Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse de domnul Vasile Lupu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Acsinte Gaspar şi Andrei Ioan Chiliman, secretari.

Domnul Vasile Lupu:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Începem cu programul de intervenţii şi dau cuvântul domnului Igna Ioan, PDSR. Este prezent?

Se pregăteşte domnul Petre Ţurlea.

Domnul Ioan Igna:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea se referă de fapt la o scrisoare adresată de Federaţia Educaţiei Naţionale din România, respectiv Sindicatul învăţământului preuniversitar Sibiu, subsemnatului, cu rugămintea de a fi prezentată în plenul Camerei Deputaţilor şi în comisiile permanente pentru învăţământ şi finanţe, privind situaţia gravă din învăţământul românesc la ora actuală.

"Domnului deputat Ioan Igna.

La dorinţa salariaţilor din învăţământ, aflat în a 7-a zi de grevă generală, vă adresăm următoarea scrisoare deschisă, prin care vă solicităm intervenţia personală în forul legislativ al ţării, în comisiile de specialitate ale Parlamentului, de învăţământ şi buget-finanţe, printre colegii dumneavoastră din partidul din care faceţi parte, dovedindu-ne concret că dumneavoastră consideraţi învăţământul ca prioritate naţională, determinând ca aceste litere de lege să fie demonstrate de ponderea în bugetul ţării a bugetului pe anul 2000, destinat educaţiei.

Suntem convinşi că ştiţi că în acest domeniu activează aproximativ 400 de mii de angajaţi, dintre care 80% au studii superioare, salariul mediu fiind de 1.400.000 lei, iar circa 30% dintre aceştia au salarii sub un milion.

Dacă luăm în calcul suma minimă necesară acoperirii cheltuielilor curente lunare de aproximativ 800.000 lei/persoană, la un calcul simplu majoritatea dintre noi avem la dispoziţie între 300.000 şi 600.000 lei, echivalentul a 10.000 lei până la 20.000 lei pe zi pentru: hrană, acoperirea cheltuielilor de transport, îmbrăcăminte, igienă şi chiar să ne creştem propriii copii.

Singura reformă recunoscută ca fiind în stadiul cel mai avansat de rulare este cea din domeniul educaţiei. Datorită acestui fapt, România va începe negocierile de aderare la Uniunea Europeană cu domeniul educaţiei la data de 4 februarie 2000.

Angajaţii acestui sistem au depus în ultimii 2 ani şcolari eforturi deosebite, au suportat cheltuieli financiare personale făcute în procesul amplu de autoperfecţionare, nebeneficiind în tot acest timp de nici un leu majorare salarială.

În viaţa cotidiană, în ultimul an am trăit drame de neimaginat, datorate dificultăţilor de a plăti la timp taxe, impozite, penalităţi, cauzate de întârzieri, toate aceste lucruri din cauza unui an întreg în care salariile veneau cu întârziere sau nu veneau deloc.

Apogeul acestei drame a fost atins în perioada sărbătorilor de iarnă, când, cu toate promisiunile şi angajamentele la nivel ministerial şi guvernamental privind achitarea integrală şi la timp a salariilor, cei 400 de mii de salariaţi cu familiile lor au sărbătorit Crăciunul fără un leu.

Este de neacceptat şi imoral tratamentul la care au fost supuşi salariaţii faţă de performanţele în domeniul reformei din învăţământ.

Dacă domeniul cu cel mai alert ritm al reformei, cu cele mai avansate progrese şi cu cele mai clare transformări în vederea integrării în Uniunea Europeană are retribuirea uitată, îngheţată de 2 ani şi jumătate, situată pe ultimele locuri în ierarhizarea salariilor medii, ne întrebăm: cum se dovedeşte concret că administraţia recunoaşte eforturile depuse de angajaţii acestui domeniu şi că alocă în mod concret sumele ce pot dovedi că educaţia este prioritate naţională?

Luând în considerare responsabilitatea dumneavoastră faţă de cetăţenii acestui judeţ, în calitatea de reprezentant al acestora în Parlamentul României, vă rugăm în final de a avea amabilitatea de a răspunde la două întrebări concrete:

1. Ce veţi întreprinde în mod concret în cadrul partidului dumneavoastră şi în cadrul Parlamentului pentru rezolvarea problemei salariale din învăţământ?
2. Acceptaţi să ne susţineţi interesele în Parlament, făcând lobby parlamentar zilnic în vederea modificării bugetului educaţiei, astfel încât să fie posibilă soluţionarea revendicărilor noastre?

Răspunsurile dumneavoastră vor fi transmise în unităţile şcolare din judeţ, unde sunt aşteptate de fiecare salariat.

Vă solicităm să ne remiteţi materiale cu demersuri întreprinse şi stadiul de rezolvare periodic, până la votarea în plen a Legii bugetului.

Vă rugăm, în final, a avea amabilitatea să ne informaţi în scris modul în care aţi votat şi motivaţia votului.

Consiliul judeţean al sindicatului nostru vă stă la dispoziţie pentru detalii, lămuriri sau contacte directe.

Consiliul judeţean al Sindicatelor învăţământ preuniversitar Sibiu".

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Lista oratorilor este foarte lungă, depăşeşte 20 de deputaţi şi vă rog să fiţi cât mai concişi, din respect pentru colegii dumneavoastră, ca, atunci când se epuizează timpul, să oprim.

Domnul Ţurlea are cuvântul. Se pregăteşte domnul Lazăr Lădariu, de la PUNR.

Domnule deputat, microfonul vă aparţine.

Domnul Petre Ţurlea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

O să-mi permit să vă rog să-mi îngăduiţi să atrag, cu cea mai mare politeţe, atenţia stafului tehnic al Camerei Deputaţilor asupra unui lucru. Domniile lor, în isteţimea pe care o dovedesc de la o vreme, m-au trecut pe lista aceasta a vorbitorilor la Partidul România Mare, ceea ce mă onorează, este un partid cu totul serios. Deocamdată, însă, fac parte din PUNR. Circulă nişte zvonuri că în curând mă cam vor da pe afară, dar nu ştiu dacă se va întâmpla sau nu. Deci, rog să faceţi rectificarea cuvenită.

Iată, foarte pe scrut despre ce este vorba.

Este normal că, fiind reprezentantul românilor din Covasna şi Harghita în acest Parlament, să aduc problemele acestora în faţa domniilor voastre şi aşa am şi făcut de obicei.

Iată despre ce este vorba în intervenţia de astăzi.

În decembrie 1999, toate organizaţiile culturale ale românilor din aceste două judeţe, puţini, câţi au mai rămas, toate aceste organizaţii au alcătuit un memoriu către Guvernul României, solicitând măsuri urgente pentru salvarea românilor din acea regiune, în faţa campaniei brutale de maghiarizare care se duce acolo de către UDMR. Nu s-a primit nici un răspuns.

De aceea, la începutul lunii ianuarie, anul acesta, 2000, noului Guvern aceleaşi organizaţii i-au cerut o audienţă. A trecut o lună de la această cerere şi noul Guvern, în înţelepciunea sa, a refuzat să dea vreun răspuns, deşi, măcar din politeţe, putea să spună dacă vrea sau nu să-i primească pe reprezentanţii acelor puţini români.

Între timp, mai ales în luna ianuarie 2000 şi la începutul lui februarie, campania antiromânească din cele două judeţe, purtată de către UDMR, s-a amplificat peste limitele chiar cunoscute până acum. Şi iată câteva exemple: toate numele româneşti, în această perioadă, ale străzilor din oraşele din cele două judeţe au fost maghiarizate. Şcolile româneşti sunt transformate în şcoli maghiare. Ultimul, cel mai recent - deci din aceste zile, din februarie – este cazul unui complex economic din Sf.Gheorghe, pe care UDMR-ul îl transformă cu avânt în şcoală maghiară.

Se amplifică şi campania pentru desfiinţarea Muzeului românesc din Sf.Gheorghe, singurul muzeu românesc din cele două judeţe. Chiar în acest moment, domnule preşedinte, deci astăzi, la ora 9,00, se află în audienţă reprezentanţii acestor asociaţii româneşti la domnul ministru Caramitru, pentru a-l ruga să salveze acest singur muzeu românesc din cele două judeţe.

Toate documentele publice tipărite de către primăriile oraşelor din judeţele Covasna şi Harghita, în care majoritatea o formează maghiarii, în luna ianuarie şi februarie anul 2000, sunt numai în limba maghiară, deci, numai în limba maghiară.

O campanie înverşunată se desfăşoară pentru desfiinţarea Teatrului din Sf.Gheorghe, singurul teatru românesc din cele două judeţe, căruia i se refuză de către primăria maghiară din localitatea Sf.Gheorghe statutul de teatru românesc.

De asemenea, se interzic însemnele româneşti în oraşele mari, în Odorhei şi în Sf.Gheorghe. Steagul românesc este interzis. Nu mai vorbesc de faptul că nu se respectă legile ţării, care spun că pe faţadele clădirilor reprezentând partidele politice trebuie să fie un steag al ţării. Nu se respectă. În nici un caz, UDMR-ul n-a pus vreodată un asemenea steag. Dar nu mă miră, pentru că şi la Ploieşti, domnule preşedinte, unde este un ilustru coleg al domniilor voastre preşedinte al Organizaţiei judeţene PNŢCD, de 3 luni nu mai există pe faţada acelei clădiri steagul României. De fiecare dată, când trec pe acolo, mă apucă mâhnirea că un român, în centrul României, refuză să pună steagul românesc pe o clădire a unui partid naţional.

Văzând toate aceste lucruri, acele organizaţii de care v-am vorbit, organizaţii culturale româneşti din cele două judeţe, s-au întrunit ieri şi au dat un comunicat prin care încearcă să sensibilizeze autorităţile, din nou, asupra situaţiei dramtice în care se află românii în aceste două judeţe şi cer ajutor nu pentru ei, ca oameni, ci pentru comunitatea aceea românească, care riscă să dispară.

O să-mi îngădui, domnule preşedinte, să vă rog, pentru a nu lungi această intervenţie, să-mi daţi voie să prezint cele două pagini ale acestui comunicat doamnei stenografe, pentru a le cuprinde în materialul domniei sale.

"Comunicat de presă

Organizaţiile culturale Liga Cultural-Creştină Andrei Şaguna, Despărţământul ASTRA Covasna-Harghita, Fundaţia Culturală Mihai Viteazul, Liga Tineretului Ortodox şi Centrul Ecleziastic de Documentare Mitropolit Nicolae Colan, toate cu sediul în Municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, luând act despre manifestările cu tentă antiromânească întreprinse în ultima perioadă de reprezentanţi ai conducerii la vârf a U.D.M.R., precum şi de aleşi din administraţia locală ce aparţin acestei formaţiuni, doresc să aducă la cunoştinţa opiniei publice următoarele:

1. Denunţăm şi dezaprobăm şantajul şi campania de manipulare şi intoxicare mediatică a opiniei publice practicate de primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Albert Almos, în legătură cu trecerea prin hotărâre a Guvernului României a "Casei cu Arcade" din Municipiul Sfântu Gheorghe din patrimoniul Ministerului de Interne în cel al Ministerului Culturii ca sediu al Muzeului Carpaţilor Răsăriteni.

Blocarea activităţii Teatrului Andrei Mureşanu din Sfântu Gheorghe prin condiţionarea abuzivă a organizării concursului pentru ocuparea postului de director de revocarea hotărârii Guvernului referitoare la "Casa cu Arcade" nu face decât să tensioneze din nou, artificial, climatul de convieţuire interetnică, aducând totodată prejudicii vieţii culturale româneşti.

2. Revenind la "Casa cu Arcade", este recunoscut că acest imobil, monument istoric, aparţine integral în proprietate exclusivă statului român. Hotărârea de Guvern nu a făcut decât să transmită în mod firesc folosinţa imobilului Ministerului Culturii în vederea protejării lui ca monument istoric şi valorificării sale optime ca instituţie muzeală de referinţă naţională.

În acest caz, demersul Guvernului este benefic pentru un edificiu aflat în reală suferinţă, intenţionându-se salvarea şi nu demolarea lui, aşa cum în mod repetat şi tendenţios se susţine în presa de limbă maghiară.

Este de menţionat că demolarea "Casei cu Arcade" a fost într-adevăr hotărâtă, dar acest lucru s-a produs în şedinţa Adunării Generale a Reprezentanţilor Orăşeneşti, prezidată de primarul Balint Denes, din data de 15 noiembrie 1915, orele 15,00, hotărâre nefinalizată datorită desfăşurării ulterioare a evenimentelor.

În obstinaţia sa de a contesta cu orice chip hotărârea de Guvern privind "Casa cu Arcade", domnul primar Albert Almos îşi extinde în mod inexplicabil acţiunile de protest, recurgând chiar la contestarea în instanţa de judecată a înseşi drepturilor de proprietate ale Parohiei Ortodoxe Române Sfântu Gheorghe – legal constituite şi intabulate în cartea funciară de peste 50 de ani – asupra terenurilor din zona acestui imobil, inclusiv asupra terenului pe care este amplasată Catedrala Ortodoxă, şi pe care îl revendică, procesul astfel intentat fiind pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

În această campanie mediatizată de manipulare şi intoxicare a opiniei publice se include şi reiterarea tezei false privind aşa-zisul caracter şi specific etnic românesc al Muzeului Carpaţilor Răsăriteni, şi care astfel nu şi-ar avea rostul aici, preluată şi indusă inclusiv prin declaraţiile preşedintelui U.D.M.R., Marko Bela, ignorându-se cu bună ştiinţă realitatea faptului că acest muzeu este o instituţie ştiinţifică menită să evidenţieze obiectiv interculturalitatea zonei şi să contribuie în mod pozitiv la reconcilierea istorică româno-maghiară.

3. Organizaţiile culturale româneşti din judeţul Covasna sunt alături de demersurile legale, lucide şi echilibrate ale Prefectului judeţului Covasna, domnul dr.Gheorghe Tatu, în diferendul artificial iscat în jurul problemelor de mai sus.

4. Protestăm faţă de atitudinea obtuză a comisiilor de specialitate ale Consiliului judeţean Covasna, care refuză includerea în configuraţia noii steme a judeţului Covasna a oricărui element simbolic eprezentativ pentru comunitatea şi cultura românească.

5. Solicităm autorităţilor competente – Inspectoratul şcolar judeţean, Ministerul Educaţiei Naţionale şi CENTROCOOP – definitivarea statutului Grupului şcolar economic nr.2 (fosta Şcoală de cooperaţie), ca instituţie şcolară de stat cu limba de predare română.

6. În calitate de contribuabili şi locuitori ai acestui municipiu, ne exprimăm indignarea faţă de gestul Primăriei municipiului Sfântu Gheorghe de a edita publicaţia oficială a acestei autorităţi publice doar în limba maghiară, pe care nu-l putem aprecia decât ca pe o sfidare premeditată la adresa populaţiei româneşti, parte componentă a comunităţii locale, precum şi a limbii oficiale a statului român.

Acest gest se înscrie în mai vechea atitudine a primarului Albert Almos de sfidare şi nesocotire cu ştiinţă a simbolurilor naţionale, respectiv a unor îndatoriri pe care legea i le impune oricărei persoane care îndeplilneşte funcţia de primar, cum ar fi aceea de a purta în ocaziile festive publice semnul distinctiv al autorităţii statului român, eşarfa în culorile drapelului naţional.

7. Solicităm Primăriei comunei Breţcu, în calitatea sa de editor al recentei monografii a acestei localităţi, să întreprindă demersurile necesare pentru repararea nedreptăţii flagrante pe care conţinutul acestei lucrări îl face faţă de istoria şi tradiţiile comunităţii româneşti din Breţcu.

8. Aceeaşi solicitare o adresăm Consiliului judeţean Covasna, în ceea ce priveşte lucrarea monografică a judeţului Covasna, editată de acest consiliu în anul 1997, şi care păcătuieşte prin aceeaşi nesocotire a realităţilor privind istoria, tradidiţiile, cultura şi spiritualitatea românilor covăsneni.

9. În acest scop, solicităm tuturor autorităţilor publice locale să ţină cont de aceste aspecte în activitatea de editare a unor astfel de lucrări vizând istoria comunităţilor locale.

10. Reînnoim apelul de conlucrare şi dialog interetnic pe care l-am adresat public reprezentanţilor societăţii civile a locuitorilor de etnie maghiară din judeţele Covasna şi Harghita în luna iulie 1999 şi care, din păcate, nu şi-a găsit până în prezent ecoul cuvenit.

Liga Cultural - Creştină Andrei Şoguna, Preşedinte, Ioan Solomon;

Despărţământul Astra Covasna-Harghita, Preşedinte, Gheorghe Tatu;

Fundaţia Culturală Mihai Viteazul, Preşedinte, Stela Buda;

Liga Tineretului Ortodox Sf. Gheorghe, Preşedinte, Violeta Pătrunjel;

Centrul Ecleziastic de Documentare Mitropolit Nicolae Colan, Director, Ioan Lăcătuşu".

În final, aş vrea să prezint întrebarea acestor organizaţii româneşti către actuala Putere. Ei vor să ştie ce să mai facă: să lupte în continuare să fie români, sau nu?

Şi, de aceea, întreabă actuala Putere: acestă Putere a hotărât să accepte teza UDMR-ului că cele două judeţe trebuiesc deplin maghiarizate, sau nu?

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Lazăr Lădariu are cuvântul. Se pregăteşte domnul Radu Mazăre, de la independenţi. Domnul Radu Mazăre este? Este.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La trecuta conferinţă de presă a UDMR Mureş, senatorul Gheorghe Frunda a afirmat că Partidul Unităţii Naţionale Române este un partid extremist.

Nu este pentru prima oară când domnul Frunda face astfel de afirmaţii necontrolate, cu totul în afara realităţii, în afara dreptei cumpăniri. O gafă impardonabilă! Numai că, spre deosebire de acuzaţiile lui precedente, fără nici o acoperire, întreţinute de o deşănţată campanie împotriva Partidului Unităţii Naţionale Române şi a altor formaţiuni politice, încurajate de atacurile iredentismului maghiar îndreptate deopotrivă şi împotriva Constituţiei României şi a legilor ţării, de data aceasta afirmaţia lui Gheorghe Frunda vine tocmai după ce Consiliul Europei excludea săptămâna trecută România de pe lista partidelor extremiste.

Domnul Frunda ştie prea bine că plenul Adunării Parlamentare a respins, în septembrie 1999, raportul Comisiei politice prin care erau etichetate nejustificat ca partide extremiste formaţiuni politice din ţări est-europene, membre ale Consiliului Europei. Respins şi retrimis, pentru a fi reanalizat în comisie, din raport au fost eliminate în final ţările, printre care şi România, acuzate a avea partide extremiste şi neocomuniste.

Deci, o Europă întreagă nu consideră Partidul Unităţii Naţionale Române partid extremist, numai senatorul Frunda o ţine pe a lui. În ciuda unei decizii a organismului european, senatorul Frunda îşi arogă postura de "haiduc udemerist", pus să demoleze partidele româneşti incomode.

În acest context, orice om cu judecata limpede are dreptul să se întrebe: oare, n-ar fi fost mai potrivit ca, profitând de funcţia pe care o are, ca membru al coaliţiei parlamentare în Delegaţia României la Consiliul Europei, la Strasbourg, în loc să atace partide româneşti, domnul Frunda să definească ceva mai clar statutul pe care-l are UDMR în România?

Deoarece nu-i prima oară când se dedă la asemenea atacuri, Biroul permanent şi Consiliul parlamentar ale PUNR au hotărât acţionarea în judecată a senatorului UDMR Gheorghe Frunda, pentru susţinerile lui necontrolate, aberante şi stupide, care aduc mari prejudicii bunelor relaţii interumane şi interetnice mureşene.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Radu Mazăre are cuvântul. Se pregăteşte domnul Vasile Mândroviceanu, PNL.

Domnul Radu Ştefan Mazăre:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor, domnilor,

Onoraţi colegi,

Când s-a votat, în 1995, Legea învăţământului, actuala Putere se afla în Opoziţie. Dezbaterile s-au încins în momentul în care s-a luat în discuţie art.169, care preciza că cel puţin 4% din produsul intern brut va fi atribuit învăţământului.

Opoziţia de atunci s-a revoltat, a criticat, s-a împotrivit din răsputeri, făcând un întreg tam-tam pe ideea că este mult prea puţin. În frunte cu Mircea Ciumara, actuala coaliţie propunea ca procentul să fie de 8%.

Iată că astăzi dascălii sunt în postura inedită de a face grevă, pentru ca fosta Opoziţie, aflată acum la Putere, să respecte măcar cei 4% stipulaţi în lege. Situaţia este cu atât mai de neexplicat cu cât în două judeţe, Cluj şi Constanţa, greva profesorilor a fost declarată în justiţie ca fiind ilegală.

Adăugând că în alte judeţe aceeaşi justiţie s-a pronunţat pentru continuarea grevei, prin care se solicită şi respectarea Legii nr.128 şi a contractului colectiv de muncă, am zugrăvit un talmeş-balmeş general. Constituţia spune că nimeni nu-i mai presus de lege, nici măcar Guvernul. Iată că o întreagă categorie socioprofesională, care este în situaţia paradoxală de a face grevă pentru respectarea unor legi, este bulversată de hotărâri contradictorii ale instanţelor.

Într-o postură şi mai caraghioasă se află sindicatele ceferiştilor, cărora Judecătoria sectorului 1 le-a declarat greva ca fiind ilegală, acum aproximativ două săptămâni, dar nu a catadicsit să le remită motivaţia sentinţei pentru a putea face recurs. Tertipul folosit este înjositor pentru justiţie şi Guvern şi revoltător pentru zecile de mii de ceferişti care-şi cer drepturile legitime.

Domnule ministru Stoica, din această brambureală juridică, să ştiţi că cel mai mult pierd cetăţenii României. În faţa acestora, întreg aparatul justiţiei va fi evident că acţionează la comenzi politice, că reforma în justiţie există, dar lipseşte cu desăvârşire, şi că promisiunile făcute de actuala Putere au fost numai vorbe goale.

Dar nici acest lucru nu ar fi atât de important, pe cât este educaţia copiilor noştri, iar educaţia o fac aceşti dascăli chinuiţi, nu politicienii, care în vorbă se sacrifică, dar în fapte se îmbuibă.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Are cuvântul domnul Vasile Mândroviceanu şi se pregăteşte domnul Iftene Pop.

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Au trecut peste 10 ani de la evenimentele din decembrie 1989 şi sechelele comunismului n-au fost încă eradicate. Mai mult chiar, printr-un proces tipic, ele activează cu tendinţa de regenerare a maladiei maligne, societatea le ignoră existenţa până la inconştienţă, iar urmările vor apărea când orice măsură de profilaxie, sau terapeutică, va fi tardivă. De altfel, era şi ridicol să se creadă că după o jumătate de secol de guvernare şi teroare comunistă, împuşcarea a doi oameni va duce şi la lichidarea comunismului, la destrămarea structurii educate şi privilegiate din PCR, încadrate sau nu în nomenclatură.

Printre acţiunile importante de propagandă şi dezinformare comunistă, un rol deosebit s-a acordat sportului, transformat în unealtă în slujba partidului. Toată tradiţia organizaţiilor sportive din România a fost ştearsă cu buretele, impunându-se sportului românesc o nouă organizare de tip sovietic.

Pentru ţinuta românească şi refuzul colaborării cu comuniştii, au fost lichidate echipe de renume, precum "Carmen", "Venus" şi "Unirea tricolor Bucureşti", "Ripensia Timişoara", "Iuventus Ploieşti", înfiinţându-se echipe cu denumiri sovietice, care erau practic nişte sucursale ale cluburilor ruseşti. S-a împânzit ţara cu "dinamouri", nu a rămas nici o ramură sportivă neîncadrată de securitate la Dinamo, pentru că Dinamo nu era altceva decât o pepinieră de cadre, unde se recrutau agenţii, anchetatorii şi spionii, fidelitatea lor faţă de Moscova fiind totală.

Uniţi în internaţionalismul comunist, împreună cu celelalte sucursale Dinamo din ţările comuniste organizau demonstraţii de forţă numite dinamoviade de tristă şi dureroasă amintire.

Boxerii dinamovişti se antrenau pe saci vii la anchetele arestaţilor politici; arbitrii de fotbal asigurau victoria dinamoviştilor în faţa adversarilor mai puternici, iar în echipele olimpice, sportivii legitimaţi la Dinamo aveau prioritate. Toţi sportivii de la Dinamo erau încadraţi ca ofiţeri MAI şi plătiţi cu salarii la care alţii nici nu visau. Fondurile clubului erau inepuizabile, iar miliţienii, securiştii şi angajaţii civili din MAI erau încadraţi ca membri ai clubului.

Faţă de toate abuzurile şi ilegalităţile făcute de acest club, ar fi fost normal ca după decembrie 1989 să-i fie şters numele din sportul românesc. Nu s-a făcut însă nimic, iar el apare ca o sfidare chiar la peste 10 ani după revoluţie.

În Bucureşti s-au dărâmat statile lui Lenin şi Petru Groza, a fost golit Mausoleul din Parcul Carol de cadavrele comuniştilor, s-au schimbat nume de străzi, dar de clubul cu nume sovietic, de "Direcţia Narodnovo moguscestva" nu s-a atins nimeni, ca şi de însemnele cu secera şi ciocanul şi steaua în 5 colţuri din Palatul Presei Libere, care te întâmpină scoase în relieful de marmură la toate uşile de ascensor din întregul palat.

