Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse de doamna Paula Maria Ivănescu şi de domnul Vasile Lupu, vicepreşedinţi ai Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Corneliu Ciontu şi Ioan Vida Simiti, secretari.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Începem prima parte a şedinţei de astăzi cu intervenţiile politice ale domnilor şi doamnelor colege care au dorit şi s-au înscris din timp pentru acestea.

Acum recunosc că prezenţa este atât de slabă încât nici nu ştiu care este ordinea în care aş putea să fac acest lucru.

Domnul Mihai Vitcu de la PDSR este? Nu este, nu? Domnul deputat Lazăr Lădariu, Grupul parlamentar al PUNR.

Domnul Lazăr Lădariu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Nu ştiu dacă premierul poet, Radu Vasile, a fost sau nu corijent la istorie. Ştiu doar că gestul lui de a-i gratula pe tovarăşii UDMR-işti de la guvernare la împlinirea celor 150 de ani de la Revoluţia din 1848-49, este o gafă înscrisă în seria unei politici dâmboviţene falimentare, antinaţionale, tot mai îndepărtată de problemele reale ale românilor.

Ca unul care nu obişnuiesc să confund o sărbătoare cu un parastas, ştiu şi ţin să-i amintesc premierului că există o memorie afectivă a istoriei şi a suferinţei care trebuie respectată, iar când cineva sărbătoreşte pe călăii neamului, jigneşte pagina îndoliată care cuprinde peste 40.000 de români ardeleni ucişi mişeleşte în 1848-49, cele peste 250 de sate, biserici şi mânăstiri arse şi rase de pe faţa pământului. Or, neam creştin cum suntem, noi iertăm, dar nu uităm.

Ieri, 15 martie 1999, la Târgu Secuiesc, Miercurea Ciuc, Baraolt, Sfântu Gheorghe, Târgu Mureş, în mai multe localităţi ardelene, ca în fiecare an după evenimentele dubioase din 1989, au răsunat imnul Ungariei şi cel secuiesc la începutul şi la sfârşitul festivităţilor pentru comemorarea aşa-zişilor "eroi de la 1848-49", au fluturat drapelele în culorile roşu, alb, verde, totul în numele păcii Europei, al unui europenism de paradă, fanfaronard, cu rol de armă propagandistică tocmai când suntem jigniţi şi dispreţuiţi mai mult.

Aşa s-a ajuns la tragicele evenimente din acel martie negru din Târgu Mureşul devenit şi denumit de atunci "capitală a suferinţei româneşti", când lideri ai UDMR, în numele unor privilegii, doreau distrugerea statului naţional unitar român, prin separatism etnic şi renaşterea defunctei "regiuni autonome maghiare" şi la chemările la luptă de ieri, 15 martie, pentru enclavizarea şi federalizarea României, după modelul "Kosovo". Aşa s-a ajuns, peste noapte, la indicatoare bilingve şi în localităţi prin Ardeal la jignirea oştirii române, a jandarmeriei şi a poliţiei. Aşa s-a ajuns ca seria pretenţiilor absurde să cuprindă şi Universitatea Petöfi-Schiller şi Ordonanţele de urgenţă nr.22 şi 36, total neconstituţionale.

Aşa s-a ajuns la oficializarea mascată a celei de a doua limbi oficiale, maghiara, în administraţie, prin votul Senatului la art.38-43 din proiectul Legii administraţiei publice locale, ceea ce îi va obliga, cu siguranţă, pe românii ardeleni să înveţe ungureşte, când limba oficială de stat este româna.

Când un guvern antinaţional, surd şi orb permite aşa ceva, prin acceptarea tacită a unei jigniri, prin nepăsare sfidătoare, sunt posibile forumurile cetăţeneşti de la Cernatul de Jos, Valea lui Mihai şi Miercurea Nirajului şi imnul unguresc şi cel secuiesc, care începe cu "Doamne, nu îngădui să pierdem Ardealul!", şi să fluture pe pământ românesc drapelele roşu-alb-verde şi nimeni să nu audă nici strigătul Ardealului, nici dangătul de clopot, ca un semnal de alarmă.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Mihai Vitcu de la PDSR.

Domnul Mihai Vitcu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Intervenţia mea am intitulat-o: "Privirile domnului preşedinte Emil Constantinescu".

Săptămâna trecută am avut surpriza unei revederi a mult iubitului şi stimatului nostru conducător, domnul preşedinte Emil Constantinescu, este adevărat, nu în Parlamentul României, aşa cum s-ar fi cuvenit după doi ani de la exercitarea mandatului, ci prin intermediul micului ecran. L-am privit în ochi, aşa cum ne-a cerut în campania electorală a anului 1996. Nişte ochi obosiţi şi tulburi, dar la fel de şireţi ca şi atunci, încercând o justificare a tuturor promisiunilor neonorate, dar, ce-i mai trist, făcând altele care, cu siguranţă, vor avea aceeaşi soartă.

Îmi amintesc cu câtă convingere spunea atunci că, dacă promisiunile celebrului "Contract cu România" nu se vor împlini în 200 de zile, demisia semnatarilor, deci, implicit a domniei sale, se va realiza imediat. Acum face declaraţii la fel de nevinovate, cu priză la omul de rând: "Eu nu ţin neapărat să fiu reales, nu ţin neapărat să candidez şi aceasta îmi dă posibilitatea să spun ce cred faţă de toată lumea şi nu am menajat pe nimeni". Şi ce spune domnia sa, ca să amintesc doar câteva din afirmaţiile recente, că "l-a apucat scârba de ceea ce se petrece în România, că politica care o fac probabil actualii guvernanţi este murdară şi mizerabilă, că presa care l-a propulsat în scaunul prezidenţial nu-şi mai face datoria ca altădată", etc., etc. Ceea ce este mai trist, este faptul că domnul preşedinte Constantinescu a ajuns în sapă de lemn. Ca tot românul, şi-a făcut iluzii că "vremea generaţiilor de sacrificiu s-a terminat". A ajuns domnul preşedinte să-şi vândă apartamentul din Pajura, acolo unde căra, la etajul 8, apă cu găleata, pentru a da nişte bani copiilor săi, spre a-şi rezolva problema propriilor locuinţe.

Se vede treaba că afacerile au mers prost, că omul iscusit, primarul Capitalei, nu este sensibil la "drama familiei Constantinescu" şi stau săracii care cum pot: "băiatul cu soţia în subsol, fata la mansardă, în pod, iar cuplul prezidenţial, împreună cu soacra, stau înghesuiţi pe undeva în aceeaşi locuinţă, pe o stradă unde mai circulă şi maşini". Vai de liniştea şi odihna domnului preşedinte, care, măcar la Palatul Cotroceni nu are un pat în tot palatul şi trebuie să folosească numai birourile, pentru fel de fel de întâlniri într-o aglomeraţie de nedescris. Prevăzător, preşedintele nostru, cu modestia care-l caracterizează, spune că, în condiţiile în care nu va mai fi preşedinte, va sta undeva "cu chirie", sau, mă rog, o să vadă domnia sa.

Ce mai spune domnul preşedinte. Fascinat de personalitatea marelui domnitor Alexandru Ioan Cuza, ne mai amintim de începutul campaniei electorale din 1996 la Ruginoasa, domnia sa face vizite incognito în oraşele şi satele patriei. Va face vizite fără să anunţe presa, ba mai mult, o ameninţă cu manipularea. Nu ar fi prima dată, spunem noi, deşi spune că este prima dată. Dacă va fi în Dobrogea, va anunţa că se află în Maramureş. Explicaţia este comportamentul anormal al oamenilor în prezenţa presei. Or, domnia sa, la fel ca şi Cuza, vrea să aibă contacte normale. Aceste contacte nu exclud întâlniri cu persoane dragi. Acum trebuie spus că şi domnitorul Cuza şi domnul preşedinte au mai rătăcit cărările şi lumea a mai vorbit şi vorbeşte. O menţiune doar, că domnitorul Cuza avea gusturi mai alese.

În concluzie, domnule preşedinte, noi vă privim de doi ani şi ceva în ochi, mai rămâne ca şi dumneavoastră, în timpul care v-a mai rămas, în drumurile lungi şi obositoare pe care le parcurgeţi în acest an al eclipsei totale de care aveţi parte, să vă uitaţi şi dumneavoastră în ochii oamenilor. Nu este nevoie să schimbaţi nici un cuvânt. Uitaţi-vă adânc în ochii lor şi poate o să înţelegeţi ceva, ceva mai mult decât spun toţi cei ce vă înconjoară.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da şi noi vă mulţumim.

Are cuvântul doamna deputat Daniela Bartoş, se pregăteşte doamna deputat Leonida Lari.

Doamna Daniela Bartoş:

Doamnă preşedinte,

Domnilor colegi,

Ştim cu toţii că la data de 1 aprilie urmează să intre efectiv în funcţiune Legea asigurărilor sociale de sănătate. Conform Ordonanţei de urgenţă nr.72 din 29 decembrie 1998, trebuia ca, în perioada scursă de la începutul anului, să se organizeze toată infrastructura necesară aplicării acestui act normativ. Cu toate că existau termene precise pentru aceasta, la ora actuală nu s-a dat încă publicităţii contractul-cadru pe baza căruia urmează să se facă contractările de servicii între furnizorii serviciilor de sănătate şi casele de asigurări de sănătate.

De asemenea, nu s-a realizat informatizarea la nivelul tuturor caselor de asigurări, element deosebit de important în privinţa controlului atât al celor care au datoria de a furniza fondurile necesare, cât şi a modului cum sunt utilizate aceste fonduri.

În această perioadă scurtă de la începutul anului, guvernanţii nu au făcut altceva decât să discute funcţiile de conducere ale Casei Naţionale de Asigurări, care nici ea nu a scăpat de ameninţarea algoritmului politic.

De asemenea, nu s-a putut finaliza lista medicamentelor care urmează să fie compensate din fondurile Casei de Asigurări şi, mai grav decât aceasta, nu s-a putut stabili modul şi procentul de compensare al medicamentelor.

În aceste condiţii, la 1 aprilie, sistemul de sănătate din România este din nou în impas şi este deplin înţeleasă îngrijorarea tuturor celor care lucrează în sistem. Lucrătorii sanitari sunt îngrijoraţi şi de soarta bolnavilor, dar şi de propriile persoane care nu ştiu cum vor putea fi plătite pentru munca prestată în absenţa contractului de serviciu.

În condiţiile în care starea de sănătate a populaţiei este din ce în ce mai precară, cum vă puteţi permite, domnilor guvernanţi, să patronaţi această degringoladă din sănătate? Măsurile organizatorice contradictorii, de cele mai multe ori rodul unor interese de grup, au dus la o dezorganizare fără precedent a sistemului sanitar. Nu sunt puţine păreri de un pesimism extrem, care exclud orice posibilitate de soluţionare a crizei de sănătate, pe fondul crizei generale al degradării accentuate a calităţii vieţii, a haosului general şi a pericolului colapsului final. La aceasta se adaugă şi măsurile dizarmonice, unele chiar ilogice, de aplicare a privatizării.

Efectele Ordonanţei 124 privind cabinetele medicale au făcut ca medicii care au avut curajul să-şi deschidă cabinete, deschizând drumul spre privatizare, să fie, deocamdată, extrem de nemulţumiţi.

Cum doriţi să dezvoltaţi sistemul privat în sănătate, ca o alternativă la cel public, prin măsurile restrictive pe care le promovaţi?

În aceste condiţii, PDSR-ul atrage atenţia celor răspunzători în prezent că în curând vom constata o creştere marcată a mortalităţii, nu prin incompetenţa medicilor, ci prin imposibilitatea pacienţilor de a accede la îngrijirile medicale şi mai ales la tratamente, atât în unităţile medicale, dar mai ales în condiţiile de ambulator.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Şi noi vă mulţumim, doamnă deputat.

Are cuvântul doamna deputat Leonida Lari, se pregăteşte domnul deputat Iftene Pop.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimaţi colegi,

Înainte de a fi încheiat Tratatul între România şi Ucraina, de cedare a nordului Bucovinei, la Ministerul Afacerilor Externe au fost invitaţi reprezentanţii tuturor partidelor parlamentare şi atunci mi-a fost dat să aud o frază care m-a izbit pur şi simplu prin cinsimul ei faţă de propria ţară: "Noi avem nevoie de o Ucraină stabilă şi puternică". Fraza a rostit-o ministrul de externe Adrian Severin, fostul ministru, drept care i-am replicat: Dar de ce n-am avea nevoie de o Românie stabilă şi puternică? Mi-am reamintit toate acestea, fiindcă recent, la Antena 1, în dialogul cu Marius Tucă am auzit aceeaşi frază, numai că, de astă dată rostită de preşedintele ţării, Emil Constantinescu.

Cu părere de rău, domnul Marius Tucă nu a insistat cu întrebările până la capăt, căci, măcar încă două se impuneau. Cum poate domnul preşedinte să spună că semnarea acestui act a fost voinţa poporului, când nu a avut loc nici un referendum şi sacrificiul sau mai bine zis sacrilegiul istoric s-a făcut cu mare fereală şi mare pază de masele populare la staţiunea Neptun. Ce-i cu avertismentul că dinspre Ucraina ne păştea mare pericol de război şi că începuserăm nişte mişcări pe Insula Şerpilor, când nici o ţară nu năvăleşte aşa, hodoronc-tronc, peste altă ţară fără nişte declaraţii, în cel mai rău caz ultimatumuri, măcar ca acela făcut de URSS în '40, şi apoi incoerenţa, lipsa de logică a frazei: "Avem nevoie de o Ucraină stabilă şi puternică."

Păi, stimabililor domni, fiind Ucraina mai puternică decât România, ea sigur va fi şi mai impertinentă în pretenţiile sale vizavi de teritoriile noastre strămoşeşti, fapt care s-a şi văzut după semnarea tratatului. Bieţii români de acolo nu mai au nici drepturile care le aveau până la semnare şi nici să sufle măcar româneşte.

Dar principala temă de meditaţie pe care o propunem este alta. Cine este iniţiatorul, cine a dat curs frazei cu pricina: "Avem nevoie de o Ucraină stabilă şi puternică." Şi a pus-o, ba în gura fostului ministru de externe, ba în gura preşedintelui ţării, iar ei o repetă ca papagalii, fără a încerca să şi-o lămurească, legând actualitatea cu istoria Ţării Româneşti, cu suferinţele de veacuri ale poporului român. Cine-i "eminenţa cenuşie", vădit antinaţională, care le-a băgat fraza respectivă în cap? Şi ei iarăşi o repetă mereu din an în an, într-o veselie, negândindu-se la prejudiciile pe care le aduc ţării. O fi această "eminenţă cenuşie" străină românilor din ţară? O fi de peste ocean, unde Ucraina are un lobby foarte puternic? Până la urmă se va afla şi aceasta. Deocamdată, una este limpede: fraza a fost însuşită de papagalii noştri foarte lesne şi pactul cu Ucraina este de fapt "pactul papagalilor".

Mulţumesc. (Aplauze slabe.)

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Iftene Pop, PNŢCD, şi se pregăteşte domnul deputat Ionel Marineci, PDSR.

Domnul Iftene Pop:

Vorbesc în nume personal.

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ca român greco-catolic, dar cred că şi alţi concetăţeni gândesc la fel, indiferent de religia sau etnica căreia îi aparţin, îmi exprim surprinderea şi dezamăgirea faţă de decizia de a se limita libertatea de mişcare a Sanctităţii Sale Papa Ioan Paul al II-lea cu prilejul proiectatei sale vizite în România.

Consider că interzicerea ca Sanctitatea Sa să viziteze provinciile unde sunt cei mai mulţi credincioşi catolici, este nu numai o jignire adusă conducătorului spiritual a peste un miliard de oameni, personalităţii cu cel mai mare impact asupra lumii contemporane, dar transformă şi vizita Papei, care trebuia să fie un eveniment prin excelenţă benefic, o deschidere a ţării noastre către lumea civilizată, într-un argument pentru a fi în continuare consideraţi o ţară greu accesibilă valorilor democratice, sub imperiul totalitarismului remanent.

În acelaşi timp, nu cred că Sanctitatea Sa Paul al II-ea, în generozitatea sa apostolică, şi-ar fi precupeţit puterile fizice...

Din sală:

...este bătrân săracu!...

Domnul Iftene Pop:

...chiar şi aşa slabe cum sunt, pentru a vizita pe aceia care au rămas fideli Bisericii lui Hristos, în ciuda persecuţiei din ultimele decenii.

Este greu de înţeles ca Blajul, mica noastră Romă, centrul şi focarul neîntrerupt al greco-catolicismului, al renaşterii naţionale a tuturor românilor şi încă în accepţiunea modernă a ideii naţionale, să nu aibă bucuria de a-l primi pe înaltul Pontif.

Ne vom ruga lui Dumnezeu ca să-i întărească puterea de a da o binecuvântare apostolică în viitoarea vizită pastorală în acest oraş sacru, lângă mormântul lui Inochentie Micu Klein, şi de a primi mărturia fidelităţii şi întruchipării vii a unei biserici martire.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Şi noi vă mulţumim.

Are cuvântul domnul deputat Ionel Marineci, se pregăteşte domnul deputat Petre Şteolea, PUNR.

Domnul Ionel Marineci:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o, prin trimitere la volumul de poezii al lui Radu Mischiu "Echilibrul în toate", "Dezechilibrul în toate". Şi am şi un motto, îi aparţine lui Lucian Blaga, care spune aşa: "Se poate simula, cu o oarecare consecvenţă, o pasiune, o meteahnă, boala, sănătatea, hărnicia, generozitatea, chiar şi energia, numai inteligenţa nu."

Declaraţia mea politică de astăzi este determinată de două lucruri, lucruri care m-au făcut să apelez la acest motto. Unul priveşte o scrisoare a preşedinţiei României, adresată unor parlamentari şi semnată de un anume Constantin Teleagă, şi al doilea este un punct de vedere al Guvernului României la propunerea legislativă nr.5/1999. Amândouă cazurile sunt mostre clare ale neputinţei şi lipsei de abilitate a celor care roiesc în jurul puterii sau chiar o exercită.

Despre ce este vorba. Acum o săptămână am făcut o declaraţie politică în care încriminam atitudinea dispreţuitoare a preşedintelui faţă de lumea politică. Ei bine, dacă unele îndoieli planau asupra acestor afirmaţii din cauza posibilităţii scoaterii din context de către presă, de data aceasta, consilierul domnului preşedinte a ţinut cu tot dinadinsul să întărească spusele dumnealui, ba mai mult, spune: "Vă trimitem, spre o mai bună informare, având în vedere unele comentarii...". Cu alte cuvinte, domnul consilier consideră o declaraţie politică egal un comentariu, iar noi nu suntem bine informaţi.

Pentru a încheia subiectul, cer încă o dată preşedintelui să-şi ceară scuze aici în Parlament faţă de afirmaţia: "pe când lumea politică este murdară şi mizerabilă" şi, deşi neacademic, mai spun: "Schimbaţi consilierii, pentru a nu vă murdări mai mult, domnule preşedinte!"

Cu privire la punctul de vedere al Guvernului la propunerea legislativă nr.5/1999, această iniţiativă îmi aparţine, vreau să protestez pentru ofensa care mi se aduce şi am în vedere de fapt cu ceea ce începe acest răspuns, avem în vedere referirea la două acte normative: HG 8/99 şi HG 462/94.

Eu nu amintesc nimic despre aceste acte în iniţiativa legislativă. Este grav că un secretar de stat, Mihu Miron Biju, semnează hârtii pe care consilierii nu i le redactează corect şi cred că nu mai este nimic de înţeles: prăpastia creată între etajul puterii, parterul sfătuitorilor şi demisolul în care omul obişnuit îşi pierde dramatic speranţa, tot aşteptând să se aprindă luminiţa.

Daţi-mi voie să fac şi o glumă. Un confrate de la putere îmi spunea zilele trecute că, la capătul tunelului, luminiţa este de fapt PDSR-ul.

Mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Bună glumă!

Are cuvântul domnul deputat Petre Şteolea, se pregăteşte domnul deputat Leonard Cazan.

Domnul Petru Şteolea:

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Intervenţia mea de astăzi poate are şi un titlu: "Când speranţei i se frâng aripile".

Iniţiativa târzie a Guvernului de a readuce în viaţă zone din ţară unde, datorită unei singure şi unice valenţe a procesului de restructurare a unităţilor economice, aceea a disponibilizărilor masive de personal şi unde lipsesc investiţiile, deci investitorii, a fost luată iniţiativa de legiferare a zonelor defavorizate, iniţiativă luată de voie, de nevoie, bine primită şi cu o oarecare speranţă. Şi aceasta atât din partea investitorilor, cât şi din partea acelora cărora acţiunea guvernamentală de ultim ceas le-a dat o fărâmă de speranţă: locuitorii zonelor defavorizate.

Imediat după declararea a 20 de asemenea zone, şi în special zone miniere, în 10 judeţe ca zone defavorizate, la începutul lunii februarie a.c., mulţi investitori români şi străini şi-au arătat interesele pentru unele din acestea, chiar şi pentru zona Văii Jiului împotriva scepticismului declarat de guvernanţi într-o anumită perioadă.

Până aici, toate bune şi frumoase, însă, după nici 3 săptămâni de la declararea zonelor speciale, Guvernul revine asupra deciziei sale şi, printr-o notă, restrânge suprafaţa onora din acestea. Motivul: aria geografică pe care se întind zonele defavorizate este prea mare. Ca urmare, 33 de localităţi din 5 zone miniere îşi pierd statutul de zone defavorizate. Guvernul a decis să rămână în continuare zone speciale numai localităţile în care îşi desfăşoară activitatea activităţi miniere. În primă instanţă, o decizie logică şi normală în ceea ce înseamnă această activitate, dar există şi alte zone în care monoindustrialul este valenţa vieţii economice şi sociale; aici, Guvernul nu mai vine cu nimic.

După părerea multora, demersurile ulterioare făcute ca jumătate din România să intre în regimul zonelor defavorizate a fost condamnat tocmai de către membri ai Guvernului, dar poate aceasta este o realitate, poate este cazul ca, împreună, reprezentanţi ai guvernelor şi ai autorităţilor locale să tragă o linie, o linie fermă în ceea ce înseamnă definirea tuturor zonelor ţării care se pot declara ca zone defavorizate. Acest lucru este o necesitate.

Guvernul a dat, prin această decizie de care aminteam, încă o dată dovadă de inconsecvenţă şi incoerenţă şi aceasta în condiţiile în care în joc sunt, aşa, pe ultima sută de metri, investitori români şi străini, care, deşi reticenţi faţă de legile româneşti, intenţionează totuşi să investească aici. Intenţia poate s-ar putea schimba în situaţia când legile se schimbă de la o zi la alta.

Este, de asemenea, o incoerenţă în ceea ce înseamnă faptul că, până în prezent, nu s-a emis, aşa cum prevede art.5, alin.2 din Ordonanţa de urgenţă privind regimul zonelor defavorizate, acea Hotărâre de Guvern privind acordarea facilităţilor prevăzute în această ordonanţă. Este şi acesta un semn de întrebare. Dar semne de întrebare sunt multe. O analiză urgentă, concertată, bilaterală, Guvern-autorităţi locale şi emiterea acelei hotărâri de guvern se impune cu acuitate.

Poate se impune şi pentru acele zone, şi este prioritar acest lucru, din judeţul Hunedoara în care efectul, pe de o parte, acela al măsurilor luate până în prezent de a descuraja autorităţile locale să propună Guvernului declararea unor zone ca defavorizate în cazuri justificate şi temeinice, combinat cu efectul de a se amâna luarea unor asemenea decizii îndreptăţite pentru asemenea situaţii, face ca în lista de aşteptare să fie zonele: Poiana Ruscăi pentru minerit, Hunedoara, municipiul Hunedoara pentru siderurgie şi zona Orăştie pentru industria de apărare. Sunt tot zone monoindustriale, dar toate acestea fac ca această stare de lucruri, această incertitudine şi nesiguranţă să domine atât pe investitori, cât şi pe cei care aşteaptă un loc de muncă. Speranţa, mai ales a acestora din urmă, abia mai pâlpâie.

Ar fi cazul, domnilor guvernanţi, ca prin măsuri de corectare a acestei stări de lucruri să redaţi speranţa acestor oameni astfel încât pâlpâirea luminiţei speranţei să nu aibă aceeaşi soartă cu luminiţa de la capătul tunelului pentru imensa majoritate a ...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog, domnule deputat, pâlpâiţi şi dumneavoastră 3 minute, vă rog.

Domnul Petru Şteolea:

S-a stins de mult sau poate a intrat într-o eclipsă prelungită, această luminiţă. Ar fi păcat!

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Şi noi vă mulţumim. Vă rog, domnilor colegi, să vă limitaţi la 3 minute, sunt foarte mulţi înscrişi şi este bine să ia cuvântul toată lumea.

Are cuvântul domnul deputat Leonard Cazan şi se pregăteşte domnul deputat Radu Mânea, PNŢCD.

Domnul Leonard Cazan:

Doamna preşedinte,

Doresc de la început să vă rog să aveţi amabilitatea ca, în situaţia în care aveţi vreun comentariu sau de dat vreo replică la declaraţia mea, să o faceţi de la acest microfon, să nu fiu în aceeaşi situaţie cu colegul meu Marineci. Vă mulţumesc.

Declaraţia politică pe care o fac astăzi este în atenţia domnului Emil Constantinescu, preşedintele României.

"Există o filosofie a vieţii în care este absolut necesar, de la cel mai simplu om până la şeful statului, să accepţi realitatea aşa cum este şi nu cum vrei sau ai dori să fie." Am citat din transcrierea discuţiei informale pe care preşedintele Emil Constantinescu a avut-o cu reprezentanţi ai presei în biroul rectorului Universităţii Bucureşti pe 5 martie.

Am fi tentaţi să clamăm înţelepciunea unei asemenea afirmaţii şi, bineînţeles, şi pe cel care o emite dacă eventual am trăi în altă lume, poate şi într-o altă ţară decât România. De ce? Pentru că, de peste doi ani, domnul preşedinte şi coaliţia care l-a propulsat la Cotroceni mistifică realitatea. Numai ignoranţa sau reaua credinţă îl pot face pe actualul preşedinte al ţării să afirme că prin continuarea măsurilor de reformă aplicate până în prezent, în 6 luni, România va avea o economie sănătoasă şi solidă.

Să nu fi aflat, oare, preşedintele Constantinescu faptul că, prin ceea ce se întâmplă în ultimii doi ani în economie, România a ajuns să fie folosită în toată lumea numai prin comparaţii negative?

Ceea ce este cel mai grav este lipsa perspectivei de a realiza vreodată această economie solidă şi sănătoasă prin continuarea aplicării politicii economice dezastruoase pentru ţară şi pentru cetăţeni, de altfel singura de care s-a dovedit capabilă coaliţia CDR – PD – UDMR şi guvernele pe care le-a propus.

Oare mai este nevoie să dovedim că astăzi în România se produce din ce în ce mai puţin? Că productivitatea muncii a scăzut în ultimii doi ani practic în toate ramurile economiei? Că exportul s-a diminuat şi importul a crescut alarmant, rezultând un deficit al balanţei comerciale de peste 3,5 miliarde dolari? În acelaşi timp, consumul populaţiei şi puterea de cumpărare a veniturilor acestora a scăzut cu peste 30%.

Oare la ce fel de economie solidă şi sănătoasă se referă domnul preşedinte? La o economie care a fost falimentată prin ignorarea a tot ceea ce este valoros în spaţiul naţional? Pentru că, altfel cum am putea explica faptul că, în timp ce efectivele de animale se diminuează vertiginos, importurile de animale vii şi produse au crescut de 3,5 ori într-un singur an, 1998, importurile de carne de 6,2 ori, importul de produse de panificaţie de 2 ori, importul de îngrăşăminte de 2 ori, iar combinatele noastre au produs în decembrie ’98 doar 11% din producţia corespunzătoare a anului ’97, importul de textile şi produse textile a depăşit 1,3 miliarde de dolari în anul trecut, în timp ce întreprinderile din industria uşoară sunt închise.

Un fapt foarte grav constă în încetarea practică a procesului investiţional care nu mai reprezintă un factor al creşterii economice. Cred că este suficient să amintim că în anii ’97 – ’98 investiţiile au scăzut faţă de ’96 cu circa 35%, pentru a înţelege că nu ne putem aştepta în viitorul apropiat la apariţia de noi factori de producţie capabili să redreseze situaţia economică.

Nu trebuie uitat, de asemenea, că, prin politica economică promovată de coaliţia de dreapta, PIB a scăzut cu 15%, iar pentru 1999 s-a programat un regres de 2%, ceea ce va face ca România să realizeze în acest an un PIB egal cu cel din 1978, adică acum 21 de ani.

Aceasta este adevărata situaţie economică de la care domnul preşedinte promite un al doilea contract de 200 de zile care, de această dată, devine contractul pe 6 luni, contract care, fără nici un dubiu, va avea aceeaşi soartă cu primul.

Credem însă că este inutil şi prea târziu să-l mai avertizăm pe domnul Emil Constantinescu de starea gravă a economiei. Avem însă dreptul de a-i cere să-şi onoreze obligaţiile constituţionale şi să facă dovada afirmaţiilor sale în faţa ţării, în Parlamentul României, în faţa lumii politice "murdare şi mizerabile" din care domnia sa nu se poate exclude, dar cu care, şi dorim să o spunem clar şi răspicat, PDSR nu este de acord să fie identificat, după cum nu poate să fie făcut vinovat de dezastrul economic al ţării.

Mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Radu Mânea.

Se pregăteşte domnul deputat Sever Meşca, PRM.

