Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse de domnul Andrei Ioan Chiliman, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Vasile Miclăuş şi Kónya Hamar Alexandru, secretari.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de azi, marţi, 19 octombrie 1999.

Prima parte a şedinţei este destinată intervenţiilor deputaţilor.

Îi dau cuvântul doamnei deputat Anamaria Biriş.

Se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Oană. Este aici? Bun.

Aveţi cuvântul. O să-i rog pe toţi vorbitorii să se limiteze la cele 3 minute regulamentare.

Doamna Anamaria Mihaela Biriş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

Doresc să vă reamintesc că în 24 octombrie, în fiecare an, se sărbătoreşte Ziua Naţiunilor Unite.

Acest moment este marcat în România de vizita oficială, o premieră pentru noi, a doamnei director executiv al Fondului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, doamna Nafis Sadic.

Am dorit să prezint în faţa dumneavoastră acest eveniment, pentru a vă invita la un moment de reflecţie asupra problemelor privind populaţia în România şi asupra rolului pe care parlamentarii tebuie să-l aibă în acest context, rol care este subliniat de fiecare dată înaintea conferinţelor internaţionale asupra populaţiei şi dezvoltării. Astfel de conferinţe, sau astfel de evenimente s-au întâmplat de trei ori în istoria mondială, primul dintre ele având loc în 1974 la Bucureşti.

Rolul Parlamentelor lumii în susţinerea problemelor populaţiei se reflectă, aşa cum am încercat să vă spun, prin organizarea unor conferinţe internaţionale, care să preceadă aceste evenimente.

Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie este organizatorul principal al acestor conferinţe internaţionale şi elementul mondial cel mai important în menţinerea atenţiei centrate pe problemele populaţiei. În 1969, şi-a început activitatea ca cea mai importantă sursă internaţională de ajutorare a populaţiei. Relaţiile sale cu România au început din 1973, pentru ca în 1974, aşa cum v-am spus, să se organizeze la Bucureşti Conferinţa mondială a populaţiei. Din ianuarie 1996, există la Bucureşti un Birou naţional care coordonează şi alte ţări din estul Europei – Ucraina, Belarus, Moldova.

Domeniile principale de acţiune ale Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie, for mondial asupra căruia doresc să vă atrag atenţia, sunt trei, şi anume: sănătatea reproducerii - fondul asigură modalităţi şi resurse de finanţare pentru guvernele aflate în dificultate pentru a oferi populaţiilor din ţările respective servicii de sănătate, de asemenea promovează noţiunea de sănătate a reproducerii – un subiect asupra căruia opinia publică din România nu se apleacă cu suficientă atenţie.... Vreau să vă reamintesc, am certitudinea că dumneavoastră cunoaşteţi acest lucru, dar mi se pare important să reamintesc că la Conferinţa de la Cairo, din 1994, a fost momentul în care guvernele lumii au căzut de acord să se concentreze asupra nevoilor şi drepturilor individuale ale oamenilor şi, cu acest prilej, s-a pus accentul pe elementul că femeile reprezintă o importantă categorie a populaţiei şi că în nici un caz, atunci când vorbim de individ, nu trebuie să facem diferenţa între bărbaţi şi femei.

Elementul cel mai important asupra căruia vă solicit să reflectaţi, dintre domeniile de activitate ale acestui Fond al Naţiunilor Unite pentru Populaţie, este acela că sprijină dezvoltarea unei strategii referitoare la populaţie şi dezvoltare, şi anume, datorită sprijinului pe care fondul l-a acordat acestui subiect, noţiunile de "populaţie" sunt incluse în aceea de "dezvoltare durabilă".

Vă semnalez că există deja redactat şi programul naţional de dezvoltare durabilă şi în acest context fac un apel către toate grupurile parlamentare de a accepta constituirea la nivelul Parlamentului României a unui grup parlamentar de reflecţie şi dialog asupra problemelor de populaţie încadrate în contextul dezvoltării durabile.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Gheorghe Oană.

Se pregăteşte domnul deputat Ştefan Baban. Este aici? Nu.

Ilie Neacşu? Nu este.

Vasile Ghiga? Deci, domnul deputat Vasile Ghiga urmează.

Aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Oană:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se referă la cea mai groaznică realizare a regimului instaurat după noiembrie 1996, şi anume creşterea aberantă a preţurilor de consum al populaţiei şi la prăbuşirea dramatică a nivelului de trai, desigur, în mare parte şi pe această bază.

Promovarea unei politici economice distructive, liberalizarea preţurilor de monopol şi o fiscalitate excesivă au adus populaţia României în pragul disperării.

Dacă luăm doar comunicatele Comisiei Naţionale pentru Statistică, şi aşa destul de cosmetizate şi ajustate, ca să prezinte lucrurile într-o lumină mai favorabilă, ne îngrozim de dimensiunea acestui dezastru.

Astfel, în perioada decembrie ’96, septembrie ’99, preţurile cu amănuntul au crescut la energia electrică de peste 20 de ori, la energie termică de 11 ori, la gaz metan de 14 ori, la carburanţi de aproape 10 ori, la telefon de 18 ori, la chirie de peste o mie de ori şi sigur că lista poate continua suficient de mult. Inflaţia anuală în ’97 a fost de 152%, în ’98 de 42%, iar acum, după toate comunicatele, s-a reaprins şi, cu siguranţă, va depăşi 50% la sfârşitul anului. Practic, în cei 3 ani, media este de peste 81%, ceea ce reprezintă un nivel destul de ridicat.

Consecinţa directă a acestei inflaţii ridicate este reducerea dramatică a nivelului de trai cu peste 50% faţă de 1996. Sigur că patronatele şi societăţile comerciale, ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, ne anunţă în perioada imediat următoare creşteri de preţuri la lapte, la carne şi la pâine cu peste 20%, la energie şi carburanţi cu circa 10%.

O situaţie aparte o reprezintă preţul energiei termice, care preocupă în această perioadă întreaga populaţie, care se majorează, vorbesc de preţul de referinţă, pe care-l suportă marea majoritate a populaţiei, cu circa 50%, ceea ce face ca preţul plătit de marea majoritate a populaţiei să fie de 230 de mii de lei Gcal. De fapt, şi în realitate preţul este mult mai mare, ca urmare a majorării nejustificate a preţurilor combustibilor, din care se realizează energia termică.

Populaţia, în marea ei majoritate, a fost adusă în situaţia de a nu mai putea plăti preţul acesta aberant al energiei termice. Şi, uite aşa, actuala Putere a reînviat bancurile din perioada lui Ceauşescu despre apa rece, despre agentul termic şi aşa mai departe.

Debranşările de la reţeaua de distribuţie se fac la grămadă, practic în toate oraşele ţării, de la Reşiţa la Bucureşti, de la Suceava şi Braşov până la Bacău şi Galaţi şi lista este mult mai mare.

Presa prezintă în detaliu în ultimul timp acest fenomen pe care-l aseamănă cu o adevărată teroare a frigului.

Guvernul s-a trezit ieri să dezbată acestă gravă problemă în birourile sale supraîncălzite, în timp ce marea majoritate a apartamentelor din nordul sau din mijlocul ţării, temperaturile au ajuns noaptea cu mult sub zero grade.

Aceste fapte reprezintă în modul cel mai evident eşecul politicilor promovate de actuala Putere, neputinţa şi lipsa de competenţă în materie.

În cei 3 ani, actuala Putere a reuşit să termine, să distrugă tot – economia, sănătatea oamenilor, nivelul de trai şi altele. Poate că a venit şi timpul să-şi dea seama că a distrus atât încrederea, cât şi răbdarea românilor şi că este vremea să plece de la conducerea treburilor ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasile Ghiga.

Se pregăteşte domnul deputat Lazăr Lădariu.

Domnul Vasile Ghiga:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultima perioadă, unele voci din interiorul şi exteriorul ţării cataloghează Partidul România Mare ca fiind extremist.

Dacă a milita pentru fiinţa naţională, dacă a lupta pentru integritatea şi suveranitatea statului naţional unitar înseamnă a fi catalogat extremist, mai bine aşa, decât vânzător sau trădător de ţară.

Iată de ce, începând cu data de 15 octombrie 1999, m-am înscris în Partidul România Mare şi-mi voi desfăşura activitatea parlamentară ca deputat independent pe lângă Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu.

Se pregăteşte domnul deputat Vasile Mândroviceanu.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Iată că, încetul cu încetul, campaniile iredentiste, extremiste şi şovine ale unor lideri UDMR, de la Balvanyos şi Cernat, Valea lui Mihai, conform diplomaţiei papricaşului cuprins în strategia zilnică a paşilor mărunţi, care să ducă la federalizarea României, îşi arată roadele şi la Miercurea Nirajului, acolo unde, la 20 septembrie 1998, Tokes Laszlo, Eva Maria Barki, declarată persona non grata şi avocată austriacă a Diavolului, Csapo Iozsef şi Katona Adam cereau pe faţă autonomia Transilvaniei, dublă cetăţenie pentru maghiari, federalizarea României, reînfiinţarea Universităţii Bolyai, inscripţionări şi indicatoare bilingve, modificarea Legii învăţământului, conform Ordonanţei de urgenţă nr. 36, şi funcţionari publici pe pământ românesc după criterii discriminatorii.

La 12 octombrie anul curent, cel care a ţinut să aplice învăţăturile teokeşiene aici a fost unul dintre adepţii convingerii că la Miercurea Nirajului este oricând posibilă, făcută publică de un lider, la 6 noiembrie 1998 aplicarea convingerii că "fără o mentalitate de tip Kosovo nu vom obţine nici un rezultat", primarul Daszkel Laszlo, adică, mai altfel spus, Vasile Dascălu, cu înaintemergători strămoşi români, în Sordul Nirajului.

Păstorul spiritual şi administrativ al românilor din judeţele Alba şi Mureş, Înalt Prea Sfinţitul Andrei, arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de Alba şi Mureş, însoţit de consilierul administrativ, preotul Remus Oprişor, şi de Părintele protopop Nicolae Gheorghe Şincan, se aflau într-o vizită pastorală prin câteva parohii ale protopopiatului Târgu Mureş. Inaltul ierarh se afla în Casa parohială din Miercurea Nirajului la o discuţie cu preotul Augustin Florea, aflat în pragul pensionării. Urmând să fie instalat un nou preot, este firesc ca păstorul sufletesc al puţinilor români care mai trăiesc pe aceste meleaguri după crunta maghiarizare a lor, să-i fericite pe cei care urmează să fie pensionaţi.

Brusc, în oficiul parohial intră, fără să-şi ceară voie şi scuze, doi civili însoţiţi de doi poliţişti. Unul dintre ei întreabă cu aroganţă şi impertinenţă: "No, care e baiul?" Adică ce căutaţi aici? Era primarul Daszkel Laszlo, care-şi "justifică" mârlănia prin faptul că a auzit că cineva vrea să-l evacueze din casă pe preotul Florea.

Nici după ce Înalt Prea Sfinţitul Andrei a făcut precizările, absolut necesare, chestionarea nu încetează. Dumnealui vrea relaţii despre contractul de muncă al preotului, despre atitudinea faţă de Biserica din Fântânele, unde, după opinia lui, nu are ce căuta un preot român. Ofensă clară adusă autorităţii unui înalt demnitar asimilat cu secretarul de stat.

Câteva întrebări se impun în faţa abuzului, tonului ireverenţios, implicării celor doi subofiţeri de poliţie într-un act ilegal: cu ce drept? Aveau ei mandat să între într-o casă parohială? Care ar fi fost reacţia UDMR, dacă acest lucru s-ar fi petrecut într-o parohie romano-catolică sau reformată?

Dacă românii de aici ar fi cerut socoteală pastorului Tokes Laszlo, atunci când a fost acolo şi i-ar fi jignit direct? Săreau până la nori şi Consiliul Europei şi liderii udemerişti.

În faţa unui nou act de sfidare pe Valea Plângerii româneşti, în faţa altei măgării care face parte din "alternativa" sugerată de Tokes, atunci când a fost la Miercurea Nirajului, oare, autorităţile statului român se vor face din nou că plouă?

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasile Mândroviceanu.

Se pregăteşte domnul deputat Kerekeş Károly.

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Starea actuală de lucruri în România scoate în evidenţă existenţa unor importanţi factori destabilizatori care împiedică refacerea economico-socială a ţării.

Primul factor destabilizator îl constituie moştenirea comunistă, lăsată de regimul instalat prin forţa armelor în 1945, regim care, prin ideologia marxistă, a alterat toată viaţa societăţii româneşti, astfel încât omul şi-a pierdut identitatea specifică axată pe valorile morale strămoşeşti, exemplificate prin virtutea fundamentală a vieţii, omenia.

Sub stăpânirea comunistă, oamenilor li s-au mutilat cunoştinţele, li s-au răsturnat vechile scări ale valorilor, la conducerea societăţii fiind promovaţi cei fără dragoste de ţară, fără legi morale, fără viziune politică, fără idealuri.

Al doilea factor destabilizator îl constituie nomenclatura comunistă, reinstaurată după decembrie 1989, prin înşelăciune, perversiune şi minciună, care a zdrobit entuziasmul renaşterii naţionale cu intenţia vădită de a stopa procesul de refacere a poporului român şi de a-l păstra în sfera de influenţă a Moscovei.

Sistemul de organizare şi administraţie statală este burduşit cu nomenclaturişti orientaţi după ideologia marxistă, care refuză să cunoască şi alte forme, idei şi principii, dar care nu prididesc să mintă populaţia că lucrează la schimbări importante.

Al treilea factor destabilizator îl constituie lipsa unei ideologii naţionale. Conducerea unei ţări trebuie să aibă, ca punct de plecare, o ideologie naţională, care să vizeze toate planurile de existenţă ale naţiunii şi să se întemeieze pe o serie întreaga de principii ce privesc orientarea în realitatea naţională, adică pe o viziune largă, care să ţină seama de toate aspectele de existenţă ale acelei naţiuni, privită în procesul şi în structura sa de devenire istorică.

Fără o astfel de ideologie, care să fie în acelaşi timp în armonie cu actualele tendinţe de integrare europeană, nici o clasă politică nu va putea clădi o comunitate naţională şi morală.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Kerekes Károly.

Se pregăteşte domnul deputat Octavian Bot.

Domnul Kerekes Károly:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Desigur, după intervenţia mea de azi, domnul coleg Lădariu mă va considera din nou drept avocatul Diavolului. Însă, nu am ce face. Trebuie să lămuresc anumite probleme atunci când ele sunt puse în lumină falsă.

În legătură cu atacul dur la adresa primarului din Miercurea Nirajului, judeţul Mureş, eu consider că acesta nu a comis nici o ilegalitate, nici o ingerinţă în treburile bisericeşti. Fiind sesizat că au apărut nişte indivizi care vor să-l evacueze pe preotul ortodox, primarul s-a deplasat la Parohia Ortodoxă, pentru a se lămuri personal de realitate. Nu putea să facă altfel în situaţia dată.

Să nu uităm că primarul... (Domnul deputat Lazăr Lădariu vociferează din sală.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am rugămintea să aveţi respectul ....

(Domnul deputat Lazăr Lădariu vociferează din sală. De asemenea, vociferează şi alţi domni deputaţi din partea stângă a sălii.)

Vă rog foarte mult, domnule deputat Lădariu, vă rog foarte mult domnilor deputaţi, să vă păstraţi calmul şi în momentul în care aveţi ceva de vorbit, o să vorbiţi la microfon, în cazul în care acest lucru este posibil şi regulamentar. Vă rog să citiţi bine de tot regulamentele Camerei şi să le respectaţi. Şi să-i respectaţi pe cei care vorbesc, chiar dacă nu vă convine ce vorbesc.

Vă rog foarte mult ....

(Domnul deputat Lazăr Lădariu vociferează din sală.)

Vă rog, nu mă obligaţi, nu mă obligaţi să vă scot din sală, cu mijloacele specifice regulamentului.

Domnul Lazăr Lădariu (din sală):

O să rămâneţi cu ei, domnule preşedinte.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog foarte mult să vă păstraţi calmul!

Continuaţi.

Domnul Lazăr Lădariu (din sală):

Sunt foarte calm, domnule preşedinte.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Văd!

Domnul Kerekeş Károly:

Să nu uităm că primarul, potrivit Legii nr.69/1991, privind administraţia publică locală, are obligaţia de a asigura ordinea publică şi liniştea locuitorilor.

Dacă acest primar nu ar fi sărit în apărarea Parohiei Ortodoxe în cazul unei eventuale ilegalităţi, atunci, tocmai de pe această tribună ar fi fost atacat de acelaşi Lazăr Lădariu. Atunci, însă, acuza ar fi fost cu totul alta, şi anume că nu a protejat Biserica naţională.

Primarul, intrând în Parohie, s-a interesat de situaţie şi, după ce s-a lămurit că nu este vorba de nici o ilegalitate, şi-a cerut scuze şi s-a retras. De altfel, prefectul judeţului Mureş, Dorin Florea, a declarat ieri presei că nu va solicita Departamentului pentru Administraţia Publică Locală din cadrul Guvernului suspendarea din funcţie a primarului din Miercurea Nirajului. Prefectul şi-a făcut publică poziţia, ca urmare a cererii făcute de PUNR Mureş, în cadrul unei conferinţe de presă.

În aceste condiţii, în această situaţie, orice alt comentariu este de prisos.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Octavian Bot.

Se pregăteşte domnul deputat Dorin Vataman.

Domnul Octavian Bot:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De aproape 10 ani, viaţa politică românească este caracterizată de dispute sterile între Putere şi Opoziţie, sau chiar între partidele coaliţiei de guvernare, mult mai preocupate de propriile interese decât de interesul României.

Uniunea Forţelor de Dreapta vrea să demonstreze că se poate şi altfel, că există soluţii. Programul intitulat "Oferta politico-economică a Dreptei" este o sfidare şi o provocare la adresa neputinţelor guvernărilor de până acum. El nu este un program electoral. Nu promite nimic. Dă soluţii şi răspunsuri la problemele cu care se confruntă România de azi.

UFD porneşte de la premisa că România nu este o ţară atât de săracă, precum pare, sau cum vor să ne-o prezinte guvernanţii actuali. Este o ţară prost condusă. Uniunea Forţelor de Dreapta este preocupată de posibilitatea revenirii Stângii la putere, în primul rând pentru că în România nu avem de-a face cu o Stângă modernă, aşa cum este cea occidentală.

Este unanim recunoscut faptul că partidele de stânga occidentale au o viziune liberală în economie, recurgând deseori la măsuri de dreapta. Din nefericire pentru România, între Stânga reprezentată de PDSR, care susţine întărirea rolului statului în economie, şi Stânga modernă occidentală nu este nici o asemănare.

În mod eronat, guvernarea actuală este denumită guvernare de dreapta. Nimic mai fals. Măsurile unei guvernări de dreapta ar trebui să se facă simţite. Nu este suficient doar să fie declarate. Dreapta este caracterizată prin ordine şi autoritate, or, numai prin aşa ceva nu se caracterizează această guvernare şovăielnică şi imprecisă.

Uniunea Forţelor de Dreapta este primul partid din România care propune răspicat abandonarea politicianismului şi provoacă la o dezbatere de fond a temelor profunde ale cetăţeanului român. Pentru prima oară în istoria politică a României, un partid de opoziţie realizează un proiect al legii bugetului. UFD şi-a prezentat propriul proiect de buget în termenul cerut de lege.

Proiectele privind modificarea Constituţiei şi a Codului penal, asumarea unei platforme de guvernare, viziunea asupra simplificării aparatului administrativ şi a sistemului fiscal, atitudinea fermă în chestiunea naţională sunt temele cuprinse în oferta politico-economică a Dreptei.

Ele nu sunt promisiuni, sunt soluţii.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dorin Vataman.

Se pregăteşte domnul deputat Ion Honcescu.

Domnul Dorin Vataman:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Problema patriotismului a născut şi va naşte dezbateri numeroase, având în vedere complexitatea şi întinderea ei.

"Patriotismul" este definit în Dicţionarul explicativ al limbii române astfel: "sentiment de dragoste şi devotament faţă de patrie şi popor, statornicit de-a lungul istoriei", din franţuzescul "patriotisme". A intrat în limba română în secolul trecut.

La definiţia din DEX se poate adăuga forma de "iubire de moşie", atât de fericit folosită de Eminescu în Scrisoarea a III-a. De remarcat că Eminescu leagă neologismele derivate de la "patrie" de bonjuriştii politicieni ai vremii sale: "Au de patrie virtute, nu vorbeşte liberalul?/De-ai crede că viaţa-i curată ca cristalul?"Sau: "Patrioţii, virtuoşii, ctitori de aşezăminte,/Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte", citat, de asemenea, din "Scrisoarea a III-a".

Un alt neologism, provenit de asemenea din franceză este cuvântul "patriotard", pe care acelaşi DEX îl explică astfel: "care face paradă de patriotism, care exprimă un fals patriotism". Acest din urmă neologism este foarte actual la noi în ţară.

Interesant este că în perioada regimului comunist, prin definiţie internaţionalist, Ceauşescu a exacerbat naţionalismul în ţara noastră, rezultând comunismul naţionalist, un fel de struţo-cămilă, unul din cele mai mari rele lăsate nouă moştenire.

Istorici troglodiţi şi politicieni au cultivat patriotardismul demagogic, substituindu-l adevăratului patriotism, cu efecte dezastruoase până în prezent. Este foarte uşor să stârneşti instincte primare când eşti convins că aparţii poporului cel mai cel, iar un alt popor, de bună seamă inferior, îţi este indicat că atentează la integritatea ta. Chiar dacă totul este o ficţiune, se nasc pasiuni greu de stăpânit.

Nu o dată am putut observa că s-a făcut apel la asemenea periculoase tertipuri în perioade dificile, pentru a se abate atenţia opiniei publice de la probleme grave politice, sociale, sau economice. Vezi 15 martie 1990.

Tot o problemă gravă, în viziunea celui mai important partid din Opoziţie, s-a petrecut săptămâna trecută în legătură cu România. Este vorba de anunţul făcut de Comisia europeană cu privire la invitarea României la începerea negocierilor în vederea integrării în Uniunea Europeană şi despre aprecierile cu privire la realizările pe calea reformei ale Guvernului României din ultimele luni, făcute de Andrew Working, director în Banca Mondială.

Şi atunci, care au fost ştirile principale de la "Observatorul" din seara zilei de vineri, 15 octombrie anul curent, la o televiziune privată, al cărui patron este un anumit domn profesor, altul decât domnul profesor, fost director SRI, e drept, mai puţin renumit, deşi cu grade mai mari? Anume, confirmarea spuselor domnului prim-vicepreşedinte al partidului mai sus menţionat, despre anumiţi bubuli care nu ne-ar primi în NATO, deoarece ni se pregăteşte ceva în Ardeal, în vederea decuperii acestuia de la România, confirmare făcută de către un şef al unei masonerii.

Cui îi foloseşte această reinflamare? Acum, când se construieşte o Europă unită, din care ne străduim să facem parte, altă alternativă pentru un viitor în prosperitate, demnitate şi siguranţă neexistând. Evident că foloseşte cuiva, dar care, cu siguranţă, nu ne este prieten. Sau ne este, ba chiar şi frate, dar în sensul în care URSS-ul ne-a fost.

Ni s-a tot vânturat exemplul cu ce le-a făcut NATO-ul şi imperialismul american blajinilor sârbi în Kosovo, arătându-ni-se unde poate duce acordarea de prea multe drepturi minorităţilor. Dar, ce s-a întâmplat acolo s-a datorat nu unui exces de drepturi, ci lipsirii de drepturi a unei minorităţi.

În încheiere, revenind la patriotism, se poate spune că poţi fi considerat patriot dacă prin munca ta, prin performanţele de care eşti în stare contribui la ridicarea ţării tale.

Despre poporul tău nu trebuie să se spună neapărat că este cel mai cel, unicul, primul, singurul care.... etc. ci, prin valorile date omenirii, să fie egal cu celelalte mari popoare din Europa şi din lume.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ion Honcescu.

Se pregăteşte domnul deputat Ştefan Baban.

Domnul Ion Honcescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea este făcută în legătură cu situaţia în care se află acum Bucureştiul şi bucureştenii.

Abuzurile deosebit de grave semnalate şi în industria de publicitate, cu conotaţii evidente privind implicarea directă a primarului general al Capitalei, Viorel Lis, m-au determinat, în calitatea mea de preşedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii din Camera Deputaţilor, să solicit procurorului general Mircea Criste, declanşarea cercetărilor privind componentele penale ale acţiunilor ce prezintă săvârşirea unor infracţiuni.

Astfel, domnul Viorel Lis a anunţat recent că Primăria Capitalei va intra în incapacitate de plată în luna octombrie pentru că nu are bani să plătească nici salariile regiilor din subordine. O altă problemă rămâne asigurarea apei calde şi a căldurii de la iarnă pentru apartamente. Despre gunoaie, gropile din centrul capitalei, câinii vagabonzi şi miile de cetăţeni muşcaţi de aceştia nici nu mai vorbim.

Pe de altă parte, domnul Viorel Lis este primarul cel mai ocupat din lume, dar nu cu problemele primăriei. Deplasări frecvente în străinătate, însoţit de domnişoare admirabile, nimeni nu ştie unde pleacă şi de ce.

Vara, când întâmplător mai e prin ţară, în fiecare week-end, el lucrează pe litoral. Muncă grea, pentru că e însoţit de puştoaice focoase care au nevoie de câte o garsonieră şi de un grup de prieteni de chef. Datorită veniturilor mici pe care le are se cazează, dau un exemplu, la Hotelul Forum din Costineşti şi întreg grupul de 7 persoane nu plăteşte cazarea pentru un sejur de 14 zile.

