Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse de domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz, asistat de domnii Gazi Gherasim şi Acsinte Gaspar, secretari.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Începem şedinţa noastră de astăzi, 18 septembrie, după ritualul obişnuit, comunicându-vă că declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că din totalul de 343 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 264, deci, de 79 de absenţi, din care participă la alte activităţi parlamentare 39. Cvorumul legal pentru adoptare fiind de 172, avem acel cvorum prevăzut de art.128.

Ordinea de zi şi programul de lucru au fost aprobate în şedinţa de joi. În ceea ce priveşte ordinea de zi însă, s-au decis unele modificări care vi le supun atenţiei dumneavoastră.

Înainte însă de a intra în ordinea de zi a acestei şedinţe, mi se face o sugestie, şi voi da curs imediat, vă propun să păstrăm un moment de reculegere faţă de cel ce s-a numit Ioan Alexandru. (Se păstrează un moment de reculegere.)

Vă mulţumesc.

În ceea ce priveşte modificarea ordinii de zi, înainte să le prezint, domnul vicepreşedinte Lupu doreşte o intervenţie. Vă rog domnule vicepreşedinte.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am convenit, am statuat pe parcursul a trei şedinţe de dezbateri ca marţi la orele 11.00 să dezbatem proiectul de Hotărâre privind modificarea art.176 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, articol ce reglementează imunitatea parlamentară. Astăzi, cu o majoritate de voturi, alta decât cea care a convenit ziua de marţi pentru dezbaterea regulamentului, s-a propus schimbarea ordinii de zi şi astfel, în proiectul ordinii de zi, dezbaterea regulamentului figurează pe pct.5. De aceea, eu vă propun să revenim cu regulamentul la pct.2 de pe ordinea de zi de marţi după desemnarea membrilor în CNA. Mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Deci, domnule vicepreşedinte Lupu, dumneavoastră propuneţi aducerea pct.5 pe poz.2.

Vă rog să-mi permiteţi să vă prezint ordinea de zi, ordinea de zi de luni.Vă rog. Domnul deputat Dejeu. Sper că aveţi ordinea de zi nou propusă în faţă, pentru că noi deja purtăm discuţii asupra ei.

Domnul Gavril Dejeu:

Solicit ca lucrurile să fie puse în făgaşul lor aşa cum a decis Camera. Deci, Camera a decis nu o poziţie oarecare pe ordinea de zi a punctului privind Regulamentul, ci fixarea unei ore şi s-a stabilit o oră, la ora 11.00, marţi, cu alte cuvinte, indiferent cum evoluează discuţiile din materialul de pe ordinea de zi, la ora 11.00 trebuie să intrăm în discutarea Regulamentului. Aceasta este hotărârea Camerei, care nu poate fi modificată de hotărârea Biroului permanent, aşa încât rog să se respecte decizia luată de plenul Camerei în această problemă.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Şi eu aş dori să respectăm Regulamentul, am crezut că este un alt subiect pe care vreţi să-l aduceţi în atenţia noastră.

În ceea ce priveşte chestiunea ordinii de zi, liderii grupurilor parlamentare trebuie să se pronunţe în principiu, conform Regulamentulului.

În ceea ce priveşte ordinea de zi de luni, domnul deputat Mitrea, domnul secretar al Biroului... Faţă de ordinea de zi de luni, aveţi o intervenţie? Nu. Haideţi să facem acest parcurs privind ordinea de zi de luni, aşa cum vă este prezentată. Sper că v-a fost pusă la dispoziţie în urma şedinţei de Birou.

Dacă sunt observaţii? Dacă nu,

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Deci, ordinea de zi de luni este votată.

În ceea ce priveşte ordinea de zi de marţi, ea începe pct.1 – vi le amintesc, probabil le aveţi în faţ㠖 numirea a doi membri în Consiliul Naţional al Audiovizualului, continuă cu raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind produsele cosmetice, cu raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii protecţiei mediului, ci şi raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind dispozitivele medicale. Aceste rapoarte de mediere, în principiu, trebuiesc adoptate într-un timp scurt, urmând ca pct.5, cel în discuţie, este proiectul de Hotărâre privind modificarea în Regulamentul Camerei Deputaţilor. Deci, să intrăm în ordinea de zi pe care dumneavoastră aţi adoptat-o săptămâna trecută privind dezbaterea acestui raport. Îmi este greu să fac aprecieri şi să-mi dau seama dacă asta se întâmplă la ora 11.00 sau nu, aşa că o să discutăm numai ordinea şi nu şi ora din nou, oră care, înţeleg că a fost, la un moment dat, votată de plen.

Deci, în legătură cu ordinea această de zi, dacă sunt intervenţii. Vă rog, domnule secretar Mitrea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule preşedinte, mulţumesc.

Stimaţi colegi,

În primul rând, pentru domnul deputat Dejeu, programul de mâine este un program special, de aceea nu se poate respecta ordinea de zi. La ora 8.30 avem un Biroul permanent reunit la Senat. Deci, tot programul s-a deplasat cam cu o oră şi jumătate.

Intervenţia mea este în favoarea păstrării ordinii de zi, aşa cum a propus-o Biroul permanent. Există o cutumă veche ca rapoartele de mediere să fie introduse, imediat ce sunt gata, pe ordinea de zi. Este vorba, sigur, de o procedură care nu va dura foarte mult, de aceea, nu prea înţeleg eu opoziţia ca trei rapoarte în mediere care durează 20-30 de minute să nu intre pe ordinea de zi. Intrarea pe regulament ar putea face ca mâine să nu mai ajungem la cele trei rapoarte şi iată cum am putea să ratăm adoptarea a trei legi şi la urma urmei asta-i problema şi sarcina noastră să adoptăm legi, mai ales într-o perioadă în care Parlamentul este criticat, pe bună dreptate, că nu prea are eficienţă.

Deci, propun să păstrăm ordinea de zi aşa cum a prezentat-o Biroul permanent.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Sigur, dezbaterile pot continua, eu vă amintesc că Regulamentul prevede, fără să vă împiedic să luaţi cuvântul, domnule deputat, prevede ca din partea grupurilor să ia un singur vorbitor cuvântul în legătură cu ordinea de zi. Vă rog.

Domnul deputat Petrescu.

Domnul Virgil Petrescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Din partea Grupului parlamentar al PNŢCD, propun ca pct.5 să treacă după pct.1, anume pct.2.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Da, există această propunere. Vă mulţumesc şi eu.

Vă rog, domnul secretar Gaspar, secretarul Biroului permanent.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Atunci când Biroul permanent, astăzi, a luat în discuţie unele modificări la ordinea de zi a avut în vedere, pe de o parte, programul de activitate care urmează să-l desfăşoare mâine Camera Deputaţilor, respectiv la ora 8.30 este întâlnirea celor două Birouri permanente la Senat, ceea ce face ca programul să se decaleze.

Pe de altă parte, vă rog să observaţi, aşa cum de altfel a şi enunţat preşedintele de şedinţă şi aveţi şi dumneavoastră în faţă, ordinea de zi, cele trei proiecte de legi asupra cărora urmează să se dezbată rapoartele de mediere fac parte dintre priorităţile legislative ale Guvernului, fac parte dintre proiectele de legi care au fost prevăzute în programul de integrare şi armonizare cu legislaţia europeană. Durează exact o jumătate de oră dezbaterea lor, sunt trei-patru texte în divergenţă şi odată trecute rapoartele, legile pot să meargă la promulgare. Faptul dacă se va decala cu 15 minute sau 30 de minute dezbaterea proiectului de Hotărâre privind modificarea art.176, nu cred că poate să constituie un motiv ca să nu dezbatem mai întâi aceste proiecte de legi care sunt foarte importante.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc domnule deputat.

Domnule vicepreşedinte, din nou vreţi să luaţi cuvântul. Vă rog, dar vă propun să sistăm dezbaterile după luarea de cuvânt a domnului vicepreşedinte Lupu, pentru că până la urmă, tot prin vot, vom tranşa ordinea de zi.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Textul care a mai rămas de dezbătut din art.176 poate consuma 10-15 minute, pentru că, declarativ, toate grupurile parlamentare am susţinut nevoia de a modifica reglementarea actuală a imunităţii parlamentare. Ca spaţiu, acest text înseamnă a douăzecea parte din textele rapoartelor de mediere şi cu gândurile bune de a rezolva în timp util această chestiune, rămâne timp suficient şi pentru rapoartele de mediere dacă nu se intenţionează pe mai departe a bloca modificarea art.176 din Regulament.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc. S-au conturat două opinii; una de modificare a ordinii de zi, propusă de Biroul permanent, şi propunerea Grupului PNŢCD. Conform Regulamentului, vă voi supune întâi această modificare cerută de Grupul parlamentar al PNŢCD privind ordinea de zi, şi anume ca pct.5 să treacă şi să înlocuiască pct.2.

În legătură cu modificarea ordinii de zi, vă consult

Cine este pentru? Vă rog să număraţi! 42 de voturi pentru, insuficiente pentru a modifica ordinea de zi.

Vă supun votului dumneavoastră ordinea de zi, aşa cum a fost ea propusă de Biroul permanent pentru ziua de marţi.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi!

Deci, total 136 de voturi pentru. S-a adoptat ordinea de zi de marţi.

În continuare, în ceea ce priveşte programul de lucru, vă aduc la cunoştinţă că miercuri dimineaţă va avea loc şedinţa comună a celor două Camere. În aceste condiţii, ordinea de zi este adoptată şi trecem la conţinutul dezbaterilor noastre.

Informare cu privire la iniţiativele legislative înregistrate de Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente:

1. Proiectul de Lege privind ratificarea Acordului de cooperare economică şi tehnică dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Maroc, semnat la Bucureşti la 11 octombrie 1999, adoptat de Senat în şedinţa din 11 septembrie 2000. Au fost sesizate în fond, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, au fost sesizate pentru avize; Comisia pentru politică externă şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi;

2. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Mauritius privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti, la 20 ianuarie 2000, adoptat de Senat în şedinţa din 11 septembrie 2000. Au fost sesizate în fond, Comisia pentru politică economică şi reformă şi pentru avize, Comisia pentru politică externă, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi;

3. Proiectul de Lege pentru acceptarea unor amendamente la statutul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, adoptate la a 43-a sesiune a Conferinţei generale a acesteia la 1 octombrie 1999, adoptat de Senat în şedinţa din 11 septembrie 2000. Cu acest proiect de lege au fost sesizate în fond, Comisia pentru industrii şi servicii şi pentru avize, Comisia pentru politică externă, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi;

4. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.74 din 1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82 din 1997 privind regimul accizelor şi a altor impozite indirecte, respins de Senat în şedinţa din 12 septembrie 2000. Cu acest proiect de lege au fost sesizate, în vederea reexaminării, următoarele comisii: în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi pentru avize, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

În continuare, vă supun aprobării constituirea unor Comisii de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la proiectul de Lege privind egalitatea şanselor la accesul în învăţământul superior.

Comisia, este propunerea Biroului, să se compună din: Andronescu Ecaterina – Grupul parlamentar al PDSR, Bejinariu Petru – Grupul parlamentar al PDSR, Petrescu Virgil – Grupul parlamentar PNŢCD-Civic, Ecologist, Vida Simiti-Ioan – Grupul parlamentar PNŢCD-Civic, Ecologist, Brezniceanu Alexandru – Grupul parlamentar al PD, Asztalos Ferenc – Grupul parlamentar al UDMR şi Stanciu Anghel – Grupul parlamentar al PRM. Dacă sunt observaţii? Dacă nu, supun aprobării dumneavoastră constituirea acestei comisii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

În unanimitate, comisia a fost aprobată.

Vă supun, de asemenea, atenţiei o modificare în componenţa nominală a Comisiei pentru politică externă, şi anume, Grupul parlamentar USD-PD propune desemnarea doamnei deputat Lavinia Pavel în calitate de membru al Comisiei pentru politică externă. Dacă sunt comentarii la această propunere făcută de Partidul Democrat? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt. Cererea doamnei deputat Pavel este aprobată, pentru a face parte din Comisia pentru politică externă a Camerei Deputaţilor.

În continuare vă voi citi, conform regulamentului nota cu privire la legile depuse la Secretarul general al Camerei Deputaţilor pentru sesizarea de către deputaţi a Curţii Constituţionale.

În conformitate cu prevederile art.17, alin.2 şi 3 din Legea 47 din 92 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale s-au depus la Secretarul General al Camerei Deputaţilor în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale următoarele legi:

Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României, Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, semnat la Bucureşti, la 8 septembrie 1999.

Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind protecţia reciprocă a informaţiilor, a materialelor şi a documentelor secrete de stat, semnat la Bratislava la 3 septeambrie 1999.

Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Turcia privind înfiinţarea şi funcţionarea de centre culturale, semnat la Constanţa la 18 aprilie 1996.

Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.89 din 1999 privind regimul comercial şi introducerea unor restricţii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon.

Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29 din 1999 privind unele măsuri legate de trecerea la anul 2000 a sistemelor informatice şi a sistemelor electronice microprogramate.

Acestea sunt legile depuse la Secretarul General al Camerei în vederea sesizării de către deputaţi a Curţii Constituţionale.

Trecem în ordinea de zi de astăzi pentru a discuta proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.94 din 99 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi regresul statului în urma hotărârilor şi a convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă. Înţeleg că la art.5, comisia trebuia... Vă rog, Comisia pentru drepturile omului să poftească în banca comisiei. Iniţiatorul, vă rog în banca iniţiatorului. Şi în acelaşi timp, sunt informat că trebuia să aibă un raport suplimentar, să fie adoptat de comisie – îl întreb pe domnul preşedinte Dan Marţian, dacă acest raport suplimentar există privind pct.5. Vă rog să poftiţi pentru a explica Camerei.

