Dezbateri parlamentare

Din prezidiu a făcut parte domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Vă rugăm să vă ocupaţi locurile în sală.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că din totalul de 485 de senatori şi deputaţi şi-au înregistrat prezenţa până la această oră 361 de parlamentari, 124 sunt absenţi, sperăm că unii vor sosi pe parcurs, deci, avem cvorumul legal pentru desfăşurarea lucrărilor şedinţei noastre de astăzi.

Proiectul ordinii de zi şi programul de lucru îl cunoaşteţi, au fost aprobat de către cele două Camere ale Parlamentului.

Vă supun totuşi pentru observaţii, eventual comentarii, vă supun spre aprobare ordinea de zi a şedinţei noastre de astăzi. Dacă sunt observaţii? Domnul senator Păcuraru.

Domnul Paul Păcuraru:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Sigur că, într-un moment atât de important cum este discuţia bugetului de stat, a invoca o problemă de procedură poate să pară derizoriu sau periferic şi totuşi sunt obligat să fac acest lucru, pentru că suntem totuşi într-o situaţie de încălcare gravă a Regulamentului şedinţelor comune ale celor două Camere şi acest lucru nu ne poate lăsa pe niciunul dintre noi indiferenţi.

Referinţa pe care o am este la obligativitatea prevăzută de Regulament ca, între momentul depunerii raportului comun al Comisiilor de buget, finanţe şi începerea dezbaterilor în plenul Camerelor reunite, în conformitate cu art.17 din Regulament, este obligatoriu să parcurgem un interval de minimum 3 zile. Acest lucru l-am invocat şi în şedinţele de Birouri permanente reunite, cumva a fost recunoscut de partidul de guvernământ, dar, din raţiuni pe care le-am desluşit ulterior, am înţeles de ce tot Parlamentul României, Senat şi Camera Deputaţilor, într-o procedură forţată, sâmbătă dimineaţa, două ore, desfăşoară o dezbatere generală, urmând ca să plecăm acasă şi să continuăm dezbaterea pe fond luni, începând cu orele 14.00.

Singura raţiune pe care am desluşit-o şi care nu este nici o raţiune istorică, nici o raţiune de necesitate, nici de utilitate, este sigur, prezenţa domnului prim-ministru în ţară, între Italia şi Suedia, între două turnee ale domniei sale, între întâlnirile din Italia şi din Suedia.

Sigur că este importantă prezenţa primului-ministru la dezbaterea bugetului. Opinia mea este că prezenţa primului-ministru este cu adevărat importantă la dezbaterea pe fond a bugetului, la dezbaterea pe articole şi pe capitole, şi mai puţin în zona pur politică, să spunem cea de spectacol sau de prezenţă publică doar pentru imagine, motiv pentru care întreb plenul Camerelor reunite de ce nu lucrăm şi sâmbătă după-amiaza, de ce nu lucrăm şi în cursul zilei de duminică, de ce să punem pe o ordinea de zi un program care nu mai este compact şi coerent, pentru că suntem în situaţia în care două ore discutăm acum două sau trei ore discutăm dezbateri generale, facem discuţiile pur politice, după care, de abia luni după-amiaza începem discuţiile pe fond, adică acolo unde este centrul de greutate al bugetului.

Pot spune că întreaga procedură pe buget este puţin forţată, pentru că toate termenele pe care noi le-am avut la această dezbatere, au fost cumva compactate, strânse, reduse la maxim, ceea ce, sigur că dă o anumită insuficienţă în ceea ce priveşte calitatea abordării bugetului.

Propunerea pe care noi o facem, având în vedere că singura raţiune de întâlnire a Camerelor a fost prezenţa domnului prim-ministru câteva ore printre noi, sigur un moment fericit şi ocazie binevenită pentru toată lumea, este ca programul să fie în continuare coerent, adică să lucrăm şi sâmbătă, să lucrăm şi duminică, pentru că dacă tot ţara are nevoie de buget, atunci, într-adevăr, să dovedim şi partid de guvernământ şi Opoziţie că subscriem la acest obiectiv.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult. Dacă mai sunt comentarii legate de ordinea de zi. Domnul senator Doru Tărăcilă.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Distinşi miniştri,

Stimaţi colegi,

Am sesizat îngrijorarea colegului de Senat, Paul Păcuraru, şi în şedinţa pe care noi am derulat-o joi, şedinţa Birourilor reunite ale celor două Camere, atunci când domnia sa se întreba dacă este firesc să trecem imediat la dezbaterea în plenul Camerelor reunite a raportului asupra celor două legi vizând bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale. Este interesant dacă noi vom cădea în derizoriu în momentul în care vom amâna dezbaterea şi nu vom proceda, aşa cum, de altfel, Birourile permanente şi fiecare din cele două Camere în parte au decis ca noi să derulăm imediat procedurile pentru adoptarea bugetului.

Doresc să vă reamintesc, stimaţi colegi, că, în urmă cu două săptămâni, atunci când Senatul şi Camera Deputaţilor au fost sesizate cu aceste legi, împreună cele două Birouri, prin consens, au stabilit o anumită procedură de adoptare în acest an a celor două legi. A face referire astăzi, în momentul în care ajungem la dezbaterea în plen a Legii bugetului de stat, la două texte existente în Regulamentul şedinţelor comune, mi se pare că, într-adevăr, ne împinge în derizoriu.

Vă rog să observaţi că, potrivit Regulamentului celor două Camere, Regulament care se completează cu Regulamentul Camerei şi al Senatului există, într-adevăr, trei termene strict prevăzute în Regulament. Există un termen în favoarea Guvernului, în sensul ca, în maxim 30 de zile, raportul final asupra proiectului de lege să fie prezentat pentru a da posibilitatea Guvernului să-şi susţină în Parlament proiectul de buget, există un termen în favoarea parlamentarilor, de maximum 5 zile, în care aceştia pot formula amendamente la proiectul de lege şi există un termen, într-adevăr pentru protecţia Opoziţiei, cel prevăzut în dispoziţiunile art.17, atunci când se arată că dezbaterile pot fi făcute, în condiţiile în care raportul este prezentat, cu 3 zile înainte de dezbaterea în plen. Acest termen, termen la care face referire colegul Paul Păcuraru, într-adevăr, este un termen de favoare pentru protecţia minorităţii, deci a Opoziţiei în Parlament.

În momentul în care la nivelul Birourilor permanente şi în urma propunerii formulate în Birourile permanente în urma deciziei luate prin consens, deci, aceste discuţii s-au purtat şi acolo, cele două Camere au stabilit o procedură derogatorie, este adevărat, fiecare în parte în sensul ca dezbaterile să se facă în regim accelerat, dând posibilitatea senatorilor şi deputaţilor să formuleze amendamente în momentul în care Comisia pentru buget, finanţe, care ar trebui să fie felicitată de către noi, întrucât nu numai că şi-a respectat termenul propus de Birourile permanente şi aprobat de Camere, dar, mai mult decât atât, cu o zi înainte a înaintat Birourilor permanente raportul, fiind comisie sesizată în fond. Vă rog să observaţi că nu există nici un impediment regulamentar care să ne determine să nu trecem astăzi la dezbateri generale.

Deci, pe cale de consecinţă, eu cred că noi, aşa cum am stabilit împreună şi în Birourile permanente şi repet, prin consens, nici cel puţin nu s-a supus la vot, aşa cum s-a aprobat programul de lucru în cele două Camere, el trebuie să fie respectat.

Legat de timpii de dezbatere, faptul că vom lucra astăzi 4 ore sau 8 ore sau că vom lucra mâine în continuare, sigur că plenul celor două Camere reunite astăzi vor decide programul concret de lucru. Cert este că nu există nici un impediment regulamentar care să ne determine să nu începem dezbaterile generale la buget. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult. Domnule Păcuraru aveţi cuvântul.

Domnul Paul Păcuraru:

Domnule preşedinte, sper că am fost bine înţeles, eu nu am vrut să spun că Parlamentul este la dispoziţia primului-ministru. Am vrut să spun un singur lucru: că vrem să respectăm procedura, adică ceea ce s-a votat să respectăm, să lucrăm sâmbătă şi duminică. Vă mulţumesc. (Aplauze sporadice din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnilor preşedinţi,

Domnilor colegi,

Pe incident de procedură îmi rezerv minutul procedural. Şi eu sunt adeptul respectării necondiţionate a normelor procedurale, pe care noi înşine ni le-am impus, pentru că ele constituie o garanţie a legalităţii şi democraţiei funcţionării noastre, dar şi în drept şi cred că şi în Parlament există o distincţie netă între uz şi abuz.

Vă rog să constataţi că, într-adevăr, există această prevedere în art.17, conform căreia trebuiesc difuzate rapoartele în 3 zile. Cred că ar fi fariseim juridic să încercăm acum să interpretăm dacă aceste 3 zile constituie un termen de prescripţie, un termen de decădere, este însoţit de o sancţiune sau nu este însoţit de o sancţiune. Este un termen utilitar prevăzut de acest regulament, încălcarea sa expresă neducând la nici o sancţiune. În aceste condiţii este atributul exclusiv al Birourilor permanente, pe de o parte, să propună şi atributul exclusiv al domniilor voastre, al nostru, al tuturor, de a vota, dacă considerăm împlinite cele trei zile, astăzi, timp suficient pentru a dezbate în cadrul grupurilor noastre parlamentare acest raport. Mă refer la împrejurarea că s-au făcut substanţiale amendamente de către toate grupurile parlamentare şi aici, daţi-mi voie să apreciez contribuţia Partidului Liberal, pe care niciodată nu-l voi mai numi naţional, care a avut aceste amendamente substanţiale şi a dovedit că este pregătit să atace problemele bugetului de pe poziţia sa.

Deci, vă rog să hotărâţi dacă este un uz sau un abuz, punctul nostru de vedere fiind acela că, în conformitate cu votul dumneavoastră pentru ordinea de zi, noi putem începe dezbaterile astăzi. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult. Domnul deputat Hrebenciuc Viorel.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnilor preşedinţi, pentru ca fariseismul politic al celor care au ridicat problemele procedurale până în acest moment să ia sfârşit, vă propun să supuneţi votului programul zilei de astăzi până la ora 13.00, urmând ca de luni, pentru că mâine este o mare sărbătoare ortodoxă, o ştim foarte bine cu toţii, să fim în circumscripţii, iar luni, de la ora 14.00 să continuăm dezbaterea bugetului de stat pe acest an. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Puiu Haşotti:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Resping categoric vocabula nepotrivită pe care distinsul nostru coleg, domnul Viorel Hrebenciuc, a folosit-o, mă refer la cuvântul "fariseism", şi mă întreb doar că este categoric, şi răspunsul meu, da, nu este un fariseism, faptul că Guvernul şi domnul prim-ministru, atât de distins şi atât de ferm şi de bărbat cum îl cunoaştem, ne-a propus să votăm acest buget exact în ultima zi a Postului mare şi în Săptămâna patimilor. Este foarte potrivit acest buget, pentru această săptămână! (Rumoare. Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Vă mulţumesc domnule preşedinte.