Domnul Radu Mânea:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prin domnii Ion Iliescu şi Adrian Năstase, vocile cele mai autorizate ale PDSR, s-a relansat vechea idee, de altfel, a dialogului Putere – Opoziţie pentru identificarea celor mai potrivite soluţii de stopare a declinului şi relansare a economiei româneşti. Nimic mai normal, va spune poporul, la un partid care se doreşte a fi respectat, dar, ca să fii respectat, trebuie să-i respecţi în primul rând pe parteneri.

Desigur, la masa dialogului, faţă în faţă, vor trebui să se aşeze reprezentanţii cei mai autorizaţi ai PNŢCD şi PDSR alături de partenerii de la Putere sau, după caz, din Opoziţia parlamentară. Dar, concomitent cu oferta dialogului, PDSR, prin intermediul cotidianului de partid "Dimineaţa", în numerele sale din datele de 11 martie, 12 martie şi 15 martie a.c., lansează atacuri suburbane, murdare şi mincinoase la adresa PNŢCD şi a liderilor săi. Atacurile nu se limitează la liderii în viaţă ai partidului, încercând că murdărească imaginea şi amintirea unor înaintaşi ai PNŢCD care prin personalitatea lor au rămas în istorie.

Să fi scăpat redacţia ziarului "Dimineaţa" de sub controlul politic al PDSR? Greu de crezut. Să fi scăpat autorul articolului de sub controlul redacţiei? La fel de greu de crezut. Să fie vorba de veşnica duplicitate a liderilor PDSR, care una spun în faţa camerelor de luat vederi şi alta instrumentează prin alte mijloace? Ne abţinem deocamdată să tragem concluzii până când liderii PDSR nu-şi vor exprima public poziţia vis-ŕ-vis de articolul "Câteva adevăruri despre PNŢCD şi viitorul sumbru al acestuia", publicat în serial în cotidianul de partid "Dimineaţa".

În memoria lui Corneliu Coposu şi a liderilor PNŢCD care au putrezit în puşcăriile comuniste, vă somăm să faceţi publică poziţia domniilor voastre faţă de articolul în cauză. Şi aceasta, în interesul promovării adevărului, a moralităţii în politică şi a dialogului constructiv în interesul ţării.

La "masa verde" a dialogului, şi unii şi alţii, dar mai cu seamă domniile voastre, trebuie să ne aşezăm cu conştiinţa curată.

Eliberaţi-vă de patimi şi apucături tipic comuniste şi dialogul poate începe.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Sever Meşca, PRM. Se pregăteşte domnul Neculai Grigoraş, PDSR.

Domnul Sever Meşca:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Mă voi referi astăzi în principal la o gravă criză politico-militară aflată în apropierea graniţelor ţării – criza din Kosovo.

În legătură cu această criză, permiteţi-mi, doamnelor şi domnilor colegi, considerând că fiecare dintre dumneavoastră poate spune Cogito ergo sum, să vă adresez câteva întrebări.

Câtă vreme va mai idealiza şi fetişiza Guvernul român orice decizie luată pentru România în cancelariile occidentale, inclusiv ale NATO? Câtă vreme va mai considera Guvernul României că orice decizie NATO este infailibilă? Cum este posibil să fie angajată România într-o aventură periculoasă şi imorală împotriva Iugoslaviei, stat, sperăm, încă suveran şi independent? Cum poate admite să ne asumăm riscurile unui stat membru NATO, când România a fost tratată cu atât dispreţ, fiind lăsată cu mâna întinsă în afara porţilor acestei structuri politico-militare? Cum este posibil ca anumiţi guvernanţi şi anumiţi pretinşi analişti politici să considere o mare victorie faptul că NATO a ajuns să aibă frontiere cu România?

Pentru a facilita analiza situaţiei şi sedimentarea unor concluzii juste şi fundamentate, permiteţi-mi să semnalez cu satisfacţie apariţia Monitorului extern nr.3, elaborat de Departamentul pentru informare parlamentară a Parlamentului României – Centrul pentru studii şi cercetări.

Vom desprinde din respectivul document, care nu poate fi acuzat de partizanat politic, faptul că această criză din Kosovo "…dincolo de detaliile tehnice, reprezintă o miză uriaşă în procesul de reinventare a NATO, care înseamnă şi definirea noii identităţi a organizaţiei. Istoria arată că alianţele victorioase se destramă după câştigarea războiului."

Analiştii Parlamentului României desprind din studierea unei largi documentaţii provenind de la ROMPRES, REUTERS, RADOR şi presa română: "Noul concept strategic care trebuie definit şi adoptat la Summitul din aprilie al NATO. din această perspectivă, NATO se află într-o criză de identitate, iar baza juridică a viitoarelor intervenţii este faptul că SUA vor să impună principiul conform căruia voinţa unui grup de state democratice reprezintă o bază legală solidă pentru a interveni militar dacă percep o ameninţare la adresa intereselor lor.", pentru ca în sinteza discursului de politică externă a preşedintelui Bill Clinton să fie redată esenţa politicii americane: "Preşedintele iugoslav Slobodan Miloşevici trebuie să înţeleagă că momentul actual impune reţinere, altfel NATO este pregătită să acţioneze. Din cauza riscului de extindere a conflictului, SUA au - atenţie! - un interes naţional clar definit ca luptele să înceteze în Kosovo. NATO trebuie să fie gata să se desfăşoare în această provincie pentru a încuraja renunţarea la arme."

În final, doresc să subliniez faptul că SUA au interese naţionale clar definite, ceea ce României i se pare că îi este interzis.

De asemenea, apreciind sincer acest Monitor extern, permiteţi-mi, doamnelor şi domnilor colegi, să-l citez pe fostul secretar de stat american, Hanry Kissinger, care, în numărul din 22 februarie al celebrului ziar "Washington Post", avertizează că "Angajamentul cu final deschis al administraţiei în Kosovo este lipsit de scop strategic şi o strategie de ieşire. Desfăşurarea de trupe propunsă pentru Kosovo nu are legătură cu vreo ameninţare la adresa securităţii americane, aşa cum este ea în mod tradiţional percepută. Kosovo nu este o ameninţare mai mare pentru America decât Haiti pentru Europa."

Sper că domnul Kissinger nu va fi acuzat de politică şi sentimente antiamericane.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Neculai Grigoraş.

Se pregăteşte domnul deputat Petre Ţurlea.

Domnul Neculai Grigoraş:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Recent, Comisia Naţională pentru Statistică a dat publicităţii situaţia indicatorilor economico-sociali realizaţi în anul 1998. Dintre aceştia, PIB, indicator care reprezintă în sinteză nivelul de dezvoltare al ţării, scade cu 7,3% faţă de anul precedent, după ce, în anul 1997, înregistrase, de asemenea, o scădere cu 6,6%.

Pentru toate sectoarele economiei, anul 1998 a însemnat un an al dezastrului. Balanţa comercială a înregistrat în 1998 cel mai mare deficit din perioada de după 1989, respectiv 3,52 miliarde dolari. Consecinţa cea mai dramatică a acestei stări de lucruri o reprezintă scăderea veniturilor populaţiei, care se situează la finele anului 1998 la 60,1% faţă de 1989.

Acesta este rezultatul politicii Guvernului actual, care a dovedit că nici după doi ani de guvernare nu este capabil să facă faţă problemelor economice şi sociale ale ţării şi de cele mai multe ori nici nu este preocupat de aceasta - a se vedea certurile din interiorul Coaliţiei pe probleme de algoritm de guvernare sau demisiile de Guvern ori deciziile controversate în diverse domenii, cele mai multe dintre ele contrazise de realităţi sau de alte decizii, şi aici în top se situează sarabanda ordonanţelor care de cele mai multe ori modifică ordonanţe deja modificate şi alte şi alte aspecte.

Principala preocupare a Guvernelor Victor Ciorbea şi Radu Vasile a fost de a da satisfacţiei Fondului Monetar Internaţional, iar principalul mod de a da satisfacţie Fondului a fost de a accepta fără rezerve orice condiţie impusă de acesta. Mergând în această direcţie, economia românească este în pericol de a înceta să mai existe ca sistem unitar prin nerespectarea unor proporţii între sectoarele componente ale acesteia, proporţii care să permită corelaţiile necesare funcţionării unui sistem.

Începută în 1997, izolarea României faţă de lumea occidentală, şi nu numai, s-a accentuat în 1998. Respinsă din primul val de integrare în NATO, amânată sine die în privinţa integrării în Uniunea Europeană, România a ajuns să fie acum ocolită şi de investitorii cei mai temerari. Cauzele sunt cunoscute. nu este aici nici locul, nici momentul unei analize în detaliu, dar descalificările repetate ale agenţiilor de rating acordate României în anul 1998 şi în primele luni ale acestui an, respectiv cotarea la un nivel crescut al riscului de ţară, nu sunt întâmplătoare, ele calificând starea în care a fost adusă ţara în ultimii doi ani de guvernare.

Din păcate, previziunile Partidului Democraţiei Sociale din România în privinţa rezultatelor guvernării actuale s-au adeverit. De nenumărate ori am atras atenţia asupra direcţiei greşite în care se merge, dar semnalele noastre au fost interpretate în mod tendenţios ca fiind de natură electorală ori ca piedici în calea guvernării, aşa cum orice soluţie propusă de noi a fost respinsă din start doar că venea de la PDSR.

La ce se poate aştepta populaţia ţării în anul 1999? Dacă pentru anul 1998 programul guvernamental preconiza "menţinerea în termeni reali a PIB la nivelul anului 1997", iar rezultatele sunt dezastruoase, pentru anul 1999, pentru care se preconizează un PIB mai redus cu 2,5% faţă de anul precedent, rezultatele pot fi anticipate din perspectiva în care a fost condusă economia în anii ’97 şi ’98 - drept catastrofale. Dovadă stau şi rezultatele pentru luna ianuarie a acestui an, comunicate de aceeaşi instituţie, Comisia Naţională pentru Statistică, care arată o scădere a producţiei industriale cu 7,8% faţă de luna precedentă, ca să ne referim doar la unul din indicatorii dezvoltării economice.

În acest timp, Guvernul stă şi meditează, dar nu singur, dacă să-şi angajeze sau nu răspunderea în faţa Parlamentului, ambele variante fiind noi dovezi ale eşecului guvernării PNŢCD – USD – UDMR. Tot în acest timp, economia îşi urmează cursul implacabil spre prăbuşire, iar viaţa celor mai mulţi români spre mizerie.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Petre Ţurlea.

Se pregăteşte domnul deputat Rânja Traian PNŢCD.

Domnul Petre Ţurlea:

Stimată doamnă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Ca istoric, vin în faţa domniilor voastre pentru a da un răspuns şi pentru a cere o explicaţie unuia dintre colegii noştri.

marţea trecută, la această tribună, un distins deputat maghiar a venit şi a vorbit despre Revoluţia maghiară de la 1848, prezentând, conform unor statistici oficiale maghiare şi austriece din a doua jumătate a secolului XIX, ideea că au fost asasinaţi în Transilvania în acel moment revoluţionar între 4.000 şi 10.000 de români. Evident, concluzia era aceea că întreaga istoriografie românească este formată din mincinoşi.

Colegul nostru a folosit o metodă de inducere în eroare clasică: a spus doar jumătate de adevăr. La 1848 – 1849 au fost omorâţi de către unguri, într-adevăr, în jur de 10.000 de români încadraţi în unităţile militare româneşti; doar aceştia au fost înregistraţi de statisticile oficiale. Alţi 30.000 de români, care nu făceau parte din unităţile militare, au fost asasinaţi în satele lor numai pentru faptul că nu erau maghiari. Astfel, se ajunge la 40.000 de morţi. Iată şi informaţiile de epocă, numai câteva din ele, validând aceste cifre:

1. Revista "Bucovina", nr.1 din 6 ianuarie 1850, menţiona 10.000 de români transilvăneni morţi în timpul luptelor şi 30.000 ucişi, cu sau fără judecată, de către "tribunalele de sânge", ceea ce înseamnă că au fost 10 - 20 de români pe sat.

2. În 1851 apărea la Londra o lucrare monografică a lui Blaze de Bury despre Germania, Ungaria şi Austria. În volumul II, pag.285 – 286 se menţiona faptul că, în timpul Revoluţiei, maghiarii au distrus în Transilvania 240 de sate româneşti şi au omorât între 35 şi 40.000 de români. deci este o lucrare engleză.

3. Un istoric american, Milton Lehrer, în 1944 a publicat în Elveţia o lucrare numită "Ardealul, pământ românesc". La pag.231 găsim următoarea informaţie: "Bilanţul catastrofal al Revoluţiei de la 1848 din Transilvania reprezintă cea mai fidelă imagine a teroarei dezlănţuite de unguri împotriva elementului românesc luptând pentru dreptul sacru al libertăţii naţionale. 230 de sate au fost şterse de pe faţa pământului. revoluţia a costat viaţa a 40.000 de persoane, de români." Deci, un autor american, care nu poate fi bănuit de filoromânism.

Iată demonstraţia. Îl invit pe colegul nostru maghiar să mai treacă pe la bibliotecă. Domnia sa spune că este chiar profesor de istorie.

Întrebarea pe care vroiam să o pun. ieri, la Sfântu Gheorghe, în contextul sărbătoririi Revoluţiei maghiaare de la 1848, strada cu numele Nicolae Iorga a fost rebotezată cu numele generalului Bem. Este, evident, o nouă infamie. Numele celui mai mare istoric român a fost înlocuit cu acela al unuia dintre comandanţii armatelor maghiare care au săvârşit cele 40.000 de asasinate.

La ceremonie a participat şi vicepreşedintele Uniunii Polonezilor din România "Dom Polski", Bogdan Polipciuc, care, în poloneză, a adus elogii lui Bem şi armatelor sale de asasini. Îl întreb pe reprezentantul polonezilor în Parlamentul României, din aceeaşi uniune, "Dom Polski", dacă este de acord cu glorificarea unor asasini.

Tot ieri, la Sfântu Gheorghe, distinsul nostru coleg, domnul deputat în Parlamentul României, Marton Arpad, am primit chiar de dimineaţă această ştire, a ţinut cel mai incitator discurs posibil, afirmând printre altele că peste tot în România, în puşcării sunt doar maghiari. "Noi, spune domnia sa, maghiarii din România, trăim în această ţară ca într-o adevărată închisoare!"

Evident, este o incitare împotriva statului naţional unitar român, incitare pentru care distinsul nostru coleg Marton Arpad evident că ar trebui trimis la puşcărie.

Mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da, şi noi vă mulţumim.

Are cuvântul domnul deputat Rânja Traian – PNŢCD.

Se pregăteşte domnul deputat Petru Godja PDSR.

Domnul Traian Neculaie Rânja:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Astăzi, colegii noştri senatori vor lua în dezbatere ridicarea imunităţii parlamentare a senatorului PRM, Corneliu Vadim Tudor.

Sincer să fiu, încă mai aştept ca liderul PRM să-şi scutească colegii de o dezbatere penibilă şi să renunţe el însuşi de bunăvoie la această armură atât de contestabilă.

Nu pot să nu remarc faptul că noi, deputaţii, am acţionat cu maturitate în cazul Gabriel Bivolaru. Prin ridicarea imunităţii parlamentare, domnia sa este pus la dispoziţia justiţiei, având şansa de a-şi proteja onoarea şi de a înlătura orice urmă de suspiciune, dacă este nevinovat, sau de a primi cuvenita sancţiune a legii dacă este vinovat.

De ce s-ar teme Corneliu Vadim Tudor, un politician care doreşte să se prezinte opiniei publice ca un exemplu de curaj şi tărie de caracter?! Se va spune: pentru că se teme că procesul nu va fi corect, că va fi o înscenare politică.

Eu pot să înţeleg sentimentul uman de teamă al unui posibil inculpat. nu pot înţelege însă lipsa de reacţie a multora dintre colegii din Opoziţie la aceste aserţiuni, pentru că, dacă unui senator, preşedinte de partid parlamentar, îi este teamă de justiţie, iar alţi parlamentari se solidarizează cu domnia sa, înseamnă că încrederea în democraţie nu este decât o vorbă goală în România, că ne place democraţia doar atunci când suntem la Putere, cât avem de partea noastră o majoritate în rândul populaţiei, când devenim minoritari ne cuprinde teama şi începem să strigăm "Dictatură!"

Ducând mai departe raţionamentul, ar însemna că noi, aici, nu facem decât să ne jucăm de-a democraţia, că evoluăm într-o piesă pentru care nu suntem pregătiţi şi nici măcar nu ne place. Vă mărturisesc faptul că, dacă aş crede că aşa stau lucrurile, n-aş mai rămâne nici o secundă în acest Parlament.

Aflându-ne cu toţii aici, în această sală, înţeleg că şi noi şi colegii noştri din Senat împărtăşim această încredere în lege. Justiţia este parte integrantă în sistemul puterilor statului, al autorităţilor publice, spre a folosi formula juridică cea mai riguroasă. Şi ea poate uneori greşi, pentru că este constituită din oameni, iar orice om este supus greşelii, însă acest lucru este valabil pentru orice justiţie din orice stat, în orice epocă. Doar justiţia divină este infailibilă, iar aceasta le dă unora speranţe, iar altora frisoane.

Dar nu ajungi nicăieri dacă faci proces de intenţie magistraţilor şi respingi autoritatea legii. Nimeni nu este mai presus de lege, şi în nici un caz parlamentarii, cei învestiţi de naţiune cu misiunea de a elabora legile.

Închei această scurtă intervenţie cu speranţa că noi toţi, indiferent de partid şi de doctrină, ne vom dovedi suficient de maturi pentru a înlătura orice urmă de privilegiu în această privinţă. Într-o ţară democratică, nu putem fi unii mai egali decât alţii.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul deputat Petru Godja nu este.

Are cuvântul domnul deputat Petre Bejinariu. se pregăteşte domnul deputat Miron Chichişan – PUNR.

Domnul Petru Bejinariu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Intitulez declaraţia de astăzi "Suntem vecini cu NATO".

În ultimii 55 de ani, fără întrerupere, România a avut în est vecinătatea românilor din nordul Bucovinei şi din Basarabia, încorporate forţat în imperiul rusesc, făcând parte din alianţa militară a tratatului de la Varşovia.

Iată că, începând din 12 martie 1999, înspre vest am devenit vecini cu NATO, o alianţă militară formată acum din 6 + 3 state, în care politica este deasupra. Performanţele Poloniei, Cehiei şi Ungariei pentru admiterea în NATO n-au impresionat în mod deosebit, şi totuşi summitul de la Madrid a decis integrarea, dovadă că hotărârea a fost în primul rând una politică.

Aşadar, cedarea nordului Bucovinei, ţinutului Herţa şi sudului Basarabiei, doar în numele sacrificiului istoric promovat în opinia publică de către domnul preşedinte Emil Constantinescu şi al sfătosului patriotism cu "discreţie" adus în sfera educaţiei de către doamna Zoe Petre, consilier prezidenţial, s-a făcut în zadar.

Actuala Putere a încheiat Tratatul de bază dintre România şi Ucraina, renunţând pentru vecie la o şesime din teritoriul ţării, renunţare care reprezintă mai mult decât o trădare în istoria naţională.

În tot timpul negocierilor, PDSR a cerut Guvernului să ducă tratative realiste, prospective, în interesul ţării, fără şiruri de cedări şi renunţări şi să evite graba impusă în chip de un nou ultimatim, de data aceasta de la Madrid. Temerile PDSR, din păcate, s-au dovedit justificate.

România salută aderarea oficială la NATO a celor trei state şi contează pe sprijinul lor, iar neaderarea acum şi a României ne provoacă o reală îngrijorare. Exprim această îngrijorare printr-o singură posibilă realitate viitoare sub formă de întrebare: va da, oare, dreptate NATO României, în cazul unei diferenţe de opinii cu Ungaria, în privinţa minorităţii maghiare din Transilvania? Iar diferenţe sunt şi vor fi multe: limba maghiară în administraţia locală, plăcuţe bilingve, universitate de stat maghiară, chiar şi după hotărârea judecătorească ce a dat dreptate PDSR, autonomie teritorială pentru maghiari, dublă cetăţenie etc. Diferenţe recente privesc ziua de 15 martie, când multe localităţi din Transilvania parcă aparţin Ungariei.

Fără o astfel de întrebare ne vine foarte greu să explicăm recenta afirmaţie a premierului Victor Orban, care spune: "Integrarea euro-atlantică va avea avantaje incontestabile, noi citim "privilegii", şi pentru maghiarimea din afara graniţelor."

Răspunsul la întrebările şi neliniştile noastre va veni cu timpul şi vom şi mai mult decât încântaţi să nu avem dreptate de această dată. Urmează din nou nedreapta aşteptaare.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Miron Chichişan.

Se pregăteşte domnul deputat Dărămuş.

Domnul Miron Chichişan:

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cu câteva luni în urmă, partidul nostru, împreună cu alte partide din Opoziţie, a încercat să facă transparent procesul de privatizare a "bijuteriei" economiei româneşti, ROMTELECOM, Societatea Naţională de Telecomunicaţii.

Colegii noştri, parlamentarii de la Putere, au respins prin vot iniţiativa noastră, continuând să păstreze într-un dubios con de umbră o privatizare despre care şi Ambasada Olandei s-a pronunţat critic, după unele ştiri din presă.

Am atras atenţia, cu acea ocazie, ca şi şeful demisionar al FPS-ului, domnul Sorin Dimitriu, că soluţia greacă s-ar putea dovedi o adevărată soluţie finală pentru telecomunicaţiile naţionale în prag de mileniu III.

Recent, am reuşit să intrăm în posesia unor informaţii care demonstrează că nu ne putem aştepta ca, în România, OTE să facă altceva decât ce a făcut la ea acasă, în Grecia.

Într-un protest adresat pe 14 ianuarie a.c. de elenii abonaţi la Internet, inclusiv Parlamentul grec, se cere companiei OTE să treacă imediat la modernizarea reţelei telefonice pe care i-o administrează. Protestul conţine şi referiri la recenta scumpire pentru serviciile Internet prin telefon de căte OTE în Grecia – de la 78 de drahme pe oră la 180 de drahme pe oră, ceea ce reprezintă o creştere de 230%.

Această politică tarifară de sorginte fanariotă pentru ţara noastră a şi început să fie aplicată deja de OTE, prin scumpirea recentă a convorbirilor telefonice cu 20%. În curând, vom avea partea de o nouă majorare, de această dată de circa 40%.

Mai mult decât atât, Comisia europeană a Comunităţii Europene a ameninţat la începutul acestei luni că va da statul elen în judecată pentru că nu a liberalizat încă accesul pe piaţa internă a telecomunicaţiilor prin satelit şi prin telefonia celulară. Potrivit normelor antitrust ale Comunităţii europene, termenul prevăzut pentru această acţiune era de 1 ianuarie 1998, ca şi pentru celelalte ţări ale Comunităţii europene. Aceasta a dat ca termen limită Greciei pentru realizarea liberalizării pieţei telecomunicaţiilor data de 31.XII.2000, dar a ameninţat că, în următoarele două luni, dacă graficul de deschidere a pieţei interne pentru libera competiţie nu va fi respectat, Grecia va fi acţionată în judecată la Curtea Europeană de Justiţie.

Iată, deci, cui au vândut actualii guvernanţi una dintre cele mai profitabile societăţi comerciale: unei companii de stat care încalcă la ea acasă chiar şi normele Comunităţii europene în materie.

Sperăm ca, în curând, să putem aduce în atenţia mass-mediei naţionale încălcările legii care s-au făcut la privatizarea ROMTELECOM-ului.

Până atunci, ar fi bine ca organele abilitate ale statului, inclusiv Serviciul Român de Informaţii, să verifice ale cui interese personale şi de grup au fost servite cu ocazia afacerii pe care o supunem atenţiei Parlamentului României.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Dumitru Pâslaru şi se pregăteşte domnul deputat Ilie Neacşu.

Domnul deputat Remuş a renunţat.

Domnul Dumitru Pâslaru:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Recentele precizări de poziţie, clarificări doctrinare şi de formulare din documentele Consiliului Naţional al Partidului Democraţiei Sociale din România au stârnit reacţii diferite şi contradictorii în diferite medii, cercuri politice şi segmente electorale. Ele se desfăşoară pe o paletă largă, margând de la simpatie şi solidarizare până la invidie nedisimulată şi tentativă de a minimaliza evenimentul.

Este şi greu ca, după aproape 10 ani de intensă şi deliberată acţiune de desconsiderare, de stigmatizare şi compromitere, să recunoşti, aşa, deodată, direct şi deplin, că PDSR este de fapt un partid reformist, modern, angajat pe calea elasticizării structurilor şi concepţiilor proprii, că redevine, în urma decepţiei generate de schimbarea din ’96, purtătorul speranţei în coalizarea forţelor politice interesate realmente în salvarea naţiunii.

De aceea, aproape toţi analiştii şi adversarii noştri politici vorbesc despre o trezire bruscă la realitate a PDSR, de o schimbare cu 180^o a orientării tradiţionale, de o victorie tot aşa de fulgerătoare a aripii reformiste, de o consecinţă a periplului american al preşedintelui. Fără să negăm, cum spuneam, certe clarificări rezultate dintr-un efort de adecvare la noua realitate, trebuie însă spus şi subliniat că, în pofida tuturor ochelarilor şi lentilelor prin care a fost privit, PDSR a fost dintotdeauna un partid reformist, democratic, naţional, cu deschidere la valorile europene, chiar dacă nu a făcut din această caracteristică un drapel, sau o armă de şantaj, o formă fără fond, chiar dacă nu şi-a revendicat exclusivitatea spiritului înnoitor. Dar crearea sectorului privat în industrie, agricultură, în finanţe şi servicii, bursa de mărfuri, piaţa de capital, mecanismele de supraveghere a concurenţei, de protecţie a consumatorilor, sistemele de impozitare şi fiscalitate, fondurile proprietăţii, societăţile de investiţii financiare şi multe altele, nu au fost create după marea revoluţie din noiembrie 1996 şi nu sunt proiecte anexe la documentele PDSR. Ele sunt realităţi, după cum realităţi au fost cele 650 de mii de întreprinderi mici şi mijlocii, falimentate acum, care realizau peste 52% dintr-un produs intern brut care în 1995 a atins standardul impus pentru accesul în Uniunea Europeană şi în NATO.

Şomajul, despre care noi continuăm să credem că nu este un indicator al reformei, a fost ţinut, nu la 12, ci la 6%. Şi nu s-au creat, aşa cum cu răutate s-a bagatelizat, un milion de locuri de muncă, ci două milioane şi jumătate. Este adevărat, acum lichidate.

Totdeauna, PDSR a afirmat că evoluţia reală, dezvoltarea durabilă înseamnă privatizare, restructurare, retehnologizare şi creştere economică efectivă.

Economia socială de piaţă înseamnă, bineînţeles, capitalism, la noi, chiar mai nestăvilit decât în state cu tradiţie, unde, se ştie, mecanismele intervenţioniste, şi chiar de planificare, funcţionează mult mai devreme. Că nu s-a bătut monedă pe reformismul pedeserist, că nu şi-a atribuit cu surle şi trâmbiţe rolul de unic schimbist, este o chestiune de stil, de conduită, sau poate un deficit de imagine.

Sigur că în aceste momente, când am ajuns să planificăm pentru ’99 cotele de degradare şi să fim extaziaţi când primul-ministru ne asigură pe cuvântul lui că nu, România nu va intra în colaps, în aceste momente ar trebui să adoptăm un stil mai lapidar, un grad sporit de adecvare.

De aici, nevoia de noutate absolută, de aici impresia de noutate absolută, de cotitură necondiţionată. Dar, numai impresia.

De fapt, aici nu este vorba de 1 sau 5 hectare, de contracte, de 1-2% acţiuni în industrie. Suntem în acea stare de psihologie colectivă, când o mulţime agitată şi înspăimântată încremeneşte o clipă în faţa sfârşitului iminent. Este ultima şansă a lucidităţii. Dacă nu, urmează sfârşitul propriu-zis.

Se pare că opinia publică românească a recepţionat această ultimă şansă şi de aceea PDSR, înţelegând dificultăţile, până la urmă, omeneşti, ale oricărei recunoaşteri, ale oricărei deziceri, trece peste orice resentimente şi-i invită pe toţi cei interesaţi la dialog, fără, însă, aşa cum spunea un coleg aici, să încercăm, prin aceasta, să rescriem şi să cosmetizăm istoria.

Am vrea, în acest context, să ştim dacă somaţia adresată de domnul deputat Mânea reprezintă poziţia sa personală sau a partidului său, deoarece este în contradicţie cu declaraţiile liderilor PNŢCD şi este de natură să blocheze orice dialog pe care noi îl dorim.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Ilie Neacşu. Şi ultimul vorbitor – se pregăteşte domnul deputat Nicolae Ionescu.

Domnul Ilie Neacşu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi, doamnă preşedinte, să-l liniştesc pe colegul de la PNŢCD care a luat cuvântul mai devreme şi să-i spun că, graţie politicii reformiste pe care o aplică actuala Coaliţie, CDR-ul este la acelaşi nivel în ultimul sondaj de opinie, adică în jur de 19%, cu Partidul România Mare.

Voci din partea dreaptă a sălii:

Doamne fereşte!

Domnul Ilie Neacşu:

Este făcut de Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat. Fără ştirea dumneavoastră, se înţelege.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sub ochii noştri se petrec lucruri deosebit de grave, dar, datorită generozităţii democraţiei, ele sunt prezentate populaţiei drept acţiuni fireşti. Sunt prezentate, întrucât aceasta este intenţia propagandistică a actualei Puteri.

