reprezentanţii aleşi şi legitimi ai comunităţii maghiare din judeţul Cluj, vă rog să acceptaţi, doamnelor şi domnilor, folosirea persoanei întâi plural. Atragem atenţia preşedintelui României, a Guvernului şi a organelor de drept să se trezească din această stare de nepăsare, deoarece o eventuală preluare a puterii de către partidele de tip fascist ar fi catastrofă pentru România.

Protestăm cu fermitate împotriva manifestărilor instigatoare la ură şi solicităm ca puterea să pedepsească cu asprimea legii pe cei care aţâţă spiritele împotriva comunităţii maghiare sau împotriva oricărei alte comunităţi. De asemenea, solicităm tragerea la răspundere a acelor angajaţi ai televiziunii publice, care, pe banii contribuabililor, manipulează telespectatorii, creând o atmosferă antimaghiară. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vasile Lupu:

Mai doreşte cineva să intervină? Nu.

Sunt invitaţi secretarii de şedinţă şi rog să se pregătească prezenţa şi lista pentru apelul nominal!

Domnul Gavra a solicitat cuvântul pentru o intervenţie.

Îl iertaţi, să termine convorbirea telefonică, îi îngăduiţi.

Are cuvântul.

Domnul Ioan Gavra:

Domnule vicepreşedinte,

Vă mulţumesc frumos. (Vociferări în sală).

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog, linişte!

Domnul Ioan Gavra:

Întrucât Camera Deputaţilor, la propunerea puterii, a dotat deputaţii şi cu telemobile, ele trebuie folosite - nu avem ce face.

Domnilor colegi,

Să nu credeţi că suntem spărgători de grevă sau că am venit la lucrările Camerei Deputaţilor, în plen.

să ne înţelegem asupra Regulamentului, pentru domnii care încă nu au avut timp să-l studieze şi vorbesc la microfon despre alte lucruri.

1. Camera Deputaţilor, conform unui articol din Regulament, nr. 67, lucrează în plen, pe comisii şi în grupuri parlamentare. Deci, sunt 3 segmente de activitate. Opoziţia se află în activitate la grupurile parlamentare. Deci, este în activitate, la Camera Deputaţilor. Când Camera Deputaţilor se află în sesiuni parlamentare, sunt 3 categorii de activităţi, plus a patra categorie, alte însărcinări parlamentare: peste hotare, comisii de anchetă şi aşa mai departe. Deci, rog pe colegii care încă n-au avut timp în 2 ani de zile să vadă Regulamentul, să facă puţină bibliotecă şi arhivă, să-l citească.

2. Pentru domnul Minea:

Domnule Minea,

Sunteţi un om extraordinar. Aveţi o înfăţişare agreabilă: depinde din care parte te uiţi - din faţă, din spate sau lateral.

Atunci când mai rostiţi dumneavoastră cuvinte de apreciere la adresa opoziţiei, în rest nu mă interesează partidul pe care-l reprezentaţi, vă rog foarte frumos să vă pregătiţi. acest microfon, marţi dimineaţa, astăzi - miercuri, este pentru discursuri de altă natură, personale. Noi nu-l considerăm ca un discurs personal, pentru că ce aţi vorbit dumneavoastră, nu că este incalificabil, este total pe lângă. Deci, opoziţia nu se află acasă. Probabil că dumneavoastră vă aflaţi acasă. Noi ne aflăm în activitate, la grupul parlamentar.

2. Puterea şi dumneavoastră nu sunteţi în sală. Unde sunteţi? Cine este acasă? Cine este acasă? Nu exact dumneavoastră?

3. De-acum înainte, rostiţi-vă discursurile pentru dumneavoastră şi pentru partidul pe care-l reprezentaţi.

4. Până acum 2 ani de zile n-aţi avut nici un fel de activitate semnificativă, în sensul parlamentar şi legislativ.

Lăsaţi discursurile de cioroi..., de cioroi ţărănist în altă parte... Bine? Pentru că noi facem activitate parlamentară, adoptând legi. Dumneavoastră dormiţi..., vă frecaţi barba şi la Hotelul "Bucureşti" staţi prin hol...

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Gavra!

Domnul Ioan Gavra:

Eu de 5 ori v-am văzut, absentând de la Cameră, în holul Hotelului "Bucureşti".

Aveţi ruşine şi vedeţi-vă de lucrările Parlamentului României, ca deputat al puterii.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Gavra,

Vă invit la un limbaj decent...

Domnul Ioan Gavra:

Vă mulţumesc. (Discuţii în sală).

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Mânea are dreptul la replică. (Discuţii aprinse în sală).

Domnul Dan Emanoil Barbaresso:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc ca domnul Gavra să-şi ceară scuze şi să-i fie înaintată ofensa către Biroul de disciplină şi imunităţi din Parlament.

A jignit de la acest microfon întreg Parlamentul.

Noi nu dormim, cum spune dânsul, pentru că nu am luat nici rudotel, şi nici calmante.

Dânsul dacă-şi pierde nopţile şi doarme în Parlament - este o altă problemă.

Doresc ca domnul Gavra să vină să-şi ceară scuze în faţa colegilor, că nimeni nu l-a jignit pe dânsul.

Vă rog foarte mult să staţi la locul dumneavoastră!

Vă rog foarte mult, că noi nu am făcut "Caritas", nu noi am dus ţara la râpă, nu noi am furat oamenilor banii, nu noi am făcut disensiuni în această ţară, ridicând etniile între etnii, nu noi am proliferat şovinismul, xenofobia şi antisemitismul, ci dumneavoastră şi partidele dumneavoastră, această "tetragonală roşie"!

De la acest microfon, vă spun încă o dată, eu nu mă enervez, pentru că dumneavoastră sunteţi bolnav. Dacă nu ştiaţi asta..., sunteţi un bazedovian tipic şi probabil că surplusul de tiroxină vă dă tulburări de comportament!

Vă mulţumesc. (Strigăte în sală).

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Radu Mânea are cuvântul.

Domnule Gavra,

Nu vă dau cuvântul!

Deci, are cuvântul Radu Mânea.

Domnul Radu Mânea:

Stimaţi colegi,

Şi stimabile şi simpatic domn Ioan Gavra,

Trebuie să vă spun că nu retractez nimic, dar absolut nimic din declaraţia politică pe care am prezentat-o astăzi în faţa Camerei Deputaţilor. Ar mai fi fost multe de spus şi de adăugat la declaraţia de astăzi, dar timpul nu mi-a permis s-o fac.

Pentru ştiinţa domnului Ioan Gavra, şi eventual a grupului parlamentar din care face parte, trebuie să precizez că mă numesc Radu Mânea, şi nu Radu Minea, aşa cum domnia sa a prezentat aici, la microfon.

În altă ordine de idei, l-aş ruga pe domnul deputat Gavra, care mi-e deosebit de simpatic, să se controleze, inclusiv pe la Hotel "Bucureşti", unde bântuie în pijamale pe holurile hotelului. (Rumoare în sala de şedinţă).

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Ultima replică a domnului Gavra.

Domnul Ioan Gavra:

Eu le mulţumesc celor doi colegi.

Sigur că domnul Barbaresso nu trebuie luat în consideraţie, că domnia sa este bolnav din naştere. dacă nu ştie ce se spune despre el la Camera Deputaţilor, unde trebuie să fie, nu la Camera Deputaţilor...

Este în regulă. Ei îmi cer scuze pentru scuzele domniei sale şi nu pentru altcineva.

Domnule coleg,

Sigur că viagra pentru dumneavoastră este puţin, ca să vă aducă la normalitate... Mai trebuie şi altceva, domnule Barbaresso: trebuie puţină înţelepciune, decenţă şi, mai ales, intervenţii în sensul legislativ, de la acest microfon, şi nu bâlci public.

2. Pentru domnul Minea...

Domnule Minea,

Eu vă mulţumesc pentru aprecieri...

Domnul Radu Mânea (din sală):

Mă numesc Mânea!

Domnul Ioan Gavra:

Domnule Mânea,

Mă scuzaţi...

Domnul Vasile Lupu:

Nu poate pronunţa, lăsaţi-l...

Domnul Ioan Gavra:

Domnule Mânea,

Deci, vă mulţumesc pentru aprecierile dumneavoastră, însă nu a fost corect din partea dumneavoastră ca, în absenţa din sală a opoziţiei, dumneavoastră să criticaţi opoziţia şi mai ales persoane - deputaţi, senatori din opoziţie. lupta se dă faţă în faţă. Când aveţi cu cineva ceva, îl aşteptaţi să vină în sală şi vă spuneţi punctul de vedere, ca şi el să poată să riposteze în cunoştinţă de cauză.

În legătură cu Hotelul "Bucureşti", domnule coleg, deci, vreau să vă spun că la Hotelul "Bucureşti" sunt cazaţi deputaţii. Dumneavoastră, însă, sunteţi cazat mai mult în holul hotelului, pentru că acolo sunteţi, şi nu aici, la activitate. De două ori v-am atras eu atenţia, pentru că sunteţi invizibil la Camera Deputaţilor, atât de mic, încât nu vă vedeţi...

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Gavra,

Vă rog, treceţi la un limbaj decent, că vă iau microfonul!

Domnul Ioan Gavra:

Dar, dumneavoastră, domnule vicepreşedinte, de ce nu i-aţi atras atenţia domnului Barbaresso, care, sigur că este bolnav şi spune asemenea chestiuni, atunci când a vorbit, sau domnului Minea?

Eu atâta am vrut să vă spun, domnule coleg. Astăzi v-am dat ocazia să vă produceţi dumneavoastră, puterea. Din păcate, v-aţi produs inacceptabil. Vă mulţumesc.

La revedere, succes şi adunaţi-vă puterea, ca să puteţi realiza cvorumul!

Vă mulţumesc. La revedere.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Mânea,

Aveţi o intervenţie...

Ne oprim aici...

Aţi avut o replică..., aşa nu mai terminăm nici la amiază.

Nu. Nimic. Vă rog frumos - nu.

Voci din partea dreaptă, către domnul Ioan Gavra:

La Spitalul 9! Caritas! Caritas!

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Numai 10 minute suspendăm şedinţa. Aud că este o încurcătură de circulaţie în oraş. După 10 minute vom striga prezenţa. Rog staff-ul să pregătească lista.

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că din totalul celor 343 deputaţi şi-a înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 208. Număr bun. Sunt absenţi 135. Participă la alte acţiuni parlamentare un număr de 36. Cvorumul prevăzut de art. 128 din Regulament este întrunit. Cvorumul de lucru este de 136.

Secretarii sunt rugaţi să verifice cvorumul din sală, altfel trecem la apelul nominal.

Vă informez că vom da astăzi votul pentru mai multe proiecte de lege, pentru 18 proiecte de lege..., atenţiune! la orele 11,00, şi, de aceea, liderii grupurilor parlamentare, chestorii, sunt rugaţi să adune deputaţii în sală.

Vă informez că la Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor s-a înregistrat proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului privind aderarea Republicii Bulgaria la Acordul central-european de comerţ liber, semnat la Sofia, la 17 iulie 1998, adoptat de Senat în şedinţa din 24 noiembrie 1998.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru industrie şi servicii; pentru avize, Comisia pentru politică externă şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Deci, nu suntem în cvorumul de lucru.

Apelul nominal!

Să stabilim că, după apelul nominal, nu se modifică, nu se motivează absenţe. Absenţele se motivează la sfârşitul şedinţei.

Deci, strigare..., cei care lipsesc, dacă nu-şi manifestă prezenţa la voturile de astăzi, vor fi anunţaţi la casierie, pentru aplicarea art. 125 din Regulament.

Deci, apelul nominal.

Domnul Sorin Victor Lepşa:

Judeţul ALBA

Judeţul ARAD

Judeţul ARGEŞ

Judeţul BACĂU

Judeţul BIHOR

Judeţul BISTRIŢA-NĂSĂUD

Judeţul BOTOŞANI

Judeţul BRAŞOV

Judeţul BRĂILA

Judeţul BUZĂU

Judeţul CARAŞ-SEVERIN

Judeţul CĂLĂRAŞI

Judeţul CLUJ

Judeţul CONSTANŢA

Judeţul COVASNA

Judeţul DÂMBOVIŢA

Judeţul DOLJ

Judeţul GALAŢI

Judeţul GIURGIU

Judeţul GORJ

Judeţul HARGHITA

Judeţul HUNEDOARA

Judeţul IALOMIŢA

Judeţul IAŞI

Judeţul MARAMUREŞ

Judeţul MEHEDINŢI

Judeţul MUREŞ

Judeţul NEAMŢ

Judeţul OLT

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Să fie clar: cine răspunde "prezent" şi părăseşte sala, de la prezidiu îl vom trece absent. Îl vom mai striga o dată, şi-l trecem absent.

Vă rog...

Domnul Sorin Victor Lepşa:

Judeţul PRAHOVA

Judeţul SATU-MARE

Judeţul SĂLAJ

Judeţul SIBIU

Judeţul SUCEAVA

Judeţul TELEORMAN

Judeţul TIMIŞ

Judeţul TULCEA

Judeţul VASLUI

Judeţul VÂLCEA

Judeţul VRANCEA

Municipiul BUCUREŞTI

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog nu părăsiţi sala de şedinţe!

Domnul Sorin Victor Lepşa:

Judeţul ILFOV

Domnul Vasile Lupu:

Nu se motivează nici o absenţă, până la sfârşitul şedinţei. Colegii care părăsesc sala vor fi trecuţi, imediat, absenţi.

Domnul Sorin Victor Lepşa:

Am o rugăminte: cei care...

Domnul Vasile Lupu:

Domnule secretar, poftiţi la prezidiu!

Domnul Sorin Victor Lepşa:

Cei care nu s-au auzit strigaţi şi au venit mai târziu să vină aici.

Deci: Popa de la Alba - prezent, Berciu de la Alba - prezent, Şaganai Nusfet, Constanţa - prezent, Ceauşescu de la Buzău - prezent, Popa de la Bacău - prezent, Papuc de la Buzău - prezent, Nanu Romeo, Argeş - prezent, Bran Vasile, Braşov - prezent, Dorin Mihai, Iaşi - prezent... Mai este cineva? Nu.

Din partea dreaptă a sălii:

La vot!

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Nu părăsiţi sala, vă rog! Mai aşteptăm câţiva miniştri deputaţi şi vom trece la vot.

Deci, mai întâi, pentru proiectul de lege...

Domnul Adrian Tudor Moroianu Geamăn (din sală):

Domnule preşedinte, ...

Domnul Vasile Lupu:

De la Ministerul Industriei şi Comerţului este cineva?

Deci, pentru acest proiect, din partea Guvernului, o intervenţie.

Domnul Sorin Potâng:

Domnule preşedinte,

Stimaţi deputaţi,

Sorin Potâng sunt, secretar de stat la Ministerul Industriei şi Comerţului.

Guvernul propune procedura de urgenţă pentru ratificarea proiectului de Lege privind acordul aderării Bulgariei la CEFTA. Solicităm această procedură pentru că intrarea în vigoare a acestui acord cu data de 1 ianuarie 1999 este condiţionată de depunerea instrumentului de ratificare a acestui acord la statul depozitar CEFTA.

Mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, spargeţi şedinţa de acolo, că nu suntem în iarmaroc! Luaţi, vă rog, loc în bancă! (Se adresează unui grup de deputaţi din partea dreaptă, care discută în spatele sălii)

Deci supun votului dumneavoastră procedura de urgenţă solicitată de Guvern.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

S-a aprobat procedura de urgenţă.

Membrii Comisiei pentru industrie şi servicii sunt rugaţi să se întrunească în pauza de la ora 13,00, pentru a discuta această solicitare a Guvernului. Suntem foarte presaţi de timp, până la 30 decembrie, legea ar trebui să fie promulgată.