Vă mulţumesc doamnelor şi domnilor.

Aş vrea să spun că, din punct de vedere al Regulamentului, lucrurile sunt foarte clare, era vorba de 3 zile, este o lege extrem de importantă şi un astfel de termen ar fi fost foarte bun pentru a fi respectat. Am acceptat însă să începem astăzi cu dezbaterile generale tocmai pentru că am considerat că este nevoie de un buget cât mai repede, dar am rămas foarte uimiţi atunci când am constatat că, public, domnul ministru de finanţe a spus că nu are nevoie de buget până în Paşte. Este o contradicţie care vine să ne ridice un mare semn de întrebare între ceea ce încearcă să facă Parlamentul, trecând chiar şi peste Regulament, şi ceea ce spune Guvernul, prin vocea ministrului de finanţe. Este un lucru care pentru noi este – spun încă o dat㠖 un mare semn de întrebare, pentru ce trebuie să ne grăbim dacă ministrul de finanţe, cel care este cel mai interesat, în afara primului-ministru, ca ţara să aibă un buget cât mai repede, face o astfel de declaraţie publică şi pune sub semnul întrebării activitatea noastră parlamentară. (Aplauze din dreapta sălii.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Înţeleg că nu mai sunt luări de cuvânt. Deci, ordinea de zi pentru astăzi, ca şi programul de lucru, după cum ştiţi foarte bine, au fost aprobate, în unanimitate, de cele două Birouri permanente şi după aceea, separat aprobate de către cele două Camere ale Parlamentului. Mai mult de atât, conform celor discutate, convenite şi aprobate de către plen, s-a stabilit că vineri seara se depune raportul şi sâmbătă putem să trecem la dezbateri generale, întrucât a fost suficient timp, 10 zile, ba chiar mai mult de 10 zile, când colegii noştri au fost în posesia bugetului de stat şi bugetului de asigurări. Mai mult de atât, au fost în comisiile permanente, şi-au exprimat punctul de vedere, au susţinut amendamente.

Stimaţi colegi, eu vă propun dumneavoastră spre aprobare ordinea de zi pentru astăzi, deci, dezbateri generale asupra bugetului de stat pentru anul 2001.

Cine este pentru? Vă mulţumesc foarte mult.

Împotrivă? 24 de voturi împotrivă.

Abţineri? 4 abţineri.

Cu mare majoritate de voturi, ordinea de zi a fost adoptată.

Referitor la programul de lucru s-au făcut o serie de comentarii. Sunt încă observaţii? Domnul senator Feldman Alexandru.

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Îmi permit să vă reamintesc apelul pe care l-a făcut colegul meu, senatorul Paul Păcuraru, de a se pune la vot hotărârea care s-a luat în plenul reunit al celor două Camere privind programul de lucru, respectiv continuarea discuţiilor astăzi şi mâine. Este o propunere care s-a făcut, vă rog să aveţi amabilitatea să o puneţi la vot. (Vociferări.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult. Domnul deputat Hrebenciuc Viorel, liderul Grupului PDSR din Cameră.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Când vorbeam de fariseismul politic al colegilor noştri liberali, mă gândeam la faptul că domnul Tăriceanu a propus în Birourile permanente să nu lucrăm duminică, dumnealui fiind ortodox, iar domnul Feldman, care este şeful Grupului liberal de la Senat, propune să lucrăm duminică, după cum bine aţi văzut. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Eu, încă o dată, ţin să amintesc că mâine este o mare sărbătoare ortodoxă şi în acest context propun ca mâine să nu lucrăm. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Vă rog foarte mult, până nu vă dau cuvântul, este o regulă, o disciplină care am respectat-o şi o respectăm. Aveţi cuvântul, domnule Feldman Alexandru.

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Domnilor preşedinţi,

Stimate domnule prim-ministru,

Distinşi membri ai Cabinetului,

Dragi colegi,

Dragă domnule Hrebenciuc, drag coleg şi drag prieten,

Vreau să fac o singură precizare, ca să înţelegeţi foarte bine demersul nostru. Într-adevăr, senatorul Feldman a propus să se lucreze şi sâmbăta şi duminica asta, cu o singură observaţie: senatorul Feldman este în sărbătoarea de Paşte. Astăzi este Paştele evreiesc, un Paşte pe care, îmi îngădui să v-o mărturisesc, că-l onorez, dar mi se pare firesc, când este vorba de bugetul ţării, să lucrăm în plenul Parlamentului. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc. Domnul deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Este public faptul că, în şedinţa comună a Biroului permanent al Camerei şi al Comitetului ordinii de zi, când s-au discutat aceste probleme, eu am afirmat, ceea ce este cunoscut, sunt creştin botezat şi nu lucrez în sărbătoarea Floriilor. Nu vreau să etichetez pe nimeni în legătură cu un pretins fariseism, pentru că suntem înainte de Paşte şi păcătuim noi înşine. Numai cine nu a păcătuit să ridice piatra şi să dea, (Râsete.) dar s-ar putea să aveţi şi această surpriză. Problema este alta. La acea dată, spre surprinderea mass-media, am fost sprijiniţi de colegii de la UDMR în această iniţiativă, pentru că este şi o sărbătoare a creştinilor catolici, pe care noi îi respectăm.

În aceste condiţii, am şi dat explicaţia că atunci, în rarele momente când UDMR-ul se poartă creştineşte, ne putem înţelege. A fost o poziţie constructivă şi, spun eu, cuviincioasă faţă de credinţele noastre.

Vă rugăm ca, trecând peste gluma care este adecvată sărbătorilor, să păstrăm totuşi demnitatea şi cuviinţa în raport de aceste sărbători şi să nu le facem obiect de dispute politice. Ne-ar coborî pe noi înşine. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult. Are cuvântul domnul deputat Tăriceanu.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Onoraţi membri ai Guvernului,

Mă simt obligat să dau o replică colegului antevorbitor de la PDSR şi să îi cer o lămurire. Nu văd unde este fariseismul. Eu am înţeles că Grupul parlamentar PDSR, la îndemnul Guvernului, a dorit să urgenteze dezbaterile la buget, pentru că ţara are nevoie de un buget. Foarte bine, s-au încălcat proceduri, toată lumea a protestat, mă refer la Opoziţie, dar, până la urmă, s-a făcut precum a fost voia majorităţii.

Acum, lămuriţi-mă, astăzi de ce lucrăm numai jumătate de zi? Dacă găsim explicaţia corectă, pe care a dat-o colegul Păcuraru, că vrem numai să facem un show politic dedicat primului-ministru, lucrurile sigur că au anumită coerenţă. Dacă vreţi să demonstraţi că suntem însă coerenţi cu demersul care l-aţi avut înainte, şi anume că vreţi să grăbim dezbaterea bugetului, atunci demersul nostru de a prelungi programul, cu toate că suntem în ajunul acestei mari sărbători de mâine, iarăşi ar trebui acceptat. Deci ar trebui mai degrabă să reflectaţi când vorbiţi de fariseism politic. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Eu cred că s-a spus totul legat de comentarii vizavi de ordinea de zi. Aş dori, dacă îmi permiteţi, două cuvinte înainte de a supune la vot ordinea de zi.

În primul rând, programul pentru ziua de astăzi nu este limitat, se va derula pe tot parcursul zilei până la finalizarea dezbaterilor generale.

În al doilea rând, propunerea care a rezultat, din păcate, acum se fac comentarii, dar a rezultat cu claritate în şedinţa comună, a fost cea legată de faptul că obiectivul nostru final fiind aprobarea bugetului de stat şi bugetului de asigurări până pe 12 aprilie, vineri, şi având în vedere marea sărbătoare care înseamnă Floriile şi având în vedere să respectăm, iată şi procedura atât de mult susţinută de către colegii noştri la Partidul Naţional Liberal, să începem dezbaterile pe articole, în fond materia de bază legat de buget constituie comentariile şi susţinerea amendamentelor de luni pe program prelungit, astfel încât, până vineri să avem conform obiectivului stabilit de cele două Camere, cele două bugete aprobate.

În consecinţă, vă supun votului dumneavoastră ca astăzi să lucrăm până la finalizarea dezbaterilor generale asupra bugetului de stat pe anul 2001, urmând ca luni, la ora 14.00, aşa cum am spus, conform programului pe care îl aveţi, să intrăm pe articole, lucrând în program prelungit, dacă este cazul până la ora 21.00-22.00, astfel încât pe 12 aprilie să reuşim să avem adoptate cele două bugete.

Cine este pentru acest program? Vă mulţumesc foarte mult.

Împotrivă? 25 de voturi împotrivă.

Abţineri?

Cu 4 abţineri, deci, cu mare majoritate de voturi, ordinea de zi a fost adoptată şi programul.

Stimaţi colegi, trecem la dezbaterea proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2001. Vă rog să-mi permiteţi să vă informez şi să supun aprobării dumneavoastră timpii alocaţi pentru aceste dezbateri generale, conform celor rezultate din şedinţa comună a celor două Birouri permanente.

Pentru iniţiator, deci, pentru Guvern, să alocăm un timp de 60 de minute, sigur, care poate fi împărţit pentru susţinerea proiectului de buget şi, în final, pentru anumite răspunsuri.

Pentru grupurile parlamentare s-a mers pe formula alocării a 30 de secunde pentru fiecare coleg parlamentar, rezultând pentru Grupul parlamentar al PDSR 110 minute, pentru Grupul parlamentar al PRM 60 de minute, Grupul parlamentar al Partidului Democrat 22 de minute, Grupul parlamentar al PNL 21 de minute, Grupul parlamentar al UDMR 20 de minute, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale 9 minute şi pentru cei doi colegi parlamentari independenţi, bineînţeles, un minut, deci, 30 de secunde de fiecare dacă doresc să ia cuvântul.

De asemenea, stimaţi colegi, conform prevederilor art.49, alin.1 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, la dezbateri generale, din partea grupurilor parlamentare ale celor două Camere se prevede că pot lua cuvântul câte un reprezentant al acestora.

Vă propunem să mergem pe o formulă şi o procedură care am practicat-o, câte un reprezentant din partea fiecărui grup parlamentar din Camera Deputaţilor şi Senat, deci câte doi de grup.

Vă supun votului dumneavoastră timpii alocaţi pentru dezbateri generale.

Cine este pentru? Vă mulţumesc foarte mult.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

In unanimitate, s-au adoptat timpii pentru dezbaterea noastră de astăzi.

Vă rog să-mi permiteţi să vă mai fac o precizare - sunt convins că o cunoaşteţi: conform art.49 alin.3 din Regulamentul şedinţelor Camerelor comune, in faza dezbaterilor generale nu pot fi propuse amendamente la proiectul de buget.