Domnul Marţian Dan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aşa cum ştiţi, în prima săptămână a lucrărilor din această sesiune a fost discutat proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei 94 şi, în urma acelor dezbateri, au fost aprobate toate articolele acestui proiect de lege şi s-a pronunţat Camera asupra unor sugestii de amendare pe care le-a făcut comisia noastră şi a luat decizii în legătură cu ele. În acest context s-a decis ca în ceea ce priveşte art.5, în special alin.1 al art.5, textul respectiv să fie retrimis la comisie în vederea analizării în funcţie de unele discuţii care au avut loc atunci.

În urma acestei retrimiteri, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a analizat în cursul şedinţei de miercuri acest articol şi s-a convenit asupra unui text pentru alin.1 al acestui articol, dar pentru că discuţiile s-au prelungit mai mult şi ne-a lipsit un vot pentru a putea exprima un vot regulamentar, am fost nevoiţi atunci să amânăm acest punct, să nu-l putem finaliza şi în cursul zilei de astăzi, comisia s-a întrunit în condiţii regulamentare şi cu unanimitate de voturi a adoptat textul care a rezultat în urma discuţiilor purtate în şedinţa de miercuri. Acesta este motivul pentru care nu s-a putut difuza mai degrabă, mai repede acest raport suplimentar. Eu îl am, l-am difuzat la membrii prezidiului care conduc desfăşurarea lucrărilor şi bănuiesc că, într-un timp foarte scurt, poate fi difuzat tuturor participanţilor la lucrările de astăzi. Aşa că, vă rog, domnule preşedinte, să ne spuneţi cum procedăm; trecem la discutarea acestui punct acuma sau mai dăm puţin răgaz să fie văzut texul respectiv de către toţi colegii.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Problema este că, în momentul acesta, se distribuie în sală acest amendament la care s-a convenit în comisie, privind art.5. Eu cred că cei interesaţi au avut şi au timpul să ia cunoştinţă de această modificare, de acest amendament aprobat de comisie şi în aceste condiţii am putea depăşi pentru a finaliza eventual această lege.

Deci, în legătură cu art.5, alin.1, textul care este prezentat de către comisie ca amendament, asupra căruia s-a convenit, ne va confirma preşedintele de comisie este următorul:

Alin.1 urmează să sune în felul următor: "Desemnarea candidaţilor în numele României, pentru funcţia de judecător al Curţii se face de către Guvern la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii în urma audierii persoanelor propuse de membrii acestuia din rândul juriştilor cu mare prestanţă morală şi civică şi cu reputaţie profesională recunoscută, cu avizul conform Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a Camerei Deputaţilor şi a Comisiei juridice, de numiri, disciplină şi validări a Comisiei pentru drepturile omului ale Senatului, reunite în şedinţă comună. Convocarea Consiliului Superior al Magistraturii se face de către ministrul justiţiei care va şi prezida lucrările acestuia fără a participa însă la vot".

Dacă în legătură cu acest amendament sunt observaţii. Dacă nu, comisia... Sunt observaţii? Vă rog. Domnul deputat Dejeu. Vă rog domnule deputat.

Domnul Gavril Dejeu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Modul de redactare al acestui amendament, cu tot respectul pentru Comisia pentru minorităţi şi culte, mi se pare inoportun, mai puţin fericit. Există un principiu în politică şi administraţie, şi anume organul care răspunde pentru o decizie să aibă şi posibilitatea de a lua acea decizie în deplină cunoştinţă de cauză şi în mod independent.

În cazul nostru, potrivit textului, şi nimeni nu contestă acest lucru, responsabilitatea numirii judecătorului revine Guvernului. Prin urmare, indiferent ce se va întâmpla dincolo de Guvern, răspunderea pentru calitatea prestaţiei acestui judecător în faţa Curţii Europene va fi atribuită Guvernului României. Pentru aceasta însă, Guvernul are nevoie de o marjă de independenţă pentru desemnarea acestui judecător, iar, prin amendamentul ce se propune, legăm mâinile Guvernului. Legăm mâinile Guvernului de celelelate instituţii ale statului de celelalte puteri.

În primul rând, legăm mâinile Guvernului de propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Cu alte cuvinte, Guvernul nu va putea desemna vreun judecător pe care ar putea să-l aprecieze el decât din rândul celor pe care-i va propune Consiliul Superior al Magistraturii. Este o condiţie.

A doua condiţie: se cere avizul conform al Comisiilor juridice ale celor două Camere, ca şi al Comisiilor pentru drepturile omului ale celor două Camere.

Aceasta înseamnă că Guvernul este ţinut, pe de o parte, de puterea judecătorească şi, pe de altă parte, de puterea legislativă, fără de care, dacă este vorba de un aviz conform, nu va putea lua o decizie independentă.

Acest mod de lucru, de a face dependentă decizia unui organ – în cazul nostru a Guvernului, indiferent care este acel guvern -, de hotărârea şi poziţia altor foruri care nu sunt implicate în răspunderea problemei, pentru că nici Consiliul Superior al Magistraturii nu răspunde, potrivit textului, de calitatea omului ce urmează să fie numit, nici comisiile Parlamentului nu au această răspundere. Răspunderea este numai a Guvernului.

Ştiu că s-a promovat ideea aceasta ca în anumite acte decizionale, la diverse nivele, să existe şi avize, de pildă, să zicem, din partea Comisiilor juridice sau a altor comisii, la numirile de miniştri şi aşa mai departe, care sunt reglementate de alte acte normative.

Dar, în cazul nostru, a condiţiona numirea unui judecător la Curtea Europeană, care mi se pare un act destul de simplu şi încărcat de răspundere pe numele celui care face numirea, a condiţiona aceste numiri de astfel de aprobări, de astfel de condiţii ca fine de neprimire, pentru că fără avizul, repet, al Consiliului Superior al Magistraturii, Guvernul nu poate numi; fără avizul conform al comisiilor, Guvernul nu poate numi.

Iată pentru care motive şi, pentru ca problema să fie funcţională şi simplificată, eu vă propun eliminarea celei mai mari părţi din text şi menţinerea din textul iniţial al comisiei doar a următoarei fraze: "Desemnarea candidaţilor în numele României pentru funcţia de judecător al Curţii se face de către Guvern". Şi restul să se elimine.

Este evident, stimaţi colegi, că Guvernul, având interesul şi responsabilitatea să numească un jurist bun, va face ceea ce se propune în continuare aici. Adică, va alege cu siguranţă un jurist de mare valoare şi va avea grijă ca, prin organele sale de specialitate, să verifice competenţa şi prestanţa unui astfel de jurist. Dar nu va fi legat de mâini pentru a numi pe cineva pe care nu-l doreşte şi pe care nu-l agreează şi pentru a se crea pentru o simplă numire de judecător la Curtea Supremă o adevărată avalanşă de proceduri. Pentru că dacă, de pildă, Guvernul va spune: nu sunt de acord cu propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, va urma o altă propunere. Aici se spune cum anume Consiliul Superior al Magistraturii selectează candidatul. Dacă nu va avea avizul conform al comisiilor, celor 4 comisii parlamentare, nu va putea face numirea, şi ne putem trezi în situaţia în care Guvernul, luni de zile, să nu poată numi un judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Soluţia simplă şi clară mi se pare aceea de a lăsa Guvernului, în limitele responsabilităţii lui, competenţele de numire a acestui judecător.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Comisia, vă rog, opinii în legătură cu amendamentul propus de domnul deputat Dejeu.

Domnule preşedinte Dan Marţian, dacă aveţi opinii în legătură cu amendamentul propus?

Domnul Marţian Dan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Dumneavoastră aţi avut difuzat şi raportul iniţial al comisiei în legătură cu acest proiect de lege, şi acolo avem textul care figurează în Ordonanţa nr.94/1999.

De la iniţiator, acest text sună astfel: "Desemnarea candidaţilor în numele României pentru funcţia de judecător al Curţii se face de către Guvern, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul consultativ al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor şi al Comisiei juridice, de numiri, disciplină şi validări a Senatului".

Noi am făcut atunci nişte propuneri de amendare şi s-au trimis la comisii.

Aici sunt câteva lucruri în privinţa cărora vreau să dau câteva explicaţii, ţinând seama şi de intervenţia domnului deputat Gavril Dejeu şi de opiniile pe care domnia sa le-a exprimat.

Sigur, când am văzut acest text în Ordonanţa de urgenţă nr. 94, ne-am pus următoarea problemă: este pentru prima dată când propunerea de candidat se face de către ministrul justiţiei, se cere avizul unor comisii ale Parlamentului şi, după aceea, Guvernul decide.

Prima problemă care se pune, domnule Dejeu, este următoarea: de ce este nevoie de un punct de vedere al unor structuri ale Parlamentului?

Este nevoie de acest lucru în virtutea faptului că, la ora actuală, la Consiliul Europei, şi la Comitetul Miniştrilor, şi în ceea ce priveşte activitatea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, nu s-a codificat o procedură care să fie comună pentru toţi membrii Consiliului Europei. Dar, atunci când s-a pus problema numirii unui judecător din partea României pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci ştiţi foarte bine, sau unii dintre dumneavoastră, pentru că problema n-a fost discutată în plenul Camerei şi cu atât mai mult în plenul celor două Camere, acele propuneri au fost lăsate la o parte şi s-a cerut punctul de vedere al Parlamentului, opinia Parlamentului României. Şi s-a găsit atunci o anumită formulă de exprimare a acelei opinii.

Deci, prima chestiune care se pune este legată de faptul că există un precedent. Există o cerere din partea Consiliului Europei ca Parlamentul României să-şi exprime opinia în această desemnare. Acesta este un aspect.

Al doilea, care decurge din primul, este legat de următorul lucru. Este firesc ca numirea, desemnarea s-o facă Guvernul, iar o structură a Parlamentului să apară într-o poziţie subalternă, de a da un aviz pentru o numire pe care o face Guvernul? Este acesta un raport firesc între puterea legislativă şi puterea executivă, care plasează într-o relaţie de subalternitate puterea legislativă, sau, mai exact, nişte structuri ale acestei puteri, şi anume comisiile, care sunt menţionate fie în textul ordonanţei elaborate de către Guvern, fie în propunerile pe care le conţine raportul comisiilor?

Şi atunci, având în vedere toate aceste lucruri, noi am socotit – şi cu aceasta ajung la a treia problem㠖 că, în ceea ce priveşte candidaturile pentru funcţia de judecător – şi reamintesc, pentru colegii care nu au aceste informaţii că, potrivit practicilor existente la Consiliul Europei, se cer trei candidaturi din partea fiecărei ţări. Aceste trei candidaturi sunt discutate în Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei şi, după aceea, sunt aduse în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care decide.

Şi iată, deci, că am ajuns la o a treia problemă, care a fost ridicată în special de reprezentanţii iniţiatorului, şi anume că a cere ca aceste propuneri să fie făcute de către Consiliul Superior al Magistraturii ar reprezenta un fel de depăşire a competenţelor pe care le are Consiliul Superior al Magistraturii. Pentru că la art.133 alin.1 din Constituţie se spune ce atribuţii are Consiliul Superior al Magistraturii, şi anume, aceea de a face propuneri de numire a judecătorilor şi procurorilor care, prin această numire, devin inamovibili. Şi, întrucât nu se scrie în acel alineat despre faptul că există şi alte lucruri care ar putea fi discutate de către Consiliul Superior al Magistraturii, iniţiatorul a socotit că firesc este ca desemnarea acestor candidaţi să fie făcută de către ministrul justiţiei, şi se pronunţa această judecată, această judecată de valoare, de principiu că nu ar fi constituţional ca Consiliul Superior al Magistraturii să discute aceste candidaturi, să le facă şi chiar să le discute. Să nu facă aceste candidaturi, pentru că nu este prevăzut în acel alin.1 din art.133 din Constituţie şi, în al doilea rând, să nu le discute, pentru că alin.1 al art.133 se referă doar la magistraţi, respectiv judecători şi procurori şi n-ar mai putea, de exemplu, discuta candidaturile care ar veni din lumea învăţământului universitar juridic românesc, sau din lumea avocaturii.

Noi am socotit, după o analiză foarte atentă în cadrul comisiei, că este firesc ca Consiliul Superior al Magistraturii să aibă dreptul de a face propuneri şi de a discuta aceste candidaturi, pentru că este un organism care are o anumită structură şi reprezentativitate a lui, iar oamenii care-l compun nu sunt străini de învăţământul superior juridic românesc, nu sunt necunoscători în ceea ce priveşte lumea avocaţilor şi aşa mai departe.

De aceea, socotim că în locul unei desemnări de facutură administrativă a candidaturilor, de către ministrul justiţiei, este mult mai fireasc şi într-un spirit democratic şi de analiză responsabilă şi obiectivă şi echidistantă politic şi din alte puncte de vedere, ca aceste candidaturi să fie propuse de către Consiliul Superior al Magistraturii, discutate şi înaintate, după aceea, să ajungă la comisiile parlamentare care sunt menţionate – cele două comisii juridice, de disciplină şi imunităţi, pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale de la Cameră, şi comisiile corespondente de la Senat.