Chiar nu poate trăi sportul românesc fără numele sovietic de "Direcţia Narodnovo moguscestva"? sau dinamoviştii vor fi iarăşi ce au fost şi mai mult decât atât?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Domnul Iftene Pop. Se pregăteşte domnul Dumitru Popescu, PDSR.

Domnul Iftene Pop:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Recent, Partidul Naţional Liberal din Republica Moldova a făcut, spre onoarea lui, o propunere foarte interesantă, demnă de a fi luată în seamă, anume, în faţa perspectivei, deloc roze, ca Republica Moldova să rămână în afara procesului de lărgire a Uniunii Europene, şi văzând că România are şanse reale de a prinde acest tren istoric, s-a sugerat, conform unui model slav, să se iniţieze o uniune interstatală între Republica Moldova şi România, ca şi în cazul Belarus-Rusia, precedent de dată recentă.

Dar asemenea precedente au existat şi în vremuri mai îndepărtate, cum este chiar cel dintre Ţara Românească şi Moldova, din 1859, sau România şi Republica Democratică Moldovenească, din 1918.

Nu intrăm aici mai mult în istorie sau în drepturile istorice, de care noua doctrină rusă, mai ales cea de după 1995, este plină. Toată construcţia teoretică, masivă a "căii ruse" spre evoluţia viitoare a Rusiei, a Europei şi a lumii, este bazată pe modelul de întemeiere, formare şi desăvârşire a naţiunii ruse, ca naţiune imperială.

Normal ar fi ca, dacă doctrina rusă apelează la istorie, să nu ne conteste nouă dreptul de a proceda în acelaşi fel, după dictonul "ce ţie îţi place, lasă să-i placă şi altuia", dacă o astfel de atitudine nu este imorală.

Faţă de propunerea concretă de mai sus, sunt de făcut următoarele observaţii, cu totul preliminare:

1. Preşedintele Republicii Moldova, Lucinski, exprimând limitele putinţei sale şi a statului pe care-l conduce, din cauza dependenţei faţă de Rusia, a declarat – dacă cele relatate de presă sunt adevărate – că propunerea merită susţinută, dar că nu vede că ea ar facilita aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, întrucât "şi România are o cale lungă de parcurs până va ajunge în Uniunea Europeană".

Calea lungă, dacă aşa este, şi este, e oricum mult mai mult decât nici o cale, mai ales când direcţia drumului este bună. Or, din acest punct de vedere, nu există nici un dubiu. Iar Republica Moldova, care declară oficial că vrea să devină membră a Uniunii Europene, e mult mai uşor să urce într-un tren care duce cu siguranţă la un punct bun şi folositor, decât să rămână în afara acestui proces.

2. Procesul de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, alături de România, ar ajuta la extinderea valorilor democraţiei spre Est, la stabilitatea zonei şi este posibil să influenţeze pozitiv retragerea Armatei a 14-a ruse din Transnistria.

3. Ar fi un bun exemplu şi pentru eforturile Ucrainei de a se apropia mai mult de Europa şi de Occident în general.

4. Chiar etnicii ruşi din Moldova, pe măsură ce rezultatele benefice ale reformei şi aderării la Uniunea Europeană vor fi palpabile pentru nivelul de trai, vor căpăta o viziune mai realistă şi mai favorabilă despre Occident şi România, decât cea pe care o au în prezent, plină de idei false şi resentimente.

5. Ar rămâne o problemă morală şi teoretică: unirea a două state ar presupune că ele au aceeaşi semnificaţie istorico-politico-juridică, când e ştiut că la baza existenţei unuia stă un act nazisto-bolşevic criminal, Pactul Ribbentrop-Molotov, pact declarat ca nul şi neavenit, ab initio, de fosta URSS, de România, de Republica Moldova, de Ţările Baltice şi de întreaga comunitate internaţională.

Dar există căi pragmatice de a se rezolva asemenea situaţie, după cum s-a văzut nu o dată în istorie. Fosta RDG este un exemplu în acest sens.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Domnul Dumitru Popescu are cuvântul. Se pregăteşte doamna Leonida Lari.

Domnul Dumitru Popescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu 10 zile în urmă, factori de răspundere din Ministerul Industriei şi Comerţului au declarat că sistemul energetic naţional este în criză. Drept urmare, livrările de energie termică la populaţie au fost reduse drastic şi frigul a revenit în casele oamenilor în Bucureşti şi în alte zeci de oraşe din ţară. Motivarea a fost lipsa fondurilor pentru cumpărarea combustibililor necesari pentru stocurile de iarnă.

Doresc să precizez că această criză a apărut în condiţiile în care consumul total de energie electrică la vârful de iarnă a scăzut de la 9.500 de Mgw în 1996, la circa 7.000 de Mgw în prezent, ca urmare a lichidărilor de unităţi economice şi a prăbuşirii generale a activităţilor de producţie din indrustrie şi agricultură.

Motivarea financiară a crizei înseamnă de fapt praf în ochii populaţiei, şi iată de ce: preţurile de livrare către populaţie au crescut în ultimii 3 ani de 18 ori la energie electrică şi de 10,8 ori la energie termică; costurile pentru stocurile de combustibili de iarnă sunt de 5 ori mai mici decât valoarea energiei livrate, dar neîncasate de la consumatori şi de 3 ori mai mici decât fondurile de salarii ale CONEL.

Creditul garantat de Guvern pentru cumpărarea de combustibil a fost propus pentru contractare în bătaie de joc unui srl oarecare, în 12 tranşe, deşi toţi banii trebuiau acum.

Există o recunoaştere a domnului ministru Radu Berceanu că restructurarea CONEL întârzie pentru că "după sute de întâlniri nu s-a ajuns la nici un punct comun între factorii responsabili". Aşadar, este vorba nu de criză financiară, ci de incompetenţă managerială de la Guvern până la nivelul societăţilor din sistem.

Şi, în fine, stocurile pentru iarnă puteau fi făcute în cursul verii, când preţurile erau la jumătate din cele care sunt acum.

Este ruşinos că sistemul energetic naţional nu poate acoperi în anul 2000 o sarcină la vârful de iarnă care nu depăşeşte nivelul celor înregistrate cu 20 de ani în urmă şi populaţia este nevoită să sufere din această cauză.

În consecinţă, cer Guvernului să adopte imediat măsuri, nu numai pentru ieşirea din această criză managerială inadmisibilă, ci şi pentru restabilirea rolului de importanţă strategică pe care trebuie să-l aibă sistemul energetic în ansamblul economiei naţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Urmează doamna Leonida Lari. Are cuvântul. Se pregăteşte domnul Garda Dezideriu, UDMR.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimaţi colegi,

Din zori, până noaptea târziu, suntem bombardaţi de ritmuri nebune, cuvinte obscene, privelişti degradante, ca şi cum am trăi într-o junglă modernă şi jungla aceasta naşte monştri moderni.

Am spus-o de nenumărate ori şi o repet: să facem ceva cât nu e târziu pentru renaşterea culturii naţionale. Altfel, lumea merge spre involuţie, se scufundă în primitivism.

Să ne întrebăm: unde am ajuns? În ce situaţie apocaliptică ne aflăm, când un tânăr sau o tânără, în loc să-şi arate posibilităţile sufletului, ni le arată pe cele ale trupului?

Mai mult ca atât, se mai şi afişează cu gesturile lor scârbavnice, gesturi pe care nici animelele nu le fac, pentru că animalele îl privesc "drept în ochi pe Dumnezeu", precum spunea marele poet german Rilke.

E limpede că diavolul creează prin aceste făpturi umane viaţa sufletului care a trecut, în mod neiertător, la doar o viaţă a trupului. Dar, oricâte figuri ar arăta un trup, totuşi, infinit are un sfârşit, pe când sufletul niciodată nu sfârşeşte.

În toată avalanşa aceasta de sunete satanice, prezentări de mode, reclame televizate, cu trucuri, e deranjant faptul că până şi spiritele elevate nu se prind la un adevăr. Are loc o demonizare a populaţiei ca în Sodoma şi Gomora, e condamnabil pur şi simplu faptul că unii oameni întreprinzători corup tinerii, nu le lasă spaţiu de existenţă, de a visa, de a crea, de a se realiza spiritual, formând astfel monştrii de mâine. Pentru că nu e de crezut că un om e rău din naştere, contează mediul, iar mediul îl facem noi toţi, în special oamenii de cultură.

Oamenii de cultură în toate domeniile de creaţie sunt lăsaţi de izbelişte, nu mai apar cărţi, nu se fac filme, nu se fac expoziţii de pictură, întruniri muzicale. Or, dacă mai apare câte ceva, apoi nu întotdeauna comportă semnul valorii. Fenomenul cultură e dominat de spiritul de gaşcă, sunt preferaţi anumiţi artişti, care se au bine cu cutare sau cutărică ce deţine funcţii decizionale. Nu am mai citit de mult vreo carte, nu am văzut de mult vreun film sau expoziţii de pictură de ale debutanţilor, am văzut în schimb scălămbăiala deşucheată a "generaţiei PRO", ce o fi mai însemnând şi aceasta. Un soi de prostie televizată? Nu există o bancă de date, un centru de sistematizare a valorilor autentice ale României, totul e lăsat la voia întâmplării şi a prostului gust. Anonimii iluştri hotărăsc soarta culturii, oricare neica nimeni poate să-şi producă opusurile în detrimentul spiritualităţii româneşti, în detrimentul generaţiilor care vin, numai dacă are bani. Anume, aşa s-a ajuns la denigrarea clasicilor naţionali români, la schimonosirea istoriei şi a literaturii românilor, la prostituarea tineretului, la neglijarea bătrânilor creatori, la uitarea celor mai chinuiţi români, acei din zonele ocupate şi semiocupate.

Ceea ce se întâmplă acum, cu voia unor mărginiţi în materie de cultură e sucombarea în neant, e o alterare a noastră ca neam. Noţiuni ca: omenie, patriotism, dragoste de ţară şi-au pierdut calitatea, şi-au pierdut aprecierea, sunt privite ca ceva din altă lume, nişte fantasme, cu cât eşti mai şmecher, mai pigmeu, mai sperţar, dar gros la pungă şi la obraz, cu atât eşti mai bine văzut într-o societate coruptă. S-a ajuns la limita absurdului în toate colţurile acestei ţări, în toate domeniile, în toate casele. Se impune tot mai mult un statut al oamenilor de creaţie, protejarea cărora va proteja viitorul societăţii româneşti. Altfel, ne pierdem căile către noi înşine, ne acoperă pigmeriada, ne înghite neantul.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Are cuvântul dommnul deputat Garda Dezideriu şi se pregăteşte domnul deputat Alexandru Stănescu.

Domnul Becsek Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În luna ianuarie era o vreme deosebit de friguroasă. Temperaturile de minus 2^o, minus 25^o grade erau compensate însă, în lumea satelor, de promulgarea Legii nr.1/2000. Pentru ei, după un deceniu de aşteptare, s-a creat cadrul juridic necesar pentru retrocedarea terenurilor agricole şi forestiere. Bucuria viitorilor proprietari de păduri a fost însă compromisă de licitaţiile organizate de către majoritatea ocoalelor şi direcţiilor silvice. Prin aceste vânzări ale masei lemnoase, ei au toate şansele ca în loc de păduri să primească în proprietate numai terenuri defrişate pe vechile amplasamente.

Este deosebit de curios faptul că între anii 1997-1999, când eu am cutreierat pădurile ţării şi am atenţionat atât organele silvice, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Mediului, cât şi stafful tehnic al Comisiei privind situaţia economiei forestiere din România despre pericolul legat de înmulţirea ypidelor (insectelor dăunătoare) nimeni nu a luat măsurile necesare în afara comisiei parlamentare. Acum, însă, când pădurile trebuie retrocedate foştilor proprietari, să nu se inventeze un program special care sub genericul ocrotirii pădurilor să programeze aşa-numitele tăieri de igienizare, care, numai în judeţul Harghita sunt planificate la un volum de peste 800 000 de mc, dar care, în realitate, vor fi de peste 1.500.000 mc. Scopul acestui plan iniţiat de Regia Naţională a Pădurilor presupune distrugerea vegetaţiei forestiere sănătoase pentru a susţine salariile exorbitante ale directorilor regiei. Sub masca de tăieri de igienizare, se distrug păduri întregi, iar buştenii, fără a fi prelucraţi, de fapt, în fabricile din România, sunt exportaţi la un preţ relativ scăzut.

Cer ca atât prin metodologia Legii nr.1/2000, cât şi prin respectarea Ordinului nr.112 din martie 1998, să se interzică atât licitaţiile, cât şi vânzarea masei lemnoase a pădurilor, care trebuie retrocedate foştilor proprietari. Numai astfel se va putea ajunge la anularea litigiilor dintre proprietari, agenţi economici şi Regia Naţională a Pădurilor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Stănescu are cuvântul şi se pregăteşte domnul Mihai Baciu.

Domnul Alexandru Octavi Stănescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Analizând prin prisma indicatorilor macroeconomici situaţia economică şi socială din ultimii 3 ani, se constată o sistematică scădere a acestora, ceea ce duce la concluzia că actul de guvernare, indiferent cum s-a numit el, a suferit de o cronică necunoaştere a realităţii româneşti, de amatorism şi de cele mai multe ori de obedienţă faţă de reţete impuse, ce păreau infailibile, dar care nu avuseseră succes nici-unde. Am sperat ca ultimul guvern, chiar dacă formula structurală a fost modificată de faţadă, să găsească pentru început formule de ieşire din situaţia actuală ceva mai credibile, dar speranţele s-au spulberat din primele zile, prin modul în care câteva acte normative emise "au reuşit" să consolideze susţinerea investiţiilor străine în România, atragerea altora noi şi, de ce nu, mesajul favorabil privind rating-ul de ţară.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.217 din 29 decembrie 1999 trimite la capitolul istorie prevederile Legii nr.35/1991, care reglementa investiţiile străine în România şi ale Legii nr.74/1994, prin care se acordau unele stimulente, dacă vreţi, facilităţi suplimentare pentru toţi investitorii străini din domeniul industriei care realizează investiţii de peste 50 milioane de dolari, cum ar fi: scutirea de la plata taxelor vamale pe o perioadă de 7 ani la importurile de maşini şi utilaje, instalaţii şi echipamente necesare strict investiţiei; scutirea de la plata taxelor vamale pe o perioadă de 7 ani a materialelor prime, materiilor, pieselor de schimb şi componentelor pentru producţia proprie specifică societăţii; scutirea impozitului pe profit pe o perioadă de maximum 5 ani. Toate acestea erau oferite în condiţiile unui grad de integrare a producţiei de minimum 60% în interes naţional şi a unui export de 50% din valoarea producţiei anuale. Investitorii serioşi au reuşit aceste performanţe în România cu o contribuţie remarcabilă în crearea de noi locuri de muncă, a unor produse performante, contribuind substanţial la plata obligaţiilor fiscale: TVA-ul, accize, taxă de drum, impozite şi taxe locale.

Nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu acei aşa-zişi investitori strategici ale căror investiţii modice, între 1 şi 3 000 000 de dolari, au generat numai profit personal şi neîndeplinirea obligaţiilor iniţiale în proporţie de 60 până la 70%, după cum declară surse credibile din Agenţia Română de Dezvoltare şi Fondul Proprietăţii de Stat.

Aceeaşi ordonanţă de urgenţă spulberă şi o parte din prevederile Legii nr.15 din 1994 privind activele amortizabile, ale Legii nr.118 din 1996 privind constituirea şi utilizarea fondului special al drumurilor publice, creând totodată tratament inegal şi discriminatoriu pentru unii investitori, contrar poziţiilor declarate ale Guvernului României. dar, nu în ultimul rând, această ordonanţă de urgenţă afectează nepermis buna funcţionare a contractelor de societate care guvernează ca cea mai solidă lege a părţilor, acolo unde legea este lege, uneori acestea purtând şi aprobarea autorităţilor române. Ca efecte, se aduc încălcări grave principiului menţinerii drepturilor câştigate şi acordate, se majorează preţul ducând până la oprirea unor fluxuri de fabricaţie, ce mai contează câteva sute de mii de şomeri în plus, se eludează prevederile art.15 din Legea nr.241 din 1998 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92 din 1997 care prevede: investiţiile străine efectuate conform prevederilor Legii nr.35 din 1991, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Legii nr.71 din 1994 beneficiază de facilităţile stabilite de aceste legi până la expirarea termenului pentru care au fost acordate. Toate acestea nu reprezintă decât experimente dureroase pe spinarea unei economii în tranziţie şi a unei industrii naţionale care incomodează prin ea însăşi pe cei care vor să fim numai piaţă şi nu concurenţă.

Prin aceasta se explică noile strategii ale globalizării mondiale, gen: discreditaţi tot ce merge bine în ţară, subminaţi-le reputaţia, supuneţi-i dispreţului, ridiculizaţi tradiţiile, implicaţi conducătorii în acţiuni ilegale, dar, desigur pentru noi şi nu pentru ei. de multe ori, aceste decizii aberante se datoresc şi faptului că într-un fel se vede ţara de la etajul 1 al unei clădiri cu faţa spre strada Lipscani şi într-alt fel se vede de la etajul 2 al Palatului Victoria cu faţa spre economia reală, că mulţi consilieri guvernamentali, şi nu numai, se zbat în necunoaştere, între cererea ordonatorilor de credite şi exigenţele organismelor financiare internaţionale, într-o politică fundamental eronată, îndreptată exclusiv spre reducerea consumului intern, impunându-ne un prezent mizerabil pentru a ne mânca viitorul.

Aveţi tăria, domnule Isărescu, să vă recunoaşteţi greşelile primelor zile de guvernare şi să repuneţi în drepturi legile pe care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 217 le-a transformat în maculatură pentru istorici, să vă descotorosiţi de aşa-zişii consilieri bancari, înconjurându-vă de consilieri profesionişti ai economicului şi producţiei, în cadrul acţiunii de înjumătăţire pe care aţi declanşat-o.

Absenţa unei strategii coerente de reformă, cu un orizont de tip specific transformării de anvergură, provoacă economiei daune irecuperabile. Fără să se înscrie orice proces de reformă într-un culoar de pertinenţă, creat de tendinţele de durată din economia mondializată, schimbările din România nu pot avea decât valoarea efemerului şi a derizoriului, Guvernului României nerămânându-i în acest fel să gestioneze decât un haos economic uriaş, cu efecte deseori bizare, ca rezultat al comprimării forţate a economiei.

Vă sugerez, domnule Isărescu, să meditaţi asupra unor învăţături antice care vă pot ajuta în scurtul act de guvernare. Nimeni nu are răspunsul final, dar fiecare contribuie la el. Numai persoana care este dispusă să cedeze din monopolul său asupra adevărului poate să beneficieze şi de adevărul deţinut de alţii. Francheţea, onestitatea şi încrederea pot să mute munţii din loc.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Mihai Baciu de la Grupul parlamentar al PD şi se pregăteşte domnul Andrei Gheorghe, PNŢCD.

Domnul Mihai Baciu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ieri a fost reluată greva personalului didactic din învăţământul preuniversitar, cu perspectiva tristă de a declanşa aceeaşi formă de protest şi profesorii şi studenţii din universităţile României. Nu este prima grevă a dascălilor din România şi, ca atare, nu este prima oară când se duc discuţii înverşunate în jurul problemei educaţiei şi învăţământului, a importanţelor sociale, a reformei în domeniu, a raporturilor tot mai complicate între stat şi învăţământ şi, în sfârşit, dar nu în ultimul rând, în chestiunea dramatică a nivelului de trai al educatorilor.

De aceea, nu-mi fac iluzia că voi putea aduce ceva nou în dezbaterea acestei probleme şi, ca atare, nici nu încerc. Mai ales că mi-am spus părerea de mai multe ori la această tribună în probleme de învăţământ, atunci când am discutat legislaţia în domeniu. Mă limitez, aşadar, la a sublinia câteva aspecte, poate nu chiar inedite, dar care apar mai conturate ca altă dată în actualul conflict educatori versus Guvernul României.

Astfel, în unele mijloace de informare în masă se încearcă un fel de mobilizare a părinţilor, elevilor împotriva profesorilor aflaţi în grevă, o contrapunere periculoasă şi păgubitoare pentru ţară a intereselor unor categorii de cetăţeni. nu este prima oară când se încearcă aşa ceva, dar niciodată categoriile de cetăţeni opuşi artificial nu au fost mai mari şi mai vag definite ca acum.

Apoi, amânarea soluţionării, măcar parţiale, a revendicărilor greviştilor se bazează nu numai pe argumentul dificultăţilor economice, întemeiat, în esenţă, dar şi pe presupoziţia ticăloasă că profesorii n-au decât să stea în grevă la nesfârşit, întrucât ei nu produc efectiv nimic şi nici nu pot ameninţa prin greva lor servicii sociale esenţiale, ca mersul trenurilor, aprovizionarea cu alimente sau încălzirea caselor. O asemenea premisă, luată ca bază a unui raţionament, duce la concluzia, aproape medievală, că o societate poate funcţiona şi fără învăţământ şi cultură, iar într-o asemenea societate apar inevitabil indivizi care scot pistolul când aud de cultură şi morală.

Desigur, teza după care investiţia în educaţie ar fi nesigură, iar profitul s-ar pierde într-un viitor ceţos a fost de mai multe ori umilită şi desfiinţată prin dovezi puternice, însă, aşa cum o epidemie revine când găseşte condiţii prielnice, la fel această teză este insinuată subtil în mintea unora în condiţii economice grele şi în criză de mentalitate ca cele de acum.

De aceea, mă simt dator să amintesc că noi, social-democraţii, eliminăm din start o asemenea teză prin însăşi doctrina noastră şi previziunea noastră asupra guvernării: a spune sau a crede că în lumea modernă, spunem noi în programul nostru, poate să existe o bună guvernare din inspiraţie şi noroc, iar nu din educaţie şi seriozitate este extrem de periculos şi păgubitor. Într-o societate aflată în dezvoltare accelerată, toată lumea învaţă, indiferent de vârstă şi ocupaţie. Atunci când un segment social a renunţat să înveţe, întreaga societate este trasă în jos, iar pentru ca să nu renunţe, segmente sociale sau grupuri defavorizate, oamenii trebuie ajutaţi în mod concret. şi mai adaugă programul nostru: numai plecând din interiorul învăţământului se poate elabora şi pune în aplicare un program general de dezvoltare şi modernizare a societăţii.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mai vreau să adaug ceva şi mie mi se pare un lucru important. Partidul Democrat a fost şi rămâne de partea reformei, inclusiv în educaţie, dar fără costuri sociale prea mari. Cred că ne aflăm în faţa unor asemenea costuri în reforma învăţământului românesc. Oare ar trebui să stopăm reforma din această cauză şi ce ar însemna o asemenea stopare acum, la jumătatea drumului? Ar rezolva ea durerile economice ale celor din învăţământ? Nici vorbă de aşa ceva. Iar Partidul Democrat ar fi ultimul care ar putea susţine oprirea reformei. Nu văd altă cale decât aplicarea riguroasă a legilor pe care noi înşine le-am votat. Iar în două din acestea scrie negru pe alb: că în România învăţământul este prioritate naţională, cu tot ce decurge de aici, iar bugetul său trebuie să fie 4% din PIB. La acestea se mai adaugă prevederile Legii nr.154 din 1998 şi ale Statutului personalului didactic din 1997.

Ştiu că există dificultăţi economice în aplicarea lor, ştiu că există sectoare ale economiei şi categorii de cetăţeni care au necazuri mai mari decât educatorii, dar trebuie să înţelegem odată şi odată că fără aplicarea şi respectarea riguroasă a legilor în litera şi spiritul lor, nu se poate edifica un stat de drept. Este adevărat că legile pot fi şi chiar sunt imperfecte, că unele părţi ale lor pot fi în dezacord cu posibilităţile economiei reale, că unele legi, în întregimea lor, pot fi depăşite de dinamica vieţii sociale, dar atât timp cât ele sunt în vigoare trebuie aplicate şi respectate de toţi, începând cu noi înşine şi cu Guvernul, pentru că alt instrument de ordine şi coerenţă socială nu există. Într-o ţară în care capătă teren ideea că respectarea legii este facultativă, că legea poate fi aplicată sau nu, în funcţie de fel de fel de conjuncturi, fie ele şi dramatice, acea ţară devine treptat un imperiu al fărădelegii, o lume în care interesele de grup şi interesul individului puternic şi obraznic înlocuiesc legea.

Este adevărat că 4% din PIB pentru educaţie este o povară grea pentru societatea românească de azi. Şi ştiu că respectarea prevederilor statutului personalului didactic presupune costuri economice mari, ca şi aplicarea Legii nr.154, dar trebuie să ne asumăm riscul, pentru că pierderea încrederii în lege se poate dovedi mult mai păguboasă pentru ţară decât satisfacerea, măcar parţială, a revendicărilor celor din învăţământ. Nu sunt un adept al mişcărilor de stradă care, de altfel, şi-au cam epuizat puterea de presiune, nu iubesc protestul permanent şi cunosc constrângerile care apasă actualul Guvern, dar mai ştiu şi că necazurile oamenilor nu pot trece dincolo de o anumită limită. Sunt convins că nici noi cei din Parlament şi nici Guvernul nu vrem să ne apropiem de această limită, iar dascălii din această ţară, din rândul cărora mă număr şi eu, se vor bucura măcar acum de atenţia pe care o merită.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze)

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, cam lung discursul.