Rog, încă o dată, deputaţii să nu părăsească sala de şedinţe, pentru că, dacă vor lipsi în timpul votului, secretarii de şedinţă îi vor trece absenţi.

Deci imediat trecem la cele 18 voturi finale.

Stimaţi colegi,

Până vin deputaţii miniştri, să trecem la ordinea de zi.

Trecem la proiectul de lege, la iniţiativa legislativă privind responsabilitatea ministerială.

Vă rog luaţi loc în bănci, păstraţi liniştea în sală, imediat ce sosesc miniştrii deputaţi, vom trece la vot. (Rumoare, agitaţie, în partea dreaptă a sălii.)

Vă rog linişte! Noi verificăm cvorumul, de aici. Când îl vom avea, vom trece la vot.

(Vociferări în partea dreaptă a sălii)

Prezidiul verifică cvorumul. Dintr-o bancă este complicat să-i vedeţi pe toţi.

Deci proiectul de Lege privind răspunderea ministerială.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? (Domnul secretar Ková cs Csaba Tiberiu îi spune că domnul deputat Gaspar a luat cuvântul.) Deci cuvântul iniţiatorului s-a auzit în plen.

Din partea Comisiei juridice, domnule preşedinte, doriţi să luaţi cuvântul?

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Foarte pe scurt. Am mai luat cuvântul, o dată, săptămâna trecută, cu privire la această lege. V-am informat că, comisia noastră a dat aviz favorabil acestei legi, dar că eu, personal, am făcut nişte amendamente pe care le aveţi în anexa la raport. Prin urmare, putem să începem discuţiunea cu privire la această lege.

Această lege, aşa cum este concepută, este rezultatul combinării a două iniţiative: a Ministerului Justiţiei şi a domnului Gaspar, din partea opoziţiei.

Până la urmă, după vreo 53 de ore de timp risipit ca să se pună de acord cei doi iniţiatori, timp în care comisia a avut multă răbdare, s-a ajuns la acest text care reprezintă punctul de vedere comun.

Vă propun să reţineţi că această răspundere este o răspundere exclusiv penală. Legea nu se ocupă de celelalte forme de răspundere, numai le anvizajează, ea trebuie să aibă o procedură unică, adică să nu fie o procedură diferită, după cum eşti deputat sau eşti senator, sau nu eşti nici deputat, nici senator, dar eşti membru al Guvernului, că premisa majoră a acestei răspunderi o constituie calitatea de membru al Guvernului, pe care uneori, de cele mai multe ori, se altoieşte şi calitatea de parlamentar, fie senator, fie deputat, că trebuie să existe o procedură unitară, pentru ca şi efectele să fie unitare, adică să fie un tratament egal în faţa legii, pentru acei membri ai Guvernului care sunt filtraţi prin această lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

La dezbaterile generale, dacă doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnul deputat Moroianu doreşte să facă o declaraţie?

Domnul Adrian Tudor Moroianu Geamăn (din sală):

Nu. Domnul Popa.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Nicolae Popa.

Domnul Nicolae Popa:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Noi, Grupul de deputaţi independenţi, am făcut şi dimineaţă, o declaraţie politică pe seama acestei Legi a responsabilităţii ministeriale, în care ne-am exprimat nemulţumirea pentru că această lege nu face altceva decât să facă trimitere la Codul penal şi, în această situaţie, legea nu mai are obiect. De aceea, noi am dori ca, pe lângă răspunderea politică şi morală şi, bineînţeles, trimiterea la Codul penal, miniştrii să răspundă pentru anumite activităţi specifice legate de munca aceasta ministerială.

Din acest punct de vedere, eu aş propune, şi am şi avut în vedere, câteva amendamente, pentru că este un proiect de lege, şi se pot face amendamente la lege, şi anume, în primul rând, un amendament legat de obligativitatea depunerii bilanţului personal de activitate, în calitate de membru al Guvernului, la încheierea mandatului. De asemenea, un alt amendament: Parlamentul să fie investit cu dreptul de a sesiza puterile competente ale statului, sancţionarea cu confiscarea bunurilor personale şi privarea de libertate a acelor persoane care au exercitat funcţii ministeriale, pentru dezinformarea, manipularea de date false de natură a provoca grave daune interesului public şi naţional. De asemenea, un alt amendament pe care îl avem în vedere şi vă rog să-l acceptaţi ar fi acela: sancţionarea pentru abuz de serviciu a acelor persoane care, în virtutea prerogativelor oficiale, numesc în funcţii publice persoane pe criterii politice, de rudenie, de afaceri şi interese private, sfidând principiul competenţei, cinstei, corectitudinii şi meritului personal. Şi un alt amendament, şi ultimul, este legat de sancţionarea cu privare de libertate a tuturor persoanelor care îndeplinesc funcţii ministeriale şi care au semnat, au girat sau tolerat, în structurile autorităţilor publice pe care le-au condus, contracte, angajamente de ordin economic care s-au dovedit că au subminat avuţia publică şi patrimoniul naţional. acesta este punctul nostru de vedere şi vă rog, stimaţi colegi, să acceptaţi aceste amendamente, în aşa fel încât această lege privind responsabilitatea ministerială să aibă obiect, şi toţi cei care vin sau sunt investiţi de către Parlament în funcţii ministeriale, să răspundă pentru faptele lor.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Din partea altor grupuri parlamentare, dacă se doreşte să se intervină? Nu se doreşte.

Domnul Rădulescu-Zoner, din partea liberalilor.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Sunt convins că aţi citit raportul comisiei şi aţi văzut că, în spirit democratic, atunci când amendamentele corespund scopului legii respective, chiar dacă vin din partea opoziţiei, sunt admise, şi unul dintre acestea, care este, după părerea noastră, un amendament de substanţă, - este aici, în raport, nu are rost să mai vi-l citesc -, a fost admis. În schimb, Grupul parlamentar al PDSR susţine că nu există o colaborare între majoritate şi opoziţie, iată că există, dumnealor lipsesc pe banii publici şi, până la urmă, ne mai şi acuză, cum a fost ieri sau alaltăieri, la televizor, că nu se discută Legea privind răspunderea ministerială. Din punctul meu de vedere, până acum am vorbit din punctul de vedere al Grupului, din punctul meu de vedere, ceea ce fac dumnealor nu se numeşte numai demagogie, se numeşte, pur şi simplu, o bătaie de joc faţă de instituţia parlamentară!

Vă mulţumesc. (Aplauze în partea dreaptă a sălii.)

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Szekely Ervin, la dezbateri generale, din partea UDMR.

Domnul Szekely Ervin-Zoltan:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Aş dori să precizez de la început că Grupul parlamentar al UDMR va susţine această lege. Noi am solicitat, încă din legislatura trecută, elaborarea unui astfel de act normativ, pentru că, în opinia noastră, este vorba despre o completare a sistemului juridic, o completare în vederea asigurării respectului faţă de lege, faţă de Constituţie, de către membrii Executivului. Deci, din acest punct de vedere, considerăm că legea este necesară şi vom vota favorabil.

Provocarea cea mai mare, care a stat în faţa Comisiei juridice, a fost dacă să acceptăm sau nu introducerea unor categorii de infracţiuni al căror subiect activ pot fi numai miniştrii, membri ai Executivului. Noi considerăm că, prin introducerea acestor infracţiuni speciale, care pot fi săvârşite numai de către miniştri, s-ar încălca dreptul la libera exprimare a membrilor Guvernului, s-ar crea o posibilitate de a...

Domnul Vasile Lupu:

Rog deputaţii să nu părăsească sala!

Domnul Szekely Ervin-Zoltan:

Deci s-ar crea posibilitatea ca membrii Executivului să fie limitaţi în activitatea lor de elaborare a proiectelor de lege sau de votare a ordonanţelor simple sau a ordonanţelor de urgenţă.

Considerăm că, Codul penal şi legea penală, în general, asigură mijloace suficiente pentru a trage la răspundere juridică, disciplinară sau penală membrii Executivului. Deci nu considerăm că ar fi necesară introducerea unor infracţiuni speciale, prin această lege.

O altă provocare care a stat în faţa Comisiei juridice a fost aceea de a crea un statut de egalitate între miniştrii care sunt şi parlamentari şi miniştrii care nu sunt parlamentari. Noi considerăm că, din momentul în care toţi miniştrii au primit girul Parlamentului, destituirea lor, trimiterea lor în judecată nu se poate face fără acordul Parlamentului şi nu putem accepta un statut discriminatoriu între cei care sunt membri ai Parlamentului şi sunt şi miniştri şi cei care nu au calitatea de parlamentari.

Considerăm, cu satisfacţie, că proiectul înaintat astăzi, în urma dezbaterilor din comisie, îndeplineşte toate aceste cerinţe. De aceea, noi, după cum v-am spus, vom vota favorabil pentru acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi, încă o operaţiune pentru precizie. Suspendăm, aici, dezbaterile generale, pentru a ne pronunţa asupra legilor. A venit ora programată pentru vot şi vom continua dezbaterile generale.

Mai întâi, deputaţii care nu şi-au înregistrat prezenţa sunt invitaţi să-şi semnaleze prezenţa la secretarul de şedinţă. Toţi ceilalţi sunt rugaţi să îşi ocupe locurile în bănci. Deci colegii care au venit în ultima clipă, miniştrii care nu răspuns la apelul nominal, sunt rugaţi să-şi înregistreze prezenţa la secretarul de şedinţă.

chestorii sunt rugaţi să invite toţi deputaţii în sală.

Stimaţi colegi,

Nu putem verifica cvorumul! Părăsiţi banca miniştrilor şi luaţi loc în bănci!

Colegii de la Bacău sunt invitaţi să ia loc în bancă!

Vă rog trecem la vot! Ocupaţi-vă locurile în bănci!

colegii care nu au răspuns la apelul nominal şi nu şi-au înregistrat la secretariat prezenţa sunt invitaţi să-şi înregistreze prezenţa. Ultima strigare!

Stimaţi colegi,

Acum avem cvorumul pentru legi organice. Avem 18 proiecte de acte normative de votat.

Vă rog luaţi loc în bănci, domnule Nichita, domnule Radu Mânea! Secretarii de şedinţă nu pot număra voturile.

Vă rog atenţie! Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, lege cu caracter organic.

Vă propun votul deschis prin ridicare de mâini. Există alte propuneri asupra procedurii de vot? Nu.

Cine este pentru?

Voci din sală:

Aceasta da unitate!, zic şi eu. Monolit la pătrat!

Domnul Vasile Lupu:

Aşa da coaliţie! (Amuzament în sală.)

Domnul Vasile Lupu:

187 de voturi pentru! (Aplauze în partea dreaptă a sălii.)

Împotrivă?

Abţineri? 1 abţinere.

Textul de lege a fost votat.

Proiectul de Lege privind protecţia noilor soiuri de plante, lege cu caracter organic.

Propun votul deschis, prin ridicare de mâini. Nu există altă propunere.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege menţionat.

Cine este pentru? 188. A mai intrat un coleg.

Voci din partea dreaptă a sălii:

Încă trei!

Domnul Vasile Lupu:

Împotrivă?

Abţineri? 1 abţinere.

Vă mulţumesc.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.36/1997.

Propun votul deschis, prin ridicare de mâini.

Există alte propuneri asupra procedurii? Nu.

Supun proiectul menţionat votului dumneavoastră.

Cine este pentru? 188 de voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri? 2 abţineri.

Text adoptat.

Proiectul de Hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, caracter organic.

Propun vot deschis, prin ridicare de mâini.

Alte propuneri asupra procedurii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? 1 abţinere.

Deci 189 de voturi pentru şi 1 abţinere.

Raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, caracter organic.

Propun vot deschis, prin ridicare de mâini.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Vă rog, atenţie la vot!

Abţineri?

Text adoptat. 190 de voturi pentru.

Raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.92/1997 privind stimularea investiţiilor directe, caracter ordinar.

Cine este pentru?

Domnul Adrian Tudor Moroianu Geamăn (din sală):

Aş dori să fac o declaraţie, înainte!

Domnul Vasile Lupu:

Domnule coleg, am început votul.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Tudor Moroianu Geamăn (din sală):

Merge şi după.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? 1 abţinere.

După acest vot, domnul Moroianu doreşte să facă o scurtă declaraţie.

Domnul Adrian Tudor Moroianu Geamăn:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Încă o dată, vreau să atrag atenţia ca, la nivelul Guvernului şi probabil la nivelul comisiilor celor două Camere, să se găsească o soluţie pentru art.13, unde s-a produs o scăpare, care creează un caracter discriminatoriu între investitorii care fac importuri şi cei care fac achiziţii... (Rumoare.)

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog nu perturbaţi oratorul! Linişte!

Domnul Adrian Tudor Moroianu Geamăn:

...de pe piaţa internă.

Deci, aici deputaţii independenţi ai Partidului Alianţa pentru România susţin să se introducă, printr-un act normativ, imediat, o posibilitate ca să fie scutiri de TVA şi pentru achiziţiile care se fac de pe piaţa internă. Mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc. Trecem la raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.85/1997, caracter ordinar. Propun vot deschis.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere. Text adoptat. 189 de voturi pentru.

Raportul de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.18/1996 privind angajarea de împrumuturi guvernamentale prin emisiunea de obligaţiuni de stat în valută de pe piaţa internă, caracter ordinar, propun vot deschis, alte propuneri nu sunt.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 2 voturi împotrivă, o abţinere şi 187 pentru, textul a fost adoptat.

Raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.53/1997 privind modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.11/1996 pentru executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea 108/1996, caracter ordinar. Propun vot deschis.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii şi Consemnaţiuni din România în societate bancară pe acţiuni, caracter ordinar. Propun vot deschis. Alte propuneri? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

185 pentru. Adoptat.

Raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.40/1998 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.70/1994 privind impozitul pe profit. Propun votul deschis. Alte propuneri? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri?

Text adoptat.

Raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonaţei Guvernului nr.22/1996 privind actualizarea şi completarea regimului general al contabilităţii. Propun vot deschis.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Text adoptat în unanimitate.

Raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.104/1998 pentru modificarea Legii sanitar-veterinare nr.60/1974, caracter ordinar, propun vot deschis. Alte propuneri? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.22/1998 privind instituirea cu caracter temporar a unei suprataxe vamale la importul de bunuri, caracter ordinar. Propun vot deschis prin ridicare de mâini. Alte propuneri? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 13 voturi împotrivă.

Abţineri? 4 abţineri.

Text adoptat.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor de studii şi a titlurilor ştiinţifice acordate de instituţii de învăţământ, acreditate în România şi Republica Ungară, semnată la Bucureşti la 6 iunie 1997, caracter ordinar. Propun vot deschis. Alte propuneri? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Text adoptat.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.92/98 pentru acceptarea de către România a proiectului celui de-al 4-lea amendament la statutul Fondului Monetar Internaţional, aprobat prin Rezoluţia Consiliului Guvernatorilor nr.52-4 din 23 septembrie 1977, caracter ordinar. Propun vot deschis. Alte propuneri asupra procedurii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

187 de voturi pentru, o abţinere, 1 vot împotrivă, text adoptat.

Stimaţi colegi,

Trecem la o iniţiativă legislativă foarte importantă: răspunderea ministerială, la care şi-au manifestat dorinţa să contribuie în dezbateri mai mulţi colegi. Vă rog nu părăsiţi sala, sperând că vom reuşi până la pauză să adoptăm o parte din articolele acestei legi sau poate chiar legea în întregime.

Deci, iată o clipă, mi s-au mai anunţat două voturi aici de pe ordinea de zi. Deci, raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.110/1998 pentru ratificarea Convenţiei privind înfiinţarea Biroului European de Telecomunicaţii, adoptată la Copenhaga la 1 septembrie 1996. Propun vot deschis.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Deci, am votat un text de lege ordinară.