Altul care se sacrifică pentru popor, domnul Remus Opriş este cazat la acelaşi hotel, ocupă 5 locuri timp de 7 zile şi, de asemenea, nu plăteşte nimic. Nu este singura situaţie de genul acesta. În acest timp, salariaţilor hotelului nu li se pot asigura salariile din lipsă de încasări. Datorită meritelor deosebite de orientare privind taxarea clienţilor, directorul comercial BTT – Costineşti, domnul Pascal Rafte, a fost promovat în funcţia de director general al SC Neptun-Olimp.

Nu aş fi vorbit despre incapacitatea de plată a Primăriei Capitalei, despre activitatea domnului Viorel Lis şi mai ales despre potlogăriile de mai sus, dacă acest primar general nu ar dovedi că este de-a dreptul iresponsabil în acţiunile sale deliberate de fraudare a bugetului Primăriei Capitalei.

Concret, Asociaţia pentru publicitate externă din România a depus un dosar la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, din care rezultă fără dubii că a fost câştigată licitaţia pentru publicitatea externă din centrul capitalei de către o firmă înfiinţată special pentru această operaţiune. Firma a fost înregistrată cu o lună înainte de licitaţie, fără activitate, capital social – 2.000.000, sediul în apartamentul unde locuieşte asociatul unic. La un tarif pe metrul pătrat panou de până la 800 ori mai mic decât în zonele periferice ale capitalei, veniturile primăriei sunt prejudiciate cu peste un milion de dolari pe an, timp de 15 ani, perioada concesionării. Pierde primăria, dar câştigă clientela, pentru că afacerea se dă mai departe prin intermediari şi se ajunge de la vreo 25 dolari pe metrul pătrat panou la peste 200 de dolari. Afacerea s-a realizat sub înaltul patronaj al primarului general. În această situaţie, poate domnul Viorel Lis să ne spună nouă, cetăţenilor, dar şi organelor de anchetă, de fapt, la cine ajunge milionul de dolari? Mănăstire într-un picior, ghici ciupercă ce-i? Sau, în cazul acesta, partid de guvernare, ghici care partid.

Sesizarea mea am înaintat-o şi domnului prim-ministru, solicitând investirea Departamentului de Control al Guvernului cu cercetarea acestui caz, evident, de jefuire a veniturilor Primăriei Capitalei, iar pentru asigurarea unei corecte informări, Comisia pentru cercetarea abuzurilor corupţiei şi pentru petiţii să participe la această acţiune cu experţi în calitate de observatori. Aştept cu nerăbdare decizia domnului prim-ministru, chiar dacă a mai fost sesizat încă din luna ianuarie a.c. cu acest caz, dar fără nici un rezultat până în prezent.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ştefan Baban şi se pregăteşte domnul deputat Petre Ţurlea.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Promovată în scopul eliminării muncii la negru, evaziunii fiscale, Legea nr.130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, încurajează firmele, fie să renunţe la colaboratori, fie să practice evaziunea fiscală. Iată, pe scurt, argumentele care vin să susţină acest punct de vedere.

1. Prin includerea sumelor plătite în baza convenţiilor civile în fondul lunar de salarii, Guvernul încalcă o hotărâre mai veche, Hotărârea de Guvern nr.738/1995 care defineşte fondul de salarii ca totalitatea sumelor brute lunare cuvenite ca drepturi salariale persoanelor încadrate cu contract individual de muncă.

2. Prin mărirea forţată a fondului de salarii, firmele sunt obligate să-şi majoreze artificial şi cheltuielile cu personalul, cotele privind contribuţiile datorate, conform legii, aplicându-se şi asupra drepturilor colaboratorilor, deşi tot această lege specifică că persoane încadrate prin convenţii civile nu dobândesc drepturile persoanelor încadrate prin contract de muncă.

3. Faptul că numai în ultimele 3 luni au fost instituite încă două contribuţii la fonduri speciale, de solidaritate socială a persoanelor cu handicap şi de susţinere a învăţământului, cumulat cu perioada limitată la 3 ore pe zi pentru care se pot încheia convenţiile civile, inhibă dorinţa angajatorilor de a oferi şi crea locuri de muncă, aceştia nedorind ca ponderea cheltuielilor de personal în totalul cheltuielilor firmei să fie mărită de către Guvern.

4. Prin includerea sumelor acordate în baza convenţiilor civile în fondul de salarii, implică încasarea dublă a tuturor contribuţiilor prevăzute prin lege. Concret, pentru angajatul cu convenţie civilă care are un loc de muncă, încadrat fiind cu contract de muncă, contribuţiile raportate la fondul de salarii sunt plătite şi pentru munca prestată în baza contractului şi pentru munca prestată în baza convenţiei civile. Pentru angajatul cu convenţie civilă care nu are un loc de muncă, există posilibitatea de încheiere a unui contract de asigurare, în baza căruia trebuie să achite contribuţiile la fondurile prevăzute de lege.

Ca urmare, o dată aceste contribuţii sunt plătite de angajatori şi a doua oară sunt plătite de colaborator.

5. Prin aplicarea acestei legi dispare posibilitatea ca o persoană să aibă mai multe servicii, dar totodată şi oportunitatea ca firmele să mai poată beneficia de aportul specialiştilor din anumite domenii, pentru că nici un salariat nu va renunţa la un loc de muncă, în baza unui contract de muncă cu normă întreagă, în favoarea angajării cu convenţie civilă pentru activităţi permanente ce nu depăşesc în medie 3 ore pe zi.

Modificările aduse legii prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/1999, care se referă, în special, la majorarea cuantumului amenzilor, vizează aducerea la bugetul statului a mai mulţi bani, neluându-se în seamă faptul că după plata unei amenzi de 10 milioane de lei, ce poate fi mai mare prin cumularea încălcării legii, firma va face tot posibilul să recupereze aceşti bani, existând şi în acest caz o modalitate apropiată şi la îndemâna tuturor: restrângerea activităţii prin desfiinţarea de locuri de muncă. Rezultatul: creşterea numărului şomerilor, care şi aşa în unele zone a atins cote alarmante. Cum s-a obţinut acest rezultat? Prin aplicarea unei legi care prevede măsuri de potecţie pentru persoanele încadrate în muncă.

Nu doresc să se interpreteze că sunt pentru încurajarea muncii la negru. Sau a evaziunii fiscale. Opinia mea este că acei angajatori care au practicat aceste practici vor continua şi în viitor, deci mai tragic e că la ei se vor adăuga şi alţii.

Analizând aceste fenomene, determinate de aplicarea Legii nr.130/1999, se despind următoarele concluzii care poate vor fi luate în considerare la elaborarea normelor metodologice de aplicare a legii.

1. Firmele care se cramponează de legalitate prin plata la timp a dărilor către stat, fie că nu vor mai angaja colaboratori, fie că vor practica evaziunea fiscală.

2. Prin creşterea fiscalităţii şi fără acordarea de sprijin din partea statului, firmele mici şi mijlocii riscă să-şi concedieze şi personalul existent, ducând astfel la creşterea ratei şomajului, coroborat cu apropierea perioadei de iarnă. Personalului din inspectoratele teritoriale de la direcţia muncii nu i s-a uşurat cu nimic munca, raportată la salariile cu care este recompensat adăugându-se şi un risc profesional ridicat, datorat îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de această lege.

4. Impozitarea venitului global, anunţată ca o importantă sursă de colectare a veniturilor la bugetul statului va fi un fiasco, aplicându-l doar asupra salariilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Ţurlea şi se pregăteşte domnul deputat Carol Kovacs.

Domnul Petre Ţurlea:

Domnule preşedinte, vă rog mai întâi să-mi îngăduiţi să protestez de la tribuna Camerei Deputaţilor la adresa unui coleg dinainte, domnul Kerekeş, care a afirmat cu aviz la arhiepiscopul român de Alba Iulia că ar fi un "individ". Este o expresie cu totul injurioasă cu atât mai mult cu cât este lansată de la tribuna Camerei Deputaţilor, arhiepiscopul este un înalt demnitar al bisericii ortodoxe române, deci al poporului român, şi este un căturar, aşa cum domnul Kerekeş nu o să ajungă niciodată. Apoi a lansat, în final, şi o minciună. Primarul care l-a insultat pe arhiepiscop nu şi-a cerut niciodată scuze.

Iată pentru ce venisem la tribuna Camerei Deputaţilor. Unii dintre dumneavoastră ştiţi că pe 4 oct.1999 la această tribună am avut o confruntare cu reprezentantul Ministerul Educaţiei Naţionale, domnul secretar de stat Fronescu, în legătură cu programa şi manualul de istorie a românilor. Nu am continuat confruntarea cu ministerul crezând că domnul Fronescu ar fi singurul reprezentant al acestuia care nu înţelege rostul disciplinei şcolare istoria românilor în procesul de formare a tinerei generaţii. Dar, din păcate, m-am înşelat. Pe 10 oct.1999, domnul ministru Andrei Marga semna o declaraţie arogantă, violentă, încriminând pe toţi aceia care nu acceptă noua programă şi noul manual de clasa XII-a. Domnul ministru condamna: "ignoranţa agresivă" a celor care au îndrăznit să ceară ca manualul de istorie a românilor să contribuie la formarea sentimentelor patriotice ale elevilor. Domnul ministru s-a înfuriat tare când i s-a vorbit de patriotism, sentiment pe care îl crede a fi o stavilă în calea progresului României.

Privind de sus cu o morgă prostească spre Parlament, domnul ministru a interzis acestuia să controleze activitatea ministerului pentru a nu se reliefa caracterul antinaţional al multora din faptele de acolo, pentru a nu se descoperi mafia care patronează editarea manualelor şcolare. Mai mult, de-a dreptul isterizat, domnul ministru, într-o convorbire telefonică avută cu domnul Valeriu Tabără, preşedintele PUNR-ului, pe data de 9 oct.1999 seara, striga furios: "Toţi membrii comisiilor de învăţământ din Parlament sunt nişte tâmpiţi", expresia ministrului educaţiei naţionale la adresa unora dintre colegii noştri, membri ai Comisiei de învăţământ şi din Cameră şi din Senat. Menţionez că în aceste comisii intră reprezentanţi ai tuturor partidelor parlamentare. Jignirea este la adresa întregului Parlament.

Întreb pe liderul Grupul parlamentar al PNŢCD, un ilustru academician, partidul din care domnul Marga face parte, dacă acest partid se asociază la asemenea atitudine şi la asemenea apreciere jignitoare faţă de Parlament. Un ministru care interzice Parlamentului să-i controleze activitatea, un ministru care aruncă parlamentarilor etichete suburbane şi, mai ales, un ministru care avizează manuale şcolare antinaţionale, evident, că trebuie demis. Alungarea grabnică a acestui om ar face bine şcolii româneşti, ar asigura raporturi normale între Ministerul Educaţiei Naţionale şi Parlament şi ar putea înlătura turnura antinaţională, pe care actuala conducere a ministerului vrea s-o impună evoluţiei învăţământului românesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Carol Kovacs şi se pregăteşte domnul deputat Garda Dezideriu.

Domnul Kovacs Carol-Emil:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

După afirmaţiile incendiare făcute de domnul Adrian Năstase la un seminar internaţional săptămâna trecută, s-ar putea trage concluzia că România n-ar prea mai avea şanse să-şi atingă scopurile declarate de o bună bucată de vreme, şi anume integrarea în structurile NATO şi ale UE. Fiind membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, am fost întrebat ce se poate face dacă afirmaţiile domnului Adrian Năstase se dovedesc a fi adevărate, pentru că autorul afirmaţiilor nu a oferit nici o soluţie, a tras doar un semnal de alarmă.

Mai precis, liderul PDSR a făcut în data de 11 oct. o serie de declaraţii extrem de grave cu ocazia unui discurs ţinut la seminarul internaţional "Civilizaţie şi geopolitică în Bazinul Carpatic", desfăşurat în oganizarea Academiei Române, a Statului major general al armatei şi a Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni, la Cercul Militar Naţional în perioada 11-12 oct. Domnul Adrian Năstase, pe scurt, a afirmat că României i s-a rezervat de către mai marii planetei un conflict militar în viitorul apropiat menit să rupă Transilvania de restul ţării, conform Liniei Huntington. Din acelaşi motiv, ţara noastră ar urma să fie ocolită de rutele petrolului caspic fiind considerată deci o zonă cu risc ridicat de conflict militar.

Îmi pun şi eu următoarele întrebări. Se pregăteşte în acest fel justificarea punerii la punct a unei eventuale întoarceri a feţei dinspre NATO spre CSI, sub o eventuală guvernare PDSR? Se apelează la tradiţionala teorie a conspiraţiei pentru a genera o reacţie viscerală la scara întregului popor împotriva actualei guvernări, a politicii interne şi externe promovată de aceasta? Manifestaţiile de stradă ale anului 1990 sunt înlocuite diabolic cu ameninţările la adresa integrităţii teritoriale, arătându-se cu degetul spre statele democratice, membre NATO, şi asta în ciuda declaraţiilor de paradă, făcute cu ocazii oficiale, că PDSR doreşte o integrare onorabilă în NATO şi UE.

În această privinţă, să nu vă faceţi iluzii, analiştii occidentali nu se bazează prea mult pe informaţiile transmise de mijloacele de informare româneşti pentru a avea o imagine de uz practic a României. Stabilitatea şi democraţia sunt ameninţate nu de asemenea dezbateri propuse opiniei publice prin intermediul mass-mediei, de lideri politici şi de lideri de opinie, de a căror etică a profesiunii nu mă îndoiesc, ci de continua degradare a climatului de dezbatere, generată de proliferarea nestingherită a unui semidoctism traversat de instincte tribale. Panica este amplificată, deşi ar trebui să dispară şi este suficient să se vadă ce s-a întâmplat în timpul acestei guvernări, la ce încercări a fost supusă, ce situaţie a moştenit. Omul de rând are o percepţie simplificată asupra evenimentelor politice, nu poate cântări argumentele pro şi contra, nu are cum să judece gradul de realitate al unor scenarii, în condiţiile în care este dezinformat, manipulat, indus în eroare zi de zi.

Teama de a pierde Transilvania este o teamă reală. Pericolul, însă, nu este real. Din 1945 încoace, nici un guvern ungar, nici o personalitate politică responsabilă nu a revendicat schimbări teritoriale. Ungariei nu-i lipseşte o minoritate românească de 6 milioane de cetăţeni, un partid majoritar al românilor în Parlament şi în guvern desemnând primul ministru. Nici constelaţia politică mondială nu permite schimbarea hotarelor la ora actuală. Marile puteri democratice se împotrivesc hotărât unor asemenea încercări. Ce să mai vorbim de perspectivele nefaste pentru Ungaria ale unei intervenţii prin forţă, ea fiind inferioară din acest punct de vedere.

PDSR şi domnul Adrian Năstase nu pot face abstracţie de Europa. Vă aduc aminte că la alegerile din toamna anului 1996, domnul Ion Iliescu lansa în campania electorală sperietoarea Liniei Huntington, încercând să pună preferinţa masivă a electoratului din Transilvania pentru domnul Emil Constantinescu pe seama intenţei candidatului CDR de a satisface, după victoria electorală, pretinsa dorinţă a locuitorilor din Transilvania şi din Banat de a se desprinde de România, urmând aşa-zisa Linie Huntington. Că acest lucru nu s-a petrecut este de domeniul evidenţei, dar reluarea acestei idei este de domeniul absurdului.

Un lucru este evident: că nici problema minorităţilor etnice, foarte sensibile în cercurile politice occidentale, şi nici problema proprietăţii nu pot fi abordate în România în mod fundamental diferit faţă de linia rezoluţiilor Consiliului Europei, indiferent cine guvernează sau va guverna, fără ca rezultatul să nu fie izolarea României în Europa.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Garda Dezideriu şi se pregăteşte domnul deputat Aurelian Paul Alecu.

Domnul Becsek Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ziua de 23 oct.1956, studenţimea maghiară din Budapesta a organizat o demonstaţie paşnică în semn de solidaritate cu poporul polonez. La demonstraţie, însă, pe lângă studenţi, a participat marea parte a populaţiei din capitala maghiară, cerând o democraţie reală. În faţa Parlamentului, peste 200 000 de oameni au aşteptat cuvântarea lui Imre Nagy, alţii au dărâmat statuia lui Stalin din piaţa unde, până atunci, aveau loc defilările, iar o a treia coloană, în faţa Radioului, a solicitat transmiterea în direct a revendicărilor. După ce oamenii serviciului securităţii statului au deschis focul asupra demonstranţilor care se pregăteau să ocupe Radioul, a izbucnit insurecţia armată. Insurgenţii, în majoritatea lor tineri budapestani, nu s-au retras la apariţia coloanelor de tancuri sovietice pe data de 24 oct., ci au intrat în lupte cu ele. În ziua de 25 oct, în faţa Parlamentului s-a deschis focul asupra demonstranţilor neînarmaţi, ajungându-se la un adevărat măcel. În mai multe oraşe din provincie, rafalele de arme au răpus viaţa a sute de oameni.

Sub presiunea evenimentelor, secretarul general de atunci al Partidului Unic, Erno Gere era nevoit să-şi dea demisia, succesorul său în această funcţie devenea Janos Kadar. În ziua de 27 oct.1956 s-a format noul guvern condus de Imre Nagy din care au făcut parte şi două personalităţi ale Partidului Micilor Agrarieni care şi-a reînceput activitatea. Noua conducere a apreciat evenimentele din Ungaria ca o mişcare naţională democtatică şi a acceptat majoritatea revendicărilor revoluţionare. Deci, după 28 oct., trupele sovietice s-au retras din Budapesta, totuşi în perioada zilelor 30 oct. şi 1 nov. existau mai multe semne care prevesteau o nouă intervenţie a armatei sovietice.

Presiunea politică de la Moscova devenea tot mai puternică, aşa încât primul ministru al Ungariei revoluţionare era pus în faţa unei decizii istorice. Imre Nagy a ales acceptarea revendicărilor populare. În ziua de 1 nov. s-a declarat ieşirea Ungariei din Tratatul de la Varşovia şi neutralitatea ţării. Prin alegerea sa istorică, Imre Nagy s-a opus intereselor şi dogmelor propriului partid comunist şi ale mişcării comuniste internaţionale conduse de sovietici. Ca răspuns, în seara zilei de 1 nov. Kadar Janos s-a deplasat la Ambasada Sovietică de unde a plecat la Moscova. Aici, în zilele de 2-3 nov. s-a format un nou guvern comunist contrarevoluţionar, care s-a instalat cu ajutorul armatei sovietice la data de 4 nov. Rezistenţa insurgenţilor care se apărau cu un eroism ieşit din comun a fost zdruncinat în câteva zile. Grevele politice, luptele răzleţe de ariergardă au continuat însă până la începutul anului 1957. Acestea însă n-au reuşit să schimbe un fapt deja împlinit. Revoluţia maghiară eşuase.

Mişcările din Ungaria au conştientizat şi în România necesitatea luptei anticomuniste, aşa încât şi în ţara noastră aveau loc mişcări studenţeşti care au fost înăbuşite cu cruzime de aparatul represiv. Revoluţia maghiară a reprezentat prima breşă creată în sistemul comunist şi fără aceste evenimente nu se putea ajunge la desfiinţarea regimului totalitar.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Aurelian Paul Alecu şi se pregăteşte doamna deputat Carmen Dumitriu. Este aici, da?

Domnul Aurelian Paul Alecu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este un lucru mai decât recunoscut de toţi cei care suntem într-un fel sau altul implicaţi în viaţa social politică, economică a ţării, că sunt foarte puţin românii care nu sunt mândri de ceea ce se numeşte trecutul lor istoric. Şi când vorbesc de trecutul istoric al României, şi eu, şi ceilalţi ne întoarcem privirile în urmă până la Decebal, trecem prin tot ceea ce au fost evenimente regionale, globale, locale în ţara noastră, la vecini sau mai departe şi nu putem trece peste luptele împotriva jugului otoman, fenomene de eliberare din perioada 1840-1848 Revoluţia franceză, Revolta lui Tudor, războaiele napoleoniene, dezmembrarea imperiilor habsburgic şi austro-ungar. Mai recent instaurarea dictaturii proletariatului, războaiele mondiale, iar în ultimul timp, eliminarea ideologiilor totalitare comuniste sau extremiste din spectrul politic românesc prin litera şi spiritul Constituţiei din 1991.

În acest context de istorie, care însumează 2000 de ani, a poporului, spiritului şi naţiunii române, cred că sunt îndreptăţit să cred şi să cred că şi dumneavoastră credeţi că sărbătorirea Zilei Naţionale a României la 1 Decembrie 1999 are o încărcătură simbolică, istorică şi politică deosebită pentru evoluţia viitoare a naţiunii române. Exemplul marilor raţiuni ale umanităţii, care niciodată nu s-au dezis de trecutul lor istoric, învăţând din greşelile sau excesele de care nu au fost scutite, exemplul pe care acum, în aceste zile, ni-l oferă naţiunea bulgară care, prin Hotărârea Curţii Constituţionale, a decis retrocedarea unor bunuri către moştenitorii fostei case domnitoare, precum şi decizia prin care Simeon, urmaşul foştilor ţari ai Bulgariei a hotărât să doneze statului bulgar 1800 ha de pădure, parcul fostului palat regal de 60 de ha către municipalitatea Sofia, înfiinţarea unor universităţi sau aşezămninte culturale în cele două palate care i-au fost restituite, rămânerea în patrimoniul statului bulgar a celor două reşedinţe guvernamentale care sunt parte integrantă din istoria poporului vecin şi prieten, ar trebui să determine clasa politică românească de azi să înţeleagă faptul că acum, la trecerea dintre milenii, invitarea lui Mihai I al României în Parlamentul României ca invitat oficial este un gest de minimă politeţe şi maximă responsabilitate pentru spiritul conciliant şi generos pe care îl dorim, dacă îl dorim, dominant în evoluţia viitoare a naţiunii şi poporului român.

În acest context şi în acest spirit, declar că hotărârea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor de a amâna discutarea în plen a proiectului de hotărâre susţinut de 53 de deputaţi, solicitându-se puncte de vedere ale Preşedinţiei, Senatului sau Guvernului Român, denotă o neîntemeiată ezitare politică şi o nejustificată fugă de o decizie politică în una din cele două Camere legislative distincte şi independente ale Parlamentului Român, cu atât mai mult cu cât un asemenea gest are un conţinut mai mult simbolic şi nu poate influenţa în nici un fel starea de fapt din România, consfinţită prin acte de voinţă politică ce aparţin poporului român.

O decizie în această problemă, luată în Camera Deputaţilor, ar demonstra faptul că trăim într-o societate democratică, în care nu operăm cu unanimităţi, ci cu majorităţi calificate reprezentative şi reprezentate constituţional, prin acte de voinţă politică care trebuie respectate şi acceptate de toţi. Solicit, deci, discutarea în plenul Camera Deputaţilor a proiectului de Hotărâre semnat de 53 de deputaţi, membri a 3 grupuri parlamentare şi 3 independenţi.

Închei, aducându-vă în memorie definiţia pe care un gânditor american a dat-o cuvântului acasă. Spune acest om: "Acasă este locul în care, dacă doreşti să revii, cei care sunt acolo sunt obligaţi să te primească". Lăsaţi-l, domnilor parlamentari, pe Mihai I să vină acasă, deoarece el a fost, este şi va fi membru al familiei poporului român, iar casa lui este România.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Carmen Dumitriu. Se pregăteşte domnul deputat Ilie Neacşu.

Vă rog, păstraţi liniştea în sală.

Aveţi cuvântul, doamnă.

Doamna Carmen Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este trist să constaţi că în România există, la 10 ani de la Revoluţia Română, partide cu serioase limite ale democraţiei. Viaţa politică a majorităţii parlamentare actuale este împărţită în forme democratice şi un conţinut care este doar parţial legat de acestea. În acest fel, Parlamentul nu va reuşi să şteargă imaginea celei mai puţin respectate instituţii publice a ţării, pentru că anumiţi deputaţi ai puterii nu vor reuşi să depăşească o recentă istorie de ineficienţă, favoritisme, blocaj în dialogul legislativ.

Un climat moral reînnoit al Parlamentului nu poate fi realizat prin modelul politic al contractului social lipsit de clauze importante de autoritate morală. Un astfel de model politic îl reprezintă şi deputatul P.N.Ţ.C.D. Berciu Ion, preşedintele Comisiei pentru sănătate şi familie a Camerei Deputaţilor, care cumulează ilegal şi desfăşoară în prezent următoarele activităţi: activitatea administrativă remunerată ce derivă din funcţia de secretar general al Colegiului medicilor, activitate rezultată din norma didactică ce o deţine la Institutul de Medicină Bucureşti, ore de tratament la un foarte central cabinet de stomatologie, pe care intenţionează să-l cumpere, şi nu în ultimul rând, este şi solicitantul unei cereri de ocupare a postului de director al Institutului de perfecţionare a medicilor, urmând să se ocupe de organizarea rezidenţiatului din ianuarie 2000.