Domnul Andrei Gheorghe are cuvântul. Se pregăteşte domnul Vichentie Nicolaiciuc.

Domnul Gheorghe Andrei:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

O problemă prioritară în ansamblul vieţii sociale, deşi i se alocă nesfârşite amânări administrative, este cultura României, graţie căreia, în primul rând, suntem cunoscuţi pe mapamond, dacă ne gândim numai la Brâncuşi, Enescu, Cioran. Cultura suportă totuşi în judeţul Constanţa o adevărată opresiune.

Uniunea Artiştilor Plastici, Organizaţia Artiştilor Plastici profesionişti, înfiinţată în urmă cu 50 de ani ca persoană juridică, recunoscută ca instituţie de utilitate publică, a realizat printr-o investiţie proprie un patrimoniu imobiliar substanţial aflat într-o zonă urbană de mare concentrare, numeric vorbind, a breslei artiştilor. Clădirile sunt realizate prin proiectare cu un scop unic: ateliere de creaţie ale artiştilor. La vremea respectivă, anii ‘60-’64, investiţiile s-au efectuat în baza protocoalelor încheiate cu consiliile populare care puneau la dispoziţie terenul, textele de protocol asumate de către ambele părţi, stipulând unica destinaţie şi folosinţă specifică.

În acest fel, la Constanţa, a fost realizat unul dintre cele mai frumoase complexe de creaţie amplasat la debutul staţiunii Mamaia. El este gândit şi protejat printr-o zonă verde, curtea acestui complex imobiliar care a suportat intervenţii şi relief şi peisaj, plantaţii speciale, amplasamente de sculptură, toate făcute pentru a o transforma în oază culturală terenul acela viran şi nisipos, iniţial.

Primăria Constanţa îşi permite să distrugă activitatea unei bresle culturale de mare calitate şi valoare, prin parcelarea terenului aflat în această curte a Filialei Uniunii Artiştilor Plastici din Constanţa şi atribuirea lui către diverşi cetăţeni. Utilizând sintagma "terenul statului", Primăria din Constanţa oferă un certificat de proprietate fotbalistului Hagi pe motivaţia hotărârii anterioare a Consiliului local municipal, care atribuie cetăţenilor de onoare câte 500 de metri o dată cu acordarea titlului.

Desigur că nu contestăm faptul că fotbalistul Hagi merită să fie cetăţean de onoare şi pe cale de consecinţă este şi beneficiarul unui teren de 500 m² în oraşul Constanţa, ci faptul că primăria alocă acest teren din incinta Uniunii Artiştilor Plastici.

Ceea ce s-a petrecut nu este deloc întâmplător, se probează prin activitatea programat anticulturală pe care administraţia locală a adoptat-o, şi anume: nerestituirea sălii de expoziţie către Uniunea Artiştilor Plastici, investiţie proprie, opoziţia totală faţă de revendicările Uniunii Artiştilor Plastici pentru recunoaşterea contribuţiei sale la construirea acestui patrimoniu.

O altă problemă este dată de lipsa de îngrijire a unui patrimoniu arheologic de excepţie, vezi mormântul lui Hipogeu, sufocat de gunoaie şi obturat de construcţia aflată în dezacord cu arhitectura oraşului. Atentatul la adresa acestui segment social de valoare, pe care îl compun artiştii plastici din Constanţa, ia forme îngrijorătoare ce par a viza lichidarea activităţii de creaţie. Sigur că întărâtarea şi şicanarea prin plasarea în opoziţie a unor oameni de recunoaştere publică, vezi – exemplul Hagi şi artiştii plastici – se constituie ca metode de învrăjbire permanentă. Se impune, prin urmare, elaborarea în regim de urgenţă a unei hotărâri care să reglementeze raporturile juridice ale Uniunii Artiştilor Plastici din România asupra investiţiilor proprii, aflate pe teritoriul naţional, precum şi asupra terenurilor aferente acestora.

Domnilor,

Un alt atentat al primarului Mihăeş Gheorghe şi al Consiliului local municipal este făcut asupra Bisericii "Adormirea Maicii Domnului", aflată în spatele magazinului "Tomis", magazin ce urmează a fi extins în detrimentul micşorării spaţiului de intrare în biserică şi aşa aflată într-un spaţiu destul de îngust.

Mai mult, putem spune că întregul oraş, în ultimii 3-4 ani, a fost împânzit de benzinării amplasate deseori unele lângă altele. Recent, Primăria Oraşului Constanţa a mai hotărât amplasarea în spaţiul destul de restrâns din apropierea gării din Constanţa a unui imens bazar, construit de un om de afaceri turc, pentru a urâţi şi mai mult spaţiul din faţa gării. Desigur, tot în centrul oraşului, prin grija primarului Gheorghe Mihăeş şi a viceprimarului Lungu Dumitru şi a consilierului Dumitru Mosoiu, toţi membri marcanţi ai PD-ului, stau mărturie poftei lor de distrugere ruinele fostului hotel continental.

De asemenea, vreau să atrag atenţia că şi Colegiul Naţional "Mircea cel Bătrân" este înconjurat nu mai mult de 4 restaurante sau localuri nepotrivite a fi în apropierea acestei clădiri emblematice a oraşului Constanţa. Iată cum, Constanţa este în această situaţie, când multe din spaţiile de importanţă arheologică şi culturală sunt împânzite de astfel de improvizaţii cu totul nepotrivite unui oraş turistic.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Nicolaiciuc Vichentie.

Se pregăteşte domnul Carol Emil Kovacs. E prezent? De la PNL.

Vă rog, linişte în sală.

Domnul Vichentie Nicolaiciuc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Apel către parlamentarii, cadre didactice din Camera Deputaţilor.

"Următorii semnatari, în calitatea noastră de deputaţi şi de cadre didactice, ne exprimăm îngrijorarea faţă de situaţia precară a învăţământului românesc, considerând că reforma iniţiată de domnul ministru, profesor universitar Andrei Marga, reformă pe care am sprijinit-o în mod consecvent, nu poate fi dusă la un bun sfârşit decât cu un suport financiar adecvat.

În acest sens, considerăm că cererile exprimate de către comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport în legătură cu situaţia inadecvată în care se află învăţământul de toate gradele din România sunt juste şi se bucură de sprijinul nostru, exceptând punctul referitor la bugetele locale, punct pe care îl considerăm de competenţa administraţiei locale.

Pe de altă parte, tocmai datorită importanţei chestiunii abordate, considerăm că este firesc ca orice demers parlamentar să fie făcut dincolo de orice interes electoral sau de imagine.

De aceea, ne exprimăm interesul în demararea unei acţiuni solidare la care să subscrie un număr cât mai mare de parlamentari, având ca efect creşterea bazei materiale a învăţământului din România, astfel încât acesta să devină efectiv un sector de prioritate naţională. Sperăm că apelul nostru, care ne-ar aşeza într-o situaţie de egalitate colegială, fără menţionarea apartenenţei la un partid sau grup parlamentar, fără încercarea de obţinerea de avantaje mai mari sau mai mici într-un an electoral, ar fi o dovadă a interesului real faţă de problemele ţării şi a maturităţii noastre politice.

Considerăm că numai printr-o unitate a tuturor parlamentarilor cadre didactice din Camera Deputaţilor vom putea deschide drumul către un dialog eficient şi vom putea găsi soluţii pentru obţinerea unei alocaţii bugetare pentru învăţământ, cât mai apropiată de 4% din PIB.

De asemenea, suntem încredinţaţi că un asemenea demers ar putea fi benefic pentru imaginea de ansamblu a Parlamentului României, dovedind astfel seriozitate şi profesionalism, şi va putea detensiona cât mai grabnic greva din învăţământul universitar.

8 februarie 2000".

Semnează: Fenoghen Sevastian, Manolescu Oana, Nicolaiciuc Vichentie, Pambuccian Varujan, Paneş Iosif şi Şaganai Nusfet.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Lista este lungă, ne oprim aici. Vă informez că au luat cuvântul 5 deputaţi de la Putere, 6 de la Opoziţie, 1 de la minorităţile naţionale şi 1 de la independenţi. Am depăşit cu 10 minute programul şi trecem la dezbaterea proiectelor de pe ordinea de zi.

Domnul Anghel Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Se întâmplă un lucru pe care dumneavoastră îl cunoaşteţi foarte, foarte bine, iar domnul secretar de şedinţă şi mai bine. Eu îmi amintesc că intervenţiile se fac în numele grupului, şi într-o anumită ordine şi pondere, şi, respectiv, în nume personal. Intervenţiile care se fac în numele grupurilor au prioritate faţă de cele în nume personal. Dacă greşesc sau s-a schimbat, domnul secretar ne va aduce pe calea cea bună. Este prima observaţie.

A doua observaţie. cred că şi dumneavoastră, ca de fiecare dată, v-aţi înscris pe calea precedesorilor dumneavoastră pe acest scaun şi, în funcţie de solicitări, timpul respectiv "se dilată", vizavi de faptul că, din vina noastră, evident, nu am început chiar la fix. De aceea, v-aş îndemna, domnule vicepreşedinte şi onorat prezidiu, la o anumită flexibilitate în a mai da cuvântul, între timp umplându-se sala până la cvorumul necesar începerii punctului următor de pe ordinea de zi.

Nădăjduiesc în înţelepciunea dumneavoastră şi aşteptăm să continuăm până la un moment în care prezenţa va face posibilă desfăşurarea celuilalt punct.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vreau să vă informez că, în numele Grupului P.D.S.R. au luat cuvântul trei deputaţi, în numele Grupului P.R.M., doamna Leonida Lari, un deputat deci; în numele Grupului P.U.N.R., doi deputaţi: domnul Petre Ţurlea, domnul Lazăr Lădariu; în numele Grupului P.N.Ţ.C.D., doi deputaţi; P.D., unul; P.N.L., unul; U.D.M.R., unul. Am început la fără 20, la 9 fără 20, programul. Programul pentru intervenţii este de 50 de minute. Am depăşit cu 10 minute acel program. Mai adaug că de la independenţi, ca atare în nume personal, a vorbit domnul Radu Mazăre, un singur deputat. Mai mult, data viitoare.

Deci, cu o depăşire de program de 10 minute, cu un avantaj pentru opoziţie, cred că am respectat regulamentul şi chiar înţelepciunea, cât o mai am, nu-mi dă voie să-l încalc.

Vă mulţumesc.

Trecem la programul de pe ordinea de zi. Prezenţa, vă rog.

Până vine nota de prezenţă, vă informez că, în conformitate cu prevederile art.17 alin.2 şi 3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a depus la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, Legea pentru declararea Municipiului Târgu-Mureş oraş martir al Revoluţiei din decembrie 1989.

Vă mai informez că avem a ne pronunţa în cursul zilei de astăzi, prin vot final, asupra a trei proiecte de lege. Votul final la 11,30.

Dacă nu este cvorum în sală, secretarii de şedinţă să pregătească lista pentru apelul nominal.

Domnul Nicolae Popa: (din sală)

Nu era bine dacă se continua cu interpelările? Le încurcaţi, domnule vicepreşedinte.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, dacă vom continua cu intervenţiile...

Domnul Nicolae Popa: (din sală)

Le încurcaţi rău, domnule vicepreşedinte...

Domnul Vasile Lupu:

Calmaţi-vă, domnule! Respectăm regulamentul şi ne calmăm.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Programul de intervenţii este de 50 minute. L-am depăşit cu 10 minute. Mai mult nu se poate. Avem un noian de acte normative, avem o ordine de zi care cuprinde zeci de proiecte de legi şi mai departe nu putem merge. (Vociferări din partea opoziţiei)

Sunt în măsură să vă anunţ că, din totalul celor 341 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 156, sunt absenţi 85, participă la alte acţiuni parlamentare 21.

(Între timp, domnul Andrei-Ioan Chiliman a ocupat locul din dreapta preşedintelui de şedinţă, în calitate de secretar de şedinţă)

Cvorum prevăzut de art.128 din regulament fiind astfel întrunit. Cvorumul de lucru este de 150. Rog liderii grupurilor parlamentare să invite deputaţii în sală. Deci, după condică, avem 256 de deputaţi care au semnat şi aşteaptă să ia indemnizaţia pentru ziua de astăzi. Să vedem câţi o vor găsi la casierie.

Domnul deputat Nicolae Popa are cuvântul.

Domnul Nicolae Popa:

Domnule vicepreşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu ştiu de ce, când conduceţi dumneavoastră şedinţele, creaţi nervozitate şi animozităţi în rândul grupurilor parlamentare. Din partea Grupului de independenţi A.p.R., am fost înscrişi doi deputaţi, n-aţi vrut să ne daţi voie la nici unul să luăm cuvântul, dar când aveţi nevoie...

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Mazăre a vorbit ca independent.

Domnul Nicolae Popa:

Noi suntem Grupul A.p.R., 19 deputaţi. Dar când aveţi nevoie de voturi, toată ziua veniţi la noi, "domnilor, participaţi, veniţi şi votaţi legile importante pentru ţară".

De asemenea, vreau să vă spun că astăzi, de fapt, programul este până la ora 10, şi nu este până la ora 9,30. Iată, stăm de pomană. Puteau să mai ia cuvântul aici încă vreo patru-cinci colegi. De aceea, vă spun foarte sincer, când mai conduceţi dumneavoastră şedinţele, eu nu mai particip la dezbaterile în plen.

Vă mulţumesc. (Vociferări în sală)

Domnul Vasile Lupu:

Este libertatea dumneavoastră de a participa şi a nu participa la şedinţe.

Stimaţi colegi,

Pentru domnul deputat Popa, înainte de a părăsi sala, programul de marţi: timp afectat pentru intervenţii ale deputaţilor, orele 8,30-9,20. Deci, am mers până la 9,45, este drept, scăzând 10 minute de la începutul programului.

Rog secretarii de şedinţă să anunţe numărul deputaţilor prezenţi în sală.

La primul punct de pe ordinea de zi: raportul Comisiei de anchetă privind situaţia economiei forestiere din România. Nu identific membrii comisiei constituite ca şi ai comisiei de anchetă şi dăm un ultim termen pentru marţea viitoare, când vom lua în dezbatere acest raport. Doar domnul Garda Dezideriu. Suntem în măsură să finalizăm proiectul de hotărâre.

Domnul deputat Anghel Stanciu are cuvântul.

Domnul Anghel Stanciu:

Mult stimate domnule preşedinte de şedinţă,

Se pare că viziunea noastră asupra sălii este diferită. Eu, în calitate de vicelider al Grupului parlamentar, şi în absenţa liderului, sunt în plenitudinea competenţelor de a-i ţine locul şi fac cunoscut, deşi de la înălţimea podiumului nu se observă prea bine, distanţa fiind cam mare, că nu avem cvorum. Deci vă rugăm să luaţi măsurile regulamentare, în primul rând, evident, cu liderii, noi ne vom aduce oamenii, dar şi cu cei care au primii obligaţia să asigure cvorumul, adică puterea.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.

Obiecţiunea este întemeiată. Apelul nominal, vă rog.

Lideri de grupuri avem?

Din sală:

Nu avem.

Domnul Vasile Lupu:

Avem în Biroul permanent patru chestori. Obligaţia chestorilor este de a aduna deputaţii în sala de dezbateri. Da. Suntem pe cale de a reface cvorumul. P.N.L.-ul vine acuma, este în lift.

Până se adună membrii comisiei speciale de anchetă, pentru că unii deja sunt prezenţi şi insistă în dezbaterea proiectului de hotărâre, trecem la raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional.

Raportul are un singur punct. Comisia de mediere ne propune, cu unamitate de voturi, textul adoptat de Camera Deputaţilor. Vă rog, ocupaţi-vă locurile în bănci şi păstraţi liniştea în sală.

Sunt comentarii, obiecţiuni? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră textul Camerei Deputaţilor adoptat de comisia de mediere. E vorba de Raportul la proiectul de Lege privind aprobarea planului de amenajarea teritoriului naţional, Secţiuna a III a, zone protejate.

Încă o dată supun votului dumneavoastră textul Camerei Deputaţilor, adoptat cu unanimitate de voturi de comisia de mediere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.12/1999 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente.

La punctul 1 din raport. Textul Camerei, adoptat cu unanimitate de comisia de mediere.

Comerntarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Punctul 2. Textul Camerei Deputaţilor, adoptat de comisia de mediere.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Două puncte, atât avem.

Raportul, în ansamblu.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Cererea Comisiei pentru industrii şi servicii de a i se încuviinţa pornirea unei anchete cu privire la Societatea Naţională de Telecomunicaţii – ROMTELECOM.

Din partea Comisiei pentru industrii şi servicii, cine poate susţine această cerere către plen? Cererea a fost înaintată Biroului permanent, acum reiterată în plen.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Problema ROMTELECOM-ului, puternic mediatizată, puternic prezentată în Camera Deputaţilor, precum şi în Senat, normal, a atras atenţia şi comisiei de specialitate din Camera Deputaţilor, în speţă, Comisia de industrii şi servicii. Noi am avut mai multe runde de întâlniri, de discuţii cu reprezentanţi atât ai partenerului grec, cât şi ai conducerii ROMTELECOM-ului, şi s-au ridicat o serie întreagă de semne de întrebare.

Din acest punct de vedere, Comisia pentru industrii şi servicii propune plenului Camerei Deputaţilor constituirea unei comisii de anchetă cu următoarele obiective: în primul rând, modul de respectare a clauzelor contractului de vânzare de acţiuni ROMTELECOM către O.T.E. Grecia; în al doilea rând, modul în care Fondul Proprietăţii de Stat se implică în protejarea părţii române; un al treilea obiectiv, legalitatea aplicării de către ROMTELECOM a plăţii de către beneficiar a unei sume în avans; în al patrulea rând, să analizăm modul în care ROMTELECOM a respectat şi respectă formula tarifară stabilită prin Hotărârea Guvernului nr.670/1998.

Scopul acestei anchete este şi acela de formulare a unor propuneri pentru protejarea intereselor populaţiei şi a statului român.

Totodată, domnule preşedinte, am plăcerea să vă informez că numele meu este Popescu Ioan Dan. Dumneavoastră sunteţi singurul vicepreşedinte sau conducător al acestui forum care nu cunoaşteţi măcar numele preşedinţilor de comisii.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Mai întâi, plenul Camerei trebuie să se pronunţe asupra cererii Comisiei pentru industrii şi servicii, să aprobe sau să respingă constituirea acestei comisii. Dacă o aprobă, trecem la adoptarea proiectului de hotărâre care va reglementa obiectul de activitate şi componenţa comisiei.

Ca atare, supun votului dumneavoastră solicitarea Comisiei pentru industrii şi servicii de a constitui o comisie de anchetă a Societăţii Naţionale de Telecomunicaţii – ROMTELECOM S.A.

Cine este pentru? Majoritate clară.

Împotrivă?

Abţineri? 40 abţineri.

Cererea a fost aprobată.

Trecem la proiectul de hotărâre.

Titlul hotărârii. Obiecţiuni? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.1. Comentarii? Obiecţiuni? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.2. Domnul Gaspar doreşte să intervină.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte Dan Popescu, trebuie să trecem în proiectul de hotărâre termenul pe care dumneavoastră l-aţi prevăzut în adresă, în cererea către Biroul permanent, de depunere a raportului până la 15 martie. Rămâne acest termen? Da.

Domnule preşedinte,

La art.2 urmează să introducem un alineat în care să spunem că raportul comisiei va fi înaintat Camerei Deputaţilor până la data de 15 martie 2000.

De asemenea, urmează ca să se prezinte acum şi componenţa Biroului comisiei şi a membrilor care compun această comisie, care face parte integrantă din proiectul de hotărâre. cei şapte membri.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Ce propune comisia, acceptă? Domnul Barbu Piţigoi.

Domnul Barbu Piţigoi:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Problema care o avem în discuţie a fost ridicată cu mult timp în urmă, dacă nu mă înşel, de colegul nostru, domnul deputat Gavra, în care se cerea o anchetă în acest domeniu.

Domnul Viorel Burlacu: (din sală)

Am votat.

Domnul Barbu Piţigoi:

Am votat. Aveţi răbdare pentru că vreau să spun o idee şi după aceea mă puteţi opri sau veniţi la microfon şi mă contraziceţi. Tema a fost dezbătută şi luată în consideraţie la Comisia de inudstrii şi servicii care a făcut o anchetă pe această temă şi această anchetă are un raport care, în opinia mea, trebuia prezentat plenului şi, în funcţie de modul în care plenul analiza şi hotăra asupra acestui raport, puteam să mergem mai departe. Acum, s-a votat să facă această comisie. Problema care se pune este cu termenul.

Stimaţi colegi, în acelaşi timp, la Senat, a luat fiinţă o comisie de anchetă care face acelaşi lucru. Şi atunci, eu propun ca cele două comisii, ca să nu mergem pe ideea că nu ştie dreapta ce face stânga, două Camere ale aceluiaşi Parlament anchetează acelaşi lucru pe căi diferite, haideţi să propunem să facem o comisie mixtă, să dăm nişte termene comune ca să avem un rezultat. Nu după aia comisia de la Senat ajunge la o concluzie, Camera la altă concluzie. Facem comisie de conciliere, şi aşa mai departe.

Propunerea mea este ca termenul pe care îl vom vota să fie corelat cu cel de la Senat şi, dacă se poate, comisia să fie mixtă.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Bivolaru.

Domnul Ioan Bivolaru:

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

Sigur, propunerea colegului Piţigoi este interesantă pe fond, numai că ar trebui să ţinem cont de decalajul în iniţierea acestor comisii. În cadrul Senatului, această comisie lucrează de mai bine de două luni de zile, aproape trei luni de zile şi este practic imposibil de a se realiza, să-i spunem, o comisie comună acum între Camere, care de-abia acum demarează. Probabil peste o săptămână două, Camera îşi va porni această comisie de anchetă şi aşa mai departe. Deci, practic, este imposibil de a realiza acest lucru.

Ce este foarte interesant, se poate coopera cu această comisie de la Senat pentru că, eventual, problemele care şi le-a impus comisia de la Cameră să nu se repete cu cele de la comisia de la Senat, şi, eventual, să aibă Camera câteva puncte de anchetă care sunt diferite de cele ale Senatului. Şi se pare că aşa este.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Barbu Piţigoi.

Domnul Barbu Piţigoi:

Stimaţi colegi,

Aparent, cele spuse de colegul nostru, domnul deputat Bivolaru, par a fi reale.

În realitate, decalajul nu este deloc mare, pentru că, aşa cum spuneam mai înainte, comisia noastră, la industrie, anchetează de peste un an şi ceva, adică noi nu suntem la început acum, şi suntem depăşiţi de timpul pe care l-a parcurs înaintea noastră Senatul.

De aceea, eu menţin ideea de a face o comisie comună cu Senatul, nu există nici un decalaj, eu chiar merg cu pretenţia că noi suntem mai avansaţi decât Senatul şi, ca atare, o treabă bună poate fi făcută numai dacă creăm o comisie comună.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Popescu are cuvântul.

Domnul Ioan Dan Popescu:

Domnule preşedinte,

Aşa cum a intervenit şi domnul Bivolaru, precizez încă o dată că obiectivele pe care le-am propus acestei comisii de anchetă nu se suprapun absolut deloc cu obiectivele care sunt prevăzute la Senat.

Deci, aceste obiective au cu totul şi cu totul alt caracter, vizează o protecţie a populaţiei, vizează modalitatea de respectare a clauzelor prin care s-a făcut privatizarea, şi nu modul în care s-a făcut, fraudulos sau nu, privatizarea. Nu a fost obiectul nostru de activitate.

Eu v-aş propune, domnule preşedinte, să trecem mai departe, să reţinem data de 15 martie pentru depunerea raportului şi îmi permit să fac şi o propunere pentru componenţa subcomisiei de anchetă, normal, respectând raportul putere – opoziţie.

Vă propun ca din această comisie să facă parte: domnul Barbu Piţigoi, domnul Sassu Alexandru, domnul Róbert Ráduly, domnul Gheorghiof Titu, domnul Ştefănoiu Luca, domnul Bivolaru Ioan şi domnul Moucha Romulus.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule preşedinte,

15 martie înseamnă o lună. Nu veţi mai veni la prelungiri? Cred că este scurt, totuşi! Cred că 31 martie este mai potrivit.

Domnul Ráduly are cuvântul.

Domnul Ráduly Róbert-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Despre oportunitate, desigur că ar fi fost momentul să discutăm. Poziţia Grupului parlamentar al U.D.M.R. a fost şi la început, când s-a discutat prima oară această problemă în Camera Deputaţilor, şi acum, că această Comisie de anchetă nu îşi are rostul, pentru că sunt organe legal abilitate, care pot să desfăşoare această activitate pe care o dorim noi, însă, din câte s-a văzut, plenul Camerei Deputaţilor a fost de altă părere, şi firesc că ne supunem voinţei plenului Camerei Deputaţilor.

