Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse de doamna Paula Maria Ivănescu, vicepreşedintă a Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Kovacs Csaba-Tiberiu şi Corneliu Ciontu, secretari.*

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor.

Potrivit programului aprobat, urmează cele 50 de minute pentru diverse intervenţii ale deputaţilor.

Din partea Grupului parlamentar al P.D.S.R., domnul deputat Bejinariu Petru are cuvântul.

Domnul Petru Bejinariu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Există la români, de când ne ştim, frica de Dumnezeu, ca semn înalt de credinţă, nobleţe sufletească şi de educaţie; la copii, este cumintea teamă de părinţi, ca semn al bunei creşteri; există în familia tânără teama de soacră, ca semn al păstrării unor tradiţii de respect între familii înrudite prin alianţă; există la noi, românii, teama de omul rău, ca semn al prudenţei, şi alte temeri.

Iată că actuala putere a adus o nouă frică pentru români, dar una străină: frica de Fondul Monetar Internaţional şi frica de Banca Mondială, ca semn al nevredniciei guvernanţilor din România.

Micii funcţionari de la aceste organizaţii internaţionale, fie că se cheamă Poul Thomson, fie că cheamă Emanuel Zervoudakis, induc în opinia românească o mare frică: sacrificarea fermelor de animale şi moartea a circa un milion de porci, moarte prin înfometare, într-un peisaj îngrozitor, rozând şi lemnul şi fierul gardurilor sau devorându-se între ei; stabilirea taxelor care trebuie să crească, când la energia electrică, când la benzină, când la alte produse industriale; nominalizarea companiilor care urmează să fie închise sau lichidate; alegerea societăţilor care trebuie privatizate. toate au stat şi continuă să stea sub decizia acestor finanţişti internaţionali.

Dacă odată cu astfel de funcţionari au venit la noi, românii, distrugerea economiei, scumpirea vieţii, creşterea insecurităţii, nu au dreptate românii să le fie frică?

Destul de mulţi cetăţeni încep să simtă dictatura organismelor financiare internaţionale, ca pe un atentat la siguranţa lor. Recunoaşte asta până şi un ziar cu mare admiraţie faţă de actuala coaliţie guvernamentală.

De fiecare dată, preaplecaţii noştri guvernanţi din 1996 încoace au făcut din domnul Thomson mai mult decât un prim ministru şi actualul funcţionar negociator al F.M.I. are şanse egale.

Şi atunci, cea mai mare parte a populaţiei ţării, care mai are sentimente de apartenenţă la neam şi ţară, care constată că ne merge tot mai rău şi că binele mereu este amânat, când peste un an, când peste 6 luni, care vede că deciziile pentru această ţară le iau alţii, are dreptate să vorbească de un superguvern, de un superexecutiv sau despre un superprim ministru, dar, mai ales, are dreptul să evoce celebrul vers eminescian: "De la Nistru pân-la Tisa" şi de ce nu, versul din Scrisoarea a III-a: "Unde eşti tu, Ţepeş Doamne?"

O să ajungem în curând să spunem în loc de acea veche expresie cu semnificaţie istorică, "Staţi, oameni buni, că nu vin tătarii!", expresia nouă, modernă: "Staţi, oameni buni, că nu vine încă F.M.I.-ul!"

Să fie oare în obştea românească numai chestiune de mentalitate, de educaţie, sau nostalgie?

Românii sunt oameni dotaţi, oameni bine instruiţi şi cu reală capacitate de înţelegere, inclusiv în problemele din sfera guvernării. Acum văd cât de augumentate au fost promisiunile şi cât de mare este dorinţa continuării guvernării în orice condiţii.

Noi încă mai solicităm Guvernului României să-şi redimensioneze demersurile şi deciziile economice şi politice în spiritul demnităţii naţionale, al dreptului şi capacităţii de guvernare autonomă şi să reprezinte cu adevărat interesele poporului român.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Bivolaru Ioan, de la Grupul parlamentar al P.D.S.R., are cuvântul.

Domnul Ioan Bivolaru:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Începând cu aplicarea unor măsuri aberante, care rezultă din prevederile Legii bugetului de stat pe anul 1999, activităţile administraţiilor locale şi judeţene traversează o profundă criză, alături de toate sectoarele socio-economice ale României.

Pe de o parte, prăbuşirea planificată a economiei naţionale, iar pe de altă parte, lipsa cadrului şi a condiţiilor de aplicare a Legii nr. 189/1998 privind finanţele publice locale, care creează o falsă autonomie a administraţiilor locale, în condiţiile proastei aplicabilităţi, coroborat cu disfuncţionalităţile deja cunoscute dintre prevederile Legii bugetului pe acest an şi Legea finanţelor publice locale, au dimensionat pentru Consiliul Judeţean Neamţ, ca de altfel pentru toate consiliile judeţene din ţară, deficite foarte mari, care în cazul Judeţului Neamţ se ridică la 117 miliarde lei.

În aceste condiţii, veniturile bugetare preconizate pentru anul 1999, prin care se va asigura funcţionalitatea serviciilor publice numai în raport de 50%, aceasta cifră fiind o cifră foarte optimistă, serviciile publice de interes judeţean, chiar în condiţiile reducerii drastice a numărului de personal existent, precum şi a reducerii totale a investiţiilor pe acest an, sunt într-o stare de incipienţă în colaps.

Nu există resurse financiare pentru asigurarea funcţionalităţii celor 6 cămine-spital din cadrul Judeţului Neamţ, în care se regăsesc 705 handicapaţi, cămine care se află în sarcina consiliilor locale şi care nu deţin fondurile necesare respective, în valoare de 24 miliarde lei.

Nu există resurse financiare în valoare de 28 miliarde lei necesare Direcţiei Judeţene pentru Protecţia Copilului, pentru a asigura protecţia celor 1.300 copii aflaţi în Judeţul Neamţ, direcţie judeţeană preluată în anul 1998 din subordinea Secretariatului de Stat pentru Handicapaţi şi trecută sub autoritatea şi finanţarea consiliilor judeţene, fără a se preciza sursa de finanţare, amnezie guvernamentală transferată şi în prevederile bugetului pe acest an.

Nu există resurse de finanţare pentru întreţinerea drumurilor judeţene, pentru cultură, pentru cheltuielile legate de protecţia civilă, pentru paza şi stingerea incendiilor, pentru comandamentele militare.

Actuala guvernare a limitat sursele financiare ale consiliilor judeţene la 15% din impozitul pe salarii, în condiţiile în care acest impozit scade permanent prin măsurile de reducere a bazei de impozitare, în condiţiile în care, sub presiunea măsurilor guvernamentale privind aşa-zisa "reformă", dinamica privind creşterea numărului de salariaţi disponibilizaţi şi creşterea şomajului a atins cote îngrijorătoare - şomajul în Judeţul Neamţ este de 18,4% -, în condiţiile în care Guvernul nu mai poate controla creşterea alarmantă a evaziunii fiscale, materializată, în acest sens, prin creşterea numărului de salariaţi, ale căror salarii nu depăşesc salariul minim pe economie.

În aceste circumstanţe, dacă ţinem seama şi de cotele insignifiante, de multe ori tinzând către zero, ale sumelor stabilite pentru bugetele proprii ale consiliilor judeţene, sesizăm cu uşurinţă tentativa de descentralizare excesivă a administraţiei locale, prin minimalizarea rolului şi atribuţiilor consiliilor judeţene, până la desfiinţarea acestora.

În cadrul Consiliului Judeţean Neamţ s-a hotărât ca pe acest an să se închidă toate activităţile efectiv legate de cultură, activităţile legate de cele subliniate mai înainte, activităţi utile judeţului, dar nu se poate pune sub nici o formă problema închiderii căminelor de bătrâni şi a căminelor pentru copii.

Acest lucru este minimalizat de către factorii responsabili ai acestui Guvern, de către Ministerul Finanţelor şi, în acest sens, solicităm Guvernului ca singura sursă de finanţare rămasă în oarecare disponibilitate la nivelul bugetului pe anul 1999 să fie acele sume care sunt repartizate plăţilor restante şi a încurajării activităţii BANCOREX-ului, activitate care este foarte discutabilă la ora aceasta şi care, efectiv, nu reuşeşte să stârnească nici un entuziasm în rândul electoratului şi în rândul opiniei publice româneşti.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., doamna deputat Leonida Lari.

Doamna Leonida Lari iorga:

Stimaţi colegi,

Deşi s-au purtat discuţii despre scoaterea în afara legii a P.R.M., nu prea ne-am impacientat, cunoscând că legile ţării nu permit aşa ceva. Dar, după înfundarea la 18 ani de puşcărie a lui Miron Cosma, după măcelul săvârşit la Stoeneşti, după jenantul spectacol de la Tribunalul Municipiului Bucureşti, prin care se vrea anihilarea unui lider de partid, C.V. Tudor, şi apoi chiar şi a partidului ce deţine peste 20 procente din sufragiile electoratului, ne-am zis că avem parte de o dictatură a ciocoilor şi trebuie, pur şi simplu, să-i ajutăm să revadă legile pe care le-au votat ei înşişi, să se convingă, punct cu punct, că P.R.M. nu nimereşte sub incidenţa lor.

Potrivit art. 4 alin. 2 din Constituţie, este interzisă orice discriminare în funcţie de apartenenţa politică - o reglementare care se aplică şi partidelor existente, că altfel s-ar crea un vacuum pentru un segment de populaţie şi, în consecinţă, haos în ţară.

Potrivit Legii partidelor politice, art. 3 alin. 1: "Pot funcţiona ca partide politice numai asociaţiile constituite conform prevederilor prezentei legi şi care acţionează pentru respectarea suveranităţii naţionale, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale, a ordinii de drept şi a principiilor democraţiei constituţionale".

La acest articol, Curtea Constituţională ne mai oferă nişte lămuriri de rigoare, şi anume că este interzisă defăimarea ţării, a naţiunii române, îndemnul la război şi agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă, religioasă, incitarea la separatism teritorial sau la violenţă publică.

Deci, toate acestea prezintă un pericol deosebit pentru caracterul unitar şi naţional al statului român.

Şi acum, să le luăm pe toate la rând, cu grijă şi fără părtinire.

Ce ar putea periclita unitatea, integritatea teritorială a României? Recunoaşterea unor zone autonome în chiar sânul ei, cu semnarea unor acorduri de cedare ale unor teritorii strămoşeşti.

Care partide au votat şi au semnat Tratatul ruşinos cu Ucraina, de cedare a Bucovinei şi de dezintegrare teritorială? Partidul "România Mare"? Nu. Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat, Partidul Nanţional Liberal, Partidul Democrat, U.D.M.R. Deci, au căzut sub securea legilor.

În ce priveşte criteriile rasiale şi de divizionare teritorială, ce afectează unitatea statului român, care partide s-au făcut vinovate, ba înaintând proiectul de autonomie a Odorheiului Secuiesc, ba la al treilea Forum al maghiarimii, revendicând Ardealul românesc de la români? Care este partidul în cauză? P.R.M.? Nu. U.D.M.R. Iarăşi cade sub incidenţa legilor.

Mergem mai departe. Care partide, într-un stat de drept, curmă manifestări paşnice, cele ale minerilor, nişte oameni necăjiţi, ce-şi cer dreptul la existenţă şi le curmă prin agresiune şi violenţă publică? P.R.M.? De unde! Când la unul dintre mitigurile de la Bucureşti, foarte calme de altfel, i-a înmânat şi flori Preşedintelui ţării. Deci nu P.R.M. Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat şi Partidul Naţional Liberal, care, cu vărsările de sânge omenesc comise, au încălcat legile ţării până la Dumnezeu şi este necesară o dare de seamă minuţioasă asupra celor întâmplate, căci posturile de televiziune aservite puterii, TVR 1, PRIMA-TV, PRO-TV, muşamalizează faptele.

Iar, cât priveşte "defăimarea ţării şi a naţiunii", cine se potriveşte acum mai bine pe banca acuzaţilor? P.R.M.? Nu, nicidecum, ci un Sabin Gherman, care "s-a săturat de România" şi visează "separatism teritorial", membrii Grupului de Dialog Social, alde Brucan, care ne consideră "un neam de proşti", alde Patapievici, care a zis că "poporul român e un fund şi un morman de fecale". şi atunci, dacă P.R.M. nu încalcă nici o lege a Ţării Româneşti, cum se face că P.R.M. este cel mai învinuit partid dintre toate, cele cu adevărat vinovate, pe care le-am enumerat până acum?

Socoteala-i simplă: din întâmplare sau predestinare, în Revista "România Mare", condusă de preşedintele P.R.M., apar pamflete. Într-o ţară civilizată, orice politician s-ar întreba: "Ei, şi? Ce are pamfletul cu partidul?" Or, la noi, ca la nimeni!

Conform DEX-ului, democratic, editat în 1996, "pamfletul este un gen literar care satirizează anumite realităţi sociale, anumite persoane, aspecte negative ale societăţii", pe când "partidul este o grupare de oameni, uniţi prin comunitatea concepţiilor politice, ideologice...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Am să vă rog să încheiaţi.

Mai sunt foarte mulţi colegi, care doresc să ia cuvântul.

Doamna Leonida Lari:

Gata. Închei. Este ultima frază.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog... Vă mulţumesc.

Doamna Leonida Lari:

Da. Cu plăcere.

"... partidul este o grupare de oameni uniţi prin comunitate de idei sociale, ideologice, politice..."

Atunci, pe cine vreţi să scoateţi în afara legii, domnilor parlamentari şi judecători, pamfletul sau partidul?

Chiar doriţi să rămânem fără acest gen literar – pamfletul?

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Vă mulţumim.

Domnilor colegi,

Vă rugăm să vă limitaţi timpul de expunere la 3 minute. Sunt foarte mulţi înscrişi şi la ora 9,30 trebuie să închidem acest punct de pe ordinea de zi.

Din partea Grupului parlamentar P.U.N.R. are cuvântul domnul deputat Lazăr Lădariu.

Domnul Lazăr Lădariu:

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Neinspirat, ca de obicei, hotărât să se arunce cu capul înainte, de bunăvoie, într-un bazin fără apă, deputatul U.D.M.R.-ist radical Kerekes Karoly se dedă, fără a-i pomeni măcar vreodată numele, la a treia replică, aşezându-se în penibila postură de avocat şi supus al satanei în sutană, Tokes Laszlo, navetistul permanent în trenul de Budapesta, cel care, recent, după gura lumii şi peniţa presei, a fost surprins, dacă ar fi să ne luăm după o sintagmă, "într-o poziţie nefirească" cu o şturlubatică şi focoasă enoriaşă, suită, se ştie din ce motive, tocmai pe scaunul şi biroul episcopal.

Identificându-se, se vede, până la contopire, cu dragii lui radicali iredentişti, pe numele lor Tokes Laszlo, Katona Adam, Solosi Sandor, Tokes Andras, Tibor Torro, Csapo Iozsef, Imre Rizbai, Borbely Zsolt, Csaba Bardoczi, Kolcsar Sandor, Santha Pal Vilmos, care ţin de fiecare dată să pună pe foc răbdarea românilor, jigniţi şi umiliţi în propria lor ţară, domnul Kerekes Karoly mă include printre "intervenienţii notorii" pe tema pericolului maghiar, considerat de el "imaginar".

Motivul esenţial al ofensării lui pare a fi poziţia mea absolut firească şi logică pentru un parlamentar P.U.N.R., animat de o doctrină naţională, în legătură cu Forumul cetăţenesc de la Miercurea Nirajului şi inepţiile pe acolo vehiculate.

Şi pentru că, la un moment dat, Kerekes Karoly foloseşte, falsificând realitatea, sintagma, "demonstraţii cu lumânări şi cărţi", pentru a sugera caracterul paşnic, atunci când se referă la mişcările lor revendicative, noi le spunem "privilegii", avem dreptul la recursul la istorie.

Cât de paşnici au fost, uneori, unii maghiari, noi ştim prea bine. Pe cine oare vrea să mintă domnul Kerekes Karoly, cel care de dragul radicalilor compromişi îi vrea orbi pe românii unei ţări întregi, confundându-i Guvernul cu Guvernul nepăsător antinaţional.

Imprudentul Kerekes Karoly, ca de obicei, îndatorat până peste cap şi peste urechi radicalilor, vrându-ne fără memorie, se face că nu pricepe că românii ardeleni pot ierta, dar nu şi uita nici pe cei 40.000 fraţi ucişi în 1848-1849, nici cele peste 250 sate, biserici şi mânăstiri arse şi distruse, nici crimele şi bestialităţile de la Sighiştel, Ip şi Treznea, Moisei şi Sărmaşu, Zetea şi Dealu, nici jignirile şi ofensa aduse românilor, prin separatismul şcolar şi universitar, nici tentativa de lovitură de stat şi de refacere a Regiunii Autonome Maghiare din 20 martie 1990, nici profanările de monumente, statui şi incendierea de case la Târgu Mureş şi Sovata, nici încercările de dezmembrare a României, prin enclave etnice, universitate maghiară, cerute la Cernatul de Jos, Valea lui Mihai şi Miercurea Nirajului, nici ca avocatul Kincses Elod, proaspătul preşedinte al Filialei Mureş a U.D.M.R., unul dintre principalii vinovaţi pentru cele întâmplate în 1990 în capitala suferinţei româneşti, nici că Peter Denes a vrut să-i taie capul lui Marian Munteanu cu securea în iunie 1990, nici că primarul Fodor Imre, creatorul de tensiuni, prin inscripţii bilingve, indicatoare rutiere, ecusoane stupide şi concursuri ilegale, tinzând să se substituie magistraţilor, vrea să scape de doamna secretar al primăriei, Iuliana Popa, pentru că, zice el, "dânsa are o atitudine negativă faţă de scopurile urmărite de noi".

Înţelegem şi admitem că domnul Kerekes Karoly nu mă poate suferi ca om, că-i stau ca spinul în ochi şi cuiul în pantof, dar să fie atât de lipsit de respect faţă de istoria unui neam, faţă de temerile românilor ardeleni, este cu totul altceva.

Cât despre grija faţă de "imaginea P.U.N.R.", la Mureş, mai ales, partid care în martie 1990, alături de "Vatra Românească" le-a stat în coastă, fiind nuca tare în care şi-au rupt dinţii udemerişti şi a fost stânca de care s-a spart valul iredentist, ce să-i mai spunem?

Să nu-şi fi apropiat nici măcar acea parte a înţelepciunii populare româneşti în legătură cu "Câinele care moare de drum lung şi personajul care piere de grija altuia"?

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Şi noi vă mulţumim.

Din partea Grupului parlamentar al P.D.S.R., domnul deputat Dan Matei Agaton are cuvântul.

Domnul Matei Agathon Dan:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Cred că sunteţi de acord cu mine că suntem aşa de mulţi, încât aş putea să-i salut personal pe toţi colegii noştri.

Am să încer să mă încadrez în cele 3 minute pe care mi le-aţi acordat.

Declaraţia mea este legată de politica externă a României, şi am găsit şi un titlu: "Politica externă a României - certitudini, speranţe, iluzii".

Eficienţa politicii externe româneşti poate fi analizată pornind de la obiectivele prioritate declarate şi anume: integrarea României în structurile europene şi euro-atlantice, raporturile de bună vecinătate şi colaborarea multilaterală.

Integrarea în Pactul Nord-Atlantic rămâne un subiect fierbinte, tratat sinusoidal de putere, prin tranziţie de la isterizarea populaţiei până la combaterea "psihozei NATO", cu unele momente non-NATO ca, în sfârşit, să se ajungă la conceputl de "aşteptare activă".

Ministrul de Externe, domnul Andrei Pleşu, declara recent că: "... în NATO nu trebuie să batem, gâfâind pe la uşi, nu trebuie să devenim prizonierii unei idei fixe". Este, în fond, recunoaşterea gafei diplomaţiei româneşti, care a bătut insistent la uşile cancelariilor europene, neglijând că, de fapt, NATO este o societate mixtă, în care Statele Unite ale Americii deţin 51% din acţiuni.

Primăvara acestui an nu ne va aduce la Washington decât celebrul "Madrid plus", care cred că reprezintă aceeaşi teorie "a uşilor deschise", fără însă a ni se spune direct că ele, fiind păzite atât de bine de bodiguarzi, nimeni nu va putea intra în NATO nici pe uşi, nici pe ferestre. O analiză lucidă, deci, a şanselor noastre reale privind nominalizarea în al doilea val de extindere a NATO, ne conduce la ideea că acest prim obiectiv prioritar a fost ratat cel puţin pentru 5-7 ani.

Condiţia decisivă la aderarea la Uniunea Europeană este dezvoltarea economiei durabile, cu un ritm mediu apropiat de al ţărilor dezvoltate din Uniunea Europeană. Aici, toată lumea ştie cât de bine stăm.

Prin eforturile nestăvilite ale guvernanţilor, România se află în coada Europei, cu o scădere dramatică a PIB-ului, în 3 ani consecutivi, aşa încât, conform studiului Băncii Mondiale, România va ajunge abia în anul 2001 la nivelul economic din 1996.

Analiştii consideră că primele ţări candidate se vor alătura Uniunii Europene între anii 2002-2005, iar procesul includerii tuturor candidatelor se va termina în anul 2010, ca ţel optimist, sau 2020 în cazul pesimist. Oricare din cele două variante posibile pentru România demonstrează că şi al doilea obiectiv al diplomaţiei noastre a fost ratat.

Raporturile de bună vecinătate. o rapidă trecere în revistă ne oferă elemente de analiză. Relaţiile cu Rusia sunt blocate în interminabile negocieri privind Tezaurul, Pactul Ribbentrop-Molotov, imobilele revendicate de Rusia şi concluzia de fond că Tratatul de bază este în impas.