Cu tot sprijinul unor posturi de televiziune, al unor publicaţii care zilnic îşi reduc numărul cititorilor, graţie susţinerii oarbe a unei politici economice şi sociale falimentare, Guvernul nu a reuşit să convingă că direcţia aleasă va produce un cât de mic reviriment.

Personal, cred că partidele care compun Coaliţia CDR-USD-UDMR şi-au epuizat repertoriile, dovedindu-se incapabile să revigoreze economia şi lipsite de cadre pragmatice care să soluţioneze criza în care se află ţara. De fapt, menţinerea cu încăpăţânare la Putere, cu riscul pierderii unei importante părţi a electoratului care a propulsat-o, Coaliţia demonstrează că este nu doar inconştientă de consecinţele nefaste ale unei guvernări ridicole, ci şi fudulă faţă de bravurile săvârşite.

PNŢCD, PNL şi PD nu pot fi aduse la realitate nici de reducerea pibului, nici de scăderea dramatică a puterii de cumpărare, nici de dezastrul din agricultură, nici de exodul tinerilor absolvenţi ai învăţământului superior, nici de prăbuşirea monedei naţionale, nici de inundaţiile care spulberă agoniseala românilor din Transilvania şi Moldova, nici de starea de sănătate a populaţiei, nici măcar de tabloul cu portretul lui Ceauşescu, nelipsit de la nici o manifestaţie socială a salariaţilor.

Ceva mă face să cred că, aşa cum doreşte să transforme România într-o ţară de disponibilizaţi şi de şomeri, actuala Putere este în stare să se menţină în şa chiar peste un popor adus în sapă de lemn.

Stimaţi colegi,

La orizont se întrevăd noi modalităţi politice, care să aşeze la masa tratativelor partidele parlamentare, patronatul şi sindicatele. Sunt adeptul dialogului şi negocierilor în orice fel de probleme, cu o singură condiţie: să ai cu cine negocia şi a dialoga. La această oră, eu cred că dialogul cu partidele din coaliţia guvernamentală este o pierdere de vreme atât pentru Opoziţie, cât şi pentru sindicate şi patronate. Şi aceasta pentru că întreaga Coaliţie a CDR-USD-UDMR este greşită şi respectivele forţe nu acceptă nici o sugestie din partea partidelor din Opoziţie. Mai mult, cred că dialogul salvator are în vedere doar relaţiile dintre Putere şi Opoziţie, la cel mai înalt nivel, şi nu stoparea sărăciei şi siguranţa zilei de mâine a fiecărui cetăţean. Mandatul actualei Puteri nu trebuie prelungit de reprezentanţii Opoziţiei.

Mesajul Partidului România Mare a fost şi este prezentat cu maximă claritate. Alegerile anticipate ar fi o consecinţă benefică a dialogului, care se doreşte a fi patronat de Preşedinţie. S-ar reuşi evitarea prăbuşirii totale a României. Pentru că, indiferent câte dialoguri vor avea loc între Putere şi Opoziţie, indiferent de coaliţiile postelectorale ordonate din exterior, populaţia nu va percepe un reviriment decât atunci când politica economică, socială şi culturală va ţine seama, înainte de toate, de interesul naţional.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul ultimul vorbitor, domnul deputat Nicolae Ionescu.

Nu este în sală.

Domnul Petru Şteolea:

Doamnă preşedinte, vă rog să-mi daţi cuvântul, pentru drept la replică.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

La intervenţiile politice nu se acordă drept la replică, domnule deputat. Vă înscrieţi marţea viitoare, vă faceţi .... (Domnul deputat Petru Şteolea insistă să i se dea cuvântul, îndreptându-se spre tribună.)

Domnule deputat, vă rog, un minut.

Domnul Petru Şteolea:

Cu scuzele de rigoare, doamnă preşedinte, este un drept la replică la ceea ce dumneavoastră aţi afirmat de la pupitrul de comandă şi de conducere a acestei şedinţe.

Deci, apropo de luminiţa de la capătul tunelului, de care vorbeam în declaraţia politică de astăzi, luminiţă care nu mai pâlpâie şi care s-a stins de mult, doresc a vă spune doar atât: la surparea tunelului, în fapt starea economică şi socială dezastruoasă a ţării, o anumită contribuţie, deloc neglijabilă, a avut şi o are şi partidul din care domnia voastră face parte, în calitate de partid coparticipant în arcul guvernamental.

Să nu omitem acest lucru, doamnă preşedinte.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că din totalul celor 343 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 241. Sunt absenţi 102, din care participă la alte acţiuni parlamentare un număr de 55 de deputaţi.

Cvorumul prevăzut de art.128 din regulament este întrunit şi este de 117 deputaţi.

Cum domnii secretari au venit, îi rog să facă o numărătoare, o verificare de cvorum în sală, să vedem dacă avem minimum 117 de deputaţi, pentru a continua cu discuţiile la Legea pensiilor.

Vă rog, domnilor secretari.

Doamnelor şi domnilor colegi,

În sală sunt 80 de deputaţi, fapt ce nu ne permite începerea dezbaterilor Legii pensiilor.

Liderii grupurilor parlamentare sunt rugaţi să cheme domnii şi doamnele deputate din locurile în care se află, deoarece au semnat 241 de deputaţi. Probabil că se află în Camera Deputaţilor. Dacă nu, în decurs de 5 minute începem apel.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Începem dezbaterea în continuare a Legii pensiilor.

Vă reamintesc că am solicitat comisiei de specialitate să revadă anumite articole care au fost controversate şi care au avut mai multe propuneri de susţinere, ca soluţii pentru vârstele de pensionare şi stagiile de cotizare, pentru venitul de înlocuire, pentru sistemul de recalculare.

Deci, o să reluăm discuţiile de la poziţia 49 din raportul normal al comisiei şi vă atrag atenţia că avem şi un raport suplimentar care v-a fost înmânat şi discuţia pe art.43 din proiectul de lege, care iniţial se afla în poziţia 49 din primul raport, se află la poziţia 1 din raportul suplimentar.

Menţionez încă o dată pentru dumneavoastră că este vorba de vârstele de pensionare şi stagiul de cotizare.

Am să rog comisia de specialitate să ne prezinte soluţia la care a ajuns, soluţie pe care dumneavoastră o găsiţi în raportul comisiei de specialitate.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aşa cum ne-am angajat în plenul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă s-a aplecat asupra celor câteva soluţii reieşite în urma discuţiilor din Camera Deputaţilor.

O să-mi şi permit foarte pe scurt să prezint variantele prezentate şi, în final, varianta acceptată de comisie, care face obiectul raportului suplimentar ce vi-l supunem votului.

Au existat mai multe variante de amendamente privind vârsta standard de pensionare. Primul luat în calcul a fost menţinerea actualei vârste-standard de pensionare – 57 de ani la femei şi 62 de ani la bărbaţi – şi creşterea stagiului de cotizare la femei de la 25 la 30 de ani, la bărbaţi de la 30 la 35 de ani, amendament ce a fost respins.

O a doua variantă, tot aşa, respinsă, a fost creşterea vârstei de pensionare, la femei de la 57 la 58 de ani, într-un interval de 3 ani, şi la bărbaţi de la 62 la 65, cu creşterea stagiului de cotizare imediat de la 25 la 30 de ani pentru femei şi de la 30 la 35 de ani, soluţie care, tot aşa, a fost respinsă.

În final, membrii Comisiei pentru muncă şi protecţie socială au votat cu majoritate de voturi un amendament care prevede creşterea într-un interval de 13 ani, respectiv 2000-2013, a vârstei-standard de pensionare la femei de la 57 la 60 de ani şi a stagiului de cotizare de la 25 la 30 de ani şi a vârstei de pensionare la bărbaţi de la 62 la 65 de ani şi a stagiului complet de cotizare de la 30 la 35 de ani.

Aceasta este soluţia, repet, acceptată cu majoritate de voturi de membrii comisiei, soluţie care se regăseşte în raportul comisiei. Este soluţia prezentată la punctul curent 1 din raportul suplimentar. Asupra celorlalte două puncte o să ne referim la momentul în care vom supune votului punctele respective, respectiv legate de rata de înlocuire şi de formula de recalculare a pensiilor.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog, iniţiatorul, cu privire la soluţia comisiei. Şi să-mi permiteţi şi mie să iau cuvântul.

Deci, este soluţia iniţiatorului aceasta.

Doamnelor şi domnilor colegi, vă rog să-mi permiteţi, încă o dată, să iau cuvântul.

(Doamna deputat Paula Maria Ivănescu coboară la microfonul de la tribună.)

Este adevărat că amendamentele propuse de mine în numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat nu au primit votul favorabil al comisiei de specialitate. Dar aş vrea, încă o dată şi pe scurt, să vă reiterez posibilitatea de a bulversa un sistem de pensii care de-abia se pune pe picioare într-o formulă reformată şi să zicem bună, cu aceste creşteri de vârste şi de vechimi-standard de-a lungul unei perioade de timp.

Ce ne împiedică că spunem acum o vârstă cu o vechime şi aceasta în funcţie de felul în care se va aşeza sistemul, va funcţiona sistemul, poate fi modificată în anul 2013, în anul 2021, în anul 2005, în anul care se va crede de cuviinţă că este apt în urma formării unui sistem stabil şi bine, bine organizat la centru şi în teritoriu.

În al doilea rând, propunerea Grupului PD de a creşte vârsta de pensionare a femeilor la 57 de ani şi la 62 de ani, este o propunere care pare mai acceptabilă şi mai aplicabilă pentru starea actualei generaţii, care se află foarte aproape de pensie, sau chiar şi un pic mai departe, stare care nu se va îmbunătăţi şi nu se va schimba.

Menţionez acest lucru, că este o creştere a vârstei de pensionare de 2 ani, propusă de Partidul Democrat, deoarece actualmente femeile se pensionează la cerere la 55 de ani şi bărbaţii la 60 de ani. Faţă de aceste vârste se fac toate reducerile acelea, conform grupelor de muncă. Deci, practic şi efectiv, acestea sunt actualele vârste de pensionare. Am crescut suportabil cu 2 ani aceste vârste, în condiţiile în care populaţia trăieşte şi munceşte aşa cum a fost, cum este.

Totodată, am crescut stagiul de cotizare faţă de prevederile actuale cu 5 ani şi pentru femei şi pentru bărbaţi, în aşa fel încât sistemul să nu fie bulversat. Sistemul nu va scoate mai mulţi pensionari deodată şi nu va suferi pierderi, chiar şi din punct de vedere aritmetic, privind aceste lucruri.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Faţă de propunerea acceptată în comisia de specialitate, am să vă rog să fiţi foarte atenţi la propunerea susţinută de noi şi care cred că v-a fost şi dumneavoastră propusă de întâlnirea cu cetăţenii, cu sindicatele, susţinută de altfel şi de Consiliul Economic şi Social, şi am să vă rog, cu maximă, cu maximă înţelegere, să votaţi această soluţie, că este cea mai bună dintre toate cele acceptate şi propuse până acum.

(Doamna deputat Paula Maria Ivănescu se reîntoarce la prezidiu.)

Domnul deputat Avramescu. Vă rog.

Domnul Constantin Gheorghe Avramescu:

Stimaţi colegi,

Suntem în faţa a două propuneri: una, privită în perspectiva care, pe de o parte, ţine seama de normele europene şi, pe de altă parte, dă o speranţă de îmbunătăţire a condiţiilor noastre; şi a doua propunere, care priveşte strict situaţia populaţiei astăzi în ţara noastră.

Dacă ţinem cont de situaţia de astăzi a populaţiei din ţara românească şi de speranţa de viaţă a românilor, atunci poate este bine să punem vârsta de pensionare pentru bărbaţi 57 de ani şi pentru femei de 62 de ani. Uitaţi-vă care sunt speranţele de vârstă!

Doamna Paula Maria Ivănescu:

mai trebuie să mai şi glumim, chiar dacă este vorba de femei şi de bărbaţi şi de vârstă de pensionare.

Domnul deputat Marian Sârbu, PDSR.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Vreau să fac o singură precizare legată de vârsta de pensionare, vârsta-standard, pentru că doamna deputat Ivănescu n-a folosit acest termen - "vârsta-standard". ceea ce s-a propus în comisie şi ceea ce s-a acceptat în comisie, ca vârstă de pensionare, la art.43, reprezintă vârstele-standard de pensionare atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei.

Vreau să vă spun că noi, în comisie, am acceptat o astfel de variantă, dintr-un motiv foarte simplu, şi anume acela că, prin alte articole din lege, de asta este foarte bine să citim legile în ansamblul lor şi să vedem ce posibilităţi există la toate articolele, deci, prin alte articole există posibilitatea ieşirii la pensie atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, cu 5 ani mai devreme decât vârstele-standard, respectiv 55 de ani la femei şi 60 la bărbaţi, cu condiţiile respective de stagiu de cotizare şi cu eventualele diminuări la pensia anticipată parţială, pentru că la pensia anticipată de retragere nu există nici un fel de penalizare.

Deci aş vrea, pe cât posibil, să încercăm să rezistăm tendinţelor populiste, prin care încercăm să câştigăm capital electoral fără nici un fel de bază, să avem grijă că acest sistem este extrem de important nu numai pentru cei care sunt astăzi în pensie, cât şi pentru cei care vor intra în sistem în anii următori, să avem grijă de faptul că factura socială pentru pensii o plătesc până la urmă copiii noştri, adică generaţiile care vin şi că principiul solidarităţii sociale înseamnă, până la urmă, grijă atât pentru cei care urmează să intre în sistem, cât şi pentru cei care sunt deja pensionari.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Valentin Iliescu. Se pregăteşte domnul deputat Grigoraş.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

O să vă rog să-mi permiteţi ca, din partea Grupului parlamentar al PUNR, să exprim un punct de vedere strict legat de problema în cauză, vârsta de pensionare. Evident, problema trebuie privită dintr-un dublu punct de vedere.

Pe de o parte, al pensionarilor, care se confruntă cu pensii foarte mici şi ca urmare a faptului că raportul între pensionari şi salariaţi s-a dezechilibrat foarte serios în defavoarea primilor sau oricum pensionarii au depăşit numărul salariaţilor, dar sigur şi din punctul de vedere al salariaţilor. Aici, când discutăm despre această problemă trebuie s-o judecăm şi până la urmă să decidem şi să ne exprimăm un punct de vedere, ţinând cont de interesele şi ale primei şi ale celei de-a doua categorii.

Din punctul nostru de vedere, evident că încercăm o soluţie de compromis, şi tocmai de aceea, şi în cadrul comisiei şi aici voi susţine un punct de vedere, care este următorul. Având în vedere că standardul de viaţă în ultimii ani nu a crescut, ci, dimpotrivă, a scăzut, lucru care s-a repercutat negativ şi asupra speranţei de viaţă a românilor, soluţia pe care Grupul parlamentar al PUNR a propus-o şi pe care o susţine, inclusiv prin votul de astăzi, este ca soluţie provizorie pe care o adoptăm prin această lege să menţinem vârsta standard de pensionare la femei de 57 de ani şi la bărbaţi de 62 de ani, urmând ca peste un an, când practic această lege va deveni realitate şi în măsura în care există premisele ca speranţa de viaţă a românilor să crească, să revenim asupra acestei prevederi, asupra acestui articol şi să punem problema, într-un interval de 13 ani, cum a propus iniţiatorul şi cum noi am accptat ca soluţie în comisie, creşterea vârstelor standard de pensionare la 60 de ani la femei şi la 65 de ani la bărbaţi. Mi se pare o soluţie rezonabilă care nu aduce, cel puţin în acest moment, până când legea va intra efectiv în vigoare, nici un fel de atingere, nici salariaţilor, nici pensionarilor, urmând ca atunci, în funcţie, repet, de creşterea sau menţinerea sau de scăderea standardului de viaţă, să putem judeca cu mai multă luciditate dacă o asemenea măsură se impune.

Repet, soluţia pe care o va vota şi pe care o consideră optimă PUNR-ul în momentul de faţă este menţinerea vârstelor standard de pensionare la bărbaţi şi la femei.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Are cuvântul domnul deputat Gavrilaş şi se pregăteşte domnul deputat Protopopescu.

Domnul Neculai Gavrilaş:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi şi colege,

Eu am promovat acest amendament în raportul iniţial şi l-am promovat categoric fără nici un fel de tentă populistă sau electorală, domnule Marian Sârbu, ci ţinând cont de nişte statistici foarte elocvente. Dacă comparăm şi vedem cum a evoluat durata medie de viaţă în ultimi 9 ani, a scăzut cu 3 ani. Speranţa medie de viaţă la vârsta de 65 de ani în România este de 11,3 ani, în comparaţie cu alte ţări, în care ea variază de la 13,8 până la 14,9. Astea sunt argumentele pentru care noi la ora actuală nu avem nici un fel de motivaţie să majorăm vârsta standard de pensionare. În condiţiile în care un cetăţean din această ţară a muncit 30, respectiv 35 de ani, eu consider că este normal şi firesc ca la vârsta de 57 şi respectiv 62, în condiţiile actuale de viaţă şi de standard al nivelului de trai din România, să îl lăsăm, prin această lege, să-i dăm posibilitate să se pensioneze. Faptul că avem şi posibilitatea pensionării anticipate e cu totul şi cu totul altceva. O să vedeţi dumneavoastră că se va întâmpla în felul următor: vom stopa acest fenomen de tendinţă de a se pensiona anticipat. Majoritatea o să se pensioneze la această vârstă. La această vârstă care este vârsta normală şi firească, de 57 şi 62, în corelaţie cu această durată medie de viaţă şi cu speranţa mediei de viaţă la vârsta de 65 de ani care este astăzi în România.

Consider că e foarte realist şi este un mesaj normal şi firesc şi cred că această lege nu este o lege perfectă şi, ca oricare lege, de altfel, ea va intra în vigoare din anul 2000. E normal, vom putea amenda această lege ţinând cont de vârstele standard de pensionare, în funcţie de evoluţia nivelului de trai din România. Dar, deocamdată, la această oră se justifică, după părerea mea, în corelaţie cu vârstele şi speranţele mediei de viaţă, aceste vârste standard, de 57 şi 62 de ani.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Are cuvântul domnul deputat Protopopescu şi se pregăteşte domnul deputat Lazia.

Domnul Cornel Protopopescu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dezbatem această lege care este foarte importantă atât pentru cei care urmează să se pensioneze, cât şi pentru cei care vor urma, după o perioadă mai îndepărtată, să se pensioneze. Rostul nostru în acest Parlament este să analizăm cu toată seriozitatea realităţile actuale şi să vedem ce vrem să facem pe baza acestor realităţi într-un viitor apropiat sau într-un viitor mai îndepărtat. Eu cred că în momentul de faţă nu putem să considerăm că viaţa se opreşte la vârsta de pensionare şi să împingem vârsta de pensionare la 65 de ani pentru bărbaţi şi 57 de ani pentru femei, pentru că dacă facem aşa ceva, şi în momentul de faţă vor fi, ştiu eu, destui care ar trebui să se pensioneze şi să-i mai amânăm cu pensionarea pe diferite criterii, că se mai obţin nişte fonduri, că se mai obţin nu ştiu mai ce probleme, echilibru între pensionari şi cei care sunt în viaţa activă. eu consider că viaţa nu trebuie împărţită în două, adică viaţa numai până la pensie, şi de acolo să fie foarte scurtă un an, doi, ci noi trebuie să ţinem cont că tot omul încearcă sau speră ca de la pensie să mai poată să trăiască câţiva ani şi dacă se poate şi câţiva ani buni.

Nu trebuie să facem o lege pe baza excepţiilor, într-adevăr, sunt persoane care pot să lucreze, pot să muncească şi până la 70 de ani şi până la 75 de ani, ba chiar până la 80 de ani şi chiar mai mult. Dar acestea sunt excepţii. Rostul nostru este să vedem care este media de viaţă, care este speranţa de viaţă, să vedem dacă realitatea românească permite în momentul de faţă să forţăm o astfel de notă, să forţăm vârsta. pentru că această lege are, dacă vreţi, două elemente foarte importante, şi în jurul acestora probabil vor gravita, vor guverna celelalte elemente, celelalte articole din lege sau ceea ce presupune aceasta.

În primul rând, primul element şi cel mai important înseamnă vârsta de pensionare, vârsta aceasta care e considerată vârstă standard şi într-adevăr există posibilitatea pensionării mai devreme, datorită unor condiţii, şi cealaltă chestiune, sunt problemele care se leagă de nivelul pensionării, de nivelul pensiei, în funcţie de posibilităţile...

Deci, eu nu vin cu alte elemente, dar vreau să întăresc propunerea că în momentul de faţă este realist şi este normal să aprobăm această vârstă de pensionare de 57 de ani pentru femei şi 62 de ani pentru bărbaţi, rămânând ca noi, Parlamentul, în momentul în care consideră că speranţa de viaţă a crescut, condiţiile României permit, să modificăm, să creştem în mod progresiv, şi nu dintr-o dată, să trecem la atâţia ani dintr-o dată, şi să dăm dovadă încă o dată de nici un fel, nu de populism cum s-a spus aici, nu de altceva, ci de realism. Deci, rugămintea mea este să votăm această propunere care este singura în momentul de faţă reală şi reprezintă, ştiu eu, dorinţa celor care vor să se pensioneze.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da, are cuvântul domnul deputat Lazia.

Domnul Ion Lazia:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

În continuarea colegului meu, într-adevăr, fac apel la raţiune, şi ceea ce trebuie să avem în vedere, într-adevăr, foarte mulţi oameni aflaţi acum către finalul vârstei şi foarte aproape de vârsta de pensionare solicită acest lucru. În schimb, să nu uităm cealaltă filosofie a legii, şi anume aceea de a se crea prin această lege o casă autonomă a sistemului de pensii care are, înainte de toate, nevoie de resurse. Or, în momentul în care mergem în continuare pe această paritate periculoasă, care va pune în incapacitate sistemul, vom putea ajunge şi, într-adevăr, cu bune intenţii, eu nu aş merge să fiu chiar atât de răutăcios şi să spun că aceste propuneri sunt populiste, ci, mai mult, eu le-aş numi nişte propuneri sentimentale, dar trebuie să lăsăm la o parte sentimentalismul atunci când mergem pe o filosofie a unei legi în perspectivă.

Domnul Ioan Gavra:

Ce filosofie, ce filosofie? asta-i bună!

Domnul Ion Lazia:

Într-adevăr, pe domnul coleg nu-l interesează filosofia legii şi poate dumealui este mai mult, aşa, preocupat de imaginea imediată a celor pe care dumnealui îi reprezintă. Şi l-aş ruga, în măsura în care poate, să mă lase să-mi continui raţionamentul...

Domnul Ioan Gavra:

Hai, continuă!

Domnul Ion Lazia:

Domnule Gavra, eu nu v-am întrerupt pe dumneavoastră niciodată... Atunci, bine…

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog să păstraţi liniştea în sală. vă rog să ne ascultăm toţi colegii care doresc să ia cuvântul.

Domnul Ion Lazia:

Atunci vin cu rugămintea de a menţine această propunere pe care în cadrul comisiei vreau să vă spun că am judecat-o, eu ştiu, în comparaţie şi cu celelalte elemente, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu s-a făcut aici referire la o altă statistică. Marea majoritate a persoanelor care se pot pensiona la cerere şi au un loc de muncă, vreau să vă spun că nu o fac. Solicită pensionare la cerere doar acele persoane care, prin natura situaţiei, nu mai găsesc şi nu mai un loc de muncă, fie se află în şomaj sau poate în ajutor social. Iar aceste persoane nu sunt semnificative în raport cu persoanele care într-adevăr se pensionează la vârsta standard.

În consecinţă, solicit, doamnă preşedinte, stimaţi colegi, să acceptaţi propunerea făcută de către comisie.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul doamna deputat Smaranda Dobrescu, şi apoi ultimul vorbitor, domnul Dumitru Buzatu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Evident, o armonizare a legislaţiei ne-ar cere o aliniere la vârstele europene. Sigur, realitatea românească este diferită de alte realităţi. De aceea, noi ne-am propus să reformăm sistemul ţinând cont şi de realităţile româneşti.

Dacă modul de calcul al pensiilor viitoare, dacă vârsta de pensionare şi dacă cel de-al doilea pilon nu vor fi acceptate, adică elementele reformatoare ale noului sistem, atunci este mai bine să nu debusolăm pe cei care pun în practică acest sistem, şi să lăsăm vechiul sistem de pensii.

Toate aceste trei elemente de fapt doresc ca pensia actuală şi viitoare să fie mai bună. Micşorând vârsta de pensionare sigur că rezolvăm una din componentele, retragem una din componentele care pot duce la mărirea pensiei sau cel puţin la menţinerea ei pe loc, întrucât, dacă nu facem nimic, vârsta, cuantumul pensiei în câţiva ani va ajunge la o rată de înlocuire de 25-30%.

Stimaţi colegi,

pentru politicieni există câteva provocări majore, şi aceasta este una dintre ele, vârsta de pensionare, cum poate ar fi şi asiguarea locurilor de muncă. Ele sunt nişte cereri sociale de care trebuie să ţinem cont. Dar, spre deosebire de reprezentanţii pensionarilor, de reprezentanţii salariaţilor, care vor revendicări, au revendicări şi vor soluţionări imediate, noi, ca politicieni, trebuie să avem şi o anumită perspectivă. Or, dacă noi considerăm păstrarea vârstei de pensionare aceeaşi acum, şi peste 13 ani, şi peste 20 de ani înseamnă că noi ţinem cont de o cerinţă actuală, dar nu ţinem cont de nimic în viitor şi chiar asupra acestora cărora le facem acum, să spunem, un serviciu, menţinând vârsta de pensionare, noi le vom micşora şi acceptăm să le micşorăm pensia acum şi în viitor.

Stimaţi colegi,

Nu o numesc populism, o numesc dorinţa de a fi pe placul celor care ne-au ales. Dar tot noi trebuie să avem puterea să explicăm că este în favoarea lor, a viitorilor pensionari, a celor care acum sunt tineri, ca această vârstă de pensionare să fie mai mare.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Ultimul vorbitor din partea colegilor deputaţi, domnul deputat Dumitru Buzatu, apoi iniţiatorul şi apoi vom vota.

Vă rog, domnilor secretari, să verificaţi dacă avem cvorumul în sală, între timp.

Domnul Dumitru Buzatu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mi s-a întâmplat de puţine ori ca de la acest microfon să fiu de acord cu iniţiatorul, însă de data aceasta mă văd nevoit, deşi am susţinut o altă poziţie de-a lungul dezbaterilor în comisie, să exprim acordul meu cu iniţiatorul, cu ultima amendare a iniţiatorului, şi am să încep prin a demonta, în primul rând, acea argumentare cu un iz electoral foarte puternic, care a fost propusă de unii dintre colegii noştri, referitoare la scăderea vârstei, la acceptarea unor vârste standard foarte scăzute de pensionare. Când în 1996, PDSR a elaborat proiectul de lege al sistemului public de pensii, proiect care a fost îmbunătăţit şi prezentat acum în faţa dumneavoastră, se cunoşteau foarte bine dificultăţile care au apărut în sistem după 1990. Una dintre dificultăţi, deci poate cea mai importantă, era legată de vârstele standard de pensionare, care erau foarte scăzute, atât în raport cu necesităţile sistemului, cât şi în raport cu ceea ce se întâmplă în diverse sisteme publice de pensii în Uniunea Europeană.

Astăzi, după ce prin proiectul de lege s-a încercat corijarea acestei deficienţe, atât prin creşterea stagiilor de cotizare, cât şi prin creşterea vârstelor standard, dar într-un mod acceptabil şi cu numeroase posibilităţi, pentru acele persoane care au lucrat în medii care au produs o uzură puternică a forţei de muncă, cu numeroase posibilităţi de a se retage înainte de împlinirea acestei vârste standard, au apărut aceste argumentări cu iz electoral care, ignorând starea actuală a sistemului, doresc să ne comportăm conform acelei butade din scrierile lui Caragiale: "Primesc să se schimbe, dar să nu se modifice nimic. Sau, să se modifice pe ici pe colo, dar să nu se schimbe nimic."

Noi am fost, cred eu, imprsionaţi de argumentarea acelor colegi care au susţinut că speranţa mediei de viaţă în România e foarte scăzută şi din acest motiv nu putem să acceptăm o vârstă standard de pensionare atât de ridicată. Vreau să vă spun că această argumentare este impregnată de un puternic iz sofistic. În lume, atunci când s-a procedat la stabilirea unor vârste standard de pensionare, nu s-a ţinut cont de speranţa medie de viaţă, care este un indicator destul de complex, dar care are în vedere mortalitatea noilor născuţi şi dă o imagine falsă în ceea ce priveşte posibilitatea persoanelor de a rămâne în activitate. Atunci când se stabilesc vârstele de pensionare se ia în calcul, în primul rând, speranţa medie de viaţă pornind de la o anumită vârstă a oamenilor activi. De regulă, această vârstă este de 35 de ani. Or, dacă vom studia statisticile, să vedem care este speranţa medie de viaţă a oamenilor activi care au ajuns la vârsta de 35 de ani, de 45 de ani, de 55 ani, vom vedea că devine întru totul justificată o asemenea propunere ca cea a iniţiatorului. Eu sper că nu argumentele acestea cu iz electoral, dar şi iresponsabil vor prevala în apreciarea dumneavoastră, ci cele care trebuie să ţină cont şi vor ţine cont, în primul rând, de necesităţile unui sistem care trebuie să asigure pentru aceia care ies din activitate un venit care să le permită să trăiască într-un mod decent.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Ultimul vorbitor pe acest punct este domnul ministru Athanasiu şi apoi urmează votul.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Fără a reitera aici o dată în plus argumentele deja prezentate de o parte din colegii deputaţi, aş vrea să subliniez câteva lucruri. Ni se propune astăzi menţinerea a ceea ce este, uitându-se două lucruri, că dacă ceea ce este astăzi ar fi fost bine, n-am fi modificat legea, şi, doi, că acest proiect conţine în el mecanismele reducerii vârstei care, în condiţiile menţinerii vârstelor de astăzi, ar crea un sistem care ar coborî mai mult vârsta de pensionare decât este astăzi.