Noi socotim că din acest punct de vedere există o posibilitate de dezbatere deschisă, de evaluare a fiecărei candidaturi, a meritelor şi reputaţiei pe care le au fiecare candidat şi, în funcţie de aceasta, să se facă recomandări Guvernului în legătură cu numirea celor trei candidaturi. Comisiile nu vor merge pe o singură soluţie: am audiat atâţia, din aceştia recomandăm doar pe cutare. Iar Guvernul va putea să se pronunţe. Nu-l împiedică nimeni ca, în ceea ce priveşte ordinea de preferinţă, să-şi exprime opinia şi preferinţele sale.

Eu cred că această cale este o cale mai bună, mai firească, mai apărată de pasiunile luptei politice şi care poate duce la candidaturi care să facă cinste României. Şi acolo nu este vorba de a face cinste unei anumite părţi a spectrului politic, ci trebuie să facă cinste României.

În legătură cu candidaturile, când a fost numit domnul Bârsan, că dânsul este profesor la Universitatea din Bucureşti, la Facultatea de Drept şi dânsul îndeplineşte până acum funcţia de judecător din partea României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, mandat care probabil se încheie undeva pe la începutul anului 2001, dar cu acel prilej au reieşit unele lucruri care nu sunt de dorit, inclusiv faptul că unul dintre candidaţi care, un anumit segment din activitatea profesională a desfăşurat-o bunăoară ca procuror, nici n-a trecut în curriculum vitae acest lucru, şi acest lucru a suscitat anumite discuţii.

Mie mi se pare că propunerile pe care le facem sunt propuneri democratice, sunt propuneri de discuţii în legătură cu aceste candidaturi, sunt propuneri care pot să cearnă şi să discearnă şi să opteze pentru valori şi n-are decât, după ce Guvernul s-a pronunţat asupra celor trei candidaturi, să le înainteze la Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei, după aceea să ajungă în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei şi să se facă o desemnare care are în spate o muncă de reflecţie şi de cântărire pe plan naţional şi, după aceea, dacă totuşi lucrurile ar părea nefireşti, reprezentanţii delegaţiei României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, ar mai putea şi domniile lor să intervină. Dar cred că calea şi procedura pe care o propunem este una mai firească, cu şanse de analiză obiectivă şi nepărtinitoare, mai profundă şi, în cele din urmă, să facă cinste candidatura celui care va fi agreat să reprezinte România ca judecător în respectiva Curte Europeană a Drepturilor Omului.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă există şi alte opinii?

Vă rog, domnule Pop.

Domnul preşedinte Pop.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Leon Petru Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De data aceasta, Camera Deputaţilor este pusă într-o postură inedită, şi anume aceea de a adăuga, de a modifica Constituţia României, pentru că, prin textul art.152 şi art.153 sunt stabilite cu claritate şi indubitabil atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii care propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii. În acest caz, lucrările sunt prezidate, fără drept de apel, de ministrul justiţiei.

Deci, noi nu putem, acum, să venim şi să spunem că acest organism constituţional – Consiliul Superior al Magistraturii – are şi alte atribuţii, pentru că nu facem altceva decât să adăugăm, decât să modificăm Constituţia, lucru pe care-l consider inadmisibil şi anticonstituţional.

Pentru acest motiv, cred că trebuie modificat textul propus, în aşa fel încât să se încadreze în limite constituţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc şi eu.

Înţeleg că există o sumă de opinii care sunt încă foarte diferite şi văd că în acelaşi timp, în banca iniţiatorului nu există iniţiatorul. Greşesc?

Deci, dacă iniţiatorul este aici ca să intervină, să poftească în banca iniţiatorilor.

Dacă nu, având în vedere că sunt argumente ...

Domnul Gavril Dejeu (din bancă):

Domnule preşedinte, o precizare, vă rog.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă rog, domnule deputat Dejeu.

Domnul Gavril Dejeu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Trebuie să recunosc sincer că n-am avut cunoştinţă despre faptul că Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a dat îndrumări, sau a decis, chiar, ca numirea acestor judecători la Curtea Europeană să se facă de Parlament.

Dar dacă, cumva, aşa stau lucrurile, şi această îndrumare, sau recomandare, dacă vreţi, s-o primim, chiar dacă nu este obligatorie, este o recomandare din partea dumnealor, atunci să schimbăm puţin termenii textului şi să spunem aşa: "Desemnarea candidaţilor în numele României pentru funcţia de judecător al Curţii se face de către Parlament", şi nu "de către Guvern". Şi atunci, suntem în cadrul firesc al unor raporturi afirmate aici de domnul preşedinte Marţian, iar Parlamentul are procedurile lui specifice de numire a acestor reprezentanţi.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule preşedinte Dan Marţian, vreţi să interveniţi. Vă rog.

Domnul Marţian Dan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În primul rând, îmi cer scuze pentru că, atunci când am vorbit despre Consiliul Superior al Magistraturii am făcut trimitere la art.33, este o eroare a mea, mi-o asum. Este art.153 şi rog şi în stenogramă să se rectifice acest lucru.

Acum, în legătură cu problema ridicată de domnul Pop, este următorul comentariu pe care aş vrea să-l fac, pentru că a constituit obiect de dezbatere şi în cadrul comisiei noastre. Şi acolo s-a spus că această formulă pe care o propunem adaugă la Constituţie.

Eu ridic, în legătură cu aceasta, două aspecte.

Unu. Cred că este o deosebire între ceea ce face Consiliul Superior al Magistraturii când propune acordarea inamovibilităţii, asupra căreia competenţa revine, tot potrivit Constituţiei, Preşedintelui ţării. Şi faptul că Consiliul Superior al Magistraturii face nişte propuneri de candidat, formulează nişte candidaturi, nimic mai mult, nici mai mult, nici mai puţin. Nu cred că ar fi aici vorba de o încălcare a Constituţiei, pentru că avem şi principiul cine poate mai mult, poate şi mai puţin. Iar a formula nişte propuneri de candidaturi, nu mi se pare un lucru absolut inadmisibil şi care ar aduce, mă rog, atingere literei şi spiritului Constituţiei.

În al doilea rând, în intervenţia mea, puţin mai înainte, am insistat foarte mult asupra ideii pe care probabil n-am reuşit să o degaj cu suficientă limpezime, că acest Consiliul Superior al Magistraturii poate fi, dacă-l privim ca un organism viu, nu ca un organism de eliberare a unor avize, sau, mă rog, de manieră administrativă, birocratică şi îngustă, poate să fie un cadru în care să poată fi discutate atent, cu argumente, cu fapte, candidaturile şi să se ia o decizie care să ducă la cea mai bună reprezentare a României în această Curte Europeană a Drepturilor Omului.

Deci, din acest punct de vedere, noi considerăm că nu este vorba de un adaos şi de o fraudare a textului Constituţiei, ci este vorba de o procedură în jurul căreia există o comunicare mai largă de idei, de argumente şi considerente în legătură cu aceste candidaturi.

Sigur că ar putea fi invocate şi alte chestiuni, dar acum revin la propunerea pe care colegul nostru, domnul deputat Dejeu, a formulat-o. Sigur că s-ar putea merge şi pe linia pe care dumneavoastră o propuneţi, în sensul de a surmonta acea subalternitate pe care o conţine textul ordonanţei cu privire la avizele date de către comisiile parlamentare.

Dar, aici mai intervine un lucru pe care cred că nu-l putem scăpa din vedere foarte uşor. În legătură cu procedura de numire a candidaţilor pentru funcţia de judecător din partea unui stat la Consiliul Europei, această procedură are două segmente: are segmentul naţional, care trebuie parcurs, şi despre asta am discutat şi textul spune, şi are segmentul internaţional, în cadrul unei organizaţii multilaterale, la care sunt membre statele care fac parte din Consiliul Europei. Şi, în cele din urmă, desemnarea este făcută în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, de către o adunare consultativă. Aşa este botezată în textul Convenţiei care a fost semnată la 4 noiembrie 1950, ceea ce noi cunoaştem astăzi sub numele de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

Şi există, deci, acolo, inclusiv prin posibilitatea de participare a delegaţiei României, ca un for reprezentând expresia voinţelor exprimate în procesele electorale din diferite ţări de către alegători, capacitatea să se poată interveni.

Cântărind toate aceste aspecte, noi am ajuns la propunerea pe care v-am supus-o examinării. După părerea mea, s-ar putea, - sigur, mai sunt colegi, probabil, care vor să intervină- , s-ar putea lua o decizie încă în această şedinţă. Vom vedea care va fi şi punctul de vedere, opinia Senatului, şi se poate definitiva acest lucru.

După câte vedeţi, în ceea ce priveşte numirea judecătorului ad-hoc, care presupune o celeritate cu totul deosebită, am lăsat competenţele care revin ministrului justiţiei, pentru că el le semnează potrivit alin.2 din cuprinsul art.5, numirea judecătorului ad-hoc, la propunerea Centrului guvernamental care răspunde de aceste probleme în cadrul ministerului.

Şi cu asta, ultima problemă, foarte pe scurt.

Spuneam mai înainte că nu există o practică unitară. În ţări precum: Franţa, Italia, Polonia, altele, răspunderea pentru legătura cu Consiliul Europei şi mai ales cu Comitetul Miniştrilor, cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului, este realizată de către ministerele de externe. În alte ţări - Germania şi alte câteva -, acest lucru se face de către Ministerul Justiţiei.

Potrivit ordonanţei şi a ceea ce ni s-a propus prin această ordonanţă şi prin acest proiect de lege, s-a conferit această răspundere de a ţine legăturile respective, de a pregăti, că trebuie o întreagă procedură de pregătire a unor răspunsuri, de luare a unor măsuri, de investigare a unor situaţii deduse judecăţii Curţii Europene a Drepturilor Omului, această răspundere, spun, a fost dată în seama Ministerului Justiţiei.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule preşedinte Popescu, vă rog.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Eu nu am participat la primele minute din această discuţie, dar am foarte adânc preocupat de această chestiune când am discutat-o în alte faze. Eu vă rog respectuos să observaţi că soluţia de fond este fundamental greşită, pentru două raţiuni foarte importante. Prima:

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Numai o clipă, domnule preşedinte Popescu. Vă referiţi la care dintre soluţii...

Domnul Emil Teodor Popescu:

Da. La prima din alin.1: "Desemnarea candidaţilor se face de către Guvern, la propunerea..."

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Păi nu, la propunerea cui? Continuaţi, ca să ştim ce vorbiţi.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vorbesc de soluţia din text...

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Din textul legii. Între timp a fost amendat de o soluţie propusă de comisie, de aceea vă întreb. Vreau să ştim ce text discutăm.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Stiu, dar eu vă spun punctul meu de vedere.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

În raport cu evoluţia legii. Vă mulţumesc.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Sigur. Noi am criticat această soluţie şi chiar şi soluţiile care au fost aici discutate, sunt şi ele discutabile şi cred că noi trebuie să construim următorul raţionament.

Există o independenţă, o separaţiune a puterilor în stat, despre care toată lumea vorbeşte. Acest principiu nu este niciodată însă înţeles în adâncul său şi de multe ori oamenii nici nu-l repetă mot á mot, aşa cum este el. Potrivit acestui principiu, este vorba de "separaţiunea puterilor în stat şi controlul fiecăreia de către celelalte, prin intermediul Constituţiei". Prin urmare, pivotul în jurul căruia gravitează separaţiunea puterilor este Constituţia, toate puterile sunt egale. Prin urmare, de aceea în Constituţia noastră numirea judecătorilor interni nu se face decât de către preşedintele ţării. Şi acum urmează partea a doua a raţionamentului. Dacă preşedintele ţării este cel care numeşte judecătorii, aţi văzut că primeşte jurământul, prestează în faţa lui jurământul, tot acest ritual prevăzut de Constituţie este unanim acceptat când este vorba de judecătorii interni. Păi, atunci, cu atât mai mult când e vorba de preşedinte şi de judecător, el trebuie să fie candidatul desemnat, trebuie să fie numit de către preşedintele ţării. Nu acelaşi lucru este necesar să se întâmple când e vorba de alin.2, când e vorba de către judecătorul ad-hoc.

Prin urmare, dacă am accepta ca o numire de judecător, oricare ar fi ea, să fie efectuată de către Guvern, am greşi la nivel conceptual, precum şi prin raport cu spiritul şi litera Constituţiei noastre.

De aceea, eu vă rog respectuos ca soluţie, singura în care cred, este aceasta: "Desemnarea candidaţilor, în numele României, pentru funcţia de judecător al Curţii se face de către preşedinte la propunerea..." şi acum urmează să vedem la propunerea cui. Ministrul de justiţie poate să facă propuneri, nu am nimic împotrivă, avizul consultativ al Comisiei juridice... am împotrivă, în ce priveşte soluţia aceasta minoră, că e vorba de comisiile reunite, şi nu trebuie neapărat să avem două avize, ci trebuie să avem o singură şedinţă a celor două comisii, deci cu avizul comun al comisiilor reunite ale celor două Camere ale Parlamentului, aşa, şi numai atât.

În ceea ce priveşte pct.2, sunt de acord ca desemnarea să se facă de către preşedintele ţării, cu propunerea ministrului Justiţiei, şi cu propunerea agentului guvernamental, adică în aşa fel încât să nu evităm, să nu cădem în acest păcat, şi anume să creem o ingerinţă în principiul separaţiunii puterilor în stat.