Mai este proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 24 noiembrie 1997. Propun vot deschis. Este lege ordinară.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi,

Repet rugămintea de a rămâne în sală pentru a păstra cvorumul pentru Legea responsabilităţii ministeriale. La dezbaterile generale au luat cuvântul grupul independenţilor, Partidul Naţional Liberal, UDMR-ul. Solicită cuvântul, în numele Grupului parlamentar PSDR, domnul Emil Putin. Îl invit la tribună.

Domnul Emil-Livius-Nicolae Putin:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Şi Grupul parlamentar social-democrat susţine adoptarea acestui proiect de lege, considerând că este absolut necesar.

După părerea noastră însă este un proiect de lege care putea să fie mai amplu, putea să fie dezvoltat, pentru că este un proiect de o maximă importanţă.

În primul rând, noi considerăm că referitor la răspunderea ministerială nu trebuia să ne rezumăm doar la răspunderea politică, indiscutabilă atunci când este vorba despre un guvern, un guvern care este ales pe criterii politice, ci şi la răspunderea penală, aşa cum este prevăzută în Constituţie. Credem noi că trebuia să fie un proiect mai amplu care să se refere şi la celelalte răspunderi: răspunderea civilă, răspunderea administrativă şi chiar răspunderea disciplinară, pentru că un ministru, în atribuţiile sale, este posibil ca, câteodată să greşească şi pentru aceste greşeli trebuie să răspundă la fel ca şi celelalte categorii de cetăţeni. Acesta ar fi un prim aspect, iar un al doilea aspect, credem noi că era necesar ca,la răspunderea penală, să se individualizeze, pentru că eu cred că este necesar să cuprindem în acest proiect de lege şi amendamente cu privire la dezinformarea Parlamentului şi cu privire la refuzul de a se supune controlului Parlamentului, care sunt nişte prevederi constituţionale.

Noi vom veni cu nişte amendamente pe parcursul acestor dezbateri. În principal, suntem de acord şi susţinem promovarea acestui proiect de lege.

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Nu părăsiţi sala de dezbateri! Dau cuvântul domnului George Stancov, în numele Grupului PD-USD, la dezbateri generale.

Domnul George-Iulian Stancov:

Rămânem la prima afirmaţie, în numele grupului PD, de fapt. pentru că am şi lucrat la acest proiect şi dat fiind şi apelul domnului preşedinte de şedinţă de a nu părăsi sala, cred că responsabilitatea ministerială este în strânsă legătură cu responsabilitatea parlamentară ca o noţiune mai largă şi care ar trebui luată în seamă.

Acest proiect de lege, aşa cum a apărut el, este născut dintr-o anumită dezbatere între un iniţiator, care astăzi lipseşte, PDSR-ul, şi Guvern, care, la rândul lui, a avut un proiect de lege trimis spre dezbatere Camerei, şi din această, să zicem, discuţie, din acest dialog s-a născut acest proiect. El este nici mai bun, nici mai rău decât ceea ce se cheamă relaţia Opoziţie-Putere, de care se vorbeşte atât de mult în ultimele zile şi ca atare, el este dovada ca atunci când cele două părţi ale aceleiaşi puteri parlamentare, într-un sens mai larg, se aşează la discuţii, un anumit text poate fi adoptat.

Criticile care deja se aduc proiectului ţin de o anumită opţiune a unora sau altora dintre noi, dar eu aş ruga colegii, care au demonstrat astăzi că actuala Putere este şi democratică, este şi unită, să înţeleagă că acela este proiectul bun şi care poate funcţiona, răspunzând unei nevoi constituţionale încă din 1991 consacrate de a da o lege pentru răspundere ministerială, să nu mai pierdem timpul ci să adoptăm acest proiect de lege cu amendamente, zic eu, asumate de întreaga coaliţie, dar care să creeze un mediu prielnic pentru ca să funcţioneze statul de drept, indiferent cine va fi sau nu va fi la un moment dat la putere.

Deci, pentru ca legea aceasta să aibă o viaţă, măcar o vârstă medie, ea trebuie să fie făcută în aşa fel încât să nu fie o lege pentru noi, ci pentru răspunderea ministerială. Sub acest aspect v-aş ruga să facem economie de timp, să ţineţi cont că s-au dezbătut aproape un an de zile aceste iniţiative şi toată discuţia pe care o avem a purta, să fie făcută pentru a găsi o cale care să facă funcţională relaţia între Parlament şi Guvern şi să facă credibilă răspunderea generală, consacrată la nivelul răspunderii ministeriale.

Ideea de a găsi infracţiuni speciale pentru parlamentari, eu o neg, nu mi-o asum, pentru că în momentul acela încălcăm, după opinia mea, un principiu al Constituţiei şi anume acela că "nimeni nu este mai presus de lege" şi, în acelaşi timp, nimeni nu poate fi mai prejos de legea căreia, practic, orice cetăţean trebuie să-i poarte respect şi de care să aibă beneficiu egal. Deci, nu putem face un cod penal special pentru răspunderea ministerială, pentru că vin şi eu cu o întrebare: Dar pentru răspunderea parlamentară, ce cod penal special am făcut? Trebuie să ne supunem aceleiaşi legi, dreptul comun în materie penală şi nu încercăm să discriminăm, pentru că s-ar putea să ne sinucidem cu plăcere, sinucidem ideea de stat de drept şi de răspundere în faţa uneia şi aceleiaşi legi.

Gradarea pedepsei este o altă chestiune, care revine unei alte puteri de care am uitat, probabil, puterea judecătorească. Ca atare, nu noi trebuie să fim şi judecătorii colegilor din Guvern, ci justiţia. Nu trebuie să facem legi mai aspre pentru unii parlamentari guvernanţi decât legile pe care noi le avem a le respecta.

Coborârea cuantumului de cvorum pentru trimiterea în judecată a unui ministeriabil trebuie să fie pentru noi o unitate de măsură şi pentru ceea ce se cheamă răspunderea parlamentară şi ridicarea imunităţii. Nu putem avea o imunitate mai relaxată, mai joasă pentru guvernanţi decât pentru parlamentari. Este un text care provoacă până la urmă la o soluţie politică. Nu putem noi să avem un fel de protecţie mai dură decât au guvernanţii, pentru că în momentul acela am derapat de la statul de drept şi am făcut din Guvern o grupare controlată bicisnic şi nedemocrat.Vă mulţumesc.

Vă rog să votaţi proiectul în sensul în care l-am adoptat cu amendamente care sunt fireşti.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc. Vreau să felicit colegii din Opoziţie şi să le mulţumesc pentru contribuţia la desfăşurarea normală a lucrărilor astăzi. De asemenea, colegilor din Grupul minorităţilor naţionale şi rog încă o dată pe toţi să rămâneţi în sală pentru a păstra cvorumul.

La dezbaterile generale nu mai sunt intervenţii.

Stimaţi colegi,

Dacă această şedinţă se desfăşoară normal, avem şansa să trecem Legea responsabilităţii ministeriale şi să risipim acea imagine a unui Parlament care nu lucrează, Parlament care, prin Biroul său permanent, vă va propune luni reducerea bugetului propriu, vorbesc de Camera Deputaţilor, cu 15,1 miliarde, 2 miliarde pentru sinistraţi, 6 pentru sănătate, 6 miliarde pentru învăţământ, restul la dispoziţia Guvernului. Această propunere s-a dezbătut în Biroul permanent de azi dimineaţă şi va fi votată luni.

Trecem la proiectul de Lege privind responsabilitatea ministerială, pe text. Titlul legii. Obiecţiuni? Nu sunt.

Voturi pentru?

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate. (Rumoare.)

Vă rog linişte! ca să putem lucra.

Deci, mergem pe raportul comisiei. Facem precizarea că acest proiect de lege, această iniţiativă legislativă este rezultatul a două iniţiative legislative, una înaintată de PDSR şi alta de Guvern, într-o bună colaborare a reprezentanţilor Guvernului cu reprezentanţii Partidului Democraţiei Sociale din România, acest text a fost adoptat de Comisia juridică şi adus în faţa dumneavoastră.

Art.1. Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Împotrivă? Abţineri?

Unanimitate.

Art.2. Comentarii? Nu susnt.

Voturi pentru? Împotrivă? Abţineri? O abţinere.

Unanimitate.

Art.3. Obiecţini, comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Împotrivă? Abţineri?

Unanimitate.

Art.4. Domnul Emil Putin.

Domnul Emil-Livius-Nicolae Putin:

Eu cred că textul, aşa cum este acum la art.4, nu este un text ferm şi nu răspunde la ceea ce dorim noi, ca să dăm acceptul acestei legi. Eu cred că ar trebui ca să nu fie un text echivoc, ci să fie un text clar şi propunerea noastră este ca art.4 să sune astfel: "Membrii Guvernului răspund civil, contravenţional, disciplinar sau penal, după caz, potrivit dreptului comun din aceste materii, în măsura în care prezenta lege nu cuprinde dispoziţii derogatorii".

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Comisia? Iniţiatorul nu are obiecţiuni?

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Noi suntem de acord cu această propunere a domnului Putin într-o variantă care ar fi următoarea: "Pe lângă răspunderea politică a membrilor Guvernului, aceştia îşi pot angaja răspunderea civilă, contravenţională, disciplinară sau penală, după caz, potrivit dreptului comun, în măsura în care... ş.a.m.d.", da, de acord domnule Putin?

Deci, tocmai pentru ca să accentuăm că, coexistă toate aceste forme de răspundere: "pe lângă răspunderea politică a membrilor Guvernului, aceştia îşi pot angaja răspunderea..." şi textul curge. ...aceştia îşi pot angaja răspunderea civilă... şi textul curge, este bine. Adică, suntem de acord, comisia.

Domnul Vasile Lupu:

Da, deci s-a acceptat amendamentul domnului Emil Putin şi de către comisie şi de către iniţiator şi rămâne să vă pronunţaţi dumneavoastră asupra textului art.4, dacă nu mai sunt alte amendamente la art.4. Îl supun la vot cu propunerea de modificare a domnului Putin.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.5. Obiecţiuni, comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Împotrivă? Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la cap.II - Răspunderea penală. Supun votului titlul capitolului.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.6, comentarii, obiecţiuni? Vă rog să fiţi atenţi, pentru că, după ce votăm articole, vin colegi şi mai cer amendamente.

Deci, la art.6 mai întreb o dată. Domnul Nicolae Popa are cuvântul.

Domnul Nicolae Popa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La art.6, noi dorim, aşa cum am spus şi la luarea de poziţie, la discuţiile generale, şi anume ca legea să prevadă şi anumite fapte specifice, potrivit activităţii miniştrilor, în aşa fel încât să nu se facă trimitere numai la Codul penal.

Din acest punct de vedere am două amendamente şi aş ruga comisia să ţină cont de ele şi anume, în primul rând: "sancţionarea cu confiscarea bunurilor personale şi cu privarea de libertate acelor persoane care au exercitat funcţii ministeriale pentru dezinformarea, manipularea de date false de natură a provoca grave daune interesului public, naţional şi privat".

Iar al doilea amendament, tot la art.6: "sancţionarea cu privarea de libertate a tuturor persoanelor care îndeplinesc funcţii ministeriale şi care au semnat, au girat sau tolerat, în structurile autorităţilor publice pe care le-au condus, contracte, angajamente de ordin economic, care s-au dovedit că au subminat avuţia publică şi patrimoniul naţional".

Eu aş vrea să vă spun că am reţinut de la un distins coleg de al nostru că răspunderea ministerială trebuie să fie aceeaşi cu răspunderea parlamentară.

Aş vrea să vă spun că avem cu totul alt statut. Deci, noi, parlamentarii, avem un statut, miniştrii au alt statut. Din acest punct de vedere nu avem ce discuta la această problemă şi cred că se creează o mare confuzie în acest sens. Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Comisia sau iniţiatorul doreşte?

Domnul Gheorghe Mocuţa (secretar de stat Ministerul Justiţiei):

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Din punctul nostru de vedere, Codul Penal este suficient pentru sancţionarea încălcărilor de lege în dreptul penal, motiv pentru care noi ne-am exprimat în acest sens şi am înţeles în acelaşi timp că este şi punctul de vedere al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor. Aşa cum s-a spus aici de către domnul deputat Stancov, cred că nu trebuie să facem o nouă reglementare pentru miniştri şi că în legislaţia în vigoare există suficiente infracţiuni care să-i pedepsească pe cei care încalcă legea.

În privinţa măsurii confiscării, aceasta este o măsură specială care trebuie apreciată de instanţa de judecată şi tot în condiţiile prevăzute în Codul Penal.

Din aceste considerente, noi susţinem proiectul de lege aşa cum a fost formulat şi prin urmare, să nu includeţi aceste amendamente în cuprinsul acestuia. Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule ministru. Domnul Emil Popescu, din partea Comisiei.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Da, mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aceste două amendamente..., cu aceasta răspund şi domnului Putin, pentru care noi avem deosebită consideraţie, aceste două amendamente au pus în discuţiune vechea controversă dintre minister şi domnul Gaspar, care a fost foarte greu soluţionată până astăzi. V-am spus că un buget enorm de timp s-a pierdut pentru a se discuta un cuvânt existent în Constituţie, este vorba de o particulă care face trimitere la Legea penală. Deci, nu putem ieşi din cadrul Constituţiei decât dacă vrem să creăm o lege non-constituţională.

De aceea, este o chestie care ţine de structura legii, de concepţia care stă la baza ei. Concepţia care stă la baza acestei legi este că membrii Guvernului răspund pentru faptele lor dacă ele cad sub incidenţa Legii penale, adică a Codului Penal, aşa cum este el alcătuit şi deci, nu putem să creăm calificări noi, infracţini noi. Aceasta este esenţa concepţiei care stă la baza legii. Dacă vrem să adăugăm alte încriminări, aceasta înseamnă să depăşim textul Constituţiei, lucru clar. Noi nu avem o preferinţă pentru una sau alta dintre aceste concepţii, trebuie să le subordonăm la lege.

Vreau să vă spun că amendamentul cu privire la confiscare este deja prins, există texte în Codul Penal care prevăd în ce condiţii se aplică măsura confiscării pe care a propus-o domnul coleg Popa, în rest amendamentul nu poate fi primit şi orice alt amendament cu privire la amplificarea infracţiunilor care ar putea fi comise de demnitari nu poate fi primit, schimbă structura legii şi încalcă Constituţia, din păcate, aşa fel este redactată ea, Constituţia. S-ar părea că nu este vorba de o greşeală a legiuitorului, ci este o aplicaţie particulară a principiului din art.16 din Constituţie, "nimeni nu este mai presus de lege", dar şi tratamentul egalităţii tuturor în faţa legii, tratament egal.

Vă rog să respingeţi textul.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Stimaţi colegi, pentru că am intrat în discuţie, deci, la art.6, trecem pe alineate.

La alin.1, varianta comisiei mai întâi.

Voturi pentru? Împotrivă? Abţineri?

Unanimitate.

La alin.2, deci, amendamentul propus nu a fost acceptat de comisie, începem cu raportul comisiei.

Voturi pentru? Împotrivă? Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3. Voturi pentru? Împotrivă? Abţineri?

Unanimitate.

Aici, domnul Nicolae Popa a propus alte alineate, neacceptate nici de comisie, nici de iniţiator, pe argumentare de ordin juridic.

Eu supun votului dumneavoastră textul propus în continuare de domnul Nicolae Popa.

Cine este pentru? 5 voturi pentru.

Insuficient.

Doamnelor şi domnilor,

Supun art.6 integral, aşa cum a fost votat pe alineate.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.7.

Comentarii? Obiecţiuni? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.8.

Domnul Nicolae Popa.