Dincolo de acest lucru, eu cred că termenul trebuie fixat în aşa fel încât, contrar cutumelor Camerei, în care se fixează termene şi se încalcă, de exemplu, este comisia care s-a ocupat de problematica fondului forestier, a silviculturii şi a industriei de prelucrare a lemnului, la care raportul încă tot îl amânăm pe săptămâna ce trece şi încă tot nu l-am audiat, deci, eu aş dori să fie 31 martie, dar aş ruga colegii care se angajează să facă parte din această comisie, ca, într-adevăr, în acest termen de 6 săptămâni să reuşim să facem ceea ce doreşte Camera, şi anume, să vadă situaţia post-privatizare la Romtelecom.

Încă o dată, noi nu susţinem această iniţiativă, dar firesc că ne supunem şi ne angrenăm în această activitate a Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Să trecem la dezbaterea proiectului, în continuare. Hotărârea Camerei Deputaţilor de a dezbate a fost manifestată prin votul majoritar de la început, aşa încât sunt în măsură să vă comunic, prin domnul preşedinte Popescu, textul art. 2.

Domnule preşedinte,

Vă rog să daţi citire art. 2, aşa cum a fost completat, cu termenul stabilit.

Aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Dan Popescu:

Articolul 2: "Activitatea de anchetă va fi efectuată de o subcomisie a comisiei pentru industrii şi servicii, formată din 7 membri, şi va avea un birou format din preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar.

Raportul comisiei va fi prezentat în plenul Camerei Deputaţilor până în data de 31 martie 2000.

Componenţa subcomisiei este stabilită prin anexa care face parte integrantă din prezentul document".

Este componenţa pe care v-am propus-o.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Supun votului acest text.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Votat.

Articolul 3.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Cu o abţinere, votat.

Anexa cu numele deputaţilor citaţi adineauri de preşedintele comisiei.

Comentarii? Obiecţiuni? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri? 2 abţineri.

Text votat.

Stimaţi colegi,

Să ne pronunţăm asupra hotărârii.

În cvorumul de lucru suntem.

Să vedem dacă avem cvorumul de adoptare a hotărârilor. Domnule deputat.

Domnul Constantin Gheorghe Avramescu:

De fapt, domnule preşedinte, mi-aţi luat vorba din gură. Dacă este votul final, vă rog să ne anunţaţi şi pe noi, câţi sunt pentru, câţi împotrivă, câţi se abţin.

Domnul Vasile Lupu:

Aşa vom face.

Domnul Ioan Gavra (din sală):

În numele cui ceri?!

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog, linişte!

Avem a ne pronunţa astăzi asupra mai multor texte, la vot final, şi când vom avea cvorumul de adoptare a hotărârilor, vom supune şi acest proiect votului.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru anchetă a economiei forestiere.

Liderii grupurilor parlamentare să anunţe deputaţii că la 11,30 ne vom pronunţa prin vot final asupra a 4 proiecte, până în prezent.

Deci, membrii comisiei de anchetă asupra situaţie economiei forestiere din România! Domnul preşedinte Bogdan Ionescu este invitat la prezidiul comisiei.

Domnul Becsek Garda Dezideriu, membru al comisiei, cere cuvântul.

Domnul Becsek Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În cei doi ani care au trecut de la formarea comisiei de anchetă privind situaţia economiei forestiere din România am luptat din răsputeri împotriva mafiei lemnului, am încercat dezvăluirea adevărului în acest sens.

Aceste dezvăluiri au fost confirmate de către Departamentul de control al Guvernului. Membrii mafiei, însă, în loc să fie pedepsiţi de către organele abilitate ale statului, scapă prin toate portiţele, posibile şi imposibile.

Mai mult chiar, doi dintre membrii acestei mafii au posibilitatea să mă dea în judecată pentru calomniere, iar reprezentanţii judecătoriei din Gheorgheni şi Curtea Supremă de Justiţie, neluând în seamă imunitatea mea parlamentară, neluând în considerare Constituţia ţării, mă cheamă în judecată pentru calomnierea domnilor Denes Dominic, fost director adjunct al Regiei Naţionale a Pădurilor, şi Pal Antal, şef de pază la Ocolul silvic Gheorgheni.

Care sunt acuzaţiile care mi se impută? Sunt acuzat pentru faptul că am reuşit să descopăr volumul real al doborâturilor de vânt din 5 noiembrie 1995.

Domnul Denes Dominic, în calitate de director, în loc de 4 milioane de metri cubi, a raportat cantităţi mult mai mici, adică 1,6 milioane metri cubi.

Scopul raportărilor fictive a fost asigurarea cu materie primă a societăţilor favorizate, pe o perioadă îndelungată, şi eliminarea întreprinderilor cu resurse mai modeste.

Întreprinderile din estul ţării au şi contractat cantităţi mari, chiar peste capacitatea lor de producţie, iar după ce au obţinut masă lemnoasă în judeţele lor de reşedinţă, au renunţat la masa lemnoasă din doborâturi de vânt, contractată cu Direcţia silvică Mircurea-Ciuc.

O parte din aceste cantităţi, de ordinul zecilor de mii de metri cubi, nici nu au putut fi valorificate şi s-au putrezit.

Domnul Denes Dominic a favorizat Societatea "Vulturul" S.R.L., la care a fost acţionar fiul său, Denes Domokos, cu participarea de 50%, atribuind acesteia masă lemnoasă de calitate bună şi pe locuri uşor accesibile, uneori renunţând la parchetele începute şi neinventariate.

Totodată, a dat masă lemnoasă la societatea fiului său, pe credit şi pe bază de compensări cu produse care s-ar fi putut procura, mai ieftin, de la alţi furnizori.

Domnul Denes Dominic, în calitate de director general adjunct al Regiei Naţionale a Pădurilor, după producerea de noi doborâturi de vânt, la începutul lunii iulie 1998 a participat la organizarea licitaţiei la direcţia silvică Miercurea-Ciuc.

Licitaţia a avut loc la data de 27 iulie 1998, la care, prin intervenţia sa, au fost admise şi întreprinderile care au avut datorii faţă de direcţia silvică Miercurea-Ciuc şi faţă de direcţiile silvice din judeţele lor de reşedinţă.

Astfel, Societatea "Petroforest" din Piatra Neamţ, la data licitaţiei, a fost datoare cu 334 milioane lei numai la Direcţia silvică Miercurea-Ciuc, de la care a obţinut, totuşi, peste 50.000 metri cubi masă lemnoasă.

Societatea "Foresta" Tarcău a avut 120 milioane lei datorii şi în urma admiterii acesteia la licitaţie, în mod ilegal, a obţinut 35.000 metri cubi masă lemnoasă.

Cantităţi mai mici au obţinut şi "Roghinton" S.R.L. şi "Timeco" S.R.L., care, la data licitaţiei au avut datorii faţă de direcţia silvică din Miercurea-Ciuc.

Favorizarea unor societăţi, printre care şi societatea fiului său, Denes Domokos, a facilitat producerea unor pagube de ordinul miliardelor de lei, constând în deprecierea, putrezirea a sute de mii de metri cubi doborâturi de vânt produse în 1995, din care zac în pădure şi în prezent câteva sute de mii de metri cubi, care nu au putut fi valorificate, datorită tărăgănării exploatărilor de către aceste societăţi.

Alte ilegalităţi: cu toate că direcţia silvică din Miercurea- Ciuc dispunea de materie primă pentru cherestea şi avea posibilităţi să realizeze acest produs la preţul de producţie de 122.541 lei pe metrul cub, dânsul a recurs la cumpărarea a 383 metri cubi de cherestea la preţul de 177.710 lei pe metru cub de la societatea la care fiul său a fost acţionar.

După intervenţia comisiei noastre diferenţa de preţ a fost imputată lui Denes Dominic, însă tribunalul din Miercurea-Ciuc l-a scutit de plată, pe motivul că acţiunea a fost introdusă tardiv şi a ieşit din termen. Pentru o asemenea decizie nu-l trage nimeni la răspundere pe judecătorul respectiv?!

Am mai constatat alte abuzuri cu ocazia tranzacţiei făcute cu Societatea Comercială "Abies", legate de executarea unor lucrări silvice.

Cu ocazia executării unor construcţii...

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, concluziile, vă rog! Mai scurt, vă rog! Concluziile...

Domnul Becsek Garda Dezideriu Coloman:

Concluziile ar fi foarte multe, că s-au făcut abuzuri de sute de miliarde de lei şi s-au construit vile, s-au construit castele pe banii ocoalelor silvice şi aş putea să spun că, prin urmare, organele abilitate ale statului, în loc să-l tragă la răspundere pe domnul Denes Dominic, pentru ilegalităţile sale, invită pe anchetatorul parlamentar la judecată, la Curtea Supremă de Justiţie, numai pentru faptul că eu mi-am făcut datoria.

iar domnul Pal Antal, care m-a agresat în locuinţa mea şi se face vinovat de distrugerea pădurilor din Remetea şi Gheorgheni, se pare că este susţinut de actuala conducere a Regiei Naţionale a Pădurilor, altfel, nu văd cum ar avea curajul să mă dea în judecată numai pentru faptul că mi-am făcut datoria.

Rog ca Parlamentul să impună respectarea legilor, organele abilitate ale statului, dar cer ocrotirea acelor membri ai comisiei speciale, care au încercat să se opună mafiei lemnului.

Eu vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vasile Lupu:

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Vasile Stan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am impresia că noi am audiat la ora actuală un al doilea raport, paralel faţă de raportul comisiei de anchetă.

Fac următoarea precizare: nu este prima dată când distinsul meu coleg îşi citeşte această pledoarie. Este a doua oară! Nu înţeleg! Cumva, doreşte ca Parlamentul să se amestece în treburile justiţiei? Apelul pe care l-a făcut la urmă, acesta a fost: ca Parlamentul României să se amestece în aceste treburi.

Domnule preşedinte,

Vă rog să treceţi la lucrările de care suntem noi direct interesaţi. Deci, raportul comisiei de anchetă.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat,

Am trecut la proiectul de hotărâre.

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc că la ultima şedinţă în care s-a dezbătut proiectul de hotărâre a fost făcută propunerea pentru a completa textul cu un art. 2¹, text ce se referea la înfiinţarea Departamentului pădurilor.

Cine a fost autorul? Este prezent aici? Domnul deputat Oltean.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Întrucât astăzi s-a pus în dezbatere hotărârea privind raportul Comisiei de anchetă privind situaţia economiei forestiere din România, îngăduiţi-mi să fac câteva precizări care se impun cu necesitate.

Dacă vă amintiţi, la vremea dezbaterii acestui raport, în cuvântul meu îmi exprimam nemulţumirea faţă de conţinutul raportului, care cuprindea şi aspecte care nu erau în totalitate verificate, pentru a avea garanţia, pentru a avea certitudinea că ele exprimă o stare de fapt şi de drept existentă.

Şi în raportul respectiv se menţionau câteva din faptele care i se imputau directorului general Gheorghe Cahniţă, care, în baza unor asemenea aspecte negative, printr-un ordin al ministrului Romică Tomescu, a fost eliberat din funcţie.

Iată că astăzi sunt în măsură să prezint şi dovada, de altfel, menţionată la vremea respectivă de către mine, nevinovăţiei acestuia şi abuzului săvârşit prin fapta respectivă şi abuzului săvârşit prin menţionarea în actul de control al comisiei a acestor fapte care nu erau verificate.

Iată ce decide Curtea de Apel, prin decizia nr. 238 din 26 ianuarie anul acesta: "În numele legii, Curtea decide: admite apelul formulat de Cahniţă Gheorghe împotriva sentinţei civile nr. 5.597/1998 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, şi constată nulitatea absolută a ordinului nr.562 din 8.08.1998 al Ministerului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului, precum şi încetarea contractului de management şi revocarea abuzivă din funcţia de manager al Regiei Naţionale a Pădurilor a domnului Gheorghe Cahniţă.

Hotărârea este definitivă".

Iată, deci, cum într-un raport parlamentar au fost cuprinse fapte ce n-au putut să fie dovedite. De aceea, şi astăzi menţin solicitarea de la vremea respectivă, pe care Camera a adoptat-o, ca în hotărâre..., deci raportul să fie aprobat, cu propunerile care au fost făcute aici, în plenul Camerei Deputaţilor, propuneri care vizau înlăturarea unor aspecte neverificate, neaprofundate şi nedovedite a fi reale, în privinţa multora dintre cei care au făcut obiectul cercetării.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Valeriu Gheorghe, alt membru al comisiei, o intervenţie pe procedură.

Domnul Valeriu Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Nu cred că mai este cazul ca noi să reluăm discuţia la raport. Raportul a fost discutat, acum discutăm numai proiectul de hotărâre privind raportul comisiei de anchetă, iar intervenţia domnului deputat nu avea nici o legătură cu acest proiect de hotărâre. Că este în justiţie şi va merge în continuare în justiţie cazul Cahniţă, este cu totul altceva, iar în raport, vă aduc aminte, în raportul care v-a fost dumneavoastră înaintat, nu au fost trecute asemenea aspecte privitoare la domnul Cahniţă. Dumneavoastră v-aţi referit la un raport suplimentar, care nu s-a discutat la noi în Cameră şi a fost un raport pe care numai câţiva membri ai comisiei l-au citit. Nu a fost raportul oficial al comisiei!

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Să trecem la dezbaterea textului din hotărâre.

Revin asupra propunerii art. 2¹. Atunci am convenit următorul text: "Camera Deputaţilor cere Guvernului ca în termen de ...", stabilim termenul acum, "să reînfiinţeze Departamentul pădurilor".

Deci, am înţeles că toţi membrii comisiei, dacă am înţeles bine, susţineau atunci acest text, şi reprezentantul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului s-a declarat de acord cu această cerere.

Cine propune termenul? 30 de zile? Cât ar fi? 30 de zile, propune domnul Valeriu Gheorghe.

Supun votului dumneavoastră art. 2¹.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Următorul articol, 3, în textul vechi.

Deci, 3 a fost aprobat cu o modificare. Suntem la art. 4.

Comentarii? Obiecţiuni? Domnule Ianculescu?

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule preşedinte,

La art. 4 din varianta iniţială a hotărârii de Guvern, unde se spune: "La un an de la intrarea în vigoare ...", la acest articol suntem, da?

Domnul Vasile Lupu:

Da.

Domnul Marian Ianculescu:

V-aş propune ca în loc de "un an" să trecem termenul de "6 luni". "La 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri" şi textul curge. Nu mai este nevoie să motivez acest lucru...

Domnul Vasile Lupu:

Comisia vă susţine, domnule deputat.

Cu acest amendament, acceptat de comisie, supun art. 4 la vot.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Articolul 5. Comentarii? Obiecţiuni? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Votul final îl vom da la 11,30.

Stimaţi colegi,

Revin asupra unei solicitări a Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale de a i se repartiza pentru raport în fond proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr. 129/1999 privind înfiinţarea Agenţiei pentru protecţia copilului. Această cerere a fost adresată Biroului permanent, acesta a respins cererea, comisia se adresează plenului.

Acest proiect a fost transmis pentru raport în fond comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Acum, aprobând a doua comisie, vor fi două comisii pentru întocmirea raportului.

Domnule preşedinte Marţian, aveţi de adăugat ceva la această solicitare?

Aveţi cuvântul.

Domnul Marţian Dan:

Domnule preşedinte,

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Comisia noastră a solicitat, nu ca să fie decăzută din dreptul de a examina în fond comisia care a fost stabilită de Biroul permanent, şi anume Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, ci acordarea dreptului de analiză în fond şi comisiei noastre. Problemele referitoare la situaţia copiilor în România sunt de o gravitate extremă şi cred că în ceea ce vă priveşte pe domniile voastre nu ar trebui eu, acum, să insist care sunt fenomenele, situaţiile şi modul în care trebuie rezolvate aceste lucruri.

Fiind vorba, însă, de drepturile copiilor şi de o situaţie care, spuneam mai înainte, este dramatică, noi am considerat că acea comisie a Camerei care are în obiectul ei de competenţă problematica drepturilor omului, problematica cultelor şi problemele minorităţilor naţionale ar fi firesc să analizeze şi ea, în fond, acest proiect de lege.

Nu vreau să vă spun anumite lucruri mai concrete legate de calitatea ordonanţei de urgenţă care a fost elaborată, pentru că, în funcţie de decizia dumneavoastră, noi vom avea posibilitatea să concretizăm, să materializăm punctul nostru de vedere, fie în avizul pe care îl vom da în cazul în care vă veţi însuşi propunerea Biroului permanent de netrimitere a acestui proiect de lege şi la comisia noastră pentru analiză în fond, fie, dacă veţi lua o decizie în sensul demersului făcut de comisie, atunci, lucrurile se vor concretiza în raportul care va fi trimis în vederea dezbaterii acestui proiect de lege în Camera Deputaţilor.

Sigur, există un singur element pe care, probabil, se fundamentează decizia Biroului permanent, şi anume că termenul de 10 zile care este prevăzut în regulament pentru ca o comisie să-şi poată manifesta interesul pentru analiza în fond a unui proiect de lege este epuizat. Însă, dată fiind evoluţia lucrurilor în partea finală a sesiunii trecute, mie mi se pare că din acest punct de vedere s-ar putea examina acest lucru. În fond, ce ne interesează, un ataşament formal, într-o perioadă finală a sesiunii trecute faţă de o dispoziţie din regulament sau calitatea legiferării? Las la judecata şi decizia dumneavoastră.

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulţumesc.

Doamna Hildegard Puwak.

Doamna Hildegard Carola Puwak:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

În primul rând, aş vrea să spun că Biroul permanent a luat o decizie greşită în ceea ce priveşte dezbaterea acestei ordonanţe.

În al doilea rând, aş vrea să spun că această problemă a copiilor instituţionalizaţi şi a agenţiei se regăseşte în solicitarea expresă a Uniunii Europene înainte de acceptarea României, la negocierile de la Helsinki.

În al treilea rând, în Comisia pentru integrare europeană şi în Comitetul mixt parlamentar România-Uniunea Europeană, această ordonanţă a fost dezbătută, găsindu-i-se foarte multe vicii de fond.

Chiar dacă termenul este de 10 zile doar, vă rog, membrii celor două comisii şi Camera în întregul ei, să vă mobilizaţi pentru a da curs acestei solicitări, care rămâne un punct negru pentru România, exact în acest moment important al deschiderii negocierilor pe nişte capitole. Aici nu este vorba de o procedură, este vorba de o condiţionalitate pe care Uniunea Europeană o cere Guvernului României şi pe care Parlamentul trebuie să o sprijine să se ducă la bun sfârşit. Aceasta e problema. Biroul permanent şi-a făcut o practică din a nu trimite ordonanţe la comisiile care au această responsabilitate de avizare în fond.

Deci, vă rog încă o dată să acceptaţi trimiterea acestui proiect şi spre avizare în fond la Comisia pentru drepturile omului, în raportul pe 1999 vorbindu-se expres de "drepturile copilului". Aşadar, nu avem ce discuta aici, dacă e oportun sau neoportun, e foarte clar că oportunitatea unui aviz de fond al acestei comisii se impune.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Sunt obligat să dau citire art. 60 din regulament: "Dacă o comisie permanentă consideră că un proiect de lege sau o propunere legislativă este de competenţa în fond a altei comisii, ea poate cere Biroului permanent, în termen de cel mult 10 zile de la anunţarea în plen a proiectului de lege sau a propunerii legislative, trimiterea lor către acea comisie.

În caz de refuz din partea acestuia, se va proceda potrivit art. 59 alin. 2."

Art. 59 alin. 2 are următorul conţinut: "În caz de refuz din partea Biroului permanent, Camera hotorăşte prin vot."

Culpa Biroului permanent este exclusă, termenul prevăzut de regulament rămâne foarte clar. Acum, se pune problema dacă plenul Camerei Deputaţilor poate trece peste acest termen de 10 zile şi poate vota.

Eu cunosc activitatea foarte serioasă de la Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, care vine în plen, astăzi, cu această solicitare. Dar, dacă este o culpă, aceea este a comisiei, de a nu fi sesizat în termen.

Există şi riscul, de necontestat, aş spune eu, ca derogând de la acest termen, să ne trezim în fiecare şedinţă cu solicitări din partea comisiilor care nu urmăresc dezbaterile în plen.

Doamna Puwak.

Doamna Hildegard Carola Puwak:

Domnule preşedinte,

V-aş ruga foarte mult să nu trataţi această ordonanţă la fel cum le trataţi pe celelalte 500 care au venit. Această ordonanţă are o importanţă specială pentru România. Sunteţi de acord cu începerea negocierilor, vă afişaţi că sunteţi europeni, vă rugăm frumos, acceptaţi ca această ordonanţă să fie dezbătută în Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale! Este un lucru care întăreşte poziţia României în faţa Uniunii Europene! Aceasta este problema!

E mai important să invocăm articole sau, într-adevăr, să ne mobilizăm şi să dăm curs unei asemenea solicitări? Este o ordonanţă cu o importanţă cu totul specială!

Domnul Vasile Lupu:

Doamnă deputată, de acord cu dumneavoastră.

Domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Trebuie ca noi, membrii Biroului permanent, să recunoaştem că a existat o scăpare atunci când am propus plenului modul în care urmează să fie examinat în fond proiectul de lege pentru aprobarea acestei ordonanţe. Sigur că nu e mai puţin adevărat că şi secretariatul comisiei - şi, în general, comisiile - trebuie să urmărească când se anunţă în plen proiectele de lege, cu repartizarea lor la comisii, având posibilitatea chiar în plen să intervină, iar, dacă nu au făcut-o, art. 60 fixează un termen de 10 zile înlăuntrul căruia se poate solicita.

Nu e mai puţin adevărat că, chiar şi în situaţia în care se depăşeşte acest termen, totuşi, regulamentul a stabilit această posibilitate, ca rezolvarea cererii, în final, să se facă de către plenul Camerei Deputaţilor. Deci nu putem invoca că vor veni comisii de acum încolo şi vor solicita şi că riscăm că anumite proiecte de lege să fie cerute să fie examinate de către mai multe comisii. Biroul a socotit că termenul a fost depăşit, dar, în final, regulamentul este cel care dă competenţa exclusivă de stabilire a modului de soluţionare a unei astfel de cereri plenului.

Iar motivarea pe care a adus-o aici doamna deputată Puwak mi se pare foarte consistentă şi cred, domnule preşedinte, că, fără nici un fel de reticenţă, putem să supunem votului şi să adoptăm cererea Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale.

Domnul Vasile Lupu:

De supus este clar că o voi supune.

Domnul Tănase Tăvală.

Domnul Tănase Pavel Tăvală:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Eu consider că nu trebuie să ne împiedicăm de formalism, ci să luăm în considerare, în fond, că fiecare act normativ este bine să fie întocmit judicios, în aşa fel încât să vină spre binele soluţionării problemelor care fac obiectul său. Aşa se întâmplă şi cu această ordonanţă, în Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, când s-a luat în discuţie pentru avizare, s-a constatat că bine ar fi fost, pentru judiciozitate şi pentru o mai consistentă aplecare înspre conţinutul acestei ordonanţe, să fie co-autor la raportul de fond.

De aceea, cred că este nimerit şi justificat ca membrii Camerei Deputaţilor să aibă în vedere acest lucru şi să-şi dea votul pentru a putea să fie desemnată şi Comisia pentru drepturile omului pentru raportare în fond. Este o chestiune care nu face altceva decât să fundamenteze şi mai consistent ceea ce prevede această ordonanţă, mai cu seamă că există şi chestiuni de conţinut şi chestiuni de formă care trebuie foarte judicios şi minuţios îndreptate.

Eu vă rog pe dumneavoastră, colegii din Camera Deputaţilor, să apreciaţi această solicitare, pentru că nu se întâmplă deseori ca din partea comisiilor să vină astfel de solicitări.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Trecem la vot.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? 2 abţineri, votat.

Stimaţi colegi,

Trecem la propunerea legislativă privind regimul parcurilor industriale.

Invit Comisia pentru industrii şi servicii, al cărei preşedinte, domnul Dan Ioan Popescu, este prezent, să-şi ocupe locul.

Dacă, din partea iniţiatorului, doreşte cineva să ia cuvântul? Aveţi cuvântul!

Domnul Petre Naidin:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Conceptul de "parc industrial", care părea filosofic, în urma unei experienţe a iniţiatorilor, o experienţă de documentare la invitaţia Parlamentului ungar, ne-a făcut să ne dăm seama că şi noi avem nevoie de pragmatism, aşa cum există, aşa cum s-a implementat în ţările Uniunii Europene. Am transpus ceea ce am perceput în Ungaria şi, respectiv, Austria, în termenii noştri legislativi: am ţinut cont de realităţile economico-financiare şi sociale ale prezentului, dar şi ale viitorului; am primit un aviz favorabil din partea Guvernului şi chiar s-a cerut procedură de urgenţă; am fost sprijiniţi de Consiliul Legislativ, cât şi de reprezentanţii instituţiilor publice implicate, adică: Agenţia Română de Dezvoltare, Departamentul administraţiei publice locale, FPS, Ministerul Industriei şi Comerţului, Ministerul Finanţelor, Asociaţia preşedinţilor de consilii judeţene.

Mi se pare firesc, cu acceptul dumneavoastră, să reuşim să implementăm în România acest concept, întrucât este nevoie de o politică de dezvoltare regională mai pregnantă, este nevoie să introducem tehnologii, să asigurăm competitivitatea, să promovăm exportul în anumite sectoare industriale şi de servicii specifice.