Insist asupra faptului că numirea unui judecător, astăzi, la Curtea internaţională de la Haga, este un lucru foarte important, este o manifestare de drept public care depăşeşte interesele dreptului intern ale ţării şi deci trebuie să fie făcută de către cel ce înfăţişează ţara. Or, preşedintele înfăţişează ţara în raporturile cu statele internaţionale. De aceea, eu cred că aceasta este soluţia corectă şi v-aş ruga să fiţi de acord cu ea. Dacă altcineva are altă părere, nu am nimic împotrivă, dar să aducă argumente.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia dacă vrea să se pronunţe. Vă rog să nu angajaţi discuţii separate.

Domnilor preşedinţi, ne aflăm într-o Cameră a Parlamentului, în care vă rog să vă exprimaţi către Cameră, dacă doriţi, aveţi toată libertatea de a o face. Vă rog, comisia, dacă în legătură cu această ultimă propunere are opinie.

Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Marţian Dan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Rog ca în legătură cu propunerea pe care a făcut-o colegul nostru domnul Emil Popescu, să aveţi în considerare două lucruri. Aici nu e vorba de numire de către preşedintele României a judecătorilor la Curtea Europeană....

Domnul Emil Teodor Popescu:

E vorba de desemnarea lui, domnule profesor...

Domnul Marţian Dan:

Asta e desemnare de candidaţi, iar numirea o face Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Rog să se reţină asta chiar şi de către domnul Popescu, chiar dacă nu aprobă, ca un argument în cadrul acestei dezbateri. Este deci un lucru în privinţa căruia trebuie să avem răbdare, să cântărim toate implicantele.

A doua problemă. Există în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului o seamă de răspunderi care sunt date oarecum în numele statului respectiv, a Guvernului respectiv. Există această instituţie a agentului guvernamental care reprezintă România, etc. Din acest punct de vedere, înţelegând grija pe care o manifestă domnul Emil Popescu, aş avea rezerve în legătură cu angajarea preşedintelui României să facă numirea a 3 candidaţi şi după aceea alt for să decidă. Minimalizăm, după părerea mea, funcţia preşedintelui şi înţelegem raporturile între puterile în stat de o anumită manieră. Până la urmă cel numeşte este Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, după ce problema a fost discutată în prealabil în comitetul miniştrilor.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Da. Eu vă mulţumesc, v-aş ruga să nu intraţi în polemici de substanţă, de altfel. Strict din punct de vedere al procedurii, vă rog să-mi permiteţi, domnule preşedinte.

Aici cred că procedural acest amendament prezentat de comisie a fost un amendament care nu a fost foarte cumpănit, pentru că pot să vă spun, fără să-mi exprim o opinie, ar trebui să cobor la tribună pentru asta, dar procedural, un aviz, conform unei acţiuni a Guvernului, nu poate fi dat de o comisie parlamentară. Parlamentul în totalitatea sa controlează Guvernul şi nu comisiile. Comisiile pot da avize consultative, aşa cum dau, spre exemplu, la numirea ambasadorilor sau cu alte ocazii. Cred că acest amendament, aşa cum este propus, care naşte foarte multe discuţii, şi în lipsa iniţiatorului ar trebui returnat totuşi comisiei pentru a fi analizat şi pentru a se face toate consultările necesare, inclusiv procedurilor şi recomandărilor Consiliului Europei. Bineînţeles că dau cuvântul domnului preşedinte Popescu.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

V-am ascultat cu atenţiune şi respect întru totul opinia dumneavoastră şi merg mai departe şi spun, eu nu-mi aduc aminte dacă am fost prezent la discuţii, dar am formulat o sumedenie de ipoteze, şi anume că soluţia, chiar dacă e dată de comisie, este şi ea criticabilă, pentru că avem voie să fim mai pricepuţi miercuri decât marţi. Dar eu spun următorul lucru: că nu e o diferenţă de substanţă între ce spun eu şi ce spune domnul profesor Marţian, dar vă rog să reţineţi sintagma, "în numele României". "Desemnarea candidaţilor în numele României" se face la funcţia de, deci se face de către... Prin urmare, nu este vorba de un proces, un simplu ritual, aşa o recomandare oarecare. Consiliul Europei, de care vorbeşte domnul profesor Marţian şi care, într-adevăr, în ultimul moment îl binecuvântează şi-l numeşte în sens formal, ţine seama în mod decisiv de punctul de vedere al statului care îl propune, care îl desemnează, el este desemnat în numele unei ţări. Prin urmare, funcţia aceasta, această magistratură este mult mai importantă decât o magistratură oarecare din interiorul ţării. Dacă preşedintele Curţii Supreme este desemnat de preşedintele ţării, cu atât mai mult acest "cantindat" trebuie să fie desemnat tot de către preşedintele ţării.

Prin urmare, eu nu am nimic împotrivă, sunt de acord, dar e o chestie de formalitate, ne agăţăm de exprimări. Eu am spus că el în unge, el este cel care îşi dă, cum se zice, exprimă, are o manifestare de voinţă foarte importantă, iar pentru ca Adunarea Parlamentară să respingă propunerea unui şef de stat, sau a acestui şef de stat, ar trebui să existe nişte temeiuri foarte serioase.

Prin urmare, momentul decisiv al alegerii se produce aici, în organele interne ale ţării, sub imperiul Constituţiei noastre, nu acolo, unde el este într-adevăr numit, dar o numire formală. Eu ştiu cum e acolo, domnul profesor ştie cum e acolo. Candidatul propus, dacă nu înfăţişează nici un viciu, automat este admis. Deci acolo avem de-a face cu o procedură formală, aici avem de-a face cu o procedură de substanţă, care decide opţiunea între 2 sau 3 sau 4 candidaţi.

Prin urmare, aceasta este soluţia în care eu cred, chiar dacă noi, comisia, am putut să dăm o altă soluţie. De altfel, domnul profesor Marţian a acceptat, a şi spus că în dreptul european soluţiile sunt variabile de la stat la stat. Aşa fiind la noi, Constituţia noastră pe ea trebuie s-o respectăm şi prin urmare aşa ar trebui să fie făcută această desemnare care este, repet, decisivă.

În legătură cu cele spuse de domnul preşedinte, eu l-aş ruga pe domnul preşedinte să nu mai returnăm textul la comisie, pentru că şi aşa comisia are destule de rezolvat şi rezolvarea o putem adopta acum aici în plen.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

O putem, domnule preşedinte. Dacă mă formalizez privind activitatea noastră în litera regulamentului, iniţiatorul nefiind de faţă, eu pot să cer ca acest text în dezbatere să fie returnat. Cu toate astea, sincer dores să depăşim acest impas al articolului 5 care, iată, a mai consumat o după amiază. Aşa că dacă există vreo adăugire din partea comisiei.

Domnul Marţian Dan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu am adăugire din partea comisiei. Problema pe care am discutat-o astăzi, am discutat-o şi în comisie, poate a fost una din chestiunile cele mai îndelung discutate. În prezenţa reprezentanţilor iniţiatorului, sigur, care au prezentat argumente mergând pe linia admiterii, menţinerii soluţiei din textul ordonanţei şi ne-am prezentat şi noi punctele de vedere. Deci din punctul acesta de vedere, discuţia a fost foarte lungă, foarte laborioasă, a durat mai multe ore şi, în cele din urmă, am căzut de acord asupra acestui text. Astăzi, când a fost supus votului, a întrunit unanimitatea de voturi. Dar şi miercuri, în partea finală a şedinţei, s-au degajat convergenţele de opinii. Doar atunci nu am avut, pentru că nu aveam cvorumul întrunit, nu am avut posibilitatea să supunem votului. Deci din punctul acesta de vedere, nu ştiu ce am mai putea face noi la comisia sesizată în fond.

Sunt două probleme. 1. Mergem pe soluţia pe care o propunem noi, sau mergem pe soluţia pe care o propune domnul Popescu, şi anume să fie... sau a mai fost a doua soluţie sau o soluţie a răzbit şi în cea de-a doua intervenţie a colegului nostru domnul deputat Dejeu, şi anume numirea s-o facă Parlamentul şi, mă rog, asta este osatura soluţiei pe care dânsul a propus-o cu avizul comisiilor etc. Eu nu aş avea deci, din acest punct de vedere, ce să vă spun, decât că trebuie o dată tranşată.

Care este soluţia pe care mergem? Mergem pe soluţia iniţiatorului? Mergem pe soluţia comisiei? Mergem pe soluţia domnului Popescu? Mergem pe soluţia pe care a sugerat-o în cea de-a doua intervenţie, subliniez, domnul Dejeu? Acestea sunt problemele. Noi, comisia, ne-am pronunţat cântărind diferitele elemente, informaţii şi date concrete în legătură cu asta, pentru că o procedură de tip liniar nu există, pentru că numim aici un judecător la o instanţă jurisdicţională internaţională. Şi, atunci, trebuie să ţinem cont de dimensiunea internă a procedurii, ducând spre desemnarea candidaţilor, după care urmează procedura internaţională şi ajungerea, după dezbatere în comitetul miniştrilor, în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Acestea sunt nişte implicaţii pe care nu le întâlnim întotdeauna şi asupra cărora nu putem proiecta de manieră liniară nişte proceduri pe care le practicăm pe plan intern. Aşa că, vă rog, decideţi.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Da. Vă mulţumesc. Nu continuăm luările de cuvânt. Înţeleg că există deja optica comisiei, exprimată printr-un vot unanim astăzi, deci nu e cazul să returnăm la comisie, dar în lipsa iniţiatorului amân dezbaterea şi votarea acestui articol şi proiect de lege şi respectiv a legii de adoptare a ordonanţei. Deci rămâne pentru ordinea de zi a săptămânii viitoare.

În continuare, trecem la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.190 din 1999 privind aprobarea amendării Protocolului nr. 4 la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţii Europene şi statele membre ale acestora pe de altă parte. Iniţiator, Ministerul Industriei şi Comerţului. Nu avem iniţiator, se amână pentru săptămâna viitoare.

Proiectul de Lege privind declararea oraşului Gherla, Judeţul Cluj, municipiu. Iniţiatorul?

Vă rog iniţiatorul, domnul deputat Ciurtin, să poftească în bancă. Comisia? Preşedintele Cârstoiu? Din partea comisiei? Un membru al comisiei? Iată că, după ce nu avem iniţiator, acum nu mai avem comisie. Rog iniţiatorul să ia cuvântul în sprijinul iniţiativei dumnealui.

Domnul Costică Ciurtin:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aveţi raportul comisiei de specialitate al Camerei Deputaţilor în legătură cu declararea oraşului Gherla din jud. Cluj ca municipiu, aveţi toată documentaţia asupra acestei propuneri legislative. De aceea, eu consider că nu este bine ca să vă reţin din activitatea dumneavoastră prea mult şi întrucât dumneavoastră aţi studiat raportul, avizul Consiliului Legislativ, sper ca după aproape doi ani de zile de când acest proiect de lege a fost aprobat în Senatul României şi dumneavoastră să binevoiţi să daţi votul dumneavoastră pentru această propunere legislativă.

Eu vă mulţumesc foarte mult şi aştept cu încredere votul dumneavoastră.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Mulţumim, domnule senator. Mulţumim iniţiatorului.

Domnul preşedinte Cârstoiu, din partea comisiei.

Domnul Ion Cârstoiu:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Comisia, în luna mai, a fost sesizată cu acest proiect de lege şi a avizat favorabil acest proiect de lege care a venit de la Senat. Însă, eu vreau ca să vă fac cunoscut că tot în acea perioadă comisia a rezolvat şi a depus raportul pentru partea a IV-a de la planul de amenajare al teritoriului, care se numeşte reţeaua de localităţi. Acolo sunt stipulate toate condiţiile care trebuie îndeplinite de municipii, de comune etc. Dar, această legislativă venită la Senat şi fiind înaintea dezbaterilor părţii a IV-a, comisia a vizat-o favorabil şi vă propune să o supuneţi dezbaterii.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Da. Mulţumesc. Dacă pentru dezbateri generale e cineva care doreşte să ia cuvântul. Da.

Domnule deputat Lăpuşan, vă rog.

Domnul Alexandru Lăpuşan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Eu sunt deputat de Cluj, cunosc foarte bine oraşul Gherla, şi sper viitorul munincipiu Gherla, este un oraş vechi, este un oraş construit aproape de confluenţa Someşurilor, este un oraş cu o istorie zbuciumată, este un oraş în care mai sunt multe de făcut şi cred că acordarea titlului de municipiu o să fie de bun augur şi pentru cei care, în momentul acesta, mai au destulă reţinere la aprobarea proiectelor de modernizare a acestui oraş. Noi susţinem proiectul acesta şi sper ca să avem şi sprijinul dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Mulţumim şi noi. Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Matiş.

Domnul Eugen Matiş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Şi eu sunt un deputat din jud.Cluj şi unul dintre puţinii care are şi unul dintre birourile parlamentare în acest oraş foarte frumos, care a fost fondat ca oraş chiar acum 300 de ani, deci cred că din partea Parlamentului României ar fi un gest de onoare ca să putem sărbători această frumoasă aniversare prin adoptarea acestei legi. Fiind un centru cu tradiţii vechi culturale, viaţa spirituală se desfăşoară la cele mai înalte cote în acest oraş şi pot să vă asigur, fiind prezent la multe dintre aceste manifestări, că oamenii de acolo doresc fără nici un fel de ...

Domnul Ioan Gavra:

Apartenenţă...discriminare...

Domnul Eugen Matiş:

Nu, domnule Gavra, fără nici un fel de opţiuni contrare faţă de această decizie administrativă, indiferent de opţiunea politică, religie sau naţionalitate. Grupul nostru parlamentar susţine acest proiect de lege, l-am susţinut şi la dezbaterile din cadrul Senatului şi sperăm că va fi adoptat în şedinţa de astăzi.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Da. Vă rog, iertaţi-mă, este înscris domnul deputat Varujan Pambuccian. Urmează domnul deputat Păcuraru.

Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş dori, cu toate că nu este foarte procedural, să vorbesc în nume personal şi în numele armenilor din România, pentru că oraşul Gherla, puţină lume ştie, a fost construit acum 300 de ani de către armenii veniţi din Moldova, trecuţi prin zona Bistriţei şi aşezaţi în acest oraş care s-a numit iniţial Armenopolis.

Este un oraş care mai păstrează în centrul său unul dintre cele mai rare stiluri arhitectonice, e vorba de barocul armean, care poate ar merita o restaurare, pentru că, repet, mai există foarte puţine locuri pe pământ în care acest stil să fi rămas în continuare în picioare. Este un oraş în centrul căruia se află o imensă catedrală construită de armeni, la concurenţă cu armenii din Gheorgheni, este mai mare decât cea din Gheorgheni, cei din Gherla se pare că au fost mult mai înstăriţi.

Este un oraş care are o istorie foarte interesantă în special în zona istoriei mici, istoria comercială, pentru că a fost unul dintre centrele comercialed puternice ale Transilvaniei. Nu întâmplător până şi terenul pe care a fost realizată închisoarea din Gherla a fost bine gândit ca gest comercial de către conducerea armeană, de pe vremea aceea, locală a oraşului.

Este un oraş în care o tradiţie de bună gospodărire a oraşului şi de bună structurare a oraşului a dăinuit până în ziua de azi, cu oameni deosebiţi, în care multitudinea de etnii, care formează la ora actuală populaţia oraşului, reuşeşte să trăiască în bună pace şi sper într-o prosperitate din ce în ce mai accentuată.

Îi doresc din toată inima ca, după ce această lege va fi adoptată, să fie mai prosper şi să ducă mai departe bunul renume al unui oraş în care armeni au rămas foarte puţini, dar care e bine din când în când să ne amintim că a fost construit de ei.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Şi noi vă mulţumim.

Domnule deputat Păcurariu, vă rog.

Domnul Iuliu Păcurariu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt deputat de Cluj, evident susţin ca acest oraş să devină municipiu, pentru mai multe motive. Instituţiile sale sunt performante, Gherla a reuşit să facă două asocieri cu oraşe din Uniunea Europeană, are o infrastructură care îi permite să-l ridicăm la nivelul de municipiu. Pe de altă parte, prin natura căilor de comunicaţii este, dacă vreţi, un centru legat de 10 comune limitrofe. Nu lipsit de importanţă este faptul că, din punct de vedere economic, este oraşul care stă cel mai bine. În judeţul Cluj, toate întreprinderile care au funcţionat în 90 funcţionează şi acum şi cu şomajul cel mai scăzut. Consider că declararea ca municipiu va duce mai departe şi va dezvolta aceste performanţe, pe care oraşul le are în momentul de faţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Da.

Domnule deputat Gavra, vă rog.

Domnul Ioan Gavra:

Da. Sper să fiu ultimul care iau cuvântul.

Domnilor colegi,

Această iniţiativă este depusă pentru a doua oară la nivelul Camerei Deputaţilor, şi este bine să specificăm acest lucru, şi-mi pare bine că domnul preşedionte Cârstoiu, în numele comisiei pe care o reprezintă aici, de data aceasta a fost de acord. Deci, în urmă cu 4 ani de zile exista. La începerea actualului mandat al Camerei Deputaţilor, Grupul parlamentar al PUNR a depus o asemenea iniţiativă pentru două localităţi, oraşe din judeţul Cluj: Câmpia Turzii, care a devenit municipiu, cu acordul Camerei Deputaţilor, după care şi Senatul şi-a dat acordul, şi sigur, era vorba de oraşul Gherla. Comisia, atunci, a respins propunerea grupului parlamentar al PUNR pe considerente mai mult tehnice, de documentare şi mai ales de criterii efective de încadrare la acest statut de municipiu.

Sigur că noi fiind primii care am iniţiat acest proiect de lege, nu putem decât să fim de acord. Vorbesc de Grupul parlamentar P.U.N.R., eu, ca deputat de Cluj, bineînţeles că susţin această propunere.

Din păcate, însă vreau să vă spun că ea trădează la ora actuală o mentalitate electorală. Deci, odată a fost respinsă la comisie propunerea noastră, a grupului parlamentar; s-a venit pe varianta Senatului, domnul senator Ciurtin, fiind senator de Cluj, a propus dânsul la Senat. Dânşii au fost mai receptivi, vorbesc de colegii de la Senat, şi, sigur, a venit la Camera Deputaţilor şi cred că acuma veţi fi de acord.

Păcat că putea deveni municipiu în urmă cu doi ani de zile, aşa cum a devenit municipiu şi oraşul Câmpia Turzii din judeţul Cluj.

Spun că este o tentă electorală întrucât acest subiect a fost folosit la campania electorală de către actualul primar al oraşului Gherla; în mod fals şi mincinos a declarat oraşul Gherla municipiu prin contribuţia domniei sale, ceea ce vă daţi seama a depăşit orice imaginaţie a unui candidat în campania electorală.

Iată că de-abia astăzi, după ce s-au încheiat de câteva luni de zile alegerile locale, este în discuţie la Camera Deputaţilor. Dar eu, care am propus, eu sunt autorul, la Camera Deputaţilor şi domnul deputat Miclăuş, amândoi deputaţi din circumscripţia Cluj, sigur că susţinem şi mă bucur că această comisie a Camerei Deputaţilor şi-a revenit sau a revenit la sentimente mai bune în legătură cu această propunere legislativă.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Da. Vă mulţumim, domnule deputat.

Dacă la dezbateri generale nu mai există alte opinii, trecem pe text.

Titlul. Dacă sunt puncte de vedere. Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Cu o abţinere, titlul a fost adoptat.

Art.1. Dacă sunt opinii. Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Text adoptat.

Art.2. Dacă sunt alte opinii. Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu.

Abţineri? Nu.

Text adoptat.

Rog secretarii de şedinţă să constate dacă avem cvorum pentru că legea este organică. Nu avem. În aceste condiţii, votul final mâine, la ora 11,00.

Mergem mai departe cu proiectul de Lege privind declararea oraşului Târgu-Secuiesc, judeţul Covasna, mulţumind iniţiatorului pentru primul proiect de lege, domnul senator Ciurtin.

Iniţiatorul la proiectul de Lege privind declararea oraşului Târgu-Secuiesc, judeţul Covasna, municipiu. Iniţiatorul, dacă este în sală. Deci, dacă nu este domnul Puşcaş Szoltan, atunci oricare, Márton Árpád, Támáş Sándor, Marko Belo, Birtalan Ákos. Nu sunt. În lipsa iniţiatorilor, se amână dezbaterea.

Trecem mai departe la proiectul de Lege privind declararea oraşului Motru, judeţul Gorj, municipiu.

Iniţiator, domnul senator Vasile Văcaru, vă rog poftiţi în banca iniţiatorilor, dar dacă tot sunteţi la tribună, vă rugăm să ne faceţi foarte scurt prezentarea proiectului.

Vă rog.

Domnul Vasile Văcaru:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Sunt absolut convins că dumneavoastră aţi primit materialele, le-aţi studiat, ştiţi ceea ce înseamnă şi ce semnifică oraşul Motru. Nu mai vin cu nici un fel de elemente suplimentare. E de precizat că are absolut toate avizele şi că această lege a fost trecută prin Senat.

Prin urmare, fac apel la îngăduinţa dumneavoastră pentru a vota această lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi noi vă mulţumim pentru expunerea dumneavoastră concisă. Vă rugăm să poftiţi în banca iniţiatorului.

Comisia. Vă rog. Sigur, tot atât de concis.

Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Ion Cîrstoiu:

Domnule preşedinte,

În urma examinării proiectului de Lege privind declararea oraşului Motru, judeţul Gorj, ca municipiu, în şedinţa din 11 mai, comisia a hotărât să fie supus plenului Camerei Deputaţilor în vederea dezbaterii.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumim şi noi pentru concizie.

Vă rog, în continuare, dacă sunt comentarii la dezbateri generale din partea grupurilor parlamentare.

Dacă nu sunt, trecem pe text.

Titlul. Dacă sunt opinii. Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Titlul a fost adoptat.

Art.1. Dacă sunt alte comentarii. Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Text adoptat.

Art.2. Dacă sunt alte comentarii. Nu sunt.

Atunci vă consult cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Text adoptat.

Având în vedere că este vorba de un vot cu caracter organic, se transferă pentru mâine, la ora 11.

Mulţumim iniţiatorului.

În continuare, proiectul de Lege privind declararea oraşului Orşova, judeţul Mehedinţi, municipiu.

Iniţiatorul. Vă rog să poftiţi direct să ne faceţi prezentarea foarte pe scurt.

Domnul Alexandru Ioan Morţun:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am să încerc să fiu la fel de scurt ca cei care m-au precedat. Mapele dumneavoastră sunt elocvente.

Aş vrea să spun însă două lucruri care deosebesc puţin Orşova de celelalte declarate municipii, mâine, probabil.

În primul rând, un fapt extrem de important, este un oraş frumos, dar este un oraş pentru care dobândirea titlului de municipiu va face o reparaţie morală cetăţenilor săi care, prin sacrificiul lor, al familiilor lor, al caselor, al avutului lor, au contribuit la electrificarea economiei naţionale.

Doamnelor şi domnilor,

Vreau să mulţumesc public deputaţilor şi senatorilor de Mehedinţi care m-au susţinut în ceea ce întreprind, şi am încredere în votul dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Mulţumim şi noi.

Comisia.

Domnul Ion Cîrstoiu:

Domnule preşedinte,

Comisia a hotărât ca acest proiect de lege să fie supus spre dezbatere plenului Camerei Deputaţilor, în forma prezentată de Senat.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Da. Mulţumim şi noi.

Dacă sunt opinii, la dezbateri generale, care să exprime punctul de vedere al grupurilor parlamentare.

Vă rog, domnule deputat... În numele...

Domnul Romulus Raicu:

În numele Grupului parlamentar P.U.N.R., deputatul Romulus Raicu.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă cer scuze.

Domnul Romulus Raicu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În calitate de deputaţi de Mehedinţi, susţin iniţiativa legislativă prezentată de domnul senator Morţun în privinţa declarării oraşului Orşova, ca municipiu.

Oraşul Orşova este o aşezare cu străvechi rădăcini istorice. Menţionez faptul că statutul de municipiu, oraşul Orşova l-a mai avut cândva. El a avut o perioadă de prosperitate în timpul stăpânirii romane şi a fost un nod comercial important în această zonă a ţării.

Pentru aceste considerente, sigur, întrunind criteriile pe care le cunoaştem cu toţii, şi făcând şi o reparaţie morală, cum spunea colegul meu, domnul senator Morţun, pentru cei care au fost nevoiţi să renunţe la casele lor şi să-şi facă o altă casă, într-o nouă aşezare.

Noi sperăm ca prin dobândirea statutului de municipiu, oraşul Orşova să se dezvolte mai mult şi să devină, într-adevăr, o perlă pentru turismul românesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumim.

Vă rog. Domnul deputat Barbaresso. Imediat după aceea, domnul deputat Tudor.

Domnul Emanoil-Dan Barbaresso:

În numele Grupului parlamentar P.N.Ţ.C.D.-Civic-Ecologist, şi ca deputat de Mehedinţi, sunt de acord cu iniţiativa legislativă a domnului senator Alexandru Morţun, specificând că oraşul Orşova este poate cel mai urbanizat oraş din România, în care apa, canalul şi pavajul străzilor, aceste toate trei elemente sunt rezolvate în proporţie de 100%. Mai ales că oraşul Orşova, veche aşezare românească, a fost strămutat din locul natural într-un loc artificial şi consider că este logic să se facă această reparaţie morală acestor locuitori care, nu numai că au fost deposedaţi de case, dar au fost deposedaţi de cele mai bune pământuri, pământuri de categoria I şi acum nu au decât pietrele din spatele caselor.

Consider că oraşul Orşova va putea deveni o perlă a Dunării, că de fapt toată porţiunea Dunării, de la Orşova până la Moldova-Nouă, aşa-numita Clisură a Dunării, prezintă un potenţial turistic de o valoare inestimabilă. Numai să se vrea să fie, într-adevăr, valorificată.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă rog. Dar vă rog să fiţi extraordinar de scurt în expunere pentru că există încă un proiect de lege şi timpul ne expiră şi nu am vrea să fim socotiţi...

Domnul Marcu Tudor:

Scurt. N-aş fi luat cuvântul dacă nu se întruneau două condiţii: una, tehnic-legislativă, care permite acestui oraş să ajungă municipiu, şi a doua de ordin sentimental. La aceasta aş vrea să fac o mică paranteză: toţi cei care au vorbit despre oraş au spus de un fel de răutate, cumva, de răul ce s-a făcut, că s-a mutat, mă repet ca începătorii în limba română, s-a mutat oraşul din locul în care era într-un alt loc.

Acolo s-a făcut un lucru foarte bun. Oamenii au fost necăjiţi într-un fel că au avut pământurile mutate în alt loc. Dar locul în care au primit case şi modul în care s-au construit casele precum şi bunul câştigat, că s-a făcut acolo ce s-a făcut pe Dunăre, au fost lucruri deosebite.