Domnul Emil Teodor Popescu (din bancă):

Trebuie eliminată o virgulă.

Domnul Nicolae Popa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La art.8 aş dori să fac un amendament, şi anume: "Obligativitatea depunerii bilanţului personal de activitate în calitate de membru al Guvernului la încheierea mandatului..."

La noi, miniştrii vin şi pleacă, nimeni nu-i trage la răspundere, nu se face cel puţin nici un proces verbal sau un protocol de predare-primire.

Deci, în acest caz, aş dori să se adopte acest amendament propus de mine.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Emil Popescu.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vai, ce-mi place amendamentul! Vai, ce-mi place amendamentul, domnilor!

Vă rog să observaţi ce ni se propune acum, pentru viitor, nu şi pentru guvernele trecute: să facem acest lucru şi să-i legăm la gard pe miniştrii actuali. Dar mai sunt miniştri vechi, din vechile guverne, care ar putea să fie punisabili dacă şi-ar fi dat un astfel de raport. Cum însă legea n-ar putea dispune pentru trecut, iată că dumnealor scapă de la condiţia raportului, dar există texte în Codul Penal care prevăd că ar putea să fie în continuare pedepsiţi dacă nu s-a împlinit termenul de prescripţie prevăzut în Codul Penal.

Coroborând toate aceste lucruri, rezultă că până la urmă tare bine le va sta foştilor miniştri care au comis astfel de fapte şi tare rău le va sta actualilor şi viitorilor miniştri.

De aceea, pentru această inegalitate de tratament, noi am propus respingerea acestui amendament.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul secretar de stat Mocuţa.

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Noi vrem să întărim ceea ce Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor a prezentat aici şi să mai aducem un argument suplimentar, Legea nr.115 din 1996 privind controlul averilor, potrivit căreia, la încetarea mandatului, fiecare ministru sau demnitar este obligat să-şi prezinte o fişă cu averile personale dobândite şi, prin urmare, considerăm aceasta ca o posibilitate de verificare a acestora.

Din acest motiv, punctul nostru de vedere este pentru respingerea acestui amendament.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulţumesc.

Ca atare, încep cu textul comisiei.

Supun votului dumneavoastră art.8.

Cine este pentru?

Împotrivă? 4 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Text adoptat.

Domnul Emil Teodor Popescu (din bancă):

Trebuie pusă o virgulă - virgula de după "...lor...".

Domnul Vasile Lupu:

Da. Virgula se pune la tipărire, unde este mai multă grijă pentru ortografie.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Trecem la cap.III - Procedura de urmărire penală şi judecare.

Supun votului dumneavoastră titlul capitolului.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.9.

Comentarii? Obiecţiuni? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.10.

La textul art.10 nu sunt obiecţiuni.

Domnul Emil Teodor Popescu (din bancă):

După art.10 urmează propunerile mele.

Domnul Vasile Lupu:

Supun votului dumneavoastră art.10.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Stimaţi colegi,

Reluăm pe alineate la solicitarea iniţiatorului.

Deci la alin.1.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La alin.2.

Domnul secretar de stat Mocuţa.

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Vă supunem atenţiei o problemă care mai mult ţine de rigoarea legislativă şi de conţinutul acestui articol.

Se spune la alin.2: "În cazul în care, prin raportul prevăzut la alin.1, se propune începerea urmăririi penale pentru un membru al Guvernului care este şi deputat sau senator, va fi sesizată Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, după caz, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validare a Senatului, care vor întocmi un raport pentru ridicarea imunităţii parlamentare."

Cred că s-a strecurat o greşeală, pentru că în această formulare situaţia este mai grea decât cea pe care vreau să v-o propun eu, şi anume: "În cazul în care, prin raportul prevăzut la alin.1 se solicită efectuarea urmăririi penale pentru cel care este deputat sau senator..." eu vă propun "...se vor sesiza instituţiile competente, urmând ca, după caz, să se aplice dispoziţiile art.69 din Constituţie, referitoare la ridicarea imunităţii."

În altă situaţie, dumneavoastră aţi ridica imunitatea înainte să ştiţi dacă o persoană este vinovată sau nu, pentru că nu aţi trimis oganelor competente să facă cercetări în acest caz.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule secretar de stat, vă rog să daţi textul scris, în formularea dumneavoastră, la prezidiu. Aveţi aici formular de amendament şi să mergem pe text precis.

Comisia.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Noi suntem de acord cu această propunere, pentru a fi mai bine organizată procedura şi mai clare verigile de parcurs în cazul acestei proceduri.

Dar, vă rog să reţineţi că esenţialul în acest articol îl constituie amendamentele pe care eu le-am făcut, nu pentru că le-am făcut eu, ci fiindcă este nevoie să fie aliniate toate procedurile la una singură.

Iată, de pildă: în măsura în care acest articol va fi modificat aşa cum doreşte ministerul, şi este bine, cu atât mai mult trebuie să primim propunerile formulate pentru art.10, alin.1, 2 şi 3, în sensul că toţi membrii Guvernului care răspund pe temeiul prevederilor prezentei legi sunt supuşi aceleiaşi proceduri, indiferent dacă au sau nu calitate de parlamentari. Numai Camerele reunite ale Parlamentului pot hotărî aprobarea cererii de trimitere în judecată. Prin urmare, alineatul al doilea va fi reformulat.

Procedura pe care o cere distinsul reprezentant al Ministerului Justiţiei este prealabilă, şi domnia sa are dreptate - se vor cere acelor organe documentele, probele, actele pentru a fi gata de trimis eventual în judecată şi, după aceea, Camerele reunite îşi vor da votul dacă aprobă sau nu cererea.

Prin urmare, am şi prevăzut că votul acesta echivalează cu vot de ridicare concomitentă şi a imunităţii, pentru a evita diverse soluţii diferite şi contradictorii şi, de aceea, suntem de acord cu propunerea domnului reprezentant al Ministerului Justiţiei, ca o fază prealabilă, pregătitoare, pentru ca Parlamentul, în şedinţă comună, să poată să hotărască asupra trimiterii în judecată pe baza acestei legi, care trimitere însă echivalează, aşa cum prevedem în amendament, şi cu ridicarea imunităţii. Doar nu putem avea două proceduri paralele sau succesive, una pentru calitatea de ministru şi alta pentru calitatea de parlamentar. Ar fi de neconceput!

Domnul Vasile Lupu:

Deci textul propus de reprezentantul Guvernului sună astfel: "În cazul în care, prin raportul prevăzut la alin.1, se propune efectuarea urmăririi penale pentru un membru al Guvernului, care este şi deputat sau senator, se vor sesiza instituţiile competente, urmând ca, după caz, să se aplice dispoziţiile art.69 alin.1 din Constituţie." Nu mai este nevoie să mai adăugăm "...privind ridicarea imunităţii parlamentare."

Predau textul la Departamentul tehnic-legislativ şi îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la alin.3.

Unde doriţi să inseraţi: înainte de alin.3, domnule Emil Popescu?

Acum urmează amendamentele dumneavoastră. Le-aţi pus pe o hârtie?

Domnul Emil Teodor Popescu:

Sigur, sunt deja introduse în corpul raportului.

Doamnelor şi domnilor,

Am vorbit deja despre ele. Nu mai am decât un singur lucru de spus.

Toate aceste proceduri prealabile trebuie să fie subsumate într-o procedură finală. Procedura finală înseamnă votul propriu-zis, cu privire la da sau nu îl trimitem în judecată. Acest lucru nu trebuie să-l spună numai o Cameră sau numai cealaltă, adică nu mai trebuie făcut pe bucăţi, pentru că vă dau următorul caz: trei membri ai Guvernului au comis aceeaşi faptă; ei sunt coautori din punctul de vedere al legii penale. Preşedintele nu cere trimiterea în judecată, Camera nu acceptă, să zicem, la unul, Senatul acceptă la al treilea. Vom avea soluţii diferite. S-ar putea pe unul Camera să-l iubească şi Senatul să nu-l iubească. Şi, în funcţie de diferite astfel de manipulări de voturi, se poate întâmpla ca o Cameră să zică albă, o Cameră să zică neagră, preşedintele ţării să nu zică nimic, şi lucrurile nu sunt în regulă.

Prin urmare, este nevoie de o procedură unitară în ce priveşte votul final, şi acest vot final trebuie să fie dat de ambele Camere reunite, tocmai pentru ca să existe un proces de apreciere corect şi unitar şi obiectiv din partea ambelor Camere cu privire la acelaşi caz, cu privire la aceeaşi persoană şi, deci, toate cele trei persoane să fie egal tratate. Dacă este aşa, atunci înseamnă că votul acesta final echivalează şi cu vot pentru ridicarea imunităţii, că doar n-o să avem situaţii când trebuie să mai cerem încă o dată ca imunitatea să fie sau nu ridicată, când iar am ajunge la tratament nediferenţiat.

Vă rog, deci, să primiţi cele trei amendamente ale subsemnatului.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Ce spune iniţiatorul?

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Vreau de la început să precizez că ceea ce voi spune de acum încolo nu se referă la cel care lucrează în Guvern, pentru că voi face distincţiile precizate de domnul preşedinte al Comisiei juridice, ci pentru că suntem de acord cu sancţionarea aspră a membrilor Guvernului la sesizările care se vor face de către preşedinte, Camera Deputaţilor şi Senat.

Vreau să fac următoarea precizare: ce am înţeles eu din ceea ce s-a spus la Comisia juridică şi amendamentul propus de Comisia juridică, şi anume: noi discutăm acum dacă votul dumneavoastră care se dă pentru cercetarea deputaţilor este echivalent şi cu ridicarea imunităţii parlamentare - este prima problemă pe care a pus-o în discuţie Comisia juridică. Şi a doua: dacă acest vot se poate da potrivit sesizării Camerei, din care face parte demnitarul, sau trebuie să fie Camerele reunite.

Punctul nostru de vedere este că în această situaţie nu putem să ne abatem de la prevederile Constituţiei, şi fac trimitere la art.69 pe care l-am invocat şi în textul precedent, în care se spune: "Deputatul sau senatorul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat sau trimis în judecată penală ori contravenţională, fără încuviinţarea Camerei din care face parte, după ascultarea sa." Prin urmare, noi credem că nu putem să adăugăm aici "Camerele reunite", pentru a se face această sesizare.

În acelaşi timp, invocăm şi prevederile art.108 din Constituţie, în care se prevede expres în alin.2: "Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite." Dacă s-a cerut urmărirea penală, preşedintele poate dispune suspendarea şi aşa mai departe.

Deci, prin urmare, nu se găseşte nicăieri textul "Camere reunite", dar, dacă dumneavoastră veţi hotărî în acest fel, noi nu avem cum să ne opunem, iar în privinţa ridicării imunităţii este o chestiune pe care dumneavoastră o veţi hotărî. Eu, personal, cred că legea trebuie respectată şi procedura trebuie îndeplinită astfel cum v-am prezentat-o şi cum ea este prevăzută în Constituţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Emil Popescu.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Am ajuns la chestiunea esenţială, la nodul gordian al legii, şi vă rog respectuos să reţineţi că, dacă s-ar merge pe acest soi de proceduri separate, s-ar confunda răspunderea ministerială cu răspunderea pe care ar putea-o avea parlamentarii pentru alte fapte atunci când ele implică ridicarea imunităţii.

Constituţia organizează ridicarea imunităţii când este vorba de parlamentari separat pe Camere, şi nu se contestă acest lucru, fiindcă este vorba de cu totul alte fapte decât cele privind răspunderea ministerială.

Noi aici suntem pe o lege specială care organizează răspunderea ministerială a membrilor Guvernului, deci premisa majoră a acestei forme de răspundere este calitatea de membru al Guvernului, şi pe această calitate principală se mai poate altoi sau nu întâmplător şi calitatea de parlamentar. Din 25 de membri ai unui Guvern, 3, 4 sau 5 pot fi independenţi şi restul sunt parlamentari.

Prin urmare, nu putem confunda procedura aceasta de ridicare, să zicem, obişnuită a imunităţii cu procedura de ridicare a imunităţii atunci când ea este absorbită de procedura acestei legi pentru răspundere ministerială.

Noi suntem confruntaţi cu următoarea întrebare de principiu: pot să existe într-o lege două proceduri diferite cu privire la acelaşi fapt şi la o persoană care are aceeaşi calitate? Pentru că dacă am spus "comite o faptă penală în participaţiune un senator şi un deputat", ar urma în viziunea Ministerului Justiţiei să avem două proceduri, şi anume: procedura de încuviinţare a tragerii la răspundere penală pe această lege pe care o discutăm acum şi, după epuizarea acestei proceduri, o nouă procedură de ridicare a imunităţii, în vreme ce pentru cel care este membru al Guvernului, neutru, independent, care nu este parlamentar, am avea o singură procedură - aceea pe temeiul acestei legi. De aceea am spus eu că trebuie să existe o procedură unitară, dar aceasta nu de dragul conceptelor sau de dragul faptului că vrem noi o procedură unitară, ci fiindcă consecinţele vor fi diferite. Iată, vă dau un exemplu: să presupunem că doi demnitari, doi membri ai Guvernului, au comis această faptă; unul este neutru şi unul este parlamentar; ei sunt coautori. Amândoi trebuie să fie traşi la răspundere penală pe textul prevăzut în Codul Penal, dar Camera nu va da dezlegare, nu va ridica imunitatea, dacă vrem aşa, pentru deputat, în schimb se va da aprobare nu ştim de către care Cameră pentru independent. Aici este problema: cine va da pentru independent? Pentru că toată lumea se raportează la distincţia din Constituţie, şi anume: pentru senatori, Senatul, pentru deputaţi, Camera. Şi eu spun aceasta când este vorba de ridicarea imunităţii în mod obişnuit, dar când este vorba de absorbirea acestei ridicări a imunităţii în cadrul legii actuale, atunci acelaşi vot echivalează cu vot de ridicare a imunităţii şi de trimitere în judecată pentru treaba penală făcută nu în calitate de parlamentar, ci în calitate de membru al Guvernului.

Vedeţi, deci, consecinţele sunt cu totul altele în ipoteza în care mergem pe această dihotomie.

Acum, cu privire la obiecţiunea adusă că ridicarea imunităţii se face numai de fiecare Cameră în parte, este adevărat acest lucu, dar, cine poate mai mult, poate şi mai puţin. În şedinţa comună se află atât Camera, cât şi Senatul. Prin urmare, Camera îşi spune cuvântul într-o şedinţa comună şi ea; nu este ignorată Camera când este vorba de deputat. Şi, de asemenea, în şedinţa comună a ambelor Camere este prezent şi Senatul. Prin urmare, acel senator care este întâmplător dedus discuţiei va fi votat sau nu şi de către Camera lui. Astfel, Constituţia nu interzice această a treia variantă, domnule expert, că tot vă prevalaţi de Constituţie, şi o interpretăm mereu formal.

Dacă mergem pe această dihotomie, vom ajunge ca niciodată această lege nu va putea să fie aplicată, pentru că vom avea situaţiunea când, dacă trei inşi au comis o faptă - unul deputat, unul senator şi unul neutru, nu ştim cine dă aprobarea finală pentru neutru - o dă Camera sau o dă Senatul? Dar ştim că o va da pentru senatori Senatul, ştim că o va da pentru deputat Camera şi este suficient ca una din Camere să nu dea aprobarea pentru ca unul să fie tras în judecată, celălalt nu, şi iată inechitate în faţa legii. Dar pe neutru cine îl soluţionează, domnilor? Acest lucru nu-l spuneţi şi nici Constituţia nu-l spune. Şi, pentru ca toţi să fie trataţi egal în faţa acestei legi şi în faţa legii penale, de aceea este nevoie de o procedură comună, ceea ce înseamnă Camerele reunite în aceeaşi şedinţă dau aprobarea sau nu o dau pentru toţi cei trei, şi aceasta echivalează automat şi cu ridicarea imunităţii, fiindcă formulele, verigile intermediare pentru ca imunitatea să fie ridicată sunt deja epuizate în textul acestei legi - comisia se întruneşte, comisia face raport, comisia drege, exact ca şi atunci când se ridică imunitatea în mod obişnuit, separat de această lege.