In aceste condiţii, vă rog să-mi daţi voie să dau cuvântul iniţiatorului, domnului prim-ministru Adrian Năstase, pentru a face o prezentare a conţinutului Proiectului de Lege privind bugetul de stat pentru anul 2001.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Să-mi daţi voie să fac întâi o precizare. Din comentariile anterioare, ar fi putut rezulta cumva că am fost plecat în Italia într-o vizită turistică şi că intenţionez să plec săptămâna viitoare in Suedia, într-o altă vizită turistică. Vreau să vă spun că am efectuat o vizită în Italia, o vizită oficială, la invitaţia preşedintelui Consiliului de Miniştri al Italiei şi voi merge în Suedia, începând de luni, luni după-amiază şi marţi, la invitaţia primului-ministru suedez, care asigură şi Preşedinţia Uniunii Europene în această perioadă.

Vizitele au fost stabilite cu mai multe săptămâni în urmă şi vreau să mulţumesc Parlamentului că a acceptat în procedura stabilită, dezbaterea generală în această zi. Mi s-a părut o dovadă de respect din partea Guvernului ca primul-ministru să fie prezent astăzi aici, pentru a prezenta datele generale ale bugetului.

Pe de altă parte, fără îndoială, regret faptul că preşedintele Partidului Naţional Liberal nu poate fi cu noi astăzi aici, fiind plecat in străinătate. Sunt convins că participarea sa ne-ar fi ajutat foarte mult. (Aplauze)

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Stimaţi invitaţi,

Guvernul, învestit prin votul de încredere acordat în şedinţa Parlamentului din 28 decembrie 2000, se prezintă astăzi în faţa dumneavoastră pentru a susţine Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2001, elaborat în termenul la care s-a angajat şi în concordanţă cu Programul de guvernare.

Vă rog să-mi permiteţi să mă refer mai întâi la principiile, premisele şi priorităţile care au stat la baza construcţiei bugetului de stat pe acest an.

În primul rând, doresc să subliniez faptul că Guvernul nu consideră bugetul ca pe un simplu instrument de reflectare pasivă a situaţiei economice şi sociale la un moment dat în ţară. Apreciem că bugetul reprezintă una dintre pârghiile active de influenţare şi de stimulare a proceselor pozitive din economie, cum ar fi crearea locurilor de muncă, relansarea investiţiilor şi creşterea veniturilor populaţiei.

Din această perspectivă, bugetul pe care-l prezentăm nu mai constituie un instrument exclusiv de ajustare economică, respectiv de reducere programată a produsului intern brut şi ca efect de scădere programată a consumului populaţiei, a serviciilor publice şi investiţiilor, aşa cum s-a procedat în ultimii patru ani.

Bugetul pe care-l propunem reprezintă un vector esenţial, care contribuie la o creştere economică substanţială, în paralel cu continuarea reformei sectoriale, pentru ale cărei efecte sunt prevăzute în buget alocaţii destinate compensării prin măsuri active a costurilor sociale ale acesteia.

În fundamentarea bugetului, Guvernul a avut în vedere următoarele premise: creşterea economică de 4,1%, care constituie începutul recuperării declinului economic din ultimii patru ani, concretizat in reducerea cu 11,2% a produsului intern brut, realizarea unei rate a inflaţiei de 25% - decembrie 2001, faţă de decembrie 2000, ceea ce reprezintă o reducere considerabilă comparativ cu rata de 40,7% înregistrată în anul anterior. Încetinirea deprecierii monedei naţionale, proces care va cunoaşte un ritm moderat, sub cel al ratei inflaţiei.

Creşterea preconizată a produsului intern brut va fi asigurată în principal de relansarea producţiei din industrie care, iată, deja de două luni din acest an a înregistrat un spor de 14,8% faţă de perioada conrespunzătoare a anului trecut, construcţii, agricultură şi servicii, acestea fiind alte domenii de relansare a producţiei.

Ca efect al creşterii economice programate, se va înregistra, în condiţiile sporirii productivităţii muncii, majorarea cu 120 de mii a numărului de salariaţi, ceea ce va determina reducerea ratei şomajului la 9,8%. În aceste condiţii, se va asigura o bază solidă, neinflaţionistă, de creştere a veniturilor, ceea ce va permite realizarea unei majorări a salariului real din acest an cu 4%.

Caracterul durabil al creşterii economice proiectate pe anul 2001 este conferit de faptul că sporul de producţie se va regăsi în majorarea considerabilă a investiţiilor în economia reală, precum şi a exporturilor de bunuri şi servicii. Totodată, deficitul contului curent al balanţei de plăţi are prevăzute surse solide de finanţare din credite externe şi investiţii străine directe.

În acelaşi timp, sunt prevăzute sursele pentru anihilarea efectului inflaţiei asupra pensiilor prin indexarea la nivelul ratei inflaţiei a acestora. In cursul trimestrului IV, a.c. va continua procesul de recorelare a pensiilor, ceea ce, în fapt, va însemna majorarea tuturor pensiilor, în mod substanţial a pensiilor mici.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Politica fiscală care stă la baza veniturilor înscrise în proiectul de buget este concepută ca o politică activă, moderat selectivă, spre deosebire de politicile fiscale neutrale, nediferenţiate practicate in ultimii ani. Pe aceată linie, se înscriu măsurile recent adoptate de Guvern privind acordarea de facilităţi fiscale pentru sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii, după cum urmează: scutirea de taxe vamale pentru maşinile, instalaţiile şi echipamentele industriale; neimpozitarea cotei-părţi din profitul brut reinvestit; reducerea impozitului pe profit în proporţie de 20% in cazul creării de noi locuri de muncă. Alte măsuri privesc revizuirea sistemului actual de accize prin majorarea nivelului cotelor la unele categorii de produse, cele nocive sănătăţii sau care nu sunt de strictă necesitate pentru populaţie.

În paralel cu promovarea acestor politici fiscale stimulative, se va intensifica şi întări controlul financiar şi vor fi revizuite toate înlesnirile fiscale acordate în mod arbitrar, pe criterii de clientelism politic de fosta Putere.

Aceste acţiuni ferme de întărire a disciplinei financiare vor conduce la creşterea încasărilor bugetare, inclusiv prin recuperarea creanţelor statului de la debitorii rău-platnici, precum şi la reducerea evaziunii fiscale şi combarea corupţiei în domeniul financiar.

În legătură cu politica bugetară, Guvernul asigură prin proiectul de buget creşterea eficienţei şi transparenţei cheltuielilor bugetare, stabilind un sistem coerent de priorităţi în repartizarea fondurilor pe sectoare. Astfel, repartizarea cheltuielilor bugetare pe ministere s-a făcut în mai mare măsură pe bază de programe care permit cuantificarea eficacităţii fondurilor publice alocate.

În ceea ce priveşte politicile sectoriale reflectate în proiectul de buget, dorim să facem următoarele sublinieri: Guvernul, aplicând o autentică politică social-democrată, propune ca volumul cheltuielilor pentru asistenţă socială, alocaţii pentru copii, pensii şi alte ajutoare, să reprezinte 10,6% din produsul intern brut, comparativ cu 9,7% din p.i.b. în anul 2000. Practic, în acest an, se suportă adevărata majorare a pensiilor, alocaţiilor pentru copii şi altor ajutoare, deoarece aceste măsuri au fost stabilite, cu generozitate, fără îndoială, de Guvernul anterior numai în lunile noiembrie şi decembrie ale anului anterior, înaintea alegerilor.

Totodată, se va îmbunătăţi sistemul de alocare a ajutoarelor către familiile cu dificultăţi financiare majore, inclusiv prin acordarea de îmbrăcăminte şi rechizite şcolare, crescând, astfel, numărul beneficiarilor unor asemenea ajutoare.

În domeniul învăţământului, alocaţiile vor reprezenta 4% din produsul intern brut, asigurând continuarea reformei în acest sector. În cadrul acestuia, se are în vedere atât descentralizarea finanţării învăţământului preuniversitar, cât şi asigurarea unor mijloace de transport pentru elevii din localităţile izolate.

În domeniul sănătăţii se vor aloca fonduri însumând 3,7% din produsul intern brut. Se asigură, astfel, achitarea importantelor datorii către furnizori, preluate de la fosta guvernare, funcţionarea normală a asistenţei sanitare, precum şi acoperirea financiară a programelor naţionale de sănătate care prevăd gratuităţi şi alte facilităţi pentru persoanele cu afecţiuni medicale grave.

În domeniul agriculturii, fondurile alocate vor permite acordarea sprijinului de un milion de lei pentru fiecare hectar lucrat de către producătorii agricoli, subvenţionarea sistemului de irigaţii şi a procurării de seminţe, alocarea de prime pentru anumite produse agricole, precum şi participarea cu fonduri la programul SAPARD destinat modernizării agriculturii şi a zonelor rurale finanţat de Uniunea Europeană.

În domeniul apărării naţionale, totalul sumelor alocate va reprezenta echivalentul a circa un miliard de dolari, bani care vor fi folosiţi în vederea modernizării şi restructurării armatei din perspectiva aderării la NATO.

În domeniul industriei, priorităţile sunt constituite de continuarea lucrărilor de investiţii la Unitatea nr.2 de la Centrala Nuclearo-Electrică Cernavodă, şi aici vreau să fac o paranteză. În perioada ‘93-‘96, guvernarea noastră a realizat finalizarea lucrărilor, iar panglica a fost tăiată de guvernarea care a venit după alegerile din ’96.

Noi ne pregătim acum din nou să lucrăm timp de 4 ani, 4 ani şi jumătate, pentru finalizarea celei de a doua unităţi, fiind convinşi că cei care vor tăia panglica vor fi reprezentanţii unui nou Guvern, dar facem acest lucru considerând că această investiţie este importantă pentru societatea românească şi că acest proiect va ajuta, în mare măsură, reforma şi modernizarea sectorului energetic.

Subvenţionarea extracţiei unor cantităţi suplimentare de cărbune reprezintă o prioritate în vederea acoperirii consumului energetic, precum şi asigurarea fondurilor pentru protecţia socială a personalului din sectorul minier.

În domeniul transporturilor, locuinţelor şi infrastructurii, alocaţiile bugetare însumează 4,7% din produsul intern brut – în creştere faţă de anul anterior. Această finanţare, consistentă, va permite lansarea unor ample programe privind construcţiile de locuinţe, săli de sport, modernizarea infrastructurilor, precum şi a serviciilor publice comunitare, ceea ce va antrena creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă.

Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii va beneficia, pe lângă facilităţile fiscale menţionate anterior, de alocaţii pentru constituirea fondului naţional de garantare a creditelor, precum şi de împrumuturi du dobânzi avantajoase pentru întreprinzătorii care creează locuri de muncă pentru şomeri.

În proiectul de buget sunt incluse alocaţii pentru asigurarea contribuţiilor autohtone la proiectele şi programele finanţate din fonduri nerambursabile sau rambursabile de către Uniunea Europeană sau alte organisme financiare internaţionale.

În structura bugetului pe anul 2001 vor scădea cheltuielile cu dobânzile aferente datoriei publice. Aceasta, ca efect al reducerii ratelor dobânzilor, vizibile deja, şi ca urmare a scăderii volumului datoriei publice prin utilizarea – subliniez utilizarea – veniturilor obţinute din privatizare şi din valorificarea activelor neperformante pentru răscumpărarea titlurilor de stat emise în contul datoriei publice interne.