Aş vrea să reflectăm o dată în plus că dacă suntem furaţi de ideea de a păstra vârstele de astăzi, omiţând mecanismele pe care chiar legea le prevede, - mă refer la proiect -,de retragere anticipată, deci de pensionare anticipată, vom coborî şi mai mult vârstele de astăzi. Deci vom face un mare rău securităţii financiare a sistemului de asigurări sociale.

Sigur că poate ni se pare bine, plăcut ochiului şi auzului să scoborâm vârstele, dar dacă nu gândim că această reformă îşi propune, în primul rând, asigurarea unei securităţi financiare a bugetului de pensii şi, în al doilea rând, o ameliorare în timp a ratei de înlocuire prin pensii a salariilor, nu vom atinge obiectivele reformei şi, cum spunea cineva bine aici, mai bine lăsăm acest sistem care se va prăbuşi şi a cărei prăbuşire va cădea în răspunderea acestui Parlament, sigur, peste o decadă sau două decade, decât să ne facem că reformăm, fără a face în realitate ceea ce trebuie. Ceea ce trebuie este să mărim aceste vârste într-un plan de 14 ani, vor mai veni legislaturi, vom vedea cum funcţionează acest sistem, corecţii se vor putea aduce. să nu omitem că într-o primă fază sistemul duce la o creştere doar cu doi ani a vârstei de pensionare, faţă de pensioanrea la cerere, oferind în schimb posibilitatea pensionării anticipate, care permite o reducere cu 5 ani, nu cu 2 ani, cum permite astăzi legea, deci e mult mai generoasă, mult mai generoasă. în anul 2000 nu va fi o creştere decât cu doi ani. Vor fi 14 ani, ei, bine, în cei 14 ani alte Parlamente vor vedea cum va funcţiona sistemul şi vor putea să considere că am făcut noi astăzi bine sau că astăzi noi am făcut rău. Dar cel mai rău lucru este astăzi să nu facem nimic, pentru că a păstra vârstele, aşa cum ni se propune, este a nu face nimic.

Şi un ultim argument. Cei care spun, în mod legitim, că situaţia pensionarilor este grea, ar trebui să se gândească şi când discutăm vârstele de pensionare la pensionarii astăzi în plată, pentru pensionarii astăzi în plată este vital ca vârstele de pensionare să crească. Deci, dacă ne preocupă atât de mult, şi e normal să ne preocupe, situaţia pensionarilor, gândiţi-vă, în acest moment şi la ei, apropo de vârstele de pensionare. Pentru că organizaţiile de pensionari sunt de acord cu creşterile acestea de vârstă, tocmai ca să existe cât de cât siguranţa primirii beneficiilor, aşa modeste cum sunt, pe care le realizează din pensie. Vă rog să votaţi propunerea făcută de noi şi de către comisie, care are în vedere o creştere graduală, o creştere care asigură tot ceea ce reforma acestui sistem îşi propune: ameliorarea în timp a pensiilor şi siguranţa financiară a sistemului.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor colegi,

În acest moment va trebuie să ne pronunţăm prin vot asupra art.43 din proiectul de lege iniţial, şi anume, avem amendamentul comisiei de specialitate, care este prezentat în raportul suplimentar la poziţia 1. dacă acest amendament al comisiei de specialitate nu este acceptat, vom trece la votul amendamentelor propuse de Grupul parlamentar al PD şi Grupul parlamentar al PDSR, parcă, în cadrul comisiei, nu ştiu dacă a fost prins. Deci amendamentele respinse, poate au acelea mai mare succes, sau varianta iniţială.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă supun spre aprobare propunerea comisiei de specialitate, de amendare a art.43 din proiectul de lege, acum probabil că are un alt număr, dar nu are importanţă, care se referă la vârsta de pensionare – 60 de ani pentru femei, 65 de ani pentru bărbaţi, cu o creştere în timp până în anul 2013, conform anexei nr.3.

Cine este pentru? Vă rog, să număraţi. Trebuie să verificăm şi cvorumul. Aşa este, se vede că e majoritate, dar să numărăm. 131 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 11 voturi contra.

Abţineri? 15 abţineri.

Cu majoritate de voturi, propunerea comisiei de specialitate, de amendare a art.43, a fost votată.

Mai avem restanţă art.44, care rămâne nemodificat.

Avem o singură propunere, cea a comisiei şi a iniţiatorului. Dacă sunt comentarii. Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nimeni.

Abţineri? Nimeni.

Unanimitate.

Şi art.44 a fost votat în unanimitate.

Tot din şedinţele anterioare avem o poziţie din raportul comisiei de specialitate. poz.100, referitoare la art.83 din proiectul de lege, a fost retrimisă la comisie, şi la pct.3 al raportului suplimentar ni se oferă varianta amendată de comisie pentru acest articol. Vă reamintesc că este vorba de calcularea punctului de pensie, calculul anual al punctului de pensie, care se referă la o valoare de înlocuire ca procent din salariul mediu pe economie. Această valoare a avut mai multe propuneri în cadrul şedinţei în plen de săptămâna trecută, comisia a ajuns la un procent de 55% venit de înlocuire din salariul mediu pe economie. Mai sunt comentarii? Nu sunt. Da? Doriţi?

Domnule Valentin Iliescu, spuneţi dacă în calitate de preşedinte sau ...

Domnul Adrian Valentin Iliescu:

În calitate de preşedinte, pentru a relata colegilor variantele luate în calcul şi soluţia pe care comisia şi inclusiv iniţiatorul v-o propun pentru vot.

După cum bine ştiţi, în proiectul de lege iniţial, rata de înlocuire era de numai 50%. în cadrul şedinţei în Camera Deputaţilor, în plen şi în comisii, au mai fost avansate şi alte variante, respectiv 55%, soluţie acceptată şi de iniţiator, 60 şi 65%. Cu majoritate de voturi a fost tranşată această rată de înlocuire de 55%, pe care comisia v-o propune în raportul suplimentar.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul deputat Gavrilaş.

Domnul Teodor Gavrilaş:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Îmi pare rău că în raportul suplimentar nu se regăseşte amendamentul pe care eu l-am propus în plen săptămâna trecută cu o rată de înlocuire de 65% şi susţin acest amendament care vreau să fie dezbătut şi supus la vot în plen.

Mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul deputat Marian Sârbu.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc, doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să vă spun că această valoare de înlocuire de 55% este într-un fel rezultatul unei negocieri politice între cei care au acceptat până la urmă această valoare. După cum cunoaşteţi, Guvernul venise în proiectul iniţial cu o valoare de înlocuire de 50%. Noi, Grupul parlamentar al PDSR propusesem o valoare de înlocuire de 60%, ba chiar cu obligaţia bugetului de stat să garanteze această valoare de înlocuire. Aceasta este încă o discuţie pe care, probabil, o vom mai purta sau care va fi purtată şi la Senat. Vreau însă să vă spun că noi considerăm că această valoare de înlocuire de 55% este în acest moment rezonabilă, având în vedere şi faptul că iniţiatorul, de la o vârstă a pensiei, vârstă standard de ieşire la pensie de 62 de ani pentru femei, a scăzut această valoare standard la 60. După opinia mea, într-un ansamblu care înseamnă vârste standard, stagii de cotizare şi valoare de înlocuire, această valoare de 55% este o valoare rezonabilă şi suportabilă de sistem.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Iniţiatorul sunteţi de acord, da? Da.

Dacă nu mai sunt comentarii, supun votului dumneavoastră formula amendată de comisia de specialitate pentru art.83 din proiectul de lege care se află la poziţia 3 din raportul suplimentar al comisiei.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. Haideţi să numărăm mai bine, se pare că e majoritatea. Să numărăm mai bine împotrivă şi abţineri că avem deja cvorumul deja făcut.

Cine este contra? 10 voturi contra.

Cine se abţine? 6 abţineri.

Cu majoritate de voturi, varianta amendată a art.83 a fost adoptată.

De asemenea, am mai retrimis la comisie art.171 care se referă la amendarea pensiei stabilite la nivelul anului 1990 cu o cotă parte fie din indexare, fie din indicele preţului de consum.

Comisia de specialitate ne propune la poz.4 din raportul suplimentar acceptarea amendamentului formulat de PDSR în aşa fel încât creşterea şi recalcularea pensiilor să se facă pe baza unui indice mediu al preţurilor de consum.

Dacă sunt comentarii. Nu sunt comentarii.

Iniţiatorul este de acord.

Deci, supun votului dumneavoastră forma amendată de comisia de specialitate a articolului 171 din proiectul de lege şi care se află la pct.4 în raportul suplimentar al comisiei.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitate.

Reluăm discuţia de la locul în care am lăsat-o şi anume este vorba de poziţia 206 din raportul vechi, raportul iniţial al comisiei, referitoare la art.171 din proiectul de lege.

Doamna deputat Filipescu. Vă rog.

Doamna Ileana Filipescu:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cine este de acord cu reforma din România trebuie să recunoască necesitatea moderniziării sistemului de ...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Un moment, doamna deputat, scuzaţi-mă.

Doamna Ileana Filipescu:

La art.171 propun un alineat nou.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Doamna deputat Ileana Filipescu propune un alineat nou pentru art.171. Noi am votat varianta comisiei. Haideţi s-o ascultăm să vedem.

Deci, doamna deputat Ileana Filipescu propune un alineat nou la art.171. Am votat până acum ceea ce a fost discutat şi reîntors la comisie, acum să ascultăm propunerea de nou amendament. Vă rog, doamna deputat, dar mai tare în microfon că nu se aude.

Doamna Ileana Filipescu:

Deci, citesc tot sau numai amendamentul?

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Amendamentul, atât. Dacă vreţi să ne daţi explicaţie este foarte bine ca să înţeleagă toţi colegii. Întâi citiţi amendamentul.

Doamna Ileana Filipescu:

Deci, art.171 se completează cu un nou alineat 3: "a) în primii 10 ani de aplicare a pezentei legi, calculul pensiilor de asigurări sociale de stat urmează metodologia aplicată pensiilor aflate în plată la alin.1, după ce se face calculul acestora în conformitate cu metodologia din Legea nr.3/1977.

b) în cazul în care cuantumul pensiei calculat prin metodologia din prezenta lege este mai mare decât cel rezultat conform metodologiei din litera a), se plăteşte pensia rezultată prin aplicarea noii metodologii".

De ce solicit ca acest amendament să fie votat de dumneavoastră? în mod corect proiectul stipulează că pentru pensiile în plată, indiferent de prevederile noi, rămâne valabilă pensia cea mai avantajoasă pentru asigurat. În schimb, pentru cei aflaţi aproape de vârsta pensionării, proiectul nu mai prevede niciun fel de posiblitate de opţiune, deci, din punct de vedere politic este imoral, iar din punct de vedere juridic este incorect.

În toată perioada comunistă, oamenii au fost obligaţi să accepte criterii aberante de evoluţie a carierei, cei cu adevărat corecţi, cinstiţi, deci morali, neavând decât un control restrâns asupra promovării proprii. Modul nou de calcul al pensiilor îi lasă din nou fără niciun fel de control asupra propriilor soarte, deoarece ei nu mai pot modifica nimic din nivelul veniturilor pentru anii anteriori revoluţiei. De asemenea, diferenţierile practicate în epoca comunistă pentru aceeaşi muncă, aceeaşi pregătire, aceeaşi funcţie, diferă foarte mult după domeniul de activitate. Un economist din industria grea avea salariul mai mare decât unul din industria uşoară. Toţi inginerii aveau salarii mai mari decât universitarii la aceeaşi încadrare etc. Dacă un tânăr sau relativ tânăr are toate şansele ca până la pensie veniturile sale anuale să reflecte contribuţia lui vcârstă peste medie nu mai are această posibilitate. Mai direct spus, modul nou de calcul propus este în avantajul categoric al şefilor permanenţi din epoca ceauşistă, chiar dacă după revoluţie au mai cedat din prerogativele lor şi din salariile astronomice raportate la salariul mediu. Singura modalitate corectă de rezolvare este aplicarea obligatorie a noului mod de calcul numai pentru cei care la data intrării în vigoare a legii au mai puţin de 47 de ani. Deci, au încă posibilitatea de control a propriei lor evoluţii financiare. Principiul aplicat pensiilor în calcul privind alegerea variantei avantajoase asiguratului trebuie extins şi asupra celor trecuţi de 47 de ani la data intrării în vigoare a legii. De altfel, acest mod incorect, politic şi social, de a face legi care prin imoralitatea lor generează injustiţie socială, este cel mai important mijloc de promovare a eludării legilor. Ce îl va împiedica pe un salariat aproape de vârsta pensiei să prefere să stea în pensie de boală sau să iasă la pensie anticipată şi să lucreze la negru dacă, aflat pe culmea carierei, tot nu mai poate beneficia pe deplin de calculul acestor ultimi ani pentru calculul pensiei.

Nerăbdarea, lipsa de discernământ la promovarea schimbărilor, poate fi un factor mai degrabă antireformist decât de progres, dacă duce la regres social. Or, ce este scăderea dramatică a nivelului venituirilor la vârsta a treia dacă nu e o involuţie socială? Parcă era vorba să nu mai avem generaţii de sacrificiu şi, în condiţiile proiectului actual, generaţia de mijloc, cea care oricum duce greul perioadei de tranziţie şi şi-a pierdut tinereţea în ceauşism, în săptămâna de lucru de 6 zile şi cu activităţi impuse pentru duminică, cu concedii ridicol de mici, cu sărbători religioase sistematic petrecute la munci obşteşti, generaţia aceasta este sacrificată în totalitate şi în numele reformei până la capăt de drum.

Vă rog să susţineţi amendamentul propus pentru că în acest fel se dă posibilitatea celor aflaţi spre sfârşitul activităţii lor profesionale să poată primi o pensie cel puţin egală cu cele recalculate, aflate astăzi în plată.

Mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Nu ştiu, poate că din punct de vedere al tehnicii legislative ar trebui un articol nou pe acest punct. Din partea comisiei, puteţi să vă exprimaţi.

Domnul Valentin-Adrian Iliescu:

Din punctul de vedere al comisiei, lucrurile sunt foarte simple. Comisia nu poate lua în calcul un amendament pe care nu l-a discutat în comisie, pe care nu l-a avut, şi care într-un fel este împotriva filosofiei legii. Vă aduc aminte, stimaţi colegi, că noua formulă de calcul stabilită şi propusă şi acceptată chiar în debutul acestui proiect de lege se referea la inechitatea formulei de calcul actuale din Legea 3/1977. Prin ceea ce propune doamna deputat, cu încă 10 ani pe baza cărora să se ofere o variantă după actuala lege şi, de asemenea, calcularea pensiei după noua lege la care noi lucrăm urmând ca cel care beneficiază de pensie să aleagă varianta cea mai bună, o consider o prelungire - şi este un punct de vedere personal - a unei formule inechitabile care este în prezent şi care a creat multe, foarte multe nemulţumiri. Din punctul meu de vedere, cred că amendamentul doamnei deputat nu poate avea avizul comisiei pentru că, repet, nu a fost discutat în comisie şi, pe de altă parte, îl consider de neadmis.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Asta este părerea dumneavoastră. Deci, bănuiesc că n-aţi avut când să consultaţi toată comisia. Desigur, trebuia înaintat la comisie ca să spună un punct de vedere.

Domnul deputat Marian Sârbu.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc, doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Atât cât am putut să reţin din argumentele doamnei deputat Filipescu n-aş putea să spun că ceea ce a spus dumneai este lipsit de adevăr. Există substanţă în felul în care dumneai a argumentat o posibilă amendare a acestui articol. Numai că a admite un astfel de articol legat de metodologia de calcul înseamnă practic o suspendare pe 10 ani, cum aţi propus dumneavoastră, practic, înseamnă o suspendare a prevederilor pe care încercăm să le introducem astăzi prin reformarea sistemului pentru o perioadă de 10 ani. Deci, toate articolele care au, au avut în calcul sau au în calcul modificările legate de calculul pensiilor punctul de pensii ş.a.m.d., prin ceea ce propuneţi dumneavoastră, practic, se suspendă de facto pe timp de 10 ani. Or, această posibilitate este după părerea mea inacceptabilă. Vreau să vă spun că prin reformarea unui sistem ca acesta, extrem de important, nu se face numai, eu ştiu, nu se fac numai lucruri bune, nu există sistem infailibil, numai că din tot ceea ce înseamnă expunerea de motive a legii, pe care cu siguranţă toată lumea a citit-o, este nevoie acută de reformarea întregului sistem, inclusiv a metodologiei de calcul. Deci, lăsând la o parte argumentaţia punctuală pe care aţi făcut-o, care după părerea mea, are substanţă, în ceea ce înseamnă filosofia legii şi ceea ce trebuie să facem noi schimbând, reformând sistemul, ceea ce propuneţi dumneavoastră în acest moment este indezirabil.

Mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamna deputat Smaranda Dobrescu şi apoi domnul deputat Rădulescu Cristian.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Mulţumesc, doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Problema ridicată de doamna deputat Filipescu este corectă, reală şi morală. Dar îmi pare rău că dumneai nu a ştiut, n-a cunoscut ceea ce cunoaşte, să spunem, comisia că sistemul nou, reforma în pensii prevede introducerea a patru sisteme sau dacă vreţi patru legi noi. Primul este sistemul public, baza sistemului de pensii, al doilea este sistemul cu capitalizare gestionat privat, sistemul universal de pensii, cum i se mai spune. Al treilea este sistemul opţional de pensii private. Iar cea de-a patra lege este legea beneficiilor adiţionale care are adresabilitate exact la categoria la care dumneavoastră v-aţi referit, şi anume cei care nu vor beneficia în viitor de pensia suplimentară datorată capitalizării. Acestei categorii sper că noul proiect de lege, care ne va spune iniţiatorul în ce fază este, le va aduce reparaţia necesară şi morală.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul deputat Rădulescu.

Domnul Cristian Rădulescu:

Stimaţi colegi,

Situaţia pe care a expus-o colega noastră nu este nicidecum punctuală, ea caracterizează un mare număr de persoane care se află acum în pragul pensionării sau se îndreaptă peste câţiva ani spre această situaţie. Mulţi dintre dumneavoastră care sunteţi în această poziţie v-aţi făcut pesemne calculul şi aţi observat că ceea ce se va obţine ca pensie după noul sistem este ceva mai puţin decât pensia calculată după vechiul sistem. Şi acesta este motivul care a determinat-o pe colega noastră să depună acest amendament.

În ceea ce a dorit dânsa să amendeze nu se cuprinde intenţia ca timp de 10 de ani să se suspende calcularea pensiei după actualul sistem şi dorinţa ca, pentru o perioadă de 10 ani de acum înainte, persoanele care vor ieşi la pensie să poată opta pentru varianta cea mai favorabilă de calcul a pensiei lor. Asta este esenţa amendamentului dânsei. Dacă însă noi nu suntem în cunoştinţă de cauză că există proiecte avansate şi foarte serioase, intenţii foarte serioase de rezolvare a acestei situaţii prin alte modalităţi legislative, am dori ca domnul ministru să ne aducă la cunoştinţă şi să ne explice această situaţie pentru a simplifica legea aceasta şi nu a introduce proceduri care să fie eventual peste 6 luni prevăzute de alte legi.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mai doreşte dintre domnii colegi. Da, domnul deputat Lazia. În aşa fel încât iniţiatorul să vorbească ultimul şi apoi să trecem la vot.

Domnul Ion Lazia:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Unul din motivele pentru care actualul sistem de asigurări sociale a intrat în incapacitate de plată a fost şi acela că în ultimii 7-8 ani de zile salariile au avut o creştere foarte mare şi în mod firesc şi normal oamenii şi-au ales la ieşirea la pensie perioada optimă, cea care asigura o pensie foarte mare. Acest lucru a creat şi alte inechităţi. Oameni care au fost pensionaţi, profesori universitari, medici ş.a.m.d. chiar în perioada 1988-1989-1990, sunt acum cu pensii poate chiar la jumătatea pensiei pe care o femeie de serviciu care s-a pensionat la ora actuală o are. A încerca şi a spune că oamenii vor trebui să opteze, să le lăsăm libertatea de a opta, cu siguranţă ei vor merge către actualul sistem de pensionare şi nicidecum nu vor accepta regulile pe care le impune această lege. Or, sistemul are foarte clar nevoie de rigoare. În acelaşi timp, trebuie să ştim ce resurse avem, şi în acelaşi timp să putem prognoza. Or, dacă timp de 10 ani lăsăm cumva la alegerea celui care iese la pensie să opteze pe un anumit tip de calcul al pensiei, fiţi siguri că ei vor opta cum este normal şi firesc către sistemul care îi avantajează. Îi avantajează pe ei ca indivizi, dar în ultimă instanţă va dezavantaja întreg sistemul, punând în pericol, şi exact ceea ce a spus şi domnul ministru, securitatea financiară a sistemului.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumim, domnule deputat. Mai doreşte cineva? Doamna deputat Filipescu. De obicei se intervine numai o dată la fiecare articol. Vă rog, doamna deputat.

Doamna Ileana Filipescu:

Mulţumesc colegilor care au apreciat faptul că este normal şi firesc ca cei care vor intra la pensie în următorii ani, începând din acest an poate chiar, să opteze pentru cuantumul mai mare al pensiei. Este firesc, pentru că exact aceştia sunt cei care n-au beneficiat timp de 30-35-40 de ani de muncă de condiţiile de care se poate beneficia astăzi şi nici de posibilităţile de a cotiza pentru pensie atât încât să-şi asigure o pensie decentă. Este vorba ca generaţia care a fost cu adevărat de sacrificiu, generaţia lui ‘40 şi chiar următoarele până în ‘50, care urmează să se pensioneze, tot ei să fie cel mai drastic loviţi de noul sistem de pensii. Pentru clarificarea situaţiei, rog pe domnul ministru Athanasiu să ne dea lămuriri şi explicaţii în consecinţă.

Mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul ministru Athanasiu, vă rugăm. Şi apoi vom pune la vot.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sigur că mie îmi era simplu să spun că procedural acest amendament a venit tardiv, nu a venit regulamentar, dar cred că fondul chestiunii puse de doamna deputat e mai important şi atunci permiteţi-mi şi să-mi îngăduiţi un minut pentru a da câteva explicaţii care, în parte, au fost deja formulate.

Sigur că prin acest amendament s-ar crea un regim juridic dual, în care ar coexista pe o perioadă relativ lungă, 10 ani, două sisteme de calcul, ceea ce sigur ar fi, din punct de vedere juridic, un uşor exotism, ca să nu-i spun altfel. Sigur, chiar am putea trece peste acest lucru din considerentele arătate în susţinerea amendamentului, nedreptatea produsă pentru persoane care nu au beneficiat cum beneficiază, să zicem, pensionarii de astăzi, care ies în plată astăzi, şi care au o altă bază de calcul începând cu 1996 decât cei dinainte de 1996. Şi acest lucru este adevărat. Însă eu cred că o reformă, chiar aşa cum spuneaţi dumneavoastră, doamna deputat, că dacă se face prea repede, că dacă se face inactual şi inadecvat, este de fapt o antireformă, eu nu consider acest proiect deloc aşa: el este un proiect care poate vine prea târziu, în niciun caz prea devreme, dar, repet, a crede că rezolvând problema unei părţi din populaţie, creând un asemenea sistem şi prejudecând întreg sistemul pe care-l dorim prin acest proiect poate acoperim o nedreptate, creând însă multe alte probleme şi făcând ca acest sistem să nu se poată aplica corespunzător chiar din momentul intrării lui în vigoare.

De aceea, noi am conceput şi am spus-o de la început. Acest prim proiect este într-o suită de reformare a sistemului de asigurări sociale. Nimeni nu şi-a propus ca numai reformarea acestui sistem să rezolve toate problemele pensionarilor în plată sau a celor care vor beneficia de pensii în viitor. Pentru că dacă şi-ar fi propus acest lucru, era o utopie, o utopie care e mai periculoasă chiar decât o acţiune greşită, utopia e mai rea. Deci, noi am conceput această reformă şi suntem avansaţi în lucrările noastre. Al doilea pilon al sistemului, cel privind pensiile capitalizate, administrate privat, este deja la Camera Deputaţilor şi vor începe discuţiile în comisii. Sigur, nu se adresează poate celor la care vă gândiţi dumneavoastră. Dar nu trebuie să respingeţi aşa, cu un gest de plictiseală. Este foarte important pentru România acest sistem. Şi dacă nu gândim puţin şi pentru generaţiile viitoare şi gândim numai cu faţa la trecut, n-o să păşim prea repede în viitor. Al treilea, sigur, e un sistem facultativ. Şi al patrulea este Legea beneficiilor adiţionale care este de mult gata, aşteptăm şi din partea ministerelor economice avizul, şi care vizează în concret actualii pensionari cărora prin acest sistem li se va asigura o majorare de pensie. La acestea se adaugă şi recorelările pe care noi le facem tocmai pentru aceia care nu beneficiază de o nouă bază de calcul din 1996 până astăzi. Cred că toate aceste măsuri îndreaptă nedreptăţi anterioare nu în măsura în care se doreşte, dar, repet, nu putem ipoteca funcţionalitatea unui sistem pentru a ne întoarce în urmă şi a repara punct cu punct absolut tot. Cineva spunea că o lege bună este o lege care rezolvă problemele majorităţii. Niciodată o lege nu trebuie să-şi propună să rezolve în cel mai înalt grad, cel mai bine, la timp şi pentru totdeauna problemele absolut ale fiecăruia. Pentru că dacă doreşti acest lucru, riscă să se întâmple ceea ce spun francezii într-un proverb că cel ce vrea să îmbrăţişeze tot, sufocă tot. Deci, credem că această "aurea mediocritas" care este acest proiect care încearcă să rezolve media problemelor, media populaţiei, media siguranţei financiare, deci la medie să le rezolve, este cel mai potrivit proiect pentru astăzi, pentru mâine şi pentru poimâine în România. Poate peste mulţi ani de zile, sigur, o reformă de alt tip se va impune. Pentru astăzi este sigur drumul care trebuie să-l facem.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da, mulţumim. Doamna deputat Ileana Filipescu. Drept la replică. Poftiţi.

Doamna Ileana Filipescu:

Aş fi dorit ca domnul ministru să ne explice la care anume categorie de pensionari, la cei care se pensionează, se vor pensiona în următorii ani sau s-au pensionat în perioada anterioară cu 2-3 ani, la ce proiect se referă dumnealui şi la ce categorie de pensionare, pentru că a spune că am vorbit aici despre o utopie şi că este mai bine să aplicăm ceva greşit decât o utopie, să nu uităm că ceea ce am spus eu se referă la sute de mii de oameni. Şi nu cred că este greşit să ne preocupăm de soarta acelora. Şi eu sunt unul dintre cei care în viitorul foarte apropiat pot să intru la pensie cu atât mai bine înţeleg situaţia. Şi în afară de aceasta, aş vrea să spun domnului ministru că gestul pe care l-am făcut nu este acel pe care l-a interpretat dumnealui şi că am învăţat să mă comport în sală fără să mi se atragă atenţia.

Mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Sigur, noi avem posibilitatea să tranşăm prin vot. Întreb comisia de specialitate dacă, până terminăm lucrările, poate să se pronunţe asupra, probabil, a unui articol nou. Ca alineat nou se pare că nu merge, ci ca articol nou imediat după acesta.

Domnul Valentin-Adrian Iliescu:

Doamna preşedinte,

V-aş face următoarea propunere. Eu cred că toţi colegii comisiei sunt prezenţi în sală, tocmai pentru că această lege trenează de foarte multă vreme, nu cred că o discuţie suplimentară a comisiei ar aduce altceva decât votul pe care însuşi plenul Camerei Deputaţilor îl va da acum. Argumentele pro şi contra faţă de acest amendament s-au prezentat, sunt epuizate absolut toate şi sunt ferm convins că votul asupra acestui amendament, votul Camerei va fi identic şi cu cel al comisiei. Aşa că v-aş propune să puneţi la vot amendamentul doamnei deputat, dacă trece, să-l prindem în proiectul de lege, dacă nu, să-l respingem.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da, într-un fel aveţi dreptate. Eu nu v-am propus să-l luaţi mâine la comisie, pentru că de acum încolo avem nişte lucruri cu care se pare că vom fi aproape în unanimitate. Dumneavoastră să-l discutaţi tot în cursul zilei de astăzi, în aşa fel încât în jurul prânzului să terminăm legea cu totul. Şi eu am o rugăminte, să trataţi nu ca alineat nou. Doamna deputat aşa a considerat. Poate că un articol nou, poate că nu este scris explicit. Puteţi să daţi răspunsul de respingere şi mai târziu, nu numai pe loc. Vă rog. Aveţi această pacienţă pentru comisie.

Deci, aşteptăm un moment, până se hotărăşte comisia.

Aşadar, punctul de vedere al comisiei a fost exprimat, dar, fiindcă nu a fost un amendament depus anterior în discuţia comisiei, colegii noştri au analizat pe loc textul acestui amendament. Indiferent de poziţionarea lui, ca amendament sau articol nou, comisia se pronunţă, cu majoritate de voturi, împotriva acestui amendament.