Cu Ucraina, nu pot să nu remarc că, după o negociere "în viteză" şi cu speranţe deşarte, s-a lăsat o linişte nefirească şi o lipsă de transparenţă totală privind negocierile vizând platforma continentală, configuraţia graniţelor şi statutul Insulei Şerpilor.

O mutare ca la şah, îndrăzneaţă, efectuată la Kiev, privind declararea singurei insule aparţinând de drept României, ca un paradis ecologico-turistic, a fost urmată de o lipsă de reacţie din partea factorilor diriguitori ai diplomaţiei româneşti, considerând-o dacă nu absurdă, aproape nefirească.

Cu Moldova, se constată cu uşurinţă impasul negocierii Tratatului, care n-a putut trece nici măcar de titlu, discuţiile se poartă dacă va fi un tratat de fraternitate, sau un tratat de bază, în ciuda asigurărilor primite de actuala putere.

Relaţiile cu Cehia şi Polonia, în pofida nemăsuratelor promisiuni de la Cotroceni şi Piaţa Victoriei, sunt marcate de iminenţa introducerii vizelor turistice pentru români.

În privinţa relaţiilor cu Ungaria, eu remarc numai virulenţa de ultimă oră a cuplului Victor Orban - Laszlo Tokes, bâlbele repetate ale creatorilor şi discipolilor politicii externe româneşti privind o universitate, când mono, când poli-multiculturală...

Iugoslavia este până la urmă testul final al capacităţii diplomaţiei şi factorilor de putere de a înţelege trecutul, de a percepe prezentul şi de a prefigura viitorul. Ameninţând cu bombardarea Iugoslaviei, în cazul unui refuz al Belgradului de a accepta trupe aliate pe teritoriul sârb, occidentul riscă să determine un nou război mondial sau un alt fel de Vietnam.

În pofida unei propagande cel puţin alimentată de putere, poziţia P.D.S.R. faţă de evoluţia evenimentelor din Kosovo, în sensul menţinerii integrităţii teritoriale sârbe, acceptării drepturilor europene privind minorităţile şi a principiului că numai prin negocieri se pot rezolva conflicte, demonstrează cunoaşterea, prudenţa şi priceperea diplomatică.

Orice concentrări de trupe, declaraţii belicoase, chiar din partea unor factori de putere şi decizie din România, jocurile pe hărţi ale strategilor militari, prezentarea şi prezenţa aproape unilaterală a poziţiilor, demonstraţiile reciproce de forţă, toate, la un loc, sunt percepute ca elemente ale defunctului război rece.

Iată că declaraţiile premierului Orban Viktor, cu privire la restaurarea autonomiei în Voivodina, ne condamnă să prefigurăm că următoarea ţintă va fi Transilvania, iar poziţia vicepremierului sârb Vojslav Seczely, conform căreia cine ajută NATO intră în război cu Serbia, demonstrează cu prisosinţă neputinţa diplomaţiei româneşti în faţa testului-capcană Kosovo şi pierderea, pentru mult timp, a capacităţii şi disponibilităţii României de arbitraj internaţional. Cam aşa arată relaţiile de bună vecinătate, demonstrând, poate şi celor indecişi, că şi al treilea obiectiv diplomatic prioritar a fost pierdut.

Colaborarea multilaterală poate fi analizată numai în funcţie de rezultate şi, în acest sens, sunt obligat să remarc lipsa de reacţie privind recuperarea creanţelor României, prefigurată prin faptul că nici o delegaţie guvernamentală, parlamentară sau prezidenţială nu a vizitat Irakul, Libia, Sudanul, Marocul, în timp ce reprezentanţii marilor puteri îşi rezervă biletele de avion cu un an înainte, ca şi eşecul prezenţei României în operaţiunea petrol contra hrană şi medicamente.

În sfârşit, toate acestea ne fac să ajungem la concluzia că şi acest obiectiv, al realizării unei cooperări multilaterale, a rămas aproape intangibil. Iată că nici mult trâmbiţata apartenenţă la marile familii politice europene, nici telefonul roşu cu prietenii apropiaţi ai şefului statului, nici pleiada de simpozioane, recepţii, mese rotunde, seminarii nu au rezolvat problemele de fond ale politicii externe româneşti, demonstrând, o dată în plus, că în diplomaţie nu există prietenii efemere, ci numai interese.

Fără nici o plăcere, constat că, practic, toate obiectivele diplomaţiei româneşti au fost ratate, chiar şi numai pentru faptul că adevărata politică externă se bazează pe succesele politicii interne, iar acolo unde nu e, nici Dumnezeu chiar nu poate să pună în traistă.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Popa Nicolae, independent. Se pregăteşte doamna deputat Viorica Afrăsinei.

Domnul Nicolae Popa:

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Astăzi, voi supune atenţiei dumneavoastră o problemă de stringentă actualitate, şi anume privatizarea băncilor României.

De la bun început, ţin neapărat să declar ferm un singur lucru: am fost, sunt şi rămân un partizan declarat al procesului de privatizare. Categoric, consider că, în mod obiectiv, patrimoniul statului trebuie privatizat, dar cu câteva rezerve de principiu şi de fond: ce se privatizează, când şi cum, iar finalmente la ce preţ.

Declaraţia mea de astăzi, cât şi subiectul ei, este motivată de o suită întreagă de acte de privatizare promovate de actualul Guvern, care mie, personal, şi nu numai mie, îmi ridică mari semne de întrebare asupra felului şi măsurii în care interesele naţionale ale României sunt apărate şi promovate prin politica de ansamblu consacrată privatizării. Mă refer, în mod special, la vânzarea monopolului naţional al telecomunicaţiilor "Romtelecom" către firma OTE, proprietatea statului grec, vânzarea marii rafinării Petromidia către o firmă din Turcia, competitor direct cu România în cursa pentru transportul petrolului caspic.

Nu uit perspectiva imediată a trecerii producătorului naţional de autoturisme "Dacia" în proprietatea firmei Renault, la care statul francez deţine o pondere decisivă. Sunt şi alte exemple, poate de o anvergură mai mică, care pot fi menţionate în această suită. Iată, Banca Română de Dezvoltare a fost vândută băncii Societe General din Franţa, iar Bancpost este pe cale să fie achiziţionată de o firmă americană, fie de una portugheză.

Vă mărturisesc deschis că mă alarmează, într-un grad cât se poate de acut, faptul că, sub umbrela privatizării, care nu înseamnă acum decât internaţionalizarea avuţiei publice naţionale, România riscă să-şi vadă interesele ajunse pe mâna unor persoane, instituţii, firme, state chiar, ale căror interese particulare, altfel fireşti, din perspectiva economiei de piaţă, vin sau vor veni în contradicţie flagrantă şi ireductibilă cu interesele economiei româneşti, ale românilor înşişi.

La acest moment, în România, piaţa bancară este marcată de prezenţa a 44 de instituţii financiare, bănci româneşti şi reprezentanţe străine. Prin privatizarea BRD-ului, statul român mai este acţionar principal la alte 4 bănci, respectiv Bancorex, Banca Agricolă, Banca Comercială Română şi Eximbank, cu menţiunea pentru Bancpost, aflată în curs de privatizare.

Este de observat faptul că, în esenţă, băncile şi reprezentanţele financiare internaţionale au ca obiect interesele comerciale şi economice ale unor persoane juridice integrate natural pe filiere din ţările de origine ori cu conexiuni de interese extrem de apropiate, ele exprimându-se ca nişte cluburi financiare închise pentru români.

Practic, în sistemul economiei româneşti, rămân implicate pe fond numai băncile în care statul este acţionar majoritar, cele private cu capital naţional având o pondere nesemnificativă.

Se impune, ca o realitate de necontestat, faptul că statul va rămâne, în continuare şi pentru destul de multă vreme, un factor de importanţă vitală pentru dezvoltarea economică a ţării. Procesul este istoric şi el nu poate fi bruscat, decât cu riscuri şi pagube imense. Se ştie că orice dezvoltare economică presupune finanţare şi resurse bancare. Dacă statul va abandona circuitele financiar-bancare naţionale, atunci mă întreb cum se vor asigura resursele necesare pentru susţinerea dezvoltării economiei româneşti. Se vor angaja băncile străine într-o asemenea operaţiune de interes naţional românesc? Mă îndoiesc, cel puţin şi întrucât concurenţa te obligă să-ţi aperi propriile interese şi să-ţi surclasezi adversarii economici şi comerciali.

Odată cu privatizarea integrală a băncilor româneşti, economia naţională va fi, practic, pusă la cheremul băncilor străine şi, ca urmare, la remorca intereselor promovate de acestea, şi, atunci, ideea de dezvoltare economică a României va apare ca o idee metafizică, un gest de platonism guvernamental, indiferent de culoarea politică a Guvernului României. Această perspectivă mă face să vin, în faţa dumneavoastră, cu unele sugestii de ordin politic şi legislativ.

Resping, fără nici o rezervă, opţiunea pentru investitorii strategici în privatizarea băncilor româneşti. În al doilea rând, consider că privatizarea trebuie să se realizeze de aşa manieră, încât minimum 51% din acţiuni să fie asigurate capitalului naţional. De asemenea, apreciez că o privatizare raţională şi la obiect, pentru situaţia în care ne găsim acum şi în perspectiva imediată, ar putea furniza, de la caz la caz, privatizarea managementului bancar, şi nu a capitalului social, către persoane juridice străine. Privatizarea fiecărei bănci trebuie să se facă prin licitaţie publică deschisă, pentru pachetul de acţiuni depus de Fondul Proprietăţii de Stat, de fapt rezervându-se procentul de 51% persoanelor fizice şi juridice româneşti, oricine şi fiecare în parte neputând depăşi, la nivelul achiziţiei, un procent, aşa cum s-a stabilit, de 5%.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule coleg, vă rog să vă pregătiţi să încheiaţi. Aţi vorbit 7 minute, deja.

Domnul Nicolae Popa:

Da. Deci era mai mult de spus, eu nu vreau ca românii...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Aveţi numai 3 minute.

Domnul Nicolae Popa:

Deci ultima frază. Eu nu vreau ca românii să rămână, până la sfârşitul lumii, nişte perdanţi. Tocmai de aceea mă declar împotriva privatizării băncilor României, aşa cum a fost iniţiat procesul, formulând propunerea de a fi oferite, cu prioritate, capitalului naţional şi în condiţiile severe de asigurare a dezvoltării noastre economice.

Visul meu cel mai negru, Doamne fereşte, este ca actualul Guvern să nu aibă, în secret, intenţia de a scoate la mezat şi Banca Naţională a României. Nu glumesc, interese sunt!

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Şi noi vă mulţumim şi vă dorim vise plăcute!

Doamna deputat Viorica Afrăsinei.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Mulţumesc frumos, doamnă preşedinte de şedinţă.

Am asistat, în ultimul timp, la diverse dialoguri televizate şi declaraţii, prin care actuala putere de dreapta, CDR-USD-UDMR, a dezorientat şi bulversat opinia publică, lansând tot felul de zvonuri confuze şi contradictorii. Iată că Guvernul Radu Vasile ne oferă un cinic mărţişor: majorarea cu peste 50% a accizelor la benzină şi motorină, ceea ce înseamnă o creştere a preţurilor cu mai mult de 7 ori faţă de anul 1996. Mai grav este însă faptul că această măsură reprezintă doar un prim pas dintr-un nou lanţ de scumpiri aberante ale preţurilor la principalele produse şi servicii, care, la rândul lor, vor avea ca efect imediat scăderea dramatică a nivelului de trai al populaţiei.

Avem, o dată în plus, prilejul să constatăm un adevăr dureros, pe care PDSR l-a susţinut cu tărie, pe toată perioada dezbaterii în Parlament a bugetului de stat pe anul 1999, şi anume că mult trâmbiţata reformă economică promovată de actuala putere nu urmăreşte, câtuşi de puţin, asigurarea unui nivel de trai demn şi decent, pentru majoritatea covârşitoare a cetăţenilor ţării, ci doar satisfacerea pretenţiilor şi condiţiilor tot mai împovărătoare puse de organismele financiare internaţionale. Acest lucru este cu atât mai evident, cu cât este bine ştiut că majoritatea accizelor la combustibili este una dintre condiţiile încheierii unui nou acord cu Fondul Monetar Internaţional. Devine tot mai evident că noile scumpiri accentuează inechitatea în repartizarea sarcinilor fiscale, în sensul că, prin taxele pe care le suportă, cei săraci contribuie la creşterea bunăstării celor bogaţi.

În aceste condiţii, PDSR atrage, în modul cel mai serios, atenţia actualei coaliţii de dreapta, CDR-USD-UDMR, asupra pericolului creşterii şi acutizării nemulţumirilor unor categorii tot mai largi ale populaţiei şi al escaladării tensiunilor sociale. Este din ce în ce mai clar faptul că regimul Constantinescu se joacă, în mod iresponsabil, cu focul şi actuala guvernare nu va mai putea să se mai folosească, la nesfârşit, de organismele represive şi de o justiţie politizată, pentru a stăvili nemulţumirile sociale crescânde ale cetăţenilor. Asemenea măsuri arbitrare şi abuzive pun, tot mai serios, sub semnul întrebării promisiunile mincinoase făcute, săptămâna trecută, de către primul ministru Radu Vasile, la TVR 1, de a relansa şi redresa economia naţională şi, pe această bază, de a stopa declinul alarmant al condiţiilor de trai ale unor categorii tot mai largi ale populaţiei.

PDSR cere clasei guvernante să facă dovada concretă că este conştientă de faptul că nu mai poate abuza, la nesfârşit, de răbdarea oamenilor. În realitate, singurul şi adevăratul calificativ îl acordă numai cei care au semnat contractul moral de a le asigura dreptul la muncă, dreptul la un trai demn şi civilizat.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Şi noi vă mulţumim.

Din partea Grupului parlamentar PRM, are cuvântul domnul deputat Tudor Marcu.

Vă rog 3 minute, domnule deputat.

Domnul Marcu Tudor:

Da, cât mai repede, pentru că, oricum, îl public integral.

Doamnelor şi domnilor,

Asistăm, în ultima perioadă, tot mai uluiţi şi tot mai neputincioşi, la o avalanşă de acţiuni ale actualei guvernări, care, din ce în ce mai pe faţă şi cu mai puţină reţinere sau ruşine, atentează, de-a dreptul, la fiinţa naţională, la poporul român, dorindu-i, parcă, o cât mai grabnică pieire.

Recentele scumpiri ale accizelor la carburanţi, impuse de organismele internaţionale, la care a apelat acest ministru al finanţelor de tristă amintire pentru ţara noastră, scumpiri care vor atrage după ele preţuri mai ridicate la absolut toate produsele şi serviciile din ţară, vor scădea neîndoios, la mai bine de jumătate, puterea de cumpărare a cetăţeanului care şi aşa era cea mai redusă din ultima jumătate de secol şi poate cea mai redusă din civilizata Europă, aceasta graţie celor doi ani de guvernare actuală.

În plan social, şomajul a atins cote inimaginabile, vorbesc de şomajul real, şi nu de cel etalat prin statistici mincinoase. mortalitatea infantilă, dar şi a adulţilor, în special a pensionarilor, a făcut să scadă numărul cetăţenilor români la nivelul la care era acum câteva zeci de ani. Pe acest fond, au apărut din ce în ce mai multe acţiuni greviste vânate şi înăbuşite de către statul actualei puteri, pentru că acesta nu este statul democrat al poporului român, care nu se sfieşte de la cele mai josnice, mai abominabile măsuri, pentru a demonstra că acele greve sunt acţiuni armate conduse de tot felul de servicii secrete, interne şi internaţionale, împotriva naţiunii române, împotriva Europei, împotriva păcii în zonă şi a păcii mondiale etc. etc.

În plan economic, este, de acum, aproape inutil să evoc ceea ce cunoaştem cu toţii, prin efecte directe asupra tuturor. Economia nu funcţionează aproape deloc. Trăim cu toţii din împrumuturi şi la mica ciupeală. Industria, acest morman de fiare vechi ceauşist, este aproape de distrugere totală. Agricultura este la nivelul de dinainte de primul război mondial, iar turismul a ajuns un fel de Fata morgana pentru cetăţeanul român şi aproape total dispreţuit şi ocolit de străinii care, până mai acum câţiva ani, se băteau pentru a obţine câteva zile la mare sau la munte în România.

În schimb, avem ceea ce ne oferă, din plin, actuala putere, prin înţelegerea cu totul specială pe care o dau democraţiei: ură, unii împotriva altora, individual sau în grup, certuri nesfârşite, dispreţul faţă de popor al celor care s-au îmbogăţit sau fac toate demersurile să se îmbogăţească cât mai repede, vânătoare de vrăjitoare, în care se inventează delicte, se creează legi speciale pentru anihilarea adversarilor, se merge până la absurdul inexistent în alte părţi ale lumii, chiar necivilizate, prin care se instrumentează acţiuni pentru desfiinţarea partidelor din opoziţie, incomode pentru mafia actuală, atât prin faptul că le dezvăluie hoţiile, cât şi prin certitudinea că la viitoarele alegeri vor fi la putere şi îi vor trage la răspundere.

În acest context, cetăţenii celui mai mare judeţ din ţară, Prahova, cu o populaţie de 900.000 de locuitori, suferă de aceleaşi spaime şi incertitudini pentru viitor, într-o totală şi inumană lipsă de perspectivă, oferită de actuala guvernare, este drept, votată, în bună măsură şi într-o veselie, de către o parte dintre ei, la alegerile trecute, încrezători în promisiunile şi minciunile oferite cu largheţe de către toţi cei care le râd, acum, în nas, din limuzinele şi vilele luxoase în care s-au cocoţat.

Industria extractivă şi de prelucrare a petrolului, aflată, până nu demult, pe locul patru în lume, nu produce decât la limita supravieţuirii, fiind vânată, pentru privatizarea cât mai ieftină, de către concurenţii noştri externi.

Industria de apărare este aproape în stare de faliment, dorit atât de către actualii guvernanţi, cât şi, mai ales, de către Ministerul Apărării Naţionale - Departamentul Înzestrării şi Logisticii Armatei, care, pe lângă dorinţa de a oferi, cât mai ieftin, stăpânilor lor, întreprinderile de producţie de tehnică militară, mai au şi frica exportului acestor produse. Am să explic, altădată, mai detaliat, de ce nu vor să exporte tehnică militară ofiţerii din Departamentul Înzestrării şi Logisticii Armatei. De aceea dau faliment întreprinderile de produse tehnică militară.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Minutele, domnule deputat, minutele!

Domnul Marcu Tudor:

Da, imediat, un minut.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog să încheiaţi.

Domnul Marcu Tudor:

Un minut.

Pe acest fundal al nefericitei noastre vieţi actuale, nu mai surprind din ce în ce mai desele drame ale oamenilor, pe care nimeni, din conducerea judeţelor sau a ţării, nu mai are timp să le rezolve. Iată o scrisoare disperată, pe care am primit-o de la o ploieşteancă, Neagu Maria, născută oarbă şi mamă a 2 copii minori, fără posibilităţi de întreţinere şi care, în urma unui proces nedrept şi nedemn al unei justiţii care face politica impusă de ministrul său, urmează a fi scoasă în stradă, împreună cu mama sa şi cu cei 2 copii minori, evacuând, astfel, casa lor, în care au locuit timp de peste 30 de ani.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

S-a rezolvat, între timp, situaţia doamnei.

Domnul Marcu Tudor:

În cel fel?!

Doamna Paula Maria Ivănescu:

...când aţi primit dumneavoastră scrisoarea.

Domnul Marcu Tudor:

În cel fel? Pot să ştiu în ce fel?

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da.Vorbim amândoi. Vă rog încheiaţi, da?

Domnul Marcu Tudor:

Nu, dar să nu mai citesc, pentru că ea s-a adresat şi Preşedinţiei, şi Guvernului, şi Prefecurii, şi Consiliului judeţean, şi judecătorilor ş.a.m.d. şi, până acum, nimeni nu i-a dat nici un răspuns. Poate ştiţi mai mult. Bun. Să văd mai târziu.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog să încheiaţi, domnule deputat.

Domnul Marcu Tudor:

Citez două proverbe româneşti, cu mare subtilitate actuală: "cum îţi aşterni, aşa vei dormi"; "cine sapă groapa altuia, cade singur în ea". Ajută, Doamne, pe români, să mai dovedească, o dată, valabilitatea acestor două proverbe, în viitorul apropiat!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumim şi noi, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar PUNR, are cuvântul domnul deputat Mihai Drecin.

Vă rog, limitaţi-vă la 3 minute. Mă puneţi în situaţia să întrerup microfonul. Deja a trecut foarte mult timp, trebuia să încheiem acest punct din ordinea de zi.

Domnul Mihai Drecin:

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Se împlinesc două luni de zile de când premierul Radu Vasile l-a eliberat din funcţia de secretar de stat pentru învăţământul superior pe profesorul Mihai Korka, fostul său coleg şi şef de catedră de la Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti. Tot în aceste zile, se împlinesc trei săptămâni de când profesorul Korka şi-a depus demisia, deşi ministrul Andrei Marga era mulţumit de activitatea sa, apreciindu-l pentru competenţa profesională, puterea de muncă, consecvenţa cu care apăra promovarea reformei în învăţământul românesc.

Timp de o lună şi jumătate, ministrul Marga s-a străduit să se opună unor interese politicianiste obscure şi să-l menţină pe profesorul Korka în echipa de conducere a Ministerului Educaţiei Naţionale, în pofida faptului că secretarul de stat nu era înregimentat politic.