Am să-l rog şi pe colegul meu Antal să intervină, astfel încât dumneavoastră să aveţi, succint, o sinteză a ceea ce am dorit noi să facem şi, cu sprijinul dumneavoastră, încercăm astăzi să promovăm prin această iniţiativă, ca ea să treacă către Senat şi cu rapiditate să poată să fie aplicată. Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Poftiţi, domnule deputat! Tot din partea iniţiatorilor.

Domnul Antal Istvan:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Pentru România, este un obiectiv primordial aderarea la Uniunea Europeană, fapt încurajat de decizia summit-ului din decembrie, de la Helsinki, şi cerinţele Uniunii Europene sunt în concordanţă cu interesul naţional, în ceea ce priveşte necesităţile de dinamizare a economiei.

Reconversia socio-economică din zonele care se confruntă cu dificultăţi de ordin structural, mai ales în sectoare industriale şi de servicii, a determinat încă în perioada anilor ‘70-80, în multe ţări din Europa occidentală, lansarea unor noi politici de dezvoltare regională. Şi încurajând iniţiativele tehnologice din zonele industriale în declin, necesar a fi reabilitate, create prin lege, parcurile industriale s-au dezvoltat cu rapiditate, exemplul cel mai mediatizat la vremea respectivă fiind cel din zonele carbonifere din Marea Britanie.

Amenajarea acestor parcuri industriale şi legiferarea în acest domeniu a devenit o problemă actuală şi în România. Şi, aşa după cum v-a prezentat şi colegul meu, venind în întâmpinarea acestui deziderat, 4 deputaţi din Comisia pentru industrii şi servicii au iniţiat un act legislativ care să reglementeze amenajarea şi dezvoltarea acestor parcuri industriale.

Aceste parcuri industriale sunt concepute ca arii geografice delimitate teritorial, cu infrastructură şi servicii oferite de administratorul parcului industrial, în perimetrul căruia se pot desfăşura, într-un regim favorizant, activităţi investiţionale de producţie sau servicii industriale. Aceste parcuri se constituie pentru stimularea dezvoltării economico-sociale, realizarea transferului tehnologic, atragerea de investiţii şi valorificarea resurselor umane ale zonei.

Ca o componentă a iniţiativei de dezvoltare locală, îmbunătăţirea activităţii zonei pentru investiţii este o condiţie sine qua non. Terenurile industriale, activele din ce în ce mai neutilizate, fie din domeniul public, fie din cel privat, inclusiv de la societăţile comerciale cu capital de stat aflate în diferite faze de restructurare, incluse în patrimoniul unui agent economic, respectiv, închiriate sau concesionate, pot constitui infrastructura industrială unde se poate delimita perimetrul parcului.

Iniţiatorii, în urma mai multor runde de consfătuiri cu factorii implicaţi, au convenit ca organul de specialitate al administraţiei publice centrale, care să promoveze instituirea regimului de parc industrial şi să gestioneze resursele necesare dezvoltării acestora, să fie Agenţia Română de Dezvoltare.

În concluzie, parcurile industriale reprezintă o nouă structură organizatorică, pentru care statul asigură cadrul general de funcţionare, ajută la realizarea investiţiilor, dar aceste investiţii se bazează pe criterii pur economice, importanţa realizării lor fiind justificată prin următoarele: construcţiile industriale apar într-un cadru organizat într-o localitate; participarea consiliilor locale ca parte activă reduce substanţial riscurile, oferind o siguranţă mai mare investitorilor; pot oferi soluţii eficiente pentru susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii, prin reducerea cheltuielilor legate de infrastructură; administratorul parcului poate oferi consultanţă de specialitate pentru managementul obţinerii diferitelor avize şi autorizaţii, pentru firmele nou înfiinţate; este un mijloc util în dezvoltarea economică a regiunilor defavorizate; se doreşte, totodată, şi introducerea finanţării investiţiilor în domeniul utilităţilor publice, şi cu sprijinul fondurilor structurale redistribuite de Uniunea Europeană.

În încheiere, doresc să vă citesc din adresa primită de către Parlamentul României pe data de 20 ianuarie 2000 din partea Ambasadei române de la Washington: "Considerăm că acest demers va reprezenta un argument extrem de oportun şi util în dialogul pe care îl purtăm, atât la nivelul administraţiei americane, cât şi la cel al guvernelor locale. Dorim să vă informăm pe această cale asupra faptului că prin adoptarea respectivei legislaţii estimăm suscitarea interesului din partea unor companii şi recunoscute universităţi americane pentru participarea la dezvoltarea unor astfel de investiţii de infrastructură industrială, ştiinţifică şi tehnologică în diferite zone ale ţării. Menţionăm că un grup de specialişti româno-americani din domeniul tehnologiilor avansate, localizat pe Coasta Pacificului, în vestita Vale a Siliconului, şi-a manifestat deja interesul de a împărtăşi din experienţele acumulate în mediul de afaceri american, în perspectiva atragerii de investiţii în dezvoltarea acestor parcuri industriale."

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Rog preşedintele comisiei, domnul deputat Popescu, să prezinte raportul.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În primul rând, aş vrea să-i felicit pe cei 4 colegi ai noştri din Comisia pentru industrii, care au venit cu această iniţiativă, prezentată pe larg de domnii Antal şi Naidin.

În cadrul şedinţelor comisiei noastre, din perioada 17-20 ianuarie 2000, am examinat această propunere legislativă, având în vedere şi avizele favorabile primite de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Consiliul Legislativ şi punctul de vedere al Guvernului, şi am hotărât, cu unanimitate de voturi, avizarea favorabilă a acestei propuneri legislative şi trimiterea ei spre dezbatere şi adoptare în plenul Camerei Deputaţilor.

Nu aş vrea să mai dezvolt punctul de vedere al comisiei, decât dorinţa noastră ca această propunere legislativă să treacă cât mai repede prin cele două două Camere şi să poată fi pusă în aplicare, pentru că poate reprezenta o nouă condiţie în dezvoltarea industriei româneşti.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc şi eu, domnule preşedinte.

Rog liderii grupurilor parlamentare să adune deputaţii pentru ora 11,30, în sală, să nu fie nevoie să mai pierdem timpul cu un apel nominal!

Acestea fiind spuse, invit grupurile parlamentare să-şi desemneze oratorii pentru dezbaterile generale, dacă e cazul. Doreşte cineva să ia cuvântul la dezbaterile generale? Nu.

Înainte de a intra în dezbaterile pe text, vă anunţ că avem onoarea să participe ca vizitator, la o parte din lucrările noastre, domnul Hans Joachim Fuchstel, deputat al Partidului Creştin-Democrat în Bundestagul german. Să-i spunem bun venit şi un sejur cât mai plăcut în ţara noastră! (Aplauze.)

Revenim la dezbaterea propunerii legislative privind regimul parcurilor industriale şi vom lucra pe raportul pregătit de comisia sesizată în fond.

Iată că la primul punct din raport avem o modificare, chiar pentru formula introductivă. Supun votului dumneavoastră pct. 1.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Titlul legii. Domnul Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Trebuie să recunosc că nu am avut posibilitatea să studiez legislaţia din alte ţări în asemenea domeniu. Consider că autorii acestei propuneri legislative au făcut-o. Totuşi, mie mi se pare cam inadecvat titlul legii şi, bineînţeles, după aceea, se va opera în conţinutul legii cu aceeaşi noţiune de "parcuri industriale".

Vedeţi, în limba română, noţiunea aceasta de "parcuri" are cu totul alte semnificaţii, şi dacă vom citi art. 1 şi vom vedea cum este definit "parcul industrial", mă duce la sugestia că, totuşi, ca mod de exprimare, mi se pare mai potrivit să vorbim despre "regimul zonelor industriale" sau, dacă nu, "regimul platformelor industriale", ele delimitând spaţii înăuntrul cărora îşi desfăşoară activităţile.

În tot cazul, "parcu industrial", vă spun, faţă de limba română, nu mi se pare terminologia cea mai potrivită. Putem să-i spunem "zonă specială industrială", putem să-i spunem "platformă industrială", care este mai aproape şi de reglementările pe care în momentul de faţă le avem în vigoare.

Probabil, colegii noştri care, aşa cum bănuiesc, s-au documentat, au o motivaţie în legătură cu folosirea acestei sintagme.

Este mai mult o întrebare, şi în urma ei, dacă se consideră, să se pună în discuţie şi propunerea pe care am făcut-o eu, legată de denumirea de "zone" sau "platforme industriale".

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulţumesc.

Iniţiatorii?

Comisia?

Domnul Antal Istvan:

Domnule preşedinte,

Din partea iniţiatorilor, dorim să dăm un răspuns domnului Gaspar.

Este o noţiune cosacrată, aşa este utilizată în literatura de specialitate. Este un "parc industrial".

De fapt, dacă doriţi, când vorbim de un "parc auto", nu ne gândim la un "parc de agrement". Este ceva asemănător. Sub nici o formă nu se poate introduce aici noţiunea de "zonă" sau "platformă industrială", care este cu totul şi cu totul altceva.

Deci vă rugăm să rămână aşa, pentru că noţiunea aşa este consacrată şi cunoscută de toată lumea care operează cu acest concept de parc industrial şi, din cauza aceasta, este binevenit să rămână titlul exact aşa şi în cadrul legislaţiei româneşti.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Comisia?

Domnul Ioan Dan Popescu:

Domnule preşedinte,

Şi comisia susţine acelaşi punct de vedere. "Zona industrială" este un concept mult prea larg pentru a putea fi aplicat în această situaţie, iar "platforma industrială" este un concept mult prea restrâns, de asemenea, pentru a putea fi aplicat.

Datorită faptului că această denumire de "parc industrial" este uzitată în literatura de specialitate, credem şi noi, comisia, că iniţiatorii au dreptate în susţinerea acestui punct de vedere.

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Începem cu textul comisiei.

Pct.2 din raport.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Cap.I – "Dispoziţii generale", pct.3 din raport.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.4, varianta raportului.

Comentarii?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Stimaţi colegi,

Am vizitat astfel de parcuri industriale sau tehnologice, cum se numesc în alte ţări, în Grecia, în Portugalia, însă vreau să vă spun că lipseşte ceva din articolul acesta 2.

Pentru că, în cadrul parcurilor tehnologice, un domeniu esenţial de activitate îl constituie cercetarea ştiinţifică, eu v-aş ruga să fiţi de acord să introduceţi acolo faptul că "…se pot desfăşura numai activităţi investiţionale de producţie, cercetare ştiinţifică sau servicii.", pentru că în toate parcurile acestea, un domeniu esenţial îl au sectoarele de cercetare ştiinţifică, şi cred că aţi văzut şi dumneavoastră acest lucru în ţările respective în care aţi fost.

De fapt, mai departe, la alt articol trebuia să spuneţi că se face transfer tehnologic. Dar transferul tehnologic de la ce se face? De la cercetare către industrie.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Varujan Pambuccian are cuvântul.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule preşedinte,

Eu v-aş propune să rămână aşa cum este, pentru că parcurile tehnologice sunt cu totul altceva.

Este adevărat că în România este necesară o lege pentru parcurile tehnologice şi, din păcate, aici suntem într-un deficit foarte mare. Cred că o asemenea lege ar fi foarte bine să fie promovată cât mai repede, dar ceea ce scrie în această lege, ca şi facilităţi, nu prea se potriveşte cu ce ar fi necesar pentru un parc tehnologic.

Un parc tehnologic, şi aici cel mai bun exemplu este India, care are la ora actuală o experienţă extrem de bogată în acest domeniu, un parc tehnologic are nevoie de facilităţi majore ca să îşi poată dezvolta activitatea şi vă voi da un exemplu, ca să lămurim lucrurile.

În România se produce foarte mult soft care niciodată nu ajunge să fie taxat pe vreun circuit. Or, trebuie să fim conştienţi că facilităţile care sunt prevăzute în această lege nu vor face niciodată atractiv un parc de tipul acesta pentru tehnologie avansată sau pentru producţie de soft sau lucruri de genul acesta.

Este adevărat, şi aici chiar există în pregătire un asemenea proiect de lege, avem nevoie de o lege pentru parcurile tehnologice, dar este cu totul altceva.

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulţumesc.

Acestea fiind spuse, dăm cuvântul şi iniţiatorului, care insistă pentru text.

Aveţi cuvântul.

Domnul Antal Istvan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Noi considerăm că textul este corect aşa cum l-a agreat şi cum îl propune comisia, de fapt.

Domnul Pambuccian are dreptate: cercetarea ştiinţifică este oarecum altfel tratată, iar transferul tehnologic este altceva – ceea ce se permite să fie dezvoltat în aceste parcuri industriale.

Deci, considerăm că textul, aşa cum l-a stabilit comisia, este corect.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

În aceste condiţii, supun votului textul comisiei.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.2, alin.1 şi 2, varianta comisiei.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.7 din raport, Cap.II – "Cadrul insituţional".

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.8 din raport.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.9 din raport.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.10.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.11.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.12.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Cap.II în întregime.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Intrăm în Cap.III.

Pct.13.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.14.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.15.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.16.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.17.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.18.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.19 – se propune eliminarea.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.20.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.21.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.22.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.23.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.24.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.25.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.26.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.27.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.28.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.29.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Cap.III în ansamblu.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Cap.IV, pct.30 din raport.

Poftiţi, vă rog.

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Susţin, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, eliminarea Cap.IV.

După cum ştiţi, de curând, noul Guvern, Guvenul Isărescu, a adoptat o serie de măsuri de relaxare fiscală însoţite, în acelaşi timp, de reducerea facilităţilor multiple care există în economia românească.

Trecem peste faptul că prin această lege creăm un nou fond, şi toată lumea se plânge în ziua de astăzi de fiscalitatea exagerată, fiscalitate care este dată în primul rând de cele 24 de fonduri speciale, trecem peste faptul că, în loc să le reducem pe acestea, noi acum înfiinţăm un nou fond, dar acest capitol, care conţine prevederi de genul: "scutirea de la plata taxelor vamale, a TVA-ului, de tot ce există atât la import, cât şi la achiziţii interne" eu cred că nu este de natură să dea o coerenţă activităţii noastre legislative, coroborată cu activitatea Guvernului.

Pe de altă parte, vreau să spun că acel punct de vedere dat de către fostul Guvern Radu Vasile trebuia reînnoit şi trebuia să avem şi observaţiile ministrului finanţelor şi observaţiile celorlalţi miniştri care compun actualul cabinet.

Din păcate, proiectul de lege şi raportul nu au fost însoţite de o evaluare a actualului cabinet şi, din acest punct de vedere, considerăm că acest capitol de facilităţi este total în afara actualelor prevederi legale pe care Guvernul Isărescu le-a impus prin ordonanţă de urgenţă.

De aceea, propun din start eliminarea Cap.IV, cu titlul "Facilităţi".

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Raduly are cuvântul.

Domnul Raduly Robert Kalman:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Iată că am ajuns la punctul cardinal al acestui proiect de lege şi aş dori să dau următorul răspuns antevorbitorului meu.

În primul rând, doresc să-l sfătuiesc să citească mai bine, mai profund textul comisiei, pentru că textul raportului adoptat de comisie nu instituie nici un nou fond special.

Comisia a discutat această problemă, comisia crede în principiul unicităţii bugetare, crede că toate fondurile speciale trebuie să fie integrate într-un buget unic şi, drept urmare, nu a creat nici un nou fond. Deşi iniţiatorii au propus aşa ceva, comisia a reformulat textul, astfel încât să înlăture această posibilitate.

A doua problemă: din câte se poate vedea, vizavi de facilităţi, comisia a deliberat îndelung şi a redus, dacă se poate spune aşa, facilităţile propuse de iniţiatori în limitele care pot fi, să spunem aşa, integrate în noua viziune fiscală a Guvernului României.

Drept urmare, în opinia mea, şi sper că sunt în asentimentul colegilor mei din comisie, acest cap.IV, al facilităţilor, care, încă o dată subliniez, este partea cardinală a acestui proiect de lege, trebuie să fie susţinut de plenul Camerei Deputaţilor aşa cum el a fost votat consensual de toate partidele politice prezente la lucrările Comisiei pentru industrii şi servicii.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Popescu, preşedintele comisiei.

Domnul Ioan Dan Popescu:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că distinsul nostru coleg din partea Partidului Naţional Liberal ne demonstrează încă o dată cum încercăm ca, promovând o nouă lege, să nu facem nimic.

Domnia sa vede, probabil, în concepţia liberală, pentru că a vorbit în numele Partidului Naţional Liberal, deci al grupului, în primul rând o subordonare a Parlamentului faţă de Guvern. Deci, dacă Guvernul, în speţă ministrul finanţelor, nu agreează acordarea unor facilităţi într-o anumită perioadă, atunci Parlamentul trebuie să se subordoneze în totalitate.

În al doilea rând, aş vrea să-i reamintesc distinsului meu coleg că ministrul finanţelor nu a fost schimbat.

Astfel, în momentul în care Comisia pentru industrii şi servicii a primit un aviz favorabil al Guvernului, nu a primit avizul favorabil al domnului Radu Vasile, ci al Guvernului României, din care, din câte îmi reamintesc, făcea parte şi domnul ministru Traian Decebal Remeş, şi cred că participarea domniei sale nu este numai strict decorativă, ci este o participare efectivă de ministru al finanţelor.

De altfel, încăpăţânarea deosebită a ministrului finanţelor putem să o vedem în diferitele seriale de televiziune pe care le urmărim în ultima perioadă de timp.

În al patrulea rând, stimaţi colegi, nu cred că, în concepţia liberală, dezvoltarea unei economii constă în eliminarea facilităţilor.

Atunci, haideţi să propunem, ca şi concepţie liberală, eliminarea tuturor facilităţilor care pot fi acordate într-o economie, şi vom înţelege de ce s-a ales praful de industria românească şi de economia românească în aceşti ani.

Aş vrea să-i reamintesc, de asemenea, dinstinsului coleg, că la susţinerea…

Domnul Vasile Lupu:

Distinsul, dar zgârcitul nostru coleg…

Domnul Ioan Dan Popescu:

Aş vrea să-i reamintesc distinsului şi zgârcitului nostru coleg că acelaşi ministru de tristă prezenţă, ca să nu-i spun de tristă amintire, domnul Remeş, a promis în plenul Camerei Deputaţilor, la aprobarea bugetului pe 1999, că va suspenda timp de 6 luni nişte facilităţi. Prin acea suspendare au fost eliminaţi practic toţi investitorii străini din România.

Vrem acum să ştergem România de pe harta ţărilor în care se poate face o investiţie, în care se poate crea ceva? Probabil aceasta este concepţia liberală, cu care noi nu putem fi de acord!

Deci, în numele comisiei, domnule preşedinte, susţinem menţinerea acestor facilităţi pe care, din păcate, noi le-am mai redus, dar care ar trebui dezvoltate, nu eliminate.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul deputat Drăgănescu, pentru o replică.

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi distinşi şi nedistinşi colegi parlamentari,

Vreau să vă spun că, indiferent de cine este ministru astăzi şi oricât încercăm să-l jignim de la această tribună, această concepţie privind relaxarea fiscală, însoţită, în acelaşi timp, de anularea unor facilităţi, scutiri, evaziuni, corupţie etc. care au fost generate de altcineva înaintea noastră, nu a aparţinut doar domnului ministru, ci a aparţinut unui întreg grup parlamentar, unei componente a actualei coaliţii.

Pe de altă parte, stimaţi colegi, dacă vorbim de facilităţi, dacă vorbim de scutiri, totuşi, actualul Guvern a fost primul care a avut curaj în această ţară să afirme că nu suntem o ţară de handicapaţi care avem nevoie de tot felul de scutiri, de tot felul de exceptări.

Dacă dumneavoastră doriţi să menţineţi în continuare această idee că pentru dezvoltare economică şi orice fel de dezvoltare este nevoie să ne comportăm ca nişte… , nu mai menţionaz acel epitet, să ne comportăm dând scutiri, facilităţi, atunci vă spun că aceasta nu este o economie liberă de piaţă, nu este o economie concurenţială, ci este o economie dirijată, pe care noi o respingem din start.

Dacă doriţi, luaţi şi declaraţia altor colegi din actualul Guvern, care nu aparţin Partidului Naţional Liberal, şi veţi vedea atunci care este răspunsul. Nu de alta, dar veţi vedea în curând cum arată bugetul şi cât de greu se poate crea un buget pe actualul cadru legislativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Mulţumesc distinsului coleg.

Stimaţi colegi,

S-au conturat opiniile.

Domnul Ana Gheorghe, ultimul vorbitor, apoi trecem la vot, începând cu varianta comisiei, fără îndoială.

Domnul Gheorghe Ana:

Domnule preşedinte,

Stimate doamne,

Stimaţi domni,

Este clar că în legislaţia tuturor ţărilor, inclusiv în directivele Comunităţii Economice Europene, s-au admis şi se admit facilităţile sub denumirea de avantaje. Cu alte cuvinte, această modalitate de stimulare a dezvoltării unei ramuri, unei subramuri, în general a economiilor naţionale, capătă un contur de prioritate în toată economia modernă.

Capitolul care prevede facilităţi, cărora noi, în limbajul nostru, le spunem "înlesniri fiscale", este necesar, dar aş vrea să rog distinşii noştri colegi iniţiatori şi pe distinşii colegi din comisia care a raportat în fond asupra acestei iniţiative să mediteze dacă în dispoziţiile finale şi poate şi tranzitorii nu este cazul să facem referire la eventualele abrogări ale prevederilor similare din Legea zonelor defavorizate, din Legea zonelor libere şi alte asemenea legi, inclusiv ultima ordonanţă a Guvernului României, Ordonanţa nr.18, care vine cu completări în această materie.

Vreau să fac precizarea că nici Ordonanţa nr.18 din anul 2000 şi nici alte reglementări nu au abrogat prevederile pe care, cu voinţa noastră, a Parlamentului, le-am aşezat în Legea zonelor defavorizate. Or, prezenta iniţiativă, pe care o dezbatem, vine să contureze cu mai multă claritate parcul industrial care se aşează tocmai în aceste areale.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi şi distinşi colegi,

Trecem la vot.

Cap.IV, intitulat "Facilităţi", varianta comisiei.

Întâi se supune la vot textul comisiei.

Dacă pică, vine textul liberal.

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal a cerut eliminarea.

Comisia se împotriveşte.

Cine este pentru eliminare? 24. Insuficient.

Textul comisiei.

Cine este pentru? Da, mulţumesc.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 10 abţineri.

Votat.

Pct.31 din raport.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.32.

Vă rog.

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Dacă tot n-am respins capitolul în ansamblul său, atunci haideţi să vedem, din aceste multiple facilităţi pe care le acordăm, care sunt cele mai importante, care sunt cele mai păgubitoare, ca să vedem cu ce putem rămâne.

Astfel, dacă la lit.a) a art.12 vorbim chiar de scutiri la plata taxelor vamale şi a taxei pe valoarea adăugată, despre care vorbim după aceea şi la lit.b) şi c), aş propune ca din acest art. 12 să rămână doar lit.c), e) şi f).

De aceea, propun eliminarea de la art.12 a lit.a).

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Raduly.

Domnul Raduly Robert Kalman:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Îl felicit pe antevorbitorul meu pentru activitatea intensă pe care o desfăşoară pentru a se reduce aceste facilităţi care, subliniez, au fost reduse deja de comisie în mod substanţial, şi aş vrea să-i adresez o întrebare, de data aceasta în calitatea dumnealui de vicepreşedinte al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, pentru că, din câte îmi aduc aminte, dânsul, de la acest microfon, în anul fiscal trecut, a susţinut de nenumărate ori ca pentru forţele armate, pentru SRI şi aşa mai departe să avem facilităţi fiscale pentru importuri, tocmai în ceea ce priveşte taxele vamale şi taxa pe valoarea adăugată, şi eu cred că aceste servicii publice, ca să aibă din ce să fie finanţate de la buget, este necesar ca economia să fie relansată prin acest mijloc specific, prin această soluţie specifică care este parcul industrial.

În consecinţă, aş vrea să vă spun că nu sunt multe şi nu sunt scutiri substanţiale.

Este, pe de o parte, la lit.a), aşa cum se poate vedea, scutire pentru activele imobilizate în investiţii, pentru taxele vamale şi TVA.

Pe de altă parte, la lit.b) sunt scutiri pentru materii prime, piese de schimb, dar doar pentru componente utilizate pentru a se imobiliza în active.

La lit.c) este, desigur, un punct discutabil – este problema scutirii de la impozitul pe profit pe o perioadă de 5 ani, iar la lit.f), pe care colegul cere, din partea liberalilor, să fie eliminată, este o aşa-zisă facilitate care se poate acorda, dar nu o acordă legiuitorul, nu o acordă Parlamentul, ci, pe baza principiului subsidiarităţii, principiu care, în opinia mea, este un principiu fundamental european şi unul particular liberal, lăsăm la latitudinea comunităţilor locale - a consiliilor locale - să acorde sau să refuze acordarea acestei facilităţi.

În consecinţă, propun să ne menţinem la textele aşa cum au fost adoptate de comisie, şi eu vă asigur că ele au fost bine drămuite, şi au şi girul tuturor grupurilor parlamentare, subliniez încă o dată, prezente la dezbaterile comisiei care au avut loc în ianuarie.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Barbu Piţigoi.