Eu îmi fac datoria, totuşi, să supun votului dumneavoastră solicitarea doamnei deputat Ileana Filipescu, de a introduce un alineat nou, 3, cu conţinutul care v-a fost prezentat, în cadrul art. 171 din proiectul de lege.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi! 25 de voturi pentru, insuficiente pentru a fi adoptat. Art. 171 rămâne votat în forma anterioară, în întregime.

Revenim la raportul iniţial al comisiei de specialitate. Ne aflăm la poz. 207 din raport şi avem un articol nou.

Dacă sunt comentarii? Vă rog, poftiţi! Domnul deputat Stanca are o dorinţă.

A fost dezbătut în comisie, domnule deputat, articolul dumneavoastră?

Domnul Teodor Stanca:

Da, a fost discutat inclusiv cu ministerul.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul deputat Stanca propune introducerea unui art. 172, nou, altul decât cel propus de comisie. Înaintea acestuia sau îl modifică pe acesta? Deci, înaintea acestuia.

Domnul Teodor Stanca:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Doamnelor şi domnilor,

Regret că nu este iniţiatorul de faţă, deşi m-am înţeles cu domnul ministru că se impune introducerea unui articol nou, după art. 171, votat. Şi, anume, de ce ?

Marţea trecută, noi, la propunerea comisiei, am anulat art. 98 din textul iniţiatorului, care făcea vorbire la procedura de recalculare a pensiilor. Prin intervenţiile mele anterioare şi cu acceptul dumneavoastră, s-a considerat că cei care îşi continuă activitatea după pensie pot să cotizeze şi pot să beneficieze de prevederile acestei legi.

Dar, cum am anulat art. 98, care vorbea despre procedura de recalculare, legea a rămas fără această procedură şi nu putem lăsa legea fără să facem câteva precizări referitoare la procedura de recalculare. Deci, am discutat şi cu iniţiatorul, am discutat cu mare parte dintre colegi şi fac următoarea propunere: să se introducă, după art. 171, votat, un art. 172, cu următorul text: "Pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia." Alin. 2: "Cererea de recalculare a pensiei urmează aceleaşi reguli procedurale privind soluţionarea şi contestarea prevăzute pentru cererea de pensionare." Şi alin. 3: "Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare aceleia în care s-a depus cererea de recalculare." Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog să ne prezentaţi şi nouă amendamentul, domnule deputat!

Dacă sunt comentarii? Comisia şi domnul ministru sunt de acord.

Supun votului dumneavoastră ca, înaintea poziţiei 207 din raport să introducem un articol nou, al cărui text v-a fost prezentat de domnul deputat Stanca.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? 1 abţinere.

Cu majoritate de voturi, acest articol nou a fost votat.

Revenim la poz. 207 din raport, care se referă la un articol nou, propus de comisia de specialitate, şi a cărui numerotare am pierdut-o între timp, după câte modificări s-au făcut. Doamna deputată Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Deşi mă aflu printre cei care au propus reformularea, faţă de iniţiator, cu scuzele de rigoare revin şi mărturisesc că am scăpat din vedere o anumită categorie pentru care se stabilesc decontări şi reciprocităţi, şi anume, în afară de sistemul pentru avocaţi, care este în afara sistemului public, mai există şi sistemele neintegrate, în special cele care aparţin cultelor religioase (câteva dintre ele nu sunt integrate).

Drept care, recunoscându-mi greşeala şi cerându-mi scuze colegilor de comisie şi dumneavoastră, vă rog să acceptaţi următoarea reformulare a celor 4 alineate. Alin. 1: "Pensiile stabilite pe baza vechimii în muncă realizate în sistemul asigurărilor sociale de stat şi alte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se recalculează conform prevederilor de la art. 171 alin. 1". Alin. 2 rămâne neschimbat, cu menţiunea că în textul din raport este trecut drept alin. 1 şi vă rog să-l menţionaţi ca numărul doi. Alin. 3 îl reformulez astfel: "Partea din pensia calculată conform alin. 1, cuvenită pentru vechimea realizată în alte sisteme de asigurări sociale, va fi achitată de acestea." Iar alin. 4: "La data intrării în vigoare a prezentei legi, încetează orice decontare reciprocă cu sistemele de asigurări sociale neintegrate." Vă mulţumesc şi depun amendamentul.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Supun votului dumneavoastră art. 172, sunt informată, după renumerotare, care se află la poz. 207, în forma prezentată de comisie şi amendată de doamna deputată Smaranda Dobrescu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitate.

La poz. 208, avem, de asemenea, articolul care, de data aceasta, după renumerotare, va avea nr. 174 şi are acelaşi cuprins ca al iniţiatorului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitate.

La poz. 209 din raport, se află articolul renumerotat 175, are acelaşi cuprins cu al iniţiatorului. Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitatte.

La poz. 210 din raport se află art. 176, în renumerotare. Sunt comentarii? Domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamnă preşedintă,

Stimaţi colegi,

Consider că este necesar să precizăm natura litigiilor care sunt pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Şi poate spunem: "Litigiile cu privire la calcularea pensiilor aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare se vor judeca potrivit legii în baza căreia a fost stabilit dreptul." Că, aşa, exprimarea este incompletă. Deci, să precizăm natura litigiilor care vor fi soluţionate pe baza legilor în vigoare la data în care a fost stabilit dreptul.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, propuneţi ca la alin. 1 să fie introduse "litigiile referitoare la stabilirea pensiilor"? "Drepturilor de asigurări sociale"?

Vă rog, pentru o formulare corectă.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Noi suntem de acord cu această propunere, dar, pentru o formulare care să fie acoperitoare nu numai la pensii (pentru că legea nu reglementează numai dreptul la pensii), v-aş propune următoarea formulare: "Litigiile care se referă la drepturile ce fac obiectul prezentei legi..." Şi textul, după aceea, continuă.

Dacă aţi fi de acord?

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

De acord.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Corect. Comisia estte de acord.

Supun votului dumneavoastră art. 176, aflat la poz. 210 din raport, în forma amendată de domnul deputat Gaspar şi completată de domnul ministru Athanasiu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitate.

La poz. 211, comisia ne propune eliminarea textului art. 175 din proiectul de lege. Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru eliminare? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost eliminat.

La poz. 212, avem un articol care se modifică numai la renumerotare, este 177. Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitate.

La poz. 213, este vorba despre art. 178, după renumerotare, şi este amendat de comisia de specialitate. Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Supun votului dumneavoastră poz. 213 din raportul comisiei de specialitate, în forma amendată de comisie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

În unanimitate, acest articol a fost adoptat.

La poz. 214 din raport, avem un amendament al comisiei de specialitate, care se referă la art. 179. Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Cine este împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitate.

La poz. 215 din raport, comisia propune un amendament, la aritcolul renumerotat 180. Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

La poz. 216, comisia propune eliminarea textului art. 180 din proiect de lege. Domnul Stanca. Vă rog!

Domnul Teodor Stanca:

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor,

Nu putem elimina acest text, pentru că noi am votat, la art. 145, că salarizarea personalului angajat al casei naţionale şi al caselor teritoriale se va stabili prin lege. Noi am propus această eliminare în art. 180, pentru că, atunci, se făcuse propunerea ca legea aceasta să apară până la înfiinţarea casei. Or, plenul nu a aprobat această variantă şi a rămas textul original, că se va stabili prin lege.

Până apare legea, însă, trebuie ca acest personal să fie salarizat. Şi, atunci, nu putem merge nici pe textul vechi, care face trimitere la alte legi, care nu mai sunt acum în funcţiune, ci trebuie să stabilim un text prin care personalul să fie salarizat conform Legii nr. 154 privind sistemul de salarizare, salariul de bază din sectorul bugetar.

Deci, v-aş propune să menţinem art. 180, dar într-o altă formulă. Şi vă citesc. Alin. 1: "Până la data intrării în vigoare a legii salarizării prevăzută la art. 145, salarizarea preşedintelui, membrilor consiliului de administraţie şi a personalului angajat al casei naţionale şi al caselor teritoriale se stabileşte după cum urmează: a) salariul preşedintelui, la nivelul indemnizaţiei prevăzute de lege pentru funcţia de ministru; b) indemnizaţia de şedinţă pentru membrii consiliului de administraţie, cu excepţia preşedintelui, la nivelul a 10% din salariul preşedintelui; totalul sumelor cuvenite unui membru al consiliului de administrare ca urmare a participării la şedinţe nu poate depăşi, într-o lună, 20% din salariul lunar al preşedintelui; c) salariile personalului angajat al casei naţionale şi al caselor teritoriale şi asigură în intervalul de limite prevăzut în anexele la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică." Alin. 2: "Personalul prevăzut la art. 178 alin. 3 îşi va păstra salariul de bază şi celelalte drepturi salariale avute anterior dacă va ocupa aceleaşi funcţii, grade şi trepte profesionale." Şi alin. 3: "Cheltuielile privind salarizarea preşedintelui, a membrilor consiliului de administraţie, precum şi a personalului angajat al casei naţionale şi al caselor teritoriale se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat." Textul este agreat de iniţiator şi vi-l propun spre aprobare.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Înţeleg că şi comisia este de acord. Iniţiatorul, renunţaţi la propunerea de eliminare? Da.

Deci, la poz. 216 din raport, deoarece comisia de specialitate a renunţat la eliminarea textului, vă propun să votăm conţinutul amendat al articolului fost 180, acum 181, prezentat de domnul deputat Stanca, cu care este de acord toată lumea.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitate.

La poz. 217 din raport, avem un articol care, după renumerotare, are nr. 182 şi cu amendamente ale comisiei. Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitate.

La poz. 218, avem o amenadare a comisiei de specialitate.

Dacă nu sunt comentarii, cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitate.

La poz. 219 din raportul comisiei de specialitate, avem art. 184 după renumerotare şi într-o formă amendată de comisia de specialitate.

Nefiind comentarii, cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitate.

La poz. 220, avem o formă amendată de comisia de specialitate, care, acum, este nr. 185, probabil. Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest text a fost votat în unanimitate.

La poz. 221, comisia ne propune eliminarea art. 85 din proiect de lege. Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este de acord cu eliminarea acestui articol? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

La poz. 222 din raport, de asemenea, comisia propune eliminarea art. 186 al proiectului de lege. Sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru eliminare? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Eliminarea a fost votată în unanimitate.

La poz. 223, avem o formulă amendată, pentru articolul, probabil, după renumerotare, 186. Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitate.

La poz. 224 din raport, comisia propune eliminarea textului. Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este de acord cu eliminarea? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest ttext a fost eliminat.

La poz. 225 din raport, comisia ne propune un articol nou, 187, amendat. Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitate.

La poz. 226 din raport, avem un text reformulat şi amendat de comisie. Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Supun votului dumneavoastră Cap. VIII, în întregime.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

La poz. 227, avem titlul Cap. IX.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Titlul a fost votat în unanimitate.

La poz. 228 din raport, avem un art. 189, reformulat de comisia de specialitate. Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

La poz. 229 din raport, avem art. 190, după renumerotare, şi amendat de comisia de specialitate. Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

La poz. 320, din nou, comisia ne propune eliminarea textului 193 din proiectul de lege. Nu sunt comentarii.

Cine este de acord cu eliminarea? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost eliminat în unanimitate.

La poz. 231, avem în discuţie art. 191, amendat de comisia de specialitate. Nefiind comentarii, supun votului dumneavoastră acest articol.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitate.

La poz. 232 din raport, avem artt. 192, reformulat de comisie. Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitate.

La poz. 233 din raport, avem art. 193, care este numai amendat prin renumerotare.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitate.

La poz. 234 din raportul comisiei de specialitate, avem art. 194, amendat de comisie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitate.

La poz. 235 din raport, comisia propune introducerea unui articol nou, care, renumerotat, va fi 195, probabil. Sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă?

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol nou a fost adoptat în unanimitate.

La poz. 236, comisia ne propune eliminarea textului art. 198 din proiectul de lege.

Dacă nu sunt comentarii, cine este de acord cu eliminarea? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest text a fost eliminat.

La poz. 237 din raport, comisia propune introducerea unui articol nou, care, probabil că are nr. 196. Doamna deputată Smaranda Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Vă rog să-mi permiteţi să reformulez acest aritcol, întrucât în conceptul nostru ne-a scăpat o anumită posibilitate, existentă în practică, şi anume: o persoană care a realizat stagii de cotizare mai mici decât cele minime necesare unui sistem (: de exemplu, 14 ani în sistemul public şi 14 ani în sistemul miliar, deci sub 15 ani), să nu poate beneficia de drepturi în nici unul din cele două sisteme. În acest sens, consider că o altă formulare ar fi acoperitoare şi pentru aceste situaţii şi, dacă îmi permiteţi, o voi citi.

Alin. 1: "Între sistemul public de pensii şi celelalte sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechime în muncă sau vechime în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensia pentru limită de vărstă, invaliditate şi urmaş."

Alin. 2 rămâne neschimbat, iar alin. 3 va fi reformulat astfel: "Perioadele asimilate stagiului de cotizare prevăzute la art. 40 alin. 1 lit. c), care constituie şi vechime în muncă sau în serviciu în sistemul pensiilor militare şi în celelalte sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate, se iau în calcul opţional într-unul din sisteme".

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, aţi introdus cuvântul "opţional" în plus faţă de precizările...

Aş vrea să se pronunţe comisia şi iniţiatorul. Iniţiatorul este de acord. Şi comisia este de acord.

Supun votului dumneavoastră articolul nou, numerotat 196, care este prezent în poziţia 237 din raportul comisiei, în forma amendată de doamna deputat Dobrescu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

La punctul 238 din raport, comisia propune introducerea unui nou articol. Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol nou a fost votat în unanimitate.

La poziţia 239, comisia propune introducerea unui articol nou. Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitate.

La poziţia 240, avem o formulare pentru art. 199.

Din partea comisiei de specialitate, dacă sunt comentarii?

La art. 199? Da. Poftiţi.

Domnul Radu Gheciu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Doamnelor şi domnilor,

Este vorba despre Anexa nr. 2.

Amendamentul pe care-l prezint împreună cu colegul Vasile Stan se referă la condiţiile speciale de muncă din domeniul artistic.

După cum ştiţi, prezenta lege aduce o corecţie radicală în ceea ce priveşte ceea ce se numesc încă grupele I şi II de muncă şi restrânge considerabil categoriile profesionale care beneficiază de condiţii speciale de muncă, lărgirea acestora în trecut fiind, după cum ni s-a explicat, una dintre cauzele intrării în criză a sistemului de pensii. Prin urmare, această restrângere este justificată.

La Anexa nr. 2, care se referă la diferite profesii artistice, care justifică, într-adevăr, încadrarea lor în condiţii speciale de muncă, pentru că viaţa profesională se poate limita, în timp, din motive biologice sau pentru că prezintă un grad de risc profesional foarte ridicat, ceea ce vă vorbesc se regăseşte la pag. 256, penultima din raport, este însă inclusă şi o categorie artistică, demnă de stimă în felul ei, fără îndoială, dar care nu cred că justifică intrarea în condiţiile speciale de muncă - este vorba de clovni, în condiţiile în care, de pildă, ca să dau un singur exemplu, muncitorii din siderurgie nu mai beneficiază de condiţiile speciale de muncă.

Prin urmare, amendamentul pe care vi-l propunem la Anexa nr. 2 este să fie scoasă poziţia a cincea, clovni, din profesiile care beneficiază de condiţii speciale de muncă.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat,

Vă atrag atenţia că nu discutăm Anexa nr. 2.

Suntem la poziţia 240, în care este menţionată anexa cu numărul ei, nu şi cu conţinutul. Când vom ajunge la Anexa nr. 2, atunci ne faceţi această propunere. Da? Bine.

Domnul Radu Gheciu:

Eu am făcut demonstraţia...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Numai ne aduceţi aminte că aveţi amendament pe Anexa nr. 2, nu pe articolul în cauză.

Dacă nu mai sunt comementarii, supun votului dumneavoastră art. 199, poziţia 240 din raportul comisiei de specialitate.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

La poziţia 241 avem art. 200, în care avem o propunere de reformulare din partea comisiei.

Domnul deputat Stan, vă rog.

Domnul Vasile Stan:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Deci, dacă se votează legea cu acest articol, cum este formulat în raportul comisiei, va exista o lege unitară de ieşire la pensie a tuturor bugetarilor civili. Mai puţin cadrele didactice. Deci, în acest articol nu a fost inserată şi prevederea art. 127 alin. 3 din Legea nr. 128 privind Statutul cadrelor didactice.

O să-mi permit să vă citesc acest articol din Statut: "Personalul didactic poate fi pensionat la cerere, cu 3 ani înainte de limitele de vârstă prevăzute în legislaţia în vigoare dacă are o vechime în învăţământ de cel puţin 25 ani femeile, respectiv 30 de ani bărbaţii". această prevedere din Statutul cadrelor didactice legiferează că femeile contribuie 25 de ani, pe când în legea pe care noi o discutăm acum vorbim de 30 de ani, bărbaţii cotizează 30 de ani, iar în legea pe care noi vrem s-o votăm astăzi vorbim de 35 de ani. Deci, este prima nepotrivire.

A doua chestiune este că se doreşte să se iasă la cerere cu 3 ani mai devreme la pensie. Există mai multe posibilităţi de a rezolva această problemă. Prima: să abrogăm prevederea din articolul respectiv din Legea nr. 128 şi atunci cadrele didactice vor ieşi la pensie conform legii pe care-o discutăm acum, cadrele didactice având posibilitatea să iasă la pensie anticipată, de retragere ca toţi ceilalţi bugetari.

Există o altă posibilitate: ca într-una din Anexele nr.1 şi 2, dar în special Anexa nr.1, să introducem şi această categorie socio-profesională pentru condiţii deosebite de muncă, dar nu ştiu cum o să se potrivească meseriile de miner, de lucrător în domeniul nuclear cu cadrele didactice. Probabil că vor fi multe obiecţiuni. Sau cum spunea colegul meu, siderurgia şi probabil şi alte profesii de acest gen.

Deci, dacă nu se acceptă şi aceasta a doua variantă, ar exista o a treia, în care să prevedem ca, într-adevăr, cadrele didactice să iasă cu 3 ani mai devreme, dar să cotizeze la fel ca ceilalţi bugetari. Deci, 30 de ani femeile şi 35 ani bărbaţii.

Las la aprecierea comisiei, a legiuitorilor şi a dumneavoastră să ne hotărâm asupra uneia din aceste 3 variante, dar aşa cum este acum, nu este în regulă. Probabil că cineva va veni la microfon şi o să spună că "...este un drept câştigat".

Voci din sală:

Nu este prezent!

Domnul Vasile Stan:

Deci, "dreptul câştigat", cum să vă spun eu..., o să-i amintesc acestui cineva, că "drept câştigat" a fost şi al 13-lea salariu, care, la sfârşitul anului 1998 nu s-a acordat decât unora.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Aş dori poziţia comisiei şi a iniţiatorului.

Deci, haideţi să întrebăm iniţiatorul că bănuim că are o poziţie mai uşor de exprimat, pentru că nu este mediere între... Sigur că este de fond.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sigur, ceea ce spune domnul deputat Stan este corect.

Este corect pentru că nu putem trata o situaţie identică cu regim juridic diferit. O spun principiile şi dacă nu ne ţinem măcar de principii, de ce să ne mai ţinem după aceea, decât de cap, că ne doare capul..., dacă nu ne ţinem de principii.

Aşa încât, sigur, într-adevăr, este vorba de legi speciale, or, legile speciale, spun regulile elementare de drept, de interpretare, că atâta vreme cât legea generală nu se referă în mod expres la ele, ele continuă a se aplica. Aşadar, abrogarea unei prevederi dintr-o lege specială trebuie să fie expres prevăzută în legea generală, care este proiectul nostru, pentru că altfel ar însemna, dacă noi nu am prevedea nimic în lista actelor normative supuse abrogării exprese, ar însemna că regimul din legile speciale continuă a se aplica.

Or, avem un regim special, regimul magistraţilor de pensionare. Avem un regim special, tot de natură statutară, pentru personalul didactic. Pentru unii - mumă, pentru alţii - ciumă. Adică, pentru judecători, procurori, deci, tot ce Constituţia prevede a fi magistraţi, se abrogă prevederile de favoare.

Sigur, aici este o altă chestiune pe care o putem discuta. Eu n-o mai discut, pentru că, la momentul respectiv, ministerul şi Guvernul au avut un alt punct de vedere. Noi am spus că aceste regimuri speciale ar putea să continue, pentru că aici este vorba de un sistem contributiv, pensiile care se obţin în acele sisteme - mă refer la magistraţi, au o dublă sursă de finanţare. Dar, dacă totuşi discutăm pe textul comisiei, atunci soluţia logică este să integrăm în lista de abrogări şi prevederile Statutului personalului didactic, pentru că altfel, este o soluţie asimetrică, care nu se poate justifica logic în nici un fel. Ori se abrogă ambele, ori, cum propusesem noi iniţial, nici judecătorii şi nici personalul didactic să nu fie sub cârmuirea legii generale, ci să rămână pe o lege specială.

Întrucât însă, într-adevăr, stagiile de cotizare se schimbă şi aşa mai departe, credem că o reglementare unitară, prin acest proiect de lege şi prin abrogarea expresă, la acest moment se impune.

Deci, suntem de acord din acest punct de vedere cu propunerea făcută, nu înainte însă de a vă ruga, dat fiind modificările pe care le-am operat pe text şi am relansat posibilitatea cumulului între pensie şi salariu, să eliminăm abrogarea prevederilor art. 3 din Legea nr.2/1991, a cumulului, întrucât, potrivit votului dumneavoastră la articolul cu pricina, cumulul rămâne posibil, aşa încât şi legea care-l validează trebuie să nu fie abrogată.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, am să vă rog, pentru ca să ştie toată lumea ce avem de votat, nu amendamentul..., completările cu abrogările, că de fapt despre asta este vorba, o completare a acestui articol cu încă alte abrogări şi să le spunem clar care sunt, ca să fie treaba ştiută şi hotărât ce anume votăm.

Este cineva în măsură să ne prezinte aceste noi abrogări... Sigur că mai este şi posibilitatea de a interveni la Senat pentru a completa ceea ce noi, eventual, uităm astăzi, dar haideţi să facem o treabă bună până la capăt.

Vă rog, citiţi amendamentul dumneavoastră.

Domnul Vasile Stan:

Deci, se abrogă art. 127 alin. 3 din legea nr. 128 din 12 iulie 1997.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, acesta este unul. Şi mai spunea domnul ministru unul..., legea cu cumulul. Deci, avem cele două acte normative, menţionate de iniţiator, de domnul ministru Athanasiu, şi amendamentul propus de domnul deputat Stan, care înţeleg că intră în economia legii şi a textului acestui articol.

Cu aceste modificări, supun votului dumneavoastră art. 200, în forma amendată.

Deci, am să vă rog să interveniţi atunci când este timpul de intervenit, intrasem deja în procedura de vot. Poftiţi.

Domnul Virgil Petrescu:

Iertaţi-mă. Nu se intrase încă în vot. Tocmai de aceea am ridicat mâna ceva mai devreme, pentru că era important să ştim ce anulăm.

Deci, din Legea nr. 128 a Statutului personalului didactic se propune abrogarea următorului lucru: "Personalul didactic poate fi pensionat la cerere, cu 3 ani înainte de limita de vârstă prevăzută în legislaţia în vigoare...", deci, noi mergem pe legislaţia în vigoare, ridicând vârsta de pensionare la 60, respectiv 65 de ani... Noi când am prevăzut acest lucru am spus că şi personalul didactic va intra în rigorile acelei legi, numai că, fără să spunem limita de vârstă, că ştiam că se va modifica în legea generală, noi am prevăzut ca, la cerere, înainte cu 3 ani de limita de vârstă prevăzută în legislaţia în vigoare, dacă are o vechime în învăţământ de cel puţin 25 ani femeile, respectiv 30 ani bărbaţii.

Deci, în situaţia în care femeile ies la pensie la 60 de ani, în învăţământ, la cerere, numai dacă cer, pot să iasă la 57 ani, iar pentru bărbaţi, 65 de ani, limita, la cerere pot să iasă la 62 ani.

Ce este rău în asta? Şi vă propun să nu abrogăm acest art.127 alin. 3, care a avut în vedere modificarea Legii pensiilor.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat,

Vă reamintesc, conform celor votate în această lege, la cerere se poate ieşi cu 5 ani mai devreme, aşa că nu se întâmplă absolut nimic dacă abrogăm acest articol. Este chiar mai favorabil şi inclusiv pentru cadrele didactice.

Domnul deputat Marian Sârbu.

Următoarea dată, vă rog să vă hotărâţi cine doreşte să ia cuvântul, că, altfel, întrerupem votul de mai multe ori.

Domnul Marian Sârbu:

Doamnă preşedintă,

Vreau să fac o precizare pentru că, totuşi, trebuie să ştim foarte clar ce votăm, dacă votăm şi cum votăm...

Vreau să vă spun că ceea ce aţi spus adineauri nu este corect.

Diminuarea cu câte 5 ani pentru bărbaţi şi femei a vârstelor standard de pensionare nu are legătură cu acest articol, pe care ar urma să-l abrogăm, pentru că, prin ceea ce este prevăzut în Statutul personalului didactic, practic fiind o derogare, o lege specială în raport cu ceea ce ar reprezenta cadrul general, adică această lege pe care-o votăm, înseamnă o derogare de la vârstele standard, nu de la vârstele prevăzute ca pensionare anticipată, de retragere sau parţială, care ar însemna diminuări corespunzătoare în cazul pensionării anticipate parţiale, cu nişte procente care sunt prevăzute de lege.

Statutul personalului diedactic prevede nişte reduceri, de care a vorbit şi domnul Petrescu, unui număr de ani, 3 în speţă, pentru vârstele standard de pensionare şi nu se încadrează, conform legii pe care o votăm şi articolului pe care l-am votat deja, în diminuarea cu câte 5 ani, la pensie de retragere sau parţială.

Deci, să fie foarte clar: dacă suntem sau nu suntem de acord ca personalul didactic să rămână cu un privilegiu pe care noi l-am stabilit deja prin Statutul personalului cadrelor didactice, cu o diminuare a vârstelor standard de pensionare sau nu.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, vă rog domnule deputat Marineci.

Domnul Ionel Marineci:

Doamnă preşedintă,

Vreau să vă informez, dar probabil că ştiţi că membrii Comisiei pentru învăţământ sunt la ora aceasta la o întâlnire cu Comisia Parlamentului European şi nu cred că este cazul să punem în discuţie o prevedere a Statutului personalului didactic fără să ne consultăm cu această comisie.

După părerea mea, nici nu era cazul să o punem în discuţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mai aveţi şi alte păreri?

Da. Vă rog...

Domnul Marian Sârbu:

V-aş propune ca în pauza de masă, Comisia pentru muncă şi protecţie socială să analizeze acest articol şi să vină cu o propunere din partea tuturor grupurilor parlamentare, adică reprezentanţilor în comisie, pentru că este totuşi un text extrem de important şi trebuie să fie foarte clar ce votăm.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Bine. S-a mai făcut această propunere şi n-a fost acceptată.

Putem tranşa prin vot, că, în fond, de aceea suntem aici.

pentru ca să fie lucrurile lămurite, haideţi să votăm întâi ce ne-a propus comisia în textul raportului şi apoi o să luăm pe rând modificările propuse de domnul ministru şi de domnul deputat Stan, ca să vedem dacă se completează textul comisiei cu amendamentele respective. Cred că este mai corect aşa. Avem posibilitatea să votăm astăzi toată legea, nu şi per ansamblu. Este foarte bine să ducem la bun sfârşit această muncă.

Deci, în acest moment, supun votului dumneavoastră poziţia 241 din raport, art. 200, deci numai în forma prezentată de comisie, urmând s-o completăm, cu votul dumneavoastră, cu restul abrogărilor.

Deci, este un vot...

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

Nu puteţi face un dublu vot la acelaşi text!

Vreţi să faceţi un dublu vot?

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Facem un vot în trepte, pentru ca să vedem dacă lumea este de acord. Nu este pentru prima dată când se face votul în trepte.

Haideţi să votăm întâi propunerile de suplimentare ale celor doi. Deci, faţă de textul articolului, vom vota întâi amendamentele domnului deputat Stan, adăugirea domnului ministru şi apoi, dacă acestea nu se acceptă, să votăm textul.

Domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamnă preşedintă,

Aşa cum a subliniat şi colegul Marian Sârbu, problema este foarte delicată şi nu ştiu de ce dumneavoastră încercaţi acum să forţaţi votul, ba mai mult, să introduceţi o procedură de vot, care până acum nu s-a practicat în Parlament. Niciodată nu s-a dat votul în trepte, niciodată...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Ei, nu.! Hai să ne aducem aminte, domnule deputat. Să ştiţi că nu avem memoria chiar atât de scurtă.

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamnă preşedintă,

Mi-aţi dat cuvântul, vă rog să-mi daţi voie să...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da, dar să vorbiţi în limitele adevărului...

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamnă preşedintă,

V-aş ruga foarte mult ca intervenţiile care le faceţi să fie de o anumită decenţă, pentru că eu ceea ce vorbesc, eu vorbesc foarte corect...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Acelaşi lucru este valabil pentru toţi...

Domnul Acsinte Gaspar:

... şi vă rog să luaţi regulamentul şi să vedeţi că se votează articol cu articol.

În momentul în care dumneavoastră supuneţi la vot art. 200, aşa cum este redat el în proiect, nu se mai poate reveni asupra votului respectiv.