Cântărindu-şi colaboratorii apropiaţi prin prisma valorii şi randamentului profesional, ministrul Marga reuşeşte să convingă conducerea PNŢCD să elibereze postul de secretar de stat pentru învăţământul preuniversitar solicitat de Partidul Democrat. "Răzvrătirea" doamnei Floare Comşea contra propriului ministru, nu a avut nici un efect, nici măcar unul pe care o fustă mini, aşa cum poartă, de obicei, doamna în cauză, poate avea asupra unor bărbaţi, fie şi pentru o "clipită".

Discuţiile avute, se pare, cu liderii PNŢCD, PD, PNL şi cu premierul, cel puţin o scrisoare adresată aceloraşi, i-au dovedit ministrului Marga că "cineva, totuşi, şi-a băgat bine coada în această situaţie şi nu dă semne că ar dori să şi-o scoată" (cf "Adevărul", 27 I-1999, pg.12". Între timp, apar zvonuri potrivit cărora Andrei Marga ar putea fi nominalizat, cât de curând, ambasador în Germania sau SUA. Acesta este momentul în care ministrul educaţiei naţionale face un pas surprinzător, pentru unii, devenind membru al PNŢCD, deşi, încă la nominalizarea sa pe postul de ministru, nu a ascuns mass-mediei că a beneficiat de sprijinul politic al PNŢCD. În felul acesta, ministrul încerca - interpretarea îmi aparţine - să-şi apere nu numai colaboratorii fideli, ci însăşi munca sa de până acum, reforma în învăţământ. Din păcate, profesorul Korka, scârbit de maşinaţiunile politice, dornic să respecte şi nu să-şi apere funcţia, cum este astăzi la modă, îşi dă demisia. El lasă, pentru moment, un gol în viaţa Ministerului Educaţiei Naţionale, regretul multor colaboratori, aprecieri pozitive din partea celor cu care a dialogat, în interesul învăţământului românesc.

Dacă acesta este filmul care se derulează la vedere, în faţa ochilor noştri, ne întrebăm cine îl regizează şi de ce anume? cine şi de ce este sau sunt interesaţi să compromită reforma în Ministerul Educaţiei Naţionale şi pe cei care încearcă s-o impună, ţinând cont de standardele europene şi interesele naţionale.

Ministrul Marga şi ex-secretarul de stat Korka au lansat şi apărat ideea universităţii multiculturale, respingând modelul Universităţii "Petöffi-Schiller", susţinut cu fervoare de UDMR. În faţa argumentelor de tip european, cu care conducerea Ministerului Educaţiei Naţionale a venit întru sprijinirea universităţii multiculturale în detrimentul exclusivismului celeilalte, UDMR nu putea răspunde decât lovind în românii europeni.

Pe de altă parte, succesele profesionale şi manageriale ale ministrului Marga pot incomoda o serie de oameni politici din partidele româneşti aflate în coaliţia de la putere. Nu este vorba de generaţia octogenarilor, pe care vârsta şi neputinţele îi vor obliga să părăsească curând scena politică militantă. Generaţia celor între 45 - 60 de ani, fie că aparţin ţărăniştilor, liberalilor sau pediştilor, se remarcă mai mult prin ambiţii şi meşteşugul sforăriilor decât prin cunoştinţe temeinice într-o anume profesiune, în stăpânirea perfectă a unor limbi de circulaţie universală, calităţi manageriale, echilibru şi putere de muncă, solide şi vechi relaţii de amiciţie cu personalităţi culturale şi politice din ţări ale Europei vestice.

Ca atare, poţi încerca oprirea ascensiunii politice şi profesionale a cuiva, aruncându-i în curte o "bombă" care să-i paralizeze activitatea, îndepărtându-i colaboratorii, semănând neîncredere şi suficienţă în domeniul pe care-l gestionează. Dar dacă bomba nu explodează sau este dezamorsată la timp? Atunci, domnilor de la putere, îl veţi nominaliza prim-ministru pe Andrei Marga? Îl veţi alege vicepreşedinte sau preşedinte al PNŢCD-ului şi propune candidat la Preşedinţia României?

Închei prin două scurte post-scriptum. Primul: prezenta declaraţie politică nu vizează intrarea Universităţii din Oradea, din care fac parte, pe care ex-secretarul de stat Mihai Korka şi ministrul Andrei Marga au sprijinit-o să se afirme, în limitele legalului, în graţiile Ministerului Educaţiei Naţionale. cu atât mai mult, eventuale interese personale, din partea subsemnatului. În al doilea rând, ceea ce am încercat acum este un exerciţiu de analiză politică a unui eveniment în derulare: criza la nivelul secretarilor de stat din Ministerul Educaţiei Naţionale şi urmările ei posibile, făcute de un istoric ajuns, întâmplător, printre cei care fac politică.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Sonea Ioan, independent.

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

După 1989, în România s-au pus în circulaţie concepte ca: reformă economică, restructurare, privatizare. Starea actuală din economie, viaţa socială şi cea politică ne conduc, însă, la o concluzie dramatică. Toate aceste procese se confruntă şi se confundă cu o criză generalizată a societăţii româneşti, care se întreabă dacă astăzi există o strategie economică, dacă există coerenţă...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat, vă rog, un moment, să mă scuzaţi.

Membrii Comisiei pentru integrare europeană sunt aşteptaţi la Sala Nicolae Iorga, unde, de o oră, ambasadorul Franţei aşteaptă membrii acestei comisii, acolo.

Vă rugăm foarte mult, aţi solicitat întâlnirea cu domnul ambasador şi nu vă prezentaţi acolo.

Domnule deputat, vă rog să mă scuzaţi. Continuaţi-vă expunerea.

Domnul Ilie Neacşu (din sală):

Noi aşteptăm de 10 ani integrarea europeană!

Domnul Ioan Sonea:

Deci societatea românească se întreabă, şi pe drept, dacă, astăzi, există o strategie economică, dacă există coerenţă, în măsurile preconizate, dacă există, de fapt, o finalitate. Şi pe drept, pentru că ultima perioadă se face remarcată printr-un declin economic atotcuprinzător, o scădere accentuată a nivelului de trai, deschizând porţile unui adevărat dezastru.

Iată că, în judeţul Bistriţa-Năsăud, în 1998, au fost radiate din Registrul Camerei Comerţului 137 societăţi comerciale, iar peste 100 şi-au transferat activitatea în alte zone ale ţării, au fuzionat sau şi-au restrâns activitatea, dar nici despre cele rămase nu se poate spune că au o situaţie bună. În acest judeţ, la această dată, activitatea economică se bazează, în proporţie de 90%, pe întreprinzătorii mici şi mijlocii, care, în majoritatea lor, luptă pentru supravieţuire.

Cum rezultă din concluziile Consiliului Naţional al Întreprinzătorilor Privatizaţi Mici şi Mijlocii, Filiala Bistriţa, una dintre cauzele acestei situaţii o constituie sistemul fiscal care duce, în mod inevitabil, la decapitalizarea agenţilor economici. Această fiscalitate se face remarcată, de fapt, prin bătălia pentru buget, s-a făcut remarcată prin bătălia pentru bugetul pe 1999, şi nu amintesc decât Ordonanţa nr.92, Ordonanţa nr.50, la care se mai adaugă majorarea CAS-ului cu 7%, însoţită de creşterea penalităţilor pentru neplată, de la 1,5% pe zi la 5, ceea ce va conduce nu numai la o stagnare a noilor angajări, dar chiar la renunţarea la o parte din salariaţii actuali. În fapt, acest sistem fiscal se transformă, dintr-un instrument economic într-o povară grea, pe care operatorii economici şi populaţia trebuie s-o suporte.

O altă cauză importantă, care stă la baza nemulţumirilor, şi nu numai ale investitorilor şi operatorilor economici interni, dar şi ale celor străini, constă în sistemul legislativ instabil, cu transformări de la o zi la alta, făcând imposibilă previziunea, pe un termen cât de cât acceptabil, asupra activităţii societăţilor comerciale. Oricât de atenţi ar fi conducătorii unităţilor, cel puţin aşa spun ei, le scapă unele aspecte sau, pur şi simplu, le interpretează într-un mod diferit de cel al organelor de control. Acest aspect este speculat în cazul controalelor pentru constatarea unor încălcări ale legii, care neapărat sunt purtătoare de penalizări şi amenzi, ştiut fiind că 35% din acestea revine celor care le-au aplicat.

Apreciem, în acest sens, că ar trebui să se pună un accent mai mare pe latura preventivă a controlului, şi nu să se pornească de la ideea că operatorii economici sunt răufăcători.

Dacă se mai adaugă, la cele spuse, şi efectele unei dezastruoase birocraţii, avem un tablou complet al unei economii româneşti bolnave.

Cred că este momentul pentru un apel la raţiune şi găsirea de soluţii pentru salvarea a ceea ce se mai poate salva în economia României.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Şi noi vă mulţumim.

Domnul deputat Serac Florian de la Grupul PDSR.

Vă rog să vă limitaţi la 3 minute.

Domnul Florian Serac:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă voi referi la revendicările sociale ale minerilor, pretext de răfuială politică.

Starea economică a societăţii generează asupra individului o situaţie psiho-morală, care, în condiţii de criză îl mobilizează şi îl determină să se asocieze cu alţii de aceeaşi condiţie în tendinţa autoapărării şi asigurării stării de supravieţuire.

În această situaţie s-a găsit o anumită categorie socială în România, atât în perioada celor 50 de ani de dictatură, cât şi în aceşti ultimi 9 ani de democraţie. Cu toţii ne aducem aminte de mişcările sociale din 1977 şi 1987 ale minerilor şi constructorilor de maşini. Dacă imediat după 1989, minierii din Valea Jiului, precum şi alte categorii sociale, revendicau diferite drepturi salariale justificate de altfel, odată cu accentuarea crizei economice din 1997-98, când noul ministru al industriei şi comerţului îşi imita în perseverenţă şi aroganţă liderul de partid, ameninţând cu închiderea minelor, cererile minerilor se reduceau la păstrarea locurilor de muncă. Cine mai poate susţine că mişcarea sindicală nu a evoluat în România, când nevoile angajaţilor sunt tot mai greu acoperite de salarii, iar pretenţiile acestora se rezumă, ca în orice ţară dezvoltată, la locuri de muncă şi remunerare pe măsură. Dar provocarea trebuia dusă până la limita răbdării minerilor pentru a putea realiza răzbunarea pentru mineriada din 91 şi a găsi ţapi provocatori în rândurile partidelor de opoziţie.

Trebuie să recunoaştem că miza politică a mineriadelor este imensă şi va dicta în funcţie de modul în care va fi manipulată o nouă configuraţie politică.

PNŢCD a început un joc de zile mari, a cărui bătaie electorală este decisivă. Aflat la guvernare alături de PD, partidul domnului Diaconescu a acceptat mai mult de nevoie declanşarea cercetărilor în cazul mineriadei din 91, urmărind satisfacţia răzbunării partenerilor de guvernare pentru demisia Guvernului Roman, provocarea ultimei mineriade şi acuzarea implicării în ea a partidelor din actuala Opoziţie.

Raţiunea gândirii politicienilor tânguitori după strategiile desfăşurate de partidele politice înainte de dictatura regală, urmează principiul: "Ce am făcut noi, trebuie să facă şi ei!" Nu domnilor, ce aţi făcut dumneavoastră, să nu mai facă nimeni în România, pentru că nu vă face plăcere, vă voi aminti câtă reclamă aţi făcut ţării şi poporului român în toată această perioadă.

Sunt unul dintre parlamentarii care am văzut dezmăţul din Piaţa Universităţii, declanşatoare a nebuniei de la 13 iunie '90, manifestări care m-au făcut să cred că cele aflate de la bunici nu erau poveşti. I-am văzut pe mineri aşezaţi în faţa Guvernului la 25 septembrie '91, ca, după o mică provocare a organelor de ordine, să atace în valuri clădirea din Piaţa Victoriei.

Cineva le sugerase minerilor că Parlamentul reunit în şedinţă comună poate demite preşedintele ţării. Dar de unde venea acea sugestie? Nu m-am dumerit nici atunci când un venerabil coleg a contribuit la salvarea situaţiei, îndemnându-i pe mineri de la microfonul Camerei: "Plecaţi, plecaţi la Iliescu, plecaţi la Cotroceni!" Enigma nu a durat însă decât până a doua zi, când condamnatul de azi la 18 ani de puşcărie pentru acele acţiuni, lua cuvântul în Congresul PNŢCD. Să fie oare această condamnare pedeapsa pentru neputinţa ducerii la bun sfârşit a planului de cucerire şi a Cotrocenilor? Bazându-vă pe principiul că în politică totul este posibil, încercaţi acum să insinuaţi că evenimentele din ianuarie-februarie '99 ar fi puse la cale de unii lideri ai Opoziţiei. V-aţi grăbit, domnilor! Mai trebuia să aşteptaţi câteva luni sau să nu-i fi aruncat pe mineri în Olt, să-i fi lăsat să ajungă în capitală, aţi fi văzut cine făcea baie în Dâmboviţa.

Cât despre acuzele aduse liderilor PDSR, le puteţi aduce doar dacă în alegerile viitoare, prezidenţiale doriţi ca electoratul să aibă o singură alternativă, aceea de a alege singurul candidat, pe cel al dumneavoastră, dar şi acest unic candidat, cu tot efortul său propagandistic, s-ar putea să ajungă pe locul al doilea, fiindu-i necesară prezenţa la un nou tur de scrutin, pe care să-l câştige cu 99,9%.

Mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Şi noi vă mulţumim.

Are cuvântul domnul deputat Ana Gheorghe, PDSR, se pregăteşte domnul deputat Ilie Neacşu.

Domnul Gheorghe Ana (HD):

Stimată doamnă preşedinte,

Distinse doamne deputate,

Distinşi domni deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

De-a lungul timpului, oamenii politici sau economiştii consacraţi au definit sistemul bancar ca fiind scheletul vieţii economice a unui stat, iar componentele acestui sistem, ca pe articulaţiile de cea mai mare fineţe, care asigură echilibrul şi verticalitatea societăţii umane. Aceste componente sunt asemuite de unii responsabili ai politicii actuale româneşti drept pietre preţioase, între care cele mai strălucitoare se pare că sunt B.C.R., BANCOREX, B.R.D. şi Banca Agricolă, adică tocmai cele care au suportat şi încă suportă toate vicisitudinile tranziţiei.

Nu pot să nu reamintesc celor care, evident, pot pricepe că bijuteriile la care m-am referit mai înainte, trebuiesc tratate drept "bijuterii autentice" şi nu "pietre ordinare", că orice suflare înveninată le face să-şi piardă din strălucire.

În România ultimilor ani, se petrec lucruri de-a dreptul ciudate, mai ales pentru mulţimea ignorantă; întreprinderi viabile, cu poziţie solidă în piaţa autohtonă şi în cea străină, sunt, peste noapte, puse pe lista neagră pentru aşa-zisa restructurare, însă, de fapt, pentru lichidare, pentru închidere.

Bănci care au asigurat pulsaţia lichidului hrănitor necesar fluxurilor financiare sunt, cu o inconştienţă de neimaginat, puse la stâlpul infamiei, stigmatizate, defăimate, desfigurate psihologic în faţa creditorilor şi chiar a debitorilor. Cu doi ani în urmă, unul din responsabilii guvernamentali ce dicta în finanţele ţării, prin declaraţii alarmiste, a creat o asemenea panică la Banca Agricolă, încât ne mirăm că aceasta încă mai există. Dar, ca şi întreprinderile ce formează osatura economiei reale a României, băncile continuă să fie cuprinse în aria calomniei, cântată conştient sau la comanda de afară de către actuala Putere.

La BANCOREX, cea mai puternică bancă până în anul 1996, diversiunile au început în bătălia algoritmică, când fostul preşedinte al Consiliului de administraţie a fost prezentat naţiei române cu cătuşe la mâini pentru vinovăţii ce n-au putut fi dovedite. Din acel moment, efectul psihologic s-a produs. Degeaba autorităţile abuzive şi-au cerut scuze pentru greşeala făcută şi lui Răzvan Temeşan i s-au scos atunci cătuşele de la mâini; Bancorex intrase pe tobogan, se eroda şi se degrada, mai ales sub noua conducere, cea algoritmic instalată, cea care, într-un an, a ajuns să prezinte chiar bilanţul contabil într-o aură ce l-a făcut pe Soare "să pălească" şi să ceară oficialilor să-l autorizeze să prezinte un bilanţ mai real.

În acest context, sau scenariul bine regizat, dacă vreţi, brusc şi deloc întâmplător, s-au făcut cunoscute public găurile negre, adică credite neperformante, nerambursabile care grevează BANCOREX. Ba, mai mult, planul de redresare al Consiliului de administraţie condus de Vladimir Soare nu a fosst în consonanţă cu viziunile oficialilor forurilor financiare mondiale, cărora le facem, după cum vedem, temenele, motiv pentru care a forţat demisia colectivă a conducerii acestei bănci. Şi tot acest bâlci politic, de ce? Fiindcă:

1. nu se respectă legile României. Consiliul de administraţie al BANCOREX a fost ales şi numit prin voinţa adunării generale a acţionarilor şi tot aceasta avea puterea de decizie de a aproba strategia financiară, inclusiv destituirea şi tragerea la răspundere a eventualilor vinovaţi;
2. fiindcă actuala Putere a introdus criteriul apartenenţei politice şi al clientelismului de la îngrijitorul de curăţenie până la preşedintele unei bănci, neputându-se face distincţie între o funcţie şi alta;
3. fiindcă şi BANCOREX, ca şi B.R.D., va trebui să fie vândută pe mai nimic. Surse autorizate au estimat că BANCOREX valorează în prezent minim 1,7 până la două miliarde de dolari, însă, datorită manevrelor făcute de oamenii Puterii în ultima vreme, se intenţionează vinderea acestei bijuterii bancare la un preţ de maximum 250 de milioane de dolari, adică de opt ori mai puţin decât valoarea sa;
4. fiindcă deşi se aminteşte cu obstinaţie efortul făcut de bugetul de stat pentru acoperirea unei găuri a BANCOREX-ului, de 4.500 de miliarde de lei, se evită să se spună că, în fapt, această sumă reprezintă creanţele, adică drepturile acestei bănci asupra unor companii petroliere, şi nu numai, creanţe ce împiedicau pe interesaţii iniţiaţi ce doreau privatizarea rafinăriilor româneşti cu orice preţ, adică şi ele pe sume derizorii. Ce reprezintă în fapt afacerea BANCOREX?

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat, vă rog să încheiaţi!

Domnul Gheorghe Ana:

Răspunsul este simplu, dar ferm: o nouă fraudă de proporţii în patrimoniul poporului român, pe care trebuie să o evităm.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul deputat Ilie Neacşu şi, penultimul vorbitor, domnul deputat Ioan Gavra.

Domnul Ilie Neacşu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pentru oricare stat din lume, relaţiile diplomatice joacă un rol deosebit de important şi ele determină în mare măsură nivelul de dezvoltare al oricărei ţări.

Din păcate, după 1996, politica externă este atât de confuză, de ineficientă şi de străină tradiţiilor şi demnităţii românilor, încât ţara noastră este pusă pe acelaş plan cu state fără nici o vocaţie internaţională. Mai direct, după mai bine de doi ani, România a eşuat în toate tentativele sale de a se integra în structurile euro-atlantice. Rând pe rând, uşile NATO şi uşile Uniunii Europene s-au închis şi toate promisiunile Occidentului s-au dovedit deşarte. Cert este că la o politică internă aberantă, datorită căreia scad investiţiile, producţia, exporturile, nivelul de trai, dar sporesc rândurile şomerilor, infractorilor, analfabeţilor, sinucigaşilor, bolnavilor este greu să învinovăţeşti vestul pentru tratamentul la care este supusă actuala Putere.

Distrusă din temelii, sufocată cu premeditare, economia românească nu poate convinge astăzi organismele internaţionale că România este un partener de nădejde. Pe plan militar, ţara noastră nu mai dispune de forţa de dinaninte de 1990 şi nici contextul internaţional şi poziţia geopolitică nu reprezintă argumente pentru a intra în calculele Occidentului. Cu toate acestea, demnitarii noştri, în frunte cu preşedintele Emil Constantinescu, au tocit covoarele din antecamerele cancelariilor din Vest, cheltuind zeci şi sute de milioane de dolari pe aceste vizite turistice de agrement, organizând zeci de simpozioane şi seminarii costisitoare, fără nici un rezultat.

Zadarnic se zbate şi se dă peste cap, la propriu, doamna consilier Zoe Petre, NATO nu a obţinut avizul Rusiei pentru ca România să-i treacă pragul.

Stimaţi colegi,

Cu toţii înţelegem că astăzi raportul de forţe la nivel planetar este diferit de cel de acum 10 ani, numai că profundele mutaţii din 1989 şi 1990 trebuiau să aducă mai multă linişte şi mai multă siguranţă în relaţiile dintre statele lumii.

Dintr-o ţară cu o politică externă apreciată şi de marile puteri şi de ţările mici şi mijlocii, bogate sau sărace, România a intrat într-un con de umbră inexplicabil pe planul iniţiativelor în relaţiile dintre state. Cu voia dumneavoastră, voi menţiona că România este ţara care în anii 80 a jucat un rol diplomatic determinant în realţiile dintre China şi SUA, SUA şi URSS, URSS şi China, Israel şi ţările arabe. Tot România este prima ţară comunistă care a încheiat relaţii diplomatice cu R.F.G., care nu a întrerupt relaţiile cu Israelul în 1967 şi care s-a opus ocupării Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia.