Da, aici este dificultatea înţelegerii acestei formule. Ne cantonăm mereu în textul Constituţiei cu privire la imunitate, separat pe deputaţi, separat pe senatori. Dar aceasta este valabil când este vorba de fapte comise de ei în calitatea lor de deputaţi sau de senatori, nicidecum în calitate de miniştri.

Când discutăm această formă de răspundere care este răspunderea ministerială avem în vedere calitatea lor esenţială - aceea că sunt miniştri. Pentru că, dacă nu ar fi fost miniştri, nu se punea problema răspunderii lor pe această lege. Atunci da, aveam o ridicare a imunităţii pe Camere separate. Cum însă este vorba de răspunderea lor ministerială, nu avem altă soluţie decât să avem o procedură comună şi şedinţă comună pe ambele Camere, ceea ce nu-i deloc contrar Constituţiei.

Domnul Vasile Lupu:

S-au mai înscris domnii Ciumara şi Marton Arpad.

Domnul Ciumara are cuvântul. Şi urmează domnul Marton Arpad.

Domnul Mircea Ciumara:

Eu sunt perfect de acord cu argumentaţia maestrului Popescu, dar nu este singura logică.

Ministrul este numit; parlamentarul este ales. Şi pentru unul numit eu creez o imunitate mai mare decât pentru cel ales. Deci pentru un deputat sau un senator, dacă vreau să-i ridic imunitatea, este suficientă o Cameră, pentru că este ales şi trebuie să aibă imunitate, fiindcă reprezintă voinţa a zeci de mii de alegători, iar pentru unul numit, pentru ministru, trebuie să unesc amândouă Camerele. Şi atunci, maestre Popescu, nu mă puteţi combate, şi vă rog să mă ascultaţi până la capăt.

De aceea, rugămitea mea ar fi să nu creăm pentru miniştri un statut privilegiat comparativ cu parlamentarii.

În al doilea rând, imunitatea la noi este definită în Constituţie cum se păstrează şi cum se pierde, dar nu este precizat ce înseamnă imunitatea.

Eu înţeleg că sunt imun pentru declaraţiile mele politice în numele electoratului meu; nu sunt imun în cazul în care fac un lucru ilegal - furt sau altceva. De aceea, rugămintea mea ar fi să definim clar ce înseamnă imunitatea, pentru că, din câte ştiu eu, un ministru răspunde solidar împreună cu tot Guvernul şi este dator să apere Guvernul, deci nu să dea declaraţii pe cont propriu.

De aceea, poate ar fi bine să precizăm în ce constă imunitatea ministrului, mult mai restrânsă decât imunitatea parlamentarilor care îşi exprimă opinii ale electoratului, şi în nici un caz să nu creăm pentru el o procedură mai greoaie, mai dificilă decât pentru parlamentarul simplu.

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulţumesc.

Iată, în această privinţă, a reglementării imunităţii parlamentare, mai multe ţări în ultimul timp au păstrat imunitatea într-adevăr doar pentru opinii exprimate, şi aşa ar trebui să fie şi la noi, numai că, după experienţa noastră, majoritatea din acest Parlament, constituită ad hoc, nu a acceptat această variantă.

Domnul Marton Arpad.

Domnul Arpad Francisc Marton:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

În primul rând, art.69 nu se referă la imunitate parlamentară nedefinită, care poate fi definită prin lege. Ea se referă la următoarea situaţie: nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat sau trimis în judecată. Deci este clar: aceste lucruri nu pot fi făcute fără încuviinţarea Camerei din care face parte. Deci, indiferent pentru ce, nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat sau trimis în judecată.

Domnul preşedinte ar avea dreptate în argumentarea sa când susţine că într-adevăr cele două Camere, prin prezenţa lor, îşi pot spune cuvântul la fel de bine şi într-o şedinţă comună, aşa cum îşi pot spune cuvântul în şedinţe separate. Da, aşa ar fi, dacă nu ar exista o diferenţă de număr. Astfel, cum ştim cu toţii, noi, deputaţii, suntem de două ori mai numeroşi decât senatorii. Deci, chiar dacă toţi senatorii votează împotriva ridicării imunităţii parlamentare, dacă toţi deputaţii votează pentru, chiar cu o majoritate confortabilă de două treimi, i se poate ridica imunitatea. Şi, iată că această prevedere constituţională în această situaţie în mod flagrant este încălcată, pentru că o Cameră şi-a impus punctul de vedere asupra unei persoane, membră a celeilalte Camere, şi acea Cameră, singură, a decis asurpa sorţii acestui membru.

Mai departe: atât Constituţia, cât şi regulamentul şedinţelor comune ale celor două Camere reglementează care sunt situaţiile în care cele două Camere se reîntrunesc şi care sunt acele lucruri pe care le dezbat împreună. Altceva decât cele prevăzute de Constituţie şi regulament nu se poate introduce, numai în situaţia în care ori modificăm Constituţia, ori introducem în regulamentul comun inclusiv o procedură pentru această ridicare a imunităţii. Deci, oricum se impune cel puţin modificarea regulamentului şedinţelor comune, şi atunci de ce nu am modifica regulamentele noastre, pentru ca să le unificăm şi să avem aceeaşi procedură?

Mai departe: domnul preşedinte a adus argumentaţia cum că ar putea fi un senator şi un deputat, ambii miniştri, copărtaşi la o acţiune sancţionabilă conform acestei legi.

Dar vă pun întrebarea: un senator şi un deputat nu pot fi copărtaşi şi la o acţiune de contrabandă? Cum să nu. Pot să fie.

Şi atunci, această acţiune nu este la fel de periculoasă? Ar putea ca deputatul, de exemplu, să scape şi senatorul să nu scape, sau invers? Nu. Pentru că, oricum este ..., sau ar putea să comită şi acţiuni mult mai grave decât acestea, dincolo de activitatea lor ministerială, inclusiv atentat la siguranţa naţională, deci acţiunile cele mai grave, dincolo de activitatea lor ministerială şi imunitatea parlamentară a lor ar fi ridicată printr-o altă procedură.

Deci, eu cred că soluţia ideală ar fi să lăsăm în această lege doar trimitere la Regulamente, iar, în domeniul regulamentelor, să ne punem de acord cele două birouri permanente să propună într-un timp rezonabil unificarea procedurii de ridicare a imunităţii parlamentare.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Emil Popescu şi urmează domnul Mocuţa.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Aţi ajuns, dragi colegi, la problema dificilă care este în realitate izvorâtă şi are sorgintea în modul cum este alcătuit acest sistem bicameral şi în anumite nesimetrii create de regulamente.

Vă aduceţi aminte că şi în vechiul Parlament am susţinut mereu că este absurd în Constituţie să existe trei regulamente pentru un Parlament bicameral, care are aceleaşi competenţe rationae materie.

De aici rezultă toate aceste dificultăţi cu care ne întâlnim noi astăzi.

Dar, să revenim la spusele domnului profesor Ciumara, pe care-l respect şi pentru care am toată consideraţia.

Eu cred că între noi doi există un mal entendu. Toată discuţiunea este următoarea: nu să creăm privilegii, sau că s-ar crea prin asta privilegii deosebite. Eu spun tocmai că aceasta este nervul de bază al legii, esenţialul, şi anume că trebuie să creăm o procedură unitară, egală pentru toţi membrii Guvernului care urmează a fi traşi la răspundere penală, indiferent dacă au sau nu calitatea de parlamentar.

Prin urmare, plecând de la această premisă, abia bine se creează privilegii dacă acceptăm ca pentru membrul Guvernului care este infractor, dacă este deputat să rezolve numai Camera, pentru membrul Guvernului, care este la fel infractor, să rezolve numai Senatul, iar pentru celălalt membru neutru, cine să rezolve, dragii mei?

Întrebarea aceasta este în afara Constituţiei, nu o rezolvă Constituţia. S-o rezolve Camera? S-o rezolve numai Senatul? Sau s-o rezolve Parlamentul în şedinţă comună?

Vedeţi bine că singura ieşire din impas este şedinţa comună a Parlamentului, care nu le eludează pe cele două Camere, ci le reuneşte pe cele două Camere.

Acum, vedeţi că a apărut deja argumentul domnului Márton, care este numai aparent întemeiat. Este seducător argumentul, dar discuţiunea aceasta presupune lipsa de obiectivitate a unei Camere, şi anume că una din ele ţine morţiş s-o ţină albă şi una din ele ţine morţiş s-o ţină neagră. Şi eu spun că lucrurile nu pot fi până acolo întinse încât să bănuim Camerele de rea-credinţă.

Eu spun că poate să existe subiectivisme şi că tocmai bine, pentru că este al lor, nu vor să-l dea în mână, nu vor să-l lase în gheara legii. Şi atunci ne pomenim în situaţia absurdă că Senatul zice nu, când e vorba de senator, şi Camera zice nu când e vorba de deputaţi.

Şi atunci, cum ieşim din această situaţie? Ori nu mai rezolvăm deloc, nu mai putem adopta nimic în această lege, ori trebuie să ajungem la o procedură comună, care nu poate fi decât şedinţa comună.

Discuţiunea a doua, treapta a doua. Discuţiunea a doua e mai complicată, şi anume să avem o primă procedură, pentru că ei sunt membri ai Guvernului şi după aceea pentru acei membri ai Guvernului care sunt infractori să mai avem separat, după aceea, o altă procedură, aia obişnuită de ridicare a imunităţii. Asta este o aberaţie juridică, e de neconceput, fiindcă sunt aceleaşi fapte deduse judecăţii aceluiaşi Parlament, aprecierii, adică, prealabile a aceluiaşi Parlament. Asta-i dificultatea.

Domnule profesor, vă rog să ne spuneţi, eu nu controversez deloc cu dumneavoastră: cum vedeţi dumneavoastră rezolvarea pe cap de vacă furajată? Nu la modul general. Eu cred că, dimpotrivă, se creează privilegii pentru deputaţi, dacă întâmplător ei sunt şi miniştri. Dacă ei sunt miniştri, trebuie să răspundă pe această lege în calitate de miniştri. Şi atunci, întâmplător, pe calitatea de ministru mai este altoită şi calitatea de deputat. Atunci, noi reunim şi absorbim ambele proceduri într-una singură. Dacă vrem să fie două proceduri diferite pentru el, atunci înseamnă că celălalt rămâne pe o singură procedură şi că acela poate să fie trimis în judecată şi cei care sunt deputaţi sau senatori, nu.

Tocmai aici e dificultatea, că vedeţi ce greu se poate ridica. Vă rog să răspundeţi.

Eu nu controversez cu dumneavoastră. Sunt de acord cu ce spuneţi, dar daţi o soluţie concretă şi veţi vedea că nici una dintre soluţii nu împacă.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Ciumara.

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule preşedinte al comisiei,

Eu înţeleg situaţia că un sergent major se supără pe Guvernul României şi-i arestează pe toţi miniştrii şi ne lasă fără Guvern. Şi trebuie să preîntâmpinăm situaţia asta.

De aceea ni se pare normal că pentru miniştri, pentru calitatea de ministru, trebuie ca un ministru să dea asentimentul pentru a putea fi reţinut, arestat .... şi nu ştiu ce.

Însă un om care are două calităţi: şi de ministru ..... Maestre, vă rog frumos, aveţi răbdare.

Domnul Emil Teodor Popescu (din sală):

Avem un text de Constituţie care spune .....

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog, linişte!

Domnul Mircea Ciumara:

Deci, maestre, pentru calitatea de parlamentar, deputat şi senator, respectăm strict Constituţia. Să dea Camera din care face parte. Deci, pentru un om care este şi ministru şi deputat, trebuie să-şi dea asentimentul şi primul-ministru ....

Domnul Emil Teodor Popescu (din sală):

Dar nu spune Constituţia, asta-i nenorocirea!

Domnul Mircea Ciumara:

Păi, nicăieri nu spune Constituţia că au imunitate miniştrii. Creează o situaţie cu totul aparte.

De aceea, pentru calitatea de ministru trebuie să dea primul-ministru, sau Guvernul, sau Preşedintele ţării, în calitatea în care a depus Jurământul, cine vreţi dumneavoastră, că sunteţi mai competent decât mine, iar pentru calitatea de deputat sau de senator, trebuie să dea Camera, cum spune Constituţia.

Deci e nevoie, pentru a fi reţinut un ministru care este şi deputat, de două asentimente, pentru a i se ridica imunitatea, pentru a putea fi reţinut. Fiindcă, altfel riscăm ..... e clar, un sergent major să aresteze tot Guvernul României.

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog, domnul Popescu.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnilor colegi,

Domnule profesor,

Tocmai aici e dificultatea. Vă rog frumos să observaţi că atunci când ne place, invocăm textele Constituţiei, când nu ne place, nu le invocăm.

Eu sunt de acord să dea binecuvântare şi patriarhul, să dea şi primul-ministru. Eu n-am nimic împotrivă. Toată discuţiunea este că am text prohibitiv în Constituţie, pe care vi-l citesc: "Numai ....", începe cu "numai", acest idiot de "numai", care împiedică totul; "Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară .... cutare şi cutare ..... membrilor Guvernului ......".

Deci, nu şi patriarhul, nu şi primul-ministru. Eu vreau să-l punem pe primul-ministru, dar nu putem, pentru că ea, Constituţia, prevede acest lucru.

Acum, eu sunt de acord cu dumneavoastră ca să se ceară eventual în lege o dezlegare prealabilă, nu am nimic împotrivă. Numai că dreptul de a cere e fixat pe capul acestor trei entităţi: Preşedintele ţării şi cele două Camere. Atât. Şi începe cu idiotul ăsta de "numai", care este exclusiv.

Atunci, rezolvaţi dumneavoastră problema, dacă vreţi să introducem ..... Abia bine că o să vină toţi din corul antic şi să spună: încălcaţi Constituţia! Aici e discuţia.

Acum, abia bine, începem să înţelegem dificultatea problemei. Toată discuţiunea următoare este alta: că, dacă am început să-i tragem la răspundere pe această lege şi organizăm o procedură unitară, domnul profesor Ciumara, sau altcineva zice: bine, bine, după ce epuizaţi procedura pe Legea răspunderii ministeriale, luaţi-l la rând, la bani mărunţi, pe legea lui, adică pe Constituţie şi pe Regulament şi vedeţi dacă, separat de asta, îi ridicaţi sau nu imunitatea. Atunci, înseamnă că am creat două proceduri diferite în aceeaşi lege, după cum au sau nu calitatea de deputat. Procedura este neuniformă şi efectele sunt diferite şi nu mai sunt egali în faţa aceleiaşi legi. Şi nu mai sunt egal traşi la răspundere în faţa legii penale. Fiindcă, dacă o Cameră nu-şi dă acordul, aleluia! Doi sunt trimişi şi unul nu-i trimis. Unde-i dreptatea, unde-i egalitatea, unde sunt toţi egali în faţa legii? Asta-i dificultatea.

Vă rog să daţi soluţii concrete.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul secretar de stat. Cum Guvernul are mai mare greutate, poftiţi, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Eu nu am nimic împotrivă să faceţi o procedură, alta decât cea prevăzută în Constituţie, de ridicare a imunităţii, dar cred că trebuie să punem punctul pe i.

Legea pe care noi am propus-o spune foarte clar: "Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiunii lor".