Se poate ca în pauză să se examineze această propunere, care a fost făcută de domnul deputat Stan, de asemenea, domnul ministru a făcut şi dânsul o propunere, care este raţională că, din moment ce s-a acceptat cumulul pensiei cu salariul, să se scoată acea prevedere. acum vreau să vă spun şi altceva: sigur că, de regulă, totdeauna normal este să avem abrogări exprese în materii care sunt destul de delicate. Dacă vă uitaţi în partea finală a textului, acolo se spune: "...precum şi orice alte dispoziţii contrare...", ceea ce va da posibilitatea ca unii să înţeleagă că s-a abrogat sau nu s-a abrogat art.127.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, o menţiune: au mai fost proceduri adoptate şi-n legislatura trecută, şi-n această legislatură, tocmai pentru înţelgerea lucrurilor, cu puţine abateri de la procedurile regulamentare. Aşa că, atunci când vorbim de decenţă, să ne gândim la toate situaţiile prin care am trecut.

În al doilea rând, au mai fost astăzi articole pe care nu aţi dorit să le trimiteţi la comisia de specialitate.

În acest moment, deci eu rog comisia de specialitate ca în pauză să completeze exact cu articolul, alineatul, numărul, ca să nu mai fie exprimarea aceea generală: "... orice prevederi contrarii se abrogă...", deci, în această pauză, comisia de specialitate să ne propună un număr de lege, de articol, de alineat care se abrogă, în aşa fel încât să votăm texte clare şi concrete.

Deci, trecem peste acest articol, care este ultimul şi ajungem la anexe.

Deci, avem Anexa nr. 1.

Pe procedură, domnule deputat? Aţi renunţat, aţi făcut gestul că renunţaţi în favoarea domnului Gaspar...

Am să vă rog să vă manifestaţi, cum să spun..., mai pe înţelesul celor din prezidiu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Deci, îmi cer scuze dacă am creat confuzie prin gestul respectiv, dar ceruse cuvântul domnul Gaspar înaintea mea şi am făcut semn să-i daţi... în ordinea în care s-a cerut cuvântul.

Deci, mie mi se pare că de data aceasta forţăm puţin nota. Nu a existat nici o discuţie prealabilă în comisie pe această temă, care să creeze suspiciunile acestea, că nu s-ar fi judecat bine propunerea respectivă, şi eu cred că aveţi la îndemână procedura regulamentară simplă, adică, avem propunerea comisiei, o supunem la vot, vedem care este rezultatul votului şi, în continuare... Deci, eu nu cred că aceste propuneri, care au făcut obiectul amendamentului domnului Stan şi nu ştiu mai cui, deci, comportă o discuţie atât de profundă, încât să nu putem decide prin vot în această sală, în cunoştinţă de cauză.

Cred că toată lumea este lămurită în legătură cu ceea ce s-a spus prin amendamentele respective.

De aceea, eu cred că am putea tranşa fără să mai împiedicăm discutarea legii, am putea tranşa aici, conform procedurii regulamentare normale.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat,

Şi eu eram de aceeaşi părere, dar pentru că mai ales colegii dumneavoastră se împotrivesc, am spus deja, am luat o hotărâre, şi aşteptăm, eventual, poziţia comisiei, cu textul nemodificat. Deci, aşteptăm în această pauză, un lucru pe care-l puteam rezolva aici şi acum.

Trecem la Anexa nr. 1. Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Anexa nr.1 a fost votată în unanimitate.

Anexa nr. 2.

Deci, vă rog să refaceţi propunerea, domnule deputat, la microfon, pentru că nu am reţinut-o.

Domnul Radu Gheciu:

Îmi cer scuze că am intervenit la articolul care se referea la anexă în general.

Este vorba de propunerea de a se exclude dintre profesiile artistice care beneficiază de condiţii speciale, poziţia nr. 5, "clovn".

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, înainte de a vota anexa, vă supun la vot propunerea de eliminare din textul Anexei nr. 2, poziţia nr. 5, de "clovn".

Cine este pentru? Insuficiente voturi pentru a trece.

Supun votului dumneavoastră Anexa nr. 2 în întregime.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă?

Deci, vă rog, cine este împotrivă? Număraţi. Un vot împotrivă.

Cine se abţine? O abţinere.

Cu majoritate de voturi, Anexa nr. 2 a fost adoptată.

Anexa nr. 3 o aveţi în raportul suplimentar, la pag. nr. 4. Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii. Supun votului dumneavoastră Anexa nr. 3, modificată de comisia de specialitate, conform prezentării din raportul suplimentar.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Această Anexă nr.3, în forma prezentată de comisia de specialitate în raportul suplimentar, a fost votată în unanimitate.

Anexa nr.4.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi această anexă a fost adoptată.

Anexa nr.5 a suferit modificări, care sunt cuprinse în raportul suplimentar al comisiei.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Anexa nr.5, în forma prezentată în raportul suplimentar al comisiei, a fost adoptată în unanimitate.

Anexa nr.6 din raportul comisiei de specialitate.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Supun votului dumneavoastră Anexa nr.6.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Anexa nr.6 a fost votată în unanimitate.

Anexa nr.7.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi această anexă a fost votată în unanimitate.

Cumva, comisia de specialitate a luat vreo hotărâre cu privire la art.200 sau revenim după pauză? Da, deci mai aşteptăm, domnilor colegi, un minut, două, şi vom lua hotărârea şi în legătură cu art.200, în aşa fel încât să terminăm această jumătate de zi mulţumiţi că ne-am făcut datoria şi am terminat o lege atât de importantă.

Până atunci, până când comisia va delibera, am să supun aprobării plenului componenţa a două comisii de mediere, şi anume deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite, de către cele două Camere ale Parlamentului, la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.7/1998 privind preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor care se execută sau se prestează în ţară în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Consiliului Concurenţei: Irimescu Haralambie – PNŢCD, Pavel Vasile – PNŢCD, Popescu Dumitru – PDSR, Nica Dan – PDSR, Radu Alexandru Dumitru – PD, Ráduly Kálman – UDMR, Chichişan Miron – PUNR.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Deci a fost adoptată, componenţa acestei comisii de mediere, în unanimitate.

Şi, apoi, vă supun votului deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adotpate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.120/1998 pentru ratificarea de către România a Convenţiei-cadru europene privind cooperarea transfrontalieră a colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale, adoptată la Madrid la 21 mai 1990: Mânea Radu – PNŢCD, Biriş Anamaria – PNŢCD, Afrăsinei Viorica – PDSR, Sabău Traian – PDSR, Trifu Romeo – PD, Lazia Ion – PNL, Birtálan Ákos – UDMR.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi această comisie de mediere a fost votată în unanimiate de Camera Deputaţilor.

Vă rog, doamnelor şi domnilor colegi, rog liderii grupurilor parlamentare să invite pe toţi colegii în Cameră, pentru a da votul final pe această lege.

Deci, pentru toţi liderii grupurilor parlamentare, vă rog să invitaţi colegii în Camera Deputaţilor, pentru a vota această lege. Reamintesc că este o lege organică, trebuie minimum 172 de voturi pentru. Vă rog să invitaţi toţi colegii în sală!

În aşteptarea domnilor colegi, îi anunţ, oriunde s-ar afla în această clădire, că începem apelul nominal în decurs de 5 minute, dacă nu avem cvorumul de vot final pentru această lege.

Deci rog pe liderii grupurilor parlamentare şi pe chestorii de serviciu să anunţe pe domnii deputaţi de votul final şi de apelul nominal, care este acela care taie din indemnizaţie.

Domnule secretar Vida, vă rog să începeţi apelul nominal! Până ne lămureşte şi comisia, să petrecem timpul în mod util.

Voci din sală:

Să-l faceţi invers!

Domnul Ioan Vida Simiti:

O să încep, totuşi, de la "a", pentru că eu nu ştiu să citesc de la dreapta la stânga sau de sus în jos. (Rumoare)

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci vă rog, domnule secretar, apelul nominal.

Domnul Ioan Vida Simiti:

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule secretar, vă rog să vă opriţi. În acest moment, avem cvorum pentru votul final la lege.

Vă rog să nu părăsiţi sala! Avem, înainte de toate, de votat articolul rămas în suspensie, art.200. Rog, din partea comisiei, să ne spună cineva care este hotărârea finală, pentru a vota în cunoştinţă de cauză.

Vă rog să luaţi loc în bănci, pentru a putea să numărăm la votul final al acestei legi, care este o lege organică.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Membrii comisiei s-au întrunit şi vă propun următoarea variantă: să supuneţi votului, doamnă preşedinte, art.200, aşa cum a fost propus iniţial de către comisie, cu o singură observaţie, să eliminăm acel paragraf legat de referirile la Legea nr.2/1991 privind cumulul de funcţii, comisia, deci, respingând amendamentul propus de colegul nostru, domnul Stan.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Dar vă rog să ne spuneţi unde e paragaful, la ce pagină e?

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

166.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci paragraful care trebuie eliminat se află la pag.166.

Având în vedere că s-au rezolvat favorabil lucrurile, pentru toată lumea, supun votului dumneavoastră art.200, poziţia 241 din raport, cu minusul specificat de domnul preşedinte al comisiei.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest articol a fost votat în unanimitate şi, cu aceasta, întreaga Lege a pensiilor a fost votată pe articole.

Urmează votul final. Rog pe domnii secretari să-mi comunice, în acest moment, care este prezenţa în sală, pentru a vedea dacă avem cvorumul necesar votării unei legi organice.

În acest moment, în sală, sunt prezente 221 doamne şi domni deputaţi. Deci putem da votul final pe această lege deosebit de importantă, deosebit de mult discutată şi să sperăm că va fi în favoarea oamenilor pentru care am făcut-o.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă rog să luaţi loc în bancă, cu toţii, pentru a putea fi număraţi.

Cine este pentru această Lege a pensiilor? Mâna sus, să puteţi fi număraţi! Este evident... Poate că este mai uşor să numărăm voturile împotrivă. V-am anunţat, în sală sunt 221 de deputaţi. Haideţi să numărăm voturile împotrivă şi abţinerile, ca să ne fie mai uşor.

Cine este împotrivă? Un vot împotrivă.

Cine se abţine? 13 abţineri.

Cu 207 voturi pentru, un vot împotrivă şi 13 abţineri, această lege a fost adoptată. (Aplauze.)

Vă felicităm pentru efortul depus, de a discuta cu minuţiozitate această lege şi, în final, domnul ministru al muncii doreşte să vă adreseze câteva cuvinte. Vă rog să-l ascultăm.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor, domnilor deputaţi,

Ştiu că suntem la sfârşitul unui periplu parlamentar. Îngăduiţi-mi să spun doar câteva cuvinte, care, de această dată, nu mai au de-a face nici cu acele concepte tehnice, nici cu nevoia acestei legi, ci sunt cuvintele unui om care are o emoţie firească, pentru că am urcat prima din cele două trepte, într-unul din cele mai importante demersuri de reformă ale acestui Parlament, îndrăznesc să spun, în acest moment.

De aceea, pentru că emoţia de multe ori te face să te bâlbâi, să nu vezi foarte clar ceea ce ar trebui să spui, voi recurge la cuvintele unui mult mai bun orator, evident, şi foarte cunoscut personaj al lumii Romei antice, la Cicero, care spunea următoarele lucruri: "Nu căuta să faci o lege foarte bună, sigur nu vei reuşi, dar caută, întotdeauna, să faci o lege dreaptă. Atunci, cei cărora legea le va fi aplicată, chiar dacă nu vei mai fi, îţi vor mulţumi". Astăzi, cred eu, nu am reuşit, poate, cea mai bună lege, dar, sigur, sper eu, este cea mai dreaptă.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze.)

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Şi noi vă mulţumim, domnule ministru.

Cu aceasta, prima parte a şedinţei de astăzi a Camerei Deputaţilor a luat sfârşit şi vă doresc poftă bună şi o după-amiază la fel de fructuoasă ca dimineaţa.

Voci din sală:

La ce oră?!

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Conform programului de lucru adoptat, lucrările reîncep la ora 14,00.

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Reluăm şedinţa în plen a Camerei Deputaţilor, urmând să dezbatem proiectul de Lege privind Statutul funcţionarilor publici.

Comisia juridică să-şi ocupe locul destinat...

Voci din sală:

De administraţie, nu juridică!

Domnul Vasile Lupu:

Sunt două comisii sesizate în fond: Comisia juridică şi cea pentru administraţie publică. Deci Comisia juridică şi Comisia pentru administraţie publică sunt invitate să-şi ocupe locul.

Din partea Guvernului...

Voci din sală:

Nu e nimeni!

Domnul Vasile Lupu:

Deci, dacă identificaţi doi secretari de şedinţă, să se aducă şi catalogul!

Voci din sală:

Este dificil!

Domnul Ilie Neacşu (din sală):

Poate aveţi nevoie şi de un ministru!

Domnul Vasile Lupu:

Cine îi anunţă pe secretarii de şedinţă că au început dezbaterile?

Domnul Ilie Neacşu (din sală):

Femeile de serviciu!

Domnul Vasile Lupu:

Chestorii, chestorii! Vedeţi vreun chestor?

Domnule Popescu, pregătiţi lista de prezenţă şi apelul nominal!

Domnule Vida, mai întâi să apelăm preşedinţii de comisii. Domnul Cârstoiu este aici; de la Comisia juridică de disciplină şi imunităţi este cineva din birou? Cred că până la vot putem începe totuşi dezbaterile generale.

Din sală:

Nu, nu, nu este nimeni de la ministere.

Domnul Vasile Lupu:

Deci, avem un secretar de stat de la administraţie publică locală, care a pregătit proiectul de lege prezent, vine un secretar de stat de la justiţie, imediat ce se încheie dezbaterea la Senat, va fi prezent şi domnul ministru Valeriu Stoica şi putem începe dezbaterile.

Stimaţi colegi,

Dezbaterile generale le putem desfăşura.

Din sală:

Nu, nu... Apel!

Domnul Vasile Lupu:

Deci, domnule secretar, nu avem condiţia decât pentru apel nominal acum.

Domnul Ioan Vida Simiti (dă citire tabelului nominal de prezenţă):

Domnul Vasile Lupu:

Domnule secretar, suspendăm apelul, suntem în cvorum.

Din sală:

Nuu..., până la capăt!

Domnul Vasile Lupu:

Suspendăm apelul, trecem la dezbateri.

Înţeleg că în sală sunt unii care regretă că sunt prezenţi şi nu i-aţi strigat.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

O zi istorică în dezbaterile parlamentare postdecembriste: proiectul de Lege privind statutul funcţionarilor publici, lege aşteptată de 10 ani.

Stimaţi colegi,

Vă rog luaţi loc în bănci! Numai la sfârşitul şedinţei motivăm absenţele.

Din biroul Comisiei juridice, domnul Grădinaru, am înţeles că este mandatat să susţină, în numele comisiei, raportul.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Din partea Guvernului participă domnul secretar de stat Petre Diaconu de la Departamentul pentru reformă şi administraţie publică locală. Domnia sa a coordonat lucrările la întocmirea proiectului de lege în dezbatere. Din partea Ministerului Justiţiei este prezent domnul secretar de stat Gheorghe Mocuţa, domnul ministru Valeriu Stoica, imediat ce va epuiza procedura de la Senat, va fi prezent aici şi vă rog să aveţi înţelegerea să trecem la dezbateri. Să nu cereţi un ministru de la administraţie publică locală, pentru că nu există postul în schema Guvernului. Doamna Viorica Afrăsinei.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Grupul parlamentar PDSR, ca şi celelalte grupuri parlamentare de altfel, au în vedere faptul că acest proiect de lege este un proiect de lege foarte important şi tocmai de aceea dorim ca el să fie dezbătut în condiţii optime. Aşadar, vă reamintesc că în săptămâna anterioară, joi, s-a amânat dezbaterea acestui proiect de lege datorită absenţei domnului ministru Stoica în calitate de iniţiator. Vreau să nu consideraţi că Grupul parlamentar PDSR obstrucţionează dezbaterea lucrărilor la acest proiect de lege, cu atât mai mult cu cât membri ai grupului parlamentar au contribuit la acest proiect de lege, dar, având în vedere art.124 din regulament, alin.2, vă rog să luaţi în considerare solicitarea noastră, şi anume participarea şi prezenţa obligatorie a miniştrilor, membri ai Guvernului, care sunt iniţiatori ai acestui proiect de lege.

Aşadar, considerăm că putem trece la dezbaterile generale, dar nu vom fi de acord cu continuarea proiectului de lege în absenţa acestora, cu atât mai mult, cu cât o parte din domnii membri ai Guvernului iniţiatori sunt şi deputaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da, doamna deputat. Într-adevăr, până la trecerea la dezbaterea pe articole, domnul ministru Valeriu Stoica va fi prezent, dar înţeleg că acceptaţi să facem dezbaterile generale. (Vociferări.)

Deci, mai aveţi obiecţiuni?

Doamna Viorica Afrăsinei:

Domnule preşedinte de şedinţă, eu vreau să vă amintesc cine este iniţiatorul acestui al doilea proiect de lege la Statutul funcţionarului public: ministrul justiţiei, Ministerul Finanţelor, al muncii, a protecţiei sociale, Consiliul pentru Reformă, aşadar, vă rog să aveţi în vedere solicitarea pe care am făcut-o noi.

Domnul Vasile Lupu:

Să vedem ce spune comisia. Domnul preşedinte Cârstoiu.

Domnul Ion Cârstoiu:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Vreau să precizez că acest proiect nu este proiectul Ministerului Justiţiei şi al Guvernului României, reprezentat prin ministrul reformei şi prin ministrul cu legătura cu Parlamentul.

Cele două ministere nu mai funcţionează în momentul de faţă, deci, Guvernul trebuie să-şi trimită un reprezentant.

Deci, nu este vorba despre domnul ministru Stoica.

Din sală:

S-a desfiinţat Sassu?

Domnul Vasile Lupu:

Poftiţi doamna Afrăsinei.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Domnule preşedinte, eu am citit exact din proiectul care este venit de la Guvern, sub semnătura domnului prim-ministru, în care spune aşa: "Vă înaintăm alăturat noua variantă a proiectului de Lege privind statutul funcţionarilor publici, elaborată de colectivul mixt, format din reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, Ministerului Finanţelor, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, Consiliului pentru Reformă". Aşadar, nu doresc să vă contrazic domnule preşedinte de şedinţă, dar eu am citit ceea ce domnul prim-ministru semnează.

Domnul Vasile Lupu:

Acei reprezentanţi sunt prezenţi aici doamna Afrăsinei.

Stimaţi colegi,

Vă rog să acceptaţi să realizăm faza de dezbateri generale şi la dezbaterea pe articole, sigur vom avea şi miniştrii solicitaţi prezenţi.

Deci, intervenţiile la dezbaterile generale vor fi urmărite cu atenţie de delegaţii Guvernului aici prezenţi şi sigur, miniştrii vor fi în măsură să răspundă la întrebările dumneavoastră.

Domnul secretar de stat Petrică Diaconu... domnul Mocuţa doreşte să prezinte proiectul de lege din partea Guvernului. Domnul Gheorghe Mocuţa, secretar de stat la Ministerul Justiţiei. Aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnilor şi doamnelor,

În condiţiile instituirii statului de drept în România, se impune cu necesitate ca raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici să li se stabilească o reglementare specifică, diferenţiată de statutul altor categorii de personal. Aşa cum se precizează în programul de guvernare, reforma în administraţia publică în România se fundamentează cu prioritate pe acele iniţiative legislative care pot asigura administraţiei publice o autonomie reală şi un înalt grad de profesionalism.

Constituţia României prevede la art.72 alin.3, lit.i) că statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică, fapt care evidenţiază importanţa deosbită acordată de legea fundamentală a ţării acestei categorii sociale în buna funcţionare a statului de drept. În scopul mai sus arătat a fost elaborat proiectul de Lege privind statutul funcţionarilor publici. La elaborarea proiectului au fost avute în vedere standardele Comunităţii Europene în acest domeniu, urmărindu-se formarea unui funcţionar public de carieră, neutru din punct de vedere politic, capabil să-şi îndeplinească sarcinile într-un serviciu public compatibil cu structurile similare din ţările având o experienţă îndelungată a democraţiei.

Potrivit proiectului de lege, funcţionarii publici sunt împărţiţi în trei categorii, definite în raport de nivelul studiilor absolvite. Fiecare categorie este împărţită în trei grade profesionale. Gradul este o etapă din cariera funcţionarului public şi este personal. Gradul corespunde unei poziţii ierarhice a funcţionarului public şi nu este legat de post sau de funcţia publică.

Condiţiile pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru a ocupa o funcţie publică au avut în vedere îmbinarea calităţilor şi ţinutei de cetăţean şi specialist. În această privinţă s-a optat pentru crearea unui corp de elită, tehnocrat al funcţionarilor publici, care să se supună interesului naţional şi binelui public în primul rând.

În acest scop s-a introdus în proiect conceptul de stabilitate al funcţionarului public, în sensul protejării acestuia faţă de schimbările de ordin politic. Funcţionarul beneficiază de o garanţie a postului care nu dispare decât în caz de culpă sau de incapacitate profesională. Selectarea candidaţilor la o funcţie publică se face numai prin concurs, respectându-se cu prioritate criteriul competenţei şi profesionalismului. Tot ca urmare a accentului deosebit pus pe profesionalism, proiectul de lege reglementează şi situaţia acelor funcţionari publici care dau dovadă de incompetenţă. Se instituie un sistem de notări anuale, consecinţele obţinerii unor calificative slabe fiind trecerea într-o funcţie inferioară sau chiar eliberarea din funcţie.

Confidenţialitatea notărilor anuale, precum şi a întregului dosar profesional al funcţionarului public, ca şi obligaţia de a i se pune la dispoziţie acest dosar, este prevăzută de texte speciale.

La baza concepţiei capitolelor privitoare la îndatorirea şi răspunderea funcţionarilor publici a stat obligaţia generală a acestora de a-şi îndeplini îndatoririle profesionale cu loialitate, conştiinciozitate şi fără întârziere, fără părtinire, fără a abuza de putere, cu demnitate şi cu abţinerea de la orice comportament incompatibil cu calitatea de funcţionar public.

Măsurile disciplinare prevăzute pentru încălcarea obligaţiilor ce decurg din prezentul statut sunt însoţite de posibilitatea de apărare a celor învinuiţi, precum şi de posibilitatea apelării la instanţele de judecată, în cazul în care funcţionarul public sancţionat se consideră nedreptăţit.

În privinţa răspunderii patrimoniale, funcţionarul public răspunde pentru pagubele aduse patrimoniului serviciului public cu intenţie sau din culpă, dar este exonerat de răspundere dacă a produs o pagubă în exercitarea cu bună credinţă a atribuţiilor sale.

Proiectul de statut prevede un capitol special, dedicat drepturilor funcţionarilor publici. Acestora le este garantat dreptul la opinie, la asociere sindicală şi grevă, în condiţiile legii, la asociere în organizaţii profesionale.

O atenţie deosebită s-a acordat dreptului la salariu, la indemnizaţii şi sporuri, la prime şi premii, la remunerarea sau recuperarea cu timp liber corespunzător a orelor suplimentare efectuate, la concedii, la perfecţionare profesională. Se instituie un spor special la salariu, cel de stabilitate, pe lângă cel de vechime în muncă, precum şi facilităţi materiale privind efectuarea concediului de odihnă, asistenţă medicală, drepturi speciale pentru femei, dreptul la pensii.

Se dispune, de asemenea, dreptul funcţionarilor publici la protecţia legii în exercitarea atribuţiilor lor, precum şi dreptul la despăgubiri, dacă au suferit prejudicii din culpa serviciului public.

Prevederile referitoare la incompatibilităţi au avut la bază teoriile actuale referitoare la dezvoltarea unei etici a serviciului şi funcţionarului public, a unor noi mentalităţi şi practici în relaţiile dintre administraţii şi public, având ca rezultat final creşterea eficienţei serviciului public, precum şi creşterea încrederii cetăţeanului în funcţionarul public. În acest scop, se stabileşte că funcţionarul public nu poate deţine două funcţii, cu excepţiile arătate în lege, că anumiţi funcţionari publici nu pot îndeplini funcţii în cadrul unor regii autonome sau societăţi comerciale şi nu pot face parte din consilii de administraţie la societăţi comerciale cu capital privat şi nici nu pot exercita activităţi cu scop lucrativ care au legătură cu atribuţiile lor.

Se stabileşte, de asemenea, dreptul funcţionarilor publici care, de o perioadă determinată, exercită, în calitate de ales, un mandat public, să revină în serviciul public pe aceeaşi poziţie sau pe o poziţie echivalentă la terminarea mandatului.

Încetarea raporturilor de serviciu, eliberarea sau destituirea din funcţie, sunt foarte riguros reglementate, ţinând seama atât de motivaţiile şi interesele serviciului public, cât şi de cele ale funcţionarului public.

Prin proiectul de lege se instituie la nivel central, în subordinea Guvernului, Agenţia Naţională pentru Managementul Resurselor Umane din serviciul public, care are ca principale atribuţii: elaborarea principiilor privind managementul şi politicele de resurse umane, comune tuturor instituţiilor din cadrul serviciului public, elaborarea de proiecte şi acte normative ce urmează a fi adoptate de Guvern în domeniul legislaţiei secundare privind serviciul public, elaborarea unor reglementări comune tuturor instituţiilor din cadrul serviciului public privind gradarea şi clasificarea posturilor, stabilirea unor criterii obiective pentru evaluarea activităţii funcţionarilor publici, crearea şi dezvoltarea unui sistem de formare profesională a funcţionarilor publici, crearea şi administrarea bazei de date a serviciului public, cuprinzând evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici.

De asemenea, se instituie o comisie subordonată direct primului ministru care are ca atribuţie principală urmărirea respectării dispoziţiilor prezentului statut în relaţiile dintre autorităţile publice şi funcţionarii publici. Cele două organisme sunt obligate să raporteze anual primului-ministru asupra respectării Statului funcţionarului public şi asupra situaţiei generale a serviciului public în România.

Pentru o bună colaborare între funcţionarii publici şi autorităţile publice, proiectul de lege instituie în cadrul fiecărei instituţii publice câte o comisie paritară în alcătuirea căreia intră, în număr egal, reprezentanţi desemnaţi de conducătorul instituţiei publice şi de sindicatul funcţionarilor.

Proiectul de lege propus are caracter de statut-cadru, urmând desigur, a se iniţia procedurile de adoptare a unor statute deja existente la prevederile acestuia.

Faţă de cele de mai sus, vă supunem, spre dezbatere şi adoptare, proiectul de lege în redactarea alăturată.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumim. Comisia? Domnul preşedinte Cârstoiu are cuvântul.

Domnul Ion Cârstoiu:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibrul ecologic şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au fost sesizate cu proiectul de Lege privind statutul funcţionarilor publici pentru analiză în fond, în luna martie 1998.

În luna septembrie 1998, într-o şedinţă comună a celor două comisii, la care au participat ministrul reformei şi ministrul pentru relaţia cu Parlamentul, precum şi experţi ai Băncii Mondiale, Uniunii Europe, SIGMA, USAID şi alţii, s-a stabilit să se constituie un colectiv care să analizeze proiectul de lege şi să elaboreze propuneri şi amendamente privind îmbunătăţirea acesteia.

Colectivul format din reprezentanţi ai celor două comisii ale Camerei Deputaţilor şi din specialişti ai Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerului Finanţelor şi Consiliului pentru Reformă au procedat la analiza proiectului de lege şi la elaborarea amendamentelor ce se impuneau.

În urma acestui demers, a rezultat practic o nouă formă a proiectului de Lege a Statutului funcţionarilor publici. Noua variantă a proiectului de lege a fost analizată de Guvern, iar în urma analizei făcute, primul-ministru a comunicat Biroului permanent, în luna decembrie 1998, că Guvernul şi-a însuşit noua formă şi propune ca aceasta să înlocuiască varianta transmisă în luna martie.

Noua variantă a fost trimisă comisiilor noastre şi a fost analizată în fond, iar cele două comisii vă propun dumneavoastră ca această nouă variantă să fie supusă spre dezbatere şi aprobare.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulţumesc.

Dacă grupurile parlamentare şi-au desemnat oratorii, câte unu de fiecare grup, vă rog să comunice numele lor la prezidiu.

Din partea Grupurilor parlamentare: domnul Radu Mânea, domnul Pop, domnul Bălăeţ, domnul Miclăuş, domnul Varga, domnul Emil Putin şi domnul Bara, de la PDSR.

Domnul Radu Mânea are cuvântul.

Stimaţi colegi,

Vă rog insistent să nu părăsiţi sala, astfel ca, după dezbaterile generale, să putem trece la votul pe articole şi, fiind nişte texte foarte elaborate şi cu multe critici consemnate pe parcursul evoluţiei acestui proiect, să ne putem pronunţa în condiţii de cvorum asupra fiecărui text.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Radu Mânea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Propunerea legislativă încearcă să reglementeze în mod unitar Statutul funcţionarilor publici, constituindu-se într-o lege-cadru.

Proiectul de lege defineşte noţiunea de funcţionar public şi funcţie publică, stabileşte structurile serviciilor publice şi procedurile managementului funcţionarilor publici şi al resurselor umane din administraţia publică.

Proiectul de lege statuează drepturile, obligaţiile şi îndatoririle funcţionarilor publici, precum şi relaţiile funcţionale de colaborare şi subordonare, modalităţile de selecţie şi investire în funcţie a acestei categorii de salariaţi, precum şi incompatibilităţile cu calitatea de funcţionar public.

De asemenea, proiectul de lege tratează problemele legate de evaluarea activităţii şi promovarea funcţionarilor publici, precum şi răspunderea juridică a acestora, corelate cu modalităţile de modificare şi încetare a raporturilor de muncă.