Caracterul solid al construcţiei bugetare este demonstrat şi de faptul că volumul cheltuielilor de capital, finanţate direct sau indirect din bugetul general consolidat, însumează 5,5% din produsul intern brut, nivel care este superior cu 1,8 puncte procentuale deficitului bugetar. Prin aceasta, se respectă principiul potrivit căruia împrumuturile de stat pentru finanţarea deficitului bugetar, să se regăsească în lucrări de investiţii şi nu în consum.

În ceea ce priveşte finanţarea deficitului bugetar, de 3,7% din produsul intern brut, aceasta se va realiza în proporţie de două treimi din surse externe şi o treime din surse interne, respectiv credite bancare şi împrumuturi directe de la populaţie.

În acest mod, deficitul bugetar are asigurată o finanţare neinflaţionistă, construcţia bugetară fiind în concordanţă cu programul monetar al Băncii Naţionale a României.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

În proiectul de buget, Executivul a acordat o importanţă specială bugetelor locale, ca parte componentă a bugetului general consolidat al statului. Astfel, în acest an, se asigură în mod real, aşa cum ne-am angajat prin Programul de guvernare, atât accelerarea reformei în administraţia publică, cât şi descentralizarea unor cheltuieli bugetare la autorităţile publice locale.

În acest sens, au fost majorate la 61,5%, faţă de 60%, sumele repartizate din impozitul pe venit la bugetele locale prin reducerea la 38,5%, faţă de 40%, a celor cuvenite bugetului de stat.

Totodată, Guvernul a trecut importante cheltuieli bugetare de la ministere la consiliilel locale şi la consiliile judeţene. Practic, s-au dublat bugetele locale, ca urmare a măsurilor de descentralizare a cheltuielilor pentru învăţământul preuniversitar, creşe, copiii instituţionalizaţi, handicapaţi, centre de consultanţă agricolă.

În mod logic, descentralizarea s-a aplicat şi la municipiul Bucureşti, care nu putea să rămână la nesfârşit bastionul centralismului administrativ şi financiar în România.

Doresc să afirm în faţa Parlamentului că descentralizarea şi demilitarizarea serviciilor publice şi, pe cale de consecinţă, consolidarea autonomiei locale administrative şi financiare, vor continua cu fermitate atât în acest an, cât şi în anul 2002.

Subliniez faptul că, de asemenea, vom sprijini localităţile ţării cu importante fonduri de investiţii alocate de ministere în judeţe, precum şi prin direcţionarea unor credite externe de la Banca Mondială, BERD, BEI, Uniunea Europeană la comune, oraşe şi municipii care prezintă proiecte viabile, capacitate managerială şi financiară corespunzătoare.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

În procesul de elaborare a bugetului de stat pe anul 2001, Guvernul a iniţiat şi a realizat o serie de întâlniri şi consultări cu reprezentanţii partidelor politice parlamentare, precum şi cu cei ai sindicatelor şi patronatelor, în prezenţa mass-media. De asemenea, pentru prima dată, Guvernul a consultat reprezentanţii aleşilor locali înaintea definitivării proiectului de buget.

Ca efect al acestor dezbateri, s-au reţinut numeroase propuneri şi sugestii privind îmbunătăţirea construcţiei bugetare, care au fost avute în vedere la finalizarea proiectului de buget în forma prezentată dumneavoastră.

În încheiere, îmi exprim speranţa că dezbaterile asupra proiectului bugetului de stat pe anul 2001 vor reprezenta o confruntare profesionistă, realistă, de idei şi soluţii între reprezentanţii partidelor politice parlamentare, împreună cu cei ai Executivului.

Vreau să vă asigur că Guvernul va fi deschis tuturor amendamentelor care vor putea să fie acceptate în contextul resurselor limitate pe care bugetul din acest an, reflectând în mare măsură situaţia economiei la acest început de mandat, situaţie dificilă, aşa cum ştiţi, a trebuit să fie luată în considerare în ceea ce priveşte resursele pe care le putem utiliza pentru acoperirea cheltuielilor necesare.

Considerăm că în urma acestei dezbateri, adoptarea bugetului de stat pe anul 2001 va constitui un instrument important pentru începerea consolidării unei tendinţe de creştere economică performantă pentru accelerarea reformei, precum şi pentru asigurarea premiselor reluării progresului economico-social al ţării, în condiţiile unui climat social paşnic.

Totodată, avem convingerea că, prin abordarea modernă care a stat la baza elaborării acestui proiect de buget, ce va fi continuată în anii următori, România se înscrie cu fermitate pe traiectoria integrării în Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată şi vă adresez rugămintea de a vota proiectul de lege, în urma dezbaterilor pe articole. Proiectul de Lege a bugetului de stat pe anul 2001 trebuie să reprezinte încă o componentă importantă pentru asigurarea stabilităţii politice şi sociale a ţării, într-un moment în care România poate să fie într-adevăr o zonă de stabilitate într-o zonă, din păcate, care în jurul nostru dovedeşte extrem de multă instabilitate.

Din acest punct de vedere, mesajele pe care le vom da împreună vor fi extrem de importante pentru a asigura progresul societăţii româneşti.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule prim-ministru.

Stimaţi colegi,

Domnul senator Mircea Ionescu-Quintus a solicitat un drept la replică şi vă propun să-i dăm cuvântul, referitor la remarca în ceea ce-l priveşte pe domnul deputat Stoica.

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am cerut un drept la replică în legătură cu remarca exactă făcută de domnul prim-ministru, faţă de care sentimentele mele de preţuire sunt aceleaşi, cu privire la absenţa preşedintelui Partidului Naţional Liberal, Valeriu Stoica, de la aceste dezbateri.

Şi eu regret că preşedintele nostru nu este prezent şi, de asemenea, regret că nu a avut la dispoziţie un avion special să-l aducă pe Aeroportul Otopeni azi-noapte.

Mulţumesc.

(Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, vă mulţumesc. (Rumoare)

Stimaţi colegi,

Vă rog să-mi permiteţi să dau cuvântul domnului Ştefan Viorel, preşedintele Comisiei buget-finanţe din Senatul României, pentru a prezenta raportul comun al celor două comisii de buget-finanţe din Senat şi Camera Deputaţilor asupra Proiectului de Lege privind bugetul de stat pe anul 2001.

Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Ştefan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Stimaţi invitaţi,

Cu adresele nr.L.120 din 26 martie 2001 şi nr.208 din 26 martie 2001, Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au sesizat în fond Comisiile pentru buget-finanţe, bănci în vederea întocmirii raportului comun asupra Proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2001.

În legătură cu proiectul de lege prezentat, cele două comisii au analizat şi dezbătut amendamentele şi observaţiile menţionate în cuprinsul avizelor primite din partea celorlalte comisii de specialitate, precum şi amendamentele depuse de parlamentari în nume propriu, sau în numele grupurilor parlamentare.

Au fost luate în discuţie 361 de amendamente privind atât modificări şi completări în textul legii, cât mai ales solicitări de modificare a sumelor prevăzute pe capitole de venituri şi cheltuieli în volumul şi structura lor. Au fost admise 48 de amendamente aşa cum sunt prezentate în Anexa nr.1 la raportul comun.

Urmare acestui fapt, veniturile totale prevăzute în proiectul de lege au fost micşorate de la 153.116,4 miliarde lei la 153.092,4 miliarde lei. Diminuarea de 24 de miliarde de lei se regăseşte la Capitolul "Venituri curente fiscale realizare din impozite directe".

O menţiune specială facem asupra creşterii cu 1.004 miliarde de lei a volumului de venituri alocat bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale prin cote şi sume defalcate din impozitul pe venit.

Cheltuielile totale s-au modificat de la 191.422,2 miliarde lei la 194.398,2 miliarde lei, păstrându-se un deficit bugetar în sumă absolută de 41.305,8 miliarde lei.

Structura cheltuielilor a suferit modificări în sensul diminuării celor legate de plata personalului, consumuri materiale şi servicii cu 356 miliarde lei, reducerea rezervei bugetare cu 224 miliarde lei şi a celor de capital cu 225,8 miliarde lei.

Sumele astfel economisite au fost redistribuite pentru creşterea subvenţiilor cu 672 miliarde lei, a primelor alocate producătorilor agricoli cu 100 miliarde lei, a transferurilor cu 10 miliarde lei şi nu în ultimul rând a bugetului Academiei Române cu 80 de miliarde lei.

În urma dezbaterilor care au avut loc atât în şedinţele comune ale comisiilor sesizate pentru avize, cât şi în şedinţele comune ale comisiilor pentru buget-finanţe, bănci, şedinţe la care precizăm că au participat, pe domenii, toţi membrii Cabinetului Năstase, au fost respinse 313 amendamente, aşa cum sunt ele prezentate în Anexa nr.2 la raportul comun.

Precizez că s-a primit aviz favorabil din partea Consiliului Legislativ şi, de asemenea, fac precizarea că prezentul proiect face parte din categoria legilor ordinare.

Având în vedere cele prezentate mai sus, comisiile reunite, pentru buget-finanţe şi bănci ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, votând în majoritate, cu 6 voturi împotrivă - 4 ale Partidului Naţional Liberal şi 2 ale reprezentanţilor Partidului Democrat. deci, comisiile reunite propun ca Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2001 să fie supus spre dezbatere şi adoptare, cu amendamentele menţionate în anexele prezentate la raportul comun.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

(Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Stimaţi colegi,

Aţi audiat şi prezentarea Guvernului şi raportul comisiilor.

Vă rog să-mi permiteţi să trecem la dezbaterile generale, conform timpilor care v-au fost alocaţi şi regula pe care am convenit-o, deci câte un reprezentant de grup parlamentar. Deci, de la un grup parlamentar nu pot lua cuvântul mai mult de doi colegi – Senat, Camera Deputaţilor.

Permiteţi-mi să dau cuvântul domnului deputat Florin Georgescu, pentru a prezenta expunerea grupurilor parlamentare ale PDSR.

Domnul Florin Georgescu:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Referitor la proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2001, vă rog să-mi permiteţi să remarc şi eu, în primul rând, caracterul solid, profesionist al construcţiei bugetare supuse analizei noastre astăzi. Spun aceasta, deoarece, analizând premisele de la care a pornit fundamentarea bugetului, se observă că premisa fundamentală o constituie relansarea economică, durabilă, consistentă, o creştere economică de 4,1% comparativ cu o medie de 3% declin economic, ceea ce s-a înregistrat în ultimii 4 ani, precum şi reducerea substanţială cu 40% a ratei inflaţiei, respectiv de la 41%, cât a fost anult recut, la 25%, prognozat pentru acest an. Deci, iată, premise solide care dovedesc faptul că acest buget va fi un buget al relansării şi al dezvoltării şi nu un buget al dezindustrializării ţării şi sărăcirii populaţiei cum, din păcate, au fost bugetele ultimilor 4 ani în România.