Trebuie să facem o departajare. Există membri în acest Guvern care nu sunt deputaţi sau senatori. Prin această sesizare, de către o comisie specializată, se urmează procedura de urmărire penală obişnuită.

În cazul în care un membru al Guvernului, un ministru, are şi calitatea de deputat, noi considerăm în continuare că, după ce se fac primele verificări de către această comisie, trebuie înştiinţate Camerele, sau Camera din care face parte, pentru ridicarea imunităţii, pentru că are o dublă calitate. Dacă nu avea calitatea de deputat, n-avea nici o problemă. Era trimis pentru cercetări.

Aceasta este situaţia pe care o ridică domnul preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, în care explică că pot exista situaţii în care miniştrii fără calitate de deputat să fie cercetaţi potrivit legii, iar pentru alţii, care sunt deputaţi, să nu se ridice imunitatea şi, deci, să nu se facă cercetări. Asta nu depinde decât de Camera din care deputatul face parte.

Însă, nu pot să nu vă reamintesc că, potrivit Constituţie, numai una dintre Camere trebuie să se pronunţe. Eu sunt de acord şi aş vrea să fiu de acord până la capăt cu domnul preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Dar nu pot să nu invoc prevederile art.62 din Constituţie referitor la şedinţele comune. Constituţia spune clar, că numai în anumite situaţii se întrunesc Camerele în şedinţe comune: pentru primirea mesajului Preşedintelui României, pentru aprobarea bugetului de stat şi asigurărilor sociale ..... şi sunt enumerate până la lit.h).

Nu rămâne nici o altă controversă. Noi nu putem, dacă legea spune că numai o Cameră trebuie să se pronunţe pentru ridicarea imunităţii, eu nu văd cum putem hotărî noi în această lege posibilitatea ca imunitatea să fie ridicată printr-o şedinţă comună.

În acelaşi timp, nu vrem să facem o situaţie privilegiată miniştrilor.

Aşa cum v-am demonstrat, cei care n-au calitatea de deputat sunt cercetaţi fără nici o problemă, dar cei care sunt deputaţi, nu putem face abstracţie de această calitate şi de regulile procedurale prevăzute în Constituţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Ciumara.

Domnul Mircea Ciumara:

Eu sunt de acord cu domnul preşedinte al comisiei că Constituţia este greşit redactată, fiindcă acolo spune: "Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României pot ....", ceea ce înseamnă, dacă-l interpretezi pe "şi" corect, înseamnă că împreună, tot Parlamentul şi Preşedintele României .....

(Domnul Emil Teodor Popescu nu este de acord.)

Păi, aşa scrie; "şi" asta înseamnă. Dacă ar fi spus: "Camera Deputaţilor, Senatul, sau Preşedintele ....", numai ei, ăştia trei, pot s-o facă separat. Dar când este pus "şi", rezultă că sunt împreună.

Deci, aici este redactat greşit textul Constituţiei.

Însă, un ministru nu s-a angajat în faţa Parlamentului că va respecta legea. El s-a angajat în faţa Preşedintelui României, când a depus Jurământul. Deci, e normal ca pentru calitatea de ministru, Preşedintele României să permită să fie reţinut, şi cercetat şi arestat. Da?

Iar, dacă este şi deputat sau senator, pentru calitatea de deputat e nevoie şi de asentimentul Camerei din care face parte.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Popescu.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vedeţi că, până la urmă, confruntarea de opinii nu este între noi atât de mult, cât între noi şi textele acestea, care sunt defectuos alcătuite.

Să nu credeţi că la mijloc este lipsă de pricepere. Ceea ce s-a urmărit a fost ca anumite efecte să poată să fie obţinute în Cameră, alte efecte să nu poată fi obţinute decât în Senat şi invers. Şi, uneori, şi prin Preşedinte, fiindcă se căuta ca acolo, personajul de la Cotroceni să poată să aibă nişte prerogative.

Dar noi trebuie să revenim la principii şi la reguli fundamentale şi să respectăm textele Constituţiei.

Şi vă repet respectuos: nu e de conceput o procedură a divorţului diferită pentru unii şi pentru alţii, pentru soţ o procedură - pentru bărbat, şi pentru femeie - o altă procedură.

Noi suntem aici în situaţia că trebuie să acceptăm: sau trei proceduri diferite în cadrul aceleiaşi legi, funcţie de cele trei calităţi: deputat, senator, sau neutru; sau o singură procedură unitară, care înglobează şi procedura subdiacentă de ridicare a imunităţii. Asta este soluţia pe care o avem la ora actuală.

Domnul profesor Ciumara, interpretând numai gramatical textele, raportându-se numai la "şi", consideră că numai aceştia trei şi împreună, cumulativ, ar trebui să facă acest lucru. Dacă ar fi aşa, textul acesta niciodată nu ar mai fi operabil, pentru că e greu să se întâlnească pe aceeaşi lungime de undă şi Preşedintele, şi Camera ...., toţi trei, ar trebui să fie într-o şedinţă comună în care să fie prezent şi Preşedintele ţării şi toţi, ca să obţină un vot comun pe o problemă în cazul acestei legi. Pe ăsta îl trimitem în judecată? Da, da. Şi "da" zice Preşedintele. E suficient unul ca să zică "nu" şi, automat, nu se mai trimite în judecată. Nu acesta este sensul textului. Sensul textului este că "şi" trebuie raportat la "numai". Deci, cele două particule combinate şi coroborate duc la concluzia că numai aceştia trei, fiecare pe partea lui, au dreptul să ceară, dar nu şi alţii, cum ar fi, de pildă Patriarhia, sau Consiliul de Miniştri. Am dat aceste exemple de şcoală.

Prin urmare, numai aceste trei entităţi, fiecare în parte, pot să ceară. Dar nu înseamnă că şi cumulativ. Ar fi şi raţional greşit.

Dar, revenim la chestiune. Ni s-a adus aici un alt argument, care nu este adevărat, şi anume că numărul de şedinţe comune este limitativ stabilit de Constituţie. Nu-i adevărat! Constituţia prevede când e obligatoriu şedinţă comună.

Prin urmare, dacă Parlamentul vrea să se întrunească într-o şedinţă comună în afară de cele 5 cazuri, el poate, dacă vrea.

Eu spun însă că anumite probleme Constituţia le soluţionează, spunând, când e vorba de 1, 2, 3, 4, 5 cazuri, obligatoriu te întâlneşti în şedinţă comună. Asta nu înseamnă că nu poate exista şedinţă comună în al şaselea caz, în al şaptelea caz, în al optulea caz. Acolo sunt facultative. Dar aici sunt obligatorii cele cinci cazuri. Nu poţi să rezolvi problema decât în şedinţă comună. De ce? Fiindcă aşa prevede expres Constituţia. Deci, interpretarea este inversă.

Vedeţi câte dificultăţi sunt în această chestiune?

Revin şi trag concluzii, zic eu, corecte. Nu putem să organizăm în cadrul aceleiaşi legi soluţii, proceduri diferite pentru aceiaşi împricinaţi. Împricinaţii sunt aici membrii Guvernului. De aceea ei răspund, fiindcă sunt membri ai Guvernului, pentru o faptă comisă în calitatea de membru al Guvernului, nu în calitate de parlamentar. De aceea, pentru a fi trimis în judecată, trebuie o procedură unitară.

Dacă, întâmplător, acel membru al Guvernului mai are şi calitatea de deputat sau senator, se combină cele două proceduri. Nu există altă soluţie. Şi se subordonează procedura principală din Legea pentru răspunderea ministerială, este subordonată procedura de ridicare a imunităţii.

Dacă urmăriţi bine, veţi vedea că, împreună cu amendamentul pe care deja l-am votat, al domnului Mocuţa, anume de a se face cercetări prealabile de organele penale, suntem deja puşi în situaţia că se face pe partea stângă ceea ce se face pe partea dreaptă. Adică, şi în cazul ridicării unei imunităţi, o comisie este sesizată, ca şi aici; o comisie îşi dă raportul, ca şi aici; o comisie trimite raportul spre examinare plenului, ca şi aici; diferenţa este că, în loc să fie două voturi, este unul singur.

Prin urmare, eu propun o procedură unitară, cae înseamnă: cei trei, fiecare la rândul lor îşi exercită dreptul de a cere. Odată ce dreptul de a cere este exercitat, intră în râşniţa obişnuită, prevăzută de lege. Râşniţa legii prevede nişte proceduri şi totul urmează la şedinţe la Camere, la rapoarte făcute de cele două comisii pe Camere separate, dar votul principal, votul final trebuie să-l dea Camerele reunite, pentru că nu contează numărul lor diferit, contează că ele, împreună, alcătuiesc Parlamentul. Şi cine poate mai mult, poate şi mai puţin. Cum să nu poată Parlamentul să hotărască mai echilibrat, decât una din Camere?

Iar ideea că este senator şi sunt mai puţini la număr, sau ceilalţi sunt mai mulţi, asta este o idee de tagmă. În realitate, întregul Parlament, care este compus din 400 şi, îşi va da un vot albă-neagră cu privire la fiecare caz şi votul şi procesul de apreciere subiectiv al întregii Camere din şedinţa aceea, al întregului Parlament va fi un vot echilibrat, va fi un vot imparţial, cu mai multă obiectivitate decât alt fel, când se dă Camere diferite.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi, domnul Mocuţa are cuvântul.

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Numai cu privire la amendamentul propus.

Am propus acest amendament pentru a nu vi se ridica imunitatea parlamentară fără nici o bază şi am solicitat respectarea Constituţiei, şi anume să se facă verificările necesare şi numai dacă se consideră necesar să revină la Cameră pentru ridicarea imunităţii. Nu am făcut pentru îngreunarea situaţiei cuiva.

Domnul Vasile Lupu:

Îmi îngăduiţi şi mie să iau cuvântul în această problemă, ca deputat. După domnul Ciumara.

Domnul Mircea Ciumara:

De ce vreau să vă spun înainte?

Deci, jurist eu nu sunt. Însă, după ştiinţa mea, un senator are în spatele lui cam dublu votul faţă de un deputat.

În aceste condiţii, mi se pare anormal ca deputaţii care au mai puţine voturi în spate să decidă asupra unui senator, care are mai multe voturi în spate.

De aceea, pentru ei este o altă situaţie, nu fiindcă este o tagmă. Ci fiindcă au o reprezentativitate. Asta le dă imunitatea. Şi au reprezentativitate diferită.

De aceea, a pune în aceeaşi oală, cu acelaşi drept de a se pronunţa asupra lui, mi se pare incorect şi lipsă de respect faţă de electorat. Mă scuzaţi.

Domnul Emil Teodor Popescu (din sală):

Dar nu-i adevărat că Parlamentul, în Camere reunite, dă binecuvântare întregului Guvern şi primului-ministru, în şedinţa de investitură?

Domnul Vasile Lupu (de la tribună) :

Stimaţi colegi, de aici nu vă pot chema la ordine.

Cu toată preţuirea pentru distinsul jurist Emil Popescu, colegul nostru, care ne-a oferit atâtea probe de logică juridică şi interpretare corectă a Constituţiei şi a legii, numai că aici, după ascultarea acestor confruntări, pot să fiu de acord cu domnia sa într-un singur punct, că sesizarea din partea Camerei sau a Senatului conţine, sau este echivalentă şi cu încuviinţarea dată de Cameră pentru reţinerea, arestarea ori urmărirea penală, sau trimiterea în judecată penală a parlamentarului. Dar, a merge dincolo de Constituţie să întrunim plenul celor două Camere pentru a da încuviinţare ca un ministru să fie cercetat, încurcăm lucrurile exact când nu trebuie. Şi aşa avem atâtea probleme cu imunitatea parlamentară în fiecare din cele două Camere şi venim să-l facem imun şi pe ministru când cade în păcat.

Iată, cu ocazia vizitei preşedintelui Camerei Deputaţilor din Italia, l-am întrebat asupra reglementării imunităţii parlamentare a deputaţilor care comit fapte penale. Au avut reglementarea noastră, au renunţat la ea şi deputatul, parlamentarul care a săvârşit o faptă penală poate fi reţinut, arestat, judecat şi aşa mai departe.

Scopul imunităţii parlamentare la oricine şi în prezent ar trebuie să fie, într-adevăr, numai protejarea opiniilor parlamentarului exprimate în calitatea de reprezentant ales.

De aceea, eu susţin că menţiunea pe care domnul Emil Popescu o face într-un alineat din propunerea domniei sale, ca sesizarea de către una din Camere pentru deputat să însemne şi încuviinţarea dată de Cameră este mai mult decât rezonabilă, dar plenul Camerei să se întrunească pentru a da încuviinţare ca ministru infractor să fie cercetat, nu cred că este o soluţie care poate fi acceptată.

Vă mulţumesc.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă rog să-mi daţi cuvântul, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Vă rog să vă gândiţi la următoarea ipoteză, care rezultă din spusele colegilor mei.

Dacă însuşiţi teza dânşilor, lucrurile s-ar întâmpla aşa: o Cameră dă pentru deputat; o Cameră dă pentru senator. Pentru cel care este neutru, nu-i nici deputat, nici senator, cine dă, domnilor?

Domnul Vasile Lupu:

Nu dă nimeni. Instanţa!

Domnul Emil Teodor Popescu:

Atunci, înseamnă că nu înţelegem nimic. Că în sistemul acestei legi, ea, legea asta, nu Constituţia, această lege presupune un filtru prealabil făcut de una dintre Camere, cel puţin aşa ziceţi dumneavoastră. Şi eu spun că, dacă pentru neutru nu e nevoie de nici un fel de filtru prealabil, e o nenorocire. Înseamnă că am stabilit deja o inegalitate de tratament. Neutrul se duce direct la procuror şi i se dă rechizitor, iar ceilalţi doi, care sunt senator şi deputat, beneficiază în continuare de sistemul de protecţie. S-a dus dracului legea! Iertaţi-mă că vă spun direct.

Deci, cum o să procedăm la aşa ceva?

Eu cred că aţi înţeles cu toţii că aşa prevede Constituţia, nu eu.

Această Constituţie, în amărâtele alea de articole, prevede foarte clar că dezlegarea trebuie dată, când e vorba de membru al Guvernului, de cineva din Parlament.

Prin urmare, nu e posibil un filtru direct, fără intermedierea Parlamentului, chiar şi când e vorba de neutru.

Prin urmare, dacă neutrul trebuie să fie şi el filtrat prin cineva din Parlament, cine să fie ăla? Fiindcă nu vreau eu asta. Vrea Constituţia.

Trebuie să fie numai Camera? De ce Camera?

Trebuie să fie numai Senatul? De ce Senatul?

Şi eu adaug un argument pe care l-a spus un coleg al nostru şi care este întemeiat: când se naşte Guvernul, se naşte printr-un vot de învestitură dat de ambele Camere, pe care-l prevede chiar Constituţia. Atunci când se întâmplă trimiterea în judecată a întregului Guvern, sau a unei părţi din el, nu-i normal să treci prin această binecuvântare, pe care trebuie s-o dea Parlamentul? Şi, pentru simetrie de tratament, pentru egalitate de tratament în faţa legii acesteia pe care o discutăm acum, în faţa Legii răspunderii ministeriale, putem din interiorul acestei legi să partajăm diferitele proceduri în aşa fel încât de la bun început unii sunt declaraţi mai privilegiaţi decât alţii? Pentru că acel ministru care e deputat are un dublu privilegiu: el e trecut prin filtrul acestei legi şi prin filtrul Constituţiei şi al Regulamentului, fiindcă, întâmplător, mai are şi calitatea de parlamentar. Şi, dacă scapă pe un filtru, nu scapă pe celălalt. Şi, până la urmă, nu va răspunde penal. Nu se poate asta!