Domnul Barbu Piţigoi:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este posibil ca parcurile despre care vorbim – industriale – să se refere şi la zone care utilizează echipamente, utilaje în domeniul agriculturii.

De aceea, având în vedere politica noastră pentru promovarea agriculturii, coroborată cu prevederile articolului în discuţie, eu vă propun, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, să completăm fraza astfel: "scutirea de la plata taxelor vamale şi a taxei pe valoarea adăugată a importului de materii prime şi materiale, piese de schimb şi componente care se utilizează pentru construcţia, reparaţia şi întreţinerea obiectivelor în teritoriul parcului, inclusiv utilaje agricole, dacă parcul conţine astfel de echipamente.".

Domnul Vasile Lupu:

Dacă se aduc – va conţine, dacă nu se aduc – nu conţin.

Domnul deputat Traian Rânja.

Domnul Traian Rânja:

Stimaţi colegi,

Deci, dacă vorbim de "parcuri industriale", de "parcuri tehnologice", importul de echipamente de înaltă tehnicitate şi, mai ales, favorizarea acestui import prin scutirea de taxe vamale este absolut obligatoriu.

De aceea, eu sunt împtriva eliminării acestui paragraf.

Domnul Vasile Lupu:

Faţă de propunerea domnului Barbu Piţigoi, iniţiatorul, comisia?

Domnul deputat Drăgănescu mai cere cuvântul.

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Pentru a nu se crea o confuzie, deoarece domnul Raduly nu a înţeles bine ce am spus eu, dacă este nevoie am să-i şi traduc, eu propun tocmai să rămână literele c), e) şi f), inclusiv scutirea de la impozit a taxelor locale, ceea ce, într-adevăr, ţine de un principiu liberal, de principiul subsidiarităţii.

Deci, cu aceasta eram de acord, şi nu cum aţi crezut dumneavoastră, domnule Raduly..

Domnul Vasile Lupu:

Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Domnule preşedinte,

Eu mă mir de insistenţa colegului nostru, domnul Drăgănescu, care, în primul rând, ne-a decretat că "trebuie să fim o ţară de handicapaţi", dacă vreţi să acordăm nişte facilităţi, după aceea, că principiul liberal este concurenţa liberă... Concurenţa liberă este să oferim nişte condiţii, ca să intre în concurenţă şi agenţii noştri economici, aşa cum s-a acordat peste tot. Deci, rugămintea noastră, domnule preşedinte, este să depăşim aceste discuţii inutile, pe care reprezentantul P.N.L.-ului le face şi să trecem la vot.

Sunt facilităţi necesare pentru dezvoltarea unor "parcuri industriale". Dacă nu dorim să creăm aceste "parcuri industriale", să spunem direct. Atunci vom face numai maculatură în Parlamentul României şi nu vom mai susţine nici un fel de investiţie.

Deci, v-aş ruga să tratăm cu maximă seriozitate acest proiect de lege, aşa cum toţi colegii parlamentari au făcut-o.

Vedeţi? Este un proiect de lege propus de 4 reprezentanţi ai 4 grupuri parlamentare.

Deci, consider că şi acest lucru reprezintă un gir vis-a-vis de necesitattea şi seriozitatea acestei legi.

Domnul Vasile Lupu:

Alte comentarii?

Da. Domnul Barbu Piţigoi.

Domnul Barbu Piţigoi:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Având în vedere că la art. 12 lit. a) se vorbeşte despre "...scutirea de la plata taxelor vamale şi a taxei pe valoarea adăugată a importului pentru maşinile, utilajele, instalaţiile, echipamentele, mijloacele de transport" şi, înainte de "alte bunuri amortizabile", să adăugăm şi "unelte şi utilaje agricole".

Este mai bine să prevedem aici amendamentul de care vorbeam eu mai înainte, decât la pct. b), unde se vorbeşte numai despre "piese de schimb şi componente".

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Comisia este de acord. Iniţiatorii, de acord.

Supun votului dumneavoastră pct. 32 din raport, care va suna astfel: "Scutirea de la plata taxelor vamale şi a taxei pe valoare adăugată a importului pentru maşinile, utilajele, instalaţiile, echipamentele, mijloacele de transport, uneltele şi utilajele agricole, alte bunuri amortizabile necesare efectuării şi derulării de investiţii".

Cine este pentru? Majoritate covârşitoare.

Împotrivă? Sunt 3 voturi împotrivă.

Abţineri? Sunt 4 abţineri.

Votat.

Punctul 33. Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Punctul 34. Comentarii?

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Punctul 35.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Punctul 36.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Punctul 37.

Domnul Raduly.

Domnul Raduly Robert Kalman:

Domnule preşedinte, în acest caz doar o adăugire de 3 cuvinte: "...scutirea parţială sau totală de la plata impozitelor şi taxelor locle..." şi textul curge în continuare, tocmai în ideea de a lăsa la latitudinea consiliilor locale măsura în care dânşii doresc să scutească aceste impozite şi taxe locale.

Deci, să nu le dăm a) sau b), totul sau nimic, să le dăm posibilitatea ca aceste scutiri să poată fie acordate şi gradual, dacă dânşii vor astfel.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Vă rog, nu părăsiţi sala. Aşteptăm întrunirea cvorumului pentru a vota şi imediat vom da voturile finale.

Liderii grupurilor parlamentare sunt rugaţi să aducă deputaţii în sală.

Domnul deputat Ana Gheorghe.

Domnul Ana Gheorghe (HD):

Orice act institutor de venit, fie la bugetul statului, fie la bugetele locale, are un element precis, şi anume acela al "înlesnirilor". Aici, dacă lăsăm noţiunea de "scutire", că este parţială sau totală, este un element care se circumscrie în "înlesnirea" fiscală. Şi, v-aş ruga să fiţi de acord ca în locul "scutirii" să stabilim în lege "înlesniri de la plata impozitelor şi taxelor locale, pe baza hotărârilor..." şi înlesnirile pot fi: scutiri parţiale, scutiri totale, reduceri, amânări la plată şi aşa mai departe.

Domnul Vasile Lupu:

Comisia? De acord.

Iniţiatorul? De acord.

În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră pct. 37.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Punctul 38. Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Stimaţi colegi,

Ne oprim aici cu dezbaterea textului.

Domnul Gaspar îmi cere să închid capitolul. Aşa vom face.

Punctul 39 din raport.

Domnul preşedinte Popescu.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Există o greşeală de dactilografiere: în loc de "facilităţile prevăzute la art. 12", conform noii numerotări, sunt "facilităţile prevăzute la art. 11".

Domnul Vasile Lupu:

Deci, cu această propunere, pct. 39.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Capitolul IV, integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Stimaţi colegi,

Trecem la voturile finale programate pentru astăzi.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 71/1999 pentru organizarea şi finanţarea aniversării a 10 ani de la Revoluţia anticomunistă română.

Cine este pentru?

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă manifestaţi votul! Sunt 173 voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? sunt două abţineri.

Votat.

Stimaţi colegi,

Urmează raportul Comisiei sesizate în fond de respingere a propunerii legislative privind pensiile persoanelor care au prestat munca cu caii proprietate personală în cadrul fostelor întreprinderi forestiere şi care nu au avut contracte de asigurare.

Domnul Dorin Vatamanu, iniţiatorul, cere cuvântul.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dorin Vatamanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În primul rând, vreau să spun că introducerea la acest capitol de voturi finale a acestei iniţiative pare un pic forţată. Dacă pică propunerea de respingere, intrăm pe fond la acest capitol?

Şi, în al doilea rând, m-am consultat cu unii colegi de la Comisia de muncă şi protecţie socială. Legea este perfectibilă. Într-adevăr, în această formă, se pare că se încalcă principiul solidarităţii şi vă rog să supuneţi la vot propunerea de retrimitere la comisie a iniţitivei.

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

A fost o dezbatere amplă pe acest text şi, din ceea ce reţin, toate grupurile parlamentare atunci au acceptat că această categorie socială merită atenţia Parlamentului.

Comisia de agricultură, am înţeles că a acceptat să reia în dezbatere acest text, sau comisia care a fost sesizată în fond, Comisia pentru muncă şi probleme sociale...

Cred că un vot de retrimitere la comisie va duce la acordarea acestui text cu prevederile constituţionale.

Domnul deputat Ana Gheorghe cere cuvântul.

Domnul Gheorghe Ana (HD):

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc că am discutat destul de amplu, cu argumente foarte pertinente, admiterea în vederea dezbaterii şi adoptării, unei astfel de iniţiative în perimetrul activităţii de scos-apropriat al lemnelor secţionate, tăiate, doborâte în cadrul întreprinderilor foresitere.

M-am documentat mai amplu asupra acestei chestiuni şi vă reamintesc că eu atunci mi-am declinat şi activitatea care am avut-o la vremea respectivă, ca inspector al unei întreprinderi forestiere, inspector care creditam acea întreprindere forestieră.

Pentru colegii cărora le propun să accepte să se rediscute această iniţiativă, le reamintesc că plata cărăuşilor pentru activităţile de scos-apropriat nu se făcea din fondul scriptic, ci se făcea din fondul nescriptic şi, ca urmare, este clar că pentru aceşti oameni nu se poate invoca acum, în anul 2000, o eventuală contribuţie la asigurările sociale şi, de aceea, numai prin lege, şi numai prin această lege reparatorie, putem să le dăm şi acestor categorii de muncitori forestieri, destul de restrânşi ca număr, dreptul de a se bucura de un minim de ajutor din partea statului, la ale cărei activităţi au participat la vremea respectivă.

Cu aceste motivaţii, cu aceste argumente, reamintesc că vin şi în sprijinul ideii colegului nostru, vicelider, domnul Mitrea, rugându-vă să acceptaţi ca iniţiativa să fie retrimisă comisiilor de specialitate, în vederea îmbunătăţirii textului.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Ca atare, supun la vot solicitarea domnului deputat Dorin Vatamanu, susţinută şi de alte grupuri parlamentare, începând cu P.D.S.R.

Deci, supun votului dumneavoastră solicitarea ca iniţiativa să fie retrimisă la comisie.

Voturi pentru? Vă mulţumersc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Stimaţi colegi,

Astăzi am dezbătut solicitarea Comisiei pentru industrie şi servicii de a se constitui o Comisie de anchetă cu privire la Societatea Naţională de Telecomunicaţii – ROMTELECOM S.A.

Proiectul de hotărâre a fost dezbătut pe articole. Am rămas la votul final.

Supun votului dumneavoastră proiectul de Hotărâre privind încuviinţarea Comisiei pentru industrie şi servicii de a porni o anchetă.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Sunt 9 voturi împotrivă.

Abţineri? Sunt 9 abţineri.

Votat.

Stimaţi colegi,

Tot astăzi am finalizat dezbaterea proiectului de Hotărâre adoptat în finalul dezbaterii raportului Comisiei de anchetă privind situaţia economiei forestiere din România şi l-am programat pentru votul final la această oră.

Supun votului dumneavoastră acest proiect de hotărâre.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Stimaţi colegi,

Mai aveam programat pentru astăzi, la votul final, proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 16/1999 privind scutirea de la plata taxei de reclamă şi publicitate, precum şi a majorărilor de întârziere aferente.

Am fost informt că pentru acest proiect de lege urmează un plen al celor două Camere şi votul final se va da după dezbaterea plenului Parlamentului României.

Revenim la propunerea legislativă privind regimul "parcurilor industriale".

Suntem la Cap. V: "Dispoziţii finale şi tranzitorii".

Vă rog, nu părăsiţi sala. Avem şansa să mai adoptăm un text, care se apropie de sfârşit.

Titlul Capitolului: "Dispoziţii finale şi tranzitorii".

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Punctul 41 din raport. Comentarii?

Domnul Drăgănescu.

Vă rog, linişte!

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu vreau să atrag atenţia că ne aflăm în faţa unui proiect de lege care, dacă va fi adoptat şi promulgat, va fi o lege inoperabilă. De exemplu, la art. 14, pct. 41, se spune că "... putem transforma aceste parcuri industriale în zone libere". Or, toată lumea ştie că numărul "zonelor libere" nu este mic în România. Mai ştim că multe din aceste zone nu funcţionează. Mai mult, pentru existenţa fiecărei "zone libere", după ce vom accede în Comunitatea Europeană va trebui să plătim o taxă foarte mare pentru fiecare "zonă liberă".

Prin urmare, pentru a nu mai întinde la maximum nervii comisiei şi ai iniţiatorilor, propun eliminarea art. 14 alin. 1. Observ că alin. 2 şi 3 sunt deja eliminate de comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul deputat Raduly.

Domnul Raduly Robert Kalman:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am ajuns la a doua problemă esenţială a acestei legi, şi anume la posibilitatea ca o parte, sau în întregime, aceste "parcuri industriale", prin Hotărâre de Guvern, subliniez, să poată fi transnformate, să spun aşa, în "zone libere", deci să se poată institui aici regimul de "zonă liberă".

Se poate vedea că, spre deosebire de situaţia actuală care există vis-a-vis de aceste "zone libere" în România... prin Legea nr. 84 au fost instituite aceste zone libere şi nici până acum nu s-a reuşitt în unele părţi, într-adevăr, să se umple acestea cu conţinut, deci să fie acolo activităţi economice într-adevăr viabile, dar se pare că, cel puţin în 1998 – 1999 ele au căpătat o anumită consistenţă, aici este cu totul altă propunere din partea iniţiatorilor, şi anume ca prima dată să se instituie regimul de "parc industrial" şi acea parte din activităţile desfăşurate în aceste "parcuri industriale", care desfăşoară exclusiv activităţi de export, deci se dovedesc a fi viabile, să fie declarate "zone libere".

Deci este cu totul o altă abordare, este o facilitate condiţionată, pentru că, aşa cum se poate citi la finalul textului, este vorba de servicii destinate exlusiv exportului şi, pe de altă parte, noi am instituit..., Guvernul, sau am numit Guvernul veriga care decide instituirea acestui regim de "zonă liberă".

Eu cred că prin această soluţie nicidecum nu se poate ajunge la, să spun aşa, o umplere cu regimuri cu "zone libere" a teritoriului României. Deci este o chestiune, o soluţie cât se poate de pertinentă în opinia noastră şi, în consecinţă, o susţinem.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Deci susţineţi păstrarea textului.

Da. Iniţiatorul!

Domnul Petre Naidin:

Dacă dorim, cum spune domnul coleg, să ne asociem şi să intrăm în Uniunea Europeană, atunci acest art. 13 este vital. Este vital, şi, aşa cum s-a şi arătat, ne-a cerut ambasadorul nostru la Washington, să găsim acele formule care pot crea atractivitate mediului de afaceri.

Problema este că noi ne referim la art. 1 din Legea nr. 84/1992, care prevede zona teritorială în care se pot înfiinţa "zonele libere", adică: canale navigabile interioare, în lungul Dunării, zonă de frontieră, aeroporturi.

Deci, noi dorim, prin excepţie de la art. 1 din Legea nr. 84 din 1992, o prelungire teritorială a acestor zone, în care se pot crea "parcuri industriale", aşa cum am remarcat, aşa cum am relatat, se întâmplă în Ungaria şi respectiv în Austria.

Deci nu vă închipuiţi, domnule coleg, că se va crea regimul de "zonă liberă" în orice perimetru, pentru că noi am pus condiţia, deci se poate şi prin Hotărâre de Guvern.

Noi dorim o extindere a zonei teritoriale care era limitată de art. 1 din legea enumerată.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul deputat Ghiorghiof.

Domnul Titu Nicolae Ghiorghiof:

Este benenfică ideea de a se înfiinţa, într-adevăr, "parcuri industriale", şi cred că iniţiatorii şi comisia au avut în vedere o idee de reintegrare, sau de începere a negocierilor noastre cu Uniunea Europeană, pentru ca România să poată să intre în comunitatea aceasta comercială a Europei de Vest, pentru că în Europa de Vest, "zonele libere" nu sunt agreate sub nici o formă. S-a scos orice tip de "zonă liberă" din Europa occidentală. Este adevărat că ei agreează ideea de "parcuri industriale", aşa cum este denumirea.

Aşa cum este românul, de obicei inventiv, ce şi-a zis: Dacă Europa occidentală, Uniunea Europeană este de acord cu parcurile industriale, dar nu este de acord cu zonele libere, atunci hai să facem noi o altă socoteală: facem, şi cred că inspirţia a venit de la vizita care s-a făcut la Tatabanya, în Ungaria, de acolo cred că vine şi sorgintea, ca atare, de parc industrial, şi cu reglementările care sunt, au zis, hai să facem parc industrial în România, şi pe urmă, toată zona aceasta, care se numeşte de fapt, parc industrial, o facem zonă liberă, pentru că ce intră în ţară să fie scutit, ce iese din ţară să fie scutit şi atunci vom vedea noi cine profită şi de unde...

Pe acest articol, mă raliez ideii de a se elimina, pentru că nu există această situaţie şi, mai ales, să mergem pe ideea că cei de acolo agreează... Nu agreează această idee. "Parc industrial", da, dar nu să constitui în cadrul "parcului industrial" "zonă liberă".

Tragem un cerc, care rămâne de un metru până la zona unde e "parcul industrial" şi toată zona este de fapt "zonă liberă".

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Putem trece la vot.

Domnul Gaspar, pe o chestiune de redactare, sau de fond, chiar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Temerea colegilor că s-ar putea ca în zona aceasta a "parcului industrial", aşa cum a fost denumit în cuprinsul legii, s-ar putea crea "zone libere", eu cred că nu este întemeiată întru totul. Dacă citim cu atenţie formularea de la art. 13, ne găsim în faţa unei norme de recomandare, unde se spune că "...se pot institui". Această instituire se face prin Hotărâre de Guvern, şi cred că se va aprecia, atunci când vor exista asemenea solicitări, astfel încât să nu se abuzeze de crearea unor astfel de "zone libere" în cadrul "parcurilor industriale".

Cred că textul poate să fie adoptat în această redactare.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.

Deci, iniţiatorul?

Comisia, de acord cu propunerea domnului Gaspar?

Voci din sală:

Mai întâi eliminarea!

Domnul Vasile Lupu:

Da. Stimaţi colegi, mai întâi eliminarea. Deci suntem la pct.41 din raport.

Cine este pentru eliminare? 25 de voturi pentru eliminare, insuficient.

Textul comisiei.

Cine este pentru? Majoritate.

Împotrivă? 14 voturi împotrivă.

Abţineri? 5 abţineri.

Votat.

Pct.42 din raport.

Comentarii, obiecţiuni? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.43.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.44.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.45.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.46.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.47.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Neculai Grigoraş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La art.15 de la pct.47, se prevede obligaţia ca, atunci când beneficiarii îşi lichidează, într-o anume perioadă, activitatea, să returneze către bugetele respective sumele de care au beneficiat drept facilităţi. Este corect, dar formularea, pe undeva, în text, nu mi se pare cea mai potrivită, şi anume, am să citesc prima parte a textului: "În situaţia în care beneficiarii facilităţilor din parcul industrial lichidează voluntar investiţiile sau încetează activităţile specifice într-o perioadă mai mică decât dublul perioadei în care s-au bucurat...". Cred că exprimarea "s-au bucurat" nu este cea mai potrivită, fiindcă nu pot fi introduse, într-un text de lege, asemenea exprimări, "se bucură mai mult sau mai puţin". Exprimarea corectă mi se pare că trebuie să fie "au beneficiat". Deci: "În situaţia în care beneficiarii facilităţilor..." ş.a.m.d. "au beneficiat de acestea, vor achita" ş.a.m.d.

Domnul Vasile Lupu:

Da, bucuria se reduce!

Domnul Neculai Grigoraş:

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Deci acceptă comisia, acceptă iniţiatorul.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.48.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.49.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.50.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.51.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.52.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.53.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.54.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Votul final mâine, la ora 11,00. Mâine, în prima parte a zilei, avem plen. Dacă suntem în cvorumul de lucru, în cvorum de vot nu suntem. Toată ziua avem mâine plen!

Proiectul de Lege pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Iniţiatorul este prezent, Comisia juridică este.

Deci, după materialul pe care îl am la prezidiu, ne aflăm la pct.1 din raport, art.1 lit.f). Corect?

Deci supun votului dumneavoastră lit.f).

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

La lit.g), comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Pct.2 din raport. Se propune menţinerea textului din proiect.

Cap.II.

Aţi făcut un capitol dintr-un articol, Cap.I!

Cap.II - titlul capitolului. (Discută cu domnul secretar Acsinte Gaspar.)

Stimaţi colegi,

Titlul Capitolului II – comentarii, obiecţiuni? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.2.

Voturi pentru?

Împotrivă?

La art.2, aveţi comentarii? Poftiţi.

Domnul Petre Naidin:

Domnule preşedinte şi stimaţi colegi,

Am găsit o similitudine, conform Expunerii de motive, între Convenţia penală privind corupţia, semnată la Strasbourg, la 27 ianuarie 1999, şi prevederile pe care iniţiatorul doreşte să le instituie. În Convenţia penală, se vorbeşte despre corupţia activă şi, respectiv, corupţia pasivă. Impresia mea este, doresc doar a-l întreba pe domnul ministru, nu doresc să introduc un amendament, dacă aspectul acesta de corupţie activă, adică fapta de a promite, oferi şi da, este citat din Cap.III din convenţia enunţată, se regăseşte în acest art.2. Recunosc că partea de corupţie pasivă, de a solicita şi primi, indiscutabil că se regăseşte în formulare. Decât această clarificare doresc din partea iniţiatorului.

Domnul Vasile Lupu:

Iniţiatorul, comisia?

Domnul secretar de stat Gheorghe Mocuţa.

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Mă bucur că s-a amintit aici că România a semnat, în 27 ianuarie 1999, proiectul Convenţiei penale privind corupţia, a Consiliului Europei. S-ar putea face multe discuţii pe marginea acestei probleme, nu aş vrea să insistăm acum, vreau numai să-i răspund domnului deputat că regăsim, în prevederile acestui articol, dispoziţiile din Convenţia penală şi trebuie să spunem clar că atunci când se oferă mită vorbim de corupţie activă, iar atunci când se primeşte vorbim de corupţie pasivă.

Domnul Vasile Lupu:

Comisia?

Domnul Emil Teodor Popescu (din loja comisiei):

Noi nu avem nimic de spus.

Domnul Vasile Lupu:

Nici un comentariu, nici o obiecţiune.

Deci, stimaţi colegi, supun votului dumneavoastră textul acceptat de comisie.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.3, pct.3 din raport.

Poftiţi, domnule Naidin.

Domnul Petre Naidin:

Uitându-ne pe Legea nr.115 şi pe art.3, găsim o similitudine care merge până la identitate. În alin.1 al articolului respectiv din Legea nr.115, vom găsi "regii de interes naţional sau local", aici "regii autonome", deci nu schimbă cu nimic fondul, acolo vom găsi "societăţi cu capital majoritar de stat", aici formularea corectă, "în care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar", respectiv mai se discută despre bănci, în formula "cu capital majoritar de stat".

Problema pe fond, acum, nu este rezolvată nici de Legea nr.115, nici de prevederile art.3 propus, întrucât eu nu am auzit, până acum, şi nu ştiu să se fi declanşat din oficiu, în cazul în care nu s-au depus acele declaraţii de avere de câteva mii de persoane care fac parte din structurile de conducere ale instituţiilor publice sau, respectiv, agenţilor economici enumeraţi, pentru că bănuiesc că nu a interesat pe nimeni această problemă, dar trebuie să ne intereseze pe noi.

Mi s-ar părea firesc să introducem ca obligativitate a actualizării acestor declaraţii de avere să se facă nu la 4 ani sau la încetarea unui anumit mandat sau a anumitor funcţii, ci să se facă din oficiu la 2 ani. Este un comentariu pe care am dorit să-l dezvolt, cred că nu mai este timp astăzi, în condiţiile în care proiectul de lege este de mult la noi, îl lăsăm la Senat, dar o completare mi se pare firească atunci, ca la art.3 alin.1, după "Fondul Proprietăţii de Stat", în condiţiile Legii nr.99, de anul trecut, privind privatizarea, unde se vorbeşte şi de alte instituţii publice implicate în procesul de privatizare, ministerele, aşa cum sunt definite acolo, atunci aş dori ca, după sintagma "Fondului Proprietăţii de Stat", să introduc "sau instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare," şi urmează "Banca Naţională a României".

Punctul de vedere al iniţiatorului, dacă...

Domnul Vasile Lupu:

Iniţiatorul. (Domnul deputat Petre Naidin discută cu domnul secretar de stat Gheorghe Mocuţa)

Da, avem o decizie a iniţiatorului şi a comisiei, în legătură cu textul propus.

Domnul Mocuţa.

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Domnule preşedinte,

În principiu, nu ne opunem amendamentului în legătură cu această precizare, dar am vrea să fie concretă. Faptul de a introduce, într-un text, obligaţia unor persoane implicate, mi se pare un termen prea general şi am vrea ca domnul deputat să facă, totuşi, o enumerare a acelor care domnia sa crede că trebuie să-şi declare averile, în condiţiile prezentei legi.

Domnul Petre Naidin:

Mi s-a părut firesc, acolo unde se vorbeşte de Fondul Proprietăţii de Stat şi, respectiv, obligativitatea depunerii declaraţiei de avere, să prelungim şi cu alte instituţii care sunt implicate în procesul de privatizare, pentru că aşa am convenit cu toţii, că această corupţie nu este eliminată, nu se poate, dar trebuie stopată.