Să ne amintim celebrul rezidenţiat de acum trei ani pentru a-i înţelege intenţia. O întrebare de bun simţ se impune. Ce fel de parlamentar mai poate fi atât de ocupatul domn Berciu Ion?
P.D.S.R. consideră că prin cumulul de activităţi, domnul deputat creează un conflict de interese între activitatea legislativă şi cea executivă, incompatibilităţi evidenţiate din punct de vedere legal, şi nu în ultimul rând, creează o reducere a timpului şi a energiei pe care parlamentarul le dedică acivităţii oficiale. Or, în noua majoritate parlamentară din care domnia sa face parte trebuie să facă dovada unei discipline şi conduceri hotărâte menite să eficientizeze Parlamentul şi să-şi consolideze autoritatea morală. Liderii acestei puteri parlamentare trebuie să dea un exemplu pozitiv prin propriul lor comportament, să impună noi standarde profesionale chiar şi în propriile lor partide.

P.D.S.R. susţine că îmbunătăţirea statutului parlamentarului este o chestiune de voinţă, de angajare şi responsabilitate care trebuie să realizeze o aderare la regulile constituţionale fundamentale, să dezvolte o etică a respectării legii şi să proiecteze o atitudine clară că statul de drept este deasupra intereselor personale. Din situaţia în care se află domnul Berciu Ion rezultă că educaţia politică în domeniul statului de drept nu poate fi realizată de asemenea exponenţi şi va rămâne veşnic o încercare eşuată.

Cultura politică a unor asemenea parlamentari este un colaj de diferite elemente ce cuprind un import mozaicat al unor modele occidentale şi a celor din trecut şi multe improvizaţii ale defectelor tranziţiei. P.D.S.R. este de părere că toate aceste comportamente slăbesc autoritatea statului, alterează judecata morală, cultivă neîncrederea populaţiei în instituţiile statului şi valorilor sociale şi reclamă un individ neadaptabil la rigorile legii.

Domnule Berciu, ce reprezentaţi în Parlamentul României?

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ilie Neacşu. Se pregăteşte domnul deputat Nicolae Ionescu.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nimeni nu se mai îndoieşte astăzi de faptul că cei mai mulţi reprezentanţi ai actualei puteri acţionează premeditat împotriva intereselor României. Privatizările cu cântec, închiderea unor societăţi industriale şi agricole în urma unor ordine dinafară, falimentul sistemului bancar, creşterea aberantă a preţurilor, abandonarea sectorului de investiţii, neglijarea unor domenii de importanţă vitală pentru orice stat, precum apărarea, siguranţa naţională, sănătatea, învăţământul, agricultura, reprezintă acţiuni gândite de actualii guvernanţi şi nu gesturi minore, inconştiente. Şi chiar de ar fi aşa, reprezentanţii algoritmului sunt la fel de vinovaţi.
Disperaţi că le fuge nisipul de sub pantofii de lac şi de sub cauciucurile autoturismelor ministeriale, colaboratorii domnului Radu Vasile se întrec în acţiunea de sabotare şi falimentare a economiei româneşti.

Recent, a fost schimbată întreaga conducere a Societăţii Naţionale a Petrolului. Pentru necunoscători menţionez că S.N.P. este cea mai mare companie de profil din estul Europei şi a doua sau a treia de pe bătrânul nostru continent. Are un patrimoniu de 18.000 de miliarde lei şi o cifră de afaceri de 37.000 de miliarde de lei anual. Societatea Naţională de Petrol înseamnă extracţie de petrol şi gaze de sondă, prelucrarea ţiţeiului în rafinăriile proprii şi comercializarea produselor petroliere prin staţii şi depozite proprii. Ei, bine, stimaţi colegi, acest imperiu economic, a cărui cifră de afaceri se apropie de jumătatea bugetului României a fost dat pe mâna unui geolog, Bogdan P.Popescu, fugit în Elveţia în 1979, un individ fără credibilitate dar cu pile la Palatul Cotroceni şi la ministrul industriilor, Radu Berceanu. Fiind geolog de meserie, era normal să fie sprijinit de filiera de specialitate a Palatului Cotroceni, Emil Constantinescu, Teodor Orăşianu, consilier personal al preşedintelui, şi Dan Căpăţână, de asemenea, consilier prezidenţial. Prins cu afaceri necurate, ministrul P.D., Radu Berceanu, a fost uşor şantajat de vulpoii de la Cotroceni, deţinătorii celor mai importante şi complete informaţii din sectorul corupţiei. Pentru că nu şi-a putut scoate cazierul de la poliţie, nefiind cetăţean român decât de câteva zile, neavând domiciliul în România, Bogdan B.Popescu, noul preşedinte al S.N.P., şi-a completat dosarul cu o declaraţie pe propria răspundere de parcă ar fi emirul Kuweitului, parafată la unul din notariatele de pe malurile Dâmboviţei.

Două sunt scopurile urmărite de echipa care l-a propulsat pe acest neavenit în fruntea S.N.P.: vânzarea a 37 la sută din acţiunile societăţii până la sfârşitul lunii decembrie anul curent şi cunoaşterea tuturor secretelor legate de bogăţiile subsolului românesc. Întrebări pot fi puse cu duiumul şi Preşedinţiei şi Guvernului şi conducerii P.D., partid care nu poartă vina pentru lăcomia unor reprezentanţi ai acestuia în Guvern, dar cu siguranţă răspunsurile se vor lăsa aşteptate sau vor fi făcute ca de obicei pentru a muşamaliza totul.

Ceea ce nu reuşim noi să descifrăm la această oră este motivul pentru care P.D. a renunţat la Nicolae Stăiculescu, un om apreciat în partid, în favoarea unui individ despre care nici serviciile de informaţii nu ştiu prea multe lucruri. Pentru că aducerea doamnei Florica Nedelcu, membru al P.D., fost director la PECO Teleorman, pe postul de director general al Direcţiei comerciale în S.N.P., şi care îl va înlocui cât de curând pe Ion Popa, actualmente director executiv, nu mi se pare o motivaţie şi o mutare avantajoasă pentru social-democraţii domnului Petre Roman. Dar pentru că S.N.P. nu este un simplu aprozar din Piaţa Sudului, şi pentru că tot acest caz este cusut cu aţă albă pe fond negru, solicit intervenţia Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie în elucidarea acestei afaceri.

Dacă procurorul general nu dovedeşte receptivitate maximă în acest caz, eu cred că acesta poate fi anchetat ca orice cetăţean pentru favorizarea infractorilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Ionescu. Se pregăteşte doamna deputat Lia Galic.

Domnul Nicolae Ionescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă supun atenţiei o serie de consideraţii transmise de oamenii din Argeş referitoare la punerea pe butuci a industriei forestiere şi la acţiunile antibiserică ortodoxă ale unor primari creştini-democraţi din Argeş.

Iată despre ce este vorba: direcţiile silvice au majorat cu 100 la 200% preţurile de pornire la licitaţiile de masă lemnoasă pentru anul 2000, faţă de cele care au existat pentru anul 1999, fără să existe o justificare ştiinţifică. În preţurile de pornire la licitaţie au fost cuprinse influenţele din inflaţie. La masa lemnoasă nu există preţuri licitate sub preţul de pornire, toate fiind peste, şi acolo unde sunt mai mulţi agenţi economici care sunt atestaţi să exploateze, să valorifice masa lemnoasă dintr-o zonă, se ajunge la licitaţie la preţuri duble şi chiar triple faţă de preţurile de pornire. Direcţiile silvice nu fac nici-un fel de import ca să crească pădurea pe care o vând la licitaţie.

În România, conform legilor existente astăzi, vânzarea-cumpărarea de produse interne se face în lei şi nu în valută. Din masa lemnoasă exploatată, produsele principale se exportă sub diverse forme, maxim 20-25% din volum, restul se valorifică cu pierderi datorită în special preţului la masa lemnoasă şi transport, iar produsele secundare se valorifică în totalitate la intern. Ca atare, impunerea în contractele de vânzare-cumpărare de către direcţiile silvice a obligativităţilor prevederii facturării masei lemnoase în dolari la cursul zilei când se face facturarea, este practic abuz, care conduce la falimentarea agenţilor economici care lucrează în domeniul exploatării şi prelucrării lemnului.

Direcţiile silvice prevăd în contracte numai condiţiile restrictive unilaterale, fără să ţină seama de nici o părere a agenţilor economici care au licitat masa lemnoasă, ameninţând cu rezilierea contractatelor şi pierderea garanţiilor depuse pentru masa lemnoasă adjudecată la licitaţie.

Următoarea problemă ridicată se referă la monumentele de cultură, la aprobările pe care le emit diverse ministere, miniştri şi directori care semnează în locul lor în acte şi în răspunsuri la întrebări, inclusiv la parlamentari, în mod jignitor pentru un Parlament care ar trebui să controleze Guvernul.

În 5 martie 1999, prin H.G. 152 s-a dat o aşa-zisă decizie, "care să accentueze şi să valorifice importanţa naţională a siturilor şi a monumentelor aparţinând cultelor, contribuind şi astfel, la răspândirea spiritului creştinesc". Hotărârea de Guvern a fost aprobată pe baza acordului factorilor locali, prefect-primar. Aceştia sunt ambii creştini-democraţi. În Argeş. I-am întrebat atunci pe domnii miniştri Caramitru şi Noica, tot creştin-democraţi, cum, în necunoştinţă de cauză probabil, au dat aprobare pentru construirea unei biserici noi în faţa Mânăstirii Argeşului, la 50 de metri de această "minune a lumii", cum o numea călătorul Paul din Alep în secolul al XVI-lea. Se poate ridica o altă minune şi mai mare, sau se va ridica o bisericuţă care va pune în umbră marea ctitorie a lui Neagoe Basarab, unde pe lângă domnitor, este înmormântat şi regele Ferdinand, întregitoriul de ţară, monument ce se înalţă jalnic, splendid pus în evidenţă la capătul impresionantului Bulevard al Basarabului, lung de peste 1 km?

Acum, la Câmpulung Muscel, altă capitală a Ţării Româneşti, o altă gafă. Domnul ministru al culturii, domnul Caramitru, domnul ministru Noica, ştiu de aprobarea dată de cei din subordine, exemplu, domnul Dan Nicolae, pentru construcţia de case în zona medievală istorică, în spaţiul de lângă Biserica "Sf.Nicolae Popa Savu" din Câmpulung-Muscel? În caz că da, cum justifică acest lucru?

Construcţia s-a ridicat şi se ridică la 4,5 metri de zidul bisericii, iar acoperişul ajunge la turlele mici. Foştii comunişti, ateiştii de ieri, au dărâmat acolo o construcţie insalubră. Actualul primar, creştinul Butu Sorin, a eliberat în 5 august 1999 autorizaţia de construcţie a casei care va umbri biserica, monument istoric.

Senatul preoţesc al Muscelului întreabă prin noi, parlamentarii de Argeş, cine sunt atei şi comunişti? Cei care au pus biserica în lumină înainte de 1989 sau cei care dau aprobări acum pentru construcţii ilegale?

Dacă domnul ministru al culturii nu ştie de haosul din acest domeniu şi de ilegalităţile din ţară, este, şi mai justificată demisia sa cerută chiar şi de cei din coaliţia majoritară.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Lia Galic. Se pregăteşte domnul deputat Radu Liviu Bara.

Doamna Lia-Andreia Galic:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În perioada 7-8 octombrie anul curent, am participat la Conferinţa privind rolul parlamentelor în aplicarea Pactului de stabilitate în sud-estul Europei, conferinţă organizată de S.P.D. în noul sediu al Parlamentului german din Berlin, cu reprezentanţi din toate ţările membre ale Pactului: Bosnia-Herţegovina, Croaţia, Bulgaria, Albania, Macedonia, Iugoslavia şi România.

Ideile şi propunerile mai importante care s-au desprins ar fi următoarele: s-a pornit de la obiectivele declarate ale Pactului de stabilitate, respectiv asigurarea păcii şi stabilităţii în zonă, a întăririi şi dezvoltării cooperării statelor situate aici cu scopul legării ferme şi durabile a acestei regiuni în întreaga Europă. Participanţii au apreciat că în elaborarea şi punerea în practică a măsurilor de natură să consolideze stabilitatea în discuţie este necesar să se ţină seama de particularităţile zonei. S-a subliniat că Europa de Sud-Est, denumire mai potrivită decât cea de Balcani, are o istorie aparte: 500 de ani de ocupaţie otomană cu lupte neîntrerupte contra acestei dominaţii, cu o foarte scurtă perioadă cvasi-democratică după primul război mondial, şi apoi o jumătate de secol de dictatură comunistă.

Ceea ce s-a întâmplat în Bosnia şi Kosovo este în mare măsură rezultatul acestei dramatice istorii. După căderea comunismului şi tendinţa care constituie de fapt un imperativ de unificare a întregii Europe, se impune înainte de toate să fie prevenite stările de criză şi conflictuale căci ele pot periclita nu numai reforma în ţările sud-est europene, ci zone învecinate din ce în ce mai largi, inclusiv Europa Occidentală.

Aceasta este raţiunea care a determinat Germania să propună un Pact de stabilitate pentru Europa de Sud-Est, având trei dimensiuni: democratizarea, dezvoltarea economică şi securitatea. O evoluţie normală şi ireversibilă în aceste trei domenii aflate în strânsă interdependenţă va garanta în perspectivă stabilitatea în Europa de Sud-Est şi un nivel de viaţă decent.

Întrucât aplicarea Pactului este abia la început, ea fiind un proces îndelung şi anevoios, conferinţa de la Berlin a avut scopul de a depista căile şi modalităţile specifice parlamentelor ţărilor membre ale Pactului care să conducă la punerea în practică a acestuia. Între altele, s-a remarcat că dimensiunea securităţii are aspecte interne şi externe. Mai ales în privinţa securităţii interne, parlamentele pot avea un rol semnificativ prin legiferarea combaterii unor fenomene deosebit de periculoase: discriminarea etnică sau religioasă, posibil generator de conflicte violente, crima organizată, terorismul, corupţia, spălarea banilor, emigraţia ilegală. Nu este suficientă o bună legislaţie, stimaţi colegi. Este necesar ca ea să fie aplicată. Aceasta se realizează de către Executiv cu care Parlamentul trebuie să instituie un sistem de cooperare de o manieră strânsă şi permanentă.

Există o practică bine pusă la punct a parlamentelor occidentale în această materie care poate fi folositoare pentru parlamentele din sud-estul Europei.

Pentru atingerea obiectivelor menţionate din sfera securităţii, a democratizării şi dezvoltării economice, s-a propus, şi această propunere poate deveni o sarcină a Parlamentului nostru, înfiinţarea în statele membre ale Pactului a unor comisii parlamentare care să se ocupe în mod special de problemele aplicării eficiente a Pactului de stabilitate în sud-estul Europei.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Radu Liviu Bara. Se pregăteşte domnul deputat Dumitru Pâslaru.

Domnul Radu-Liviu Bara:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţiei mele de astăzi i-aş spune "Paradoxuri politice în lumina zilei".

Situaţia economică şi socială din România a devenit explozivă. Creşterea economică a divorţat şi de creşterea zero, alunecând spre o prăpastie în care s-ar putea să ne găsim sfârşitul. Cu toate acestea, voci cu aere de lideri din sânul puterii ne spun că nu este nimic alarmant, declinul economic e într-o relaţie de normalitate deoarece ceea ce se prăbuşeşte pe plan economic nu este decât putregaiul comunist al economiei centralizate şi cu cât acesta se extermină mai repede prin mecanismele economiei de piaţă, cu atât o s-o ducem mai bine.

Până în prezent, niciunde în lume nu s-a apreciat că descreşterea economică este un bine naţional. În schimb, la noi în România, speranţele coaliţiei aflate la putere se leagă de o asemenea cădere economică în pofida faptului că nimeni în această ţară nu doreşte să trăiască mai rău decât a trăit până acum. Paradoxul real rezidă în faptul că actuala coaliţie îşi propune să adere la Uniunea Europeană, uniune care însă nu ne primeşte în rândurile sale fără o creştere economică reală.

Ceea ce este interesant este însă faptul că reprezentanţii puterii privesc cu nonşalanţă degradarea nivelului de trai, cufundarea unei mari categorii sociale într-o mocirlă socială fără precedent, debusolarea categoriilor sociale defavorizate, sărăcirea fără precedent a marii majorităţi a populaţiei, instaurarea confuziei sociale şi anomiei în special prin creşterea infracţionalităţii.

O altă situaţie paradoxală ne-o prezintă manualul de istorie pentru clasa a XII-a apărut la Editura Sigma. Acest manual a atras serioase critici din partea unor specialişti experimentaţi, a unor reprezentanţi de seamă ai societăţii civile, ai mass-media. În contradicţie cu aceasta, Ministerul Educaţiei Naţionale laudă acest manual, situându-l în categoria gândirii europene alternative şi progresiste, dătătoare de speranţe pentru raţionalitate, toleranţă şi umanism.

Ceea ce este cu totul şi cu totul strigător la cer în acest tip de discurs al puterii este faptul că se uită obiectul acestui manual - istoria României. De ce se predă oare în clasa a XII-a istoria României? Pentru a se spune elevilor că nu avem istorie? Pentru a li se inocula sentimentul de frustrare naţională? Pentru a se oficializa atacurile la identitatea naţională? Mai simplu mi se pare că pentru actualii guvernanţi, patriotismul şi mândria naţională sunt rămăşiţe ale trecutului, lucru ce trebuie aruncat în lada de gunoi a istoriei.

Din rândul paradoxurilor de azi nu poate lipsi şi recentul Congres al Uniunii Forţelor de Dreapta care şi-a pus pe stindard lozinca eliminării forţelor de stânga din competiţia electorală pentru că, vezi Doamne, România nu are nici-o şansă în Europa decât dacă este dreptace. Acest partid alcătuit din firimituri de imaginaţie nu vrea şi nici nu poate să vadă Europa care ne critică este o Europă de stânga şi că foarte greu şi-ar face loc printre membrii ei o uniune pe care nici poporul român n-o primeşte în rândurile sale: Uniunea Forţelor de Dreapta. Acestora din urmă trebuie să le spunem că dreapta de astăzi din România este o punte a prăbuşirilor economice, sociale şi culturale. Dincolo de ea o nouă dreaptă nu mai are loc pe podium, locul ei fiind doar în abisurile deschise din actuala coaliţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dumitru Pâslaru.

Domnul Dumitru Pâslaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În cele trei minute aş dori să vă prezint două scurte declaraţii şi un drept la replică.

Negru de invidie pe succesul Conferinţei Naţionale a unui P.D.S.R. cotat la zi cu 37% şi incomparabil cu nesemnificativul 5% al P.N.Ţ.C.D., domnul Remus Opriş, după lectura frenetică a manualului de istorie alternativă de la Cluj, capătă gustul comparaţiilor riscate. Dar decât să-l asemene pe domnul Iliescu, preşedintele P.D.S.R., cu Mircea cel Bătrân sau "Geniul carpatin", mai bine şi-ar compara liderii propriei coaliţiei cu Ramses sau Frantz Iosef.

Pe de altă parte, cât despre ceasurile istoriei pe care P.D.S.R. le-ar da înapoi, reluarea reformei stopate în 1997 de puterea reacţionară C.D.R.-P.D.-U.D.M.R., nu va însemna nicidecum restituirea in integrum a realităţii româneşti interbelice, pe care programatic o urmăresc partidele istorice şi cărora domnul Opriş le este purtător de cuvânt.

În sfârşit, înainte de a vedea gunoiul de sub covorul P.D.S.R., cum se exprimă, Convenţia Democratică ar face bine să accepte propunerea P.D. de anchetare a miniştrilor ţărănişti pentru a elimina astfel definitiv partea putredă din covorul de la Palatul Victoria.

În al doilea rând, din câtă istorie cunoaşte domnul Emil Constantinescu, m-am convins cu ani în urmă, când în campania electorală, mergând la Ruginoasa cu ocaua mică a unei proclamaţii către ţărani, s-a reculesc la mormântul lui Alexandru Ioan Cuza. Pietrele tombale respective trebuie să fi sensibilizat trăirile viitorului preşedinte al României doar pentru valoarea lor geologică, fiindcă mormântul marelui domnitor nu se află la Ruginoasa, ci la Iaşi. Săptămâna trecută, însă, mergând chiar la Iaşi, domnul Constantinescu a ocolit cu grijă amintirea lui Cuza pe care a folosit-o fraudulos în campania electorală din 1996 şi s-a oprit de astă dată la umbra lui Mircea cel Mare.

Referindu-se la manualul de istorie editat de Editura Sigma, domnul profesor apreciază în faţa studenţilor că cei care îl critică sunt nişte rataţi, sunt aceia care sub comunism au falsificat istoria impunând, de exemplu, denumirea de Mircea cel Mare în locul celei corecte, crede domnia sa, de Mircea cel Bătrân.

Lăsând la o parte faptul că titulatura de "cel Bătrân", pe care domnul Constantinescu o consideră legitimă, a fost impusă după 1944 chiar de către Roller, grav mi se par următoarele: că o personalitate politică aflată în postura de a crea istorie prin faptele şi deciziile sale, are neclarităţi majore cu privire la istoria neamului la care trebuie să se racordeze. Ca subiect al unei istorii care se sintetizează tensionat, uneori dramatic, dar totdeauna cu gravitate, domnul preşedinte manifestă gustul îndoielnic pentru o istoriografie a deriziunii, a bagatelizării, a minimalizării tuturor personalităţilor şi actelor istorice.

În sfârşit, intolerabilă este atitudinea de dispreţ pe care un om de ştiinţă o afişează faţă de confraţi, faţă de ilustre nume din istoria contemporană, considerând probabil că evoluţia sa fulgerătoare de la lector la rector şi apoi preşedinte al României, echivalează cu realizarea ştiinţifică completă.

În legătură cu intervenţia colegului de mai înainte vis-a-vis de comunicarea domnului Adrian Năstase, aş vrea să spun că aceasta nu ar fost motivată nicidecum de semidoctism şi instincte primare, ci de pericolul iminenţei federalizării reale a României ca urmare a diminuării până la anulare a autorităţii instituţiilor statului în unele zone ale ţării şi jocurilor geopolitice care se experimentează peste capul naţiunilor mici şi mijlocii.

În al doilea rând, vă asigur: P.D.S.R. nu va duce România în C.S.I., ci o va duce în lume printr-o politică externă realistă, activă şi îndreptată spre toate azimuturile.

În sfârşit, P.D.S.R. nu conspiră pentru crearea unei reacţii viscerale a poporului faţă de actuala putere, pentru simplul fapt că această reacţie viscerală există şi este produsul guvernării dezastruoase a coaliţiei care a dus ţara la foame, la frig, la disperare şi la pierderea independenţei naţionale reale.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Cu aceasta, prima parte a şedinţei noastre, s-a încheiat.

Rog liderii de grupuri să dispună măsurile de cuviinţă pentru venirea în sală şi asigurarea cvorumului de lucru. O să-i rog pe domnii secretari să facă această verificare.

Deocamdată, vă informez că din totalul celor 343 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 264, 79 fiind absenţi şi din aceştia 22 participă la alte acţiuni parlamentare. Din cei 22, sunt 9 membri ai Guvernului şi mai sunt 6 în misiuni în străinătate şi 7 membri ai Comisiei comune permanente a Camerei şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, cărora Biroul permanent le-a acceptat ieşirea din cvorum astăzi, cu obligaţia însă de a participa la voturile finale care sunt programate astăzi la ora 11,30.

Cvorumul de lucru este de 172 minus 22 – 150 deputaţi. La ora actuală suntem în jur de 70 în sală. Vă rog să-i spuneţi domnului Popescu să aducă documentele necesare pentru un apel nominal.

Onoraţi colegi,

O să vă rog să vă ocupaţi locurile în sală. Rog liderii de grupuri să dea telefoane la grupuri, să vină şi ceilalţi colegi care, probabil că neatenţi, nu ştiu că noi am început lucrul aici în sală şi chiar dacă îi interesează mai puţin activitatea parlamentară, precum se vede, intrăm în ordinea de zi cu raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind soluţionarea conflictelor de muncă.

Comisia de mediere, întrunită în 13 octombrie, ne propune următoarele soluţii: la nr. curent 1, textul Camerei Deputaţilor.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. curent 2, tot textul Camerei Deputaţilor.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. curent 3, textul Camerei Deputaţilor.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. curent 4, tot textul Camerei Deputaţilor.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. curent 5, textul Camerei Deputaţilor.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. curent 6, textul Camerei Deputaţilor.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. curent 7, textul Camerei Deputaţilor.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. curent 8, textul Camerei Deputaţilor.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. curent 9, textul Camerei Deputaţilor.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. curent 10, textul Camerei Deputaţilor.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. curent 11, textul Camerei Deputaţilor.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Votul final asupra raportului – fac precizarea, este o lege organic㠖 împreună cu celelalte voturi finale, la ora 11,30.

Continuăm cu propunerea legislativă privind valorificarea în condiţii de eficienţă a fierului vechi, o lege ordinară. Ea este în procedură de urgenţă. O să rog biroul Comisiei pentru industrii, domnul deputat Bivolaru, iniţiatorul, domnul deputat Popescu Dan Ioan. Vă rog.

Rezultă că vom lucra numai pe raportul comisiei. Fiind vorba de o procedură de urgenţă, o să rog biroul comisiei să ne propună timpii de dezbatere.

Domnule deputat Bivolaru, vă rog.

Domnul Ioan Bivolaru:

Din partea comisiei, toată dezbaterea se propune să dureze şase minute, câte maxim două minute de amendament.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, 6 minute cu 2 minute.

Cei doi timpi vi-i supun spre aprobare.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate adoptat.

Trecem direct la dezbaterea propunerii legislative, deci lucrăm numai pe raport.

Titlul legii, la nr. curent 1.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 1, la nr. curent 2 din raport.