Astăzi, România se supune orbeşte deciziilor aberante ale Occidentului, iar cetăţenii ei sunt umiliţi şi batjocoriţi, chiar de cei care vor să ne dea lecţii de democraţie şi de libertăţi cetăţeneşti.

Cred că noua direcţie a politicii externe româneşti, cantonată pe o defensivă pe toate fronturile este şi păguboasă şi periculoasă. Cedările umilitoare în Tratatele cu Ucraina şi sprijinul acordat Ungariei pentru intrarea în NATO vor constitui motive pentru generaţiile viitoare de a nu fi deloc mândri de isprăvile diplomaţilor de azi.

Nu pot să închei însă fără a evidenţia strădaniile, mai mult sau mai puţin diplomatice, ale unor reprezentanţi ai actualei Puteri, susţinători înfocaţi ai domnului Emil Constantinescu, care n-au alt crez decât acela de a-l transforma pe generalul trădător Mihai Pacepa într-un erou anticomunist, ales pe sprânceană de Occidentul care ne întoarce spatele şi acceptat de şefii S.R.I. şi S.I.E., prieteni ai preşedintelui Emil Constantinescu. Autorii acestui act temerar sunt: Sorin Roşca Stănescu, de profesie turnător la Securitate, Dan Pavel, discipol al lui Soros şi abonat la Prima TV, PRO TV şi TVR, pentru a incita întreaga populaţie a României împotriva Puterii, şi Adrian Severin, fost şef al diplomaţiei, fost cărăuş de dolari spre "săraca Americă", pentru a îmbunătăţi imaginea României post-revoluţionare, unicul om de ştiinţă din cadrul PD, care a descoperit că apa potabilă din Bucureşti are o altă formulă chimică şi aceasta din vina Guvernului PDSR, actualmente coleg cu noi în Camera Deputaţilor.

Stimaţi colegi,

Astăzi, mai mult ca oricând, cred că politica externă nu este altceva decât o continuare a politicii interne; haos acasă, dezastru pe plan extern.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul deputat Ioan Gavra şi se pregăteşte domnul deputat Kerekes Károly. Deci, vă rog să vă limitaţi la 3 minute.

Domnul Ioan Gavra:

Mulţumesc, doamna vicepreşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vreau să ridic, în plenul Camerei Deputaţilor, atât cât este el la ora actuală ca reprezentare din partea grupurilor parlamentare, o problemă de interes general pentru Parlamentul României. Ea se referă la regimul caselor naţionalizate, la dreptul cuvenit proprietarilor în legătură cu aceste case naţionalizate şi la protecţia firească pe care ne-am obligat noi, în Parlamentul României, prin două acte normative anterioare să o soluţionăm.

Din păcate, până acum, nu au fost elaborate nici de către Guvern, nici de către Parlament, actele normative cu o soluţie juridică definitivă din acest punct de vedere. Tocmai de aceea, aşa cum cred că aţi luat la cunoştinţă din mass-media, asociaţiile chiriaşilor se află din nou într-o anumită etapă a protestului social. Chiriaşii se află într-o situaţie dramatică disperată în unele localităţi urbane din ţară şi aceasta datorită faptului că Parlamentul României, cel care răspunde de elaborarea şi adoptarea unui act normativ definitiv sub aspect juridic la acest capitol, nu şi-a onorat angajamentul.

Mă bucur că în sală se află o bună parte a parlamentarilor din legislatura trecută, care au elaborat alternativ două acte normative prin care se rezolva parţial sub aspect juridic regimul imobilelor naţionalizate. Este vorba de Legea nr.17 din 1994 şi Legea 112 din 1995. Atunci am soluţionat un singur aspect: imobilele naţionalizate care au fost preluate de stat "cu titlu" şi în acea lege am specificat că va urma un alt act normativ special, care va soluţiona toate categoriile de imobile luate fără titlu sau în alte circumstanţe. Din păcate, Parlamentul a rămas dator la acest capitol, la fel cum a rămas datoare şi actuala Putere, actuala coaliţie guvernamentală, care a promis un act normativ la acest capitol. Din păcate, drama socială este în creştere.

Prin Legea 17 din '94 am fixat prelungirea contractelor de închiriere a unor asemenea imobile, timp de 5 ani de zile.

Iată că, în luna aprilie, în ziua de 18, conform Monitorului Oficial din 1994, expiră acest termen. Deci, termenul de decădere este luna aprilie, iar noi, Parlamentul, nu am rezolvat în nici un fel această problemă şi la acea dată chiriaşii pot să fie efectiv trimişi în stradă sau în altă parte.

De asemenea, primăriile n-au onorat prevederea legală prin care trebuiau să acorde la schimb sau la nivel similar apartamente acolo unde proprietarii şi-au redobândit dreptul lor firesc de proprietate.

De aceea, domnilor colegi, suntem obligaţi ca până la producerea, elaborarea şi adoptarea unui act normativ, care să reglementeze definitiv drepturile cuvenite proprietarilor şi protecţia socială a chiriaşilor, noi vom înainta, în regim de urgenţă, o iniţiativă legislativă prin care să prelungim contractele de închiriere până la data la care Parlamentul României va adopta un act normativ ca soluţie juridică definitivă la acest capitol. Este obligaţia noastră parlamentară şi politică.

De aceea, fac un apel tuturor grupurilor parlamentare să susţină iniţiativa pe care noi o introducem astăzi la nivelul Camerei Deputaţilor, în asemenea fel încât, după ce ea va fi aici dezbătută şi, sper, adoptată, să treacă la Senat şi până la 1 aprilie, să nu credeţi că este ziua păcăliciului, punem 31 martie, să avem o asemenea prevedere reglementată de Parlamentul României, pentru că aceşti chiriaşi să nu mărească rândurile celor care vor ieşi în stradă şi vor protesta la nivel naţional.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Şi noi vă mulţumim.

Ultimul vorbitor de astăzi, domnul deputat Kerekes Károly.

Domnul Kerekes Károly:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

M-am aşteptat la atacul neprincipial de azi din partea domnului deputat Lazăr Lădariu la adresa persoanei mele, însă nu intru în polemie cu domnia sa...

Din sală (partea stângă a sălii):

Polemică, nu "polemie"!

Domnul Kerekes Károly:

Da? Mulţumesc. Acest tip de confruntare politică este nedemn pentru mine, însă sunt nevoit să reflectez asupra noului caz care îl preocupă pe domnul coleg şi pe care îl numeşte "cazul Popa Iuliana". Cum era de aşteptat, solicitarea eliberării din funcţia de secretar al Consiliului local municipal Târgu Mureş a persoanei sus-amintite, este calificată de PUNR ca o problemă etnică.

Politicianul îngrijorat pentru soarta acestui funcţionar public, contestat pentru lipsă de colaborare, comportament insuportabil, frânare de activitate, trece cu vederea că memoriul înaintat prefectului judeţului Mureş este semnat nu numai de către primarul UDMR şi consilierii UDMR, ci şi de către viceprimarul şi consilierii PNŢCD.

Este de-a dreptul ridicol a considera apărător al legalităţii pe acel funcţionar public care în data de 20 ianuarie, în momente extrem de grele pentru ţară, şi-a manifestat public dorinţa pentru venirea minerilor şi la Târgu Mureş, afirmând următoarele: "Vin în sfârşit minierii, vă aranjează ei pe voi, trădătorilor!"

Deci, acesta este felul de comportament pe care îl apără PUNR-ul. Din acest caz încearcă a face o problemă etnică şi a obţine capital politic. Consider că este prematur să se facă orice declaraţie politică în apărarea persoanei în discuţie până când prefectul judeţului Mureş nu ia vreo decizie în urma anchetei făcute.

Este interesant că nici persoana în cauză, Popa Iuliana, nu face declaraţii, dar nici alţii interesaţi în cauză, numai PUNR Mureş, prin reprezentantul lor în Parlamentul României, aduce în discuţie la nivel parlamentar această problemă care, în opinia mea, nu are aşa de mare importanţă ce îi acordă domnul deputat Lazăr Lădariu, însă nu avem ce face dacă cineva are obsedanţa de a ieşi în evidenţă cu orice preţ.

De altfel, mulţumesc că domnul coleg m-a numit radical. Dacă domnia sa aşa vede lucrurile, îmi face bucurie. Sper însă că domnia sa este conştient de faptul că a fi radical, nu înseamnă a fi şi extremist.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Trecem la ordinea de zi. (Domnul deputat Ţurlea doreşte să vină la microfon.) Vă rog, nu este drept la replică la intervenţiile politice.

Domnul Acsinte Gaspar (din bancă):

Am cerut permisiunea să fac o precizare.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog, domnule deputat. Vă rog, vă rog, domnule deputat, dumneavoastră v-am dat cuvântul. (Vociferări.)

Vă rog să păstraţi liniştea în sală!

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamna preşedinte,

Vroiam ca să-i comunic domnului deputat Gavra, care ne-a prezentat preocuparea Grupului PUNR de a promova la Camera Deputaţilor astăzi o propunere legislativă legată de prelungirea contractelor de închiriere. O astfel de propunere a fost depusă de Grupul parlamentar al PDSR la Senat de două luni, am înţeles că mâine va intra în comisii, astfel încât cred că nu este bine să încărcăm agenda la Camerei Deputaţilor, din moment ce această propunere, cu acelaşi obiect, deja a declanşat procedura parlamentară.

Domnul Petre Ţurlea (din bancă):

Am o problemă de procedură.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da, întâi va trebui să declar partea a doua a şedinţei şi pe urmă discutăm de procedură.

Pct.1 al zilei de marţi s-a încheiat, trebuia să fie încheiat de circa 40 de minute, am depăşit timpul din cauză că foarte mulţi nu-şi respectă cele 3 minute acordate. Intrăm în partea a doua a şedinţei de astăzi, marţi, şi vă anunţ că din totalul celor 342 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 303, sunt absenţi 39, din care participă la alte acţiuni parlamentare un număr de 27 de deputaţi.

Cvorumul prevăzut de art.128 din regulament este întrunit şi este de 145 de deputaţi.

Intrând în ordinea de zi, trebuie să reluăm în dezbatere iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi şi, desigur, Legea pensiilor, urmând ca de la ora 11.00 să facem ceea ce nu am reuşit în cursul săptămânii trecute, votul secret cu bile asupra ridicării imunităţii domnului deputat Gabriel Bivolaru.

Pentru procedură, domnul deputat Ţurlea aţi solicitat pentru procedură cuvântul, da?

Domnul Petre Ţurlea:

Stimată doamnă preşedinte,

Este o chestiune strict de procedură, nu este vorba de nici un fel de replică. Există o reglementare în regulamentul nostru, conform căreia cei care vorbesc dimineaţa de marţi trebuie să se înscrie cu o zi înainte pe o listă. De trei săptămâni, domnul Kerekes nu există pe această listă, nici astăzi, pentru a putea veni aici la tribună să vorbească ultimul, să nu i se poată da replica. Vă rog să intrăm în regulament şi cei care nu sunt înscrişi aici, să nu aibă dreptul să vorbească.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat, eu l-am găsit scris pe listă. Mie îmi pare rău, n-am făcut eu lista.

Trecem la discutarea Legii pensiilor.

Vă reamintesc faptul că am rămas la pct.9 din raportul comisiei de specialitate, lucrăm numai pe acest raport şi invit pe domnul ministru în sală.

Domnul Ioan Gavra:

Doamnă preşedinte, mulţumesc.

Până vine domnul ministru, pentru domnul deputat Gaspar.

Sigur că suntem onoraţi că Grupul parlamentar al PDSR din Senat a depus o asemenea iniţiativă; ea nu a fost făcută publică, în Camera Deputaţilor nu s-a ştiut, dar, oricum, cele două Camere sunt independente ca funcţionare şi organizare şi, în al doilea rând, s-ar putea întâmpla ca la Senat să nu iasă iniţiativa, şi atunci să încercăm şi la Camera Deputaţilor.

Deci nu este vorba de nici de o suprapunere, nici de concurenţă, ci un demers pe care trebuie să-l facem. Iar, dacă dumneavoastră nu veţi susţine acest demers, eu vă mulţumesc anticipat.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul ministru a sosit în Camera Deputaţilor. În aşteptăm să vină în sală.

Rog comisia de specialitate să-şi ocupe locul.

Vă reamintesc: eram la poz.9 din raportul comisiei de specialitate, şi anume a fost pus în discuţie art.8, nou numerotat după amendamentele prezentate de Comisia pentru muncă şi protecţie socială. Deci, pag.10, pct.9 din raport.

Dacă sunt comentarii?

Domnul deputat Marian Sârbu. Vă rog.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

După cum observaţi, la pct.9 din raport se vorbeşte despre înfiinţarea, la data publicării în Monitorul Oficial a prezentei legi, a Casei Naţionale de Asigurări Sociale, denumită în continuare Casa Naţională, care ar urma din acest punct de vedere să preia atribuţiile Ministerului Muncii în domeniul pensiilor, administrării sistemului.

Vreau să vă spun că la acest articol am făcut o propunere de eliminare; eliminare nu în sensul că nu aş fi de acord cu apariţia, cu înfiinţarea acestei case, ci pentru faptul că am considerat că nu va fi în beneficiul administrării sistemului implementarea simultană atât a acestui nou proiect de lege, a legii generale care reglementează tot sistemul în ansamblu, cât şi din punct de vedere instituţional.

Vreau să vă reamintesc faptul că în toate ţările în care au avut loc sau s-au înfiinţat astfel de instituţii autonome, acest lucru s-a făcut atât în Franţa, atât în Germania, în Cehia, în Austria, s-a făcut într-o perioadă în care economia naţională se afla într-un proces de creştere economică, astfel încât costurile suplimentare necesare administrării au fost mult mai uşor suportate de către populaţie.

Din acest punct de vedere, eu v-am propus eliminarea acestui articol, considerând că Ministerul Muncii va trebui, după implementarea legii ca atare, să vină cu un proiect de lege separat, special, de înfiinţare a acestei case naţionale, având în vedere şi experienţa absolut negativă pe care o avem în ceea ce priveşte implementarea sistemului în domeniul asigurărilor pentru sănătate.

Dumneavoastră cunoaşteţi foarte bine toate necazurile care au loc în ceea ce priveşte administrarea Casei de sănătate. Avem o casă, dar nu avem încă un sistem foarte bine pus la punct din acest punct de vedere.

În al doilea rând, şi aici vreau să fac o comparaţie între modul acesta negativ în care a fost administrată reforma în acest domeniu şi modul pozitiv, aş putea spune, în care este implementată şi introdusă în administrarea fondului de şomaj Agenţia Naţională pentru ocupare şi formare profesională, tocmai pentru faptul că a fost separată administrarea aceasta în raport de legea propriu-zisă care reglementează întreg sistemul.

Deci vreau să vă propun eliminarea acestui articol şi să cerem Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, Guvernului, să vină ulterior intrării în vigoare a legii şi începutului de administrare a noului sistem cu o lege separată, care să reglementeze înfiinţarea Casei autonome a pensiilor.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamna deputat Smaranda Dobrescu. Vă rog.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Propunerea domnului deputat vicepreşedinte Sârbu este un amendament respins de comisie şi de fapt reprezintă înfiinţarea Casei Naţionale de pensii, care este unul dintre punctele cheie ale programului de guvernare, este un obiectiv important al Guvernului care se include în programul general de descentralizare şi de democratizare a instituţiilor statului.

Dacă acest Guvern, referitor la fondul de şomaj, a avut încredere să îl dea de la minister în gestiunea ANOF-ului şi ANOF-ul abia înfiinţat a fost cel care implementează legile, cel care va rula programele de reconversie şi tot ce ţine de politici active şi de şomaj şi în special dacă poate să gestioneze fondul care nu este mic, ci este un fond important, şi o va face cu toată răspunderea, înseamnă că acest Guvern, că noi avem încredere în partenerii sociali care sunt chemaţi să dea socoteală în mod transparent şi în mod responsabil de gestiunea fondului banului public şi de gestiunea pentru banii pensionarilor.

Deci comisia vă propune să respingeţi acest amendament.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Şi eu vă mulţumesc.

Domnule ministru, vă rog, dacă vreţi să spuneţi poziţia iniţiatorului.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sunt câteva argumente care pledează în mod categoric în favoarea soluţiei înfiinţării Casei. Le voi lua într-o ordine aleatorie, dar fiecare în parte are importanţa lui.

În ordine istorică, nu inventăm roata. Acest sistem de administrare a pensiilor şi în general al drepturilor de asigurări sociale România îl cunoaşte dinainte de război. Nu este deci o noutate legislativă în România.

Numărul doi, argumentul de ordin programatic, Guvernul şi-a propus să descentralizeze decizia şi să dea cât mai multă putere decizională partenerilor sociali. Casa Naţională de asigurări sociale realizează instituţional, evident, acest lucru şi, din acest punct de vedere, cred că nu trebuie să insist în plus.

În al treilea rând, criteriul transparenţei. S-a spus în mod justificat de multe ori, alteori nu, dar a revenit în discursurile politicienilor, a liderilor de opinie publică în România, ideea că administrarea de către Ministerul Muncii, indiferent în ce guvernare, este o administrare netransparentă care poate, prin natura netransparentă a administrării, să creeze abuzuri, deturnarea acestor fonduri pentru utilizarea lor în alte scopuri decât destinaţiile precise stabilite de lege.

Argumentul numărul patru, de ordin de moralitate politică: nu este cazul, domnule Sârbu, ca tocmai dumneavoastră, care vă asumaţi cel puţin o parţială, dacă se poate spune aşa, paternitate la acest proiect, care aţi militat cu multă osârdie, dar cu puţin curaj, la promovarea lui, inclusiv la crearea acestei case naţionale, să ne spuneţi astăzi că împrejurări de ordin economic, nu prea văd legătura cu construcţia instituţională, sunt cele care împiedică crearea acestei case. credem că acest sistem nu are nici o legătură cu argumentele de ordin economic, în nici un caz nu pe acest argument se poate susţine o asemenea aserţiune.

Al cincilea argument este construcţia instituţională. Toată teoria modernă în materie administrativă spune foarte clar că ministerele au două funcţii pe care trebuie să le realizeze - ele sunt: elaborarea de politici şi controlul aplicării legislaţiei. Nicăieri în lumea civilizată ministerele nu sunt operatoare de fonduri.

Aşa încât, însumând toate cele cinci argumente pe care le-am expus în faţa dumneavoastră, vă rog, în plen să confirmaţi soluţia iniţiatorului la care s-a alăturat şi comisia prin raportul elaborat şi să respingeţi a doua oară acest amendament fără susţinere.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Conform celor convenite ca procedură, se discută pe o propunere de amendament, discuţiile fiind încheiate de intervenţia din partea iniţiatorului şi a comisiei de specialitate.

Deci în acest moment facem excepţie de la regulă, dar, pe viitor, vă rog, toţi cei are aveţi ceva de comentat pe un articol sau pe un amendament, s-o faceţi înaintea iniţiatorului şi a comisiei.

Domnul deputat Sârbu, şi apoi domnul deputat Iliescu.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Mă bucur că după o săptămână de când am început dezbaterea acestei importante legi, domnul ministru Athanasiu recunoaşte faptul că totuşi PDSR-ul, Guvernul Văcăroiu a avut o contribuţie decisivă la schiţarea, la elaborarea acestui proiect de lege.

În al doilea rând, vreau să spun: cred că domnul ministru nu a răspuns la întrebările pe care eu le-am ridicat. Noi nu ne-am opus şi nu ne opunem apariţiei acestei case naţionale. Asta să fie foarte clar!

Ideea este, şi asta nu a răspuns domnul ministru, toate argumentele pe care le-a spus sunt corecte, numai că dânsul nu a răspuns la ceea ce am întrebat eu. Era vorba de această dorinţă, această isterie instituţională pe care aş putea-o numi aşa. Uitaţi-vă că avem o casă a constructorilor care nu are bani să finanţeze perioada de şomaj tehnic a constructorilor, avem consiliul economic şi social, dar nu avem dialog social şi aşa mai departe. Întrebarea mea era: dacă ministrul muncii nu consideră că ar fi mai bine ca acest lucru, ca implementarea legii propriu-zise, legii cadru, să se producă nu simultan cu apariţia casei de administrare a sistemului, acestei noi instituţii.

Vreau să vă spun că succesul în reformă în ţările din Europa de Est a fost mult mai important, mult mai vizibil acolo unde s-a separat reforma legislativă propriu-zisă de reforma instituţională. Sunt timpi care, după opinia mea, necesită o anumită perioadă de implementare din partea Guvernului, pentru ca tot sistemul să fie predat, să spun aşa, la cheie unei administraţii deja pregătite.

Vreau să vă spun că în toate programele pe care Banca Mondială le-a susţinut în România s-a recunoscut slaba capacitate de implementare a administraţiei în ceea ce priveşte reforma instituţională.

Deci eu vreau să-l întreb pe domnul ministru dacă nu consideră că această casă a pensiilor ar putea să apară nu odată cu apariţia legii, nu simultan cu implementarea sistemului în ansamblul lui, ci ulterior, la un an, să spunem, după momentul în care legea va intra în vigoare.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul deputat Valentin Iliescu.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Poziţia pe care v-o exprimăm este din partea Grupului PUNR şi a mea personal. Poziţia comisiei a fost cea prezentată de colega Smaranda Dobrescu.