Am în faţă Legea nr.99, de care v-am vorbit, domnule ministru, Legea privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, care, la Titlul 1, atunci când modifică Ordonanţa nr.88/1997, ne vorbeşte de "instituţii publice implicate în procesul de privatizare", exact cum am enumerat eu. Ce înseamnă: înseamnă Fondul Proprietăţii de Stat sau orice minister de resort sau, după caz, o autoritate a administraţiei publice locale care are atribuţii de privatizare a unei societăţi comerciale. Deci este o copiere ad litteram din biblioteca noastră juridică.

Domnul Emil Teodor Popescu (din loja comisiei):

Dar depuneţi amendamentul în scris!

Domnul Vasile Lupu:

Da, amendamentul.

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Domnule preşedinte,

În procesul de privatizare, sunt implicate "n" instituţii. Noi propunem să vorbim, eventual, de cele care s-au privatizat, pentru că nu totdeauna cele care sunt implicate se şi privatizează.

Domnul Vasile Lupu:

Deci avem instituţiile competente în a organiza privatizarea: FPS-ul, mai nou Agenţia Domeniilor Statului, avem instituţiile care controlează...

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule preşedinte!

Domnul Vasile Lupu:

Poftiţi, domnule preşedinte.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc.

Suntem în situaţiunea că suntem luaţi prin surprindere, fiindcă amendamentul este făcut acum, nu a fost depus la comisie. Vedeţi că aceasta necesită o pierdere de timp pe care o puteam evita. Dacă vor mai urma şi alte asemenea amendamente, unde ajungem?! Eu, însă, sunt de acord că s-ar putea ca un amendament să fie foarte important şi să fi fost scăpat, să fie o fisură în lege. Nu putem să ne pronunţăm aşa repede, pe picior.

Eu sunt de acord cu ideea de a lărgi cercul persoanelor, dar, în ce priveşte textul, vedeţi că se distinge, după cum vorbeşte reprezentantul ministerului, după cum a fost sau nu privatizat. Eu cred că aceasta trebuie să fie discutată şi cu economiştii, pentru că eu înţeleg că procesul de privatizare trece de la stat într-o altă direcţie, deci dezetatizare. Şi, dacă începe cu dezetatizarea, atunci mie mi se pare că faptele de corupţie pot să se extindă la ambele niveluri, dar s-ar putea ca eu să greşesc, acesta e un factor economic, eu ştiu, financiar..., zona aceasta ne scapă. Eu zic să fie amendamentul depus şi să fie amânată discutarea lui, pentru o or㠖 două, să ne consultăm.

Domnul Vasile Lupu:

Deci, domnule preşedinte, acceptaţi ca textul să fie trimis la comisie?

Domnul Emil Teodor Popescu:

Nu neapărat la comisie, dar într-o oră două să ne pronunţăm.

Domnul Vasile Lupu:

Iată vine cu soluţia domnul secretar Chiliman: să luăm pauză. Dumneavoastră discutaţi textul în pauză şi ne revedem la ora 14,00, în plen.

Voci din partea stângă a sălii:

Facem un apel!

Domnul Vasile Lupu:

Dar pentru apel ne trebuie secretari! (Acţionează soneria.)

Liderii grupurilor parlamentare sunt rugaţi să adune deputaţii în sală!

Domnul preşedinte Emil Popescu, de la Comisia juridică, este invitat la dezbateri!

Stimaţi colegi,

Continuăm dezbaterile. Domnul Emil Popescu, preşedintele Comisiei juridice, este de găsit?

Voci din sală:

Nu este! Nici comisia!

Domnul Vasile Lupu:

Da, comisia e prezentă! A intrat comisia.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Comisia nu doarme, comisia lucrează totdeauna, şi noaptea!

Domnul Vasile Lupu:

Da, domnule preşedinte, era vorba de art.3 alin.1.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Da, am căzut de acord pe soluţie.

Domnul Vasile Lupu:

Cine spune soluţia?

Domnul Emil Teodor Popescu:

Eu!

Domnul Vasile Lupu:

Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Amendamentul a fost primit, "amendamentul Naidin", cu o reformulare, asupra căreia s-a căzut de acord cu autorul, şi, în locul cuvintelor "FPS", care sunt în text, se va introduce sintagma "toate instituţiile publice implicate în realizarea procesului de privatizare..." şi textul curge. Repet: "toate instituţiile publice implicate în realizarea procesului de privatizare..." şi textul curge.

Domnul Vasile Lupu:

Panta rhei!

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Deci totul curge.

La vot.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Poftiţi în banca onor comisiei! (Se adresează domnului preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, Emil Teodor Popescu, care glumeşte cu domnul deputat Ioan Gavra)

Dacă la alin.2 există comentarii?

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Ioan Gavra (din sală):

Domnule preşedinte, nu există cvorumul de lucru!

Domnul Emil Teodor Popescu:

Cvorumul este în devenire!

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Domnule preşedinte,

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, vă rugăm să verificaţi cvorumul; se pare că nu este încă asigurat.

Domnul Emil-Teodor Popescu (din loja comisiei):

Domnule, se vede că nu este, dar de ce nu vreţi să vedeţi că este în venire; se adună, se adună. (Rumoare.)

Domnul Vasile Lupu:

Apelul nominal!

Domnul Acsinte Gaspar:

Stimaţi colegi,

Potrivit celor recomandate de preşedintele de şedinţă, pentru asigurarea cvorumului regulamentar în vederea desfăşurării activităţii, vom proceda la un apel nominal.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule secretar, suntem în cvorum, eu aş zice să reluăm lucrările şi continuăm cu apelul mai târziu dacă va fi cazul.

Stimaţi colegi,

Vă rog să nu părăsiţi sala, să continuăm dezbaterile, avem o ordine de zi foarte încărcată şi nu cred că este cazul să mai pierdem timp cu apelul nominal.

Deci, alin.2 art.3. Comentarii, obiecţiuni? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în bănci şi să păstraţi liniştea în sală; aşa nu putem lucra.

Art.3 integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.4. Comentarii? Poftiţi, domnule Naidin.

Domnul Petre Naidin:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Deşi pregătisem un amendament mai de profunzime, am să renunţ la el. Un singur comentariu am să fac. Este faptul că varianta sosită de la Senat, la art.4, nu reuşeşte să acopere întreaga problematică aşa cum este legiferată, dacă vreţi, în ţări cu o mai puternică tradiţie în domeniu atunci când cuantifică regimul cadourilor pentru funcţionari publici. Spun că art.4 al nostru se referă numai la anumite categorii de persoane, cele de la art.1 lit.a) şi g) şi nu şi la alţi reprezentanţi ai autorităţilor într-un stat.

Este faptul că această valoare simbolică este greu de cuantificat, ceea ce nu se întâmplă în legislaţia altor state, unde atât în Parlament, Guvern şi respectiv alţi funcţionari publici sunt stabilite valori stricte, precise a ceea ce înseamnă valoare simbolică. Se merge în occident ca, în primul rând, să se informeze secretarii generali de ministere, secretarii instituţiilor publice, după care se dă acceptul de a primi respectivul cadou, iar dacă nu-l primeşte cel care a beneficiat este nevoit să-l restituie.

Ultimul lucru pe care-l mai spun: anumite titluri, ordine, decoraţii nu se primesc decât cu acceptul preşedintelui federal ca în Austria. Dar poate este timp vreodată să se mai corecteze acest proiect de lege şi atunci întreaga problematică culeasă din legislaţia europeană se poate regăsi, cred eu, în acest art.4.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

La vot deci.

Art.4.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Cap.II integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Cap.III intitulat "Infracţiuni". Obiecţiuni? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.5. Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Deci, am votat şi secţiunea 1, "Categorii de infracţiuni".

Secţiunea a 2-a "Infracţiuni de corupţie". Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.6. Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.7. Comentarii, obiecţiuni? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.8.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.9, varianta din raport.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.10.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.11.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Art.12.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.13.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.14.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.15.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.16.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Secţiunea a 3-a integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Secţiunea a 4-a "Infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie".

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.17.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.18.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Secţiunea a 4-a integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Secţiunea a 5-a "Dispoziţii comune". Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.19. Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.20.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Cap.III integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Secţiunea 1 "Dispoziţii generale". Dar mai întâi titlul Cap.IV "Dispoziţii procedurale".

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Secţiunea 1 "Dispoziţii generale".

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.21.

Domnul Emil-Teodor Popescu (din loja comisiei):

Alin.1.

Domnul Vasile Lupu:

Alin.1.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

La alin.2 mergem la raportul suplimentar. Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.21 integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.22 reformulat, raport suuplimentar.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.23. Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Cu art.23 am intrat şi în secţiunea a 2-a "Dispoziţii speciale privind descoperirea şi urmărirea infracţiunilor".

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.24.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.25.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.26.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.27.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat. Cu amendament.

Secţiunea a 2-a integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.28, raport suplimentar.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Cap.IV integral. O clipă.

Art.29, raport suplimentar.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Cap.IV integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Cap.V – "Departamentul de control şi anticorupţie al Guvernului".

Domnul Gheorghe Mocuţa (din loja ministerială):

Pe acesta să-l scoatem, că a sosit amendamentul Guvernului.

Domnul Vasile Lupu:

Obiecţiuni, comentarii? Vă rog, la microfon, domnule ministru!

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Articolul pe care îl puneţi în discuţie se referă la Departamentul de control şi anticorupţie al Guvernului României, amendament propus de domnul Grecea. Noi am revenit şi vă învederez că am discutat până acum amendamentul propus de domnul deputat Valeriu Stoica în legătură cu crearea unei secţii în Parchetul General, renunţând deci şi la Comisia anticorupţie şi la implicarea Departamentului de control al Guvernului în cadrul acestei legi.

Domnul Vasile Lupu:

Şi deci, propuneţi eliminarea aici?

Domnul Gheorghe Mocuţa (din loja ministerială):

Da, eliminarea şi rămâne tot ce am votat prin "amendamentul Stoica".

Domnul Marţian Dan (din bancă):

Eliminare, că este bătaie de joc.

Domnul Vasile Lupu:

Eliminarea capitolului V integral?

Comisia, fiind în discuţie cap.V, care este poziţia?

Domnul Emil-Teodor Popescu (din loja comisiei):

Aceea pe care am explicat-o.

Domnul Marţian Dan (din bancă):

Deci s-a luminat şi comisia.

Domnul Vasile Lupu:

Deci, eliminăm cap.V.

Domnul Emil-Teodor Popescu (din loja comisiei):

Aici se conjugă cu raportul suplimentar.

Domnul Vasile Lupu:

Da, în raportul suplimentar aveţi propunerea de eliminare, la nr.crt.4 din raportul suplimentar. Deci supun votului dumneavoastră propunerea de eliminare.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.38. Mai întâi cap.VI.

Cap.VI – "Dispoziţii finale".

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.37.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.38.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Votul final – mâine, la ora 11,30.

Proiectul de Lege privind regimul străinilor în România. Reprezentantul Guvernului este pe cale să intre în Parlament. Până vine iniţiatorul, dăm cuvântul preşedintelui comisiei, domnul deputat Ioan Mircea Paşcu, sau dacă are un substitut. Domnul Emil Popescu. Sunt două comisii sesizate în fond pentru a prezenta raportul.

Domnul preşedinte Emil Popescu are cuvântul.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vi se prezintă raportul asupra proiectului de Lege privind regimul străinilor în România. Acest raport a fost întocmit de Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională în comun cu Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. El a fost trimis comisiilor, pentru examinare în fond, cu adresa nr. ...din 21 septembrie 1998. Comisiile au avut în vedere următoarele avize, care au fost primite de la Consiliul Legislativ, de la Comisia pentru drepturilor omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale. În cadrul analizei, comisiile au avut în vedere şi alte observaţii şi propuneri formulate de Guvernul României, de Biroul Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi - ICNUR -, precum şi de către unii deputaţi. În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Urmează raportul asupra proiectului de lege. Susţinem aşa cum a fost întocmit raportul.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

La dezbaterile generale, doreşte cineva să ia cuvântul?

Titlul legii.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Cap.I – "Dispoziţii generale".

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.1, text iniţiator.

Domnul Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La art.1 alin.1, unde se defineşte ce se înţelege prin "străin" în sensul legii pe care o discutăm, propun, printr-o corelare şi cu textul din Constituţie, ca noţiunea să sune în felul următor: "Prin străin se înţelege persoana care nu are cetăţenia română".

Deci, în loc de "persoana fără cetăţenie română" – "persoana care nu are cetăţenia română", pentru o corelare mai exactă cu textul din Constituţie, care se referă la cetăţenia română, la apatrizi şi la străini.

Domnul Vasile Lupu:

Care ar fi deosebirea de sens?

Domnul Acsinte Gaspar:

Este vorba şi de o exprimare mai corectă, domnule preşedinte, dacă vreţi. Nu persoana "fără cetăţenie", ci persoana care "nu are cetăţenia română". Acela este "străin"

Domnul Vasile Lupu:

Da. Comisia?

Domnul Mihail Nică:

Din punct de vedere lingvistic, textul devine mai curat. Suntem de acord.

Domnul Vasile Lupu:

La vot!

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Alin.2 art.1.

Textul din raport.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.1, integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.2, alin.1.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Alin.2, raport.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.2, integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Trecem la alin.3 din art.2.

Alin.3 din raport.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.2, integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.3, textul iniţiatorului.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Cap.I, integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Cap.II – "Intrarea, şederea şi ieşirea străinilor".

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Secţiunea 1 – "Intrarea străinilor".

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.4, text iniţiator.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.5 alin.1, raport.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Alin.2, iniţiator.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Alin.3, iniţiator.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.5, integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.6 alin.1 din raport.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Alin.2, raport.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Alin.3, 4 şi 5.

Dacă sunt obiecţiuni, din raport?

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.6, integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.7, textul din proiect, textul iniţiatorului.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.8, textul iniţiatorului.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.9, textul iniţiatorului.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.10 alin.1, text iniţiator.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Alin.2, text din raport.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Alin.3, 4, 5 şi 6 din textul iniţiatorului.

Există comentarii? Nu.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.10, integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.11, lit.b) din textul raportului.

Există comentarii? Nu există.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Lit.a), c), d), e), f), g), h) din textul iniţiatorului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.11, integral.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.12, text proiect.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.13, text iniţiator.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.14, textul din raport.

Există comentarii, obiecţiuni?

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.15, text iniţiator.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Secţiunea 1, integral.

Domnule Rădulescu-Zoner, la art.15?

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

La art.16.

Domnul Vasile Lupu:

La 16, da.

Secţiunea a 2-a – "Şederea străinilor".

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.16 alin.1.

La alin.1 aveţi?

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Textul comisiei oricum este mult mai bun decât textul iniţiatorului în ceea ce priveşte obligaţia cetăţeanului român care are pe o perioadă limitată în vizită sau, mă rog, la care domiciliază un cetăţean străin. Este mai larg în sensul că în loc să te duci cu el la poliţie în 48 de ore, te duci în 3 zile.

Eu am propus un alt text, care mi-a fost respins. Vi-l citesc şi după aceea îmi permiteţi, totuşi, două cuvinte, ca să explic. Textul meu sună: "Persoana fizică sau juridică ce pune la dispoziţia unui străin locuinţă pentru găzduire sau teren... este obligată să-l înscrie în cartea de imobil".

Unii colegi, pe bună dreptate, au spus: ce carte de imobil, pentru că în alte ţări nu există? Celor care mi-au făcut această observaţie colegială le atrag atenţia că prin legea pe care noi am votat-o în legislatura trecută privind evidenţa populaţiei, s-a legiferat această carte de imobil.

Prin urmare, trebuie ales: ori textul comisiei – deci îi iei paşaportul invitatului tău şi te duci cu el la poliţie, sau iei invitatul de gât şi-l duci la poliţie -, sau textul meu, în care eu oblig pe respectivul ca, în termen pe care-l putem stabili, dacă vi se pare prea lung, prea scurt, să-l înscriem în cartea de imobil, iar poliţia teritorială, în primul rând, aceea de frontieră, iar în al doilea rând, poliţia teritorială, căreia îi tot umflăm leafa, să-şi facă datoria. Nu să transformăm din nou cetăţenii, iarăşi, în colaboratori ai poliţiei. Îi transformăm la Legea secretului de stat, îi transformăm şi aici...!! Ne întoarcem la ceea ce a fost.

În ceea ce priveşte cartea, repet: nu mai este cea care a fost pe timpul lui Ceauşescu! Asta, pentru colegii care, poate, nu m-au înţeles. Pentru că noi am legiferat. Şi, dacă-şi aduc aminte colegii din vechea comisie, unii sunt şi acum în Comisia pentru drepturile omului, acolo, chiar eu am introdus, pentru că în textul iniţiatorului era că poliţia este cea care hotărăşte la cine să stea cartea de imobil, noi - comisia şi plenul - am adoptat textul ca locatarii, deci asociaţia de locatari, de proprietari, de ce doriţi, să desemneze persoana care să deţină cartea de imobil şi poliţia este obligată să i-o dea. Deci, cartea de imobil nu mai este la îndemâna, la liberul arbitru al poliţiei, pentru că, din propria mea experienţă, rămăsese la vechiul, la cel care fusese desemnat pe timpul lui Ceauşescu.

Deci, soluţia mea este o soluţie de mijloc. În momentul în care e normal, să-l înscrie acolo şi gata! Poliţia să-şi facă datoria şi nu cetăţenii să devină din nou colaboratori ai poliţiei, pentru că nu în felul acesta stabilim o societate normală.

Vă mulţumesc foarte mult şi vă rog să-mi adoptaţi amendamentul.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Avramescu.

Domnul Constantin-Gheorghe Avramescu:

Vreau să cer o lămurire comisiei.

În justificarea textului propus, comisia spune: "pentru claritatea textului şi adaptare la legislaţiile în materie ale unor ţări europene din Spaţiul Schengen". Doresc să mi se dea exemple concrete - care ţări şi ce reglementări au?

De ce pun această întrebare? Pentru că şi eu, cum probabil mulţi dintre dumneavoastră, am stat la prieteni în diferite ţări din Spaţiul Schengen şi ştiu foarte bine că n-am fost anunţat la poliţie. Mai mult decât atât, chiar în timpul regimului comunist am fost; vorbesc numai de două ţări - Cehoslovacia şi R.D.G. -, unde am stat la prieteni săptămâni şi nu am fost anunţat la poliţie. Singurul caz care mi s-a întâmplat a fost în zona Pannemunde, unde era o justificare de zonă de securitate militară.

Pentru acest motiv, cer ca această afirmaţie să fie documentată.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul deputat Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În ipoteza adoptării amendamentului propus de domnul deputat Rădulescu-Zoner, mă gândesc la două posibile întrebări: dacă nu este informată poliţia, în termenul pe care-l vom stabili, asupra persoanelor găzduite, cum rezolvăm problemele celor urmăriţi de Interpol, infractorilor internaţionali, celor care tranzitează clandestin ţara şi sunt găzduiţi de diverse gazde. Or, trebuiesc prevederi în lege şi pe această temă. Cred că varianta comisiei este mult mai operantă.

Domnul Vasile Lupu:

Poftiţi, domnule deputat Zoner.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

În primul rând, cum se rezolvă şi în alte ţări.

Cred că toţi dintre dumneavoastră aţi fost măcar o dată, ca turişti; ca parlamentari, aţi fost toţi, ca şi mine, de mai multe ori. Vi s-a cerut? V-a dus cineva, un prieten, o rudă, o gazdă, la poliţie? V-a cerut paşaportul?

Dacă este vorba aşa, poliţia are mijloace specifice, poliţia are ...într-adevăr, orice poliţie, în orice lume, îşi are informatorii ei. Să-şi facă poliţia datoria! Nu să transformăm noi, să lucrăm pentru Interpol şi nu să fie cetăţenii obligaţi din nou să facă denunţuri la poliţie, că sunt acolo, la dumneavoastră, sau nu.

Nu este permis ca populaţia, toată ziua, să nu stea decât să aibă legături cu poliţia. Poliţia are sarcinile ei; să şi le îndeplinească. Şi aşa le-am ridicat salariile, care sunt mai mari decât ale dumneavoastră şi ale mele.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat Zoner, aveţi un amendament scris? Da. Este la "respinse".

Domnul Drăgănescu.

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Domnule preşedinte,

Deşi sunt membru al comisiei, chiar vicepreşedintele acesteia, la acest articol nu voi vorbi în numele comisiei. Am un amendament separat, pe care l-am susţinut şi în dezbaterile pe care le-am avut şi la comisie şi, pentru aceea, eu cer ca alin.1 al art.16 să fie respins de plenul Camerei Deputaţilor, având în vedere că nu putem accepta ca, prin această procedură legislativă, să obligăm din nou cetăţenii să devină într-adevăr, volens-nolens colaboratori ai unor organe de stat.

În alte ţări Schengen, aşa cum este amintit aici, datoria anunţării locului unde se cazează un cetăţean străin nu cade pe umerii cetăţeanului din ţara respectivă. Dimpotrivă, cetăţeanul, la frontieră, este întrebat unde va fi cazat, unde se deplasează.

În schimb noi, aici, prin această prevedere legală, transferăm această răspundere din nou la cetăţeanul român şi, după cum bine ştim, relaţiile pe care anumite organe de stat le au vizavi de cetăţean încă nu au ajuns la un nivel foarte emancipat, ca să spun aşa.

De aceea propun eliminarea alin.1 al art.16.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Ioniţă, în numele comisiei.

Domnul Mihail-Gabriel Ioniţă:

Dragi colegi,

După cum vedeţi, comisia a modificat textul iniţial, deci textul propus de iniţiator.

Aici am auzit tot felul de discursuri care, după părerea mea, decurg dintr-un reflex de care n-am reuşit încă să ne vindecăm. Este vorba de reflexul faţă de statul totalitar. Nu vă supăraţi, mie nu mi se pare jenant, ca cetăţean al acestei ţări, să colaborez cu lucrătorii Ministerului de Interne, cu lucrătorii poliţiei, în contextul în care plecăm de la premisa că în România există democraţie şi că poliţia este instituţie normală. Eu sunt convins că foarte mulţi cetăţeni din ţări civilizate şi democratice conlucrează cu lucrători ai poliţiei fără să fie suspectaţi că prin asta ar face un lucru rău.

Noi am încercat să modificăm textul iniţiatorului, pentru că ni se părea într-adevăr vag. De exemplu, se invoca un termen în care trebuia anunţată poliţia, în 48 de ore, fără să se menţioneze că respectivul putea, de exemplu, să stea la mine în vizită mai puţin de 48 de ore.

În sfârşit, eu ştiu, poate ar putea fi îmbunătăţit acest articol, pentru că trebuie să ţinem cont că şi pentru România există cetăţeni aparţinând unor state care sunt, eu ştiu, susceptibili de a face parte din mişcări teroriste, din ...Nu există un control asupra... Există, într-adevăr, un control asupra intrării şi pătrunderii lor în ţară. Dar, plecând de la premisa că pot pătrunde şi pe alte căi, de aceea, probabil, Ministerul de Interne a cerut un astfel de lucru.

Eu nu ştiu cu precizie care sunt ţările din Spaţiul Schengen, sau ţările democratice care pretind cetăţenilor de a da aceste informaţii. Dar, cu siguranţă, şi eu am fost uimit, mergând în ţări democratice, cum ar fi Germania, să spun, în care, când am fost cazat la un hotel, am fost obligat să completez o fişă cu tot felul de date oficiale şi personale, care ţin de cetăţenia mea; unde stau, de exemplu, adresa mea.

Eu cred că aceste date sunt cerute şi pentru, eu ştiu, hotelul a se proteja în cazul în care aş aduce daune hotelului prin şederea mea acolo, dar şi pentru că autorităţile statului respectiv vor să aibă mai multe date despre mine, ca persoană.

Deci, eu sugerez, eventual, să se specifice de statele ai căror cetăţeni ar fi susceptibili de terorism, de ...., eu ştiu ....

Poate, într-adevăr, este greu de acceptat că dacă vine la noi un prieten din Germania, aceasta imediat să fie anunţat.

Rămâne să ne consultăm şi cu iniţiatorul.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Şteolea, apoi domnul deputat Gavril Dejeu.

Stimaţi colegi,

Să restrângem dezbaterile şi să ne pronunţăm.

(Rumoare, vociferări)

Domnul Petru Şteolea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Vreau să spun de la început: susţin poziţia comisiei în această chestiune.

Dar, s-au pus aici nişte întrebări, au fost luări de cuvânt. Trebuie să primim o clarificare la acestea în sensul următor: în ceea ce înseamnă acest regim al cărţii de imobil, el trebuie interpretat – acest regim al cărţii de imobil – atât pentru imobilele în care locuiesc mai multe familii unde, într-adevăr, se vede o reglementare, este un alt tip de carte de imobil, dar sunt şi imobile, case particulare, de unică familie, două familii, cabane de munte şi aşa mai departe. Acolo ce carte de imobil aveţi? Până în prezent nu ştiu ca acolo cineva să fi editat, să fi distribuit autorităţile publice locale aşa ceva. Deci, este un semn de întrebare.