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

S-au lungit discuţiile pe acest subiect. Nici nu cred că vom mai putea vota, dacă mai întindem discuţia. Dar, şi aşa miniştrii post-decembrişti n-au avut nici un raport suplimentar până acum, după câte s-au întâmplat. Dacă-i îmbrăcăm şi pe dânşii într-o platoşă de imunitate, atunci perturbăm sistemul nostru constituţional.

Domnul Cristea.

Domnul Gheorghe Cristea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur, îmi pare rău că n-am intervenit la dezbateri generale, pentru că voiam să vă expun un punct de vedere.

Această lege are o slăbiciune de fond care a dat naştere la discuţiile de astăzi şi care va da naştere în continuare la valuri de discuţii. Şi deficienţa de fond a legii este că nu separă imunitatea parlamentară de calitatea ministerială.

Indiferent din ce parte vom privi lucrurile, această lege trebuia să se refere la calitatea de ministru şi la activitatea aceasta, la exerciţiul acestei calităţi şi să-l analizeze pe cel care ocupă această funcţie, indiferent de calitatea de senator şi de deputat.

Deci, aceasta trebuia să fie Legea de răspundere ministerială.

În momentul în care această lege... sigur, eu am apreciat foarte mult contribuţia domnului Gaspar, dar, din păcate, în această direcţie s-a făcut această intervenţie. Deci, dacă această lege tratează un ministru numai după ce este "tratat" în calitate de deputat sau în calitate de senator, lucrurile nu mai au nici logica necesară existentei legi. Legea trebuia să propună o soluţie în acest sens, şi atunci lucrurile puteau să fie într-adevăr corecte. Este foarte corectă observaţia domnului Emil Popescu. Un ministru senator are nevoie de dezlegare de la Senat care poate să n-o dea. Un ministru nesenator nu mai are nevoie de aşa ceva, şi atunci poate să meargă, pentru faptele lui, evident, nu pentru altceva şi nici nu există intenţia de a fi trimis nemotivat, în faţa instanţei. Aceasta este, din păcate, în opinia mea, evident, hiba de fond a acestei legi, din care, cu regret, nu se va putea ieşi analizând în acelaşi timp un ministru ca ministru şi ca senator sau ca ministru şi ca deputat. Nu putem să judecăm printr-un text de lege două calităţi şi s-o facem şi corect. Dacă lucurile vor...

Domnul Vasile Lupu:

Da, domnule Cristea, ce propuneţi?

Domnul Gheorghe Cristea:

Propunerea mea, domnule preşedinte, a fi următoarea: legea, în construcţia care este, sigur, cu un amendament, să trateze activitatea ministrului în exerciţiul funcţiei lui, care nu are nici o legătură cu calitatea de deputat, pentru că nu pentru calitatea de deputat este trimis în instanţă, ci pentru activitatea de ministru, ca factor de decizie care e ordonator de credite, care semnează etc.etc.

În acest moment, dacă eu, ministru, am săvârşit o infracţiune care este penală trebuie să fiu timis în judecată ca ministru, pentru această infracţiune. Nu să cer Camerei Deputaţilor să-mi dea voie să trimit ministrul respectiv în judecată, pentru că dacă fac aşa ceva ajung la ceea ce se întâmplă acum, va trebui să ridic întâi imunitatea parlamentară, şi aici în intrăm în blocajul regulamentar de 2 la 3 etc. Aceasta este unitatea de tratament. Nu judecăm pe ministrul X în calitate de senator. Aceasta este, - în opinia mea, sigur -, ieşirea din această problemă şi un tratament egal.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc. Deci ca să-l trimitem pe Bivolaru în faţa instanţei trebuie să-l facem ministru...

Domnul Gheorghe Cristea:

Da. Dacă era şi ministru, cu atât mai mult.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Mogoş.

Domnul Ion Mogoş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Lucrurile sunt foarte delicate şi nu putem să procedăm la, ştiu eu, soluţii, decât numai dacă avem în vedere calitatea persoanei. Din păcate, reglementările care sunt, începând de la legea fundamentală, de la Constituţie, şi de la cele care, ştiu eu, sunt reglementări exclusive ale celor două Camere, raportate la răspunderea ministrului, nu se pot face decât separat. în primul rând, că vom avea cenzura Curţii Constituţionale dacă vom proceda greşit, reglementând normativ într-un anumit mod. Pentru că pentru ministrul care nu este parlamentar este simplu să găsim o soluţie, atunci când vine în conflict cu legea penală, iar în situaţia în care ministrul respectiv cumulează şi funcţia de parlamentar se va prevala de drepturile care-i sunt mai favorabile, anume acelea de parlamentar.

Propunerea mea este, în legătură cu această comisie care să constate existenţa şi declanşarea cercetării şi a urmăririi penale pentru un ministru, în momentul de faţă nu văd să găsim o altă soluţie decât procedând discriminatoriu, pentru că parlamentarul care întruneşte şi calitatea de ministru, imunitatea acestuia, atâta vreme cât ... în actuala reglementare, fără îndoială, parlamentarul trebuie să fie supus votului Camerelor separate, a Camerei din care face parte, pentru a i se ridica imunitatea parlamentară. Asta este soluţia pe care o văd în logica juridică a lucrurilor, încât indiferent ce opinii ne-am exprima aici, cu siguranţă... dacă vom depăşi printr-un act de voinţă legislativă pe care îl dorim, ca să nu existe discriminare, aşa cum de altfel ne-o dorim cu toţii, se va izbi de o hotărâre a Curţii Constituţionale, care nu va admite atâta vreme cât reglementarea în materie se găseşte în legea fundamentală.

Domnul Vasile Lupu:

Da, eu cred că nu e vorba de nici o discriminare, câtă vreme cele două categorii se disting ab initio. Unul este ales şi numit şi celălalt este numai numit.

Stimaţi colegi,

Suspendăm lucrările. Reluăm şedinţa în plen la ora 14.După pauză

Şedinţa este condusă de domnul vicepreşedinte Andrei Ioan Chiliman.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Rog pe domnii secretari de şedinţă să vină în sală ca să putem începe lucrările.

Şefii de grupuri să aducă deputaţii în sală pentru că avem de dezbătut proiectul de Lege privind ratificarea Acordului pentru aderarea Republicii Bulgaria la Acordul CEFTA. Avem de trecut întreaga lege. Este o rugăminte a colegilor din Bulgaria, adresată...

Rog liderii de grupuri să ia toate măsurile ca toţi colegii care sunt în clădire să vină pentru a asigura cvorumul corespunzător.

Începem proiectul de Lege privind ratificarea Acordului privind aderarea Republicii Bulgaria la Acordul Central European de comerţ liber, semnat la Sofia la 17 iulie 1998. Acest proiect de lege a intrat în Camera Deputaţilor şi s-a aprobat pentru el procedura de urgenţă.

Rog din partea comisiei să se facă propunerile de timpi pentru dezbaterea pe articole şi, respectiv, pentru dezbaterea întregului proiect.

Fac precizarea că proiectul de Lege privind responsabilitatea ministerială va fi continuat în momentul în care preşedintele Comisiei juridice se reîntoarce, a fost obligat să plece şi mi-a spus că vine în maximum o jumătate de oră. Ca atare, am hotărât să amânăm dezbaterea acestui proiect de lege până la întoarcerea dânsului şi să trecem la proiectul acesta, care este în regim de urgenţă.

Vă rog.

Domnul Dumitru-Alexandru Radu:

Domnule preşedinte,

Comisia propune câte 3 minute pentru fiecare intervenţie, iar timpul total 20 de minute.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă supun spre aprobare cei doi timpi.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate a fost adoptat.

Trecem, fiind în procedură de urgenţă, la dezbaterea direct pe articole. Dacă au fost amendamente respinse la titlul legii? Nu au fost.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Dacă au fost amendamente la articolul unic al legii. Nu au fost.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Este o lege ordinară care se aprobă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. Eu vă supun spre aprobare prin vot deschis, cu mâna ridicată, proiectul de lege, în ansamblul său, ca lege cu caracter ordinar.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Mulţumesc comisiei.

S-a întors şi domnul preşedinte al Comisiei juridice, Emil Popescu. vă rog luaţi loc; şi membrii comisiei, alături de dumneavoastră. O să vă rog să-mi spuneţi la ce articol am rămas, ca să continuăm de unde am rămas.

Dau cuvântul domnului deputat Emil Popescu, preşedintele comisiei.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Iată ce propunere respectuoasă vă fac. Noi încă de la comisie am anvizajat toate aceste dificultăţi care par să fie de netrecut şi cred că până la urmă trebuie să găsim o soluţie care va sacrifica ceva, adică nu vom găsi o soluţie perfectă. Propunerea pe care v-o fac este următoarea: să trecem peste articolul 10, cu dificultăţile lui, să continuăm legea, să restituim articolul 10 la comisie, să vedem ce se poate face, şi noi am gândit să şi încercăm o sondare, o consultare prealabilă a Curţii Constituţionale, să vedem cum gândesc dumnealor. Dacă se va putea face. În toate cazurile nu trebuie să ne împiedicăm de acest articol pentru a pune în discuţie întreaga lege. Să mergem înainte cu restul legii.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Propunerea preşedintelui comisiei este ca acest articol să fie retrimis la comisie? Da. Dacă sunt alte intervenţii? Nu sunt.

Vă supun spre aprobare cererea preşedintelui Comisiei juridice.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Art.10 a fost retrimis la comisie pentru a fi reanalizat.

Art.11. Intervenţii, dacă sunt?

Aş dori, în primul rând, să întreb comisia, dacă la art.11 sunt implicaţii legate de art.10. Poate fi dezbătut acum? Da.

Intervenţii la art.11. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.12. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.13 alin.1. Intervenţii? Domnul deputat Emil Popescu din partea comisiei.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Uitaţi ce este. La art.13 apare din nou această disfuncţie în lege. Vedeţi că avem o comisie specială, instituită pentru analizarea sesizărilor cu privire la... "Preşedintele României, la propunerea comisiei speciale". Nu apare clar nici pentru mine, nici pentru alţi colegi, unde se naşte această comisie specială? La nivelul instituţiei preşedinţiei, în interiorul Parlamentului? Deci această comisie specială, tocmai fiindcă este specială, nu ştim unde îşi are obârşia, când s-a născut, de unde rezultă ea? Fiindcă legea ar fi trebuit să spună că pentru cutare şi cutare se formează o comisie specială. Aţi ajuns să vedeţi că se ramifică deja cele 3 proceduri. Una dintre acestea fiind această comisie specială numită de preşedintele ţării.

Ei, bine, eu vă rog să aveţi în vedere, nu am nimic împotrivă să votaţi acest text, dar el va fi afectat de soluţia principală din art.10. O aprobă prin decret preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei şi a ministrului de interne. Prin urmare, este o comisie care este în afara Parlamentului, dar care are putere la fel de mare ca şi comisiile Parlamentului. Foarte interesant!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Ce propunere aveţi? Faceţi o propunere clară.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Articolele afectate să fie returnate la comisie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, imediat vă dau cuvântul.

Domnule deputat Marton, vă rog.

Domnul Marton Arpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În mod evident eu nu pot să ştiu care a fost intenţia comisiei când a propus aceste texte de lege, dar, comparând cu art.10 alin.1, deduc că aici se prevede ca dezbaterea propunerii de începere a urmăririi penale în Camera Deputaţilor sau în Senat să se facă pe baza raportului întocmit de o comisie permanentă, care, în cadrul competenţei sale, a efectuat o anchetă privitoare la activitatea desfăşurată de Guvern sau de un minister. Mi se pare că asta are vreo legătură cu acest articol? Evident, aici este vorba despre o comisie specială. Nu ştiu dacă este aceeaşi comisie şi în articolul 10 şi în art.13 cu două denumiri sau s-au gândit la două comisii separate, una ar fi comisia pentru disciplină şi imunităţi care, pe baza actelor depuse la această comisie, aşa cum este prevăzut în regulamentul nostru, propune ridicarea imunităţii parlamentare sau respingerea acestei solicitări, sau este o altă comisie permanentă. Eu nu-mi dau seama, în orice caz, mi se pare că există o legătură între aceste două comisii.

Ca atare, propun ca şi acest alineat 1, dacă s-a retrimis art.10 în varianta propusă spre amendare, să fie retrimis pentru formularea exactă a ceea ce se doreşte prin această comisie specială sau permanentă sau s-o numim cum dorim, care anchetează însăşi această problemă.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dacă mai sunt alte intervenţii? Dacă nu, îi dau cuvântul domnului Mocuţa, din partea iniţiatorului. Vă rog.

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În art.10 se vorbeşte de o comisie permanentă care în cadrul competenţei sale a efectuat o anchetă cu privire la activitatea desfăşurată de Guvern sau de minister, şi la art.13 vorbim de o altă comisie, o comisie specială, instituită, care să-şi desfăşoare activitatea potrivit competenţelor prevăzute în art.13. Deci sunt două comisii la care legea face referire.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am înţeles. Eu voi supune spre aprobare cererea făcută de comisia juridică, de retrimitere şi a art.13 la comisie. Aş dori însă să-mi spuneţi dacă doriţi să trimitem tot articolul sau numai câteva alineate? Deci tot articolul.

Vă supun spre aprobare această cerere.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate, s-a retrimis la comisie şi art.13, urmând să fie corelat cu art.10, ca texte.

Art.14. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.15. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.16. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.17. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.18. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Domnul deputat Emil Popescu.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Iertaţi-mă, la art.19 am de făcut o obiecţie. Daţi-mi cuvântul, vă rog.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu se poate, îmi stă în cap treaba asta de vreo 2 luni.

Vă rog frumos să fiţi atenţi la art.19. Vă rog frumos să fiţi atenţi la el că e foarte periculos. "În caz de infracţiuni flagrante, persoanele prevăzute la art.5 pot fi reţinute şi perchiziţionate". Sunt aici în text cuvintele: "reţinute şi perchiziţionate". Dar, deranjează această soluţie care este în dezacord cu ceea ce se întâmplă cu muritorii de rând. Cum adică, un ministru poate să fie reţinut fără termen?, în vreme ce codul de procedură penală prevede că pentru muritorii de rând prima reţinere este de 24 de ore, pe urmă 5 zile, şi după aceea se prelungeşte la 30 de zile. Este, domnule?

Vă rog. Eu sunt împotrivă. Am fost mereu.... am uitat adineauri, am fost şi eu prins. Însă eu mereu am avut de gând să fac discuţie cu privire la "reţinut". Reţinut... trebuie să se spună termenul. Nu se poate să fie reţinut fără termen. Nu se poate! Eu sunt de acord că trebuie să fie un termen scurt, 24 de ore, poate 5 zile,dar nu mai mult.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Domnul secretar de stat Mocuţa.

Vă rog, linişte!

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Potrivit art.69 alin.2 din Constituţie, referitor la imunitatea parlamentară: "în caz de infracţiune flagrantă, deputatul sau senatorul poate fi reţinut sau supus percheziţiei". Reţinerea este de 24 de ore. Nu este mai mare.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Dar neutrul. Neutrul nu mai are calitate, nu mai are imunitatea...

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Păi, dar nu are imunitatea neutrul. Noi vorbim acum de cei care sunt, potrivit Constituţiei, reţinuţi sau percheziţionaţi. Celălalt poate fi percheziţionat şi reţinut. dacă nu există nici o condiţie ca să împiedice cercetarea lui şi care să-i confere o oarecare imunitate, nici nu-l punem în discuţie.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnilor,

Art.19 face trimitere la art.5 şi art.5 trimite la Guvern: "în înţelesul prezentei legi sunt membri ai Guvernului, primul-ministru, miniştrii şi alţi membri", toţi asimilaţii. prin urmare, aceştia, oricare dintre ei poate să fie reţinut fără termen, dacă nu este deputat sau senator. Păi, deputatul şi senatorul pot fi reţinuţi pe termen. Da, sunt de acord, dar pe infracţiune flagrantă, şi se poate creea oricând aparenţa unui flagrant, mi-l reţine şi o lună. Nu se poate asta, domnule! De unde rezultă 24 de ore? Pentru deputaţi şi senatori, da, dar pentru neutru, nu.