Intervenţii? Nu sunt. Prin intervenţii înţeleg amendamente respinse.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 2, la nr. curent 3. Nu au fost amendamente respinse.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. curent 4, un articol nou, art. 3.

Domnule deputat Acsinte Gaspar, înţeleg că este o chestiune de redactare. Vă rog.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Într-adevăr, este o chestiune de redactare şi propun iniţiatorului şi comisiei ca verbul "va decide" să fie înlocuită cu "va stabili". Adică, din punct de vedere juridic, terminologic, corect este "Direcţia generală a vămilor să stabilească birourile vamale" şi nu "să decidă".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, este o chestiune corectă juridic.

Cu această modificare, "stabili", în loc de "decide", nr. curent 4, art. 3.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Onoraţi colegi, este o lege ordinară şi o vom adopta împreună cu celelalte legi, tot la ora 11,30.

Rog cu ocazia aceasta liderii de grupuri să dispună măsurile necesare pentru asigurarea cvorumurilor.

Continuăm cu proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

La acest proiect de lege vă informez că iniţiatorul, respectiv Ministerul de Justiţie, nu poate să trimită astăzi nici un reprezentant aici, domnul ministru Stoica este plecat în străinătate, domnul secretar de stat Flavius Baias este la Consiliul Superior al Magistraturii, domnul secretar de stat Mocuţa este în teritoriu şi rugămintea domnului ministru a fost ca să participe la această dezbatere un reprezentant al conducerii ministerului şi ne roagă să amânăm dezbaterea pentru săptămâna viitoare, având în vedere că joi este o şedinţă de Guvern, ca să poată să participe pe banca iniţiatorului, aşa cum este normal.

Procedural, neputând să fie prezent iniţiatorul, vom trece la următorul proiect de lege.

Este vorba de proiectul de Hotărâre pentru constituirea Comisiei de anchetă a Camerei Deputaţilor pentru investigarea cauzelor care au produs dezechilibre ecologice majore, urmate de pierderi de vieţi omeneşti, generate de ploile torenţiale căzute în luna iunie a.c., în unele zone ale ţării.

Din partea iniţiatorului, domnul deputat Marian Ianculescu.

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Se prezintă Camerei Deputaţilor astăzi un proiect de Hotărâre pentru constituirea unei comisii a Camerei Deputaţilor, în vederea investigării cauzelor care au produs dezechilibre ecologice majore, urmate de pierderi de vieţi omeneşti, generate de ploile torenţiale căzute începând cu luna iunie încoace, până în luna octombrie.

Hotărârea iniţială a făcut referire la ploile torenţiale căzute în luna iunie, sperând că această iniţiativă legislativă va intra pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor în cursul lunii iunie.

Datorită faptului că au fost alte priorităţi la acea dată şi nu a fost posibil să fie inclusă în ordinea de zi, desigur că titlul hotărârii trebuie reactualizat, în sensul de a cuprinde şi lunile iulie şi august, în special, care au fost, într-adevăr, cu o frecvenţă foarte mare de ploi torenţiale şi acele ploi torenţiale au generat dezechilibre ecologice majore.

Această iniţiativă legislativă, vreau să specific din capul locului, nu se vrea să se constituie într-o comisie pur de anchetă, noi să ne transformăm în nişte anchetatori.

Această comisie a pornit de la dorinţa ca forul legislativ, ca Parlamentul României să sensibilizeze prin măsurile pe care le ia, factorii de decizie şi în special Executivul, de a lua toate măsurile de efectuare a lucrărilor, care pot să prevină şi să diminueze consecinţele catastrofale care pot avea asemenea dezechilibre ecologice. De altfel, aşa cum s-a întâmplat în cursul acestui an, din cauza acestor dezechilibre ecologice majore, au pierit foarte mulţi oameni şi, după părerea mea, marea majoritate a celor care au decedat, puteau să nu decedeze, dacă se luau măsurile din timp.

Eu nu vreau să incriminez o anumită perioadă de timp, în sensul de a incrimina ultima perioadă de trei ani de zile, pentru că aceste măsuri care trebuiau luate, ele vin din timp, ele vin din istorie şi noi nu mai putem să mai tărăgănăm situaţia existentă, în sensul de a diminua lucrările de investiţii, exact acolo unde sunt dezechilibre ecologice.

De aceea, scopul acestei iniţiative a fost, în urma investigaţiilor respective, să venim în faţa dumneavoastră, să vă propunem măsuri concrete de prevenire, în primul rând, şi de diminuare a efectelor catastrofale ale acestor dezechilibre ecologige. Şi acest lucru stă în putinţa omului.

De aceea, în tematică, am cuprins, după părerea mea, principalele aspecte care stau în mâna omului, măsurile respective, dacă se iau, să fie menite să prevină şi să diminueze efectele dezechilibrelor ecologice.

La aceste măsuri pe care le-am propus, bineînţeles, la propunerile dumneavoastră se pot adăuga şi alte măsuri, de altfel, în tematica hotărârii am lăsat spaţiu liber pentru a cuprinde şi alte măsuri care pot să concure la diminuarea acestor dezastre. Printre acestea, cu implicaţiile cele mai mari, după părerea noastră, sunt următoarele: existenţa unui procent de împădurire cât mai ridicat, în asemenea zone cu un echilibru ecologic labil, în special în zonele de dealuri şi munte, dar în special în zonele de dealuri, acolo unde, deja procentul de împădurire este cu mult sub cel optim.

Iată, de aici pot să decurgă nişte măsuri pe care să le ia Parlamentul, într-o iniţiativă legislativă, pentru a se asigura împădurirea terenurilor degradate, pentru a se asigura conservarea pădurilor, în felul acesta să nu se mai efectueze defrişări rase în zonele respective şi aşa mai departe.

O altă măsură care stă tot în putinţa omului, este cea legată de corectarea torenţilor. Dacă exista corectarea torentului din spatele barajului din Retezat, părerea mea este că nu aveam de-a face cu pierderile de vieţi omeneşti respective. Deci, acest lucru nu a fost efectuat şi stătea în putinţa noastră să îl efectuăm, indiferent în ce perioadă. Nu mă refer la o anumită perioadă, nu incriminez pe nimeni, dar trebuia efectuat.

De asemenea, o altă măsură care stătea în mâna omului era legată dau tot acel exemplu de la Râul de Mori – de acel complex în care locuiau oameni, era un complex social, în spatele lui era muntele, deci cu siguranţă trebuia, cu certitudine trebuia să fie executat un zid de sprijin acolo. Nici acest zid de sprijin nu a fost efectuat.

Iată, v-am dat numai câteva exemple care stau în puterea omului, pentru a preveni şi pentru a diminua efectele catastrofale ale unor asemenea dezastre ecologice.

De asemenea, stă tot în puterea omului de a lua măsuri de regularizare a cursurilor de apă, pentru ca apele care provin din ploi torenţiale să aibă o curgere liberă, în felul acesta să nu se producă inundaţiile respective, dacă există regularizarea cursurilor de apă respective. Şi acest lucru stă tot în putinţa omului.

De asemenea, există la nivel guvernamental o comisie care se ocupă cu prevenirea şi combaterea dezastrelor, special instituită printr-o hotărâre de Guvern. Să vedem ce ar trebui să mai adăugăm la acea hotărâre de Guvern, ca măsuri, pentru ca această comisie să funcţioneze aşa cum trebuie.

De aceea, am simţit necesitatea, stimaţi colegi, ca Parlamentul României să nu fie indiferent la ceea ce s-a întâmplat în anul 1999 în ţara noastră, unde au murit foarte mulţi oameni, şi ca noi să luăm aceste măsuri pentru anii următori, pentru că, cu certitudine, vor mai fi asemenea fenomene meteorologice, vor mai exista perturbări climatice. Nu discut de cauzele generării acestor perturbări climatice, pot fi şi ele nominalizate, nu insist, nu este cazul în cadrul acestei comisii de investigare, dar, cu certitudine, asemenea ploi torenţiale, asemenea averse de ploaie vor mai fi, în perspectivă, în România şi chiar probabil şi anul viitor.

De aceea, este imperios necesar ca noi, prin măsurile pe care le vom propune în urma acestei comisii de investigare a cauzelor respective, să punem pe masa Executivului propuneri certe, bine documentate, care să fie luate foarte serios şi trecut la executarea lucrărilor respective.

Domnule preşedinte,

Ţin să vă mulţumesc. Ştiţi, există o vorbă românească, că mai bine mai târziu decât niciodată.

Desigur, dacă noi luam măsura să funcţioneze această comisie de investigare a acestor cauze care au produs dezechilibrele ecologice, la sfârşitul lunii iunie, în ultima zi parlamentară, vă spun că era foarte bine. Dar, este bine şi acum şi eu ţin să vă mulţumesc, domnule preşedinte, că aţi fost receptiv la această solicitare a noastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Înainte de a continua dezbaterile vreau să vă anunţ că într-una din loje se află domnul David Funderburk, membru al Congresului Statelor Unite ale Americii şi fost ambasador în România al Statelor Unite ale Americii. (Aplauze).

O să vă rog să-mi permiteţi să îmi dau cuvântul de la microfon, după care o să vă dau cuvântul, în continuare, celorlalţi care doriţi să luaţi cuvântul pe marginea acestei propuneri de hotărâri, făcută de domnul deputat Marian Ianculescu şi Grupul P.D.S.R. (Coboară din loja rezervată preşedintelui de şedinţă, la tribună).

Onoraţi colegi,

Sigur, poate nu este foarte bine procedural ca un preşedinte de şedinţă să-şi dea cuvântul, ţin, însă, să vă spun că am avut o serie de discuţii cu domnul deputat Ianculescu, iniţiatorul acestei comisii, şi vreau să vă spun că eu consider că este bine ca această comisie să fie instituită, însă nu ca o comisie de anchetă, ci ca o comisie care să cerceteze cauzele reale care au dus la dezechilibrele ecologice majore, care, evident, au avut drept consecinţă nu numai ploile torenţiale din anul acesta, din anii trecuţi, dar care sunt generatoarele valurilor de căldură abătute asupra acestei zone a Europei, în ultimii ani de zile şi care, probabil că sunt legate, aşa cum, în fine, spun diverşii specialişti în domeniu, de o serie de fenomene globale, naturale, ale căror cauze, evident, sunt mai greu de elucidat de către o comisie a Parlamentului României.

Această comisie, însă, ar trebui să aibă rolul – şi acest rol eu personal îl voi susţine - ca să conştientizeze Guvernul, Parlamentul, ministerele de resort că asemenea fenomene sunt inevitabile pe o perioadă mai lungă de timp, de mai mulţi ani, să se ia măsurile necesare ca efectele lor, care pot să ducă până la sfârşit chiar la pierderi omeneşti, cum a fost cazul în acest an, să fie diminuate prin nişte măsuri practice, care ne stau la îndemână, în aşa fel încât, chiar în condiţiile în care fenomenele se vor repeta şi este foarte probabil ca acest lucru să se întâmple, noi să putem să spunem că în România s-au luat măsurile respective pentru limitarea acestor dezastre şi a efectelor care pot să ducă la pierderi omeneşti.

Este motivul pentru care eu voi susţine această comisie, dar nu ca o comisie de anchetă, ci ca o comisie care să cerceteze cauzele, să propună soluţii practice şi cred că acest lucru este necesar.

Fac precizarea că nu numai în România, în toată Europa, în ultimii ani de zile au fost ploi torenţiale, au fost revărsările unor râuri şi ale unor fluvii care au produs mari, enorme pagube. În toată Europa au fost călduri foarte mari care au adus şi ele la rândul lor pagube agriculturii şi economiei altor ţări, nu numai în România. Or, asemenea fenomene, fiind la nivel planetar, la nivel continental, probabil că noi nu vom putea să le stăvilim, dar măcar efectele dezastruoase ale acestor fenomene să încercăm să le determinăm şi să le găsim nişte rezolvări, în aşa fel încât să putem să dăm Guvernului, să dăm ministerelor care sunt abilitate, posibilitatea să ia măsurile care trebuie pentru limitarea lor.

Eu vă mulţumesc şi sper ca în acest sens să putem scoate un rezultat din această comisie, am discutat şi cu iniţiatorul, la care este necesar să participe specialiştii institutelor de specialitate din România, inclusiv cele ale Academiei, fiind vorba de o chestiune extrem de complexă şi căreia, evident, eu cred că putem să-i găsim o rezolvare.

Vă mulţumesc.

Domnule deputat Ioniţă, aveţi cuvântul.

Se pregăteşte domnul deputat Popescu.

Domnul Mihail Gabriel Ioniţă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu aş vrea să pun problema, în primul rând, din punct de vedere formal, procedural. Atât din cuvântul colegului Ianculescu, iniţiatorul acestui proiect de hotărâre, cât şi din cuvântul dumneavoastră am înţeles că se va propune Parlamentului României formarea unei comisii care nu este anchetă, este de altceva şi voi vorbi după aceea despre asta.

Dacă nu este de anchetă, după câte cunosc eu, Regulamentul de funcţionare a Camerei Deputaţilor nu instituie posibilitatea formării unei altfel de comisii. Deci, sunt comisiile permanente, care funcţionează conform regulamentului şi există posibilitatea regulamentară de a se forma şi altfel de comisii, care sunt de anchetă. Dacă nu este comisia de anchetă, întrebarea pe care o pun iniţiatorului: de ce este această comisie?

Având în vedere argumentele pe care iniţiatorul le-a adus, sunt nişte argumente de ordin tehnic, după părerea mea, regularizarea cursurilor unor râuri, ape curgătoare, construirea unor ziduri de protecţie, părerea mea este că acestea sunt nişte lucruri care ţin de activitatea unor specialişti în domeniu şi nu de activitatea Parlamentului României. Eventual, s-ar putea atrage atenţia Guvernului României, Executivului, să întreprindă ceva în această direcţie sau Parlamentul României să producă o propunere legislativă care să reglementeze domeniul.

Deci, efectiv, nu văd rostul formării unei comisii care se spune că n-ar fi de anchetă, ar fi de altceva. Eventual, poate ar trebui formată o echipă de specialişti care să-şi spună părerea şi de pe urma unui raport, al unei astfel de comisii, să se facă un proiect legislativ care să reglementeze domeniul.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Popescu-Bejat.

Domnul Ştefan Marian Bejat-Popescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Problematica ridicată prin iniţiativa domnului deputat Ianculescu este extrem de importantă şi cred că dezbaterile care au avut loc, la vremea respectivă, în presa română au adus suficiente informaţii pentru susţinerea instituirii unei asemenea comisii, care să stabilească multiplele cauze care au condus la asemenea evenimente, pe de o parte. Şi, prin extensie, să stabilească, la nivelul ţării, zonele, suprafeţele care sunt cele mai susceptibile pentru a fi afectate de asemenea fenomene naturale. Relieful ţării noastre este constituit de aşa manieră încât atât energia de relief, cât şi structura mineralogică permit prezenţa şi dezvoltarea unor fenomene extrem de grave.

În ceea ce priveşte caracterul de anchetă al acestei comisii, acesta poate să fie discutabil. În sensul că se pot găsi în Parlamentul României suficienţi specialişti în materie, care să facă un studiu al condiţiilor care au favorizat asemenea evenimente. Şi, totodată, să sugerăm instituţiilor de resort, inclusiv Guvernului şi ministerelor care au asemenea sarcini, să dispună nişte măsuri care să reducă, pe cât posibil, din efectele dezastroase ale fenomenelor respective.

Trebuie să fim de acord cu toţii că dacă aveam o avertizare referitoare la zona Retezat cu una-două-trei zile înainte şi, pe această informare, am fi făcut evacuarea oamenilor din cabanele respective, nu am fi înregistrat pierderile umane pe care le cunoaştem.

De aceea, eu şi partidul meu, Partidul Democrat, susţinem constituirea acestei comisii. Bineînţeles că fiecare grup parlamentar dispune de oamenii necesari, cu pregătire de specialitate, pentru a-şi aduce contribuţia la dezvoltarea unei asemenea investigaţii. Şi, în afară de această chestiune, îi amintesc colegului meu care a vorbit anterior că avem şi posibilitatea de a solicita şi de a mobiliza anumiţi specialişti din sectoare de specialitate, care să vină în sprijinul nostru, pentru a conduce la nişte investigaţii corespunzătoare şi la nişte concluzii pe măsură. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Matei şi domnul deputat Acsinte Gaspar, după aceea.

Domnul Ion Lucian Matei:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Problema pusă acum în discuţie este o problemă deosebit de complexă. Şi eu am luat cuvântul acum în calitatea mea dublă, să mă exprim astfel: de meseriaş şi aceea de deputat.

De fapt, ceea ce punem noi acum în discuţie este existenţa acestor calamităţi şi posibilitatea ca noi să reducem riscul apariţiei lor. Şi, în aceeaşi manieră, punem în discuţie posibilitatea prin care Parlamentul poate să intervină în acest subiect deosebit de delicat.

Sigur că dacă este să iau în discuţie calamităţile care afectează teritoriul României – şi vorbesc acum ca geolog, ar trebui să ţinem cont de trei lucruri esenţiale, şi anume, că acestea sunt: în primul rând, inundaţiile; în al doilea rând, alunecările de teren; în al treilea rând, sunt seismele. Teritoriul României este, de bună seamă, într-adevăr, facil pentru producerea acestor lucruri.

Dar, acum, nu putem crea o comisie de anchetă, cum bine s-a spus. Să creăm o comisie care să investigheze aceste fenomene este foarte greu, rolul nostru este cel legislativ, nu cel de a face cercetări în teren. Aş vrea să spun că aceasta ar însemna să ne suprapunem activităţii unor institute de cercetări care lucrează de ani îndelungaţi în acest domeniu. Şi, iată, aş lua ICIM – Institutul de cercetări pentru ingineria mediului, aş lua INMH – care se ocupă cu problemele meteorologice şi ale cursurilor de apă în România. Ar trebui să luăm în discuţie multe alte institute, care îşi duc activitatea în aceste planuri.

Mai mult decât atât, poate colegii noştri nu sunt informaţi, şi îmi cer scuze dacă apelez la microfonul Parlamentului, să le spun acum, există create în ţară şi funcţionează o serie de comisii, în cadrul MAPPM-ului şi în cadrul MLPAT-ului: o comisie care este condusă de profesorul Lungu şi care lucrează cu japonezii, studiază riscul la seisme, urmează să fie scoasă o hartă în acest domeniu; o altă comisie este cea privitoare la alunecările de teren şi în cadrul căreia ar trebui să vă spun, cu modestie, că am publicat eu însumi o hartă de reducere a riscului la alunecări de teren, în primăvara acestui an, ea a fost publicată şi în "Revista pădurilor", a fost dată şi în Buletinul Oficial. Şi iată că aceste activităţi există, ele sunt în preocuparea ministerelor de resort şi a institutelor respective.

Atunci, cum putem interveni noi, ca parlamentari? Poate, mai mult decât atât, ar trebui să vă spun că România este semnatara unor acorduri internaţionale – a se vedea Acordul de la Kyoto pentru schimbările climatice, care a fost reluat şi la Arhus, în Danemaca, şi în care noi, cel mult putem raporta că, într-adevăr, comisiile de resort din Parlament pot şi sunt interesate în a face ceva în acest domeniu.

Dar îmi vine greu să cred că ne putem substitui institutelor de cercetări, comisiilor create în cadrul MLPAT şi MAPPM şi să putem da nişte răspunsuri în acest domeniu. Noi nu suntem cercetători, suntem nişte creatori de lege, şi este cu totul altceva. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Acsinte Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să vă fac o precizare în legătură cu modul în care s-a ajuns ca în Regulamentul Camerei să se prevadă, printre altele, că se pot institui, la nivelul Camerei sau la nivelul ambelor Camere, comisii de anchetă. Să ştiţi că nu este o inovaţie a Regulamentului Camerei Deputaţilor sau al Senatului.

Atunci când s-a lucrat la acest regulament a existat o mare bază de documentare şi o să observaţi că în toate Parlamentele se pot institui comisii de anchetă. Numai că trebuie făcută o distincţie între "ancheta parlamentară" şi anchetele care se fac de către organele competente, potrivit legii. Niciodată, o anchetă parlamentară nu o să-şi propună să prevadă sancţiuni. Cel mult ea constată nişte lucruri, şi pe baza acestor constatări se sesizează organele competente.

Aş vrea aici să le reamintesc colegilor care au fost în legislatura anterioară, când s-a făcut comisia de anchetă în legătură cu navele şi când, pe baza constatărilor care au rezultat în urma acestor investigaţii, au fost sesizate: Parchetul, Curtea de Conturi, organe abilitate să procedeze la luarea unor măsuri. Deci, termenul acesta de "comisie de anchetă" vă spun că se poate institui în cadrul controlului parlamentar pe care îşi propune să-l efectueze vreuna dintre Camere.

Dacă o să vă uitaţi mai atent în proiectul de hotărâre, o să observaţi că obiectivele care se propun sunt într-adevăr de natură de a face investigaţii parlamentare. Şi, în final, printre obiective, se spune aşa: "Propuneri de măsuri care trebuie luate la nivel decizional şi legislativ pentru prevenirea producerii de..." Deci, finalul acestor investigaţii va fi acela de a se face, pe baza constatărilor, nişte propuneri de ordin legislativ sau nişte măsuri care pot fi luate, însă, de alte organe şi nu de Parlament.

Iată de ce am ţinut să fac această precizare, pentru că nu este nimic neregulamentar ca această comisie să fie intitulată "comisie de anchetă". În afară de comisiile permanente, cunoaşteţi că mai avem comisiile speciale, pentru avizarea sau elaborarea de propuneri legislative, mai avem comisiile de mediere, iar una dintre formele comisiilor este şi comisia de anchetă.

Ca atare, domnule preşedinte, eu cred că nu trebuie să discutăm cum să fie intitulată această comisie, nu putem să o denumim decât aşa, iar obiectivele ei corespund unei anchete parlamentare.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Matei.

Domnul Ion Lucian Matei:

Sigur că în prima mea intervenţie poate că am fost un pic prea tehnic şi m-am referit la lucruri care ar putea fi de domeniul ştiinţei, mai repede. Dar revin, pentru a mă face înţeles.

Dacă creăm o asemenea comisie, oare ce anchetăm noi? Anchetăm fenomenele care se produc în această ţară sau, nu care cumva, dedesubtul acestei chestiuni este aceea de a ancheta, din nou, nişte miniştri? Pentru că, altfel, nu înţeleg cum putem rezolva aceste lucruri! Mie mi-e teamă că, de fapt, în spatele acestor chestiuni stă tot un lucru care să urmărească anchetarea unor miniştri, aflaţi la conducerea ministerelor care se ocupă cu reducerea riscului acestor calamităţi! Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mitrea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este îndeobşte cunoscut, şi credeam că este cunoscut pentru toţi colegii noştri din Parlament, rolul controlului parlamentar în sistemul instituţional românesc. Nu am înţeles deloc, trebuie să mărturisesc, afirmaţia domnului deputat Matei: "Mi-e frică că e vorba de controlul asupra unui ministru!" De ce să ne fie frică? este firesc ca miniştrii să fie controlaţi, iar cei care controlează miniştrii suntem noi, Parlamentul, suntem singurii care avem dreptul, prin Constituţie şi prin regulamentele noastre, să controlăm activitatea unor miniştri, să vedem dacă îşi fac datoria sau nu.

Domnul Aurelian Paul Alecu (din sală):

Faceţi o moţiune!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog, aveţi cuvântul!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Sigur, eu aş putea să încerc să-i explic prietenului meu, pe care îl respect foarte mult, domnul Alecu, că nu există în sistemul instituţional românesc moţiune împotriva unui ministru. Este rău că nu există, iar singurul sistem este al controlului parlamentar şi o parte din controlul parlamentar poate fi exercitat printr-o comisie de anchetă. Dar aceasta nu avea neapărat legătură cu cazul în sine.

Eu am intervenit, însă, în special pentru a spune: Nu văd de ce ne e frică! Avem ceva de ascuns, cu vreun ministru? Pentru că este evident că în cei trei ani de zile de când sunteţi la putere s-au refuzat toate comisiile de anchetă care puteau să ancheteze vreun ministru sau vreun mic demnitar din partea dumneavoastră. Nu era cazul, acuma!

Este evident că, afară de fenomenele meteo, pe care nu le putem noi controla, există măsuri pe care organele centrale şi locale trebuie să le ia. Nu sunt de profesie, dar înţeleg acest lucru. Noi nu suntem convinşi că aceste măsuri au fost luate! Sau că au fost bine luate! Poate că nu au fost luate, pentru că oamenii care trebuiau să le pună în practică nu sunt pricepuţi, sau poate nu au avut resurse. Dacă nu sunt pricepuţi, îi anunţăm pe cei care îi numesc că nu sunt pricepuţi, şi e treaba lor. Şi dacă nu sunt resurse din punct de vedere legislativ, nu avem cadrul legal sau cadrul financiar, încercăm să luăm măsuri. Mi se pare firesc acest lucru!

Iar referitor la prima intervenţie, când aţi spus că nu vedeţi de ce trebuie făcute comisii de anchetă când există instituţii, vă dau un exemplu de la dumneavoastră din ogradă. Pe domnul preşedinte Emil Constantinescu, care înfiinţează comisii şi comiţii pe toate zonele în care nu ar avea ce să caute altcineva decât organele abilitate ale statului! Zone mult mai grave decât o alunecare de teren ş.a.m.d.!