Nu doresc să mă refer în continuare la priorităţile şi obiectivele bugetului, pentru că domnul prim-ministru Adrian Năstase le-a menţionat foarte aprofundat anterior. Aş dori însă să mă refer la ceea ce cred că va urma, şi anume unele critici venite din partea anumitor partide politice care vor susţine, cum este şi normal, din unghiul de vedere, îndeosebi al Opoziţiei, suplimentări consistente de fonduri pe diferite destinaţii, îndeosebi de ordin social, pentru că ele aduc capital politic, şi aş vrea să menţionez în faţa dumneavoastră considerentele pentru care Guvernul PDSR, condus de domnul prim-ministru Adrian Năstase, nu este în măsură astăzi să ofere mai mult pentru destinaţiile economice şi sociale din buget, dată fiind situaţia preluării gestiunii finanţelor ţării la finele anului 2000.

Desigur, se vor solicita bani suplimentari pentru alocaţiile de stat pentru copii, pentru pensii, ajutoare sociale, facilităţi suplimentare pentru investitori. Şi noi suntem de acord cu acestea şi marea majoritate a acestor destinaţii este cuprinsă, este prevăzută în proiectul de buget, conform structurii prezentate dumneavoastră. Se va spune de către un anumit partid, sunt sigur, că trebuie mărite alocaţiile de stat pentru copii, aşa cum este prevăzut în programul de guvernare şi în programul electoral ale PDSR-ului, respectiv până la nivelul, până la concurenţa a 10% din salariul mediu net pe economie, ceea ce reprezintă circa 250-260 de mii de lei astăzi.

Haideţi să vedem cum se prezintă evoluţia dinamică a alocaţiilor sociale, pentru a înţelege cu toţii unde am fost, unde suntem şi ce ne propunem să facem în continuare. Deci alocaţia de stat pentru copii era în octombrie 1996 - 12 mii de lei. Au promis unii că o majorează de 3 ori, de 4 ori şi că noua sumă a alocaţiilor va permite cumpărarea de mai multe bunuri şi servicii de către părinţi pentru copiii lor. În 1997, în februarie, alocaţia a devenit 50 de mii de lei, a stat 50 de mii de lei până în martie 1998, când s-a făcut nu de 3 ori, ci numai cu 15 mii de lei mai mult, 65 de mii lei, iar din martie 1998, preţ de un an şi nouă luni, a stat la acest nivel de 65 de mii, în condiţiile unei rate a inflaţiei foarte mari pe anii 1998 şi 1999, urmând ca în noiembrie, începând cu plata din decembrie 2000, Guvernul, cu generozitate, cum menţiona domnul premier anterior, să facă aceste majorări la nivelul de 130 de mii, cât este şi astăzi. Deci, prin această evoluţie a cuantumului alocaţiilor, timp de un an de zile în 1997 le-a crescut puterea de cumpărare faţă de octombrie 1996, luat ca bază de referinţă, după aceea această creştere a fost erodată de guvernarea de dreapta, în aşa fel încât 2 ani şi 9 luni de zile puterea de cumpărare a alocaţiilor a fost mai mică cu 35% faţă de octombrie 1996 şi numai o lună de zile, luna decembrie 2000, s-a realizat din nou o creştere a puterii de cumpărare a acesteia comparativ, bineînţeles, tot cu octombrie 1996, cu 33%.

Este clar că, pe ansamblul celor 4 ani, cei care au promis că dau alocaţii mai mari au redus alocaţiile, pentru că le-au majorat cu o mână şi, prin modul neprofesionist cum a condus această guvernare, inflaţia generată de cauzele guvernării a erodat această putere de cumpărare şi deci părinţii şi copiii, respectiv, au avut mai puţini bani la dispoziţie sub forma ajutoarelor, a alocaţiilor de stat pentru copii.

În luna decembrie 2000 s-a plătit de către guvernarea anterioară, care acum ne cere să mărim noi alocaţiile, dar de fapt ele sunt mărite şi plătite de noi, deci în luna decembrie s-a plătit pentru majorarea alocaţiilor 300 de miliarde. Diferenţa până la 12 luni, cât are un an, reprezintă 4 mii de miliarde, care înseamnă suportarea lor din bugetul pentru anul 2001. Deci nu putem mări din nou astăzi alocaţiile, pentru că noi le-am mărit şi le suportăm, le susţinem, le sprijinim. au fost însă în mod demagogic majorate, pe ultimii metri ai guvernării precedente, în speranţa unui aport electoral suplimentar, iar noi acum le plătim cu toată deschiderea, dacă nu le majoraţi dumneavoastră le-am fi majorat noi, dar ele sunt la un nivel care permite acoperirea nevoilor la un anumit cuantum pentru familiile cu copii şi avem toată speranţa că începând cu ultima parte a acestui an se va putea trece şi la majorarea acestora, dacă nu, la începutul anului următor.

Am arătat această dinamică pentru a înţelege foarte bine cum stau lucrurile în materie de cine aprobă şi cine plăteşte, deci noi plătim alocaţiile de stat pentru copii. La fel şi cu majorarea, recorelarea pensiilor. Acest proces necesită un cuantum de circa 7 mii de miliarde, pentru a se face o recorelare pe principii echitabile între diferitele categorii de beneficiari de pensii care au ieşit în anumite perioade diferite la pensie în ultimii 20 de ani, să spunem. Acest cuantum costă, această valoare a recorelării costă vreo 7 mii de miliarde. Fosta guvernare a alocat numai 2500-2800 de miliarde pe ultimele 2-3 luni ale anului anterior. Diferenţa de 9 luni o plătim în acest an şi ea înseamnă peste 3 mii de miliarde, urmând ca pe baza rezultatelor pozitive pe care sperăm că le vom înregistra, aşa cum arată deja producţia industrială în primele luni, în ultima parte a acestui an, în tirmestrul IV, să fim în măsură să trecem la continuarea şi consolidarea recorelării pensiilor pentru toate categoriile de pensionari, îndeosebi cu efecte pozitive la cei cu pensii mai reduse.

Au mai fost şi alte măsuri cu caracter electoral care au reprezentat 1% din p.i.b. în ultimele luni ale anului trecut care, însă sunt repercurtate, sunt reflectate, sunt plătite din bugetul pe acest an. Deci anul trecut s-au plătit 0,1-0,2 din p.i.b., iar anul acesta se suportă diferenţa de peste 1% din p.i.b. ca urmare a măsurilor respective. Noi nu spunem că este o moştenire dezastruoasă, cum au afirmat alţii acum 4 ani despre precedenta guvernare, dar vreau să marchez aceste momente pentru ca dumneavoastră, opinia publică, să fie încunoştinţată de faptul că în acest buget sunt cuprinse măsuri care sunt necesare social, care sunt plătite de acest guvern şi care, numai în mică măsură, au fost suportate de cei care le-au aprobat. Dacă aveau convingerea că sunt măsuri necesare şi credeau în ele şi aveau şi sursele financiare, abilitatea financiară de a procura aceste surse, trebuiau să o facă în 1998, în 1999, la începutul lui 2000, şi nu în luna decembrie a guvernării precedente.

Pe lângă aceste cheltuieli fără acoperire, la 31 decembrie 2000, Guvernul Adrian Năstase a preluat datorii uriaşe ale instituţiilor publice care reprezintă consumurile acestora în anul 2000, dar pentru care nu s-au achitat facturile către furnizori, către alţi creditori. Este vorba de o sumă de 8200 de miliarde, care în termeni comparabili înseamnă de circa 3 ori mai mult decât erau aceste datorii în 1996, pentru că la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar este normal să existe un anumit sold al plăţilor neachitate pentru că, este firesc, nu toate consumurile efectuate până în ultimele zile se pot plăti chiar până la 31 decembrie. Important este ca soldul plăţilor de la finele unui an să nu fie mai mare decât soldul plăţilor de la începutul anului, pentru că înseamnă că în anul respectiv s-a consumat mai mult decât resursele alocate şi deci se transferă o povară financiară către cei care urmează la guvernare. Ei, povara financiară, comparabilă dintre ceea ce am lăsat noi în 1996, faţă de ceea ce am primit ca plăţi neachitate ale instituţiilor publice, învăţământ, sănătate, educaţie, cercetare etc. această povară este de 3 ori mai mare faţă de ceea ce înregistrau bilanţurile contabile ale instituţiilor publice în decembrie 1996. Sunt cheltuieli cu personalul neplătite în sumă de 1 600 de miliarde, ceea ce înseamnă de 7,5 ori mai mult decât în 1996, repet tot un termen comparabil, precum şi cheltuieli cu bunurile şi serviciile de care au beneficiat instituţiile publice neplătite, în sumă de 3 mii de miliarde, ceea ce înseamnă de 2,5 ori mai mult decât era în 1996. Unde sunt localizate aceste restanţe, pentru a ne explica desele nemulţumiri şi tensiuni care au apărut, din păcate, în interiorul anumitor instituţii publice. Este vorba de sistemul de ocrotire a sănătăţii, Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Casa Naţională de Asigurării de Sănătate având la 31 decembrie anul trecut restanţe de plată către furnizori de 5226 de miliarde, de 3 ori mai mult decât în 1996, dintre care 4 mii de miliarde către furnizorii de medicamente, hrană, energie electrică şi termică, ceea ce explică atât degradarea sistemului de ocrotire a sănătăţii, cât şi nemulţumirile care s-au manifestat. Ne aducem aminte de grevele pe parcursul anului 2000 în interiorul spitalelor, cât şi tensiunile dintre furnizorii de medicamente şi beneficiari, respectiv sistemul sanitar.

La Ministerul de Interne sunt 1700 de miliarde datorii neachitate, din care 1300 datorii către personal, către personalul militar şi civil, datorii care explică nemulţumirile existente. Sigur, acolo există o disciplină militară, cum este şi normal, dar în presă au apărut deja mesaje care exprimau nemulţumirile acestui personal, pentru că nu a beneficiat de drepturile aprobate prin lege. Iată, este vorba de de 1300 de miliarde care, ca şi în cazul cheltuielilor cu sănătatea, sunt suportate tot din bugetul pe acest an al Guvernului Adrian Năstase.

În afară de datoriile instituţiilor publice centrale, bugetele locale au mai transferat şi ele 2200 de miliarde pentru a fi plătite în anul 2001, aceasta reprezentând dublu, în termeni comparabili, faţă de 1996. Repet, dacă se transferau cheltuili în termeni reali la acelaşi nivel nu era nici o problemă, dar această transferare imorală, inechitabilă de sarcină fiscală între unii care consumă şi alţii care plătesc considerăm că este total nepotrivită şi cu atît mai nepotrivite vor fi susţinerile şi propunerile şi solicitările unora care vor alocări suplimentare de fonduri susţinute în scop politic, în condiţiile când dumnealor înşişi, la guvernare aflaţi până acum câteva luni, au lăsat aceste datorii neachitate către creditorii care au furnizat bunuri şi servicii sistemului public.