În elaborarea şi amendarea proiectului de lege, la Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului s-au avut în vedere următoarele principii: asigurarea promptă şi eficientă a serviciilor de către funcţionarii publici, libere de prejudecăţi, corupţie şi abuz în serviciu, selectarea funcţionarilor publici pe bază de merit şi criterii de competenţă, egalitatea şanselor la admiterea şi promovarea în serviciul public, garantarea stabilităţii funcţionarilor publici, atâta timp cât sunt îndeplinite criteriile de performanţă.

De menţionat că proiectul de Lege privind Statutul funcţionarilor publici urmăreşte selectarea şi formarea continuă a unor funcţionari publici de carieră, în serviciul şi la dispoziţia cetăţeanului, eliminând carierismul, corupţia şi abuzul în serviciu practicate curent la nivelul administraţiei publice.

Desigur, sunt şi multe puncte de vedere în divergenţă, care se regăsesc în cuprinsul proiectului de lege. Prin vot democratic, exprimat în urma dezbaterilor punctuale, sperăm să găsim soluţiile care să conducă la o lege cât mai bună.

Statutul funcţionarilor publici are caracter de lege organică şi este extrem de important în continuarea şi consolidarea reformei în administraţia publică, pe care Putere şi Opoziţie, deopotrivă, dorim să o edificăm.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulţumesc.

De la PDSR, domnul Liviu Bara.

Domnul Radu Liviu Bara:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Problematica Statutului funcţionarilor publici reprezintă o chestiune pe cât de importantă, pe atât de delicată. Importanţa acesteia derivă din faptul că funcţionarul public este pionul esenţial al funcţionării serviciului public. El umple administraţia publică cu fiinţe umane, pune în mişcare competenţele legale, studiază, analizează, face evaluări, dă soluţii sau contribuie la conturarea acestora şi, ceea ce este cel mai important, decide asupra modului de îndeplinire a cererilor, sesizărilor şi reclamaţiilor cetăţenilor, asupra modului de satisfacere a intereselor personale şi colective ale oamenilor, asupra modului în care drepturile şi obligaţiile acestora sunt satisfăcute.

Funcţionarul public ne apare astfel ca exponentul autorităţii publice, însărcinat de lege cu obligaţia de a transpune în practică deciziile politice luate în legătură cu satisfacerea trebuinţelor individuale şi colective ale populaţiei şi cu ducerea la îndeplinire a obligaţiilor stabilite de lege în sarcina locuitorilor ţării.

În ceea ce priveşte delicateţea exercitării unei asemenea funcţii, ea rezidă din situarea funcţionarului public între ciocan şi nicovală. El este dator să ducă la îndeplinire deciziile politice, transformându-se în instrumentul care manevrează forţa publică, instrument care se izbeşte de interesele cetăţenilor, o adevărată nicovală a dezideratelor umane.

Pe fondul acestor exigenţe, problema Statutului funcţionarilor publici dobândeşte câteva aspecte distincte. În rândul acestora, considerăm că trebuie avut în vedere, înainte de toate, că prin adoptarea unei asemenea legi nu se urmăreşte şi nici nu trebuie să se urmărească aplicarea diferenţiată a Codului muncii la categoria funcţionarilor publici.

Printr-o asemenea reglementare nu trebuie să se urmărească ideea creării unui statut privilegiat pentru cei care intermediază satisfacerea trebuinţelor umane prin prisma unor valori politice.

Sensul real al statutului funcţionarilor publici îl constituie umplerea structurilor administraţiei publice cu un corp uman apt să răspundă exigenţelor diferenţiate şi specifice ale fiecărei autorităţi administrative.

Acest corp trebuie să beneficieze de un statut special numai în măsura în care acesta asigură ducerea la îndeplinire a sarcinilor administraţiei publice în condiţii de exigenţă sporită, de reducere a costurilor legate de autorizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţie publice, de ducerea operativă la îndeplinire a prevederilor legale care revin acestora şi de transpunere în fapt a doleanţelor administrative ale populaţiei.

Aşa cum se poate observa, proiectul de lege privind statutul funcţionarilor publici nu răspunde unor astfel de exigenţe. În loc să fie aplecat pe interesele funcţionării serviciilor publice, el plasează această exigenţă în afara acestora, subordonând-o unor interese de moment, unor oportunităţi politice şi mai ales ideii de conservare a statu quo-ului actual din administraţia publică.

La ideea de reformă, prin acest proiect de lege se răspunde cu ideea de conservare a actualelor structuri administrative şi de încremenire pe funcţii a tuturor acelora care în ultimii ani lucrează în acest domeniu.

Sub aspect pur tehnic, proiectul de lege are o multitudine de vicii, mai mult sau mai puţin ascunse, unele din ele fiind augumentate de contribuţiile Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

În virtutea contribuţiei comisiei, care de altfel nu a examinat niciodată acest proiect de lege în întregul său, sarcina fiind plasată unei subcomisii, noţiunea de serviciu public constituie un concept de referinţă pentru întreaga arhitectură a legii. Chiar şi aşa, din totalul articolelor din care este formată legea, peste 30% au fost eliminate şi peste 50% modificate.

Din nefericire, în proiectul de lege nu există o referire precisă la serviciul public. Spre ştiinţa autorilor legii, dorim să precizăm că noţiunea de serviciu public acoperă totalitatea autorităţilor publice statale din România, dar şi pe cea a autorităţilor specifice colectivităţilor locale, a căror organizarea şi funcţionare este supusă regulilor autonomiei locale.

În aceste condiţii, sunt evidente cel puţin două întrebări.

Proiectul de lege se doreşte a fi atotcuprinzător sau el îşi propune să se limiteze la serviciile publice din administraţia publică de stat? Prima întrebare.

A doua: proiectul de lege se referă atât la funcţionarii publici din administraţia statală, cât şi la funcţionarii publici din administraţia publică locală, deci la amândouă împreună?

Răspunsurile la aceste întrebări nu se desprind explicit din reglementările propuse, ceea ce pune largi semne de întrebare asupra realizării obiectivului propus prin proiectul de lege.

În opinia noastră, proiectul de lege privind statutul funcţionarilor publici nu poate avea ca obiect asigurarea reglementării cadru pentru un serviciu public permanent şi imparţial. Se pune iarăşi întrebarea: ce este un astfel de serviciu public?

Din modul de formulare a primului articol din proiectul de lege se poate desprinde ideea că legiuitorul intenţionează să instituie o reglementare juridică aplicabilă instanţelor judecătoreşti. Nu sunt ele, oare, servicii publice permanente şi parţiale ministerului public, ca şi altor autorităţi publice?

După părerea noastră, ideea de serviciu public trebuie circumscrisă în exclusivitate problematicii administraţiei publice. de aici rezultă şi necesitatea de a construi un statut specific funcţionarilor administrativi, şi nu tuturor lucrătorilor din autorităţile publice.

Mai mult, proiectul de lege suferă şi prin faptul că nu face nici o deosebire între funcţionarii publici din administraţia statală şi cei din administraţia locală. În opinia noastră, funcţionarii din administraţia publică nu pot avea acelaşi statut cu cei din administraţia publică locală.

În toate cazurile însă, viciile proiectului de lege au în vedere faptul că statutul funcţionarului public nu este privit în logica funcţionării instituţiilor publice. Se face chiar o confuzie între instituţia publică şi serviciul public.

În opinia autorilor proiectului, serviciul public se opreşte la graniţa instituţiilor publice. În realitate, serviciile publice se extind dincolo de această limită, acestea putând fi îndeplinite şi de particulari, pe bază de concesiune şi alte contracte administrative.

Astfel de aspecte nu sunt lămurite de proiectul de lege în cauză.

Proiectul reglementării juridice care ni se propune este un proiect de lege chinuit. Diferite variante ale acestuia au stat la Senat ani de zile. Cei care l-au trimis acum la Camera Deputaţilor speră să aibă alte şanse. Ei cred că ceea ce a murit la Senat poate învia la Camera Deputaţilor. Este o speranţă deşart㠖 mortul nu se întoarce niciodată de la groapă.

De aceea, îi recomandăm Guvernului să-şi retragă proiectul de lege, să-i caute pe acei specialişti care ştiu că statutul funcţionarului public nu este un cod al muncii transpus în domeniul public cu secvenţe intermitente şi după opţiuni absolut voluntariste.

Atragem atenţia asupra faptului că modificările operate de Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic în proiectul de lege nu numai că nu slujesc proiectului de lege, dar aduc prejudicii chiar structurii sale paupere.

Propunerile comisiei concură la accentuarea impreciziilor din proiectul de lege, la accentuarea ambiguităţilor, la centalizarea regimului exercitării funcţiilor publice, în condiţiile în care Constituţia României vorbeşte despre descentralizarea sarcinilor publice, despre autonomia locală.

Este, oare, compatibilă autonomia locală cu gestionarea statutului funcţionarilor publici ai acesteia de către Agenţia Naţională pentru managementul resurselor umane din serviciul public sau cu Comisia superioară a funcţionarilor publici, cei care ştiţi, dinainte de 1989, este exact secţia de cadre a CC-ului!

Domnilor parlamentari,

Nu numai că regulile de tehnică legislativă ne obligă să nu utilizăm neologisme, în cazul nostru – "management", dar ne întrebăm dacă este posibil, în condiţiile autonomiei locale, o astfel de agenţie să stabilească politicile de resurse umane valabile pentru autorităţile administraţiei publice locale, aşa cum este stabilit la art.30 lit.a) din proiectul de lege.

Ne-am obişnuit până acum ca textele constituţionale să fie respectate în materie de administraţie publică locală. Astfel, între prefecţi şi consiliile locale sau primar nu există şi nu pot exista relaţii de subordonare, în schimb, prin proiectul de lege, aceste autorităţi locale pot fi subordonate unei agenţii naţionale pentru managementul resurselor umane. În opinia noastră, această soluţie este contrară Constituţiei României.

Din lipsă de timp, nu voi insista asupra erorilor şi deficienţelor de text ale acestui proiect de lege, dar considerăm că cele relatate până acum constituie argumente edificatoare pentru a ne permite ca, prin această nouă reglementare juridică, să introducem un set de imposibile antinomii în sistemul nostru de drept şi să contribuim la dezorganizarea prin lege a administraţiei publice din ţara noastră.

În încheiere, vă rog, stimaţi colegi de la Putere şi Opoziţie, să lăsaţi deoparte orice ambiţie politică pentru discutarea acestei legi foarte importante, pe care într-adevăr trebuia să o avem cel târziu din anul 1991, şi vă rog să fiţi de acord cu returnarea ei la iniţiator.

Propun să se formeze o comisie mixt㠖 deputaţi şi specialişti de la Guvern – care în 30 de zile să vină cu o propunere de lege viabilă, care să poată fi aplicată, indiferent de cine este la conducere. Dacă vrem să avem o administraţie stabilă şi competentă, aceasta este singura soluţie.

Sper că am fost bine înţeles şi, ca un om care am lucrat în administraţie peste 20 de ani, vă mulţumesc anticipat pentru hotărârea pe care o veţi lua - de restituire a legii la iniţiator şi formare a comisiei respective.

Şi ultima frază pe care vreau să v-o spun: de la începutul discutării acestei legi, am cerut Guvernului să ni se prezinte o listă cu categoriile de funcţionari publici şi care sunt instituţiile. Am prezentat raportul fără ca Guvernul, cum spunea domnul preşedinte de şedinţă Lupu, într-un an de zile, să ne poată prezenta această listă.

Vă daţi seama, cred că şi dumneavoastră cunoaşteţi, şi în celelalte ţări, în Suedia, în Ungaria, în Belgia, această listă este obligatorie, există o anexă, să vedem care sunt instituţiile şi care sunt categoriile de funcţionari care se încadrează în cadrul acestei legi. Ei, Guvernul nu a putut să ne dea această listă.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulţumesc.

Urmează, din partea UDMR-ului, domnul Varga Attila.

Domnul Attila Varga:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În mod incontestabil, putem afirma că proiectul de lege privind statutul funcţionarilor publici este fundamental pentru reforma în administraţia publică.

Art.72 alin.3 lit.i) din Constituţie prevede că Parlamentul elaborează Legea privind statutul funcţionarilor publici, fiind lege organică.

Din 1991 până astăzi, în martie ’99, au existat mai multe proiecte şi mai multe variante, dar Parlamentul nu a ajuns să discute această lege. Este adevărat că sarcina elaborării unei asemenea reglementări nu este deloc uşoară, dificultăţile pe care le prezintă nejustificând însă neglijenţa şi întârzierea acestui proiect.

Putem preciza că în lipsa unei asemenea legi care să reglementeze în mod coerent statutul funcţionarilor publici nu putem pretinde existenţa unei activităţi al serviciilor publice competente şi eficiente.

Problema de bază a legii şi implicit a iniţiatorului, respectiv a legiuitorului, este de a determina foarte precis categoria funcţionarului public, de a o delimita de alte categorii de salariaţi sau angajaţi bugetari. Nici aceasta nu este o sarcină uşoară, întrucât chiar şi în literatura juridică de specialitate sunt controverse, opinii diferite privind modurile şi criteriile de delimitare a funcţiilor publice, a funcţionarului public.

Doar pentru exemplificare, menţionez că unii autori consideră că ar fi trei criterii de clasificare, şi anume: gradul de pregătire profesională, natura funcţiei, modul de investire.

Alţi autori identifică următoarele criterii de clasificare a funcţiilor publice, şi implicit a funcţionarului public, cum ar fi: importanţa funcţiei, vorbind de funcţie de conducere sau de execuţie, natura disciplinei, vorbind de funcţii civile şi militare, de desemnarea titularului, fiind ales sau numit, regimul juridic aplicabil, statut general sau statute speciale.

Prin toate acestea am dorit doar să demonstrez că această delimitare, determinare a funcţionarului public este destul de dificilă, dar în acelaşi timp deosebit de necesară. În cazul nostru, evident, este vorba de funcţionarul public de carieră din administraţia publică, şi poate ar fi fost utilă, cum a spus şi antevorbitorul meu, existenţa unei anexe, care ar fi făcut parte integrantă din lege, în care ar fi fost menţionat nomenclatorul funcţiilor publice.

Este cunoscut că aparatul birocratic actual este supradimensionat, în multe situaţii ineficient şi insuficient de profesional.

Este necesară schimbarea mentalităţii, pe de o parte, privind activităţile funcţionarului public, pe de altă parte, privind însăşi persoana funcţionarului public.

Activitatea funcţionarului public trebuie să fie într-adevăr un serviciu public competent, permanent, imparţial şi eficient, desfăşurat într-o structură, de asemenea, adecvată serviciului public.

O altă problemă fundamentală a legii este modul de selectare a funcţionarilor publici – să existe condiţii şi criterii foarte precise, chiar severe, pentru a deveni funcţionar public.

Este esenţial ca acest cod profesional al funcţionarilor publici să fie unul de carieră, asigurând activităţii serviciilor publice permanenţă şi un nivel ridicat de competenţă şi profesionalism.

Proiectul de lege reglementează în mod detaliat toate aceste aspecte, multe cu caracter tehnic. Trebuie precizat şi remarcat că în comisia de specialitate textul a fost îmbunătăţit în mod substanţial şi în mod considerabil.

Ne rezervăm dreptul de a interveni ori de câte ori este necesar pentru a susţine punctul nostru de vedere, cu intenţia de a îmbunătăţi în continuare acest proiect, ca la final să putem adopta un act normativ care să poată constitui o bază legală, solidă pentru o autentică reformă în administraţia publică.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulţumesc.

Domnul Dumitru Bălăeţ, din partea PRM.

Se pregăteşte domnul deputat Vasile Miclăuş – PUNR.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Eu sunt de acord cu domnul Lupu, că avem în faţă o zi istorică cu începerea dezbaterii acestui proiect legislativ, dar vreau să atrag atenţia că este o zi istorică, în multe privinţe negativă. Negativă, domnule preşedinte, pentru că avem de-a face cu o situaţie întârziată peste măsură în legătură cu această lege.

Cum domnul ministru al muncii a citat aici, la sfârşitul votării Legii pensiilor, din Cicero, îmi permit şi eu să reiau această idee şi să spun că o lege a funcţionarilor publici, chiar dacă nu ar fi fost perfectă şi nu ar fi îndeplinit toate condiţiile, ar fi fost bună dacă ar fi fost dreaptă şi s-ar fi exercitat într-o situaţie anterioară momentului în care ne aflăm.

Pentru că, domnilor, trebuie să recunoaştem că, în decurs de nouă ani, serviciile de funcţionari publici s-au degradat în România şi s-au degradat foarte mult în ultimii ani, încât astăzi va trebui să refacem o situaţie mai bună în această privinţă şi să trecem totuşi la dezbaterea acestui proiect de lege, chiar dacă el prezintă multe, multe aspecte negative. De ce? Pentru că ar trebui să lichidăm situaţia de bun plac, de haos şi de ingerinţe politice foarte mari în administraţie.

Noi am atras atenţia încă de la începutul actualei legislaturi asupra acestei situaţii şi am fi vrut ca noua coaliţie politică care a preluat puterea în 1996, să fi înţeles lucrul acesta şi să fi trecut la dezbaterea acestui proiect de lege care exista şi să-l introducem ca o problemă esenţială în privinţa însănătoşirii serviciilor noastre publice.

Iată că nu s-a făcut şi, dacă ne gândim că până la intrarea în vigoare a legii, cu toate imperfecţiunile ei sau cu toate avantajale ei care se vor crea în urma dezbaterii, la începutul anului viitor, ne apropiem de sfârşitul acestei perioade, acestei guvernări şi ne putem afla într-o situaţie de continuă degradare a instituţiilor funcţionarilor publici.

Şi mai este încă un pericol, şi acesta este foarte mare, şi anume crearea unui statu quo, în legătură cu situaţia funcţionarilor publici care sunt promovaţi pe criterii absolut politice. Alfăm că în multe instituţii până şi portarii au fost promovaţi pe asemenea criterii, şi pericolul este tocmai de a crea un statu quo al situaţiei actuale, încât va trebui să fim foarte atenţi la articolele care privesc această problemă şi să le discutăm în profunzime, în raport de Putere şi Opoziţie, în cadrul Camerei Deputaţilor.

Aş vrea să citez şi câteva deficienţe majore care stau la baza acestei legi, şi anume nişte lucruri despre care s-a mai amintit aici. În primul rând, o indistincţie, nefavorabilă reglementării pe care o dorim, între funcţionarii publici centrali, ai puterii de stat, şi funcţionarii publici locali. Aici va trebui, cred eu, să fim atenţi în dezbateri şi să aducem îmbunătăţiri legii.

De asemenea, mi se pare că legea prevede un statut special pentru controlul acestor funcţionari publici, din partea unei comisii subordonată primului-ministru, or, şi aici se vede posibilitatea de ingerinţă politică asupra funcţionarilor publici, care rămâne o problemă pe care să o dezbatem.

Cred că şi acea agenţie de management trebuie să fie în atenţia noastră şi să găsim soluţii mai potrivite pentru rezolvarea problemelor funcţionarilor publici.

În sfârşit, vreau să spun că Grupul parlamentar al PRM pleacă de la principiul că o lege cum este aceasta a funcţionarilor publici trebuie dezbătută fie şi mai târziu decât niciodată, pentru că statul nostru de drept trebuie să intre în atribuţiile sale şi să realizeze un corp de profesionişti şi de oameni competenţi şi independenţi în domeniul administraţiei publice centrale şi locale şi care să fie ocrotiţi de ingerinţele politice care sunt foarte numeroase în acest domeniu. Sigur că lucrul este relativ, dar, în cadrul acestei relativităţi, noi trebuie să ne bazăm şi pe principii, pe idei mai generale, care să depăşească partidele şi situaţiile politice de la un moment dat.

Ne rezervăm dreptul de a a interveni şi de a sugera trimiterea la comisiile de fond a acelor articole care nu ne sunt convenabile în cuprinsul legii.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vasile Lupu:

Are cuvântul domnul Vasile Miclăuş. Se pregăteşte domnul Pop Viorel, din partea independenţilor.

Dacă celelalte grupuri parlamentare? Da. Se pregăteşte domnul Emil Putin şi apoi domnul Pop Viorel.

Dacă din partea celorlalte grupuri parlamentare, Partidul Democrat, Partidul Naţional Liberal, Grupul minorităţilor, mai doresc să se înscrie la cuvânt?

Poftiţi, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Miclăuş:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor,

Sigur că astăzi ne-a fost adusă spre dezbatere una dintre legile foarte importante, în condiţiile instituirii statutului de drept şi credem că toţi ne dorim acest stat de drept.

Deşi târziu, este bine că printre algoritmi şi ordonanţe îşi mai fac loc şi unele legi absolut necesare pentru realizarea reformei reale în instituţiile democratice, destul de firave, de altfel. Am întârziat şi întârziem prea mult cu promovarea legislaţiei în domeniu. Propovăduim reforma reală, dar nu statuăm baza acestei reforme. Parlamentarii PUNR salută acest pas făcut astăzi.

Se impune cu necesitate ca raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici să li se stabilească o reglementare specifică, diferenţiată de statutul altor categorii de personal.

Constituţia României prevede la art.72 alin.3 lit.i) că statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică, fapt care evidenţiază importanţa deosebită acordată de legea fundamentală a ţării acestei categorii sociale în buna funcţionare a statului de drept.

Această lege reprezintă un început în promovarea reformei reale în administraţia publică.

Proiectul de lege a avut mai multe forme până a fi supus dezbaterii Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. De asemenea, comisiile sesizate în fond s-au aplecat cu multă atenţie asupra proiectului de lege, lucru ce poate fi constatat din numărul mare de şedinţe de dezbatere asupra lui – aproape 20 pe perioada aprilie-decembrie 1998 -, precum şi de faptul că aproape fiecare articol a fost amendat.

Veţi vedea, de asemenea, că forma adusă spre dezbatere de către comisiile sesizate în fond diferă mult de forma înaintată de Guvern. Şi toate acestea, pentru a scoate o lege cât mai bună, pentru a creşte profesionalismul celor puşi în slujba cetăţeanului.

În discuţii, s-a reuşit depăşirea adversităţilor politice, fiind animaţi de dorinţa de a elabora o lege care să răspundă realităţilor.

Ca orice lucru ieşit din mâna şi mintea omului, şi această lege va avea limitele şi neajunsurile ei, dar, pe măsura verificării ei în practică, va putea fi perfecţionată.

În dezbaterile din comisie s-au avut în vedere standardele Comunităţii europene în domeniu.

Se urmăreşte formarea unor funcţionari publici de carieră, neutri din punct de vedere politic, capabili să-şi însuşească sarcinile într-un serviciu public, compatibil cu structurile similare din ţării având o experienţă îndelungată în democraţie. Dorim ca o persoană care va ocupa o funcţie publică să îndeplinească câteva condiţii minimale în ceea ce priveşte ţinuta de cetăţean şi specialist, drept pentru care s-a optat pentru crearea unui cod de elită, tehnocrat al funcţionarilor publici, funcţionari publici de carieră. S-a introdus în proiect conceptul de stabilitate a funcţionarului public în scopul protejării acestuia faţă de schimbările de ordin politic. Funcţionarul beneficiază de o garanţie a postului, care nu dispare decât în caz de culpă, sau incapacitate profesională. Selectarea candidaţilor la funcţia publică se face numai prin concurs, respectându-se criteriul competenţei.

Sigur, ne întrebăm dacă acest lucru nu vine prea târziu? Dacă politicul nu şi-a pus deja amprenta asupra acestei categorii profesionale, care ar trebui să slujească numai interesul cetăţeanului? Credem că da.

Se reglementează, de asemenea, foarte clar îndatoririle şi răspunderile funcţionarilor publici, drepturile şi incompatibilităţile lor.

Sigur, este o lege pur tehnică şi sperăm ca ea să rezolve aceste disfuncţionalităţi şi dereglări în activitatea funcţionarilor publici, astfel ca cetăţeanul în viitor să aprecieze activitatea acestei categorii profesionale, pusă exclusiv în slujba sa.

În măsura în care se vor accepta amendamentele propuse de către comisia de specialitate sesizată în fond la proiectul de lege înaintat de Guvern, parlamentarii PUNR vor vota în favoarea acestui proiect de lege.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc. Domnul Putin are cuvântul. Se pregăteşte domnul Pop Viorel.

Domnul Emil Livius Nicolae Putin:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

În sfârşit, purcedem la discutarea şi adoptarea unui proiect de lege mult aşteptat, proiect care este fundamental pentru administraţia publică şi, spun eu, era obligatoriu încă după adoptarea acestei Constituţii.

Îmi amintesc că încă din 1993 au fost depuse mai multe proiecte de lege privind statutul funcţionarului public, s-au făcut şi seminarii cu sprijinul unor fundaţii străine, însă, totuşi, acest proiect de lege n-a fost adoptat. Motivul? Motivul – acelaşi pentru care după 2 ani de la noua legislatură, în sfârşit, este pus în discuţie acest proiect de lege.

Eu cred că este un proiect de lege absolut important şi absolut necesar, pentru două motive principale: 1. pentru a proteja funcţionarul public de orice presiune politică şi 2. pentru a crea un corp al funcţionarilor publici profesionist, necesar într-un stat de drept, selectat pe bază de concurs, pe bază ierarhică, de merit şi competenţă, şi nu pentru partizanat la un partid, sau dependent de o persoană.

Noi vom vota acest proiect, repet, necesar şi fundamental pentru administraţia publică şi vom veni şi cu amendamente.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Pop.

Domnul Viorel Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Desigur, acest proiect de lege este aşteptat de peste 8 ani de zile. A îmbrăcat, în această perioadă, mai multe forme. Baza de la care s-a ajuns la cea discutată astăzi a fost elaborată de către Guvernul Văcăroiu. Trebuie spus cu sinceritate că se mai regăseşte în forma actuală foarte puţin din ceea ce a fost iniţial.

Deputaţii independenţi, membri ApR, care au participat la dezbaterea în comisii a acestui proiect de lege, şi-au adus amendamentele lor, care au fost acceptate şi noi, ca atare, suntem satisfăcuţi de prevederile actuale.

Nu putem spune că este un proiect de lege perfect. Mai are multe lipsuri, dar considerăm că trebuie aprobat în forma actuală, putând eventual să fie modificat ulterior.

Este aşteptat de multă lume, cel puţin de cei care intră sub incitenţa prezentului statut.

Prin acest proiect, sperăm să asigurăm un serviciu public permanent şi imparţial, calat pe următoarele principii: selectarea funcţionarilor publici pe bază de merit, egalitatea şanselor la intrare şi promovarea în cadrul serviciului public şi asigurarea promptă, eficientă a serviciilor de către funcţionarii publici, liberă de prejudecăţi, corupţie şi abuz de putere.

Un lucru deosebit pe care îl prevede legea este faptul că se creează Agenţia Naţională pentru Managementul Resurselor Umane din serviciul public.

Noi credem că, la fel cum în alte ţări există institute de cercetare de specialitate, care au drept scop perfecţionarea funcţiei publice, aducerea cât mai aproape de cetăţean, de nevoile lui, pentru a presta servicii de cea mai bună calitate, la preţuri cât mai mici. Şi agenţia nou creată o să-şi îndeplinească sarcina pentru care a fost înfiinţată.

Grupul parlamentar ApR va vota prezentul proiect de lege în funcţie de amendamentele sau modificările care se vor aduce.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumim.

Domnul Sârbu.

Deci, o intervenţie de procedură?

Domnul Marian Sârbu:

Vreau să pun o întrebare. De procedură este.

Domnul Vasile Lupu:

Da, poftiţi, vă rog. Da, vrea să pună o întrebare.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Este o întrebare procedurală care, fireşte, are legătură cu traseul pe care l-a avut această lege, pentru că suntem la dezbateri generale şi, conform regulamentului, domnule preşedinte, avem dreptul să punem Executivului întrebările necesare, astfel încât să votăm în cunoştinţă de cauză.

Eu vreau să vă reamintesc, din punct de vedere procedural, foarte corect, faptul că noi am lucrat în Comisia pentru muncă şi protecţie socială un anumit proiect de lege. Am lucrat 3 luni de zile pe banii contribuabililor, am făcut o serie întreagă de amendamente la un anumit proiect de lege. Este firesc, după părerea mea, să întrebăm Executivul, sau reprezentanţii Executivului, fiind vorba de dezbateri generale, care a fost modificarea fundamentală pentru care s-a venit cu un alt proiect de lege, după ce am fost obligaţi, în cadrul Comisiei pentru muncă să muncim 3 luni pe un cu totul alt proiect de lege? Ce s-a schimbat fundamental în concepţia acestui proiect de lege?

Eu cred că este o întrebare firească, preocupă pe toată lumea, pentru că, în mod firesc, şi vreau să atrag atenţia celor care au redactat acest proiect de lege, evident important – şi vreau să vă spun că PDSR este pregătit pentru ca să participe în mod constructiv la această lege -, aş vrea să întreb Executivul legat de definiţia funcţionarului public, pentru că vreau să vă spun că rezultă foarte clar din text că funcţia publică este un ansamblu de atribuţii, iar funcţionarul public este persoana numită într-o funcţie publică. Adică, nu ştiu cum să vă spun? Deputatul este cel care este ales în Camera Deputaţilor, iar Camera Deputaţilor este un ansamblu de deputaţi. Nu se poate aşa ceva!

Este un element extrem de important definiţia calităţii funcţionarului public, care, după opinia noastră, nu rezultă foarte clar din acest text de lege.