Deci, nu mergeţi pe sistemul: ceea ce facem noi – adică, dumneavoastr㠖 e bine, că noi suntem buni, iar ceea ce vor să facă ceilalţi e rău, pentru că ei sunt răi! Comisiile de anchetă sunt bune, pentru că ele creează o oarecare îngrijorare celor care lucrează în domeniu. Să nu mergem în toate domeniile cum am mers cu privatizarea, să nu excludem total controlul, cum am făcut acolo, pentru că, ulterior, socoteala va fi mult mai aspră decât dacă ar fi fost un control permanent pe acel domeniu. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ioniţă, se pregăteşte domnul deputat Alecu.

Domnul Mihail Gabriel Ioniţă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu nu am afirmat că nu ar fi regulamentară întemeierea unei comisii de anchetă. Şi eu, personal, nu am împotrivă nimic ca să se constituie comisii de anchetă şi să se verifice orice fel de minister. Eu vreau să spun că iniţiatorul a spus că această comisie nu este "de anchetă". Dânsul a spus treaba aceasta, şi eu, atunci, am întrebat iniţiatorul: dacă nu este de anchetă, de ce este?

Nu avem nimic împotriva controlului parlamentar, şi domnul deputat Mitrea ştie foarte bine că se poate executa acest control şi prin alte metode decât comisiile de anchetă. Prin comisiile permanente, unde miniştri sunt obligaţi să vină de câte ori sunt chemaţi. Foarte clar! Sau în faţa plenului pot să fie chemaţi. Bun, acesta este alt aspect.

Deci, întrebarea mea: dacă nu este comisie de anchetă, ce este? Iar dacă este comisie de anchetă, problema este că în argumentaţia dânsului se invocau nişte chestii tehnice. Adică, Parlamentul, ce să ancheteze? Că râurile au cursuri neregulate şi că trebuie construite ziduri de protecţie? Nu cred că Parlamentul poate să controleze aşa ceva!

Dacă este comisie de anchetă asupra ministrului de la mediu, foarte bine, să se spună chestia aceasta, Parlamentul va hotărî..., majoritatea va hotărî, în orice caz... Şi, eventual, dânsul aş vrea să argumenteze, de ce consideră că este necesară o anchetă asupra ministrului mediului? Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Alecu, se pregăteşte domnul deputat Piţigoi.

Domnul Aurelian Paul Alecu:

Domnul preşedinte şi stimaţi colegi,

Încep prin a afirma că eu agreez ideea domnului şi colegului deputat Ianculescu. O agreez, chiar, din mai multe puncte de vedere: ca om care este direct implicat, prin meserie şi specialitatea funcţiei, funcţiilor, profesiei pe care o are, în ceea ce se numeşte mediu şi natură în România; prin faptul că sunt un om politic, şi un om politic trebuie să se gândească întotdeauna la viitor, ţinând cont, însă, şi de trecut şi de prezent. O agreez şi o consider chiar benefică pentru un viitor program de minister sau de ministeriat al unui gânditor politic, care, gândindu-se că vine la putere peste un an-doi, îşi face de acum planul, ce să facă în viitorii patru-cinci ani.

Afirm că sunt întru câtva de acord şi cu domnul deputat Gaspar, care vine şi spune aici că nu e nici o noutate, pentru că şi regulamentul nostru şi al Senatului permit. Permit! Însă, atunci când între formă şi fond încerci să bagi o strâmbă, atunci, chiar că permite orice!

Pentru că puţină lume spune că în cadrul Parlamentului comisiile parlamentare de specialitate avizează propunerile legislative în domeniu, dându-şi un gir, pe baza unor informaţii pe care fiecare deputat este obligat să le cunoască şi, dacă nu le cunoaşte, este obligat să se informeze. Regulamentul spune clar că atunci când în societate apar probleme ciudate în anumite domenii de activitate, Parlamentul, în cadrul comisiilor de specialitate, poate institui comisii de anchetă.

S-au făcut, în România, comisii: pentru zahăr – a existat, deci, un subiect, o motivaţie, nişte cauze, se impunea o concluzie; a existat pentru corupţie; a existat pentru apartamente. Dar au fost, clar, comisii de anchetă, care trebuiau să facă, să cerceteze, să constate dacă există, eventual, unele probaţiuni cu caracter penal, şi Parlamentul, după aceea, să propună organelor în drept începerea sau neînceperea cercetărilor de rigoare, care se finalizează, de obicei, cu deschideri sau nedeschideri de dosare penale.

De aici, de la aceste realităţi, până la ideea de a analiza sau de a face o comisie parlamentară care, prin regulament, este numită "de anchetă" şi să se susţină aici că, de fapt, nu "anchetez", fac nişte studii aprofundate despre cum plouă în România, când şi cum, despre posibilitatea de a veni nişte cutremure, nişte alunecări de teren, şi nişte oameni, în cadrul comisiilor, care, oricât de informaţi ar fi ei, nu au statura ştiinţifică să tragă concluzii şi să spună: "Punct! Aici trebuie să facem aşa!", este o distanţă mare!

Eventual, acest lucru îl puteţi face dumneavoastră, stimaţi susţinători ai acestei iniţiative, printr-o moţiune de cenzură, moţiune simplă, care nu trebuie să se refere la un ministru, ci la întreaga politică care se întâmplă în România de vreo 15-20 de ani..., 30-40... şi să o botezaţi: "Moţiunea apă de ploaie" sau "Moţiunea vine cutremurul"!

Pentru că, subliniez, încă o dată, sunt absolut de acord cu ceea ce susţine domnul deputat Ianculescu, însă, consider că probitatea domniei sale – ştiinţifică, morală şi de om politic – ar fi trebuit să spună, dacă nu reuşea în comisie, în cadrul Parlamentului: Doresc sau dorim – şi am fi fost de acord! – să instituim, în cadrul comisiei de specialitate!, un colectiv format din specialişti de mare marcă, cărora să li se pună la dispoziţie mijloace, documentaţie să facă un studiu serios, să prezinte un document fundamentat, care poate sta în picioare, începând de la Academia Română până la căpătâiul fiecărui ministru care se gândeşte la ceea ce înseamnă viitor pentru munţii, câmpiile, râurile şi dealurile României. Şi o asemenea iniţiativă, nu că ar fi meritat îmbrăţişată, ar fi meritat susţinută cu entuziasm!

Că am fi deranjat cumva acele comisii care deja funcţionează şi în care sunt implicaţi academicieni, doctori în ştiinţă..., care nu sunt, nici într-un caz, ţărănişti, liberali, PDSR-işti, PRM-işti sau PSM-işti, sunt oameni de ştiinţă, cu diplome, cu calificări, cu specializări, care ar fi formidabil de deranjaţi să vadă că vine un Alecu..., un Alecu: "Nea Alecu, nea Alecu ...", să tragă şi el concluzii despre cum vor veni viiturile în Carpaţii României!

Haideţi să lăsăm ce este autoritate şi specialitate pe mâna acestor oameni! Eu îl sfătuiesc sincer pe domnul deputat Ianculescu să se gândească la propunerea unui asemenea comitet de studiu în cadrul comisiei, să se pună la dispoziţie şi să iasă un document serios, sobru, fără implicaţii politice! Pentru că, dacă vom intra într-o asemenea comisie, cum e propusă şi susţinută, vom avea şansa formidabilă de: a scoate rapoarte care nu vor trage nici o concluzie, a arunca acuzaţii care nu au nici o justificare, terminând probabil cu acuzaţiile că cei care au murit acum un an, 2, 3 sau 5, din cauza ploilor, şi nu din alte motive, am putea spune că au murit din cauza unor oameni. Eu, de exemplu, aş putea să spun aici că ceea ce s-a întâmplat în zonele unde s-au produs asemenea catastrofe a avut ca motivaţie şi faptul că baracamentele respective sunt părăsite de ani de zile, dar nu sunt părăsite, în fapt, de oameni; că baracamentele respective au fost construite din resturile de pe la şantiere, fără documentare ştiinţifică serioasă; că au fost amplasate exact pe mijlocul şipotelor, izvoarelor şi văilor, fără nici un fel de studiu... Şi, de aici încolo, a face anchetă pe aşa ceva, consider că este, de fapt, o aberaţie politică!

Lăsaţi specialiştilor ce este al lor şi haideţi să facem ceea ce se numeşte act de voinţă politică! Eventual, concluziei respective să-i dăm caracter de lege şi să devină obligatorie pentru societatea românească. Într-o asemenea iniţiativă, l-aş susţine mai mult decât ar dori domnia sa, pe colegul deputat Ianculescu. Pentru ceea ce susţine, nu e cazul! Mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Piţigoi, se pregăteşte domnul deputat Avramescu.

Domnul Barbu Piţigoi:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Din cele discutate până acum, rezultă că tema în dezbatere are două componente clare: o componentă politică şi una tehnică. Dacă este vorba să atacăm un subiect politic - şi mie mi se pare normal să atacăm un subiect politic, pentru că suntem oameni politici şi avem tot interesul să etalăm motivaţiile care ne îndeamnă către o anumită acţiune, părţile bune, părţile rele -, atunci, haidem să o punem ca atare, problema de anchetă a unui minstru din actualul Guvern, care este suspectat de actuala Opoziţie de te miri ce fel de activităţi sau lipsă de activitate, care a dus la nişte necazuri în teritoriu. Dacă punem aşa problema, atunci este dreptul Opoziţiei să ceară anchetarea unui ministru şi nu este nimeni de altă părere, nu ne opunem, dacă este vorba să facem o anchetă şi să răspundem la nişte acuzaţii.

A plimba problema că regulamentul prevede comisie de aia sau comisie de ailaltă, este a ne îndepărta de subiect. A face o motivaţie, a spune că s-au mai făcut comisii..., sigur s-au mai făcut comisii, dar ele au avut toate caracter politic ş.a.m.d.

În ceea ce priveşte al doilea aspect, acela tehnic, şi mie mi se pare o aberaţie ca noi, cei prezenţi aici, să ne apucăm acum să studiem fenomenele naturale în complexitatea lor, cunoscând că un eveniment, să zicem, meteorologic, care are loc acum, undeva, este în interdependenţă cu mulţi alţi factori, din alte părţi ale continentului sau dincolo de continent, să constatăm că trebuie făcute nişte regularizări de râuri..., aceste elemente nu se constată printr-o comisie a Parlamentului, se fac studii de specialitate de către institute – s-a numit aici ISPIH-ul şi alte astfel de instituţii.

Sigur că aceste regularizări de râuri s-au făcut, în ţara românească. Iată, perioada de dictatură comunistă, care a avut la dispoziţie întreaga avere naţională timp de 50 de ani de zile, a reuşit, s-au făcut câteva regularizări: pe Argeş, pe Olt etc., dar aceasta înseamnă eforturi, sume de bani etc., care nu se fac de la o zi la alta şi nici nu se poate spune că, acum, de 3 ani de zile, au început să apară inundaţiile, când anumite măsuri puteau să fie luate de multă vreme, să spunem, de 7 ani, de 10 ani ş.a.m.d.

Deci, mie mi se pare că a face o anchetă în ceea ce priveşte partea tehnică a problemei este o aberaţie care nu aparţine Parlamentului, şi ancheta trebuie transferată unor instituţii de specialitate, care, însă, pot, eventual, să aducă în faţa noastră concluziile pe care să le judecăm. Să nu confundăm legile fizicii cu legile pe care le facem noi în Parlament!

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul deputat Avramescu.

Se pregăteşte domnul deputat Acsinte Gaspar.

Domnul Constantin Gheorghe Avramescu:

Din cuvântul domnului deputat Ianculescu a rezultat la un moment dat că această solicitare nu îmbracă şi nu trebuie să îmbrace un aspect politic, ci este o treabă de actualitate, care ne interesează pe toţi şi trebuie tratată ca atare. Pentru această afirmaţie, dacă a făcut-o, îl felicit.

Totodată, dumnealui a atras atenţia asupra unor măsuri care trebuie luate - împăduriri, regularizări de râuri, ziduri de sprijin; eu aş mai putea adăuga: asecări şi alte lucruri. Dar, dumnealui, ca om care a lucrat în branşă, a intrat într-un domeniu foarte riguros, într-un domeniu tehnic – ce trebuie făcut, de luat o măsură sau de luat alta. Din acest punct de vedere, mă raliez unor antevorbitori - că aici nu este vorba de o anchetă, ci este vorba mai mult de un studiu adaptat realităţilor, şi la ceea ce s-a întâmplat astăzi, la aceasta aş mai adăuga şi faptul că până la ora actuală există studii, în special în zona subcarpatică, în ceea ce priveşte perimetrele afectate sau posibil de a fi afectate de alunecări, în zona aceasta subcarpatică sunt mai dese astfel de fenomene. Deci s-au făcut o serie de lucruri.

În aceste condiţii, că-i zic comisie de anchetă, că-i zic altfel, până la urmă am impresia că depăşeşte compentenţa Parlamentului, chiar dacă unii dintre noi sunt oameni în domeniu; dar aici ei sunt pe posturi de deputaţi, şi nu de specialişti.

În aceste condiţii, aş îndrăzni să vă propun ca în această fază de fapt noi să cerem Guvernului să ne prezinte o situaţie actuală a cercetărilor, a stadiului acestor cercetări – ce mai trebuie făcut, de aici, ce măsuri trebuie luate în continuare, care sunt soluţiile cele mai favorabile, fiind, sigur, o informare mai amplă, nu de trei pagini. Şi, în funcţie de acest material pe care îl vom primi de la Guvern, după aceea noi vom chibzui ce este mai bine de făcut – poate chiar o comisie de anchetă.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Acsinte Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Aş vrea să fac un scurt comentariu pe marginea a ceea ce a spus domnul deputat Alecu.

Dânsul spunea că problemele care ar urma să facă obiectul acestei comisii de anchetă ar putea fi foarte bine examinate de către o subcomisie din cadrul Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice unde sunt specialişti.

Vreau să-i spun că acest lucru este posibil, dar că acea comisie se numeşte tot de anchetă, şi vă citesc art.68: "Orice comisie permanentă poate porni o anchetă, în cadrul competenţei sale, cu încuviinţarea Camerei Deputaţilor...". Deci nu văd ce deranjează dacă această verificare se face de către o comisie în care vor intra parlamentari şi de la alte comisii; vor intra mai mulţi deputaţi.

În plus, dacă veţi citi hotărârea, veţi vedea că, într-adevăr, pentru realizarea obiectivelor comisiei se poate recurge la colaborarea unor specialişti în domeniu.

Pe de altă parte, vreau să-i spun domnului deputat Paul Alecu că la poz.7 din lista cu cei care au semnat instituirea acestei comisii figurează şi dânsul - Alecu Paul – PNŢCD semnat. Deci eu consider că atunci când aţi semnat, dumneavoastră aţi semnat în cunoştinţă de cauză şi aţi văzut care sunt obiectivele.

Deci, domnule preşedinte, eu cred că dacă colegii noştri ar avea asupra lor proiectul de hotărâre şi s-ar uita la obiectivele care sunt prevăzute ca să fie investigate, şi-ar da seama că nu este vorba de un ministru, de un minister, ci este vorba de nişte activităţi în legătură cu care se cere instituirea acestei comisii.

Domnul Aurelian Paul Alecu (din bancă):

Replică!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ioniţă, şi vă dau cuvântul imediat, domnule deputat Alecu.

Domnul Mihail Gabriel Ioniţă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu mă mir că domnul Gaspar, care este un specialist renumit în cele ale dreptului şi ale regulamentului, invocă art.68, pentru că pentru înfiinţarea unei subcomisii nu este nevoie de o hotărâre a Parlamentului, şi nimeni nu a împiedicat formarea unei astfel de subcomisii care poate să ancheteze, într-adevăr, orice. Aceasta, apropo de suspiciunile pe care le are domnul Mitrea – că, vezi Doamne, noi am avea ceva de ascuns cu privire la activitatea ministerului şi a ministrului nostru.

Vreau să spun de la microfon că şi noi avem totuşi nişte suspiciuni neprobate, ce-i drept, încă, în ceea ce priveşte constituirea unei astfel de comisii de anchetă, şi anume suspiciunile sunt foarte clare – se pare că, prin activitatea ministerului în domeniul mai ales al gestionării fondului silvic, domnul ministru şi ministerul în general a deranjat nişte oameni care au, eu ştiu, foarte multă chemare în a lucra că pădurile româneşti. Ca să mă exprim mai clar, probabil că a deranjat ceva mafii din domeniul lucrului cu cheresteaua.

Suspiciunea noastră este acuma: cumva că aceşti oameni care ar trebui să aibă poate de-a face cu legea - "poate" am spus - ar avea o oarecare susţinere politică?

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Alecu. Replică.

Domnul Aurelian Paul Alecu:

Se impun două precizări, pentru a nu fi acuzat de duplicitate.

Prima precizare: în cuvântul meu anterior am spus că agreez în totalitate ideea domnului Ianculescu dacă la nivel de comisie, prin cooptare de specialişti, prin consilierii care sunt acolo, chiar printr-un colectiv lărgit, care stă în puterea comisiei să-l angajeze, poate duce la crearea unui asemenea document. Asta am spus aici, şi domnul Acsinte Gaspar, dacă înţelege ce vrea domnia sa, pe mine nu mă surprinde prea mult.

Partea a doua: că am semnat iniţiativa domnului Ianculescu.

Păi pot eu, ca deputat român, coleg în Parlament, să mă opun dorinţei unui deputat de a discuta în plenul Camerei Deputaţilor o anumită problemă?

Eu sunt în stare să semnez din partea dumneavoastră orice document care vine spre mine ca iniţiativă legislativă, pentru că numai discutându-l aici ajungem la o concluzie corectă, politică, normală, aşa cum trebuie să înţelegem cu toţii că trebuie făcut.

Nu ştiu de ce ar exista în subsidiarul gândirii destul de ascunse a domnului deputat Acsinte Gaspar că eu, dacă aş fi PNŢCD, n-aş putea să semnez o iniţiativă legislativă de hotărâre sau de orice altă natură a unui coleg PDSR! O semnez! Decât că aici o discutăm, şi aici, dacă este cazul, îi trag de mânecă; iar acum îl trag de mânecă pe domnul Ianculescu.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Rog liderii de grupuri să-i cheme pe colegii care sunt la grupuri, pentru că avem voturi finale peste 5 – 10 minute, în principiu, în funcţie de cum continuă dezbaterile aici. Va trebui să facem o mică pauză, pentru ca să dăm voturile finale care s-au acumulat până acum, precum şi cele care au fost programate de săptămâna trecută.

Aveţi cuvântul, domnule deputat Cristea.

Domnul Marin Cristea:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Văd că pe foarte mulţi dintre noi îi deranjează unele cuvinte, unele formulări din acest proiect de hotărâre, cum ar fi: să nu se numească comisie de anchetă. Toată lumea doreşte, în acelaşi timp, să se facă o analiză, o verificare, şi din aceasta să se extragă ceea ce este de făcut, spre a evita în viitor efectele unor astfel de calamităţi naturale, în speţă, ca urmare a viiturilor.

Eu n-am să insist pe necesitatea unei astfel de verificări, unei astfel de analize, pentru că aceasta este inerentă. Ceea ce s-a întâmplat în ultimul timp, şi chiar din anul ’72 până acum, şi mai ales cu efectele crescânde ale unor astfel de calamităţi, de viituri, într-o singură expresie, aş vrea să înţelegeţi că există cauze care generează şi extind astfel de efecte: noi astăzi exploatăm, din 6 milioane de hectare de pădure, numai 4 milioane de hectare; în cele 2 milioane de hectare de pădure cei care exploatează nu au acces. Dacă nu au acces, masa lemnoasă de 14 – 16 ani şi mai de demult, de când se făceau drumuri forestiere între 400 şi 1000 de kilometri pe an, vă daţi seama ce defrişare şi ce degradare a solului este numai prin transportul de scos al masei lemnoase şi de a circula pe oriunde şi oricând. Aceasta, pe de o parte.

Pe de altă parte, nu se mai fac lucrări de consolidare a solurilor şi a versanţilor, şi astfel se întâmplă necazuri mai amplificate decât altă dată, pentru că apa circulă pe unde vrea şi necondusă, antrenând mâl, sol şi pietre din toţi versanţii, ducându-le în lacurile de acumulare, care erau tampoane la viituri pentru zonele din aval şi, de fapt, dacă dorim să ştim lucruri de acest gen, nu putem s-o facem decât analizând la faţa locului câteva exemple.

Domnul Barbu Piţigoi (din bancă):

N-aţi făcut-o în 7 ani!

Domnul Marin Cristea:

N-am făcut-o 150 de ani! Şi nu erau efectele de astăzi, pentru că fiecare dintre noi am trăit până acum ani mulţi şi ştim ce s-a petrecut în România.

Este de strictă necesitate o astfel de acţiune. Nu avem decât să-i spunem altfel - să-i spunem comisie de analiză, dacă nu vrem să fie de anchetă, să excludem orice noţiune de pierderi de vieţi omeneşti, pentru că se pierd vieţi omeneşti şi în astfel de situaţii, şi în alte catastrofe create de om; deci, pe oriunde vedem astfel de exprimări, să le excludem.

Să denumim comisia "Comisie de analiză a cauzelor care au generat sau care au amplificat efectele dezastrelor de acest gen – ecologice", să excludem de oriunde "pierderi de vieţi omeneşti"; dacă vreţi, mai excludem şi alte exprimări, pentru că în final, la art.1 lit.h), se spune următorul lucru: "să se facă, ca urmare a unor astfel de acţiuni, propuneri de măsuri care trebuie luate la nivel decizional şi legislativ pentru prevenirea producerii de noi dezechilibre ecologice majore, generate de aversele de ploaie.".

Vreau să vă mărturisesc faptul că, dacă vrem să facem într-adevăr nişte acţiuni care să diminueze efectele de acest gen, acestea nu privesc un minister, nu privesc numai Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, ci privesc foarte multe alte domenii de activitate, inclusiv, dacă vreţi, Ministerul Apărării, cu alte cuvinte, inclusiv Legea de apărare împotriva dezastrelor, care şi în acest domeniu are implicaţii. Deci, privesc foarte multe alte ministere sau domenii de activitate.

De aceea, poate că cuvântul "anchetă" nu este potrivit; nu anchetă vrem, ci vrem să găsim soluţiile care vor fi aplicate, mai devreme sau mai târziu, şi să susţinem pe cei ce sunt puşi să aplice astfel de acţiuni şi măsuri, pentru că nu putem fi indiferenţi la ce se întâmplă şi la ce se poate întâmpla în viitor, ca grad de agravare a unor astfel de lucruri.

Încă o dată, eu vă propun să definim comisia de verificare, pentru că noi o aprobăm aici, şi hotărârea are putere de lege a Camerei Deputaţilor, să excludem de oriunde cuvântul "anchetă", şi să trecem la fiecare prevedere de aici şi să o adoptăm ca atare.

Este utilă, este necesară, nu putem fi indiferenţi.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă anunţ că în 5 minute trecem la voturile finale, oprind, evident, pentru perioada voturilor finale dezbaterile la acest proiect de hotărâre.

Aveţi cuvântul, domnule deputat Popa.

Domnul Nicolae Popa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că nu găsesc o explicaţie de ce ne ferim ca Dracul de tămâie dacă dăm denumirea aceasta de comisie de anchetă. Pentru că noi am văzut şi am observat de foarte mult timp carenţe şi disfuncţionalităţi în funcţionarea ministerelor, şi unul dintre ministerele care era vizat în această situaţie era Ministerul Mediului, unde s-a văzut foarte clar că inactivitatea domnului ministru Tomescu şi a celorlalţi membri ai acestui minister, care s-a dovedit, sigur, în calamităţile care au fost în perioada iunie – iulie anul acesta, a generat probleme grave care, bineînţeles, au afectat oamenii care au avut de suferit de pe urma calamităţilor.

Nu ştiu de ce ne ferim de acest termen, "comisie de anchetă", pentru că acest lucru s-a mai dovedit şi atunci când am constituit acea comisie de anchetă pentru privatizarea ROMTELECOM-ului, şi atunci am dovedit că din nou nu s-a dorit acest lucru, ca să ne dăm seama că de fapt s-a făcut o mare greşeală, şi venim acum iarăşi să propunem o altă comisie de anchetă pentru modul de privatizare a ROMTELECOM-ului.

De asemenea, noi nu trebuie să fim atât de fatalişti şi să ne luăm după reprezentanţii Preşedinţiei care spun: "Domnule, nu avem ce face, aceasta este natura, suntem neputincioşi în faţa ei!".

De aceea, eu propun să susţinem iniţiativa domnului Ianculescu pentru constituirea comisiei de anchetă.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dacă mai doreşte cineva? Da.

Domnule deputat Titu Gheorghiof, aveţi cuvântul.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iată că încă odată apar carenţele regulamentului nostru, şi cred că domnul vicepreşedinte Acsinte Gaspar este de acord cu ideea că acest regulament ar trebui cumva modificat, pentru a fi cât mai clar chiar şi atunci când facem diferite comisii. Pentru că există două paragrafe în care se vorbeşte despre ceea ce putem noi înfiinţa. Se vorbeşte de comisie specială şi comisie de anchetă.

Dacă rezultatul a ceea ce vrem noi să facem astăzi - să instituim o comisie - ar fi să îmbunătăţim legislaţia în domeniu, în domeniul pentru care acum se solicită înfiinţarea unei comisii, materia nu se află la comisia de anchetă, pentru că comisia de anchetă, aşa cum este definită în regulamentul nostru, se ocupă cu altceva, şi veţi vedea că la penultimul alineat al art.71 se spune că "Preşedintele comisiei, - atunci când caută să afle adevărul şi numai adevărul privitor la fapte sau la împrejurări - atrage atenţia persoanei audiate că are obligaţia să spună numai adevărul, de a nu ascunde nimic din ceea ce ştie şi că nerespectarea acestor obligaţii atrage răspunderea legală.".