Încă o dată, domnilor.

Of! Art.19 spune: "reţinut fără termen", iar art.19 trimite la art.5. Art.5 trimite la toţi membrii, fie că sunt, fie că nu sunt parlamentari. Parlamentarul este ocrotit de alt text legat de imunitatea lui. Neutru nu este ocrotit de nici un text. Iar apar diferenţe între ei. Nu se poate, trebuie să fie arătat termenul. Cât spune domnul Mocuţa - 24 de ore.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mogoş.

Vă dau cuvântul la sfârşit, după ce intervin toţi, domnule secretar de stat.

Domnul Ion Mogoş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Reţinerea este o măsură preventivă, una din măsurile preventive prevăzute de Codul de procedură penală. Reţinerea se face până la 24 de ore, încât, dacă la un moment dat se pune problema luării unei asemenea măsuri împotriva unui parlamentar, ca reţinere, nu poate să depăşească 24 de ore. Încât, dacă vreţi numaidecât să adăugăm aici, "conform regulilor de procedură penală", pentru că reţinerea nu se poate face decât dacă există elemente suficiente pentru săvârşirea unei infracţiuni. Deci este limpede că reţinerea ca măsură preventivă nu poate depăşi 24 de ore. Ori o prevedem în mod expres şi în actuala lege ca termen, limită-maximă de 24 de ore, ori facem trimitere la dispoziţiile generale din Codul de procedură penală.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Să prevedem 24 de ore.

Domnul Ion Mogoş:

Nu am nimic împotrivă. Se poate prevedea reţinerea să nu depăşească 24 de ore sau până la 24 de ore sau se face trimitere la dispoziţiile generale din Codul de procedură penală.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Cristea.

Domnul Gheorghe Cristea:

Vreau să încerc să întreb şi să lămuresc un lucru. În practica juiridică, termenul de "reţinere" poate să depăşească 24 de ore? Termenul de reţinere, ceea ce înseamnă Cod penal...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Mă scuzaţi că vă întrerup. În Constituţie, la art.23 alin.3 scrie că "reţinerea nu poate depăşi 24 de ore".

Domnul Gheorghe Cristea:

Eu am întrebat la modul general, pentru că, dacă pentru deputaţi şi senatori există această precizare constituţională, sunt membri ai Guvernului care nu sunt deputaţi şi senatori. Pentru aceştia, în sens strict juridic, pe Codul penal şi pe procedura penală, termenul de reţinere înseamnă mai mult de 24 de ore? În situaţii de flagrant, pentru că articolul se referă strict la un flagrant. Deci, dacă Codul penal şi Codul de procedură penală defineşte prin reţinere, o reţinere de 24 de ore, nu e nevoie de nici un fel de precizare de termen, pentru că secvenţa cu deputaţii şi senatorii este deja precizată în interiorul aceluiaşi termen. Şi, în opinia mea, de nejurist, dacă e vorba de un flagrant, de o acţiune flagrantă trebuie să existe această reţinere. Trebuie să existe obligatoriu, indiferent că e vorba de un ministru deputat, senator sau nedeputat. Dacă e un flagrant, având în vedere ce înseamnă condiţiile unui flagrant în Codul penal şi în Codul de procedură penală.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dau cuvântul domnului secretar de stat Mocuţa.

Vă rog. Am o rugăminte, aranjaţi miocrofoanele că ...

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aşa cum s-a spus aici, în cazul infracţiunii flagrante este o procedură specială. Este prevăzută în Constituţie, şi această procedură specială nici nu se mai referă la vreo încuviinţare de ridicare a imunităţii din partea Camerei din care face parte deputatul sau senatorul.

Prin urmare, nici nu cred că se mai pune în discuţie.

În al doilea rând, în art.23, cum bine s-a precizat, tot din Constituţie, la libertatea individuală, se spune că: "reţinerea nu poate depăşi 24 de ore".

Vreau totuşi să-i spun domnului şef al comisiei juridice următorul lucru. Prevederile sunt bine făcute în proiectul de lege pe care l-am făcut. dacă însă dumneavoastră aţi introduce obligativitatea în acest proiect de lege ca reţinerea să fie de 24 de ore, aţi crea o situaţie defavorabilă celui care este cercetat, pentru că această perioadă de 24 de ore reprezintă termenul maxim.

Poţi să faci o reţinere de o oră, de două, de trei ore sau de o jumătate de oră atâta cât îţi este necesar să strângi probe. Deci, prin urmare, prevăzând dumneavoastră reţinerea...

Domnul Vasile Lupu :

Cel mult 24...

Domnul Gheorghe Mocuţa :

Cel mult, dar, dacă este prevăzută în Constituţie, atunci nu-şi mai găseşte utilitatea s-o prevedeţi în mod separat.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, domnul deputat Marton.

Domnul Marton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Nu ştiu dacă e bună, dar vin cu o idee. Juriştii o să-şi spună cuvântul. Această propoziţie să se termine cu acest final de frază: "…în condiţiile prevăzute de art.144 Cod de procedură penală". Deci, "…pot fi reţinute şi percheziţionate în condiţiile prevăzute de art.144 Cod de procedură penală".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Eu cred că, oricum, s-a dat votul asupra art.19. Ca atare, rămânem pe el aşa cum este şi o să-i rog pe cei care au de făcut amendamente să le facă în momentul în care legea va ajunge la Senat, dacă consideră că este necesar.

Titlul capitolului IV. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.20. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Unanimitate.

Art.21. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.22. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Capitolul IV, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vom reveni asupra textelor de la articolele 10 şi 13 după ce comisia va lămuri aceste două articole şi le va pune de acord.

Sper ca acest lucru să se întâmple cât mai repede, ca să putem să o expediem la Senat această lege în cursul săptâmânii viitoare, dacă este posibil.

Din banca comisiei :

Da, este posibil.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci comisia spune că este posibil.

Acum să vedem în ordinea de zi proiectul de la nr.1 a trecut, trecem la proiectul de lege pentru sprijinirea exporturilor unde în continuarea dezbaterilor, doresc să ştiu dacă iniţiatorul este de faţă. Deci domnul senator Cataramă nu este de faţă, se pare că e plecat şi din ţară, deci, continuăm cu următorul proiect de lege: proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.81/1998 privind unele măsuri pentru ameliorarea prin împăduriri a terenurilor degradate. Doresc să ştiu dacă din partea iniţiatorului... Vă rog poftiţi, domnule secretar de stat Vlad. O să-l rog pe iniţiator să ia cuvântul. Domnule secretar de stat Vlad, vă rog să vă prezentaţi pentru stenogramă.

Domnul Anton Vlad :

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Numele meu este Anton Vlad, sunt secretar de stat la Departamentul pădurilor din cadrul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Am onoarea să prezint în faţa dumneavoastră, să susţin, în acelaşi timp, Ordonanţa nr.81 care se referă la împădurirea terenurilor degradate. Motivele care au stat la baza elaborării şi promovării ei sunt următoarele. În primul rând Legea nr.26/1996 Codul silvic, precizează la art.50: "Ocrotirea, asigurarea integrităţii şi dezvoltarea fondului forestier naţional constituie o preocupare fundamentală de interes naţional a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, menită să asigure dezvoltarea durabilă a acestuia". Una din căile de dezvoltare a fondului forestier naţional utilizată şi în perioadele anterioare, atât în ţara noastră cât şi în alte ţări, o constituie preluarea unor suprafeţe de terenuri degradate din fondul funciar, devenite inapte folosinţelor agricole, de către unităţile silvice şi împădurirea acestora. In prezent, o asemenea necesitate se impune cu atât mai mult cu cât procentul de împădurire în ţara noastră este doar de 26,7 % din total suprafaţă, foarte aproape de procentul minim necesar stabilit pe plan mondial, 25. Un studiu recent efectuat de un colectiv de specialişti coordonat de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în cadrul unui proiect PHARE pentru amenajarea rurală, menţionează că procesul de eroziune afectează circa 7 milioane de hectare de teren agricol, din care 44 % sunt în stadiul de degradare puternică, iar 5 % sunt în stadiul de degradare foarte puternică, este vorba de circa 400.000 ha de teren inapt pentru agricultură.

Prin Legea nr.148/1998, art.1, paragraful 3, lit.b), Guvernul a fost abilitat să emită ordonanţă pentru împădurirea terenurilor degradate. Prezentul proiect de ordonanţă are ca obiective principale:

l. Identificarea de către primăriile şi consiliile locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor a suprafeţelor de teren degradate, inapte folosinţelor agricole.

2. Stabilirea suprafeţelor de terenuri degradate pe care primăriile se angajează să le împădurească cu sprijin de material săditor şi asistenţă tehnică din partea unităţilor silvice ale Regiei Naţionale a Pădurilor.

3. Predarea către unităţile silvice fără plată, în condiţiile art.53 din Legea 26/1996, a suprafeţelor de terenuri degradate pe care comunele apreciază că nu le pot împăduri.

4. Reglementarea trecerii în proprietatea statului, cu acordul proprietarilor, a terenurilor degradate, proprietate privată, prin donaţie sau vânzare-cumpărare.

Proiectul de de ordonanţă care se referă atât la terenurile degradate proprietate publică cât şi la cele proprietate privată, prevede şi sursele de finanţare diferenţiate pe cele două categorii de proprietate. In cap.IV se prevăd sancţiuni, respectiv, contravenţii pentru cazuri de sustragere de la prevederile respectivei legi. Aprobarea unui asemenea act normativ se justifică inclusiv prin utilitatea măsurilor ce se vor întreprinde în scopul contracarării inundanţiilor catastrofale şi a fenomenelor de alunecare a unor terenuri din ce în ce mai frecvente în ultimii ani, ale căror consecinţe grave se concretizează în pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale considerabile.

Noi am susţinut la Comisia de agricultură şi silvicultură acest proiect, s-au făcut amendamentele necesare, care s-au considerat necesare, cu care noi am fost de acord, şi v-aş ruga, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor deputaţi, să vă aplecaţi asupra lui şi să îl aprobaţi. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Ii dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Cristea, preşedintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice. Vă rog.

Domnul Gheorghe Cristea :

Mulţumesc domnule preşedinte,

Nu vreau să fac decât două precizări. Importanţa reglementării legislative a acestei activităţi cred că este înţeleasă foarte clar de toată lumea. In cadrul Comisiei de agricultură, în dezbaterea proiectului am avut şi avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi, de asemenea, avizul Consiliului Legislativ. Intervenţia principală, ca să spunem aşa, făcută de Comisia de agricultură se referă la unificarea procedurii de finanţare a acestor activităţi de împădurire în relaţie cu proprietarii de terenuri, în sensul că au fost aşezaţi la acelaşi nivel, deci egalizaţi, dacă vreţi, proprietarii de teren, fără să mai facă, aşa cum în proiectul iniţial se intenţiona, o departajare: finanţare, pe de o parte, pentru terenurile care sunt în proprietatea statului, fie ca proprietate publică sau proprietate privată, şi separat pentru terenurile degradate care sunt proprietate privată. Deci toate aceste categorii de terenuri au acelaşi regim juridic şi au acelaşi acces la sursele de finanţare existente şi ele sunt mai multe pentru remedierea acestei situaţii, sigur, în funcţie de diverse situaţii punctuale care există.

Deci, vă propun, domnule preşedinte, să trecem la dezbaterea proiectului de lege cu amendamentele propuse şi însuşite de Comisia de agricultură din Camera Deputaţilor. Mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale. Nu. Trecem la dezbaterea proiectului de lege. Intervenţii la titlul legii. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

In continuare, trecem pe textul ordonanţei. Intervenţii la titlul ordonanţei. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.1 al ordonanţei, vom începe întâi cu cap.I general al ordonanţei, intrăm pe textul raportului la nr.crt.2. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.3. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.4. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.5. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.6. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cap.I în ansamblu. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul cap.II, nr.crt.7. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.8. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.9. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.10. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.11. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.12. Vă rog, la nr.crt.12 îi dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Cristea.

Domnul Gheorghe Cristea :

Este o scăpare a noastră, deci, finalul este "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe". Deci trimiterea estela prezenta lege.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, e corect.

Domnul Gheorghe Cristea :

Da. Mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, cu acest amendament care este o greşeală, o eroare materială, nr.crt.12. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.6, în ansamblu. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.13. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vă rog să-mi permiteţi să reverific aici pentru că, da, e corect.

Nr.crt.14. Intervenţii? Nusunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.15. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.8, în ansamblu. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.16. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.17. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.18. Voturi pentru?

Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.10, în ansamblu. Voturi pentru?

Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt. 19. Voturi pentru?

Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.20. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.21. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.11, în ansamblu. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cap.II, în ansamblu. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cred că mai avem de votat în ansamblu, ba nu, e bine, am votat corect şi articolele. Deci, trecem la titlul cap.III. Nr.crt.22. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.23. Da, vă rog.

Domnul Marton Árpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Sunt de acord cu amendamentul comisiei, daraş vrea să amendez amendamentul, deci, propun o literă i) la sfârşit, "alte surse legale".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Alte surse...

Domnul Marton Árpád Francisc:

După lit.h) o literă i) "alte surse legale". Mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Comisia e de acord. Iniţiatorul? Deci e vorba de art.12, propunerea introducerii unei litere suplimentare...

De acord ? Deci, iniţiatorul e de acord, comisia este de acord. Vă supun spre aprobare întâi amendamentul. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vă supun spre aprobare art.12, la nr.crt.23, cu acest amendament. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.24. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.12, în ansamblu. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.25. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.26. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cap.III, în ansamblu. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cap.IV, titlul. Nr.crt.27. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.28. Voturi pentru?

Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.29. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.30. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.31. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Unanimitate.

Nr.crt.32. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Abţineri?

Unanimitate.

Cap.IV, în ansamblu. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul cap.V. Nr.crt.33. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate.

Nr.crt.34. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.35. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Unanimitate.

Nr.crt.36. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.37. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.38. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.39. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.40. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Acum mai avem de votat cap.V, în ansamblu. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

In continuare, ne reîntoarcem la textul legii, şi anume la art.unic al legii, nr.crt.1 din raportul comisiei, care, evident, trebuie completat cu toate modificările şi completările care au fost adoptate de noi aici. Deci, nr.crt.1. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Deci, această lege are caracter organic, o să îi dăm votul final într-una din şedinţele din săptămâna viitoare, pe care o vom stabili funcţie de programul de săptămâna viitoare la Biroul Permanent. Acum, să mă întorc la ordinea de zi şi programul pentru săptămâna viitoare, ele au fost distribuite, luni o să avem şedinţă normală, marţi o să fie şedinţă festivă şi sunt alte festivităţi care au loc, iar în continuare, programul distribuit cuprinde toate celelalte elemente ale programului săptămânal. La Biroul Permanent s-a făcut propunerea ca să se lucreze şi vineri. Nu voi supune astăzi spre aprobare acest program şi nici ordinea de zi pentru ca să le aprobăm luni. El a fost distribuit, programul, totuşi, pentru ca programul fiecăruia să se facă corelat cu acest program distribuit.

Având în vedere că reprezentantul ministerului urmează să sosească şi fiind ora 16,10, eu voi închide şedinţa de astăzi aici, urmând ca dezbaterile să continue în săptămâna următoare. Mâine avem un program care a fost distribuit, şedinţă comună, avem de aprobat o serie de lucruri importante în partea a doua, de la ora 10,30 în sus. Vă mulţumesc.

Declar închisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor.

Şedinţa s-a încheiat la ora 16,10.