Personal, noi susţinem punctul prezentat aici de colegul deputat Sârbu şi mi-aş permite, stimaţi colegi, să vă reamintesc câteva lucruri pe care le prevede raportul pe care îl discutăm şi care vin în susţinerea propunerii de eliminare a art.9, propusă de domnul deputat Marian Sârbu.

Deci vă reamintesc faptul că această lege va produce efecte la un an de la publicarea în Monitorul Oficial şi, deci, aş spune că este timp suficient ca în acest interval, să zicem într-un interval de 6 luni, să se constituie în mod normal, corect, această casă naţională.

Mai mult decât atât, art.142 care se referă la conducerea casei naţionale spune că această casă va fi condusă de un consiliu de administraţie format din 19 persoane, din care un preşedinte, şi, reamintindu-vă şi componenţa şi cine desemnează aceşti reprezentanţi, este clar că constituirea, odată cu publicarea în Monitorul Oficial, a acestei case naţionale este un lucru practic irealizabil. Deci, propunerea formulată şi de domnul Sârbu şi de mine, şi probabil şi de alţi colegi, este că dorim să construim o lege care să se poată aplica şi care să nu necesite rapid modificări sau, cum să spun, să cadă în derizoriu. Vă reamintesc faptul că această componenţă a consiliului de administraţie obligă ca Guvernul să-şi desemneze 6 reprezentanţi, patronatul 6 reprezentanţi, 6 reprezentanţi din partea asiguraţilor, respectiv 3 din partea marilor confederaţii sindicale şi ai pensionarilor. Iată lucruri care nu se pot face instantaneu, odată cu publicarea legii în Monitorul Oficial.

Deci, v-aş ruga să acceptaţi amendamentul colegului Marian Sârbu, pentru că mi se pare o soluţie raţională care nu împiedică implementarea şi construirea acestei case, pentru că este evident că toată lumea, absolut toate grupurile parlamentare au interes să susţină această lege.

Mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Pentru că tot am făcut excepţie de la cele ce am convenit, mai doreşte cineva să ia cuvântul? Nu mai doreşte nimeni.

Conform prevederilor regulamentare, vă voi supune la vot întâi propunerea de eliminare a art.9 din proiectul de lege iniţial, 8 după renumerotare, şi în acest moment supun la vot eliminarea acestui articol.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 58 de voturi pentru.

Împotrivă? 85 de voturi împotrivă.

Abţineri? 5 abţineri.

Deci propunerea de eliminare nu a trecut.

Să verificăm şi cvorumul. Cvorumul de lucru anunţat la începutul şedinţei este asigurat.

Vă supun votului amendamentul comisiei, articolul fost 9, după renumerotare 8, deci în varianta comisiei.

Da, vă rog.

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamnă preşedinte,

Sigur că veţi supune la vot amendamentul comisiei, dar mie mi se pare că, din punct de vedere al tehnicii legislative, textul iniţiatorului este mai bine redactat decât textul care este propus de către comisie.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Oricum, regulamentar trebuie să propun textul amendat de comisie şi apoi textul iniţiatorului, dacă acesta cumva nu trece.

Deci am încheiat discuţia. Suntem la votul amendamentelor.

Domnul Dumitru Buzatu (din bancă):

Am un amendament.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

De ce nu l-aţi susţinut, domnule Buzatu? Unde-i amendamentul dumneavoastră? Pentru că nu este la amendamente respinse! Amendamentul dumneavoastră s-a acceptat.

Poftiţi.

Domnul Dumitru Buzatu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ţin încă o dată să mulţumesc pentru prezenţa masivă şi interesul manifestat în dezbaterea acestui proiect de lege.

Amendamentul acesta îmi aparţine mie şi a fost acceptat de către comisie, pentru a evita o anumită repetiţie acolo. Dacă se consideră că nu este oportun, atunci putem proceda la votarea amendamentulului iniţiatorului.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci amendamentul a fost acceptat de comisie.

Conform regulamentului, eu vă supun votului în primul rând forma prezentată de comisie.

Cine este pentru? 88 de voturi pentru.

Este evident că este majoritatea din cvorumul de 148 stabilit adineauri.

Deci amendamentul comisiei a fost acceptat.

Art.8 este votat cu majoritate de voturi în forma prezentată de comisie.

La pct.10 din raport avem art.10 din proiectul de lege, prin renumerotare devenit art.9, care are acelaşi cuprins ca în textul iniţiatorului.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Supun votului dumneavoastră art.9 după renumerotare.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Un vot împotrivă.

Se abţine cineva? Nimeni.

Deci, cu majoritate de voturi, art.9 a fost adoptat.

La poz.11 din raportul comisiei de specialitate, referitor la art.11 din proiectul de lege, comisia propune eliminarea textului.

Dacă sunt comentarii?

Domnul ministru.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Într-adevăr, la data discutării în comisie nu exista o formă închegată a unui proiect de lege referitor la posibilitatea creării unui sistem public de pensii în administrare privată.

La această dată, când discutăm acest proiect, Guvernul a înaintat Camerei Deputaţilor, tot dumneavoastră, proiectul Legii privind pensiile capitalizate administrate privat, componenta sistemului public de pensii.

Rugămintea noastră, în numele Guvernului, este, ca să nu ne ascundem aşa după piersic şi să considerăm că nu există un proiect de lege, aşa cum se motivează de altfel în raport că deocamdată nu există, nu avem o bază normativă de susţinere a acelui proiect, atâta vreme cât acel text pe care noi l-am prevăzut este permisiv, se pot organiza pe baza unei legi speciale.

Atâta vreme cât cu proiectul acestei legi speciale a fost sesizată deja Camera Deputaţilor, cu conţinutul lui, rugămintea noastră este ca să fie reconsiderată poziţia Camerei în raport cu eliminarea textului, cerută de comisie, dat fiind faptul că astăzi lucrurile sunt în alt stadiu de dezvoltare a lor, iar acest text permisiv care nu spune "vor funcţiona", nu este imperativ, ci se pot organiza pe baza unei legi speciale, are toată acoperirea normativă şi documentată pentru a fi menţinut.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Din partea comisiei, domnul deputat Dumitru Buzatu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu aş înţelege argumentaţia domnului ministru al muncii şi protecţiei sociale dacă art.11 ar fi formulat ca o interdicţie categorică, pentru că în România nu se pot organiza şi nu pot funcţiona societăţi private de asigurări.

Noi avem în faţă un proiect de lege care reglementează organizarea sistemului public, or nu se dispune nimic în legătură cu sistemele private, cu atât mai mult cu cât, utilizând chiar argumentul domniei sale, avem deja un proiect de lege care va intra în dezbaterea comisiei, şi bănuiesc că beneficiază cel puţin teoretic şi de susţinerea celor care l-au iniţiat în acest moment.

Deci, eu cred că trebuie menţinută propunerea de eliminare a textului la art.11.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamna deputat Smaranda Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Stimaţi coelgi,

Deşi intervenţia colegului Buzatu s-ar putea să fie o dorinţă de a bara accesul celorlalte fonduri de pensii, eu vă spun că este important şi este bine să păstrăm această permisivitate, tocmai pentru că a fost Legea nr.3 a actualului sistem public de pensii, pe care tocmai cei care o aplicau ştiau că există Legea nr.3 şi nimic altceva care să reglementeze pensiile.

În momentul de faţă, cei care vor implementa sistemul, cei care vor calcula pensii şi vor lucra cu pensiile, uitându-se în această lege, ştiu că este posibil să existe şi alte reglementări, că nu este singura reglementare în materie de pensii. Deci este un text util.

Vă rog să păstrăm formularea iniţiatorului.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul deputat Valentin Iliescu.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc faptul că discutăm despre proiectul de Lege privind sistemul public de pensii.

Nu cred că trebuie să existe această reglementare aşa cum ne-a prezentat-o Ministerul Muncii. Eliminând-o, proiectul nu interzice organizarea ulterior, după legea propusă de Guvern sau de oricine altcineva, a acestor societăţi private de asigurări.

Deci v-aş propune: este amendamentul comisiei, să-l supuneţi la vot, fiindcă aceasta este o soluţie care, aş spune, îmbină şi respectă şi propunerea acceptată de comisie şi nu creează nici un fel de bariere sau de obstrucţii pentru implementa ulterior şi alte sisteme private de pensii.

Doamna Paula Maria Ivănescu (de la tribună):

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă voi exprima poziţia din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Este necesar să menţinem textul iniţiatorului, pentru că aţi văzut, o lege specială de administrare privată a unei pensii obligatorii va trebui să facă într-un fel casă bună cu această lege.

Este foarte important să menţinem textul iniţiatorului, pentru ca să putem avea, chiar amendată, următoarea lege de administrare a unor fonduri obligatorii de pensii în regim privat.

Deci vă voi ruga să votaţi textul iniţiatorului.

(De la prezidiu)

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnul deputat Sârbu.

Domnul Marian Sârbu:

Doamnă preşedinte, vă mulţumesc.

Vreau mai întâi să ridic o problemă de procedură.

Aş ruga totuşi colegii care intervin şi susţin anumite puncte de vedere în mod corect, aş spune, să nu facă totuşi procese de intenţie.

Eu aş ruga-o pe doamna Dobrescu să nu anticipeze ceea ce gândeşte sau va gândi cel care intenţionează sau a făcut deja un amendament. Mă refer la faptul că a afirmat aici, în faţa dumneavoastră, că domnul Buzatu să opune sistemului privat prin acest amendamentul şi aşa mai departe, ceea ce este fals.

Ideea este că eliminarea acestui articol nu impietează în nici un fel posibilitatea pe care ministerul deja a făcut-o, de a iniţia un proiect de lege cu privire la sistemul de administrare privată a unor fonduri universale de pensii. Deci nu are nici o legătură cu ceea ce discutăm astăzi.

Dacă există intenţia de a se face loc, printr-un proiect de lege de reglementare a sistemului public, unui alt sistem privat, aceasta este cu totul altceva, dar nu are nici un fel de acoperire legală, nu impietează cu nimic posibilitatea pe care, repet, ministerul deja a făcut-o, şi aş vrea să-l întreb pe domnul ministru Athanasiu dacă eliminarea acestui articol îl împiedică cu ceva în ceea ce priveşte legea pe care deja a depus-o la Camera Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule ministru, la sfârşit, vă rog. La sfârşitul intervenţiilor.

Vă rog. Domnul deputat Vetişanu.

Domnul Vasile Vetişanu:

Nu am pretenţia că sunt specialist în probleme de muncă şi protecţie socială. Faţă de insistenţa aceasta atât de încrâncenată a unor colegi ai noştri de a impune poziţia comisiei şi a nu ţine seama de poziţia iniţiatorului, i-aş ruga să-şi amintească de Legea învăţământului votată acum 5 ani.

Era vorba de reglementarea sistemului public de învăţământ, dar deschidea poarta şi pentru sistemul privat.

Cred că, prin analogie, se poate judeca şi aici la fel.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mai doreşte cineva să intervină?

Domnul deputat Buzatu.

Am să vă rog, totuşi, un deputat, o luare de cuvânt pentru acelaşi articol.

Domnul Dumitru Buzatu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu consider că interesul acesta subit pentru art.11, în forma în care este propus de iniţiator, ascunde ceva.

Deci, din moment ce eliminarea acestui articol, deşi nu impietează cu nimic adoptarea proiectului de lege propus de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, înseamnă că în dosul acestui articol sunt nişte intenţii ascunde de a ne manipula fondurile private într-un anumit fel, de către cei care iniţiază respectivul proiect de lege.

Haideţi să discutăm deschis asupra acestor lucruri, atunci, dacă este vorba de aşa.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat, vă reamintesc că tot în Camera Deputaţilor se va vota şi legea cealaltă.

Aşa că interesele închise, ascunse, probabil că le aruncaţi tot in capul nostru.

Domnul deputat Kerekes Károly şi domnul deputat Dejeu, după domnul Kerekeş.

Domnul Kerekes Károly:

Ceea ce propune domnul ministru, ceea ce propune Guvernul, ca să creăm prin această lege posibilitatea de a înfiinţa şi alte sisteme private, nu este o noutate.

Aceeaşi prevedere există şi în Legea privind asigurarea de bunuri, şi în Legea privind asigurările de sănătate. Aşa că, pentru identitate de raţionament, vă propun să adoptaţi propunerea Guvernului.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul deputat Dejeu.

Domnul Gavril Dejeu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mi se pare că se discută prea mult, mult prea mult pe o problemă fără interes.

În fond, putea să existe un text, fie în dispoziţiile generale ale acestei legi, fie într-o altă dispoziţie legală, în care să se spună: în România există posibilitatea organizării unui sistem public de pensii şi a unui sistem privat.

Faptul că în acest text din dispoziţiile generale se face această precizare, nu văd ce importanţă deosebită are pentru a-l elimina, fiindcă el este doar un text permisiv şi care indică posibilitatea existenţei în sistemul legislativ al României un cadru privat de pensii.

Prin urmare, prezenţa acestui text nu împiedică şi nu văd de ce stârneşte atâta discuţie şi opoziţii.

Sunt pentru menţinerea lui.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Gaspar şi apoi, ultimul vorbitor, domnul ministru Athanasiu.

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Norma care este înscrisă la art.11 excede, prin conţinutul ei, obiectul legii.

Deci, proiectul de lege pe care noi îl dezbatem este Lege privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

De ce să introducem o normă care nu are nici un fel de legătură, cu atât mai mult cu cât aici este vorba de o normă permisivă.

Dacă ar fi fost o normă de interdicţie, sigur că se puteau face discuţii.

Dar, în acest moment, consider c㠖 şi nu ştiu cum a scăpat celor de la Consiliul Legislativ, pentru că este o chestiune de tehnică legislaltivă, astfel încât totdeauna reglementarea din cuprinsul legii trebuie să concorde cu conţinutul şi cu titlul acestei legi.

Sunt motivele pentru care susţin amendamentul comisiei de eliminare şi mă surprinde că membrii comisiei acum vin şi-şi reconsideră punctul de vedere în legătură cu acest articol – art.11 -, care, în cadrul dezbaterilor, s-a propus eliminarea lui.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da.

Deci, ultimul vorbitor la acest punct.

Domnule ministru, aţi fost întrebat de domnul deputat Sârbu ceva şi vă rog să-i daţi răspunsul.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Da.

Aş vrea să explic de ce acest text este bine să rămână în formula pe care noi am propus-o Camerei Deputaţilor.

Pentru că, aşa cum s-a subliniat, în primul rând România nu a cunoscut decât un sistem public de pensii până în prezent.

Deci, aş spune că, dacă lipseşte, nici nu vatămă, nici nu vindecă, nu are valabilitate întru totul, pentru că nu există un asemenea sistem în aplicare, un sistem de administrare privată. Pentru că, atunci, într-adevăr, realitatea făcea suficientă absenţa unei asemenea prevederi exprese.

În al doilea rând, noi vedem sistemul de pensii într-o reformă globală, care aglutinează şi componenta publică, şi componenta privată, de administrare privată. Aşa încât există o legătură foarte importantă între acest sistem public. Şi nu aş aminti decât sistemul de plată a contribuţiei şi de utilizare a contribuţiei de asigurări sociale între cele două sisteme, care face necesară, repet, prevederea explicită a existenţei unui sistem de asigăriri a căror reglemenare să se facă printr-o lege specială.

În al treilea rând, absenţa menţiune exprese ar putea conduce la ideea că se creează un sistem privat de pensii, ceea ce nu-i adevărat. Noi acolo spunem în text "societăţi private de administrare a prestaţiilor de asigurări sociale". Deci, administrarea este privată, nu sistemul. Ceea ce vrea să sublinieze că reforma noastră în materie de asigurări sociale are patru componente. Nu este o reformă numai a sistemului public.

Pentru toate aceste motive, vă rog să înţelegeţi de ce este importantă prezenţa explicită a acestui text.

Nu mai aduc în discuţie faptul că şi în Legea asigurărilor de sănătate există un asemenea text permisiv care permite asigurări private. Pe nimeni n-a deranjat. Deşi acolo nu s-a conceput încă sistemul. Aici el există deja conceput în ansamblu. Deci, un sistem de trei legi, care reglementează materia asigurărilor.

Deci, nu e problemă nici de tehnică legislativă aici. Este o problemă de gândire globală a reformei în acest sistem, motiv pentru care prezenţa textului este obligatorie.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da.

În acest moment trecem la vot şi supunem întâi votului dumneavoastră propunerea de eliminare a art.11.

Deci, vă reamintesc: suntem la poziţia 11 din raportul comisiei de specialitate.

Cine este pentru eliminarea textului art.11? Vă rog să număraţi. 57 de voturi pentru, insuficiente pentru a fi adoptat.

Supun votului dumneavoastră art.11, aşa cum a fost întocmit de iniţiator, cu menţiunea că el va deveni art.10, după renumerotare.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 85 de voturi pentru.

Deci, această propunere a fost adoptată în majoritate.

La poziţia 12 din raportul comisiei de specialitate este Capitolul II, şi anume "Bugetul asigurărilor sociale de stat".

Domnule deputat Buzatu, aveţi un comentariu de făcut, da?

Domnul Dumitru Buzatu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Îmi dau seama că o să creez o anumită antipatie prin propunerea pe care am să v-o fac. Spunând de la început că-mi susţin propunerea de eliminare, vă rog să votaţi împotriva ei. Pentru că, dacă aţi început să votaţi într-un mod absurd la art.11, ar însemna să fiţi inconsecvenţi acum, dacă .....

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog să nu calificaţi votul colegilor dumneavoastră. Vă rog să vă referiţi la Capitolul II.

Domnul Dumitru Buzatu:

Doamnă preşedinte, vă rog foarte mult să nu mă întrerupeţi.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Ba, vă întrerup!

Vă rog să vă referiţi la Capitolul II. Acesta este subiectul discuţiei.

Domnul Dumitru Buzatu:

Doamna preşedinte, vă rog să nu mă întrerupeţi. Să ştiţi că eu nu sunt chiar atât de răbdător ca unii dintre colegii mei, pe care dumneavoastră, în mod repetat îi întrerupeţi atunci când se află la microfonul Camerei.

Sunt în limitele regulamentului şi vă rog să-mi permiteţi să vorbesc.

(Rumoare)

De ce am propus eliminarea alin.1 al art.12? Pentru simplul fapt că este inutilă o asemenea prevedere.

Cu ce altceva ar putea să se ocupe bugetul asigurărilor sociale de stat?

Deci, e o formulare redundantă şi argumentul pentru respingere este extrem de puternic, respins la vot.

Vă rog să acceptaţi această eliminare.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, domnule deputat, propuneţi eliminarea titlului Capitolului II, da? Asta este propunerea dumneavoastră, dacă am înţeles bine.

Dacă mai sunt comentarii cu privire la titlul Capitolului II.

Nu sunt comentarii.

Supun votului dumneavoastră propunerea de eliminare a Capitolului II, cu titlu, cu tot.

(Rumoare)

Domnul Dumitru Buzatu:

Doamnă preşedinte, eu nu am propus eliminarea capitolului!

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Este vorba de titlul Capitolului II. De aceea v-am şi atras atenţia care este subiectul discuţiei, domnule deputat!

Domnul Adrian Valentin Iliescu (din bancă):

Doamnă preşedintă, s-a greşit!

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Aţi greşit. Păi, eu am văzut că aţi greşit. Dar dumneavoastră aţi vrut, de fapt, să calificaţi votul colegilor, nu altceva.

Este vorba despre titlul Capitolului II.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Evident, majoritatea.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Deci, titlul Capitolului II a fost adoptat în unanimitate.

La poziţia 13 din raportul comisiei de specialitate, este vorba despre art.12 din proiectul de lege, care, după renumerotare, acum va deveni art.11 şi comisia ne propune textul iniţiatorului, bineînţeles, cu noul număr.

Vă rog. Domnul deputat Ana.

Vă rog să vi-l susţineţi, dacă aveţi amendament de eliminare.

Domnul Gheorghe Ana:

Doamnă preşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

În construcţia bugetară nu întâlnim noţiunea de "rezultate". Rezultatele apar întotdeauna în bugetele de venituri şi cheltuieli ale operatorilor economici.

Prin rezultate financiare, noi înţelegem aspectul dat de marja dintre veniturile mai mari decât cheltuielile sub forma profitului, sau invers, cheltuielile, marja dată dintre cheltuielile mai mari decât veniturile sub forma pierderilor.

În bugetul de stat, ca şi în bugetul asigurărilor sociale de stat, noţiunea de "rezultate financiare" observaţi că nu îşi găseşte locul.

În această situaţie, eu vă propun să fiţi de acord ca acest alineat să aibă următoarea configuraţie: "Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului public de asigurări sociale".

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, o să discutăm acest articol pe alinete, pentru că sunt mai multe amendamente şi respinse.

Deci, la alin.1 avem propunerea de amendare a domnului deputat Ana şi domnul deputat Buzatu, înţeleg că-şi menţine propunerea de eliminare, respinsă de comisia de specialitate.

Mai sunt intervenţii pe alin.1 din art.12 din proiect? Nu mai sunt.

O să vă supun în ordine propunerea de eliminare.

Cine este pentru eliminarea alin.1? Vă rog să număraţi. 48 de voturi pentru, insuficiente pentru a se obţine eliminarea.

Îl rog pe domnul deputat Ana să dea în scris amendamentul. Eu mi l-am notat şi vi-l citesc.

O formulare corectă din punct de vedere al denumirilor financiare, şi anume, alin.1 va suna: "Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului public de asigurări sociale".

Vă rog s-o scrieţi domnule Ana şi s-o daţi la compartimentul de tehnică legislativă.