Noi nu trebuie să privim ca un fapt rău acest lucru. Însă e adevărat, şi termin paranteza, că din punct de vedere sentimental, acest oraş este acum într-adevăr unul dintre cele mai frumoase oraşe de pe Dunăre şi din ţara noastră. Cine nu l-a vizitat îi fac invitaţia să meargă să-l viziteze pentru că el este într-adevăr un oraş turistic foarte frumos, un oraş aproape occidental, în care vin foarte mulţi oameni şi din alte părţi nu numai din estul Europei.

Ca atare, din ambele puncte de vedere, legislativ-tehnic, întrunind toate condiţiile, cât şi sentimental, pentru care pledez în mod deosebit, atât eu cât şi oamenii pe care-i reprezint aici, sunt de acord întru totul cu propunerea legislativă a domnului doctor Morţun şi i-aş face recomandarea să nu mai capaciteze în jurul dânsului medici care să dea impresia că sunt într-o tagmă şi se susţin unii pe alţii într-o propunere legislativă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi noi vă mulţumim.

Domnul deputat Nicolicea. Vă rog, foarte scurt dacă se poate, ca să putem trece şi la celălalt proiect de lege.

Domnul Eugen Nicolicea:

Felicit pe domnul senator liberal Alexandru Morţun pentru iniţiativa sa şi declar că Grupul P.D.S.R. va susţine acest proiect de lege.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Mulţumim şi noi.

În aceste condiţii, trecem la dezbaterea textului.

La titlu, dacă sunt observaţii. Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Votat.

Art.1. Dacă sunt observaţii. Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Votat.

Este o lege cu caracter organic şi, deci, votul se mută pentru mâine la ora 11,00.

Şi, în final, proiectul de Lege privind declararea municipiu a oraşului Codlea, judeţul Braşov.

Iniţiatorul. Vă rog, direct, domnule senator.

Domnul Sergiu Chiriacescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu voi insista pentru că dumneavoastră aveţi informaţiile toate în documentarul care însoţeşte propunerea legislativă. Vreau doar să fac o mărturisire care, probabil, se potriveşte tuturor propunerilor făcute astăzi, aici, că această propunere nu a fost făcută ca urmare a vreunei obligaţii sau a unei curtuoazii, ci acest oraş îndeplineşte standardele pentru a fi ridicat la rang de municipiu.

Convins fiind că voi fi ajutat de înţelegerea şi bunăvoinţa dumneavoastră, îmi permit să vă mulţumesc de pe acum.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumim, domnule senator.

Vă rog să poftiţi în banca din stânga dumneavoastră, în banca iniţiatorului.

Domnul preşedinte al comisiei, Ion Cîrstoiu.

Vă rog.

Domnul Ion Cîrstoiu:

În urma examinării de către comisie, proiectul de lege a fost analizat şi s-a hotărât a fi supus plenului Camerei Deputaţilor în vederea dezbaterii sub forma prezentată de Senat.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Am înţeles. Vă mulţumim, domnule preşedinte.

Are aviz pozitiv.

Dacă în legătură cu acest proiect de lege, sunt intervenţii la dezbateri generale.

Dacă nu, trecem direct la text. Şi anume, la titlu. Dacă sunt observaţii. Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Votat.

Art.1. Dacă sunt intervenţii. Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Art.2. Dacă sunt intervenţii. Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Votat.

Şi acest vot final este transferat pentru mâine la ora 11,00.

Revenim la iniţiatorii de la proiectul privind declararea oraşului Târgu-Secuiesc municipiu.

Dacă a apărut cineva dintre iniţiatori. Nu. Din păcate, trebuie să-l amînăm.

Cu aceasta, inchidem lucrările noastre în plen. Continuăm cu răspunsuri la interpelări.

Vă mulţumesc.

În continuare, la capitolul răspunsuri la interpelări, există interpelarea doamnei deputat Ileana Filipescu privind Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale. Se solicită amânarea răspunsului de către ministrul muncii.

Interpelarea domnului Baban Ştefan adresată aceluiaşi minister, aceluiaşi ministru, în ceea ce priveşte măsurile reale pe care le are în vedere Guvernul pentru a onora promisiunile referitoare la majorările salariilor, pensiilor, alocaţiilor de stat pentru copii, se solicită amânarea răspunsului.

Doamna Ileana Filipescu a propus interpelarea referitoare la recorelarea pensiilor.

De asemenea, şi la interpelarea domnului Baban Ştefan se solicită amânarea.

Domnul deputat Petru Bejinariu interpelează Ministerul de Externe referitor la Tratatul de parteneriat privilegiat şi de cooperare între România şi Republica Moldova. Şi ministerul respectiv solicită amânarea răspunsului.

Domnul Petre Naidin interpelează Fondul Proprietăţii de Stat referitor la procedura de lichidare judiciară în cazul SIDERCA SA Călăraşi. Se solicită de către F.P.S. amânarea răspunsului.

Tot F.P.S. este interpelat de domnul Anghel Stanciu, referitor la consecinţele privatizării S.C. Tepro Iaşi. Se solicită, de asemenea, în cadrul regulmentului, amânarea răspunsului.

Şi domnul deputat Lazăr Lădariu interpelează Ministerul de Interne referitor la înscrisurile de pe pereţii şoselei Gheorghieni-Lacul Roşu, atacuri făţişe la adresa statului naţional unitar. Se solicită amânarea răspunsului.

În continuare, la interpelarea doamnei Daniela Popa referitor la starea gravă a învăţământului românesc, adresată Ministerului Educaţiei Naţionale. Dacă este aici domnul Joseph Kötö, secretar de stat.

Vă rog să dezvoltaţi interpelarea.

Doamna Daniela Popa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prin prezenta interpelare, vă atenţionăm asupra situaţiei dramatice în care se află învăţământul românesc, situaţie generată de superficialitatea pe care Ministerul Educaţiei Naţionale o dovedeşte şi cu privire la politica de preţuri a manualelor şcolare.

În acest an şcolar, pe lângă faptul că se constată lipsa multor manuale şcolare din librării, cheltuielile pe care părinţii elevilor noştri trebuie să le suporte doar pentru cumpărarea manualelor şcolare se ridică la un nivel uriaş.

Ştie Ministerul Educaţiei Naţionale că valoarea totală a manualelor necesare unui elev de liceu este de minim 900.000 de lei? 900.000 de lei reprezintă mai mult decât o pensie în România. 900.000 de lei reprezintă mai mult de jumătate din valoarea salariului mediu pe economie. 900.000 de lei reprezintă de cele mai multe ori mai mult de jumătate din veniturile lunare ale unei familii din România de astăzi, familie ce trebuie să facă faţă plăţii datoriilor către stat, cheltuielilor pentru hrană şi îmbrăcăminte.

Toate acestea se petrec în condiţiile în care majoritatea familiilor trebuie să asigure mijloacele de studiu pentru mai mult de un copil.

Consider că ministerul are datoria de a efectua un control minim asupra preţurilor manualelor şcolare practicate pe piaţă.

Am susţinut şi susţin promovarea manualelor alternative ca măsură de înnoire a sistemului educaţional românesc. Responsabilitatea ne obligă să ştim pe ce criterii se fac opţiunile pentru un tip de manual sau altul.

Consider că este normal ca în aceste opţiuni să prevaleze calitatea conţinutului manualului şi nu interesele personale orientate spre favorizarea creşterii cifrei de afaceri a unei anumite edituri sau anumitor persoane.

Iată de ce, domnule ministru, vă cerem imperios să interveniţi pentru înlăturarea acestor anomalii. Înţelegem să facem reformă în învăţământ. Suntem pentru manualele alternative dacă acestea sunt concepute pe criteriile unei metodologii de predare şi învăţare moderne, dar nu putem tolera o politică reformistă care generează victime. Iar aceste victime sunt chiar elevii, copiii noştri, care nu-şi pot cumpăra manualele şcolare.

Nu cred că este posibil să existe o societate democratică, modernă, cu indivizi neinstruiţi. Dacă democraţia înseamnă egalitatea şanselor, atunci să oferim şanse egale de acces la educaţie. Or, stimate domnule ministru, şanse egale înseamnă, oriunde în lume, cu excepţia României poate, în care sunteţi dumneavoastră ministru al educaţiei naţionale, posibilitatea fiecărui elev de a avea măcar manualele de care are nevoie.

De aceea, vă solicit, domnule ministru, să treceţi la măsuri urgente şi cât mai ferme pentru un control minimal asupra preţurilor manualelor şcolare. Nu suntem de acord şi nu putem tolera o politică ce nu va determina altceva decât creşterea ratei analfabetismului în România. Aşteptăm din partea dumneavoastră primele decizii în acest sens.

Deci, acesta este conţinutul interpelării mele şi dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte de şedinţă, din partea secretarului de stat care este prezent astăzi, aici, accept numai răspunsul scris pe care l-am solicitat. Răspunsul oral trebuie să-l dea cel căruia i-am adresat interpelarea şi anume, domnul ministru Andrei Marga.

Patru ani de zile domnii miniştri s-au obişnuit să nu mai dea pe la Parlament când sunt chemaţi. Ei uită că ocupă fotoliile ministeriale şi datorită voturilor noastre din Parlament.

Ca urmare, ei au datoria să vină aici în Parlament atunci când sunt chemaţi la întrebări şi interpelări adresate Guvernului.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc.

Sunt în deplin acord cu dumneavoastră şi sunt de acord să primiţi răspunsul scris, urmând ca răspunsul să-l prezinte domnul ministru. Pot să adaug că, în principiu, într-o reformă parlamentară, obligativitatea miniştrilor de a veni în faţa parlamentarilor trebuie să aibă şi o formă de sancţiune, adaug eu la ce aţi spus dumneavoastră, şi nu numai atât pentru că, în ultimă instanţă, miniştrii nu sunt şi din cauza Parlamentului, ci numai din cauza Parlamentului.

Deci, domnule secretar de stat vă rog să prezentaţi numai răspunsul scris, urmând ca domnul ministru să vină să dea răspunsul oral.

Vă mulţumesc.

În continuare, dezvoltă interpelarea domnul Tarna către Ministerul Educaţiei şi Învăţământului. Numai o secundă, poate domnul Tarna nu are aceleaşi pretenţii. Nu.

Domnul Tarna, referitor la stadiul încadrării cu personal didactic în învăţământul preuniversitar.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Tarna:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea se adresează domnului Andrei Marga, ministrul educaţiei naţionale.

Legislaţia în vigoare consfinţeşte faptul că în România învăţământul constituie prioritate naţională, având ca finalitate formarea personalităţii umane prin însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice a valorilor culturii naţionale şi universale.

Statul promovează principiile învăţământului democratic şi garantează dreptul la educaţie diferenţiată, pe baza pluralismului educaţional în beneficiul individului şi al întregii societăţi.

Pentru realizarea acestor obiective şi derularea reformei este nevoie de cadre didactice bine pregătite, cu calificare superioară. Din păcate, învăţământul românesc este deficitar la acest capitol. În judeţul Ialomiţa, de exemplu, este o mare criză de profesori calificaţi la limbile străine.

Aşadar, vă rog să prezentaţi, domnule ministru, succint, situaţia încadrării cu personal didactic în învăţământul preuniversitar pe ţară, numărul cadrelor necalificate pe judeţe şi specialităţi, şi în sfârşit, politica Guvernului în vederea soluţionării deficitului de cadre în învăţământul preuniversitar.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat.

Înţeleg că primiţi răspunsul oral din partea domnului secretar de stat.

Vă rog, domnule secretar de stat, poftiţi pentru răspuns.

Domnul Jozef Kötö:

Onorată asistenţă,

Mulţumesc, domnule deputat, pentru că primiţi şi răspunsul meu.

Referitor la întrebările dumneavoastră, vă putem comunica următoarele.

Prima întrebare se referea la situaţia încadrării cu personal didactic în învăţământul preuniversitar. Aici, aş dori să remarc în primul rând că numărul de suplinitori necalificaţi în învăţământul preuniversitar reprezintă aproximativ 18% din totalul personalului didactic. Se observă că procentul este mai mare în judeţele cu o reţea şcolară preponderent rurală: Bacău, Botoşani, Vaslui, Iaşi, Galaţi, Călăraşi, Neamţ şi Suceava.

Menţionăm că în categoria personalului didactic necalificat sunt incluşi toţi cei care nu sunt profesori sau învăţători, conform postului ocupat. Astfel, acest personal este format din absolvenţi ai altor facultăţi decât profilul postului, studenţi în curs de obţinere a licenţei, iar al treilea rând, absolvenţi ai învăţământului postliceal sau liceal care îndeplinesc condiţiile art.16 alin. 6 din Legea nr.128 din 1997 privind statutul personalului didactic.

În al patrulea punct de vedere, în această situaţie aş putea să remarc evoluţia încadrării cu personal didactic calificat în ultimii ani, între 1995 şi 2000, atestă creşterea numărului de cadre didactice calificate la toate nivelurile de învăţământ.

Se observă deficitul mai mare de cadre calificate la învăţători, educatoare, disciplinele limbi străine, limba română, arte, educaţie religioasă, educaţie moral-civică şi educaţie tehnologică.

Se pot identifica următoarele cauze: numărul de absolvenţi ai facultăţilor şi institutelor este încă inferior necesarului de specialişti; incompatibilitatea specializărilor suplinitorilor licenţiaţi cu disciplina predată, plecarea absolvenţilor din învăţământul pedagogic, licee pedagogice ca studenţi în învăţământul superior; orientarea absolvenţilor de facultăţi spre alte domenii şi este o motivaţie foarte serioasă care ne dă de gândit, refuzul multor absolvenţi de a se orienta spre mediul rural.