Deci, iată că este vorba de cu totul altceva decât ceea ce se doreşte să ni se inducă nouă prin instituirea unei comisii de anchetă.

Ei, dacă este vorba de finalitatea pe care de fapt şi iniţiatorul şi-ar dori-o, în sensul de a fi o îmbunătăţire în domeniul legislativ pentru materia pe care urmează să o analizeze această comisie, atunci vă rog să observaţi că se referă la comisia specială - o comisie specială care să propună elaborarea unor propuneri legislative în aceste domenii, şi anume: cred că se doreşte să elaborăm acte normative care să îmbunătăţească şi să ducă activitatea respectivă la normele legale, care să apere în materialitatea lor persoana şi bunurile sale, deci, nu poate să fie decât comisia specială. Pentru că dacă este comisie de anchetă, noi va trebui să chemăm în faţa acestei comisii pe cei răspunzători de o faptă sau de o activitate, deci de fapta şi activitatea referitoare la cauză, şi nu numai la efecte. Cauza este o intemperie naturală, un cataclism sau o alunecaare de teren, care nu poate să fie altceva decât suprema natură.

Şi în Statele Unite să ştiţi că s-a întâmplat un caz din acesta meteorologic în care a fost trăznită o casă a unui cetăţean, iar cetăţeanul revoltat a chemat în judecată cauza – pe Dumnezeu, la noi, fiind foarte buni creştini, nu cred că se va întâmpla treaba aceasta!, şi bineînţeles că a câştigat prin nereprezentare. Cred că nu vrem şi noi să facem acelaşi lucru – să analizăm şi să chemăm în faţa anchetei pe cineva care nu se poate prezenta, pentru că aşa, vom chema şi noi în judecată pe cel care a produs calamitatea, care nu se poate prezenta, şi vom câştiga noi.

Deci, nu cred că este vorba de o comisie de anchetă, ci de o comisie specială care să ne ducă pe noi în faţa a ceea ce dorim să facem, şi anume o reglementare în materie, şi atunci, comisia specială presupune, pe bună dreptate, aşa cum şi regulamentul nostru spune, "…elaborarea unor propuneri legislative…", cred că acest lucru îl doreşte şi iniţiatorul.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Îmi permiteţi să fac o precizare: în Constituţie, la art.61 alin.4, scrie aşa: "Fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale.". Deci, Camerele îşi pot constitui comisii comune, dar este vorba de alte comisii speciale.

Regulamentul nostru este foarte clar: comisiile de anchetă sunt comisii speciale de anchetă, iar comisiile speciale, deci celelalte, sunt comisii care încearcă să îmbunătăţească legislaţia.

Deci iniţiatorul trebuie să decidă exact ce fel de comisie doreşte să instituie, pentru că s-au adus destule argumente care au arătat care este cauza pentru care este greu să se instituie o comisie de anchetă.

Aveţi cuvântul, domnule deputat Ianculescu, ca iniţiator.

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Regret că în urma acestei iniţiative care a fost pornită dintr-o sinceritate mare, ca să rezolve o problemă, nu din dorinţa de a face nişte anchete, ea de altfel fiind iniţiată din luna iunie, probabil că o anumită parte a Parlamentului are tot dreptul să fie suspicioasă, în urma recentelor iniţiative de formare a unor comisii de anchetă a unor miniştri.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Vreau să vă spun din capul locului că nu este vorba de aşa ceva! Am specificat din capul locului că nu este vorba de o anchetare a unor persoane, de o anchetare a unui minister; nicidecum nu este vorba de aşa ceva. Dacă citeaţi hotărârea, vă dădeaţi seama că nu era aşa.

Eu vreau să mulţumesc tuturor distinşilor deputaţi care au luat cuvântul; în general toţi au vorbit şi, practic, prin ceea ce au spus, au vorbit în favoarea acestei iniţiative, pentru că atât domnul Alecu, cât şi domnul profesor Matei, exact asta au spus. Şi ceea ce au spus dânşii este exact ce se doreşte să facă comisia; nu este vorba de o comisie de anchetă politică, pe criteriul algoritmului din Parlamentul României. Dacă citiţi cu atenţie această iniţiativă şi vă duceţi la art.3, veţi vedea că această comisie este grefată exact pe comisiile de specialitate ale Parlamentului – pentru agricultură - silvicultură şi pentru echilibru ecologic; deci nu intră şi alte comisii cu roluri în această activitate. Această comisie poate să funcţioneze aşa cum propunea domnul deputat Alecu şi domnul profesor Matei.

Deci, nu este vorba de o anchetă politică la nivelul Parlamentului asupra unor organisme ale statului.

În al doilea rând, vreau să vă spun că această acţiune de investigare a acestor cauze se face, de regulă, sub coordonarea acestei comisii a Parlamentului, dar se face, împreună cu instituţiile abilitate ale statului. Dacă citiţi cu atenţie art.2 din hotărâre, veţi vedea că acolo se spune clar: "Camera Deputaţilor împuterniceşte comisia să solicite sprijinul organelor abilitate ale statului, instituţiilor, organizaţiilor, societăţilor comerciale şi cetăţenilor, să pună la dispoziţia acestei comisii datele sau materialele solicitate de aceasta.".

Deci, stimaţi colegi, nu are nici o tentă politică! Nu vă temeţi, că nu este sinonimă cu comisiile recent înfiinţate, de anchetare a unor miniştri ţărănişti sau a unor miniştri democraţi!

Această iniţiativă legislativă face bine Parlamentului, dă imagine bună Parlamentului, stimaţi colegi!

Nu putem să rămânem indiferenţi faţă de ceea ce s-a întâmplat cu dezastrele ecologice din ţara noastră, cu pierderile de vieţi omeneşti. Noi trebuie să fim stindardul, iar controlul trebuie să se facă de sus în jos. Degeaba organele abilitate ale statului - instituţiile de cercetare de specialitate - au făcut asemenea cercetări, dacă nu sunt luate în seamă la nivel decizional. Or, dacă această comisie a Parlamentului vine din partea Parlamentului, Guvernul este obligat să le ia în seamă.

Spunea domnul deputat Avramescu că se bucură că eu nu am dat tentă politică acestei comisii. Îi dau dreptate şi îi mulţumesc pentru acest lucru, dar domnia sa a trecut în terenul politicului când a cerut ca această acţiune să o facă Guvernul, Guvernul este politic, deci nu putem să cerem Guvernului acest lucru. Trebuie să fie făcută sub coordonarea Parlamentului.

Vă mărturisesc sincer că eu nu am avut şi nu am intenţia, prin ce am propus să anchetăm în mod special pe cineva. Dacă citeaţi cu atenţie această hotărâre, ea nu se referă la perioada ultimilor 3 ani, şi am specificat-o şi eu – este vorba despre ce s-a întâmplat de-a lungul timpului, inclusiv când eram şi eu ministru, inclusiv înainte, inclusiv de-a lungul timpului, ce s-a întâmplat.

Deci noi trebuie să venim cu măsuri concrete, şi avem datoria morală să prevenim efectele acestor dezechilibre ecologice care generează sute de pierderi de vieţi omeneşti, şi va genera şi în continuare, dacă nu vom lua asemenea măsuri.

De aceea, vă rog în mod suprem să fiţi de acord cu această comisie. Puteţi să-i spuneţi cum doriţi - puteţi să-i spuneţi "de specialitate" sau "de investigare"; nu are caracter de comisie de anchetă. Să o încadrăm în procedurile parlamentare şi, în funcţie de tematica ei, să ne circumscriem exact la ceea ce hotărâm cu toţii în Parlament, pentru că vom discuta hotărârea pe text, şi dumneavoastră pe text puteţi să veniţi cu amendamentele respective.

Această iniţiativă pe care am propus-o nu vizează nici un atac la nici o persoană, nici chiar la şeful statului, aşa cum, probabil, mulţi dintre dumneavoastră, în special de la PNŢCD, vă imaginaţi.

Vă mărturisesc în modul cel mai sincer că nu despre acest lucru este vorba.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sală, ca să putem trece la voturile finale.

De săptămâna trecută avem proiectul de Lege privind Legea educaţiei fizice şi sportului, o lege care are caracter ordinar.

V-o supun spre aprobare prin vot deschis cu mâna ridicată.

Voturi pentru? Vă rog să număraţi, ca să fie totul în regulă.

Deci, sunt 130 pe o parte, 81 pe cealaltă, deci în total 211.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Este o abţinere.

Deci, cu o singură abţinere, nici un vot împotrivă, cu mare majoritate de voturi, cu 211 voturi pentru, s-a adoptat această lege.

Trecem la următorul proiect de lege, vot final, deci, pentru proiectul de Lege privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni. Este o lege organică. V-o supun spre aprobare tot prin vot deschis, cu mâna ridicată.

Voturi pentru? Poftim? Nu, nu. Modalitatea de vot am spus care este.

O voce din sală:

Ce votăm acum?

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, se votează proiectul de lege.

Dacă erau anumite observaţii cu privire la modalitatea de vot, ele trebuiau făcute în momentul în care am spus cum. (Vociferări în partea dreaptă a sălii de şedinţă). Deci, am spus cum.

Cine este pentru votul final la acest proiect de lege? Deci, aici suntem. Lege organică.

Voturi pentru 132 plus 89, asta înseamnă 221.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? O singură abţinere.

Cu 221 voturi pentru, nici un vot împotrivă şi o abţinere, a fost aprobat şi acest proiect de lege.

Mai sunt încă două voturi finale.

Deci, primul este raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind soluţionarea conflictelor de muncă. Raportul a fost votat pe puncte astăzi. Este o lege organică. Vă supun spre aprobare raportul în ansamblul său.

Voturi pentru? Deci, 223voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? O abţinere.

A fost adoptat acest raport cu 223 voturi pentru, nici un vot împotrivă şi o singură abţinere.

Ultimul vot final este votul final asupra propunerii legislative privind valorificarea în condiţii de eficienţă a fierului vechi, lege ordinară. Deci, v-o supun spre aprobare, în ansamblu.

Voturi pentru? 224 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Sunt 6 voturi.

Abţineri? Sunt 17 abţineri.

Cu 224 voturi pentru, 6 împotrivă şi 17 abţineri a fost adoptat şi acest proiect de lege.

Cu aceasta, revenim la proiectul de hotărâre propus de o serie de colegi parlamentari şi iniţiat de domnul deputat Ianculescu. Îl rog să poftească înapoi la banca iniţiatorului.

Domnul deputat Corniţă.

Domnul Ion Corniţă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sigur că acest proiect de hotărâre pe care-l propune domnul Ianculescu este un subiect destul de serios şi cred că fiecare dintre noi avem atâta responsabilitate ca să ne dăm seama că, într-adevăr, nu numai în România, ci pe întreg globul pământesc se petrec astăzi fenomene foarte grave în ceea ce priveşte climatul, catastrofele naturale care vin peste viaţa oamenilor.

Dar ceea ce trebuie să înţelegem noi mai bine astăzi şi aş vrea să combat aici şi să contrazic pe domnul Popa de la A.p.R., spunând că ministrul Tomescu şi Ministerul Apelor, Mediului şi Pădurilor se preocupă prea puţin de acest domeniu.

Eu aş vrea să reamintesc colegilor din Camera Deputaţilor, şi în special celor din Comisia pentru agricultură, că domnul Tomescu, de când este ministru, a venit cu un set foarte mare de legi, de ordonanţe care au trecut la început prin comisie şi pe urmă au ajuns şi au fost discutate şi în plen. Şi una dintre aceste ordonanţe a fost cu referire la măsurile pe care trebuie să la ia acest minister, Guvernul României, pentru combaterea degradării solului şi pentru combaterea acestor fenomene naturale care aduc atâta nenorocire oamenilor.

Gândesc că în loc de a lua astăzi o hotărâre în privinţa aceasta, mai bine ar fi ca această Comisie pentru agricultură, silvicultură şi servicii adiacente să ia în discuţie problema, să cheme ministrul şi să facem propuneri către Guvernul României, pentru a elabora o lege care, într-adevăr, să se ocupe de mai multe planuri: pe de o parte, este această situaţie grea în care se găseşte silvicultura noastră, şi pentru asta chiar a fost creată o comisie specială care se ocupă de anchetarea fenomenului de distrugere a pădurilor, care-l are ca preşedinte pe domnul Ionescu Bogdan, de la care aşteptăm cu nerăbdare să vină acel raport, iar pe de altă parte, cu ocazia acestor dezastre, s-a constatat că lumea nu respectă minimum de urbanism – oamenii îşi construiesc locuinţe şi case pe locuri unde oricând, orice ploaie mai abundentă le poate inunda casa sau mai multe case dintr-o localitate.

Deci, aici cred că ar trebui noi să acţionăm şi ar trebui ca fiecare dintre cei care suntem în această comisie şi în Comisia pentru administraţie locală, urbanism şi mediu, trebuie să avem această preocupare şi trebuie să facem o acţiune comună, pentru a recomanda Guvernului măsuri în această direcţie.

Dar de aici şi până a face acum o comisie, care, zic eu, că, chiar la modul foarte practic, nu o să poată acţiona. Ce-o să facă această comisie? La rândul ei, trebuie să se constituie mai multe grupe de specialişti pe diferite domenii, cum spuneam, de urbanism, de îmbunătăţiri în mediul pădurilor, în promovarea unor proiecte concrete de îmbunătăţiri, de împăduriri, or, dacă nu se poate face lucrul acesta decât cu asentimentul şi cu punerea la dispoziţie din partea Guvernului a unor surse financiare, ne cantonăm acolo, într-o dezbatere teoretică şi, de ce să n-o recunoaştem, cu un profund caracter politic şi electoral.

De aceea, eu propun ca această idee pe care domnul Ianculescu a adus-o în faţa noastră, acest proiect de Hotărâre pentru a înfiinţa această comisie să şi-l retragă şi, împreună cu toate formaţiunile politice din cele două comisii pe care le-am amintit eu, să luăm în dezbatere, să aducem în faţa noastră pe ministru, să aducem pe cineva şi din partea Ministerului Finanţelor, pentru că orice acţiune de acest gen, pentru a proteja cetăţenii ţării, trebuie, în primul rând, să aibă un fundament tehnic-ştiinţific, şi, în acelaşi timp, trebuie să fie susţinută de un suport financiar foarte puternic. Altfel, ne cantonăm în discuţii sterile şi fără nici un fel de rezultat concret.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul deputat Dejeu, după care urmează domnul deputat Acsinte Gaspar.

Domnul Gavril Dejeu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Disputa, destul de aprigă, în jurul acestui subiect, este determinată, între altele probabil de o greşită viziune, care a fost avută în vedere în momentul când regulamentul nostru a intitulat această comisie "comisie de anchetă", fiindcă noţiunea de "anchetă" duce întotdeauna la cercetări care vizează obiecte in personam şi nu in re. Cu alte cuvinte, ancheta întotdeuna se referă în mod obişnuit la comportamentul unui om, indiferent că este vorba de o persoană particulară sau de o persoană publică şi, de aceea, probabil că stârneşte şi dispute şi controverse. Însă chestiunea aceasta pusă în discuţie, solicitarea înfiinţării unui organism, indiferent că se cheamă "comisie de anchetă" sau nu, cu privire la situaţia economiei forestiere din România, cred că nu poate lăsa indiferent pe nimeni. Pentru că, ce s-a întâmplat în economia forestieră românească în ultimii 50 de ani iar situaţia în care fondul forestier se găseşte la ora actuală, cu toate complicaţiile şi implicaţiile lui, trebuie, într-adevăr, să reţină atenţia noastră, a tuturor. Însă, nu sub forma unei anchete, pentru că ancheta se referă la persoane, verificarea sau cercetarea se referă la domenii, şi noi aici ne referim la un domeniu, un domeniu extrem de important, cum este domeniul sau fondul forestier din România.

Dacă, prin urmare, în concepţia iniţiatorilor se are în vedere o verificare, o cercetare a domeniului forestier în România, a cauzelor pentru care se găseşte fondul forestier în situaţia pe care o trăim noi acum, a evoluţiei în timp a acestor cauze, ancheta sau cercetarea poate fi binevenită. Dacă însă, se tinde să se facă o verificare cu caracter de anchetă, adică personală şi, prin urmare, forţamente limitativă, la o anume perioadă de timp, sigur că, cu o astfel de abordare a problemei noi nu putem să fim de acord.

Deci, este nevoie, într-adevăr, de o precizare suplimentară din partea iniţiatorilor sau iniţiatorului, dacă se face precizarea că este vorba de cercetarea unui domeniu, atunci, faţă de dispoziţiile regulamentului nostru, cred că sediul problemei ar fi mai bine la art. 69, şi nu art. 70-71, care spune aşa: "Camera Deputaţilor poate constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri...". Această sintagmă, "pentru alte scopuri", cuprinde orice fel de scop pe care ni-l propunem în vederea cercetării de către aceste comisii speciale.

Deci, pentru a ne feri oarecum de noţiunea de "comisie de anchetă", aş sugera iniţiatorului să o transpună pe ideea unei "comisii speciale de anchetă a domeniului forestier sau a situaţiei domeniului forestier în România".

O voce din stânga:

Corect!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul deputat Ianculescu.

Aveţi cuvântul.

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Distinse coleg, domnule Gavril Dejeu,

Vă informez că a existat o "comisie de anchetă a sectorului forestier". Ea şi-a închetat activitatea, s-a finalizat un raport, pe care urmează să-l dezbatem în plenul Parlamentului. Părerea mea este că nu se mai justifică o comisie de anchetă sau o comisie specială vizând fondul forestier.

Referitor la iniţiativa în cauză, eu am spus-o, o spun a treia oară acum: putem să-i spunem oricum doriţi dumneavoastră. Nu "comisie de anchetă" şi eu sunt de acord cu dumneavoastră. Să-i spunem "Comisie specială a Camerei Deputaţilor, de investigare a cauzelor..." şi aşa mai departe. Deci, nu vizează anchetarea unor persoane. Este un lucru cert. Nu vizează nici minister, nu vizează nici persoane, vizează decât ca, sub coordonarea Parlamentului, să se definitiveze o lucrare cu măsuri care să ducă la prevenirea şi diminuarea acestor efecte catastrofale, nu altceva. Repet: una este când Parlamentul elaborează o asemenea lucrare de către o comisie spcială şi o transmite Guvernului pentru aplicare, pentru că Parlamentul are control asupra Guvernului, şi alta este când vine Institutul de Cercetări pentru Ingineria Mediului sau Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice cu o lucrare, de jos în sus, care să fie promovată şi susţinută în Guvern. Cred că importanţa acestei probleme este mult prea mare şi depăşşte posibilităţile acestor institute de specialitate.

Repet: în această hotărâre, la art. 2, este prevăzută antrenarea acestor institute de specialitate din domeniile care au legătură cu această problematică, să concure la realizarea acestei lucrări, dar sub coordonarea Parlamentului, fiind lucrarea Parlamentului. Şi cred eu că orice Guvern, indiferent de coloratura lui politică, este obligat să se supună controlului parlamentar. Şi, este mare lucru, dacă noi reuşim să demarăm. Cred că este pentru prima dată când Parlamentul României demarează o asemenea acţiune menită pentru a preveni şi pentru a diminua aceste efecte catastrofale şi care sunt soldate cel mai adesea cu pierderi de vieţi omeneşti şi merită efortul Parlamentului României, măcar dacă reuşim să salvăm şi o viaţă de om.

Vă mulţumesc.

O voce din dreapta:

Să o facă benevol, domnule!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Acsinte Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia de achetă este specifică controlului parlamentar.

Dacă vrem să deplasăm problema, aşa cum a fost precizat aici de către domnul deputat Dejeu sau de domnul deputat Ianculescu, sigur că putem să instituim o comisie specială în temeiul art. 69, deci nu ne mai găsim în cadrul unui control parlamentar, ci ne găsim pur şi simplu la a cerceta, a vedea şi ce va ieşi... (Comentarii în partea dreaptă a sălii de şedinţă).

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Înţeleg că putem să trecem la dezbaterea proiectului de hotărâre.

Titlul hotărârii.

Domnule deputat Ianculescu,

Vă rog.

Domnul Marian Ianculescu:

Dmnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pentru eliminarea şi pentru evitarea oricărei suspiciuni, pe care eu o înţeleg, este legată de recentele iniţiative ale unor grupuri parlamentare, ale unor deputaţi pentru iniţierea unor comisii de anchetă a unor miniştri – nu are nici o legătură, pentru a evita această teamă, vă propun ca în loc de "anchetă" să-i spunem "Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor pentru investigarea..." şi textul curge.

Deci, înlocuim sintagma "de anchetă" cu cuvântul "specială".

Şi, de asemenea, având în vedere faptul că iniţiativa a fost la sfârşitul lunii iunie şi trebuie să includem şi perioada următoare, în special lunile iulie şi august, când au fost poate cele mai mari dezastre ecologice, cu o intensitate nebănuită, să actualizăm şi să spunem "...căzute în lunile iunie-octombrie în unele zone ale ţării", să cuprindem până la etapa actuală.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule deputat,

Cred că nu "anul curent", trebuie spus exact anul, pentru că s-ar putea ca, concluziile să apară la sfârşitul anului viitor, sau aşa, adică...

Domnul Marian Ianculescu:

Aveţi dreptate, domnule preşedinte.

Putem să spunem: "... căzute în cursul anului curent".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Nu, nu. "... anului 1999".

Domnul Marian Ianculescu:

De acord, "anul 1999" în loc de "anul curent". Aveţi dreptate. De acord.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, titlul ar urma să sune astfel: "Hotărâre pentru constituirea Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor pentru investigarea cauzelor care au produs dezechilibre ecologice majore, urmate de pierderi de vieţi omeneşti, generate de ploile torenţiale căzute în lunile iunie-octombrie 1999 în unele zone ale ţării".

Dacă sunt alte intervenţii la titlul legii?

Domnul deputat Matei. Vă rog.

Domnul Ion Lucian Matei:

Dacă am ajuns aici, haideţi s-o luăm...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog, linişte!

Domnul Ion Lucian Matei:

... haideţi s-o luăm în serios.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog să vorbiţi în microfoane!

Domnul Ion Lucian Matei:

Da. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mă gândesc că dacă am ajuns în acest stadiu, trebuie într-adevăr s-o luăm în mod serios la mână şi să ne reamintim că ceea ce se întâmplă în acest domeniu reprezintă nişte fenomene ciclice. Sunt nişte fenomene care merg conform unei anumite ciclicităţi geologice, geomorfologice etc. Ploile din anul acesta nu pot fi considerate ca ploile care au declanşat fenomenul. Fenomenul respectiv era creat prin constituţia litologică, prin tot ceea ce s-a întâmplat geomorfologic, iar asta a fost numai picătura de apă care a umplut paharul. Nu are rost să mă leg de ploile de anul acesta, credeţi-mă, vorbind tehnic.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun.

Ce propuneţi? Generate...

Domnul Ion Lucian Matei:

În orice caz, nu am o propunere, dar haideţi s-o judecăm acum ca meseriaşii..., "... generate de ploile torenţiale căzute în luna iunie anul curent". Nu.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Propuneţi un amendament.

Domnul Ion Lucian Matei:

Aş propune numai: "... generate de ploi torenţiale".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

"... în unele zone ale ţării".

Iniţiatorul, de acord? De acord.

Deci, titlul hotărârii sună aşa: "Hotărâre pentru constituirea Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor pentru investigarea cauzelor care au produs dezechilibre ecologice majore, urmate de pierderi de vieţi omeneşti, generate de ploile torenţiale căzute în unele zone ale ţării".

Voturi pentru? Vă rog ţineţi mâinile sus, ca să putem număra corect.

Domnul Marian Ianculescu (din bana iniţiatorului):

Domnul Matei a făcut propunerea şi nu şi-o menţine?

O voce din stânga:

Nu vă lăsaţi! Vă e frică?!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Sunt 75 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Vă rog, ţineţi mâinile sus, ca să putem număra. Sunt 26 de voturi împotrivă.

Abţineri? Vă rog, ţineţi mâinile sus. Sunt 19 abţineri.

Nu suntem în cvorum.

Trebuie să fim 150, or, dacă aduni 75 cu 26 şi cu 19 fac 120. Lipsesc 50 de colegi din sală.

Rog secretarii de şedinţă să verifice încă o dată cvorumul.

Rog, de asemenea, ca liderii de grupuri să-i aducă în sală pe colegii care nu sunt prezentţi şi care au trecut pe aici numai pentru voturile finale. (Se face apel sonor.)

Rog liderii de grupuri să-i aducă în sală pe colegii care au ieşit afară după voturile finale. Reluăm votul... Trebuie să vină încă 6 sau 7 colegi, ca să avem cvorumul de lucru. S-a refăcut cvorumul de lucru.

Supun, din nou, spre aprobare, titlul hotărârii, aşa cum a fost amendat, cu contribuţia iniţiatorului şi a domnului deputat Matei.

Voturi pentru? Şi vă rog să ţineţi mâinile sus, ca să putem număra corect. Am rugămintea să ţineţi mâinile sus, ca să putem număra ca lumea. Da? Vă rog. 78.

Voturi împotrivă? Şi vă rog ţineţi mâinile sus, ca să putem, tot aşa, număra corect.

Vă rog frumos păstraţi liniştea! (Domnul deputat Aurelian Paul Alecu vociferează)

48 voturi împotrivă.

Abţineri? 12.