Deci, aş vrea reprezentanţii Executivului să ne spună foarte clar ce sunt funcţionarii publici, în raport cu celelalte categorii care pot lucra, într-adevăr, în instituţiile publice ca angajaţi, ca oameni cu contract individual de muncă şi aşa mai departe.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Vasile Stan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Această lege, în prima ei variantă, a fost trimisă Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Pentru avize, a fost trimisă la Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

După ce am dezbătut în vreo 2-3 şedinţe şi constatând că acest proiect de lege era cam subţirel şi că multe din prevederi erau de asemenea anacronice şi ţinând cont de părerea, din partea Guvernului, a unui director care nici el nu era mulţumit de proiectul de lege şi dând vina pe Ministerul Muncii că a schilodit-o, am intervenit prin preşedintele comisiei la domnul Alexandru Sassu, care era cu relaţia cu Parlamentul, şi ni s-a promis o nouă lege. Din această cauză, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a întrerupt dezbaterea primului proiect.

Spre surpriza noastră, în luna ianuarie am primit la casetă noul proiect de lege, dar şi raportul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, care avea la bază a doua variantă. Deci, Comisia pentru muncă şi protecţie socială nu a putut să ia în discuţie noul proiect de lege.

după părerea noastră, multe prevederi şi din raportul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic ar putea fi eliminate, specificând totuşi că comisia şi-a adus o contribuţie însemnată la îmbunătăţirea acestui proiect de lege şi, din această cauză, rugăm conducerea şedinţei să ne dea posibilitatea ca la articolele respective să putem face amendamentele respective.

V-aş da un exemplu. Poate că dacă această lege trecea prin Comisia pentru muncă şi protecţie socială, constata că art.17 din lege nu există. Deşi, în lege, de la art.16 se trece la 18, şi în raportul comisiei, de la art.16 se trece la 18. Şi probabil că noi reuşeam să observăm acest lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Doriţi să se răspundă şi apoi să mai puneţi alte întrebări?

Da, poftiţi, doamna Afrăsinei.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Am, de asemenea, o întrebare pentru reprezentanţii Guvernului. Dacă este posibil, domnule preşedinte de şedinţă, să ne răspundă ....

Domnul Vasile Lupu:

Este posibil.

Doamna Viorica Afrăsinei:

.... ce părere are vizavi de avizul Consiliului Legislativ la această lege. După care, am să vă rog să fac un scurt comentariu.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Să dăm posibilitatea reprezentanţilor Guvernului să răspundă, pentru că, dacă se adună prea multe întrebări, va pierde şirul.

Deci, mai doriţi, domnule Buzatu?

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş dori să pun o întrebare iniţiatorului pentru a sonda o anumită intenţie a acestuia care a fost anulată de către comisia de specialitate. Prin raportul pe care l-a propus, comisia de specialitate ne-a cerut să eliminăm Capitolul al III-lea din corpul acestei legi.

Eu am ascultat prezentarea făcută de iniţiator, iar punctele tari, punctele forte ale acestei prezentări sunt că acest proiect de lege nou este de o competenţă mai înaltă, a fost întocmit cu o competenţă mai înaltă decât proiectul vechi şi cu mai mult profesionalism.

Or, în Capitolul III, eu cred că totuşi iniţiatorul a vrut să spună ceva prin art.21, 22 şi celelalte, a vrut să impună o anumită formă de control, deci, privind respectarea prezentei legi prin instituirea acelei comisii superioare a funcţionarilor publici. Sigur că n-am înţeles eu foarte bine din ce cauză acestă comisie urma să fie formată dintr-un număr atât de mare de persoane, pentru că după un calcul sumar pe care l-am făcut, această comisie superioară urma să fie formată cam din 3 mii şi ceva de persoane. Ceea ce mă duce cu gândul că au vrut să instituie un fel de adunare ateniană, din aceea făceau parte 6 mii. Aici erau un pic mai puţin, dat fiind probabil restricţiile bugetare.

Poate că iniţiatorul ar putea să ne dea câteva explicaţii în legătură cu competenţa şi profesionalismul celor care au introdus acest capitol cu secţiunea respectivă în cuprinsul proiectului de lege.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Gaspar şi apoi domnul secretar de stat Diaconu, ca să răspundă.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că se impune să facem puţină ordine în legătură cu acest proiect de lege şi, ca toată lumea din sală să-şi reamintească evoluţia acestui proiect de lege, o să-mi permit să vă redau istoricul lui.

Deci, la data de 10 martie 1998 ....

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, istoricul poate mergea la dezbaterile generale. Dar pe noi, istoricul ne interesează, sau conţinutul actual?

Dacă aveţi de pus întrebări Guvernului, vă rog, dar să nu ne întindem la discuţii.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte, eu vreau să vă spun următorul lucru, că acest istoric este legat de o chestiune de procedură şi vă rog să-mi daţi voie să vă spun ceea ce am de spus în legătură cu acest aspect. Dacă nu, vă spun din capul locului că acest proiect de lege în această formă nu poate fi dezbătut, vreau să vă spun, domnule preşedinte că, deşi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, care a fost sesizată în fond, a cerut avizul Consiliului Legislativ la noua formă, aşa cum era şi firesc, acest aviz nu a fost difuzat, avizul conţine observaţii pe 11 pagini, de care comisia nici nu a ţinut seama absolut, iar unele dintre amendamentele care sunt propuse de către Consiliul Legislativ sunt evident demne de a fi luate în consideraţie.

Pe de altă parte, Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi cred că şi Comisia pentru drepturilor omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale şi-au dat avizul la o formă anterioară. Or, în raportul pe care comisia sesizată în fond l-a depus pe data de 30 decembrie, face menţiune că la definitivarea şi întocmirea raportului au fost avute în vedere aceste avize.

Vreau să vă spun că forma a doua este radical, radical îmbunătăţită, schimbată dacă vreţi, faţă de forma pe care a depus-o la 10 martie 1998 Guvernul.

Ca atare, domnule preşedinte, vă rog să constataţi că nu sunt îndeplinite condiţiile ca acest proiect de lege să fie luat în dezbatere, el să fie remis comisiei sesizate în fond, care să ia în discuţie avizul Consiliului Legislativ, dar, mai mult, să primească la noua formă avizele din partea celor două comisii la care m-am referit, respectiv Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru drepturilor omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul secretar de stat Petre Diaconu are cuvântul, pentru a răspunde.

Domnul Petre Diaconu:

Diaconu mă numesc. Sunt secretar de stat la Departamentul pentru reforma administraţiei publice de stat.

Am să încerc să răspund la prima întrebare referitoare la schimbarea fundamentală a primului proiect de lege faţă de al doilea proiect de lege.

Schimbarea a constat în introducerea noţiunii de carieră a funcţionarului public în prevederea creării Agenţiei pentru Managementul Resurselor Umane din administraţia publică şi faptul că funcţionarul public dă o singură dată concurs la intrarea în funcţia publică, urmând apoi o carieră ascendentă, fără alte concursuri.

În ce priveşte avizul Consiliului Legislativ. El a fost urmărit pe parcursul elaborării raportului şi aş menţiona că, în general, în avizul Consiliului Legislativ au fost urmărite problemele de natură juridică, probleme pe formă, în special. Problemele de fond au fost în general avute în vedere.

Credem că avizul Consiliului Legislativ, într-adevăr, cu referirile la prevederile de fond, a dus la îmbunătăţirea proiectului de lege depus ulterior, celui de al doilea proiect de lege.

Dacă mai sunt întrebări, putem să răspundem în continuare.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

O singură remarcă vreau să fac în legătură cu afirmaţia pe care a prezentat-o aici reprezentantul Ministerului Justiţiei. Raportul comisiei sesizate în fond la noul proiect de lege a fost înregistrat pe 30 decembrie 1998. Avizul Consiliului Legislativ la cererea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic datează din 16 februarie 1999. Aşa că nu văd cum au putut fi avute în vedere observaţiile şi sugestiile Consiliului Legislativ.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul preşedinte Cârstoiu are cuvântul.

Domnul Ion Cîrstoiu:

Domnilor colegi,

Eu aş vrea să spun câteva cuvinte în legătură cu avizul Consiliului Legislativ. Deci, pe primul proiect s-a dat un aviz, aviz care a fost luat în considerare atât de comisia mixtă, cât şi de noi. Celelalte avize ale celor două comisii pentru aviz, de asemenea, au fost luate în calcul. Deci, nici un fel de trimitere către noi nu a fost lăsată deoparte. După ce s-a făcut noul aviz, din nou s-a discutat cu Consiliul Legislativ. Niciodată, nici o comisie nu este obligată să respecte întocmai avizul Consiliului Legislativ. S-a ţinut seamă de ambele avize şi s-a făcut noul proiect de lege.

Deci, v-aş ruga să nu mai insistăm pe acest lucru, pentru că comisia a ţinut seamă de toate rapoartele primite şi de avizul Consiliului Legislativ.

Faţă de aceasta, nu cred că trebuie să mai dau nici un alt răspuns şi vă rog, domnule preşedinte, să supuneţi proiectul la vot.

Domnul Vasile Lupu:

Doamna deputat Afrăsinei.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă vorbesc în calitate de membru al subcomisiei care a lucrat la acest proiect de lege, al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Aşadar, vă mărturisesc cu toată sinceritatea, nu am avut cunoştinţă până astăzi de avizul Consiliului Legislativ.

Pe de altă parte, am rugat anterior să-mi permiteţi să fac un scurt comentariu la răspunsul domnului secretar de stat cu privire la avizul Consiliului Legislativ. Aşadar, permiteţi-mi să vă fac comentariul despre care vă vorbeam.

Actuala propunere legislativă a avut în vedere doar în principiu observaţiile şi propunerile Consiliului Legislativ făcute la primul proiect de lege primit de la Secretariatul General al Guvernului, acestea regăsindu-se în mică măsură în textele sale. De altfel, şi soluţiile pentru care au optat autorii propunerii legislative sunt în multe privinţe altele decât cele avute în vedere de către Guvern.

Proiectul de lege, în ansamblul său, nu delimitează cu suficientă precizie cadrul general în care se aplică şi nici principiile pe care se bazează reglementările propuse. Astfel, nu rezultă dacă sunt avuţi în vedere numai funcţionari publici din administraţie, sau şi cei din sfera celorlalte puteri, dacă reglementările propuse se aplică numai funcţionarilor publici numiţi, sau şi a celor aleşi. Or, dacă sunt sau nu avute în vedere şi persoanele care ocupă funcţiile de demnitate publică, întrucât şi aceste funcţii sunt tot funcţii publice.

De asemenea, nu se prevede dacă funcţionarii publici pot sau nu să fie membri ai partidelor politice, ori dacă această interdicţie priveşte numai anumite funcţii publice.

Considerăm că în aplicarea prevederilor constituţionale ale art.37 alin.3, potrivit cărora nu pot face parte din partidele politice şi alte categorii de funcţionarii publici, stabilite prin lege organică, s-ar fi cuvenit să se precizeze în acest statut cu rol de lege organică, de bază în materie, care sunt aceste categorii de funcţionarii publici.

Nici principiul stabilităţii în funcţie a funcţionarilor publici nu este expres prevăzut şi asigurat prin prevederile prezentului proiect de lege. Proiectul omite să precizeze un element esenţial al statutului funcţionarului public, stabilitatea în funcţie a acestuia.

Apreciem că structura proiectului de lege nu are coerenţa necesară pentru a asigura o conexiune logică a reglementărilor în ansamblul lor.

Doamnelor şi domnilor colegi, v-am citit din avizul Consiliului Legislativ.

Iată, aceasta este motivaţia pentru care susţinem aici propunerea făcută anterior de colegul nostru, domnul deputat Acsinte Gaspar şi vă rugăm să înţelegeţi importanţa acestui proiect de lege şi noi înţelegem importanţa acestui proiect de lege. Vom vota acest proiect de lege, dar într-o formă corectă, corespunzătoare statutului funcţionarului public, aşa cum un funcţionar public trebuie să funcţioneze în ţara noastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul preşedinte Cârstoiu.

Domnul Ion Cîrstoiu:

Îmi pare rău că trebuie să dialoghez cu colegi din comisie şi asta spune într-adevăr foarte mult şi nu vreau să spun eu acum de ce. Vreau să reiau, chiar dacă plictisesc, o serie de lucruri.

Deci, avizul Consiliului Legislativ a fost luat în calcul. Cel de al doilea aviz nu a fost cerut de comisia noastră. A fost cerut de Biroul permanent.

S-a dat cel de al doilea aviz după ce noi am făcut acel raport. Acel aviz, fie el pozitiv sau negativ, se dezbate odată cu raportul. Eu nu ştiu o altă cale, iar vă rog foarte mult să mă înţelegeţi că noi am ţinut seamă de tot.

Dacă vreţi să avem un funcţionar public, o lege a funcţionarului public, trebuie să trecem la vot.

Din punctul meu de vedere comisia a făcut absolut totul ca această lege să fie bună şi o să vedeţi în final, pentru că sunt convins că nu toată lumea o cunoaşte amănunţit, legea este bună şi trebuie pusă la vot.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Cristea are cuvântul.

Domnul Cristea era înscris, domnule Gaspar.

Domnul Ion Cîrstoiu:

Degeaba încercaţi să opriţi ......

Domnul Acsinte Gaspar:

Nu, domnule preşedinte, eu nu încerc. Noi încercăm ca proiectul acesta de lege să fie dezbătut în condiţii normale, să se respecte toate procedurile.

Dumneavoastră spuneţi că nu aţi cerut şi nu aţi primit avizul.

Domnule preşedinte, dumneavoastră aţi dat raportul de fond pe 30 decembrie 1998, iar avizul vi s-a comunicat pe 16 februarie 1999. Ce spune în adresa Consiliului Legislativ: "Camera Deputaţilor, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echiliburul ecologic, domnului preşedinte Ion Cîrstoiu. Urmare adresei dumneavoastră nr.XVIII/6 din 8 decembrie 1998 vă transmitem alăturat avizul Consiliul Legislativ referitor la propunerea legislativă privind Statutul funcţionarului public." Atât, şi atunci ce mai spuneţi.

Domnul Ion Cîrstoiu:

Cred că ultima dată voi mai spune aceste lucruri. Deci, încă o dată, comisia noastră a avut aviz legislativ, pe care l-a luat în calcul la elaborarea noului proiect. Biroul permanent când a ajuns proiectul nostru acolo cu modificările cu amendamente a cerut punctul de vedere al Guvernului şi de la Consiliul Legislativ. Deci, ce trebuia să mai facă comisia noastră? Punctul de vedere de la Consiliul Legilativ este favorabil, ceea ce a spus acolo Consiliul Legislativ se găseşte în lege sau dacă nu se găseşte aveţi amendamente respinse şi admise care pot corecta legea. Mai mult de atât ce se mai doreşte? Dacă doriţi să împiedicaţi votarea legii este altă poveste. Dar, eu insist încă o dată să supunem la vot acest lucru.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Domnul deputat Cristea.

Domnul Gheorghe Cristea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu intervin strict pe procedură pentru că sigur nu prea înţeleg ce se invocă aici de către colegii din Opoziţie. Procedural, avizul Consiliului Legislativ este consultativ. Nu este obligatoriu, pentru că altfel lucrurile ar sta în partea cealaltă. Ar trebui să nu mai facem noi legea, s-o facă Consiliul legislativ. Dacă comisia preia din acest aviz formulări, observaţii este dreptul ei de a prelua. Dacă nu le preia, nu le preia şi cu asta basta.

A doua chestiune, tot procedurală. Dacă există un raport, conform procedurii, orice amendament depus la comisie şi respins de comisie este prezentat în plen, este susţinut în plen şi dacă susţinerea respectivă este convingătoare, plenul nu are nimic împotrivă în a adopta acest amendament. Mai departe, nu mai înţeleg, eu nu înţeleg că trebuie să venim la microfon şi să spunem că, legea trebuie să arate aşa şi raportul trebuie să arate aşa cum îl gândesc eu, eu fiind oricare din această sală. Cred că nu s-a întâmplat şi nu o să se întâmple în Parlament aşa ceva. Deci, procedura de dezbatere poate să demareze şi vă rog, domnule preşedinte, să purcedeţi la aşa ceva, pentru că sunt îndeplinite absolut toate condiţiile.

Inclusiv Consiliul Legislativ este obligat, pe procedură, ca înlăuntrul unui termen să transmită avizul, pentru că dacă nu-l transmite dezbaterea la comisie îşi urmează cursul. Orice comisie care avizează tot înlăuntrul unui termen trebuie să trimită avizul, pentru că dacă nu-l transmite procedura trebuie să urmeze. V-aş putea exemplifica cu cazuri de la Comisia de agricultură, unde după 3 luni de zile nu am aviz la un proiect de lege de la o comisie parlamentară. Asta înseamnă că eu nu voi mai dezbate proiectul în comisie? Nu. Deci toate procedurile, repet, regulamentare sunt îndeplinite pentru a purcede la dezbaterea proiectului de lege, aşa cum, de altfel, ştiţi şi dumneavoastră foarte bine.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Decât să ne certăm pe istoricul acestui proiect de lege şi să consumăm astfel timpul, cred că este preferabil să luăm articol cu articol şi să purcedem la dezbaterea legii. Noi am avut o dispută cu Senatul şi toţi membrii Biroului permanent şi reprezentanţii grupurilor parlamentare din Cameră am fost pe aceeaşi linie, că un act normativ poate fi completat fără să se ia chestiunea de la capăt. Or, a se invoca aici că s-a dat avizul unor comisii sesizate doar pentru avizare pe proiectul iniţial şi după aceea a fost modificat, la comisia sesizată în fond nu s-a mai revenit cu aviz că şi-ar fi schimbat prea mult conţinutul proiectul de lege nu cred că este de natură decât să ne bage în fundătură, în care să scăpăm pe această sesiune parlamentară proiectul de lege.

Eu fac un apel, cu respectul cuvenit, către toţi colegii să trecem la dezbaterea pe articole. Avem şi avizul Consiliului Legislativ, al doilea, din câte am înţeles, deputaţii s-au luminat, dacă nu putem vota astăzi vom continua joi, dar dacă retrimitem la comisie, unde s-a învârtit vreun an de zile, riscăm să scăpăm această sesiune parlamentară de o asemenea iniţiativă foarte importantă.

Domnul Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Vreau să vă reamintesc că într-o şedinţă a Biroului permanent a fost discutată scrisoarea pe care primul ministru a adresat-o Biroului permanentui şi v-o citesc. "Vă facem cunoscut că Guvernul şi-a însuşit noua variantă a proiectului de Lege privind Statutul funcţionarilor publici, alăturată, şi propunem ca această nouă variantă a proiectului de lege să înlocuiască proiectul Legii privind Statutul funcţionarilor public care a fost înaintat Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare în luna martie 1998. Cu acel prilej, noi am cerut, şi aţi fost şi aţi votat şi dumneavoastră, ca primul ministru să trimită o nouă notă de fundamentare pentru că nota de fundamentare, expunerea de motive nu mai corespundea cu noua reglementare, Guvernul în şedinţă să-şi însuşească, lucru care s-a petrecut, să se ceară avizul Consiliului Legislativ la această nouă formă.

Îi dau dreptate domnului deputat Cristea când spune că avizul Consiliului Legislativ este consultativ, dar există în Legea Consiliului Legislativ o prevedere care spune aşa: "Proiectele de legi se depun la Parlament însoţite de avizul Consiliului Legislativ". Ca atare, Guvernul, când a depus noul proiect de lege, că v-am citit din ceea ce spune premierul, trebuia să depună şi vizul Consiliului Legislativ. Astăzi, nu ştiu câţi dintre dumneavoastră aveţi acest aviz, nu ştiu câţi dintre dumneavoastră l-aţi citit ca să puteţi, într-adevăr, atunci când votaţi un text din noua formă, să vedeţi dacă este sau nu este corect.

Şi, domnule Cristea, să lăsăm totuşi oamenii de specialitate, aşa cum dumneavoastră sunteţi specialist pe probleme de agricultură şi nimeni nu se bagă, să lăsăm Consiliul Legislativ, că de aceea este organ al Parlamentului, ca să redacteze cum trebuie legile. Că de aceea am ajuns să adoptăm nişte legi pe care nu le mai înţelege nimeni. De aceea se adoptă tot felul de ordonanţe de urgenţă, iar acum am auzit, şi vreau să mă duc să verific în Monitorul Oficial, că s-ar fi adoptat o ordonanţă de urgenţă a Guvernului prin care atribuţiile preşedintelui Curţii de Conturi au fost suspendate. Păi, cum să suspenzi atribuţiile preşedinteluid, când el este în activitate? Deci, domnilor, să se ţină seama că totuşi organul de specialitate să fie lăsat să-şi facă meseria.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Gaspar, eu nu sunt specialist în probleme de agricultură, am avut o iniţiativă doar privind reglementarea juridică a terenurilor, şi în această poblemă s-au băgat cam toţi, inclusiv cei care au aranjat la secretariatul general să treacă iniţiativa pe la 5 comisii.

Stimaţi colegi,

Eu voi supune la vot solicitarea Grupul parlamentar al PDSR ca acest proiect să se întoarcă la comisie, după intervenţia domnului Protopopescu, dacă plenul va hotărî retrimiterea la comisie, aşa va fi, dar eu cred că mai bine ar fi să dezbatem aici.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cornel Protopopescu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sunt şi eu unul dintre membrii Comisiei de administraţie publică, unul dintre cei care am lucrat la acest proiect de lege. Orice proiect de lege poate fi considerat bun sau poate fi considerat rău în funcţie de punctul de vedere al unuia sau altuia dintre colegii noştri. Dacă avem interesul ca un proiect de lege să fie luat în dezbatere şi dezbătut şi îmbunătăţit, atunci proiectul de lege este foarte bun, aşa cum este, este un proiect lucrat, un proiect care a ţinut cont de absolut toate propunerile, toate amendamentele venite, toate formele care au fost, dar asta nu înseamnă că a trebuit comisia să şi introducă, să şi îmbunătăţească cu toate amendamentele respective, pentru că nu toate au fost considerate de către comisie, de multe ori au fost tranşate astfel de amendamente prin vot.

În cazul în care o parte din colegii noştri nu-şi regăsesc în acest proiect de lege amendamentele pe care le-au propus, nu-i nmic, ele se regăsesc în raportul respectiv şi pot să intervină în plen şi pot să dea explicaţii şi pot să fie convingători şi dacă vor fi convingători, plenul va tranşa în favoarea domniilor lor. Asta nu înseamnă că trebuie să punem beţe în roate, să nu putem să introducem în dezbatere decât la modul general, la expunere de motive şi formele acestea paleative, dacă vreţi, ale proiectului respectiv şi să intrăm pe fondul problemei, pentru că acest proiect este bine lucrat.

Dacă vreţi chichiţe avocăţeşti, găsim o mie la orice proiect de lege, de aici încolo orice proiect care vine poate fi într-un fel sau altul blocat pe anumite chestiuni. Deci încă odată, comisia este suverană în a lua hotărâri şi suveranitatea ei provine din tranşarea prin vot. Camera, la rândul eu, este suverană şi tranşează o problemă sau alta prin vot. În cazul în care se consideră că nu s-a ţinut cont de anumite amendamente, de anumite păreri ale unuia sau altuia, inclusiv de un aviz al Consiliului Legislativ, şi eu vă spun că s-a ţinut cont de astfel de avize şi nu putem să dovedim cu altceva, decât cu faptul că noi spunem că s-a ţinut cont şi se regăsesc o parte din astfel de amendamente în conţinutul formei pe care dumneavoastră o aveţi aici sau în raportul, mai bine zis, al comisiei şi deci consider că tot ceea ce se încearcă sau s-a încercat până acum nu este de fapt de a îmbunătăţi conţinutul raportului şi conţinutul proiectului de lege, ci sunt numai metode, ca să nu le zic că ele pot fi asociate cu mijloacele de care se poate uzita în astfel de situaţii, pentru ca să întârzie astfel de proiect, care este un proiect deosebit de important. Este un proiect, dacă vreţi, fundamental în activitatea administrativă a ţării.

Eu vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Domnul Dan Marţian.

Domnul Marţian Dan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Stimaţi invitaţi,

Cred că trebuie să facem o limpezire a lucrurilor, pentru că, într-adevăr, sunt câteva aspecte care arată că examinarea acestui proiect de lege extraordinar de important, şi asupra importanţei lui s-au ponunţat absolut toţi colegii care au vorbit în numele grupurilor parlamentare, să-l ducem la îndeplinire, la examinare şi luarea unei decizii în legătură cu el, pentru marea importanţă pe care o comportă adoptarea lui pentru funcţionarea funcţiei publice, în general a serviciilor publice, şi mai ales pentru elaborarea corespunzătoare a statutului funcţionarului public.

Totuşi, sunt câteva lucruri care nu sunt în regulă şi eu l-aş ruga pe domnul preşedinte să transmită încă o dată Biroului permanent, spun că l-aş ruga pe dânsul încă o dată, pentru că am avut în Parlament până acum câteva intervenţii scrise la Biroul permanent, în numele comisiei şi al problemelor ridicate de colegii din comisie în legătură cu elaborarea rapoartelor comisiilor care sunt sesizate în fond cu un proiect de lege sau propunere legislativă, ca în ceea ce priveşte aceste rapoarte ale lor, elaborarea lor să se facă în conformitate cu exigenţele pe care le prescrie regulamentul. Or, art.63 din regulamentul nostru spune foarte clar: "În raportul comisiei sesizate în fond se va face referire la toate avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea respectivă la toate amendamentele primite şi la avizul Consiliului Legislativ".

Or, ce constatăm noi în raportul comisiei care a analizat în fond? o versiune la care a aderat, textul legii pe care o discutăm şi, în final, câteva amendamente care au fost respinse. "Noi, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, am formulat unele propuneri de amendare a textului". La aceste propuneri nu există nici un fel de ecou în raport, nu sunt menţionate, nu neapărat ca o prioritate a noastră sau o idee care vrem să fie, mă rog, prezentată ca aparţinând unor membri din comisia noastră, poate să fie o coparticipare a comisiei şi luarea în considerare a unui punct de vedere al comisiei noastre sau al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială...

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, numai puţin vă întrerup.

Stimaţi colegi, nu părăsiţi sala, pentru că urmează un vot important.

Domnul Marţian Dan:

...în măsura în care au existat convergenţe. Dar, eu cred că dincolo de faptul că se fac rapoarte destul de sumare şi nu se menţionează aceste amendamente care să dea dreptul după aceea, în cadrul dezbaterilor, autorilor lor să poată interveni şi să apere respectivele amendamente, dincolo de aceste lucruri care arată nereguli în ceea ce priveşte modul de a întocmi rapoartele comisiilor sesizate în fond, a unora dintre ele, există o chestiune foarte importantă în acest caz. Anume, există proiectul de lege care a fost înaintat de Guvern în cursul lunii martie 1998 şi bunăoară comisia noastră când a discutat pe acel proiect a lucrat, la acel proiect a prezentat anumite propuneri de amendare şi bănuiesc că alte comisii care au fost sesizate de Biroul permanent în legătură cu acest proiect de lege au procedat în mod similar. Ulterior, a survenit o nouă variantă, pe care a însuşit-o Guvernul şi a trimis-o ca înlocuind pe cea anterioară. Se pare însă că, aceasta a doua variantă nu a mai fost luată în considerare de către comisie şi în orice caz nu se face o referire foarte exactă la ea, namaivorbind despre faptul că noi, comisiile care am fost sesizate în fond, n-am mai putut lua în discuţie aceasta a doua variantă. Nouă ni s-a trimis, în numele Biroului permanent, de o manieră informativă această variantă, nu s-a mai cerut ca noi să examinăm această formă şi să prezentăm în lumina unui termen convenit cu comisia sesizată în fond punctul de vedere, avizul comisiei la această chestiune. Din punctul acesta de vedere există nişte lucruri care spun, după aproape 10 ani de parlamentarism în România, e regretabil că ele se întâmplă.

A treia problemă. Trebuie făcută o referire de către comisia sesizată în fond la problemele pe care le sesizează Consiliul Legislativ. Aici nu mai este o chestie voluntară, este expres formulată această exigenţă în partea finală a primului paragraf al articolului nr.63 din regulament.

Şi atunci, domnule preşedinte, eu cred că noi toţi, pornind de la adeziunea pe care o avem, la faptul că această lege trebuie pregătită şi adoptată într-un termen cât mai repede posibil, cred că în faţa acestor nereguli singura alternativă sănătoasă, parlamentară şi demnă de o instituţie care trebuie să lucreze pe bază de norme şi proceduri pe care şi le-a codificat, este aceea de a retrimite la comisia sesizată în fond acest proiect de lege şi să se revadă toate aceste probleme care au fost ridicate aici, să se vadă în ce sens trebuie completat raportul şi în aceste împrejurări cred că vom avea toate premisele pentru a dezbate în deplină cunoştinţă de cauză, cu seriozitate şi cu respect faţă de procedurile noastre acest proiect de lege şi vom asigura, în acest fel, adoptarea lui şi promulgarea cât mai repede.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră solicitarea Grupul parlamentar al PDSR de a fi retrimis la comisie textul proiectului de lege.

Cine este pentru? Număraţi, vă rog. 28. Vă amintesc că cvorumul de lucru este 117 astăzi. 28 pentru.

Voturi împotrivă? 90 împotrivă.

Abţineri? 13 abţineri.

Propunerea nu a trecut.

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? 7 abţineri.

Titlul legii a fost adoptat.

Suspendăm şedinţa şi vă invit să veniţi cu tot materialul necesar, avizele Consiliului Legislativ, câte sunt, Guvernul să fie pregătit cu toată documentaţia şi-i asigur pe colegii din Opoziţie că fiecare amendament prezentat la comisie va putea fi susţinut în plen şi dezbaterile pe fiecare articol vor fi pe măsura importanţei acestui proiect de lege.

Vă doresc o seară plăcută.

Lucrările s-au încheiat la ora 16,25.