Cine este pentru această formă amendată a alin.1, vă rog? Majoritatea.

Deci, forma amendată a alin.1 a fost adoptată.

La alin.2.

Comisia nu a propus nici un fel de amendament.

Dacă nu mai sunt intervenţii, vă supun forma propusă de iniţiator şi susţinută de comisie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Deci, alin.2 a fost votat în unanimitate.

Alin.3, forma iniţiatorului, adoptată de comisie.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi alin.3 a fost votat în unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art.12 care, după renumerotare, va fi 11, în întregime.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Evident, majoritatea.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Deci, şi art.12 din proiectul de lege – am să rog compartimentul juridic să fie atent la renumerotare, că eu s-ar putea să scap cifrele din vedere.

Suntem la poziţia 14 din raportul comisiei de specialitate.

Referitor la art.13 din raport, comisia propune un articol cu acelaşi conţinut ca şi iniţiatorul, numai că este renumerotat. Acesta va fi art.12.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Supun votului dumneavoastră art.13 din proiect, renumerotat 12.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Deci, acest articol a fost votat în unanimitate.

La poziţia 15 din raportul comisiei de specialitate avem în discuţie art.14 din proiect, după renumerotare – 13. Comisia a fost de acord cu textul iniţiatorului, numai că-i schimbăm numărul de ordine.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru art.13? Vă mulţumesc. Majoritatea.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi acest articol a fost votat în unanimitate.

La poziţia 16 din raportul comisiei de specialitate, art.15 din proiectul de lege, renumerotat 14, are o mică modificare operată de comisie, pentru ca să se facă trimiterile corecte din lege. Şi art.12, prezentat în amendamentul comisiei, va deveni 13, conform celor adoptate de noi în plen.

Dacă sunt comentarii?

Domnul deputat Ana.

Domnul Gheorghe Ana:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Principalele surse de constituire a veniturilor rămân, evident, cotizaţiile proporţionale de la salariat de la patron, fructificarea disponibilităţilor prin dobânzi şi, în ultimă instanţă, eventualul dezechilibru poate fi acoperit prin transferul de la bugetul de stat.

Regula aceasta nu este neapărat o originalitate românească. Se întâlneşte în toate sistemele de asigurări sociale de stat.

Deci, şi intervenţia, în ultimă instanţă, a bugetului de stat.

În această situaţie, daţi-mi voie să vă solicit ca şi dumneavoastră să fiţi de acord că, dacă facem excepţie de la prevederea generală şi spunem că excedentele se translocă pentru exerciţiul financiar următor, în această situaţie, este logic ca să vă cer să fiţi de acord ca eventualele transferuri să fie deduse din aceste excedente înainte de a căpăta ele forma definitivă.

Cu alte cuvinte, nu putem să translocăm în exerciţiul următor un effort deja înglobat în veniturile bugetului asigurărilor sociale provenit de la bugetul de stat, din ce? Din impozite, taxe şi alte venituri cu caracter fiscal sau nefiscal.

Şi, de aceea, vă rog să aveţi bunăvoinţa să acceptaţi dumneavoastră, domnule ministru, şi distinsa comisie, ca, după punctul care încheie fraza la alin.1, să punem de fapt virgulă şi să spunem: "după restituirea transferurilor primite de la bugetul de stat".

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, domnule ministru, şi reprezentanţii comisiei.

Domnule ministru, vă transmit ce a spus .....

Sunteţi ce acord cu această adăugire la alin.1, da?

Comisia este de acord?

Deci, şi iniţiatorul este de acord.

Şi comisia este de acord, da?

Rog liderii grupurilor parlamentare să solicite membrilor acestor grupuri să vină în sală.

Deci, şi comisia este de acord.

O să începem votul pe alin.1 de la art.14, aşa cum a fost amendat de domnul deputat Ana.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Este, evident, majoritatea.

Este cineva împotrivă? Un vot împotrivă.

Se abţine cineva? Nimeni.

Cu majoritate de voturi, alin.1 a fost votat în forma amendată.

Alin.2, în care înlocuim art.12 cu art.13.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Alin.2 a fost votat în unanimitate.

Alin.3 – text nemodificat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Supun votului dumneavoastră art.14, nou, numerotat 14, în întregime.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Evident, majoritatea.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Art.14, poziţia 16 din raport, a fost votat în unanimitate.

Poziţia 17 din raportul comisiei de specialitate, art.15, nou, renumerotat.

Comisia nu a modificat textul iniţiatorului.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Deci, art.15, după noua renumerotare, a fost votat în unanimitate.

Poziţia 18 din raport, art.16 după noua numerotare.

Dacă sunt comentarii?

Domnul deputat Sârbu.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

La pct.18 din raport, noi am propus o modificare în sensul ca pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, după epuizarea fondului de rezervă, bugetul de stat să completeze acest deficit până la o valoare de înlocuire de 60%.

Este o formă, să zic aşa, prin care se garantează o anumită putere reală de cumpărare a pensiilor şi este în convergenţă cu prevederi constituţionale.

De aceea, eu vă propun ca acest articol să aibă următoarea formulare. Vrea să vă spun, cred dintr-o scăpare, a fost introdus, a fost menţinut acesta în mod excepţional, în situaţii temeinic motivate.

După opinia mea, pensiile, sau valoarea reală a pensiilor trebuie asigurată în orice moment, nu în situaţii excepţionale, sau în situaţii temeinic motivate.

De aceea, vă propun formularea următoare: "Pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, după epuizarea fondului de rezervă, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se completează cu sume care se alocă de la bugetului statului până la asigurarea unei rate de înlocuire de 60%.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Din amendamentul care figurează la "respinse" aţi eliminat prima parte. Se începe cu "pentru...".

Doamna deputat Smaranda Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Vă mulţumesc, domnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

De fapt acest amendament vorbeşte de o pensie mai mare care să asigure un grad de înlocuire de 60% faţă de venitul salarial şi nu de 50% aşa cum a fost el dimensionat în acest sistem public de pensii. Nu este vorba de deficit acoperit de către stat, este vorba în subsidiar de acest lucru, este vorba de o altă dimensionare a sistemului public pe care ea nu o are. După cum ştiţi, ca orice sistem, el a fost dimensionat într-un anume fel, pe un număr de contribuabili mai mulţi decât în prezent cu 2 milioane şi pe actuala contribuţie care are 23 plus 7% funcţie de momentul plăţii. Dacă dorim ca un alt grad de înlocuire a veniturilor salariale prin pensie să fie asigurat de către acest sistem public de pensii, atunci va trebui fie să avem mai mulţi contribuabili, lucru imposibil deocamdată, şi aşa avem 2 milioane mai mulţi, sau să mărim contribuţia. Or, chiar distinşii colegi din Opoziţie s-au opus la mărirea contribuţiei şi aşa destul de mare în prezent. Deci acesta este sistemul dimensionat, acesta este sistemul care poate face faţă pensiilor în regim public. Pentru a ajunge la un grad de înlocuire de 80-85% avem sistemul obligatoriu, gestionat pivat, care va aduce pensii suplimentare, în stare să aducă gradul de înlocuire la 80-85%. Deci nu este realist, nu este rezonabil şi nu este calculat în acest fel.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Domnul deputat Valentin Iliescu.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Stimaţi colegi,

Aş vrea să vă rog să fiţi foarte atenţi la votul pe care îl veţi acorda, pentru că această problemă a ratei de înlocuire propusă prin amendamentul colegilor noştri este un punct cheie al acestei legi.

Am ajuns, iată, la aproape 2 ani de când sistemul public de pensii a ajuns să fie permanent alimentat de bugetul de stat. Dacă facem acest lucru, haideţi, prin acest amendament, acela de a asigura şi de a menţiona clar în corpul legii că pensiile garantate reprezintă 60% din salariul plătit, să acceptăm acest amendament şi în acest fel cred eu că putem şi avem o garanţie sigură că aceşti bani care vin de la buget contribuie în mod esenţial la creşterea pensiilor actuale în plată. Din partea Grupul parlamentar al PUNR susţinem acest amendament, este foarte corect şi am fi foarte bucuroşi să-l acceptaţi.

Doamna Paula-Maria Ivănescu:

Da. Mai sunt comentarii, domnule deputat Buzatu? Da.

Domnul Dumitru Buzatu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Încet, încet ajungem la ora adevărului în legătură cu adoptarea art.11, prin care am stipulat că pot funcţiona şi sisteme private de pensii. Deci, practic, prin neasigurarea acestei rate de înlocuire de 60%, în medie, în raportul dintre pensie şi salariu se urmăreşte să se lase un câmp deschis cât mai larg fondului privat de pensii, fFondurilor publice, de fapt, de pensii, dar care urmează a fi administrate privat. Este prima încercare, vor mai urma şi altele, prin propunerile care vor fi făcute atunci care se va stabili rata de înlocuire pensie în raport cu salariul, şi cu claritate deja se conturează această înfruntare, care doreşte să mascheze o rată de înlocuire cât mai mică, în medie de 50%, pentru a se face loc fondurilor private, fondurilor administrate privat, şi a se da unor societăţi care, probabil, sunt deja constituite disponibilităţi băneşti pentru utilizare.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula-Maria Ivănescu:

Avem toate argumentele, dar întrerupem discuţia la poz. 18 din raport, referitor la art.16, pentru că deja am depăşit ora anunţată pentru votul cu care am rămas datori joia trecută.

Vă reamintesc că discuţile asupra cererii adresate Parlamentului României de către ministrul Justiţiei de ridicare a imunităţii domnului deputat Gabriel Bivolaru au fost încheiate săptămâna trecută joi 25 febr. Astăzi ne rămâne numai să trecem la votul secret cu bile. Înainte de a trece la votul efectiv, domnul deputat Miron Mitrea are o intervenţie pe o procedură stabilită joia trecută şi nerealizată.

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Joi, după ce în numele Grupului parlamentar al PDSR am prezentat poziţia noastră şi aceea că noi considerăm că votul pentru ridicarea imunităţii trebuie să fie pozitiv şi grupul nostru va vota pentru, am atras atenţia însă că avem o reţinere privind modul în care procedura arestării domnului Bivolaru Gabriel poate să fie folosită politic de către partidele din Opoziţie, de la Putere împotriva imaginii partidului nostru.

Ca să ne asigurăm asupra modului sau bunei intenţii a partidelor din actuala coaliţie am propus pentru astăzi dimineaţă la ora 9 întâlnirea liderilor politici, lideri de grupuri parlamentare şi a ministrului Justiţiei. Cred că era elegant, cel puţin, dacă nu altfel, să fim anunţaţi că, în mod unilateral, dumneavoastră aţi anulat această întâlnire şi să nu fim puşi în situaţia extrem de neplăcută să ne prezentăm şi să aşteptăm apoape 40 de minute prezenţa dumneavoastră. Acest lucru nu va influenţa modul în care noi privim această problemă a ridicării imunităţii domnului deputat Bivolaru, însă, sigur am vrut să spun, cu tot regretul, că ne aşteptam la mai multă înţelegere şi mai mult respect pentru instituţia în care lucrăm şi pentru noi care suntem colegi.

Îmi pare rău că a trebuit să fac această intervenţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

În timp ce domnul coleg deputat Miron Mitrea ne spunea poziţia grupului său parlamentar, reprezentanţii televiziunii luau interviuri în sală.

Vă rog frumos, să nu mai faceţi lucrul acesta, este neregulamentar să se acorde interviuri în sala de şedinţe.

Domnul ministru Valeriu Stoica şi apoi domnul deputat Gaspar şi am încheiat-o cu luările la cuvânt.

Domnul Valeriu Stoica:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Regret neînţelegerea care a avut loc de dimineaţă la ora 9. Eu sunt dator să spun că am fost, să zic aşa, dezinformat, mi s-a spus că nu se mai ţine această întâlnire de la ora 9, am dat telefon special aici la Cameră şi mi-a spus că s-a amânat pentru ora 11, probabil că a fost o confuzie între întâlnire şi vot şi din cauza aceasta eu nu am putut participa dimineaţă la ora 9. Îmi cer scuze tuturor celor care au fost acolo şi, repet, cred că este elegant şi normal din partea mea să îmi cer iertare pentru faptul că nu am fost la ora 9 prezent la această întâlnire.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamnă preşedinte,

Domnilor colegi,

Domnule ministru,

Eu vreau numai să se constate următoarea situaţie. Intervenţia mea să nu o consideraţi ca pe o intervenţie de a bloca votul.

Potrivit Constituţiei, Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni în prezenţa majorităţii membrilor săi. Actul prin care Camera va consemna hotărârea ce se va da cu privire la această cerere este un proiect de hotărâre.

În mod normal, comisia sesizată în fond, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi trebuia ca raportul pe care l-a depus să fie însoţit de un proiect de hotărâre. Şi vreau să vă spun că acest proiect de hotărâre are importanţă deosebită, că, pe baza lui, pe baza acestui proiect de hotărâre, care se va publica în Monitorul Oficial, urmează după aceea să se desfăşoare toată procedura. Vreau să reamintesc colegilor că ori de câte ori se face o cerere şi am să vă dau exemplu, cererile pe care preşedintele le-a adresează Parlamentului, în legătură cu aprobarea trimiterii unor trupe în afara ţări, de pildă; totdeauna comisia sesizată în fond, Comisia pentru problemele de apărare, a însoţit raportul cu acest proiect de hotărâre.

Doamnă preşedinte, eu consider că este absolut normal, pentru a da posibilitatea, şi e absolut necesar, celor care vor redacta hotărârea ca domnul ministru al Justiţiei să precizeze calificarea juridică a faptelor pentru care se va vota ridicarea.... (Gălăgie. Fotoreporteri şi ziarişti.)

Doamnă preşedinte, dacă acesta este un mod de a ....

Doamna Paula-Maria Ivănescu:

Domnule ministru al Justiţiei, vă rog să fiţi atent!

Un moment, domnule deputat.

Toată lumea să ia loc în bancă. Cei care nu sunt membri ai Camerei Deputaţilor, cu excepţia operatorilor TV, vă rog să părăsiţi Camera.

Doamnelor şi domnilor colegi, vă rog să luaţi loc în bănci. Este, inclusiv, valabil şi pentru Grupul parlamentar al PD.

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamnă preşedinte,

Înainte de a proceda la vot, vă rog să invitaţi pe ministrul Justiţiei sau pe preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, să se poată consemna în stenogramă exact situaţiile pentru care se cere ridicarea imunităţii parlamentare. Este absolut necesar să se dea calificarea faptelor, pentru că, cunoaşteţi foarte bine, stimaţi colegi, proiectul de hotărâre iniţiat de domnul vicepreşedinte Vasile Lupu cu privire la modificarea textului cu privire la ridicarea imunităţii parlamentare, unde se spune foarte clar: "Descoperirea ulterioară a unor noi fapte impun o nouă cerere de trimitere în judecată". Deci trebuie să fie foarte clar menţionate acum care sunt faptele, care este calificarea lor juridică în legătură cu cazul pe care trebuie să-l votăm. A fost această scăpare că nu s-a redactat proiectul de hotărâre, dar cred că se poate printr-o intervenţie la microfon să clarificăm acestă situaţie.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Eu, sigur, o să dau curs cererii dumneavoastră, dar mi se pare foarte clară cererea ministrului Justiţiei, o avem cu toţii, a avut-o şi comisia, am avut-o cu toţii în mapele noastre, în casetele noastre. Sigur că da, totuşi domnul ministru al Justiţiei să precizeze încă o dată această calificare a faptelor.

Domnule ministru, da, vă consultaţi cu comisia de specialitate.

Doamnelor şi domnilor colegi, vă rog luaţi loc în băncile dumneavoastră.

Domnul ministru al Justiţiei Valeriu Stoica.

Domnul Valeriu Stoica:

Am înţeles intervenţia domnului Gaspar, dar cred că domnia-sa, la dezbaterea care a avut loc săptămâna precedentă, nu a sesizat precizarea pe care am făcut-o în mod expres. Într-adevăr a fost formulată anul trecut o cerere de ridicare a imunităţii parlamentare, ca urmare a efectuării expertizei solicitate chiar de către domnul Bivolaru, s-a ajuns nu la descoperirea altor fapte care n-ar fi fost avute în vedere, ci este vorba de aceleaşi fapte care au fost stabilite iniţial, dar care nu erau încadrate în cererea iniţială pe care am trimis-o.

În completarea pe care am făcut-o, am precizat acest lucru şi din cauza aceasta a fost nevoie de un aviz suplimentar al comisiei juridice. Dacă n-ar fi fost vorba de această completare, nu mai era nevoie de nici un aviz suplimentar al Comisiei juridice. Avizul a fost dat de Comisia juridică tocmai pentru că a fost completată cererea iniţială, dar nu cu fapte noi, ci cu o încadrare juridică corectă, pe care specialiştii, în urma efectuării expertizei, repet, efectuată chiar la cererea domnului Bivolaru au făcut-o tuturor faptelor din cauză.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

În acest moment am încheiat toate discuţiile, vă reamintesc ultimul paragraf din art.176 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, unde se specifică: "Camera Deputaţilor hotărăşte prin vot secret asupra cererii cu majoritatea de 2/3 din numărul membrilor". Vom trece la votul secret cu bile şi vă reamintesc că bila albă în urma albă şi bila neagră în urna neagră înseamnă vot pentru ridicarea imunităţii deputatului Gabriel Bivolaru. Bila neagră în urna albă şi bila albă în urna neagră înseamnă vot contra ridicării imunităţii domnului deputat Gabriel Bivolaru.

Domnule secretar, vă rog să începeţi apelul în vederea votului secret. Şi solicit chestorii să vină la procedura de înmânare a bilelor. Domnii chestori? Vă rog, doi domni chestori.

Vă rog, domnule secretar.

Domnii deputaţi care se aud strigaţi să spună şi prezent şi apoi să vină să-şi exercite dreptul la vot.

Domnul Kovács Tiberiu-Csaba:

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Am să vă rog, domnii... Numai puţin. Domnilor fotoreporteri, vă rog, votul este secret, nu mai filmaţi cu insistenţă ceea ce se votează acolo.

Vă rog, domnilor deputaţi, după ce aţi votat, ocupaţi-vă locurile în bănci. Deci, domnilor deputaţi, vă rog frumos să vă ocupaţi locurile în bănci, lăsaţi loc liber pentru circulaţia colegilor care votează. Continuaţi, domnule secretar.

Domnul Kovács Csaba-Tiberiu:

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog, doamnelor şi domnilor colegi, să nu părăsiţi sala. ne continuăm lucrările dezbătând Legea pensiilor, până primim rezultatul scrutinului de astăzi.

Membrii Biroului permanent să meargă la sala de şedinţe pentru a efectua numărătoarea.

Doamnelor şi domnilor colegi, vă rugăm să aveţi răbdare 5-10 minute pentru a vă comunica rezultatul votului.

Dau cuvântul domnului secretar Kovacs ca să vă citească rezultatul votului de astăzi şi hotărârea Camerei Deputaţilor.

Domnul Kovács Csaba-Tiberiu:

"Proces-verbal referitor la rezultatul votului exprimat de către deputaţi asupra cererii ministrului justiţiei privind ridicarea imunităţii parlamentare şi aprobarea posibilităţii reţinerii, arestării, percheziţionării şi trimiterii în judecată penală a domnului deputat Gabriel Bivolaru.

În temeiul prevederilor art.110 alin.2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, ca urmare a verificării şi numărării voturilor exprimate de către deputaţi prin vot secret cu bile asupra cererii ministrului justiţiei privind ridicarea imunităţii parlamentare şi aprobarea posibilităţii reţinerii, arestării, percheziţionării şi trimiterii în judecată penală a domnului deputat Gabriel Bivolaru, membrii Biroului permanent au constatat următoarele: numărul total al deputaţilor - 342, numărul deputaţilor prezenţi - 293, numărul total de voturi exprimate - 293, numărul de voturi anulate – l, numărul de voturi valabil exprimate – 292, din care, voturi pentru aprobarea cererii – 242; voturi contra – 50.

În conformitate cu prevederile art.176 alineatul ultim din regulament, Camera Deputaţilor hotărăşte aprobarea cererii ministrului justiţiei privind ridicarea imunităţii parlamentare şi aprobarea posibilităţii reţinerii, arestării, percheziţionării şi trimiterii în judecată penală a unui deputat, cu majoritatea de două treimi din numărul deputaţilor.

În consecinţă, pentru aprobarea cererii este necesar votul pentru a cel puţin 229 deputaţi. Având în vedere că din totalul de 342 de deputaţi, 242 au votat pentru aprobarea cererii, iar 50 au votat contra, Camera Deputaţilor constată că a fost întrunită majoritatea cerută de art.176 alineatul ultim din regulament şi, ca urmare, cererea ministrului justiţiei a fost aprobată". Semnează membrii Biroului permanent.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Continuăm lucrările Camerei Deputaţilor cu discuţiile asupra proiectului de Lege a pensiilor. Domnul deputat Miron Mitrea, poftiţi.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Doamna preşedinte,

În numele Grupului parlamentar al Partidului Democraţiei Sociale din România, vă rog să ne daţi o pauză de 15 minute de consultări privind modul în care vom vota aceste articole.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Această pauză se acordă până la ora 14, când ne reântâlnim în plen pentru sesiunea de după-amiază.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Pentru a putea să începem sesiunea de după-amiază a zilei de astăzi, ne trebuie cvorum, care în acest moment nu este îndeplinit. De aceea, rog pe domnul secretar să facă apelul nominal.

Şi vreau să anunţ că acest apel nominal va avea consecinţele prevăzute de regulament, de a fi suspendate drepturile băneşti pe ziua de astăzi.