A doua chestiune. Se discută despre acest regim pentru ţările din Uniunea Europeană, ţările vest-europene. Lucrurile sunt variabile. Aici, de la ţară la ţară, după câte cunosc, ştiu numai un exemplu, de o anumită, să zicem, chestiune pusă foarte bine la punct, chestiune care induce o rigoare absolută. Este cazul Elveţiei. Acolo, după câte cunosc, reglementarea ei este de natura: imediat ce o persoană, o familie primeşte în găzduire o persoană străină, anunţă organismele poliţiei interne. Este un aspect.

Termenul la care comisia noastră a ajuns, de comun acord, a fi prevăzut în prevederea legislativă, eu consider că este destul de elastic, permisiv; este vorba de 3 zile. Şi această măsură trebuie văzută atât ca protecţie a ceea ce înseamnă interesul statului român, interesul în securitatea familiei respective, cât şi al securităţii persoanei care este găzduită. În sensul acesta trebuie să privim această chestiune.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Gavril Dejeu. Urmează domnul deputat Mogoş.

Domnul Gavril Dejeu:

Am afirmat de mai multe ori de la acest microfon că legislaţia română trebuie să reflecte întotdeauna realitatea social-economică a ţării noastre şi să nu ne orientăm după standardul de dezvoltare al anumitor ţări supercivilizate, sau după alte ţări care sunt în urma noastră. Or, realitatea de la noi percepută atât intern, cât şi internaţional, este că fenomenul de sustragere de la lege, fenomenul de încălcare a legii de către cetăţenii noştri sau de către cetăţenii străini pe teritoriul nostru constituie un motiv de preocupare, atât pentru organele interne ale statului român, cât şi pentru organele specializate sau politice, dacă vreţi, a altor state spre care dorim să ne îndreptăm. Una dintre cerinţele principale care ni se adresează este să facem ordine în România. Nu atât aspectul economic îi interesează, ci combaterea corupţiei şi aspectul de legalitate.

Problema principală care ne-a fost pusă a fost cum controlăm, de pildă, frontierele României pentru ca România să nu fie o zonă de alimentare a unor surse infracţionale în vest. Or, această problemă pe care o discutăm noi aici poate constitui o verigă pentru realitatea noastră de control. Am avut şi avem în continuare cazuri în care în România se adăpostesc grupe de străini imigranţi din răsărit sau din sud cu scopul de a ajunge în Germania, în Franţa şi aşa mai departe, care stau la noi săptămâni întregi, fără să fie anunţaţi de nimeni, cu scopul de a-şi crea condiţii de emigrare mai departe.

Dacă, prin urmare, nu introducem nici un fel de obligativitate pentru cei care găzduiesc persoane străine, spre a fi anunţate la organele de autoritate, însemnează că facilităm, într-un fel, acest proces, acest curent care este atât de îndeaproape observat de străinătate. Mie mi se pare normal ca să se impună acum, pentru această perioadă pe care o trăim, obligativitatea anunţării prezenţei străinilor în România. Nu numai pentru motivele pe care le-am arătat şi mai înainte, dar realitatea demonstrează că organele de ordine nu au capacitatea să acopere întregul proces de supraveghere a prezenţei străinilor în România, aşa cum s-ar fi dorit în mod normal.

De aceea, eu sunt pentru formula adoptată de iniţiator, şi nu pentru cea adoptată de comisie; şi vă spun de ce nu cea adoptată de comisie. Comisia spune că anunţarea să se facă numai pentru o perioadă de şedere de mai mult de 5 zile şi numai la expirarea termenului de 3 zile de la plecare. Păi, ce se întâmplă? Dacă noi anunţăm organul de poliţie, de pildă, la 3 zile după ce a plecat de la noi, acela este deja plecat peste graniţă, anunţarea devine inutilă, ineficientă. Ori se anunţă imediat, pentru ca organul de ordine să ştie despre ce este vorba, ori, după 3 zile, nu mai are nici un fel de raţiune să-l anunţăm.

Iată pentru care motiv socot că este bine să adoptăm varianta iniţială a textului propus de lege.

Domnul Vasile Lupu:

Da, domnul deputat Mogoş şi se pregăteşte domnul Tăriceanu.

Domnul Ion Mogoş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Textul, aşa cum este redactat, formulat de către comisie lasă posibilitatea unei obligaţii din partea persoanei fizice sau juridice...

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, pe scurt, propunerea.

Domnul Ion Mogoş:

... fără nici o sancţiune...

Ce propunere aş face eu pentru plenul Camerei? Ca atunci când "un străin care vizitează România este cazat de o persoană fizică sau juridică - în formularea textului de la comisie - să aibă obligaţia să anunţe posturile de poliţie numai în cazurile suspecte". Deci atunci când apreciez eu, gazdă, că ceva nu este în regulă cu persoana pe care o găzduiesc, să am obligaţia de a anunţa organele de poliţie.

În felul acesta împăcăm, dacă vreţi, tot spectrul de suspiciuni, de bănuieli în legătură cu corectitudinea străinului pe care îl găzduim. Încât aş solicita plenului să adopte această formulare şi să incumbe această obligaţie pentru gazda română numai în cazurile de suspiciune privind persoana pe care o găzduieşte.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Stănescu.

Domnul Mihai-Sorin Stănescu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Eu de la bun început vă sugerez ca să fiţi de acord cu eliminarea acestei prevederi, şi am să caut să mai aduc câteva argumente, alături de ceilalţi colegi ai mei care au susţinut acest punct de vedere.

În primul rând, motivarea care se aduce în coloana privind argumentaţia acestui text nu are, fără nici un fel de supărare, nu are nici un fel de acoperire, pentru că din experienţa fiecăruia cunoaştem că în ţările din spaţiul Schengen şi, mă rog, din alte zone ale lumii, există un sistem la graniţă, la frontieră, prin care se asigură un control cât se poate de eficient de autorităţile statului, respectiv de poliţia respectivă, pentru a urmări, mă rog, circulaţia persoanelor care intră în spaţiul lor, pentru o perioadă de timp determinată.

Eu cred că această idee de a se introduce obligativitatea persoanei care găzduieşte o persoană venită din străinătate, indiferent că o face în 48 de ore, fie că o face în termen de 3 zile, are un anumit izvor. Noi am fost obişnuiţi şi până în 1990, deci până la Revoluţia din 1989 eram obişnuiţi şi trebuia să respectăm anumite obligaţii în legătură cu circulaţia străinilor, în România, în legătură cu persoanele care veneau să ne viziteze şi aşa mai departe.

În al doilea rând, trebuie să avem în vedere totuşi optica celor care vin din străinătate. Ei vin din nişte ţări unde sistemul democratic este cât se poate de avansat şi nu sunt obişnuiţi cu asemenea chestiuni care li se par absolut nedemocratice, şi sigur că nu s-ar crea o imagine bună pentru România.

În al treilea rând, motivaţia care s-a adus de domnul deputat Ioniţă în sensul că România, eu ştiu, la un moment dat poate să devină, mă rog, un punct de trecere al unor structuri teroriste, unor filiere internaţionale, Mafia etc. cred că suntem într-un moment în care exagerăm o asemenea chestiune şi, din nefericire, mai mult românii sunt cei care produc anumite conflicte şi ajung în situaţii nedemne pentru ei şi pentru noi, în momentul în care se află în străinătate şi desfăşoară nişte activităţi mai puţin ortodoxe.

Ultimul argument, şi care cred că este destul de convingător, se referă la un exemplu. Israelul este o ţară care are nişte probleme total deosebite, care nu se compară cu nici o ţară de pe mapamond. Aceste condiţii deosebite, sigur, rezultă din poziţia lor geopolitică, mă rog, din situaţiile pe care le cunoaşteţi foarte bine şi deci ar fi o ţară care având o problematică deosebită putea să adopte nişte măsuri care, într-adevăr, să fie de extremă. Însă chiar şi Israelul, care are această situaţie deosebită în momentul în care ajungi în Israel nu ai decât o singură obligaţie, ca la momentul în care se prezintă controlul paşaportului şi se aplică viza de intrare în ţara respectivă, completezi, de asemenea, un formular în care arăţi unde locuieşti şi ce perioadă de timp. Organele specializate ale poliţiei respective, sigur că îşi urmăresc activitatea şi perioada în care ai stat şi, în situaţia în care la momentul returnării eşti din nou întrebat şi obligat să declari, pe o fişă pe care ţi-o prezintă, dacă în perioada respectivă ţi-ai schimbat cumva şederea, destinaţia, deci ai locuit în altă parte şi faci greşeala ca să spui cumva că: Nu, domnule, am rămas tot în Atania", de exemplu, dar, de fapt, ai locuit în Tel Aviv, ei iau act de această declaraţie a dumitale, dar trebuie să fii foarte conştient că o perioadă îndelungată de timp nu vei mai obţine viză de intrare în Israel.

Deci din punctul meu de vedere şi din punctul de vedere al PNL noi considerăm că această prevedere legală nu are nici un fel de acoperire, este falsă problema care se pune că se realizează o armonizare cu legislaţia europeană. Sentimentul acesta de securitate şi această chestiune ca fiecare cetăţean român, în momentul în care are un contact cu o persoană străină şi ajunge la concluzia că prezenţa ei nu este destinată unui scop cât se poate de corect, deci cetăţeanul român trebuie, prin educaţie şi în timp, să ajungă singur să anunţe, să sesizeze organele abilitate ale statului în legătură cu prezenţa unui cetăţean străin, pentru că numai prin educaţie, şi aşa este normal, deci prin ridicarea acestei conştiinţe civice. În momentul în care vom impune românilor această obligaţie nu vom face altceva decât să adâncim în continuare lucrurile pe care le cunoaştem dinainte de 1989. Astea sunt argumentele pentru care vă solicit să fiţi de acord cu eliminarea acestui text de lege.

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi, riscăm să consumăm toată această parte a şedinţei pe un singur text. De aceea, vă rog, 3 minute de intervenţie şi închidem dezbaterile după domnul Puiu Haşotti, domnul Marton Arpad şi, iată, încă doi deputaţi de la UDMR şi domnul Puiu Haşotti şi domnişoara Gabriela Radu.

Încă 4 vorbitori câte 3 minute şi trecem la vot.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Voi încerca să pledez şi eu pentru eliminare şi aduc două argumente foarte pe scurt. S-a invocat aici faptul că trebuie ca cetăţenii să anunţe eventuali spioni, contrabandişti, ticăloşi etc. Păi, asta nu este treaba cetăţeanului. Asta este treaba serviciilor de informaţii, asta este treaba poliţiei de frontieră etc. Dacă cineva, dacă un prieten de-al nostru şi de-al oricărui cetăţean vine în ţară, şi evident că acela nu ştie că este spion, să mergem la maximum, el trebuie să anunţe poliţia? Mie mi se pare o chestiune absolut ridicolă. Apoi, facem 23 de milioane de cetăţeni români să colaboreze cu Ministerul de Interne? Dacă Ministerul de Interne nu este performant, este treaba cetăţenilor? Şi, mai mult decât atât, totuşi trăim în România, eu îmi imaginez foarte uşor cum ar începe tot felul de delaţiuni între vecini, între cetăţeni, dacă introducem această obligativitate.

Se invocă, şi acesta este al doilea motiv, spaţiul Schengen. Într-adevăr, într-o serie de ţări din acest spaţiu, cetăţenii au obligaţia să anunţe pe cei care-i vizitează, dar vă rog să nu uitaţi că în spaţiul Schengen vin în emigraţie clandestină cetăţeni şi din ţări ale Europei. La noi în ţară vin în emigraţie, vin ca emigranţi clandestini nu cetăţeni din Europa, mai ales din Europa Occidentală, de unde vin, de altfel, cei mai mulţi, vin din nu ştiu ce ţară, din Afganistan, din te miri ce ţări în care trăiesc aşa cum trăiesc cetăţenii de acolo. Asta mă face să invoc aici că este necesară eliminarea, pentru simplul motiv că nu putem face o asemănare între România şi spaţiul Schengen. Eu nu cred că noi primim în vizită cetăţeni din Trinidad-Tobago sau din Afganistan. Sunt altfel de cetăţeni, sunt altfel de oameni cei care vizitează România. Cei care vin din ţări din lumea a 3-a, din lumea a 4-a sau a 50-a nu vin în vizită la cetăţeni.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul deputat Maton Arpad.

Domnul Marton Arpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Trebuie să distingem 3 situaţii clare. Una este cea a hotelurilor, motelurilor şi a altor instituţii care se ocupă profesional cu găzduirea unor persoane. Aici, cei care am stat în hotel ştim, când apare, oricare dintre noi, fie cetăţean străin, fie cetăţean român, completează un act prin care anunţă că el este acolo. Deci asta se urmăreşte. Este clar.

Cea de-a doua situaţie este a cetăţeanului care găzduieşte pe cineva. Acest cetăţean poate să găzduiască un cunoscut, prieten, rudă etc. sau poate să găzduiască pe cineva din varii interese. De exemplu, ca să-l ajute să treacă fraudulos graniţa etc. Deci, ne găsim în situaţia în care dumneavoastră vreţi să apăraţi ţara de infractori, de acele persoane care comit nişte infracţiuni: trecerea frauduloasă a graniţei, apartenenţă la structuri mafiote etc. ori, o astfel de activitate este o activitate de ajutare a infractorului, de favorizare a infractorului. Iar această activitate este pedepsită în Codul penal, este reglementată în Codul penal. Nu mai are rost să reglementăm această situaţie, pentru că e reglementată în Codul penal. Iar în cazul celorlalte situaţii, când o persoană găzduieşte un prieten, o rudă, o altă persoană cu care sre relaţii economice, nu văd de ce trebuie să le impunem această obligativitate.

Ca atare, eu susţin ori eliminarea, ori acea situaţie care a fost propusă de colegul, că cel care simte că e ceva în neregulă să anunţe organele respective, ceea ce mi se pare normal, şi atunci, într-adevăr, intervine acea obligaţie a loialităţii cetăţeanului.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat.

Poftiţi, aveţi cuvântul.

Domnul Szilágyi Zsolt:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bineînţeles, şi eu voi pleda pentru eliminarea acestui articol care mi se pare total împotriva spiritului de integrare a ţării noastre în structurile europene şi euro-atlantice. Noi, dacă acceptăm acest articol, de fapt dovedim că nu reuşim să scăpăm de acea flosofie a ţărilor est-europene care în procesul de legiferare pornesc din neîncredere. Noi, dacă acceptăm acest articol, dovedim că suspectăm orice turist, orice străin care vine în ţara noastră să cheltuiască banii pentru scopuri turistice, pentru a-şi vizita familia etc. ca posibil infractor, ca un, ab initio, ca un element dubios. Deci cred că neîncrederea distruge dezvoltarea economică şi mă întreb cum dorim noi să sprijinim, de exemplu, turismul rural, turismul sătesc. Vă închipuiţi că trebuie să tipărim pliante, de exemplu, care vor fi distribuite în străinătate, în Franţa sau în orice altă ţară din Occident, în care facem reclamă pentru satul român şi pentru frumuseţea ţării noastre şi cu asterisc vom menţiona: "Atenţiune, dacă mergeţi la sat şi nu staţi în regim hotelier de stat sau în regim hotelier normal trebuie să cereţi gazdei dumneavoastră să vă anunţe la poliţie". Acesta este un mesaj pentru un occidental, că noi ne îndreptăm practic spre un stat polieţienesc. Or, nu astfel se conving străinii să vină în ţară. Consider deci că este absolut inacceptabil cu prevederile unui stat modern, având în vedere faptul că, din fericire...

Domnul Vasile Lupu:

Da, aveţi dreptate, domnule deputat, dar am atins 5 minute. Vă rog, concluzionaţi.

Domnul Szilágyi Zsolt:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Deci pledez pentru neadoptarea acestui articol.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Domnişoara Gabriela Radu.

Domnişoara Elena Cornelia Gabriela Radu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am constatat cu surprindere şi cu neplăcere că din discursul unor distinşi colegi, jurişti de marcă, a dispărut prezumţia de nevinovăţie.

Prin urmare, toţi cetăţenii străini găzduiţi de români sunt din start nişte infractori. Deci nu mai putem să ne găzduim rude, prieteni sau fraţi, pentru că va trebui să ne comportăm ca înainte de 1989 şi să-i declarăm la organele de poliţie. Şi, dacă urmăm logica unora dintre antevorbitori, alin.1 al art.16 va fi respectat doar de cei care vor găzdui rude sau prieteni, pentru că nici un cetăţean care va găzdui un infractor sau o persoană care va trata România ca pe o trambulină spre vest nu va merge să-l declare la poliţie.

De aceea, această problemă ar trebui reglementată, aşa cum se face, de altfel, în multe dintre ţările din vestul Europei, prin înregistrarea adresei la care va locui cetăţeanul străin direct la intrarea în ţară, la punctul de frontieră, şi nu prin obligarea cetăţenilor români să meargă din nou să-şi declare prietenii şi rudele la poliţie.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Am oprit lista. Iniţiatorul? Comisia? Care este părerea iniţiatorului?

Domnul Liviu Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt Liviu Popescu, secretar de stat la Ministerul de Interne.

Dacă îmi îngăduiţi, aş începe cu o concluzie, şi anume susţinem menţinerea formulării art.16 alin.1 din proiect, în varianta propusă de către comisie, şi aceasta pentru mai multe considerente. (Gălăgie în sală.)

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog, linişte în sală.

Poftiţi, domnule ministru.

Domnul Liviu Popescu:

Aş începe prin a exprima o consideraţie personală, şi anume că nu este ruşinos pentru cetăţeni să colaboreze cu autorităţile statului, în condiţiile legii şi în condiţii de maximă transparenţă.

Pe de altă parte, aş arăta că există o practică, în ţări cu tradiţie democratică, precum Italia, Elveţia, Marea Britanie, Austria, Belgia şi chiar şi în Japonia, de a institui obligaţia notificării prezenţei în ţară a străinilor. Aici se poate face o discuţie, dacă această obligaţie să revină să incumbe cetăţenilor străini sau, respectiv, găzduitorilor, adică cetăţenilor care aparţin ţării gazdă. Mă voi referi la acest aspect în finalul expunerii.

Pe de altă parte, considerăm că însăşi recrudescenţa fenomenului criminal, precum şi a fenomenului de migrare ilegală şi având în vedere că România este o asemenea ţară de tranzit în fenomenul de migrare ilegală, impune anumite restricţii legale, anumite condiţii privind şederea străinilor. Dacă această obligaţie de notificare să revină străinilor sau, respectiv, cetăţenilor români, noi considerăm că este o soluţie care în practică ar ridica importante inconveniente, dacă această obligaţie ar reveni cetăţenilor străini, şi anume pentru că ei nu cunosc limba română, nu cunosc exact căror autorităţi să se adreseze etc. Şi s-a spus de la acest microfon că iniţiatorul priveşte pe cetăţenii străini plecând de la o prezumţie de vinovăţie, şi nu de nevinovăţie.

Aş dori să înlătur o asemenea temere, o asemenea suspiciune, spunând că-i privim nu ca pe nişte infractori, ci ca pe nişte străini.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.

Comisia?

Domnul Mihail Gabriel Ioniţă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea întâi să fac o precizare de ordin procedural. Eu personal, ca reprezentant al comisiei, nu pot să susţin în momentul acesta decât punctul de vedere al comisiei, deci în mod clar, textul comisiei.

În al doilea rând, aici au avut loc o mulţime de luări de cuvânt care au susţinut diverse amendamente, dar vreau să vă anunţ, domnule preşedinte, că în mod oficial există două amendamente respinse la comisie, şi anume amendamentul domnului Zoner, care are în vedere cartea de imobil, şi, într-adevăr, se propune eliminarea alin.1 al art.16, de către domnul deputat Liviu Mera, care nu ştiu dacă a ieşit la tribună să-şi susţină acest amendament de eliminare.

Acum, pe fond, s-a adus aici în dicuţie că nu este foarte clară justificarea care apare în raport, dar justificarea asta nu aparţine iniţiatorului, deci nu este o justificare a celui care a iniţiat de ce trebuie să existe acest articol, ci este o justificare a faptului că textul iniţial a fost modificat de comisie. De ce? Deci, comisia a considerat necesar să modifice textul iniţial.

Aş mai vrea să spun că totuşi aici a adus cineva, am impresia că domnul Marton Arpad, dacă nu mă înşel, a adus în vedere un lucru clar în sensul în care, cred eu că toţi colegii meu sunt de acord cu acest lucru, trebuie să se facă deosebie cu persoana fizică şi persoana juridică. Adică nu suntem de acord nici ca măcar persoanele juridice, respectiv hotelurile sau... să facă aceste anunţuri organelor de poliţie? Deci dacă se discută, probabil e discutabilă treaba legată de persoanele fizice.

O altă treabă, în acest text, dacă eu îl citesc, se cere, este obligatoriu, aşa e propunerea, ca persoanele să anunţe primirea în gazdă. Dar asta nu înseamnă neapărat un denunţ, că cineva, eu, ca şi gazdă, chiar dacă îmi vine sora în vizită, care soră este acum cetăţean aparţinând altui stat, îmi denunţ sora dacă anunţ la poliţie, vezi, domnule, că am pe soră-mea în vizită. Nu este neapărat asta un denunţ. Poate să fie o procedură care e discutabilă, şi dumneavoastră veţi tranşa această discuţie printr-un vot.

Deci în mod oficial, eu, ca reprezentant al comisiei nu pot la ora aceasta să susţin decât varianta comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Antal Istvan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş dori să vă atrag atenţia asupra unui aspect care a fost neglijat de cei care au prezentat acest proiect de lege, în speţă, şi reprezentanţii poliţiei şi stimaţii noştri colegi din comisie. Şi anume: acele referiri la celelalte state. Păi, în celelalte state când intrăm noi intrăm cu viză, domnilor, şi e şi normal atunci, pentru că acel om, cetăţean german care ţi-a trimis o invitaţie este obligat, în momentul respectiv, să te anunţe, pentru că mai are şi alte obligaţii.

Dumneavoastră ştiţi foarte bine că e şi problema asigurărilor, şi până când nu deţii toate aceste acte nici viză nu primeşti. Deci este un lucru absolut normal. Ceea ce se poate reglementa şi în cazul României. Pentru cetăţenii care vin din state din care sunt obligaţi să obţină viză pentru intrarea în România, problema este foarte clară şi este simplă, pentru că atunci cetăţeanul, dacă vine la un cetăţean este obligat să-l anunţe la poliţie, iar în cazul în care se duce la hotel, vine ca turist sau persoană juridică, atunci este absolut normal, pentru că acest circuit acolo funţionează în mod normal. Dar cu o singură cifră vreau să vă atrag atenţia dumneavoastră. Dacă ar binevoi să ne spună cei de la poliţie, că de exemplu numai în ultimii 10 ani, după cunoştinţele mele, peste 100.000 de cetăţeni români şi-au schimbat domiciliul. Deci aceste rude care doresc, din când în când se mai întorc în ţară, într-adevăr, să fie siliţi...

Domnul Vasile Lupu:

Da. Trecem la vot.

Domnul Antal Istvan:

Noi susţinem eliminarea acestui punct.

Domnul Vasile Lupu:

Avem varianta comisiei, avem varianta iniţiatorului. Dacă primele două texte nu trec, trecem la amendamentele propuse.

Începem cu eliminarea, domnule Zoner, începem cu eliminarea.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

Am o problemă de procedură, vă rog.

Primul amendament este cel de eliminare, făcut de domnul Drăgănescu. Şi apoi, ca să fie lămurită sala, dacă împărtăşeşte punctul meu de vedere votează împotriva textului comisiei, care va fi pus al doilea, dacă nu trece eliminarea. Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Începem cu eliminarea.

Stimaţi colegi,

Începem cu eliminarea, fireşte.

Supun votului dumneavoastră propunerea de eliminare a alin.1 al art.16.

Cine este pentru? Număraţi. Vă rog linişte, secretarii numără.

Doamna Mitzura Domnica Arghezi (din sală):

Ce votăm? Mai spuneţi odată!

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

Mai explicaţi încă odată ce votăm.

Domnul Dan Marţian (din sală):

În ce constă votul?

Domnul Vasile Lupu:

Verificăm cvorumul acum. Prin numărare. Se votează eliminarea alin.1. Am explicat.

98 de voturi pentru eliminare.

Împotrivă? 37 de voturi împotrivă.

Abţineri?

Manifestaţi-vă votul clar.

Stimaţi colegi, încă odată. Cine se abţine? Mâna sus. Verificăm şi cvorumul. 10 abţineri. Nu suntem în cvorum. Mai e nevoie de 4 deputaţi. (Vociferări.)

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Cât e cvorumul de lucru?

Domnul Vasile Lupu:

150. Voturile sunt numărate de secretarii de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Nu părăsiţi sala. Mai avem 20 de minute de dezbateri. Deci, 98 voturi pentru, 37 împotrivă, 10 abţineri. 146. Mai avem nevoie de 4 voturi. (Vociferări.)

Reluăm votul, că au mai venit colegi în sală, vă rog nu mai plecaţi! Unii vin, alţii pleacă!

Cine este pentru eliminare? Încă o dată.

Stimaţi colegi, câteva minute mai sunt. 93 de voturi pentru. Deci, e clar, nu mai avem cvorum. Suspendăm lucrările. Reluăm şedinţa în plen, mâine, miercuri, la ora 8,30.

Şedinţa s-a încheiat la ora 16,15.