În aceste condiţii, stimaţi colegi, deficitul bugetar, raportat anul trecut, de 3,66% din p.i.b., deficitul bugetului general consolidat, nu este unul real, aşa cum se pronunţa un distins preşedinte de partid acum câteva luni în această sală, dar pe care nu-l văd prezent la lucrări, deci nu este de 3,66%, cum s-a raportat, ci adunând la acest deficit deficitul cvasifiscal, deci aceste sume neplătite, partea nevăzută a aisbergului, dacă vreţi, care înseamnă 1,3% din p.i.b., ne duce undeva în jur de 5% deficit fiscal şi cvasifiscal în sectorul public. Dacă adăugăm la aceasta pierderile enorme (şi o să vi le comunicăm în câteva săptămâni) înregistrate la finele anului 2000 de către regiile autonome, societăţile naţionale şi companiile naţionale, aflate în subordinea ministerelor, iar la aceste pierderi mai adăugăm activele neperformante şi cheltuielile de ordin fiscal care sunt reflectate în bilanţul Băncii Naţionale a României şi care n-au ce căuta acolo, deci adăugând toate aceste sume la 5% deficit al sectorului guvernamental se ajunge la un deficit total al sectorului de stat în România (public, şi din domeniul privat al statului) deci la un deficit total de circa 17%, comparativ cu 13% cât era această cifră dimensionată, inclusiv de organismele financiare internaţionale, la finele anului 1996. Deci, iată, atât la nivelul instituţiilor publice centrale şi locale, cât şi la nivelul economiei de stat, în gestiunea ministerelor lucrurile s-au înrăutăţit foarte mult.

De ce nu mai pot fi acordate sume substanţiale în plus în acest buget? Pentru că, stimaţi colegi, ponderea cheltuielilor cu datoria publică înscrise în buget reprezintă comparativ cu 4,7%, cât era în 1996, pînă acum reprezintă 14%, deci de 3 ori mai mult. Nu este vorba de Bancorex şi Banca Agricolă, ci de persoane juridice, care n-au avut nici o legătură cu statul, cu guvernul care au luat credite şi nu le-au mai dat înapoi. Aceste sume reprezintă 15 mii de miliarde, se plăteşte dobândă în fiecare zi la ele, iar AVAB, care a fost creată de actuala Opoziţie, legalizează această redistribuire imorală de avere şi venit în societate între cei care plătesc şi cei care au luat bani şi nu-i mai dau înapoi, pentru că AVAB nu recuperează decât 9,4% din ceea ce tranzacţionează. Deci până acum s-au tranzacţionat 31 de mii de miliarde la AVAB şi s-au încasat 2 900 de miliarde.

Vreau să mai menţionez faptul că, la finele anului trecut, atât bugetul asigurărilor sociale, cât şi bugetul de stat erau blocate de faptul că pe criterii de clientelism politic, fosta Putere a acordat un volum imens de înlesniri fiscale, reduceri, reeşalonări etc. care, practic, creează mari probleme bugetului actual, dar care vor fi examinate de către actuala guvernare, de către Ministerul Finanţelor şi credem că vor constitui surse suplimentare de venit bugetar.

Stimaţi colegi,

Acestea fiind condiţiile în care sunt preluate finanţele publice ale ţării la începutul acestui an, văzând priorităţile care au fost expuse de domnul prim-ministru Adrian Năstase, având în vedere construcţia solidă din punct de vedere principial, financiar şi economico-social a bugetului, Grupul parlamentar al PDSR din Senat şi Camera Deputaţilor va vota cu încredere acest buget, considerând că este un buget al relansării economice, un buget al evitării polarizării sociale, aşa cum s-a întâmplat în ultimii 4 ani, un buget al unei mai mari echităţi sociale, un buget care ne dă încredere că ne-am înscris pe un drum corect din punct de vedere economic, inclusiv din perspectiva integrării noastre în structurile europene şi euroatlantice şi urăm succes Guvernului Adrian Năstase în realizarea prevederilor proiectului de lege.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze din parte Puterii.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumim, domnule deputat.

Permiteţi-mi să dau cuvântul, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului România Mare, domnului senator Dina Carol şi se pregăteşte, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat, domnul senator Viorel Pană.

Aveţi cuvântul.

Domnul Carol Dina:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Distinşi invitaţi,

Partidul România Mare a examinat cu specialiştii săi prevederile bugetelor pe anul 2001 şi constată că aceste documente, prezentate Parlamentului de către Guvern, asigură numai în parte realizarea obiectivelor prevăzute în programul de guvernare. Dintr-un anumit punct de vedere, acest lucru este explicabil, întrucât într-o economie bolnavă nu se poate construi un buget care să răspundă la cerinţele unei redresări rapide şi puternice.

Bugetul de stat pe anul 2001 se caracterizează prin insuficienţa resurselor, este un buget suferind, care nu satisface decât în mică parte aşteptările guvernanţilor şi cerinţele populaţiei. Noi apreciem preocuparea Guvernului de a imprima economiei o creştere de 4,1%, pe baza sporirii ratei investiţiilor, însă sunt suficiente temeri că aceste obiective pot fi puse în pericol de climatul economic şi financiar profund nociv din cauza fenomenelor negative care s-au amplificat în ultimii 4 ani. Menţionez: blocajul financiar care paralizează întreaga activitate a agenţilor economici şi care a compromis de fapt acţiunea de reformă; efectele economice subterane care continuă să lipsească bugetul de resurse importante; îndatorarea continuă a ţării pe plan intern şi extern, care grevează o parte tot mai mare din veniturile bugetului; privatizarea fără eficienţă, deseori dubioasă, a celor peste 8 000 de întreprinderi la care s-a schimat structura proprietăţii în ultimii ani şi, în sfârşit, continuarea unor politici financiare fiscale şi monetare şi de credit nestimulatorii blocante şi distructive, care au determinat decapitalizarea înterprinderilor şi au generat blocajul financiar. De aceea, pentru a crea premise mai puternice care să ducă la înfăptuirea obiectivelor cuprinse în programul de guvernare, Partidul România Mare face următoarele constatări şi propuneri:

1. Veniturile neîncasate, de peste 8 000 de miliarde de lei, ce reprezintă aproape tot atîta cât sunt încasate la bugetul de stat într-un an nu mai pot fi acceptate în continuare. Pentru a crea condiţii de încasare a unei părţi cât mai mari din veniturile restante la buget, Ministerul Finanţelor şi Banca Naţională trebuiau să prezinte o dată cu proiectului bugetului de stat pe anul 2001 şi măsurile de rezolvare a blocajului financiar din economie, care afectează nu numai bugetul de stat, dar şi activitatea tuturor agenţilor economici. Nu poate rămâne în funcţie un ministru de finanţe care prezintă şi susţine un proiect de buget pe anul 2001 cu un deficit de 41 305 miliarde de lei în timp ce are de încasat peste 80 de mii de miliarde de lei venituri restante. Declaraţiile făcute recent de ministrul finanţelor în faţa comisiilor parlamentare şi apărute în presă, potrivit cărora a început "lupta" cu blocajul financiar, fiind în cursă o analiză a blocajului financiar, pe baza cărora urmează să se prezinte Guvernului soluţii până la jumătatea acestui an, nu mai prezintă nici o importanţă. O astfel de analiză trebuia să fundamenteze propunerile din proiectul bugetului de stat pe anul 2001 pentru a se stabili ce se poate încasa şi ce nu.

2. În afara bugetului de stat sunt 3 fonduri speciale ale căror bugete sunt prevăzute cu excedente, şi anume: fondul de asigurări sociale de sănătate - plus 628 de miliarde; fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic – 300 de miliarde şi fondul special al drumurilor, 3000 de miliarde, în total, 3 928 de miliarde. Este o politică antieconomică ca statul să mobilizeze prin pârghia impozitelor şi contribuţiilor venituri la fondurile speciale din care o parte să rămână imobilizată în excedent. Nu se justifică sub nici o formă ca unităţile contribuabile să-şi achite obligaţiile către fonduri, iar o parte din sumele încasate să rămână nefolosite sub formă de excedente, care în condiţiile inflaţiei se erodează, în timp ce alte nevoi să nu poată fi satisfăcute.

Este de neînţeles modul în care s-a ajuns ca resursele financiare alocate sectorului sănătăţii să fie excedentare, cu toate că necesităţile de finanţare reale ale acestui sector depăşesc cu mult fondurile. Aceasta arată formalism la elaborarea bugetului. Situaţia devine mai gravă dacă se are în vedere că la casele de asigurări de sănătate s-au acumulat, după această metodă de stabilire, în fiecare an al bugetului fondului special de asigurări de sănătate cu excedent disponibilităţi cronice de circa 6 000 de mii de miliarde de lei care nu pot fi utilizate pentru că nu sunt cuprinse în buget. În timp ce bolnavii mor în spitale, din lipsă de medicamente, directorii caselor judeţene de asigurări de sănătate îşi aprobă premii de sute de milioane de lei.

Consecinţa acestei practici, fără temei şi raţiune, de a se acumula separat excedente la fondurile speciale de sănătate se reflectă în volumul arieratelor înregistrate la unităţile sanitare, care la finele anului 2000 au fost de peste 4 000 de miliarde, accentuând blocajul financiar în economie. Propunem folosirea excedentului de la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru nevoile din acest sector.

În ceea ce priveşte bugetul fondului special pentru drumurile publice, acesta se prezintă cu un excedent de 3 000 de miliarde de lei, în timp ce bugetul de stat are un deficit de 41 305 miliarde şi alte nevoi stringente nu sunt acoperite. Faţă de această situaţie, propunem ca aceste 3 fonduri să fie incluse în bugetul de stat pe anul 2001, iar excedentele care rezultă să fie folosite pentru finanţarea unor nevoi din economie în domeniul social şi altele.

S-ar putea, de exemplu, avea în vedere ca 1 000 de miliarde de lei să fie destinate pentru recapitalizarea întreprinderilor fiabile, dar care sunt decapitalizate datorită politicilor fiscale şi monetare de până în prezent, mai ales că în programul de guvernare este prevăzută recapitalizarea societăţilor comerciale ca o măsură pentru îmbunătăţirea substanţială a mediului de afaceri.

În proiectul de buget nu s-a prevăzut nimic pentru această acţiune importantă şi urgentă. O mie de miliarde de lei să fie destinate dotării fermierilor agricoli cu tractoare şi maşini, prin finanţarea unei părţi din costul echipamentelor, şi o mie de miliarde de lei pentru consolidarea imobilelor neconsolidate după cutremur şi care prezintă un mare pericol pentru viaţa a mii de oameni. menţionez că în proiectul de buget nu se regăsesc fonduri cu această destinaţie.

Prin introducerea în bugetul de stat pe anul 2001 a acestor fonduri, pe lângă faptul că se asigură o finanţare mai bună a anumitor cerinţe economice şi sociale, aceasta permite şi un control mai sever şi eficient al constituirii şi utilizării acestor mijloace financiare importante.