Domnul Kovács Csaba-Tiberiu:

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Dacă aţi terminat de strigat apelul, cei care aţi venit după, vă rog să mergeţi la domnul secretar. Este evident că este îndeplinit cvorumul de şedinţă.

(domnii deputaţi care au intrat în sală ulterior apelului îşi confirmă prezenţa la secretariatul de şedinţă.)

Am să-i rog pe doamnele şi domnii deputaţi să rămână în sală, pentru că avem voturi importante, la o lege extrem de importantă, precum este Legea pensiilor.

Am rămas, în şedinţa de dimineaţă, la pct. 18 din raport, care se referă la art. 16, după noua numerotare. Discuţiile pe marginea acestui articol s-au încheiat, la cererea Grupului parlamentar al PDSR a avut loc o pauză de consultări şi îl invit pe domnul deputat Marian Sârbu să ne prezinte poziţia grupului său în legătură cu amendamentul propus şi respins de comisie.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc, doamnă preşedintă. Era bine dacă s-ar fi aflat în sală şi domnul ministru, pentru că am avut o discuţie în această pauză.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Numai un moment, dacă vreţi, să-l chemăm în sală, pentru că era aici adineaori. O să sosească, vă rog să aşteptaţi un moment, până revine domnul ministru în sală. A revenit, puteţi să continuaţi.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Este în mod indiscutabil un articol foarte important şi fireşte că nu ar trebui să trecem peste el aşa cum un reprezentant al mass-media vorbea de curând despre bugetul de stat, că a trecut ca acceleratul printr-o gară, de-asta, rurală. Deci, v-aş ruga, stimaţi colegi, să acordăm cât mai multă atenţie acestui articol, pentru că el, în cazul în care s-ar adopta, ar putea să asigure o garanţie din partea statului pentru un anumit nivel minim necesar pentru valoarea pensiei.

Discutând şi cu domnul ministru în această pauză, am ajuns la concluzia că păstrarea formei în care, la începutul frazei, se vorbeşte despre noţiunea de "situaţie total excepţională", cu care am fost de acord, din acest punct de vedere, vă sugerez ca amendamentul să sune în felul următor: "În mod excepţional, în situaţii temeinic motivate – aşa cum este de acord şi reprezentantul Guvernului – pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, după epuizarea fondului de rezervă, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se completează cu sume care se alocă de la bugetul statului, până la asigurarea unei valori de înlocuire de 60%."

Deci, Grupul parlamentar al PDSR a fost de acord că o astfel de variantă trebuie acceptată numai atunci când bugetul asigurărilor sociale de stat nu are suficiente resurse pentru a acorda pensiile în mod normal, dar că, atunci când este nevoie de acoperirea de la bugetul de stat cu un anumit deficit, acest transfer să fie suficient pentru a acoperi cel puţin o valoare de înlocuire de 60% a pensiilor.

Colega noastră, doamna Dobrescu, spunea mai devreme că nu ar fi necesară o astfel de adăugire, având în vedere că prin sistemul privat al fondurilor universale se poate creşte până la o valoare de acoperire, până la 85%... De acord cu dumneaei, numai că aceste fonduri nu vor începe să presteze anuităţi - adică, serviciile pe care ele le prefigurează, respectiv pensii private - decât după 20 de ani de la intrarea în vigoare a legii. Aşadar, o mare parte a celor care sunt actualmente în sistemul public şi care vor intra în sistemul public nu vor intra în sistemul de administrare privată.

Eu vă solicit să votaţi acest amendament, tocmai pentru a asigura un minim garantat de 60% al valorii de înlocuire a pensiilor. Acesta să fie garantat de bugetul de stat. Considerăm că este o obligaţie absolut firească, având în vedere că de multe ori bugetul asigurărilor sociale de stat este folosit pentru diferite criterii pe care trebuie să le respecte bugetul consolidat al statului, dar de cele mai multe ori bugetul de stat nu ajută în mod substanţial bugetul asigurărilor sociale de stat. Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Din partea iniţiatorilor? Domnul ministru Athanasiu.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aşa cum am precizat foarte clar în debutul discuţiilor care au ca obiect acest proiect de lege, el are în vedere o altă formulă şi o altă bază de calcul pentru stabilirea pensiilor, lucru care este evidenţiat în textele care se referă direct la chestiunea în discuţie. Or, ceea ce ni se propune prin acest amendament care a fost respins, de altfel, şi în comisie, lucru consemnat în raport, este ca un sistem public – lucru care ţine de misiunea lui – să garanteze, la un moment dat, într-o situaţie de dificultate economică, transferul sumelor necesare pentru plata drepturilor de pensie stabilite potrivit legii.

Dar legea stabileşte modul de calcul. Sigur că pot fi situaţii în care din contribuţii nu există suficiente venituri pentru a plăti pensiile, în condiţiile pe care legea le stabileşte. Această situaţie este una din cele excepţionale, şi ea va determina, evident, intervenţia statului, prin alocarea de la bugetul de stat a sumelor necesare în completare pentru plata drepturilor în cuantumul şi potrivit formulei de calcul pe care acest proiect de lege le prevede.

Ceea ce ni se propune acum este o discuţie legată de rata de înlocuire a venitului asigurat prin pensie. Or, eu cred că, indiferent de ce concepţie avem, de ce parte ne situăm, trebuie să discutăm acest lucru nu într-un text care vorbeşte de susţinerea unor deficite bugetare, prin care să şi ipotecăm discuţia legată de rata de înlocuire prin pensii a venitului asigurat, unde este locul normal să avem această discuţie - şi sigur că dumneavoastră veţi spune: să se majoreze, să fie mai mare! Bineînţeles, este punctul dumneavoastră de vedere şi îl vom discuta acolo -, dar nu are a se discuta acum, când noi vorbim de ceea ce este de esenţa unui sistem public de pensii, de garanţia statului de a acoperi un deficit temporar. Nu aici trebuie să spunem cât se va acoperi!

Statul, în mod normal, într-un asemenea sistem, trebuie să acopere în integralitatea lui deficitul existent, care poate fi de 100%, din contribuţii. Sigur, poate fi o ipoteză-şcoală, dar nu trebuie să o eliminăm din câmpul analizei. E posibil ca la un moment dat să nu mai existe, un timp oarecare, capacitatea obţinerii din contribuţii, care sunt sursa principală de venit pentru bugetul asigurărilor, a sumelor necesare plăţii pensiilor.

Deci, să nu confundăm acum problemele şi, sigur, discuţia o vom avea la capitolul specific al problemei, care vorbeşte de modul de calcul al pensiei şi de cât reprezintă pensia din venitul asigurat. Aşadar, v-aş ruga să spuneţi, doamnă preşedintă, sigur, acest amendament la vot, iar apoi, punctul de vedere al comisiei, pe care noi ni l-am însuşit şi care este consemnat ca amendament admis în cuprinsul raportului.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Desigur, aceasta este procedura parlamentară. Deci, în acest moment, dat fiind că în cadrul lucrărilor comisiei s-a acceptat textul iniţiatorului, aşa cum este, modificându-se numai numerotarea, vă voi supune întâi la vot amendamentul prezentat de domnii deputaţi Marian Sârbu şi Dumitru Buzatu, şi apoi, dacă acesta nu trece, vă vom supune textul iniţiatorului, acceptat şi agreat de comisie.

Cine este pentru amendamentul prezentat de domnii deputaţi Marian Sârbu şi Dumitru Buzatu, cu care iniţiatorul şi comisia nu sunt de acord, nu pe fond, ci pentru considerentul că îşi are locul într-o altă secţiune a legii. Vă rog să număraţi, domnule secretar! 50 de voturi pentru, insuficiente pentru ca acest amendament să fie acceptat.

Vă supun votului art. 16, după noua numerotare, 17 în proiectul de lege, care se află la pct. 18 din raport, în forma iniţiată de Guvern.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi! 110 voturi pentru.

Cine este împotrivă? 47 de voturi împotrivă.

Se abţine cineva? 4 abţineri.

Cu majoritate de voturi pentru, art. 16 a fost adoptat în forma prezentată de iniţiator.

La poz. 19 din raportul comisiei de specialitate, este prezent art. 17 în renumerotarea comisiei, care păstrează acelaşi text cu al iniţiatorului. Dacă sunt comentarii? Domnul deputat Ana.

Domnul Gheorghe Ana (Hd):

Doamnă preşedintă,

Stimaţi colegi,

Am sesizat şi în zilele precedente o inadvertenţă, în sensul că la sistemul public contribuie persoanele fizice sau persoanele juridice. Ne întâlnim, la lit. d), cu o noţiune care, în subsidiar, invocă o persoană juridică, dar, de fapt, nu este instituită ca atare o persoană juridică, ci e, pur şi simplu, un fond care...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat, vă întrerup, cred că dumneavoastră faceţi o confuzie! Este vorba de pct. 19 din raport, art. 18 din proiectul de lege şi 17 în renumerotare.

Nefiind comentarii, supun votului dumneavoastră articolul, după noua numerotare, 17, după vechea numerotare, din proiect, 18, poz. 19 din raport.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrvă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitate.

Supun discuţiei dumneavoastră titlul Cap. III. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Titlul Cap. III a fost adoptat în unanimitate.

La poz. 21 din raport este prezentat art. 19 din proiect, art. 18, după noua renumerotare. Dacă sunt comentarii? Vă rog, domnule deputat! La lit. b)?

Domnul Gheorghe Ana (Hd):

Nu, la lit. d). Trebuie să găsim o altă modalitate de a exprima contribuabilul. Fondul reprezintă o entitate financiară, ca să-i spun aşa, şi nu un contribuabil efectiv: nici ca persoană fizică, nici ca persoană juridică. Fondul pentru plata ajutorului de şomaj, în situaţia şomerilor, sigur că va veni, prin aparatul său, să contribuie la constituirea fondurilor pentru asigurările sociale de stat, dar în favoarea cui? În favorea subiecţilor, care sunt, de fapt, şomerii. Deci, trebuie să găsim o altă formulare şi nu poate să rămână fondul în sine.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da, vă rog, domnule ministru!

Domnul Alexandru Athanasiu:

Observaţia este corectă, pentru că fondul nu este o persoană juridică, şi noi am propune, deocamdată, raliindu-ne la poziţia exprimată de domnul deputat Ana, ca Agenţia naţională de ocupare şi formare profesională, care gestionează acest fond, să facă plata contribuţiilor datorate. Deci, este singura soluţie care împacă exigenţa relevată aici şi care, totodată, găseşte o instituţie care poate să facă aceste plăţi. Că, într-adevăr, instituţia le face, ca gestionară a acestui buget al fondului de şomaj. Cred că aceasta este soluţia plătitorului, pentru că problema era legată de plătitorul acestei contribuţii.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, în opinia dumneavoastră şi, desigur, şi cea normală, pct. d) de la acest articol ar suna: "Agenţia naţională de ocupare şi formare profesională, care gestionează fondul pentru plata ajutorului de şomaj". Este corect? Da.

Dacă nu mai sunt comentarii, supun votului dumneavoastră, cu acest amendament făcut de iniţiator şi acceptat de comisie, art. 18, renumerotat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Deci, acest articol a fost votat în unanimitate.

La poziţia 22 din raportul comisiei de specialitate este prezentat art. 19, renumerotat, fost art. 20 în proiectul de lege. Dacă sunt comentarii? Deci, comisia de specialitate a făcut amendamente. Dacă nu sunt comentarii, vă propun să votăm forma propusă de comisie pentru art. 19, renumerotat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni... O abţinere.

Cu majoritate de voturi, art. 19, renumerotat, fost art. 20 în proiectul iniţial, a fost votat cu majoritate de voturi.

La poziţia 23, pag. 19 din raportul comisiei de specialitate, comisia ne propune să introducem un articol nou, care să preia într-o nouă formulare cuprinsul alineatelor 5 de la art. 20, text iniţial, numerotat 19, după cum urmează, probabil că art. 20. Vă rog, dacă sunt comentarii?

Domnul deputat Marian Sârbu.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Vreau să vă spun aici că, deşi în comisie s-au făcut precizările necesare legate de modul cât mai corect, cât mai multă acurateţe în redactarea textului, apar nişte lucruri mai puţin corecte, aş spune eu. Deci, "... în sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt acelea din..." urmând să numerotăm pe fiecare articol, iar la literele b), c) şi d) se reiau nişte...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

... "cele din".

Domnul Marian Sârbu:

Exact, "... cele din".

"Cele din" la lit. b) de anulat, trebuie eliminat, "cele din" de la lit. c), şi "cele din" de la lit. d), astfel încât să urmeze numerotarea aşa cum trebuie.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, textul să fie corect gramatical. Da.

Dacă sunt comentarii?

Cu modificările care privesc corectitudinea gramaticală, supun votului dumneavoastră art. 20, un articol nou propus de comisia de specialitate.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? O abţinere.

Deci, acest articol nou, art. 20 a fost votat cu majoritate de voturi.

Da. Vă rog, domnule ministru.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Aş ruga Camera Deputaţilor să fie de acord ca la lit. d), unde este este vorba de activităţile artistice, să rămână textul pe care l-am avut noi iniţial, sau textul din raport, dar fără ultima parte a lui, respectiv, după anexa 2 să se pună punct.

De ce? Pentru că aici este vorba de "activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în anexa 2, în instituţii de artă şi cultură, care funcţionează potrivit legii, sau ca persoană fizică autorizată".

Eu cred că această încercare de explicitare, foarte detaliată, face mai rău pentru acurateţea textului. Dacă lăsăm: "activitatea artistică în profesiile prevăzute în anexa nr. 2" nu facem nici o limitare, care, după aceea s-ar putea dovedi contraproductivă şi nu deranjează deloc, de altfel nici intenţia comisiei care şi ea a vrut, dar a vrut să fie foarte precisă, putând să restrângă câmpul de aplicare a acestui text.

Am această rugăminte, pentru a nu limita dreptul acestor persoane la exercitarea acestor beneficii determinate de locurile de muncă, inclusiv cele care sunt legate de activitatea artistică. Deci, nu amendează pe conţinut textul, dar îl face aplicabil într-o modalitate, spun eu, mai corectă. Altfel, s-ar putea să apară diminuări sau restrângeri în exercitatea acestui drept.

Aş avea rugămintea să fie primită această amendare, pe care noi o aveam în textul iniţial şi care a fost, de altfel, propusă doar în raportul comisiei.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. O să vă rugăm să mergeţi în ritmul în care discutăm, adică să nu veniţi cu propunerea după ce am votat.

Dar, pentru că este păcat să nu luăm în calcul cele spuse de iniţiator, rog să se pronunţe comisia. Deci, vă rog la microfon.

Domnul Valentin Iliescu:

Pentru a ţine cont şi de propunerea domnului ministru şi pentru a face o treabă de bună calitate, aş ruga să revenim asupra votului, să lăsăm această lit. d) la dezbaterea de joi dimineaţă, astfel încât să dăm textului final forma cea mai corectă şi să nu existe inadvertenţe, inclusiv cu titlul anexei la care face referire lit. d) a articolului respectiv.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, doamnelor şi domnilor coleg, noi, cei prezenţi în Camera Deputaţilor, am votat articolul nou introdus, dar pentru că suntem deschişi la o formă corectă şi corespunzătoare a legii, aşteptăm propunerea comisiei de specialitate joi dimineaţă, pentru alin. d), pentru pct. d) din art. 20 şi, în momentul în care ni se prezintă forma corespunzătoare din punctul de vedere al comisiei, vom modifica alin. 2 şi vom revota art. 23.

Sper că sunteţi de acord cu această modalitate de lucru...

La pct. 24 din raport, figurează art. 21 din proiectul de lege şi desigur că el este renumerotat acum, probabil că a ajuns la art. 21. Da? Da. Pentru că sunt amendamente pe alineate, vom discuta acest articol pe alineate, nu-l discutăm per global. Dacă sunt amendamente pentru alin. 1 din art. 21? Dacă sunt amendamente, în afară de cel al comisiei.

Domnule deputat Zoner,

Aici doriţi? Nu.

Domnule deputat Stanca,

La alin. 1, da?

Domnul Teodor Stanca:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Doamnelor şi domnilor,

Alineatul 2 de la art. 20, după renumerotare, este un alineat cheie pentru această lege, pentru că modifică anumite prevederi în legislaţia actuală şi trebuie să vedem dacă, într-adevăr, putem accepta această modificare sau nu.

Dar, înainte de a formula un amendament pe care l-am depus la comisie, aş vrea să vedeţi că în art. 4 al acestei legi, care este esenţial pentru lege, se spune, în esenţă, că toţi cei care obţin venituri, indiferent că sunt cu contract de muncă, convenţii civile, profesii libere sau în activităţi private trebuie să contribuie la fondul de asigurări sociale. Deci, asta este, mă rog, regula generală.

Dacă un pensionar îşi continuă activitatea, indiferent că este cu contract de muncă sau într-o altă activitate, el ar trebui să se încadreze în prevederile art. 4, deci să contribuie la fondul de asigurări sociale.

A veni cu această precizare, din alin. 2, în care se spune: "Pensionarii care se regăsesc în una din situaţiile prevăzute la art. 4 alin. 1, punctele 1, 2, 4, 5 ş 6 nu datorează contribuţia de asigurări sociale", asta înseamnă că, după perioada de activitate, după vârsta standard, cum se numeşte ea, pensionarul dacă-şi continuă activitatea, sigur că va avea un venit, dar dacă nu contribuie, nu va mai avea dreptul la recalcularea pensiei, sau la adaosuri la pensia obţinută în baza algoritmului de calcul, să spunem, după noua lege, în care se spune că: "... pentru fiecare an de activitate se stabileşte un număr de puncte, ca raport între câştigul mediu realizat şi salariul mediu pe economie".

Acest lucru face ca anumite drepturi obţinute până în acest moment prin Legea nr. 3, modificată, prin Legea nr. 53, prin alte legi speciale, cum ar fi Legea nr. 117, Statutul Personalului Didactic, Legea nr. 92, Ordinul nr. 55, chiar şi în Statutul Funcţionarului Public, se prevede dreptul de a continua activitatea, de a considera activitatea în prelungire ca făcând parte din vechimea în muncă şi, ca atare, în mod normal, ar trebui ca această perioadă să-i aducă şi un spor la pensie.

Or, dacă noi facem această precizare, pensionarii a căror activitate este cerută în diverse activităţi, cum ar fi cercetare, învăţământ, sănătate, cultură, nu numai că se expun în această perioadă unor noi riscuri, nu mai pot să beneficieze de un anumit spor firesc la pensie. Deci, este un pas în urmă faţă de legislaţia actuală, zic eu, şi nu este numai punctul meu de vedere, pentru că am discutat cu foarte mulţi colegi, care au acest punct de vedere, dar, cumva, nu se aliniază nici la reglementările pe plan internaţional, unde, în foarte multe ţări, nu numai că se acceptă continuarea activităţii, dar se şi stimulează, pentru că în perioada lucrată după pensie beneficiază de anumite sporuri, de un anumit coeficient de majorare a pensiei pentru perioada respectivă.

Prin urmare, eu consider că am putea tranşa acest alineat, dacă s-ar accepta un amendament pe care eu l-am propus şi care ar suna în felul următor: "Pensionarii care se regăsesc în una din situaţiile prevăzute la art. 4 alin. 1, 2, 4, 5 şi 6 pot opta, pentru a contribui sau nu, în continuare, la asigurările sociale. În cazul în care-şi continuă contribuţia la asigurările sociale, pot beneficia de dreptul de recalculare a pensiei".

Eu consider că această formulare...

Voci din partea dreaptă a sălii:

Nu mai are sens!

Domnul Teodor Stanca:

Am putea introduce şi această opţiune, pentru că s-ar putea ca unii, care au altă activitate după pensie, să nu mai fie interesaţi să cotizeze şi deci să nu mai pretindă a li se putea acorda un spor la pensie, fie prin recalculare, fie prin adăugarea unor punctaje.

Sigur că expunerea mea, punctul meu de vedere, probabil că va fi urmat şi de alte observaţii sau suţineri, sau, mă rog...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Prima observaţie v-o fac eu, domnule deputat. Noi vorbeam despre alin. 1 şi dumneavoastră aţi trecut direct la alin. 2, dar nu v-am întrerupt din respect. Pledoaria dumneavoastră, extrem de convingătoare şi cu care probabil că foarte multă lume este de acord, va trebui s-o ţinem minte pentru alin. 2.

Acum vorbim de alin. 1. Dacă nu sunt comentarii, supun votului dumneavoastră alin. 1.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Deci, alin. 1 a fost votat în unanimitate.

La alin. 2 avem amendamentul prezentat de domnul deputat Teodor Stanca, care figurează în raportul comisiei la secţiunea "amendamente respinse" şi acum îl ascultăm pe domnul deputat Zoner.

Domnul Şerban Constantin Rădulescu Zoner:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Şi, vă mulţumesc de două ori, în primul rând că mi-aţi dat cuvântul şi a doua oară, pentru că aţi făcut precizarea respectivă, pentru că, într-adevăr, discuţiile sunt la alin. 2 şi nu la alin. 1 şi eu m-am retras, fiind disciplinat. Dar, nu asta-i prloblema.

În principiu, eu susţin amendamentul domnului deputat Stanca, dar aş fi şi mai drastic şi aş cere eliminarea...

Voci din partea stângă:

Mai uşor!