Sunt colegi care nu şi-au exprimat votul în nici un fel, dar care sunt în sală. Vă rog frumos să păstrăm, totuşi, seriozitatea activităţii parlamentare. Suntem în cvorum şi faptul că sunt colegi care nu votează denotă neseriozitate.

Eu vă supun, din nou, spre aprobare, ca să mai numărăm o dată şi îi rog pe colegii care s-au abţinut să ridice mâinile, la una dintre cele trei strigări.

Deci voturi pentru? 84.

Voturi împotrivă? Vă rog, tot aşa, ţineţi mâinile sus. Vă rog ţineţi mâinile sus, domnilor deputaţi! 62.

Abţineri?

Domnul Viorel Burlacu (din sală):

Doamna Muscă a votat şi contra şi la abţineri!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

12 abţineri.

Deci 74 sunt abţinerile cu voturile împotrivă, voturile pentru sunt 84, deci, în total, 158. Titlul hotărârii a trecut.

Art.1.

Domnul deputat Ianculescu.

Rog să vă păstraţi locurile în sală, să nu părăsiţi sala de şedinţe!

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule preşedinte,

Având în vedere că a fost modificat titlul, acesta este şi motivul, mobilul pentru care vin în faţa dumneavoastră cu amendamente, pentru că, în calitate de iniţiator, nu aş prea mai avea voie să fac amendamente, de aceea aş propune să înlocuim sintagma "de anchetă" cu cuvântul "specială", în vederea punerii de acord cu titlul hotărârii.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Dacă sunt alte intervenţii? Nu sunt.

Fac precizarea că mai sunt câteva greşeli de dactilografiere.

Deci, cu amendamentul respectiv, art.1, voturi pentru? Vă rog frumos să ţineţi mâinile sus. Voturi pentru, la art.1? 82.

Voturi împotrivă? Rugămintea mea este să ridicaţi mâinile. Vă rog frumos ridicaţi mâinile! 71.

Abţineri? Vă rog, abţineri, mâinile sus! 8 abţineri.

Deci a trecut art.1.

Art.2. Este o chestiune de gramatică: se spune "audieri" şi "să ceară". Deci "comisia specială", tot aşa...

Dacă sunt alte amendamente? Nu sunt.

Voturi pentru? Şi vă rog ţineţi mâinile sus. 83.

Voturi împotrivă? Şi vă rog ridicaţi mâinile, onoraţi colegi! 69.

Abţineri? 8 abţineri.

Adoptat.

Art.3, cu aceeaşi modificare, deci "comisie specială".

Domnul deputat Acsinte Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Faţă de faptul că nu ne mai găsim în faţa unei comisii de anchetă, ne găsim în faţa unei comisii speciale, cred că trebuie restructurată componenţa comisiei. Mai mult, este de datoria Camerei ca, prin hotărâre, să stabilească exact componenţa acesteia. Ca atare, aş propune următoarea redactare la art.3: "Comisia specială este formată din 9 deputaţi din cadrul următoarelor comisii: 5 deputaţi din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, 4 deputaţi din cadrul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Se elimină Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi petiţii şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi". Alin.2: "Comisia va avea un birou format dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar. Componenţa comisiei şi a biroului său este cea prevăzută în anexă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre".

Deci va trebui ca, din cadrul Comisiei pentru agricultură, să fie desemnaţi 5 deputaţi de profil şi, de asemenea, 4 deputaţi din cadrul Comisiei pentru administraţie, care să dea structura acestei comisii.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Iniţiatorul e de acord.

Mai e de făcut o observaţie: "membri" se scrie cu un singur i, tot o chestiune de limbă română.

Deci art.3, în redactarea propusă de domnul deputat Acsinte Gaspar.

Voturi pentru? Vă rog ţineţi mâinile sus! Voturi pentru, da? 88.

Voturi împotrivă? 70.

Abţineri? Rog ţineţi mâinile sus, la abţineri! 10 abţineri.

Adoptat.

Art.4. Evident, comisia este "specială".

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? 87.

Voturi împotrivă? Rog ţineţi mâinile sus! 70.

Abţineri? 9.

Adoptat.

Art.5.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? 86.

Voturi împotrivă? Rog ţineţi mâinile sus. 70.

Abţineri? Rog ţineţi mâinile sus, la abţineri. 11.

Adoptat.

La hotărâre, la preambul, trebuie făcută o corelare cu articolele la care se referă din Regulamentul nostru şi, ca atare, cu aceste amendamente, la preambul, hotărârea, în ansamblul ei, nu o putem vota, pentru că nu avem o sută... Ia să vedem, avem 172? Da, avem 166, în sală, însă nu o putem supune spre aprobare. O să încercăm, după-amiază, şi, dacă nu, o să amânăm votul final, în funcţie de cvorum, pentru joi.

Cu aceasta, o să rog grupurile parlamentare să nominalizeze reprezentanţii în această comisie.

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

Comisiile!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Din partea comisiilor. Se spune aici, la art.69, alin.2: "prin aceeaşi hotărâre, se vor desemna deputaţii ce compun comisia şi biroul acesteia, la propunerea Biroului permanent al Camerei" şi se va stabili termenul până la care raportul... Deci termenul este stabilit. Mai rămâne ca cele două comisii să facă propunerile respective Biroului permanent al Camerei şi să aprobăm şi componenţa nominală a acestei comisii, odată cu hotărârea respectivă.

Onoraţi colegi,

O să luăm o pauză. Ne revedem la ora 14 fix, cu restul de legi care sunt în portofoliul nostru, pe ordinea de zi.

După pauză

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Reluăm lucrările. O să-i rog pe domnii secretari de şedinţă să poftească în sală şi o să vă rog pe dumneavoastră să vorbiţi cu colegii dumneavoastră, cu liderii de grupuri, pentru că e foarte posibil să facem un apel nominal.

Onoraţi colegi,

Eu zic că am putea să continuăm. Deci proiectul de Hotărâre pentru constituirea Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor pentru investigarea ş.a.m.d. îl vom continua joi, când vom avea şi lista membrilor comisiei şi, atunci, vom putea să dăm şi votul final.

Continuăm cu următorul punct de pe ordinea de zi, şi anume avem de dezbătut obiecţiile de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, ca urmare a Deciziei Curţii constituţionale nr.70/5 mai 1999.

Comisia juridică.

Aveţi documentele pentru un apel nominal la îndemână, da? Bine. (Se adresează domnului director Gheorghe Popescu)

Vă rog să daţi telefon la Comisia juridică, să întrebaţi exact dacă au trecut pe la Parlament astăzi şi să vedem dacă sunt semnaţi membrii comisiei. (Se adresează tot domnului director Gheorghe Popescu)

Deci avem şi Comisia juridică, domnii deputaţi Grădinaru şi Székely.

O să vă dau cuvântul.

Domnul Nicolae Grădinaru:

Da.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule deputat Grădinaru, aveţi cuvântul. Dumneavoastră aţi semnat raportul.

Vă rog.

Domnul Nicolae Grădinaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cu adresa nr.462/19 mai 1999, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a trimis Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi spre examinare Decizia Curţii Constituţionale nr.70/5 mai 1999 asupra obiecţiilor de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţele din 22 februarie 1999, decizie prin care, la sesizarea preşedintelui României, Curtea Constituţională a constatat că sunt neconstituţionale prevederile art.11 alin.2, art.12, alin.1, lit.B-h) şi art.45, în vederea examinării şi întocmirii raportului conform prevederilor art.118 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Potrivit adresei de învestire, în şedinţa din 22 septembrie 1999, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a analizat conţinutul Deciziei Curţii Constituţionale menţionate şi a constatat următoarele. La data de 2 aprilie 1999, preşedintele României a solicitat Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra constituţionalităţii următoarelor prevederi din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului: art.2 alin.1, art.6 alin.1, art.9, art.11 alin.2, art.12 alin.1, lit.B-h), art.15 alin.1, art.17 alin.1 şi, doi: art.18, art.30 alin.2 şi art.45 alin.1.

Prin Decizia nr.70/5 mai 1999, Curtea Constituţională constată că sunt neconstituţionale dispoziţiile art.11 alin.2, în ceea ce priveşte expresia "anterior luării unor măsuri"; dispoziţiile art.12 alin.1, lit.B-h), în ceea ce priveşte expresia "propuse Parlamentului" şi dispoziţia art.45 din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. De asemenea, Curtea Constituţională constată că sunt constituţionale dispoziţiile art.2 alin.1, ale art.6 alin.1, ale art.9, ale art.11 alin.2, în ceea ce priveşte expresia "caracter facultativ"; ale art.15 alin.1, ale art.17 alin.1 şi alin.2, ale art.18 şi ale art.30 alin.2, din aceeaşi lege.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, prin consens, să propună plenului Camerei Deputaţilor, cu respectarea procedurii prevăzute de art.145 alin.1 din Constituţia României şi art.118 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, admiterea obiecţiilor de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art.11 alin.2, art.12 alin.1, lit.B-h) şi art.45 din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, pentru următoarele considerente.

1. Referitor la prevederea art.11 alin.2, urmează a se elimina sintagma "anterior luării unor măsuri", întrucât această expresie, aşa cum menţionează Curtea Constituţională, este neconstituţională, în raport cu prevederile art.90 din Constituţie, fapt ce creează premisele îngrădirii exerciţiului unui drept constituţional al preşedintelui şi se adaugă o condiţie inexistentă în textul acestui articol.

Faţă de aceste precizări şi ţinând cont că, prin eliminarea sintagmei "anterior luării unor măsuri", textul art.11 alin.2 rămâne fără conţinut, membrii comisiei propun eliminarea, în totalitate, a acestui alineat.

2. Referitor la prevederile art.12 alin.1, lit.B-h), urmează a se elimina sintagma "propuse Parlamentului", întrucât, aşa cum se precizează în Decizia Curţii Constituţionale, în raport cu prevederile art.90 din Constituţie, preşedintele propune poporului să se pronunţe asupra unor probleme de interes naţional şi nu Parlamentului.

Potrivit art.90 din Constituţie, procedura referendumului, iniţiat de preşedinte, cu privire la problemele de interes naţional, presupune doar două etape succesive, şi anume: consultarea Parlamentului care, în Camerele reunite, adoptă o hotărâre, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, şi consultarea poporului care îşi exprimă voinţa cu privire la problemele de interes naţional ce îi sunt supuse de către Preşedinte.

Având în vedere că, potrivit art.90 din Constituţie, preşedintele este singurul îndreptăţit să stabilească problemele de interes naţional asupra cărora poate cere poporului să-şi exprime voinţa prin referendum, comisia propune eliminarea lit.h) de la alin.1 al art.12.

3. Cu privire la dispoziţiile art.45 din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, se constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor alin.1 a fost extinsă de Curtea Constituţională, în conformitate cu prevederile art.20 alin.1 din Legea nr.47/1992, şi asupra prevederilor alin.2 al aceluiaşi articol. Curtea Constituţională reţine că prevederile acestui articol sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art.144 lit.g) din Constituţie, care statuează că aceasta veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia.

Redactarea art.45 alin.1 din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului potrivit căruia Curtea Constituţională, la cererea motivată şi însoţită de dovezile pe care se întemeiază partidele şi alianţele acestora, anulează referendumul naţional, în cazul în care votarea şi stabilirea rezultatului a avut loc prin fraudă, contravine prevederilor constituţionale care, prin recunoaşterea dreptului Curţii Constituţionale de a soluţiona acţiuni specifice contenciosului constituţional, recunoaşte şi posibilitatea acesteia de a se autosesiza în cazul constatării unor fraude ce pun sub semnul îndoielii corectitudinea rezultatelor referendumului, situaţie în care Curtea Constituţională nu confirmă aceste rezultate, ci constată nulitatea referendumului naţional. Ea nu poate fi limitată în acţiunea sa de necesitatea existenţei unei cereri din partea partidelor sau alianţelor acestora, motiv pentru care comisia propune eliminarea art.45 din lege.

În consecinţă, faţă de cele expuse mai sus, membrii comisiei propun plenului Camerei Deputaţilor admiterea obiecţiilor de neconstituţionalitate, astfel cum au fost constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr.70 din 5 mai 1999. Potrivit prevederilor art.145 din Constituţia României, precum şi ale art.119 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, obiecţiile de neconstituţionalitate ale Curţii Constituţionale sunt înlăturate numai în cazul în care atât Camera Deputaţilor, cât şi Senatul adoptă legea în aceeaşi formă, cu majoritatea de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.

În cazul în care, în una din Camere nu se obţine majoritatea de două treimi, prevăzută de art.145 alin.1 din Constituţie, prevederile declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale se înlătură din lege, operându-se, cu aprobarea Camerei, corelările tehnico-legislative necesare.

În raport de obiectul şi conţinutul său, Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este o lege organică, fiind votată de membrii Camerei Deputaţilor, potrivit prevederilor art.74 alin.1 din Constituţia României.

Mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, vă mulţumesc. Avem o singură operaţiune de făcut, să trecem la vot. Problema este următoarea, că mai avem de făcut dezbateri şi, vă rog, dacă doresc grupurile să-şi desemneze câte un reprezentant care să ia cuvântul.

În cadrul dezbaterilor doreşte cineva să ia cuvântul? Domnul deputat Acsinte Gaspar, din partea Grupului parlamentar al PDSR. Fac precizarea că Grupul PDSR este şi iniţiatorul acestei legi. Aveţi cuvântul.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În legătură cu Decizia Curţii Constituţionale, am de făcut câteva comentarii pe care le-aş face, totuşi, la unele chestiuni prealabile. Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea referendumului a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de către Senat la 22 februarie 1999, în şedinţe separate. După împlinirea termenului de 5 zile, în care parlamentarii puteau sesiza Curtea Constituţională, legea a fost trimisă spre promulgare preşedintelui României pe data de 4 martie 1999. Pentru promulgarea legii, preşedintele avea la dispoziţie, potrivit art.77 alin.1 din Constituţie, un termen de cel mult 20 de zile, care curge de la data primirii legii.

Având în vedere că legea a fost primită la Preşedinţie pentru promulgare pe data de 5 martie 1999 şi că exercitarea dreptului de a cere Curţii Constituţionale verificarea constituţionalităţii legii a avut loc pe 31 martie 1999, rezultă că preşedintele României nu a respectat termenul de 20 de zile, prevăzut de Constituţie, în cadrul căruia putea uza de posibilitatea de a sesiza Curtea Constituţională.

Termenul de 20 de zile a expirat pe data de 25 martie 1999. Sesizarea făcută după împlinirea termenului este inadmisibilă, întrucât un drept nu poate supravieţui expirării termenului de executare a obligaţiei în considerarea căreia el a fost instituit. Autori reputaţi în Dreptul constituţional, prof.universitar doctor Ion Deleanu, fost judecător la Curtea Constituţională, prof.universitar doctor Tudor Drăganu, conferenţiar doctor Mihai Constantinescu, fost judecător la Curtea Constituţională, susţin că termenul de 20 de zile este un termen de decădere nu numai pentru că, după împlinirea lui, preşedintele nu mai poate promulga legea, aceasta intrând în vigoare chiar în lipsa promulgării, ci şi pentru că nu mai poate cere Parlamentului reexaminarea legii şi nu mai poate sesiza Curtea Constituţională. Trecând peste aceste prevederi, totuşi, preşedintele, aşa cum se constată, a sesizat Curtea Constituţională.

În calitate de autor al proiectului legii, am trimis o scrisoare preşedintelui Curţii Constituţionale, aducându-i la cunoştinţă această situaţie. Ţin să menţionez că în decizia sa, Curtea Constituţională, în legătură cu modul în care a fost sesizată, face următoarele comentarii. "În ceea ce priveşte legalitatea sesizării, Curtea constată că Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului nu a fost promulgată. De aceea, nu există impediment constituţional sau legal pentru realizarea controlului de constituţionalitate. Potrivit art.77 alin.1 din Constituţie, legea se trimite spre promulgare preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire".

În lumina acestor prevederi, şi aici este problema pe care ţin să o sesizez, atribuţia preşedintelui de a promulga legea îl implică pe acesta în relaţii specifice cu Parlamentul, relaţii care depăşesc însă cadrul controlului constituţional al legilor, ceea ce Curtea Constituţională spune indirect, că preşedintele a încălcat prevederile Constituţiei, iar în cazul în care se încalcă prevederile Constituţiei în mod grav, cum spune Constituţia, sigur că preşedintele intră în relaţie cu Parlamentul, care poate să ceară suspendarea lui din funcţie pentru încălcarea Constituţiei.

În ceea ce priveşte obiecţiunile de neconstituţionalitate, ele au fost formulate de un consilier care am înţeles că a făcut facultatea pe la fără frecvenţă. Au fost vreo 14 obiecţiuni de neconstituţionalitate. Până la urmă Curtea, probabil în ideea de a da satisfacţie preşedintelui, a reţinut trei. Cel puţin una dintre ele mi se pare discutabilă şi în acest moment. Şi este vorba de declararea ca neconstituţional a art.11 alin.2 din lege. Şi am să vă citesc textul: "Referendumul asupra problemelor de interes naţional se organizează anterior luării unor măsuri, inclusiv de ordin legislativ, iar iniţierea sa are caracter facultativ". Ce spune Curtea Constituţională? Să fie eliminată sintagma "anterior luării unor măsuri". Deci, în legătură cu referendumul pe care-l iniţiază preşedintele în problemele de interes naţional, preşedintele poate consulta poporul şi după ce a luat o măsură, pentru că aceasta se vrea. Mi se pare ca nefiresc după ce ai luat o măsură, să consulţi poporul prin referendum asupra acestei situaţii. Soluţia pe care o propune Comisia juridică, în primul rând că nu ţine seama de recomandarea Curţii. Curtea Constituţională a spus să se elimine din text sintagma "anterior luării unor măsuri". Comisia juridică propune eliminarea întregului text, ceea ce face ca problema să rămână nereglementată.

În fine, faţă de faptul că preşedintele României a preferat să sesizeze Curtea Constituţională, şi nu să se adreseze Parlamentului în termenul prevăzut de Constituţie pentru a reexamina legea în cauză, pentru că lacunele invocate puteau fi remediate cu uşurinţă de către Parlament - preşedintele are şi această prerogativă, ca atunci când o lege vine la promulgare să o retrimită Parlamentului pentru reexaminare, indiferent pentru ce problemă - dovedeşte pentru mine că preşedintele are o mai mare încredere în Curtea Constituţională decât în Parlament.

Domnilor colegi,

Pentru că totuşi legea aceasta este foarte importantă, eu consider că e bine să urmăm procedura care a fost recomandată de către comisie, chiar cu această rezervă pe care o am şi o consider întemeiată, urmând, domnule preşedinte, ca dumneavoastră, după încheierea dezbaterilor, să procedaţi, mai întâi, la supunerea legii la vot în forma adoptată de Parlament, şi dacă ea întruneşte două treimi, cum spune art.145, înseamnă că obiecţiunile de neconstituţionalitate se înlătură şi trebuie ca cele două treimi să fie întrunite în ambele Camere - şi la Senat, şi la Camera Deputaţilor. În cazul în care legea nu va întruni cele două treimi, atunci obiecţiunile de neconstituţionalitate sunt întemeiate, urmând ca ele să fie operate în cuprinsul legii.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Ervin Székely.

Domnul Székely Ervin Zoltán:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Grupul parlamentar al UDMR este de acord cu observaţiile Curţii Constituţionale şi găseşte justificată fiecare obiecţiune din cele trei formulate de Curte. Motivul pentru care am venit la microfon nici nu este acesta. Aş dori să vorbesc mai degrabă despre un principiu general valabil, şi anume problema constituţionalităţii legilor, în general, pe care le adoptă Parlamentul.

Cred că legalitatea, ca şi principiul legislativ, trebuie să fie mult mai importantă şi trebuie să acordăm o importanţă mult mai mare constituţionalităţii sau respectării principiului, ideii de constituţionalitate, şi de aceea, anumite vicii procedurale, care privesc poate nedepunerea la termen de către preşedintele României a sesizării la Curtea Constituţională, cred că sunt aspecte secundare. Pentru că din moment ce Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la un act normativ şi a considerat că este neconstituţional nu cred că mai are relevanţă, din punct de vedere politic şi juridic, dacă actul de sesizare a fost sau nu a fost depus în termen.

Credem că, în general, sistemul prin care Legislativul exercită un control asupra Curţii Constituţionale ar trebui să fie regândit, pentru că garanţia respectării nu numai a literei, dar şi a spiritului Constituţiei este însăşi Curtea Constituţională. Sigur, şi acest lucru s-ar putea face numai prin modificarea Constituţiei, dar credem că, în viitor, ar merita să acordăm competenţă şi puteri mult mai mari Curţii Constituţionale, pentru că este oarecum straniu ca Legislativul, care totuşi este un for politic, să desconsidere chiar şi cu două treimi hotărârea Curţii Constituţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Din partea celorlalte grupuri parlamentare? Înţeleg că nu mai sunt alte grupuri care să participe la dezbaterile asupra raportului comisiei şi a Deciziei Curţii Constituţionale.

Ca atare, nu avem decât să trecem la vot, având în vedere prevederile constituţionale care prevăd...

Onoraţi colegi, o să vă rog să fiţi atenţi!

Vă rog să fiţi atenţi, onoraţi colegi! La această problemă a obiecţiilor de neconstituţionalitate a unor prevederi dintr-o lege este nevoie de două treimi din totalul deputaţilor în sală pentru a supune la vot din nou, cum spune Constituţia, în primul rând legea, şi în cazul în care legea nu întruneşte numărul de două treimi, în acest caz, obiecţiile de neconstituţionalitate formulate se admit, şi atunci legea se reformulează în mod corespunzător.

În cazul în care însă se creează o majoritate de două treimi care doreşte să menţină textul aşa cum a fost, atunci el rămâne neschimbat.

Noi nu avem aceste două treimi în sală în momentul de faţă, şi eu, pentru a fi sigur că această chestiune se poate supune la vot în mod corect şi responsabil, vă propun ca votul nostru asupra acestei chestiuni să fie dat marţea viitoare, la ora 11,30, şi am rugămintea ca toate grupurile parlamentare, în şedinţele pe care le au mâine şi respectiv luni, să discute cu ceilalţi colegi de faptul că este nevoie de acest cvorum de două treimi, adică minimum 229 de deputaţi care să fie prezenţi pentru a supune la vot această problemă.

Continuăm cu proiectul de Lege privind Codul dezvoltării şi utilizării tehnologiilor informaţiei. Domnul deputat Sassu. Aveţi cuvântul.

Domnul Alexandru Sassu:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

În urmă cu câteva săptămâni, când am luat prima oară în discuţie acest proiect de lege, am cerut ca să fie trimis şi punctul de vedere al Guvernului referitor la noile structuri care se propuneau acolo. Din păcate, am văzut punctul de vedere al Guvernului, el nu este explicit, nu se rezolvă toate problemele pe care noi le-am ridicat aici şi cred că, în aceste condiţii, soluţia cea mai bună pentru a nu continua un dialog al hârtiilor, ar fi ca acest proiect de lege să fie trimis către cele două comisii care au fost sesizate pentru a avea o discuţie cu reprezentanţii Guvernului, cu reprezentanţii instituţiilor implicate, pentru a putea propune plenului o soluţie rotundă, care să rezolve toate problemele. Aici nu sunt rezolvate decât în parte problemele legate de zona informaţională, nu sunt încă rezolvate problemele legate de comunicaţii şi, după părerea noastră, acest lucru nu trebuie separat. Este vorba că, din momentul în care acest proiect de lege a fost transmis la Parlament, au existat nişte modificări de esenţă în structură, şi anume zona comunicaţiilor a fost unită cu cea a informaţiilor, şi o restructurare în acest domeniu, după părerea noastră, trebuie să fie globală, să privească ambele structuri.

În consecinţă, vă rog să trimiteţi acest proiect de lege către cele două comisii sesizate în fond, astfel încât să existe o discuţie, pentru a se putea propune o soluţie clară Parlamentului, pentru a se vota, altfel, vom discuta într-un plen de 300 de oameni soluţii care cred că merită să fie bine precizate înainte.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doresc să ştiu dacă există vreun alt punct de vedere sau, în fine, alte propuneri.

Deci, nu sunt alte propuneri. Eu o să vă cer totuşi votul dumneavoastră pentru retrimiterea la comisie.

Voturi pentru? Da, este o mare majoritate.

Totuşi, voturi împotrivă dacă sunt? Nu sunt.

Abţineri? O abţinere.

Nici un vot împotrivă. Cu marea majoritate de voturi s-a retrimis la comisie. Eu aş ruga ca, împreună cu reprezentanţii Guvernului, să încercăm ca, în termen de 2 – 3 săptămâni, să rezolvăm această problemă, pentru că eu cred că este posibil.

Eu aş dori ca totuşi, în această sesiune, să trecem acest proiect de lege prin Camera Deputaţilor, el este aşteptat, dar probabil că este nevoie de aceste corelări şi completări de care s-a vorbit aici înainte.

Continuăm, onoraţi colegi, cu proiectul de Lege pentru modificarea art.5 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic. Doresc să ştiu dacă din partea iniţiatorului este cineva aici? Vă rog să poftească aici în banca iniţiatorilor.

La acest proiect de lege vom lucra numai pe raport.

Deci, dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? Domnule secretar de stat Fronescu, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Fronescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Voi prezenta foarte pe scurt expunerea de motive care ne-a condus la această cerinţă, şi anume: profesiunea de pedagog social a fost introdusă de Comisia pentru învăţământ, şi cercetare ştiinţifică a Senatului în proiectul Statutului personalului didactic. La Comisia de mediere comună a celor două Camere nu s-au ridicat obiecţiuni. Totuşi, această profesie a fost omisă din textul publicat în Monitorul Oficial. Este vorba de prima variantă.