3. În acelaşi context al necesităţii majorării volumului veniturilor bugetului de stat, propunem ca la partea de venituri, la Capitolul "Venituri din capital" să se introducă un subcapitol "Venituri din privatizare", pentru constituirea fondului de recapitalizare, restructurare şi modernizare, în care să se înscrie suma de 5.000 de miliarde, adică cel puţin 70% din sumele încasate din acţiuni de privatizare.

Nu putem accepta un buget care să nu cuprindă venituri din privatizări pentru a fi utilizate în scopul dezvoltării economiei. Folosirea în alte scopuri a unor asemenea resurse, aşa cum au procedat guvernele anterioare, reprezintă o adevărată crimă la adresa economiei româneşti.

Cerem cu fermitate Guvernului să gestioneze procesul de privatizare. Privatizarea nu este un scop în sine, ci un proces strategic prin care statul vizează dezvoltarea eficientă a economiei. În România, procesul de privatizare este haotic, de cele mai multe ori, subordonat unor interese oculte de grup. Deşi s-a privatizat numai 20% din valoarea acţiunilor statului, în care capitalul autohton deţine 90%, abuzurile şi ilegalităţile au fost caracteristicile dominante ale acestui proces. În sutele de societăţi comerciale care au fost privatizate nu se regăsesc revigorarea producţiei, efectele economice şi asigurarea cerinţelor sociale.

Prin inginerii financiare, în fapt, abuzuri şi ilegalităţi, aşa-zişii investitori români şi străini au transferat o parte a avuţiei naţionale în propriile lor averi. Acest jaf a fost posibil cu complicitatea autorităţilor prin diverse modalităţi care au favorizat activitatea infracţională. Sunt cunoscute scandalurile mediatizate privind privatizarea flotei româneşti precum şi a unor societăţi mari cum sunt: ROMTELECOM, Combinatul siderurgic Călăraşi, Combinatul siderurgic Reşiţa, TEPRO Iaşi, Pheonix Baia Mare, bănci, societăţi comerciale agricole, reţele comerciale, hoteluri, imobile şi altele.

Partidul România Mare s-a situat permanent în fruntea celor care au luptat împotriva jafului, a demascat cu competenţă şi virulenţă privatizări ilegale şi militează pentru ca într-o ţară în care se proclamă că nimeni nu este mai presus de lege, vinovaţii să dea socoteală pentru faptele lor.

4. Bugetul de stat are prevăzut un deficit de 41.305 miliarde lei. În proiectul de lege, problema finanţării deficitului bugetului de stat şi de finanţare a datoriei publice interne este tratată în mod general, fără să se precizeze sursele de finanţare. În expunerea de motive, se menţionează că se va asigura finanţare neinflaţionistă cu preponderenţă din surse externe. Problemele sunt destul de complicate, însă este de datoria şi competenţa Guvernului să clarifice sursele de finanţare a deficitului bugetar pentru a se cunoaşte de la început pe ce surse se bazează execuţia bugetului care să asigure finanţarea cheltuielilor bugetare în limitele aprobate. În acest scop, noi apreciem că sunt necesare măsuri şi acţiuni în Legea bugetului de stat cu privire la stabilirea nivelului finanţării deficitului bugetar şi a refinanţării datoriei publice interne din surse interne, lansarea de certificate de trezorerie către populaţie, împrumuturi din sistemul bancar şi surse externe, instituţii financiare, împrumuturi şi altele.

Ministerul Finanţelor Publice împreună cu Banca Naţională a României să prezinte calcule în legătură cu sursele de finanţare a deficitului bugetar. Să se prezinte fundamentări din care să rezulte că împrumuturile externe primite de Ministerul Finanţelor Publice pentru finanţarea deficitului bugetar sunt neinflaţioniste.

Contrar tezei afirmate în raportul la buget că împrumuturile externe sunt neinflaţioniste, sunt temeri şi elemente că operaţiunea de transformare a împrumuturilor externe în monedă naţională are la bază emisiunea de monedă, ceea ce are influenţă şi asupra inflaţiei.

5. În raportul la buget lipseşte complet politica monetară şi de credit a Băncii Naţionale a României, ceea ce reprezintă o mare carenţă. Este necesar ca în raport să se cuprindă un capitol distinct privind politica monetară şi valutară, creditul şi dobânzile, în care să se definească rolul Băncii Naţionale în susţinerea programului de guvernare, politica monetară, respectiv restrângere sau relansare, nivelul masei monetare în anul 2001, nivelul numerarului în circulaţie, resursele de creditare ale sistemului bancar şi nivelul creditului neguvernamental.

Apoi, politica de creditare: se lansează credite pentru dezvoltarea afacerilor sau se continuă cu politica restrictivă de până în prezent, când se urmăreşte sterilizarea lichidităţilor în sistemul bancar prin rezerve minime obligatorii ale Băncii Naţionale sau depozite cu dobândă mare la B.N.R., ceea ce limitează şi scumpeşte creditul pentru activităţile economice; aprecieri asupra evoluţiei dobânzilor pe piaţa creditului şi titlurilor de stat cu impact asupra inflaţiei; nivelul rezervelor valutare internaţionale ale României în anul 2001 şi anume, elemente de fundamentare a necesarului de rezerve pentru plăţile de importuri pe 4-5 luni plus obligaţiile de rambursare a creditelor externe şi plata dobânzilor aferente; structura rezervelor valutare, ţinând seama de evoluţia pe piaţa externă a cursurilor valutare, structura rezervei valutare trebuie stabilită acum, la elaborarea bugetului, deoarece are legătură cu cheltuielile aferente exporturilor precum şi cu rambursările de credite externe şi plată de dobânzi.

De altfel, la prezentarea bugetului în Parlament, ministrul finanţelor trebuia să fie dublat de guvernatorul Băncii Naţionale a României pentru a se asigura promovarea unor politici coerente care să contribuie la realizarea obiectivelor programului de guvernare. În anii anteriori, lipsa de coerenţă a politicilor financiare, fiscale, monetare, de credit şi valutare a avut efecte dăunătoare asupra economiei.

Trebuie să spunem că datorită politicilor monetare şi de credit duse până în prezent de Banca Naţională a României, societăţile comerciale au fost sufocate prin decapitalizare, prin dobânzile mari plătite şi prin restrângerea arbitrară a creditului. S-a creat o situaţie inadmisibilă. Creditul bancar în România a scăzut de la 40 de miliarde dolari, în echivalent cât era la începutul anului 1990, la circa 4 miliarde de dolari, în prezent.

În condiţiile în care întreprinderile sunt decapitalizate, fără capital propriu de lucru pentru nevoile de producţie şi nu primesc nici credit bancar, sunt sortite falimentului. Această situaţie deosebit de gravă va pune în pericol şi realizarea obiectivelor înscrise în bugetul pe anul 2001 în special privind creşterea economică şi investiţiile.

Iată de ce Partidul România Mare consideră imperios necesar ca Parlamentul să examineze aceste situaţii şi să stabilească măsuri pentru dinamizarea politicilor monetare şi de credit care să contribuie într-o măsură mai mare la redresarea economică a României.

6. În programul de guvernare şi în multe declaraţii se susţine că agricultura este o prioritate a Guvernului. Prevederile bugetului pentru agricultură pentru acest an sunt foarte departe de aceste promisiuni. S-au repartizat Ministerului Agriculturii 9.600 de miliarde de lei, adică jumătate din ce a primit agricultura cu un an în urmă. Culmea ridicolului în construcţia bugetului pentru agricultură porneşte de la faptul că se stabileşte o creştere a producţiei agricole în anul 2001 de 1,5%. În termeni reali, prin buget se stabileşte o creştere de fapt cu 2 kg de porumb sau grâu la hectar faţă de anul 2000, fără a mai prezenta şi alte exemple "la fel de semnificative".

Agricultura şi silvicultura de care depinde viaţa a peste 50% din populaţia acestei ţări trebuie să-şi organizeze exploataţiile, să-şi protejeze fondul genetic şi cercetarea, să repună pe picioare sistemele de irigaţii, să planteze puieţi pe terenurile degradate şi despădurite, să ordone mobilizarea generală pentru toţi specialiştii în domeniile sanitar-veterinar şi fitosanitar, pentru că altfel vom fi nevoiţi să cheltuim două-trei bugete naţionale pentru a distruge bolile şi dăunătorii animalelor şi plantelor care pot pătrunde în România.

Toate acestea se pot realiza prin îndepărtarea sau disponibilizarea specialiştilor din agricultură şi silvicultură, prin transformarea agriculturii dintr-un copil cuminte care acceptă orice măsură a marelui pedagog, Ministerul Finanţelor Publice.

În şedinţa Comisiilor pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară, prin votul tuturor deputaţilor şi senatorilor, s-a cerut majorarea bugetului agriculturii şi silviculturii cu aproximativ 8000 de miliarde de lei. Dintre amendamentele aprobate în comisii, propuse de parlamentarii Partidului România Mare şi susţinute de celelalte grupuri parlamentare, menţionăm: suplimentarea cu 100 de miliarde de lei a sectorului de reproducţie şi selecţie a animalelor; creşterea cu 200 de miliarde de lei a fondurilor destinate prevenirii şi combaterii bolilor la animale; creşterea alocaţiilor pentru fondul genetic cu 200 de miliarde; suplimentarea fondurilor pentru sectorul fitosanitar, protecţia plantelor, combaterea bolilor şi dăunătorilor cu 150 de miliarde lei; o creştere cu 200 miliarde de lei pentru activitatea din silvicultură, mărirea fondului subvenţiilor cu 1000 de miliarde; menţinerea personalului Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor la nivelul anului 2000.

Subliniem că, şi în acest domeniu vital pentru economia României şi viaţa a milioane de români, amendamentele propuse de parlamentarii Partidului România Mare au fost respinse, noi spunem cu prea multă uşurinţă şi chiar cinism. Sperăm ca Parlamentul să adopte în timpul dezbaterilor amendamentele propuse de parlamentarii Partidului România Mare. Cei 120 de parlamentari ai Partidului România Mare solicită Guvernului să-şi reconsidere opţiunile pentru agricultură, să prezinte Parlamentului un concept coerent şi unitar pentru redresarea şi dezvoltarea agriculturii româneşti, ştiind foarte bine că hrana necesară acestui popor pentru păstrarea existenţei sale trebuie asigurată chiar de el însuşi.

7. În raportul privind proiectul bugetului de stat pe anul 2001, se arată că asigurarea creşterii economice se bazează pe sporirea ratei investiţiilor, prin participarea semnificativă a capitalului naţional şi prin atragerea resurselor externe, mai ales sub formă de investiţii directe, astfel încât să se asigure o dezvoltare echilibrată, fără discrepanţe în evoluţia şi structura agregatelor macroeconomice.

Deşi în anul 2000, investiţiile realizate în economie au crescut cu 5% faţă de 1999, totuşi, rata de investiţii, determinată prin raportarea formării brute de capital fix la produsul intern brut, a ajuns la abia 18,5% faţă de 18% în 1999 şi 23% în 1996. De subliniat că în perioada 1996-2000, investiţiile au scăzut cu aproape 40%.