Deci, cam acestea ar fi datele, în mod succint, cum aţi solicitat dumneavoastră, despre situaţia încadrării cu personal didactic în învăţământul preuniversitar.

În ceea ce priveşte a doua parte a întrebării, a interpelării: politica Guvernului, în vederea soluţionării deficitului de cadre în învăţământul preuniversitar.

În această ordine de idei aş putea să remarc următoarele: plecând de la cauzele identificate, Ministerul Educaţiei Naţionale, în cadrul reformei cuprinzătoare învăţământului preuniversitar, a pus în aplicare măsuri pentru soluţionarea deficitului de cadre calificate în învăţământul preuniversitar, schimbând politica formării educatoarelor, învăţătorilor şi profesorilor de gimnaziu.

Măsurile esenţiale au fost următoarele: a) crearea reţelei naţionale a colegiilor universitare de institutori, care a făcut ca în 1998 şi 2000 să se constituie astfel de colegii, pe lângă colegiile din universităţile de la Năsăud, Tulcea, Satu Mare, Câmpulung, Sighetul Marmaţiei, Odorheiul Secuiesc, Târgul Secuiesc, Botoşani, Focşani, Buzău etc. Pentru prima oară s-a creat în România o reţea naţională de colegii universitare ce pregătesc institutori; b) extinderea efectivului de studenţi în învăţământul superior de stat, de exemplu, 318.414 studenţi în anul 2000, faţă de 250.386 studenţi în 1996; c) crearea reţelei naţionale a învăţământului superior la distanţă, facilităţi pentru cei ce studiază în colegii universitare şi locuiesc la sate; promovarea Ordonanţelor de urgenţă nr. 8 din 2000 şi nr. 24 din 2000, care au condus la creşteri salariale cu 66% în aprilie 2000, faţă de septembrie 1999, şi cu 78% în septembrie 2000, faţă de septembrie 1999, pentru personalul didactic.

Considerând, în special, deficitul personalului didactic calificat în mediul rural, Ministerul Educaţiei Naţionale a urmărit obiective specifice în reforma şcolii la sate, lansând programul de relansare a învăţământului în mediul rural, şcoală în fiecare comunitate conform solicitărilor autorităţilor locale, era unul dintre scopurile noastre primordiale; b) stabilizarea personalului didactic, extinderea grădiniţelor în mediul rural, constituirea de unităţi şcolare mai mari, prin integrarea învăţământului primar şi gimnazial.

În continuare aş putea, cu permisiunea dumneavoastră, să mai amintesc creşterea efectivului de specialişti dispuşi să lucreze la sate, activarea preocupării comunităţii locale pentru şcoală.

Este un lucru foarte, foarte important că am încercat să creăm - şi am reuşit - centre de informare a personalului didactic din mediul rural, echipate modern.

Astfel, pe lângă măsurile generale de soluţionare a deficitului de cadre calificate în învăţământul preuniversitar au fost întreprinse măsuri specifice pentru sistemul din învăţământul rural, ca: efortul de stabilizare a cadrelor didactice de la sate, prin acordarea sporului de mediul rural. În 1998 s-a aplicat pentru prima oară sporul de rural, în baza Hotărârii Guvernului nr. 769 din 1998, care a însemnat un spor salarial pentru cadre didactice, de la 5 până la 80%, în funcţie de proximitatea faţă de centrele urbane.

Este o măsură importantă, după părerea noastră, iniţierea reţelei de transport şcolar la sate, conform Ordinului ministrului educaţiei nr. 3592 din 22.04.1998 şi Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4314 tot din anul 1998.

Sunt foarte importante şi aş sublinia, iniţierea, conceperea şi punerea în aplicare a programului de relansare a învăţământului rural, descris prin microproiectul celor cinci centre rurale de informare a cadrelor didactice din Teleorman, Călăraşi, Hunedoara, Vaslui, Bistriţa Năsăud, şi continuat prin constituirea altor patru centre rurale, în cooperare cu ambasada Franţei: Alba, Botoşani, Maramureş, Sibiu, prin proiectul-pilot de dotare cu material didactic, tehnică modernă şi de calcul şi mobilier şcolar a şcolilor rurale din 7 judeţe: Botoşani, Buzău, Constanţa, Harghita, Maramureş, Olt şi Sibiu.

Constrângerile la care este supusă reforma cuprinzătoare a învăţământului sunt aceleaşi, în componenţa asigurării cu personal calificat a învăţământului preuniversitar. Aceste constrângeri ţin de factori din afara învăţământului, care sunt de natură economică, socială şi de mentalitate.

Eu vă mulţumesc pentru atenţie. Cam atât am avut de spus în legătură cu interpelarea dumneavoastră, iar răspunsul nostru, în anexă, cu un grafic punctual, o să îl depun şi la secretariatul Parlamentului.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi noi vă mulţumim, domnule secretar de stat.

Domnul deputat Tarna. Dacă vă declaraţi mulţumit, atunci nu interveniţi, dacă vreţi să completaţi, vă rog, intervenţia dumneavoastră.

Domnul Gheorghe Tarna:

Sinteza este cuprinzătoare. I-aş sugera domnului ministru secretar de stat, aşa cum îi sugeram altădată domnului ministru Marga, să încerce să sporească numărul de locuri, mai ales pentru limbi străine, să încerce, de asemenea, să stimuleze concret cadrele tinere în învăţământul preuniversitar, să le creeze condiţii decente pentru a-şi desfăşura activitatea şi nu în ultimul rând să nu se mai dea dovadă de exigenţă exagerată la definitivarea învăţământului.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Da. Şi noi vă mulţumim.

În legătură cu interpelarea domnului Lazăr Lădariu, care întreabă cine a autorizat distribuţia manualului "Limba şi literatura română" destinat claselor cu predare în limba maghiară pentru clasele a V-a, autori Mihaela Suciu şi Ecaterina Dionisie.

Da, domnule Lădariu, vă rog să dezvoltaţi interpelarea.

Domnul Lazăr Lădariu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea este adresată domnului Andrei Marga, ministrul educaţiei naţionale.

Din păcate, românii asistă la o nouă sfidare, cu mână şi inconştienţă românească, pe banii statului român.

Introdus pe uşa din dos, fără înştiinţarea oficială a inspectoratului şcolar, deşi nu figurează în catalogul manualelor recomandate, prin anularea notelor de comandă ale şcolilor din judeţul Mureş, directorilor le sunt impuse 2.000 de exemplare din manualul alternativ de limba şi literatura română pentru clasa a V-a, destinat claselor cu predare în limba maghiară, avându-i autori pe Mihaela Suciu şi Ecaterina Dionisie.

Considerat unic valabil, manualul are pe copertă tradus titlul şi subtitlul, iar în final este anexat şi un dicţionar român-maghiar.

Cu paşi mărunţi, inducând ideea că limba statului poate fi predată în şcoli elevilor români de etnie maghiară şi învăţată ca oricare altă limbă străină, se creează noi premise subtile ale separatismului şcolar, sfidându-se, astfel, art. 13 din Constituţia României.

Domnule ministru,

Profesorii mureşeni, Inspectoratul şcolar judeţean ar dori să afle cine a autorizat distribuţia manualului amintit şi cine îl impune pe piaţa enclavei, va fi el retras, va fi muşamalizată afacerea cu conotaţii politice, şi mai ales economice, a se citi comisioanele, dacă avem interesele care se ascund în spatele acestui caz.

O precizare se impune: doresc acum răspunsul scris din partea domnului secretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale, cel oral rog să-l dea, aşa cum prevede legea căreia trebuie să i se supună, domnul ministru al educaţiei naţionale, Andrei Marga.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

De acord cu acest punct de vedere, cum am fost de acord cu punctul de vedere, de altfel identic, exprimat de doamna Daniela Popa.

Vă rog, domnule secretar de stat, să înmânaţi răspunsul scris, dacă îl aveţi acum, şi îl aşteptăm pe domnul ministru să dezvolte acest răspuns în faţa parlamentarilor.

În continuare, trecem la secţiunea Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, unde Ştefan Baban solicită prezentarea planului de acţiune pentru campania de toamnă, măsurile de susţinere a producătorilor agricoli.

Vă rog, domnule Baban.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Voi fi foarte scurt.

Am intitulat-o cam dur această interpelare: "Ministerul doarme, lovit de insolaţie". Ţăranii n-au reuşit încă să strângă recolta de pe câmp, dar se gândesc deja la pregătirea campaniei de toamnă, având în vedere vremea potrivnică din acest an.

Producătorii agricoli sunt în situaţia de a nu reuşi să-şi achite datoriile pentru culturile pe care le recoltează şi cu atât mai mult să pregătească însămânţările şi lucrările pentru campania viitoare.

Dacă în acest an grâul şi celelalte cereale de toamnă au dat oarece producţii, destul de modeste, trebuie avut în vedere că la culturile de porumb şi floarea-soarelui sunt probleme deosebite, acestea fiind calamitate în totalitate. Dacă nu se reuşeşte să se pună bazele pentru culturile de toamnă, efectele vor fi dezastruoase pentru anul viitor.

Legea nr. 165/1998, care se referă la finanţarea lucrărilor agricole, are valabilitate până la sfârşitul lunii decembrie 2000.

La ora actuală, băncile refuză să le mai acorde credite pentru campania viitoare sau oferă credite doar cu rambursarea până la sfârşitul lunii decembrie 2000. Astfel, producătorii agricoli se află într-o situaţie fără ieşire, în cazul în care Guvernul nu ia măsuri pentru prelungirea valabilităţii acestei legi.

Degeaba, în fiecare an, în luna octombrie sau noiembrie se face o şedinţă de Guvern. Se constată că s-a semănat doar 23% din suprafaţa agricolă şi se iau măsuri în ceasul al 12-lea. Important este ca acum, şi nu mai târziu producătorii agricoli să primească credite cu dobândă rezonabilă pentru ca aceştia să-şi poată face un program de cultură, să-şi stabilească suprafeţele pe care le vor însămânţa având garantată finanţarea.

Pentru obţinerea unei producţii mai mari agricultorii ar trebui să primească la această dată din partea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei nişte semnale privind prelungirea sau nu a valabilităţii Legii nr. 165/1998, acordarea cupoanelor agricole de toamnă etc.

În acest sens, pentru ca măcar la sfârşitul mileniului II România să nu mai depindă de vreme şi importuri alimentare, solicit Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi titularului acestui minister să ne prezinte planul de acţiune pentru campania de toamnă, precum şi măsurile de susţinere a producătorilor agricoli.

Vă mulţumesc.

Solicit răspuns scris.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Solicitaţi numai răspuns scris.

Am înţeles că solicitaţi numai răspunsul scris.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte, cu agricultura aceasta ştim foarte bine unde s-a ajuns, tot cu minciuni. Vrem să ştim măcar în toamna aceasta ce se va face, mai ales că vin alegerile, ştiţi şi dumneavoastră ce urmează.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc. Înţeleg că dumneavoastră contaţi pe adevărul scris mai mult decât pe cel vorbit. Părerea mea este că orice răspuns poate să fie şi corect, dar este greu de dat un răspuns la problema pe care realmente aţi pus-o.

În legătură cu aceeaşi problemă, dar referitor la modul de asigurare a resurselor materiale necesare realizării la timp a lucrărilor agricole de toamnă, domnul deputat Mihai Nicolescu.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mihai Nicolescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Stimaţi domni miniştri,

Interpelarea, aşa cum am spus, se adresează domnului ministru Ioan Mureşan şi are ca obiect modul de asigurare a resurselor materiale şi financiare necesare realizării la timp şi la nivel calitativ a lucrărilor agricole din toamna anului 2000.

După cum se cunoaşte, situaţia lucrărilor de arat şi pregătit teren în vederea însămânţărilor de toamnă este mult rămasă în urmă. Aceasta se datoreşte atât condiţiilor de secetă excesivă care a făcut dificilă prelucrarea solului, dar în mod deosebit lipsei de resurse materiale şi financiare care nu au permis şi nu permit efectuarea lucrărilor de către producătorii agricoli.

Se evidenţiază lipsa acută de resurse a acestor producători agricoli care în anul 2000 au obţinut producţii foarte mici la o serie de culturi, iar la cele mai multe suprafeţe cu porumb, floarea-soarelui, soia, fasole, plante furajere, acestea au fost calamitate. Bineînţeles, speranţa acestor producători agricoli pentru înfiinţarea culturilor de toamnă se pune în intervenţia eficientă a Guvernului.

Pornind de la această situaţie, am rugat respectuos să se clarifice câteva aspecte, în primul rând dacă Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei va întreprinde demersuri pentru asigurarea urgentă a primei de 500 de lei pe kilogramul de grâu predat de către producătorii agricoli.

2. În ce măsură subvenţia de 37 % pentru sămânţă folosită în această campanie de semănat reprezintă o certitudine şi când va deveni operaţională?

3. Dacă se are în vedere urgentarea evaluării pierderilor din calamităţi, în vederea susţinerii producătorilor care se află în această situaţie?

4. În ce măsură Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei va susţine derularea unui sistem de creditare eficient în această toamnă, care să permită efectuarea lucrărilor de către toţi producătorii agricoli, evitând punerea în mare pericol a producţiei agricole a anului 2001.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc.

Aştepaţi un răspuns oral sau un răspuns scris? Un răspuns oral vă va da domnul secretar de stat Ştefan Pete, care răspunzându-vă dumneavoastră prefigurează şi răspunsul scris pe care o să-l rog să-l transmită din partea ministerului domnului Ştefan Baban.

Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Pete Ştefan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Ca răspuns la interpelarea dumneavoastră, răspunsul meu se referă la ambele întrebări. Până la data de 15 septembrie, din suprafaţa de 2.244 mii hectare programate a se însămânţa în această toamnă au fost arate 865.000 hectare, respectiv 39%.

Pentru arături în pregătirea terenurilor destinate însămânţărilor din toamnă, din cele 162.000 de tractoare existente în momentul de faţă sunt în stare de funcţionare 123.000, respectiv 79%, din care lucrează 56.000 de tractoare, ceea ce înseamnă 47%.

În ceea ce priveşte demersurile întreprinse de Ministerul Agriculturii, acesta a înaintat la Ministerul Finanţelor un proiect de Ordonanţă de urgenţă privind acordarea de cupoane agricole atribuite gratuit, în vederea realizării însămânţărilor de toamnă, procurarea seminţelor, îngrăşămintelor, efectuarea udărilor şi de aprovizionare, cât şi pentru executarea arăturilor de toamnă, în scopul asigurării resurselor materiale şi financiare necesare realizării la timp şi la nivel calitativ a lucrărilor din toamna anului 2000. Valoarea cupoanelor este propusă la 300.000 lei pe hectar.

Referitor la celelalte probleme punctuale ridicate de dumneavoastră. Ministerul Agriculturii a întreprins demersuri pentru asigurarea urgentă a primei de 500 lei pe kilogramul de grâu livrat de producătorii agricoli din recolta anului 2000 destinat consumului intern, în cantitate de 1,5 milioane tone. Lucrarea se află la Ministerul Finanţelor şi este reţinută până la rectificarea bugetului de stat pe anul 2000.

Subvenţia de 37% pentru sămânţa folosită în această toamnă la semănatul grâului a fost aprobată în şedinţa de Guvern de joia trecută, deci din data de 14 septembrie, şi urmează să devină operaţională după publicarea în Monitorul Oficial, noi credem că în jur de 18 – 22 septembrie va fi şi publicată.

Pierderile suferite datorită calamităţilor naturale au fost inventariate şi a fost promovat la Ministerul Finanţelor un proiect de Ordonanţă de urgenţă pentru susţinerea producătorilor agricoli care au suferit din această cauză, prin acordarea de despăgubiri.

În cazul în care la rectificarea bugetului pe anul 2000 vor fi asigurate fonduri, acestea vor fi acordate producătorilor agricoli care au suferit pierderi din calamităţi.

Ordonanţa de urgenţă privind alocarea la bugetul de stat a fondurilor necesare acoperirii cheltuielilor cu recepţionarea, depozitarea grâului, a fost iniţiată pentru cantitatea de 1.000.000 tone, o hotărâre de Guvern privind reducerea taxelor vamale pentru cantitatea de 500.000 tone porumb boabe, o hotărâre de Guvern privind aprobarea normelor metodologice la Ordonanţa de urgenţă nr. 33/2000 privind finanţarea de la bugetul de stat a unor măsuri pentru protejarea patrimoniului genetic al animalelor - proiectul se află la avizare tot la Ministerul Finanţelor – Ordinul nr. 134 reglementează fondurile care sunt din Fondul special pentru dezvoltarea agriculturii româneşti, creşterea aportului financiar s-a mărit de la 15 la 25%, deci ordinul trebuie să apară, este la Monitorul Oficial pentru publicare, şi am iniţiat şi un proiect de ordonanţă de urgenţă, ceea ce ar reglementa prelungirea creditelor acordate prin Legea nr. 165 pentru anul viitor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă rog, pronunţaţi-vă în legătură cu răspunsul dat de Guvern.

Domnul Mihai Nicolescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mulţumesc şi domnului ministru pentru răspunsul prezentat. Trebuie, însă, să remarcăm faptul că numărul de tractoare care este în stare de funcţionare ne creează serioase emoţii pentru a acoperi volumul de lucrări pe care ţara îl are la ora actuală pentru campania de toamnă, vizavi de realizarea semănatului pe cele 2,5 milioane hectare. În zona a III, normal, în foarte multe zone din Transilvania şi Moldova, la ora actuală, trebuia să avem, să semănăm în plin, iar de săptămâna viitoare, în tot sudul ţării ar trebui să realizăm această lucrare cu multă responsabilitate, având în vedere producţiile obţinute în anul acesta, atât la grâu cât şi la celelalte culturi.

Cred că ministerul trebuie să aibă în atenţie faptul că anul acesta producţia de porumb este aproape inexistentă sau este o producţie foarte mică şi am putea să compensăm printr-o suprafaţă mai mare de orz semănată în această toamnă, să beneficiem din luna iunie,anul viitor, de o producţie sigură de orz pentru animale, deci pentru sectorul zootehnic.

Mi se pare foarte important să se aloce toate resursele acestea care au fost anunţate aici şi pentru a realiza o dată, la timp, lucrările de arat în toamnă, pentru culturile de primăvară, şi să nu mai intrăm cu 6 milioane de hectare nearate.

La ora actuală, aşa cum se prezintă lucrările, se pune în mare pericol programul de dezvoltare al ţării pe care l-am prezentat la Bruxelles. Aş vrea să spun că în momentul în care nu vom realiza parametrii tehnici în acest sector, în acest domeniu, vor interveni modificări de esenţă în realizarea programului respectiv.

Încă o dată mulţumiri pentru răspunsul primit.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi noi vă mulţumim şi vă rugăm, domnule secretar de stat Ştefan Pete, să transmiteţi răspunsul scris domnului Ştefan Baban.

De asemenea, în continuare şi, de fapt, în finalul interpelărilor de astăzi, domnul Kerekes Károly, o interpelare referitoare la îngrădirea anticonstituţională, spune dumnealui, a dreptului la muncă, prin interdicţia angajării membrilor de familie ca asistent personal a persoanei cu handicap.

Vă rog să dezvoltaţi.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 626 din 13 iulie a.c., pentru aprobarea normelor metodologice privind condiţiile de încadrare, drepturile şi obligaţiile asistentului personal al persoanei cu handicap s-a prevăzut limitarea la 50 de ani a vârstei de încadrare în cazul primei încadrări ca asistent personal.

Totodată, din teritoriu s-a semnalat şi faptul că Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap a interzis angajarea membrilor de familie ca asistent personal. Aceste dispoziţii sunt vădit anticonstituţionale, ele înseamnă îngrădirea unui drept fundamental prevăzut de Constituţie.

Potrivit art. 38 alin. (1) din Constituţie, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar potrivit art. 49 alin. (1) din Constituţie, exerciţiul unor drepturi sau unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, desfăşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ori ale unui sinistru deosebit de grav.

Este evident că în aceste condiţii exerciţiul dreptului la muncă a fost restrâns, pe de o parte, printr-o normă juridică de grad inferior, dată în aplicarea Ordonanţei de urgenţă nr. 102/1999, iar pe de altă parte pentru un motiv care nu se regăseşte în textul de Constituţie amintit.

Întrebarea mea este: Care este poziţia Guvernului României faţă de aceste măsuri anticonstituţionale şi dacă are intenţia de a le anula.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Domnule deputat, vă rog să vă pronunţaţi dacă acceptaţi ca răspunsul să fie dat oral de domnul Gabriel Bădică, care este secretarul general al Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap, având în vedere că dumnealui, în mod normal, este cel mai înalt funcţionar, şi nu este un demnitar politic.

Domnul Kerekes Károly:

Domnule preşedinte,

Eu m-am aşteptat la prezenţa doamnei secretar de stat Gabriela Popescu, care a iniţiat această hotărâre de Guvern, dar în cazul de faţă accept prezentarea răspunsului de către domnul secretar general.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă rog, domnule secretar general.

Domnul Gabriel Bădică:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Voi răspunde la această interpelare şi îmi cer scuze că doamna Secretar de Stat nu este aici, dar a trebuit să plece la o întrunire mai demult programată cu reprezentanţi ai Guvernului Franţei.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Mă iertaţi, domnule secretar general, în principiu, membrii Guvernului şi cei care conduc agenţii sau secretariate de stat lunea după-amiaza ar trebui să ştie că sunt interpelări şi în legătură cu aceasta să nu-şi facă un program, dar nu este o dezbatere în care trebuie să intrăm.

Vă rog.

Domnul Gabriel Bădică:

Am transmis doar scuzele, nu comentez.

În ceea ce priveşte interpelarea domnului deputat Kerekes Károly, art. 2 din Hotărârea Guvernului României nr. 626/2000 prevede următoarele lucruri: "Poate fi încadrată cu contract individual de muncă în funcţia de asistent personal persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: are vârsta minimă de 18 ani împliniţi, iar dacă este la prima încadrare în muncă, vârsta maximă de 50 de ani, nu a fost condamnată, are o capacitate deplină de exerciţiu, are o stare de sănătate corespunzătoare, a absolvit cel puţin cursurile învăţământului general obligatoriu şi semnează un angajament ca act adiţional la contractul individual de muncă, prin care îşi asumă răspunderea realizării integrale a prevederilor programului individual de recuperare şi integrare socială a persoanelor cu handicap grav, elaborat de comisiile de expertiză medicală".

Aşa cum rezultă şi din textul prezentat mai sus, nu se limitează în nici un fel angajarea membrilor de familie ca asistent personal al persoanei cu handicap.

Cu toate că, sau dacă vreţi, trebuie subliniat şi faptul că dispoziţiile Codului familiei, art. 86, prevăd că între soţ şi soţie, părinţi şi copii, adoptatori şi adoptaţi, bunici şi nepoţi, străbunici şi strănepoţi, fraţi şi surori există obligaţia legală şi reciprocă de întreţinere. Oricum, această obligaţie există.

Relativ la problema vârstei maxime de angajare, de 50 de ani, iniţiatorul a avut în vedere corelarea cu dispoziţiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, în sensul că pentru a putea beneficia de pensie angajatul trebuie să aibă un stagiu minim de cotizare. Ne-am gândit în primul rând la oferirea acestor persoane a posibilităţii de a beneficia de pensie după ce îşi încheie activitatea ca asistent personal, ele fiind la prima încadrare în muncă.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută la lit. e) din art. 2, relativ la condiţiile de studiu, să fi absolvit cel puţin cursurile învăţământului general obligatoriu, facem precizarea că această condiţie a fost introdusă în concordanţă cu prevederile legislaţiei europene şi româneşti, ţinând seama de faptul că asistentul personal este salarizat la nivelul asistentului social cu studii medii, debutant, din unităţile bugetare.

Considerăm că o persoană lipsită complet de pregătire sau cu o pregătire insuficientă nu este în măsură să aplice prevederile programului individual de recuperare. Deci, nicăieri în textul hotărârii de Guvern nu se limitează dreptul membrilor de familie de a deveni asistenţi personali ai persoanelor cu handicap.

În plus, prevederea limitării de vârstă a decurs şi din multele discuţii care au avut loc cu asociaţiile persoanelor cu handicap, care au semnalat în repetate rânduri că există asistenţi personali care sunt mult mai în vârstă decât persoanele pe care le asistă şi care au, ele însele, nevoie de îngrijire şi de asistenţă. Mai mult decât atât, Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap nu are cum să interzică angajarea vreunui membru de familie sau a oricui, cărţile de muncă şi toate problemele legate de încadrarea asistenţilor personali sunt în răspunderea primăriei.

Vă mulţumesc, acesta este răspunsul.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi noi vă mulţumim, domnule secretar de stat.

Domnule Karoly, vă rog!

Domnul Kerekes Karoly:

Domnule preşedinte,

Sunt nevoit să intervin pentru că, pe lângă faptul că eu am întrebat două lucruri, domnul secretar general mi-a răspuns despre o serie de condiţii despre care eu nu am întrebat. Eu am spus, în primul rând, că printr-o hotărâre de Guvern nu poate fi îngrădit nici un drept. Dacă vrem să îngrădim un drept admis în condiţiile statuate de Constituţie, atunci, putem să o facem numai prin lege. Iar în cazul de faţă s-a făcut printr-o hotărâre de Guvern, ceea ce nu este regulamentar, nu este legal.

Pe de altă parte, mă bucur extrem de mult că şi membrii de familie pot fi angajaţi pentru această muncă. Şi până acum s-a admis acest lucru.

În schimb, nu pot accepta poziţia domnului secretar general, care a prezentat, de fapt, poziţia Secretariatului de Stat pentru Persoane cu Handicap, ca vârsta să fie limitată la 50 de ani, în cazul primei angajări. Nu există nici o lege în ţară care să interzică acest lucru, nici convenţiile internaţionale nu permit îngrădirea dreptului la muncă.

Şi aş ruga Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap să facă o propunere de hotărâre de Guvern, pentru a reveni la această chestiune. Altminteri, sunt nevoit să anunţ această instituţie guvernamentală că va contribui, prin această măsură anticonstituţională, la creşterea numărului de dosare la instanţele de judecată, lucru pentru care dânşii vor purta răspunderea. Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Iar dumneavoastră, domnule deputat, puteţi sesiza, în acelaşi timp, şi Curtea Constituţională, în legătură cu neconstituţionalitatea unei hotărâri de Guvern.

Domnul Kerekes Karoly:

Nu pot.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Ba da, puteţi să o faceţi, aşa cum pot să o facă şi toţi ceilalţi deputaţi. Pentru că nu suntem chemaţi să sesizăm, aşa cum se întâmplă cu legile, dar putem sesiza acte sau acţiuni neconstituţionale ale Guvernului.

Aici se încheie această zi, vă mulţumesc tuturor celor care aţi participat şi vă urez noapte bună!

Şedinţa s-a încheiat la ora 19,00.