Menţionarea funcţiei de "pedagog social" ca funcţie didactică se impune şi datorită faptului că există deja trei promoţii de absolvenţi ai Facultăţii de pedagogie socială din cadrul Universităţii "Avram Iancu" de la Cluj-Napoca, care au obţinut licenţa la Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc. Din partea comisiei sesizată în fond îi dau cuvântul domnului deputat Anghel Stanciu, preşedintele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă tineret şi sport. Aveţi cuvântul.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, dinamica profesiilor este destul de mare, astfel încât, sunt, la ora actuală, pe piaţa muncii profesori pedagogi sociali, în special cu direcţia de orientare spre recentele centre de plasament, care au în principal menirea de integrare a copiilor în familii normale. Noi am avizat favorabil această propunere care este venită de la Senat prin intermediul unui regretat coleg, domnul senator PNL, Şuteu. Sperăm că le vom asigura celor care lucrează în acest domeniu cadrul legal, iar prin activitea lor vor ajuta aceste centre de plasament să-şi îndeplinească menirea, adică de integrare socială a copiilor din centrele de plasament.

Vă mulţumim anticipat pentru votul dumneavoastră.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Nu.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege. Titlul legii.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Deci, în unanimitate adoptat.

În raportul comisiei, la nr.crt.1, este vorba de textul articolului unic al legii. Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

În unanimitate adoptat.

Votul final asupra acestui proiect de lege, este o lege organică, marţi la ora 11.30.

Continuăm cu proiectul de Lege privind dreptul senatelor universitare de a stabili cuantumul taxelor pentru susţinerea examenelor de finalizare a studiilor de către absolvenţii învăţământului superior particular.

Din partea iniţiatorului, domnul secretar de stat Fronescu. Aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Fronescu:

Vă voi prezenta sumar câteva idei din expunerea de motive. În afara specializărilor autorizate să funcţioneze provizoriu, au funcţionat şi mai funcţionează în regim de lichidare unele specializări care nu au primit autorizare de funcţionare provizorie. Absolvenţii specializărilor neautorizate să funcţioneze provizoriu, promoţiile '93-'94-'95-'96-'97 susţin, în conformitate cu prevederile Legii nr.71/1995 şi ale Legii nr.64/1997, examenul de selecţie, precum şi examenul de licenţă sau, după caz, de absolvire la instituţii similare acreditate în învăţământul de stat.

Organizarea examenului de selecţie, de licenţă sau, după caz, de absolvire se poate realiza numai prin efectuarea unor cheltuieli pentru plata personalului didactic, a personalului auxiliar, a materialelor de concurs, a diplomelor, precum şi unele cheltuieli de regie.

Cam aceasta ar fi expunerea de motive pentru care este necesar acest lucru.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc. Din partea comisiei sesizată în fond îi dau cuvântul domnului deputat Anghel Stanciu, preşedintele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă tineret şi sport. Vă rog.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Vă rog să îmi permiteţi o rectificare. Mi s-a atras atenţia din sală, regretatul domn senator Şuteu era de la Partidul Social Democrat Român.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, este corectă rectificarea.

Domnul Anghel Stanciu:

În ceea ce priveşte textul acestei legi, el a primit aviz favorabil din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, a Comisiei juridice de disciplină şi imunităţi. Este o modalitate de a permite celor care au primit autorizaţia provizorie de funcţionare şi sunt în termenul legal de acreditare să susţină, studenţii acestora, examenul de licenţă, respectiv de diplomă la instituţiile de stat.

Am avut probleme şi astă-vară cu universităţile care, la taxele fixate prin legea anterioară, nu puteau acoperi cheltuielile aferente acestui proces de evaluare.

În consecinţă, textul permite ca aceste cheltuieli necesare organizării examenului de licenţă, inclusiv plata profesorilor, să fie suportate de către candidaţi, dar în limite normale. Deci, fără profituri şi fără altceva. Noi credem că este de fapt cam penultimul an în care vom mai avea de-a face cu o astfel de lege, deoarece, din ce în ce mai multe facultăţi au intrat în procesul de acreditare şi atunci îşi vor susţine examenul fără alte conotaţii şi interferenţe cu cei de la stat.

Sperăm că vom fluidiza circuitul şi vom eficientiza activitatea celor care efectiv îi examinează, uneori i-au examinat fără să fie retribuiţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Nu.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Titlul legii.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

A fost adoptat în unanimitate.

Art.1.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.2.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.3.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.4.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Este o lege ordinară. Vot final, marţi la ora 11,30.

Continuăm cu proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 69/1997 privind bursele de mărfuri.

Doresc să ştiu dacă din partea iniţiatorului, a Guvernului, este cineva aici? Mi se spune că vine cineva din partea Guvernului. Cred că n-are rost să aşteptăm, aşa, să vină membrii Guvernului, când ei, de fapt, trebuie să stea aici şi să aştepte să le vină rândul la susţinerea acestor proiecte. Ca atare, vă propun să trecem la următorul proiect, să vedem dacă acolo întrunim condiţiile şi, când o să vină, revenim.

Proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr. 72/1999 pentru completarea art.25 din Legea nr.160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de medic veterinar. Este vorba de continuarea dezbaterilor.

Doresc să ştiu dacă iniţiatorul este aici? Deci, de la Ministerul Agriculturii, este cineva aici? Da, sau nu? Nu este aici. Următoarea este tot cu Ministerul Agriculturii. Următoarea este tot cu Ministerul Agriculturii şi alte materiale nu am aici. Este o situaţie absolut anormală, ca reprezentanţii Guvernului, în loc să-şi susţină legile la Parlament, să fie în alte locuri.

Avem reprezentantul Agenţiei pentru Dezvoltare, care trebuie să susţină din partea Guvernului. Avem comisia. Revenim la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 69/1997 privind bursele de mărfuri.

Am rugămintea, onoraţi colegi, să vă ocupaţi locurile în sală, pentru a putea continua în mod civilizat şedinţa.

Da, imediat. Aveţi o chestiune prealabilă?

Doamna Hildegard-Carola Puwak (din sală):

Procedură!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Procedură. Dacă-i procedură, are prioritate.

Doamna deputat Hildegard Puwak.

Doamna Hildegard Carola Puwak:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am înţeles că, înainte de a intra în dezbaterile generale, Guvernul şi-a desemnat reprezentantul pentru această ordonanţă. Constatăm că, totuşi, în banca Guvernului se găseşte şi un reprezentant al uneia din bursele de mărfuri şi aş dori, domnule preşedinte, să ne precizaţi dacă la dezbaterea acestei ordonanţe s-a stabilit să participe şi reprezentanţii burselor de mărfuri.

În situaţia în care este aşa, vă rugăm să aveţi în vedere că în România există mai multe burse de mărfuri decât cea din Bucureşti.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnă, este o chestiune de la sine înţeleasă. Bursele de mărfuri sunt beneficiare ale acestei legi. Ca atare, probabil că au fost invitaţi şi o să-l rog pe domnul Filipoiu să ocupe locul în banca a doua, deci în spate, să poată asista la lucrări. Nu are, însă, nici un fel de drept de a lua cuvântul, pentru că este parte interesată şi beneficiar al legii şi orice altă bursă, dacă doreşte să participe printr-un preşedinte sau vicepreşedinte, este binevenită. Dar în nici un caz dânşii nu participă la dezbaterile acestui proiect de lege.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Doamna Hildegard Carola Puwak:

Domnule preşedinte,

Atunci, vă rog să ne precizaţi dacă reprezentanţii celorlalte burse de mărfuri au fost invitaţi la această dezbatere.

În principiu, nu ne opunem participării reprezentanţilor burselor, pentru că dorim o lege bună, dar dorim să avem un tratament egal pentru toţi reprezentanţii acestor instituţii ale pieţii de capital.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnă, eu nu ştiu exact cum de a venit aici un singur reprezentant, domnul Filipoiu. Eu nu cunosc cine a făcut aceste invitaţii, cum de a venit aici, nu cred că este vorba de o discriminare, bănuiesc că or fi fost invitaţi şi alţii, dar eu nu am cum să ştiu lucrul ăsta. Dânsul este unul dintre şefii de burse care vrea să asiste la dezbaterile acestui proiect de lege.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Doamna Hildegard Carola Puwak:

Domnule preşedinte,

Vă rog să ţineţi totuşi cont de părerea unui membru al Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare, care cunoaşte demersul de desfăşurare a discuţiilor în comisie pe marginea acestei ordonanţe.

Deci, întrebarea mea a avut un scop foarte clar. Există un conflict, sau există o stare conflictuală în ceea ce priveşte conţinutul, sau a existat pe parcursul dezbaterilor. De aceea, insist să ştiu foarte exact dacă au fost invitaţi şi reprezentanţii celorlalte instituţii, pentru a nu lăsa asupra Parlamentului imaginea de favorizare a uneia dintre aceste instituţii şi pentru a crea într-adevăr Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare acea recompensă pentru munca de luni de zile pe care a desfăşurat-o în comisie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnă, eu nu am cum să vă răspund la această întrebare, dar comisia ar putea să răspundă dacă a făcut cineva o asemenea invitaţie sau nu.

Cred că orice cetăţean care are un interes poate să vină să asiste la lucrări. Există această chestiune şi, dacă doriţi, putem să rezolvăm această chestiune, invitându-l pe domnul preşedinte Filipoiu să ia loc sus, într-una dintre loje, ca să nu mai apară asemenea discuţii.

Domnul Florin Georgescu (din sală):

Acolo să staţi şi dumneavoastră, domnule preşedinte, la Legea proprietăţii! Tot acolo! (Râsete, aplauze)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bine. Asta-i o chestiune pe care am rezolvat-o la timpul respectiv.

Domnul Florin Georgescu (din sală):

Aşa credeţi dumneavoastră!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Să revenim la lucrurile noastre.

O să-l rog pe domnul Filipoiu să poftească la una dintre lojele de aici, de sus.

Domnul Filipoiu mă informează că este preşedintele Uniunii Burselor de Mărfuri din România şi, deci, în lucrările de la comisii se pare că a reprezentat această instituţie a burselor de mărfuri şi interesele, probabil, ale dânşilor.

Trecem la dezbaterea proiectului.

Din partea iniţiatorului.

O să vă rog să prezentaţi la microfon.

Domnul Ionel Voinescu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mă numesc Ionel Voinescu şi sunt director general la Agenţia Română de Dezvoltare.

În anul 1997, când ne numeam Agenţia Naţională pentru Privatizare, a fost elaborat acest proiect de ordonanţă care, ulterior, a devenit ordonanţă de urgenţă şi care astăzi este în analiza dumneavoastră pentru a aproba legea.

Vreau să fac precizarea că discuţiile în comisii s-au întins pe durata mai multor luni de zile. După informaţiile mele, au participat şi reprezentanţii altor burse de mărfuri din România.

Domnul Filipoiu, cum a făcut precizarea domnul preşedinte Chiliman, este preşedintele Uniunii Asociaţiei Burselor de Mărfuri din România.

Cum aţi văzut şi dumneavoastră din raportul comisiei, amendamentele sunt destul de substanţiale şi foarte multe.

Consider că, în această formă, în care dumneavoastră l-aţi primit ca raport al comisiei, greu mai poate fi îmbunătăţit, drept pentru care, Guvernul, iniţiatorul, respectiv Agenţia Română de Dezvoltare este de acord şi susţine adoptarea acestei forme.

Totodată, dacă dumneavoastră acceptaţi, ar mai fi o mică, o foarte mică corecţie la art.30, alin.2, pe care v-o propunem spre analiză şi dezbatere. Este vorba de forma juridică a caselor de compensaţii. În proiect, în raportul comisiei, citez alin.2 al art.34: "Casa de compensaţie se înfiinţează ca societate comercială pe acţiuni de către membrii unei burse de mărfuri, societăţi bancare şi de asigurare, în scopul evidenţei contractelor futures şi cu opţiuni, garantării acestora, precum şi a decontării lor".

Propunerea pe care o face astăzi Agenţia Română de Dezvoltare este ca să dăm posibilitatea, în funcţie de evoluţia în timp a burselor de mărfuri, ca forma pe care s-o ia această casă de compensaţie să fie şi de departament în cadrul unei burse de mărfuri. Din raţiunile pe care o să vi le explic imediat.

Având în vedere cele ....

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am o rugăminte. Prezentaţi pe larg doar legea. Pentru că aceasta este o chestiune care se va dezbate la momentul respectiv, la articolul respectiv.

Domnul Ionel Voinescu:

Consider că raportul comisiei, care este, cum o să constataţi dumneavoastră, destul de voluminos, reflectă toate aspectele care au fost.

Mie, vă spun sincer, în acest moment cred că-mi este aproape imposibil să pot să prezint toate nuanţele care au fost prevăzute în legea de adoptare a ordonanţei.

Dacă nu vă supăraţi, domnule preşedinte....

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, problema aceea o să se dezbată la articol.

Domnul Ionel Voinescu:

Deci, noi suntem în totalitate de acord cu raportul propus de comisii.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Au fost sesizate în fond două comisii: Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare şi Comisia pentru industrii şi servicii.

Deci, din partea Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare îi dau cuvântul domnului deputat Iuliu Vida, preşedintele acesteia.

Aveţi cuvântul.

Domnul Vida Iuliu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, împreună cu Comisia pentru industrii şi servicii, la data de 23 iunie, au elaborat un raport de avizare favorabilă a ordonanţei, respectiv a proiectului de lege prin care se propune aprobarea Ordonanţei nr.69 din 1997 privind bursele de mărfuri.

Au fost formulate în total 247 de amendamente, din care 242 de amendamente au fost admise şi 5 amendamente au fost respinse. Amendamentele admise şi cele respinse sunt prevăzute în capitole distincte în cadrul raportului.

Propun spre dezbatere acest raport plenului Camerei Deputaţilor.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

În cadrul dezbaterilor generale, dacă sunt intervenţii?

Din partea Grupului parlamentar al PDSR, domnul deputat Albu.

Aveţi cuvântul.

Domnul Alexandru Albu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Legea privind bursele de mărfuri este binevenită. Ea îşi propune să completeze de fapt un sistem de legislaţie economică, care-şi are debutul încă începând din anul 1992, continuând apoi în ’93 şi în ’94 şi până în ’96, în urma cărora s-au creat instituţii şi mecanisme pentru piaţa de capital şi, în consecinţă, este binevenită.

Noi, deputaţii PDSR din Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, am făcut numeroase amendamente, care s-au preluat, unele din ele ca fiind amendamente ale comisiei şi care au fost acceptate şi, în consecinţă, grupul nostru parlamentar va vota această lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Pécsi.

Domnul Pécsi Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Grupul parlamentar al UDMR susţine Ordonanţa Guvernului nr. 69/1997 privind bursele de mărfuri, având în vedere faptul că aceasta reglementează o instituţie foarte importantă a economiei de piaţă.

Pornind de la importanţa burselor de mărfuri, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a organizat dezbateri îndelungate pe marginea textului ordonanţei, cu concursul specialiştilor din domeniu, elaborând, astfel, un raport care reflectă la ora actuală cerinţele etapei de dezvoltare a economiei de piaţă din România.

Faţă de cele de mai sus, Grupul parlamentar UDMR propune adoptarea proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 69 privind bursele de mărfuri în baza raportului Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PNŢCD-civic-ecologist, domnul deputat Traian Rânja.

Domnul Traian Neculaie Rânja:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Ne aflăm acum în faţa adoptării unei importante legi a reformei economice în România, a unei importante legi care reglementează o instituţie a economiei de piaţă.

Pornind de la Ordonanţa Guvernului din 1997, au urmat, în comisia noastră, dezbateri îndelungate şi serioase, noi audiind toate instituţiile implicate în acest segment al economiei de piaţă.

De aceea, considerăm că amendamentele aduse în comisie reflectă punctul nostru de vedere, deci al deputaţilor PNŢCD şi, de aceea, grupul nostru parlamentar va vota pentru adoptarea acestei legi.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii la dezbaterile generale? Nu sunt.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Pentru a simplifica într-un fel lucrurile, vom începe cu dezbaterea modificărilor la ordonanţă şi pe urmă revenim la textul legii.

Titlul ordonanţei, la nr.crt. 2 din raport, se propune modificarea lui.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Capitolul I.

Titlul.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt. 3 a fost aceasta.

La nr.crt. 4, text nou, art.1.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt. 5.

Art.1, alin.2, partea de preambul.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt. 6, lit.a).

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt. 7, lit.b).

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt. 8, lit.c).

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt. 9, lit.d).

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt. 10, lit.e).

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin. 2 al art.1, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3 la nr.crt.11.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.1, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.2, la nr.crt.12.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.3, preambul, la nr.crt.14.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.a) la nr.crt.15.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.b) la nr.crt.16.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.c) la nr.crt.17.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.d) la nr.crt.18.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.e) la nr.crt.19.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.g) la nr.crt.21.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.h) la nr.crt.22.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.i) la nr.crt.23.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Poftim?

Domnul Gheorghe Ana: (Din bancă.)

Aţi sărit peste lit.f), domnule vicepreşedinte.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, am sărit lit.f) la nr.crt.20.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit. j) la nr.crt.24.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.k), la nr.crt.25.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.l) la nr.crt.26.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit. m) la nr.crt. 27.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit. n) la nr.crt. 28.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit. o) la nr.crt. 29.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit. p) nr.crt. 30.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.r) la nr.crt.31.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.s) la nr.crt. 32.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.3, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Capitolul I, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul Capitolului II la nr.crt. 33.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.4, la nr.crt. 34.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.5 la nr.crt. 35.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Eliminare de text la nr.crt. 36.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Eliminare de text la nr.crt. 37.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Eliminare de text la nr.crt. 38.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Eliminare la nr.crt. 39.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Eliminare de text la nr.crt. 40.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Eliminare de text la nr.crt. 41.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt. 42, preambulul art.6.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.a) la nr.crt. 43.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.b) la nr.crt. 44.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.c) la nr.crt. 45.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.d) la nr.crt. 46.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.e) la nr.crt. 47.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.f) la nr.crt. 48.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.g) la nr.crt. 49.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.h) la nr.crt. 50.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.i) la nr.crt. 51.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Lit.j) la nr.crt. 52.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.k) la nr.crt. 53.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.l) la nr.crt. 54.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.m) la nr.crt. 55.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.n) la nr.crt. 56.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.o) la nr.crt. 57.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.p) la nr.crt. 58.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.r) la nr.crt. 59.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.s) la nr.crt. 60.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.ş) la nr.crt. 61.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.1 al art.6 ar urma să devină art.6, am impresia în întregime... Ba nu, alin.1 al art.6 în întregime.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

O să am rugămintea ca aici să se facă renumerotarea pentru că a dispărut cel puţin o literă.

La nr.crt. 62, eliminare.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt. 63, alineat nou.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt. 64, alineat nou.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt. 65, alineat nou.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt. 66, alineat nou.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.6, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.7, eliminare la nr.crt. 67.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Eliminare la nr.crt. 68.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Eliminare la nr.crt. 69.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Eliminare la nr.crt. 70.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Capitolul II, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul Capitolului III la nr.crt. 71.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul Secţiunii I la nr.crt. 72.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt. 73 la art.7, alin.1.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2 la nr.crt. 74.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.7, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.1, art.8 la nr.crt. 75.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2 la nr.crt. 76.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3 la nr.crt. 77.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.8, în ansamblul său.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.1, art.9 la nr.crt. 78.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2 la nr.crt. 79.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.9, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Secţiunea I, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul Secţiunii II la nr.crt. 80.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.10, alin.1 la nr.crt. 81.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2 la nr.crt. 82.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3 la nr.crt. 83.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3, preambul, lit.a), nu mai are rost să fie lit.a), că rămâne singură. E nemodificat, da.

Lit.a) la nr.crt. 84.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.b) la nr.crt. 85.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.10, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.11 la nr.crt. 86.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

A fost preambulul.

Lit.a) la 87.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.b) la nr.crt. 88.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.c) la nr.crt. 89.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.d) la nr.crt. 90.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.e) la nr.crt. 91.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.11, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Secţiunea II, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul Secţiunii III la nr.crt. 92.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.12 la nr.crt. 93.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.1, art.13 la nr.crt. 94.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2 la nr.crt. 95.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3 la nr.crt. 96.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.13, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.14, alin.1 la nr.crt. 97.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.a) la nr.crt. 98.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.b) la nr.crt. 99.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.c) la nr.crt. 100.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.d) la nr.crt. 101.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.e) la nr.crt. 102.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.f) la nr.crt. 103.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.g) la nr.crt. 104.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.h) la nr.crt. 105.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.1 de la art.14, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.1 nou, la nr.crt. 106.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.14, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Secţiunea III, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Capitolul III, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul Capitolului IV la nr.crt. 107.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul Secţiunii I la nr.crt. 108.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.15 la nr.crt. 109.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.16, preambul, la nr.crt.110.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.a) la nr.crt. 111.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.b) la nr.crt. 112.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.c) la nr.crt. 113.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.d) la nr.crt. 114.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.16, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.17, preambul, la nr.crt. 115.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.a) la nr.crt. 116.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit. b) la nr.crt. 117.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.c) la nr.crt. 118.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.d) la nr.crt. 119.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.e) la nr.crt. 120.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.17, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.18, alin.1 la nr.crt. 121.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2, la nr.crt. 122.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3, la nr.crt. 123.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.4 la nr.crt. 124.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.18, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19, preambul, la nr.crt. 125.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.a) la nr.crt. 126.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.b) la nr.crt. 127.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.c) la 128.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.d) la nr.crt. 129.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.e) la nr.crt. 130.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.f) la nr.crt. 131.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.20, la nr.crt. 132.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Secţiunea I, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Secţiunea II, titlul, la nr.crt. 133.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.21, alin.1, la nr.crt. 134.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2, la nr.crt. 135.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3, la nr.crt. 136.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.21, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.1, art.22 la nr.crt. 137.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2 la nr.crt. 138.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere, nici un vot împotrivă acest alineat a fost adoptat cu majoritate de voturi.

Alin.3, nr.crt. 139.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.22, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.23, preambul, la nr.crt. 140.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.a) la nr.crt. 141.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.b) la nr.crt. 142.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.c), d), e) şi f), textul iniţiatorului la nr.crt. 143, 144, 145 şi 146.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.23,în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.24, alin.1 la nr.crt. 147.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2 la nr.crt. 148.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.24, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Secţiunea II, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate. Capitolul IV, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul Capitolului V la nr.crt. 149.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt. 150, titlul Secţiunii I.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.25, alin.1 la nr.crt. 151.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2 la nr.crt. 152.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3, la nr.crt. 153.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.4, la nr.crt. 154.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.5, la nr.crt. 155.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.6 la nr.crt. 156.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.25,în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Secţiunea I, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul Secţiunii II la nr.crt.157.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.26, alin.1 la nr.crt. 158.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2 la nr.crt. 159.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3 la nr.crt. 160.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.26, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.27, alin.1, preambul, la nr.crt. 161.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.a) la nr.crt. 162.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.b) la nr.crt. 163.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.1, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2, la nr.crt. 164.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3, la nr.crt. 165.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.4, la nr.crt. 166.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.5, la nr.crt. 167.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.6 la nr.crt. 168.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.7 la nr.crt. 169.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.27, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.28, alin.1 la nr.crt. 170.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2 la nr.crt. 171.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3 la nr.crt. 172.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.28, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Secţiunea II, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul Secţiunii III la nr.crt. 173.

Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.29, alin.1 la nr.crt. 174.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin. 2 la nr.crt. 175.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.29, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Secţiunea III, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Capitolul V, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul Capitolului VI la nr.crt. 176.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.1, art.30, la nr.crt. 177.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2, la nr.crt. 178.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3, la nr.crt. 179.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.a) la alin.3 la nr.crt. 180.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.b) la nr.crt. 181.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.c) la nr.crt. 182.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.d) la nr.crt. 183.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.e) la nr.crt. 184.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.f) la nr.crt. 185.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.g) la nr.crt. 186.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Aici însă e un singur alineat. Nu văd de ce l-aţi mai numerotat. Deci art. 30, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.31, alin.1, la nr.crt. 187.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2, la nr.crt. 188.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3, la nr.crt. 189.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.31, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Capitolul VI, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt. 190, titlul Capitolului VII.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.32, alin.1, la nr.crt. 191.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2, la nr.crt. 192.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.a) de la alin.2, la nr.crt. 193.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.b) la nr.crt. 194.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.c) la nr.crt.195.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.d) la nr.crt.196.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Lit.e) la nr.crt.197.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.f) la nr.crt.198.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.g) la nr.crt.199.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.h) la nr.crt.200.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.i) la nr.crt.201.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.j) la nr.crt.202.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.k) la nr.crt.203.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2 al art.32 în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.32 în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Preambulul alin.1 la art.33 la nr.crt.204.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.a) la nr.crt.205.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.b) la nr.crt.206.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.1, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2 al art.33 la nr.crt.207.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3 la nr.crt.208.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.4 la nr.crt.209.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.5 la nr.crt.210.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Abţineri?

Unanimitate.

Art.33 în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cap.VII. în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Onoraţi colegi,

Eu vă propun să încheiem aici şedinţa de astăzi. Continuăm cu acest proiect de lege joi, când sperăm să îl şi terminăm.

Vă mulţumesc.

Lucrările şedinţei s-au încheiat la ora 16,20.