Domnul Şerban Constantin Rădulescu Zoner:

... aş cere eliminarea pct. 2 din acest articol, pentru că, de fapt, şi vreau ca toată lumea să înţeleagă, din moment ce la o categorie, la multe categorii de pensionari li se interzice să contribuie, înseamnă că în practică, aşa pe din dos, ca să nu se ştie exact şi să nu se înţeleagă, de fapt se interzice celor care sunt pensionari să-şi mai ceară recalcularea pensiei.

Orice întreprinzător, oricine, indiferent că este de stat sau privat, are dreptul, dacă-l consideră bătrân şi ramolit, pur şi simplu să nu-l angajeze sau să-i întrerupă contractul de muncă. Dar, ca să-i interzici unui pensionar să contribuie, asta înseamnă, de fapt, să-i interzici dreptul de a-şi recalcula pensia pentru anii munciţi.

Doi: există, îmi pare tare rău, dar există, cum să vă sun eu, cu tot respectul pentru domnul ministru şi care, probabil, va veni cu argumente, că eu nu sunt specialist ca domnul ministru în Dreptul muncii şi este o personalitate în domeniu, dar trebuie să-i atrag atenţia că, pur şi simpu, nici legea nu-i perfectă sub alt aspect: pentru că s-au creat deja discriminări în art. 200, se abrogă Legea nr. 92 privind organizarea judecătorească, dar, nota bene, nu se abrogă art. 21 alin. 2 din Legea nr. 56/1996, care se referă la membrii Curţii de Justiţie.

Prin urmare, aceştia sunt de o parte, iar tot restul celorlalţi..., profesori universitari, profesori, învăţători, învăţători care sunt în dealuri şi locuri...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat,

Acum vorbim la alin. 2. Vă rog reveniţi la alin. 2.

Domnul Şerban Constantin Rădulescu Zoner:

La alin. 2 vorbesc. Deci, acolo unde se angajează, pentru că pur şi simplu, locul este vacant, şi este unul care mai poate şi mai vrea să predea la copii, pentru că nu vine nici unul de la oraş, îi interzicem să contribuie, ca să-şi poată recalcula pensia. Ca atare, revin şi vă rog să mă scuzaţi, revin la chestiunea cu magistraţii... Domnul ministru ştie că, în general, în viaţa parlamentară, politică, a diverselor ţări, un drept odată câştigat este considerat câştigat. Chiar şi în Dreptul muncii, când a venit dreapta, nu a anulat ce a făcut stânga... sau invers. Dreptul câştigat în fond este, prin lege, evident, este câştigat.

Noi nu putem să creăm categorii privilegiate de pensionari şi categorii de pensionari pe care-i lăsăm să nu benenficieze de dreptul acesta de recalculare, pentru că acesta este adevărul care se ascunde în spatele acestui alineat.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul?

Dacă nu mai doreşte nimeni, închidem lista vorbitorilor, urmând să întrebăm iniţiatorul şi comisia.

Domnul Vasile Stan.

Voci din stânga:

Tot aşa, dur, domnule Stan!

Domnul Vasile Stan:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Este vorba aici despre cumul. Deci, este vorba de o opţiune politică. Eu vin cu argumentul că, dacă se aprobă cumulul, şi eu sunt de acord cu acest lucru, statul nu pierde nimic. Deci, pentru faptul că a muncit o viaţă întreagă, primeşte pensie, pentru că a contribuit în fiecare lună cu cota-parte la asigurări sociale.

După ce a ieşit la pensie, se angajează la altă întreprindere, de unde primeşte leafă şi să-l lăsăm să contribuie cu asigurarea, în continuare, ca să-şi recalculeze pensia. Deci, asta-i problema. Să ne hotărâm: vrem cumul sau nu vrem? Dacă mă întrebaţi pe mine: vreau. (Aplauze).

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Comisia de specialitate, vă rog, dacă aveţi vreun punct de vedere. Dacă nu-l aveţi, iniţiatorul. Deci, comisia îşi menţine punctul de vedere.

Domnule ministru, vă rog.

Vă rog, linişte, să-l ascultăm pe domnul ministru.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Doamnă preşedintă,

Chiar dacă am reţinut că aţi fost în bună măsură convinsă de argumentele mai înainte arătate aici, daţi-mi voie, pornind de la un proverb francez, care spune că "Subiectele fierbinţi trebuie abordate cu răceală", să vă explic de ce iniţiatorul a considerat că textul prezentat este un text corect.

Sigur că în jurul problematicii cumulului pensiei cu salariul se poate discuta la nesfârşit şi argumentele pot cântări egal în balanţa judecăţii noastre, dar ceea ce vreau să spun eu, fără a influenţa în nici un fel votul dumneavoastră suveran, sunt următoarele câteva lucruri. Acest sistem de pensii urmăreşte, prin faptul că este un sistem redistributiv şi nu un sistem capitalizat, să asigure un echilibru financiar. De aceea, în toate ţările în care funcţionează asemenea sisteme, pensionarii care doresc să lucreze după ce încasează pensia, o pot face, evident că da, dar fără a mai exista intervenţii în cuantumul pensiei lor, prin adunarea anilor lucraţi ulterior, în bază de convenţii civile, de pildă, în bază de colaborări, care să-i fructifice ca ani de contribuţie la sistemul de pensie.

Din acest punct de vedere, pentru că, am spus de atâtea ori, acest sistem urmăreşte şi o reechilibrare financiară a bugetului de pensii, această soluţie ni se pare o soluţie corectă.

Există şi un al doilea argument de politică socială generală, anume acela că, într-o economie care înregistrează, ca în multe ţări din lume, o rată a şomajului relativ înaltă, această posibilitate a cumulului este de natură, într-o anumită măsură, evident, nu într-o măsură determinantă, să îngusteze posibilitatea angajării tinerilor pe piaţa forţei de muncă.

Iată deci, cel puţin două argumente, de principiu, să spun, care pledează pentru soluţia pe care noi am avut-o în vedere.

Este adevărat, şi aici s-a adus în discuţie teoria drepturilor câştigate. Îi reamintesc domnului deputat Zoner, că teoria drepturilor câştigate se va aplica şi în această materie, în sensul că prin această lege nu se va diminua cuantumul pensiei recalculate sau nu, care se află la data intrării în vigoare a legii în plată. Atunci ar fi o injoncţiune nepermisă şi "un atentat" să zicem, la dreptul câştigat, dar faptul că se schimbă o condiţie existentă într-o lege anterioară printr-o lege ulterioară, aceasta nu înseamnă o încălcare a unui drept câştigat. Dreptul câştigat există abia în momentul în care el se exercită.

Aşadar, dară recalcularea n-ar mai exista, aceasta nu înseamnă că, din punct de vedere, repet, juridic, şi aş spune eu, verificabil, nici un fel de injoncţiune în..., sau ştirbirea dreptului câştigat.

Aşadar, aveţi de ales şi sigur că veţi alege soluţia care consideraţi că este mai bună, dar repet, noi am fost ghidaţi de argumentele pe care, în esenţă, am încercat să le fac cât mai explicite, din punctul nostru de vedere. Sigur, există şi argumentele arătate aici. Problema este de a alege între o construcţie care să aibă o anumită claritate şi o anumită congruenţă de la cap până la coadă, sau în a interveni în raport cu anumite situaţii particulare, legitime..., nu asta este de contestat, dar care pot deforma mersul acestei legi.

Cât priveşte acea acuză care ni se aduce, că discriminăm prin art. 200, atrag şi eu, în modul cel mai respectuos cu putinţă, atenţia domnului deputat Zoner, că acel text nu aparţine iniţiatorului, el a fost un text adoptat de către comisie. Deci nu iniţiatorul a încercat să discrimineze legat de anumite legi, care deja au distorsionat sistemul de pensii publice din România.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Din partea comisiei, domnul deputat Iliescu.

Am încheiat discuţiile. Deci, v-am anunţat înainte că ultimii care iau cuvântul sunt iniţiatorul şi reprezentanţii comisiei. Deci, la acest alineat, discuţiile sunt încheiate.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Valentin Iliescu:

Îmi permiteţi să fac câteva precizări, fiindcă aţi pus întrebarea dacă comisia are un punct de vedere. Noi, comisia, nu ne-am putut întâlni din nou şi lua o nouă decizie, ceea ce vi s-a transmis prin doamna vicepreşedintă Dobrescu. Este decizia comisiei, la momentul când s-a discutat proiectul de lege în comisie.

Însă, din punctul meu de vedere, fiindcă faţă de momentul discutării în comisie, semnalele venite din teritoriu, ca urmare a prezentării proiectului de lege respectiv, este că amendamentul colegilor, cel puţin al celor doi, care au luat cuvântul înainte, domnul deputat Stanca şi domnul deputat Zoner, este unul demn de luat în considerare şi aş spune, chiar cu argumentele pe care domnul ministru Athanasiu le-a prezentat aici, uşor de combătut.

În primul rând, vorbea dânsul, despre fragilitatea echilibrului financiar. Păi, de ce să interzicem noi..., eu cel puţin nu ştiu, în momentul de faţă, câţi pensionari sunt, care în momentul de faţă desfăşoară o activitate aducătoare de venituri... Că sunt o sută, că sunt două sute, că sunt trei sute de mii. Contribuţiile lor plătite, evident, susţin veniturile la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Dacă aceşti oameni mai desfăşoară o activitate, fiind deja pensionari, înseamnă că veniturile lor sunt puţine şi, evident, dacă vreţi, tocmai pentru că avem datorii foarte mari faţă de aceşti oameni, şi nu este vorba numai de colegii deputaţi sau senatori, este vorba de multe alte categorii care desfăşoară această activitate după îndeplinirea condiţiilor de pensionare, pentru că veniturile pe care le au ca pensii sunt foarte mici.

Din acest motiv, din partea colegilor mei, din partea Grupului parlamentar P.U.N.R., susţin amendamentul formulat de domnul deputat Stanca, aşa cum a fost propus şi susţinut şi de colegul, deputat Zoner, şi vă rog, doamnă preşedintă, să supuneţi la vot.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Trebuia să vorbiţi din partea comisiei, nu din partea Grupului parlamentar P.U.N.R.

V-am anunţat că discuţiile au fost încheiate. (Vociferări în sală).

Domnul Şerban Constantin Rădulescu Zoner (din sală):

Doresc un drept la replică!

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Dreptul la replică.

Poftiţi, domnule deputat Zoner.

Voci din partea dreaptă a sălii:

La vot!

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Pentru drept la replică, trebuie să întârziem puţin votul.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

Un moment. Domnul ministru Athanasiu are dreptate. În art.200, aşa cum a venit de la Guvern, nu figurează nici Legea nr.200 de organizare judecătorească. Comisia a pus Legea nr.200, dar, repet, domnul ministru nu mi-a răspuns, ce se întâmplă, v-am spus, cu Legea nr.56 din 1 iulie 1996, art.21 alin.2 privind pe magistraţii de la Curtea Supremă de Justiţie, pensionari şi reangajaţi. Aceştia nu sunt discriminaţi, acestora nu li se interzice dreptul de a contribui şi, prin urmare, sunt o categorie privilegiată faţă de toţi ceilalţi pensionari reangajaţi.

Vă mulţumesc. Şi aş ruga pe domnul ministru să-mi răspundă. (Rumoare în partea dreaptă a sălii)

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, doamnelor şi domnilor deputaţi, la alin.2 avem textul comisiei, care este identic cu cel al iniţiatorului, şi avem un amendament prezentat de domnul deputat Teodor Stanca, susţinut şi de alţii, de domnul deputat Zoner, de domnul deputat Vasile Stan. Deci, conform regulamentului, trebuie să vă supun întâi amendamentul propus şi apoi, dacă acesta nu trece, textul iniţiatorului.

Deci vă supun votului... Poftim?

Domnul Valentin Adrian Iliescu (din loja comisiei):

Textul comisiei!

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Textul comisiei nu este modificat. Ba da. Aţi modificat denumirea...

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner (din sală):

Este vorba de procedură! (Se îndreaptă spre tribună)

Nu vă supăraţi...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat, nu v-am dat cuvântul şi nici nu vi-l dau. Vă rog să treceţi în bancă!

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

Procedură, doamnă!

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat, vă rog să treceţi în bancă.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

Procedură, doamnă! Procedură.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Puteţi să ţipaţi oricât, v-am blocat microfonul.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

Vă rog, pe procedură, să-mi daţi cuvântul. Stau aici cuminte. Vă rog să mi-l daţi. (Rumoare în sală) Este vorba de procedură.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog, domnule deputat. Vă rog, pe procedură.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

Vă mulţumesc.

Pentru că puneţi la vot întâi varianta comisiei, şi nu amendamentul domnului Stanca, pe care eu îl susţin, atunci vă rog, conform regulamentului, să puneţi întâi amendamentul meu de eliminare a alineatului respectiv, pentru că ştim cu toţii că amendamentele de eliminare au prioritate.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Dar nu aţi prezentat nimic în scris, domnule deputat. Am să vă rog, altădată, să vă îndepliniţi obligaţia regulamentară. Deci nu am să iau în consideraţie nici un amendament la care nu am forma scrisă în faţă. Da? Vă rog frumos să-mi daţi amendamentul scris.

Deci, în textul prezentat de comisie în raport, la alin.2, este, într-adevăr, adăugat cuvântul "punctele", deci ceea ce înseamnă că textul este amendat de comisie. Mai avem amendamentul domnului Teodor Stanca şi amendamentul domnului Zoner, de eliminare.

Vă rog, dacă vreţi, să-mi scrieţi. Da? Vă rog să-mi scrieţi amendamentul. (Se adresează domnului deputat Zoner.)

Pentru că îl scrie şi am fost martori că l-a propus, eu sunt obligată să supun votului dumneavoastră amendamentul de eliminare a alin.2 de la art.21, nou numerotat.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. Deci este evident că este majoritate.

Să votăm împotrivă. Cine este împotrivă? Să le numărăm pe acestea. 7 voturi împotrivă.

Cine se abţine? 7 abţineri.

Cu majoritate de voturi, amendamentul de eliminare, propus de domnul Zoner, a fost adoptat.

Deci alin.2 a dispărut din textul art.21.

Trecem la alin.3, conform vechii numerotări, după noua numerotare 2. Avem o propunere din partea comisiei de specialitate. Dacă mai doreşte cineva să susţină alte amendamente? Nu mai doreşte nimeni să susţină, da? Alin.3 din articolul care este acum 21, la poziţia 24 din raport.

Domnul deputat Buzatu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

La alin.3 art.21, am propus modificarea contribuţiei pe care asiguratul trebuie s-o plătească, de la o treime, cât a fost propus de iniţiator, la o cincime. Motivarea acestei propuneri este următoarea. Întrucât fiscalitatea asupra veniturilor salariale este extrem de mare în acest moment, şi a fost sporită prin ultimele acte normative din anul acesta, este clar că o treime din cota de contribuţie de asigurări sociale, aşa cum a propus iniţiatorul, este foarte mult, şi aceasta ar apăsa şi mai mult asupra veniturilor salariale, diminuând, în felul acesta, veniturile pe care angajaţii le încasează. Pentru acest raţionament, eu vă rog să acceptaţi propunerea de amendament la art.21 alin.3.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamna deputat Smaranda Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi, poate pentru prima oară, o remarcă personală de supărare, de necaz că anumite interese pot prima şi pot schimba sensul şi filosofia unei legi. Pensia este un drept, nu este o obligaţie. Fiind un drept, omul poate să rămână la pensie atât timp cât doreşte.

Şi acum, iertaţi-mi intervenţia, să mă întorc la alin.3. Iniţiatorul a propus o contribuţie individuală de o treime. Comisia, în urma votului, a socotit că o treime este prea mult şi a scăzut-o la o pătrime, această contribuţie.

Permiteţi-mi, în puţine cuvinte, să spun de ce este mai bine o treime decât o pătrime. Poate că diferenţa nu este mare. Sigur că, într-o anumită logică, jumătate poate că ar fi şi mai bine. Nu! După părerea mea, o treime este suficient pentru a da naştere la două efecte pozitive. Primul ar fi acela că omul, în momentul în care contribuie cu o treime din salariul lui, nu-i este indiferent dacă celelalte două treimi angajatorul le plăteşte sau nu le plăteşte. Responsabilitatea lui faţă de pensia viitoare, care-i aparţine, este mai mare şi este o responsabilitate pe care vrea s-o împartă cu angajatorul său, într-un sentiment comun de responsabilitate a viitorului angajat, în momentul pensiei. Deci îl poate lua la rost, îl poate întreba, îl poate determina să-şi plătească această datorie către bugetul pensiilor.

În al doilea rând, după cum ştiţi, cu tot optimismul de care trebuie să dăm dovadă în privinţa colectării contribuţiilor pentru asigurările sociale, acestea vor continua, într-un ritm poate mai bun, dar niciodată într-un ritm suficient şi apropiat de 100%. Colectarea 100% rămâne, într-adevăr, un scop greu de admis. Or, dacă cei care nu plătesc, în momentul de faţă, şi nu vor plăti, nu vor fi salariaţii cărora li se opreşte pe stat, în mod automat, ci vor rămâne tot angajatorii, atunci este de preferat ca suma neplătită să fie mai mică, adică să fie de două treimi, şi nu de trei pătrimi. Iată un argument major.

Şi, apoi, daţi-mi voie, un ultim argument: art.184 din lege ne spune clar că veniturile nete, în momentul aplicării pensiei, deci în momentul în care va interveni contribuţia personală, nu vor fi afectate. Toate salariile se vor mări, respectiv, cu o treime. Toate veniturile salariale la care se va aplica acest procent de o treime, vor fi mărite. Veniturile nete ale personalului nu vor fi, în nici un chip, afectate. Deci vă rog să revenim la varianta iniţială.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Dacă mai doreşte cineva să intervină?

Vă rog. Domnul deputat Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Folosirea fracţiei 1/3, indiferent unde, inclusiv în propunerea comisiei, duce la dificultăţi insurmontabile, duce la cifre incomensurabile. Şi avem realitatea în statele de personal, de pensii, de tot ce vreţi, unde se menţionează salarii cu cifre de acest gen şi rămâne la latitudinea casierului să completeze în plus sau în minus. Poate că ar trebui să renunţăm la această fracţie care este inoperantă. Orice altceva, în afară de 1/3.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mai doreşte cineva să ia cuvântul? Da, domnul deputat Buzatu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu cred că aici nu s-a înţeles foarte bine despre ce este vorba. Contribuţia aceasta de o treime este, în fond, o uşurare, deci, a obligaţiilor angajatorului, dar această uşurare, într-un mod corelativ, este adăugată, este pusă în spinarea angajatului de data aceasta. Deci, dacă, până acum, avem un număr de obligaţii fiscale ale angajatului, care sunt şi aşa destul de mari, acum ar urma să mai adăugăm şi o treime din contribuţia pe care până acum angajatorul o plătea la asigurările sociale. Eu cred că ar fi rezonabilă măcar adoptarea propunerii comisiei, adică o pătrime să revină, dacă nu propunerea pe care am făcut-o eu, de a reveni angajatului doar o cincime din contribuţia la asigurările sociale.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mai doreşte cineva să ia cuvântul? Nu mai doreşte.

Dau cuvântul iniţiatorului, domnul ministru Athanasiu.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Noi, sigur, vom susţine punctul de vedere exprimat de Guvern, pentru trei argumente. Un argument istoric: România a avut, până la Legea nr.10 din 1949, un sistem de contribuţie la pensii în care se împărţea egal contribuţia, deci egal, între angajator şi angajat, model care este, în cele mai multe ţări europene, acelaşi. În al doilea rând: faptul subliniat aici, şi nu-l reiterez cu argumente suplimentare, că o contribuţie mai mare a salariatului îi va da acestuia sentimentul că este îndreptăţit să primească pensie şi va responsabiliza suplimentar pe angajatorul lui, pentru că iată ce se întâmplă astăzi, când nu se plăteşte decât pensia suplimentară de către salariat, el nu se întreabă ce face, cu banii lui, angajatorul. Şi, în al treilea rând, un argument de ordin politic şi social: dacă vom continua să lăsăm mare sarcina costului mâinii de lucru pe seama angajatorului, nereducându-i, cât mai consistent, dar şi cât mai corect, partea lui din susţinerea costului mâinii de lucru, adică partea din contribuţia de asigurări pe care o plăteşte el, vom crea o situaţie teoretic foarte bună pentru salariat, diminuându-i contribuţia la maximum, dar vom avea din ce în ce mai puţini salariaţi.

Aşadar, să nu negăm rolul important pe care-l are creatorul de loc de muncă şi să nu împovărăm, să nu scumpim forţa de muncă, prin mărirea exagerată a contribuţiei de asigurări sociale. Două treimi este rezonabil să suporte angajatorul şi o treime, tot atât de rezonabil, să suporte angajatul. Nemaivorbind că, într-o primă fază, salariul net nu va fi afectat pentru salariat. Deci, chiar acest argument că se diminează, se alterează venitul salariatului, într-o primă fază nu are obiect.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumim.

Vă rog, domnilor secretari, verificaţi cvorumul. Este problemă, totuşi, foarte importantă şi chiar trebuie s-o tranşăm în condiţii normale de lucru. Vă rog frumos să verificaţi cvorumul de lucru. (Domnii secretari numără deputaţii care se află în sală)

În acest moment, în sală sunt 94 de domni deputaţi. Din acest motiv, nu pot să anunţ decât încheierea lucrărilor de astăzi şi ne întâlnim joi, la ora 8,30, pentru a tranşa ce a rămas în discuţie.

Vă doresc o după-amiază plăcută celor care aţi rezistat, aici, la lucrările Camerei Deputaţilor.

Şedinţa s-a încheiat la ora 16,10.