Pentru anul 2001, cheltuielile de capital reprezintă 3,4% din produsul intern brut, respectiv 37.556,9 miliarde lei care împreună cu investiţiile propuse a se realiza în cadrul altor naturi de cheltuieli, respectiv transportul, subvenţii pentru instituţiile publice, venituri proprii, se ajunge la 5,3% din produsul intern brut, cu 1,6% mai mult decât deficitul pentru acest an. Pentru a face un progres evident în acest domeniu al investiţiilor trebuie revigorate toate mecanismele financiare, monetare şi de credit.

În cadrul resurselor pentru finanţarea investiţiilor, o pondere importantă o au fondurile proprii, profitul şi amortismentele întreprinderilor. Or, acestea sunt într-un proces continuu de degradare. Fenomenul decapitalizării a continuat şi în anul 2000 la majoritatea întreprinderilor. Fără recapitalizarea întreprinderilor viabile nu se poate vorbi de revitalizarea investiţiilor şi relansarea producţiei.

Experienţa mondială ca şi experienţa noastră arată că un rol important în procesul investiţional îl au creditele. Faptul că în anul 1990 creditele pentru investiţii pe termen mediu şi lung reprezentau circa 10 miliarde de lei în echivalent, în totalul creditelor, iar în prezent a ajuns la 1,5 miliarde de dolari, arată în mod clar caracterul nociv al politicii de credit din România.

Este necesar ca Guvernul şi Parlamentul să examineze problemele legate de relansarea creditului atât în investiţii cât şi în producţie. Nesoluţionarea acestor probleme fundamentale va afecta înfăptuirea obiectivelor Guvernului privind ieşirea din criza actuală şi redresarea economiei româneşti.

8. Din examinarea prin sondaje a prevederilor de investiţii pe anul 2001 din proiectul bugetului, rezultă că sunt mari imobilizări de fonduri de investiţii neterminate, cu durate de execuţie de două până la patru ori mai mari decât cele prevăzute în documentaţiile tehnice aprobate, unele din acestea începute prin anii 1990-1991 sau chiar înainte de anul 1989.

O problemă sesizată la investiţiile tuturor ministerelor este aceea că documentaţiile tehnico-economice sunt înscrise în fişa obiectivului în preţurile în care acestea au fost aprobate în anii 1990-1991-1994 sau chiar în preţuri înainte de 1989, fără a fi actualizate în preţuri curente, existând în acest fel discrepanţe enorme între valoarea decontărilor de cheltuieli la 31 decembrie anul 2000, exprimate în preţuri curente, faţă de valoarea documentaţiei aprobate. Avem câteva exemple foarte semnificative: amenajarea pentru îmbunătăţirea condiţiilor ecologice în Complexul Şontea-Fortuna Tulcea din cadrul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului. A început cu o valoare în 1996 şi în momentul de faţă valoarea este de patru până la cinci ori mai mare. La Ministerul Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, obiectivul "Consolidarea şi amenajarea drumului naţional 67 Turnu Severin-Motru", valoarea lucrărilor aprobate în 1989 de 160.000 de lei, cu durată de realizare în doi ani, începută în martie 1990, s-a executat până la 31 decembrie 21 miliarde 512 mii lei în preţuri curente rămânând de realizat 107 miliarde de lei. Şi exemplele pot continua.

Rezultă că documentaţiile tehnice aprobate cu 5-10 ani în urmă nu sunt recalculate în preţuri curente, astfel ca să se poată compara realizările de cheltuieli cu ceea ce s-a aprobat. procedând astfel se creează posibilitatea să se regăsească în cheltuieli toate dificultăţile de organizare, depăşirile de consumuri, nerespectarea tehnologiilor de execuţie, proastă gospodărire, generează furturi şi înstrăinări materiale pe şantiere, toate acestea decontându-se beneficiarilor de obiective, fără ca aceştia să aibă posibilitatea unui control asupra situaţiilor de lucrări şi, în final, a costului investiţiilor. Pentru evitarea unor pierderi şi imobilizări de fonduri, este necesar să fie reactualizate toate documentaţile la obiectivele în curs de realizare, scurtarea termenelor de execuţie, punerii lor în funcţiune şi întărirea controlului asupra modului în care se foloseşte banul public în domeniul investiţiilor.

9. Partidul România Mare priveşte cu îngrijorare legitimă impactul devastator al datoriei publice acumulate asupra resurselor de dezvoltare economico-socială a României. Proiecţia bugetelor din care se structurează bugetul consolidat arată că în anul 2001 serviciul datoriei publice este de circa 67.555 de miliarde de lei, adică la cursul mediu proiectat pentru acest an, 2,4 miliarde de dolari. Pentru creşterea relevanţei, dobânzile, comisioanele şi celelalte cheltuieli specifice ocazionate de derularea creditelor deja luate reprezintă 83,7% din serviciul datoriei publice pe anul 2001 respectiv, peste 2 miliarde de dolari în echivalent. Cu alte cuvinte, România exportă în acest an venit naţional în valoare de 2 miliarde de dolari. Adăugăm că rata datoriei publice în bugetul de stat reprezintă mai mult de 36% din veniturile acestuia.

Luând în considerare deficitul soldului balanţei de plăţi externe, proiectat pe perioada 2001-2004 la un nivel mediu anual de peste 3 miliarde de dolari, rezultă că la sfârşitul anului 2001, datoria publică externă va depăşi 12 miliarde de dolari, ca la sfârşitul anului 2004, numai datorită derulării activităţii de comerţ exterior proiectate, datoria publică externă să depăşească 22 de miliarde de dolari.

Consecinţele sunt deja previzibile. Rata serviciului datoriei publice, în creştere vertiginoasă, va ajunge la aceeaşi dată, respectiv sfârşitul anului 2004, la incredibila sumă de 5 miliarde de dolari export inutil de venit naţional şi pe fondul resurselor predilect alocate din privatizări şi din recuperări AVAB, de fapt, exportul avuţiei naţionale.

Considerăm ca o prioritate majoră a Guvernului, în afara redimensionării veniturilor şi cheltuielilor bugetelor României, redimensionarea, chiar şi prin rectificări succesive, promovarea în sistem de urgenţă a Legii datoriei publice, prin care să se instituie controlul legislativului, ca singurul organ ales al naţiunii, asupra bugetării datoriilor angajate, în fapt, asupra gestionării viitorului naţiunii, din perspectiva autonomiei financiare necesare, inclusiv cu luarea în considerare a cerinţelor de integrare în spaţiul social-economic european, dat fiind că Partidul România Mare concepe România ca un factor de stabilitate în zona geopolitică de influenţă, ca parte integratoare în spaţiul european.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule Dina Carol.

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi să dau cuvântul domnului senator Viorel Pană, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Se pregăteşte domnul deputat Călin Popescu Tăriceanu, din partea Grupului parlamentar P.N.L.

Domnul Viorel Pană:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Onorată asistenţă.

Misterul acestei convocări a Parlamentului în ajunul sărbătorii Floriilor, în condiţiile în care raportul Comisiilor de buget-finanţe a fost depus abia ieri, pare să-şi găsească răspunsul în această dimineaţă. Se împlinesc 100 de zile de guvernare, iar Guvernul a hotărât să marcheze acest eveniment în mod festiv, în prezenţa Parlamentului şi în transmisiuni directe ale posturilor de radio şi televiziune.

Lipsa unui bilanţ pozitiv pentru actuala guvernare, bilanţ care să fie susţinut prin demararea respectării promisiunilor electorale, şi aici nu vreau decât să menţionez: reducerea impozitului pe venit, recorelarea pensiilor, aplicarea unei cote reduse de t.v.a. pentru produsele de bază, de strictă necesitate pentru consumul populaţiei, relaxarea fiscalităţii, reducerea accizelor, majorarea alocaţiilor pentru copii, garantarea venitului mediu minim pe economie, şi exemplele pot continua. Toate acestea au determinat Guvernul să prezinte acest proiect de buget, un adevărat fenomen din Fata morgana a celor 100 de zile de guvernare.

Dar, pentru că vrem sau nu, astăzi, asistăm la un moment aniversar, permiteţi-mi să adresez aşa cum se cuvine o urare cabinetului Năstase: noi, Partidul Democrat, vă dorim să nu uitaţi datoria de onoare pe care o aveţi faţă de toţi cei care v-au ales sau nu, faţă de poporul român, în a vă respecta nu numai programul de guvernare dar şi promisiunile electorale făcute în campanie. Pentru că se pare că timpul scurs din noiembrie 2000 - timpul campaniei electorale până în decembrie 2000 - momentul prezentării programului de guvernare şi apoi până în martie 2001 - proiectul bugetului de stat pe anul 2001, poate deveni o falie temporală pentru partidul de guvernământ, vă rog să consideraţi urarea noastră sinceră o piedică în calea uitării promisiunilor care nu trebuie să fie doar electorale.

Seriozitatea cu care parlamentarii Partidului Democrat tratează adoptarea proiectului bugetului de stat pe 2001 se regăseşte şi în cele câteva zeci de amendamente prezentate de noi care au vizat în special agricultura, protecţia socială, administraţia publică locală. Toate aceste amendamente au fost respinse, în ciuda faptului că intenţia noastră a fost aceea de a ajuta la transformarea în realitate a priorităţilor asumate de către Executiv în conformitate cu declaraţiile făcute.

Domnule prim-ministru,

Prezentarea schiţei proiectului de buget în urmă cu 18 zile la Palatul Victoria a născut numeroase controverse legate de indicatorii macroeconomici propuşi, printre care rata inflaţiei a suscitat numeroase polemici, necesitatea acordului stand-by cu FMI, atenţia acordată investitorilor străini, în paranteză fie spus, unora spunându-li-se chiar că pot decola spre alte meleaguri dacă nu sunt mulţumiţi în România. Sau atenţia neacordată, din păcate, investitorilor români, inclusiv întreprinderilor mici şi mijlocii, facilităţi fiscale de care ne amintim, acordate la sfârşitul anului trecut, rămânând numai pe hârtie, neputând a fi puse în practică datorită unor norme inaplicabile, şi rămânând de fapt stimulente fiscale aprobate de precedentul Parlament.

În ceea ce priveşte inflaţia, am afirmat, domnule prim-ministru, că analiştii economici de renume consideră că rata anuală a inflaţiei va depăşi sensibil estimările proiectate în bugetul pe 2001, fără ca afirmaţia mea să însemne intenţia de a prognoza, a cobi sau a crea presiuni asupra populaţiei.

În acelaşi timp, doresc să vă amintesc faptul că în dezbaterile proiectului bugetului de stat pe 1997, dumneavoastră aţi afirmat următoarele: "Proiectul de buget pune capăt, de asemenea, şi încercărilor de a mistifica datele reale privind rata anuală a inflaţiei sau cele privind deficitul balanţei comerciale. Atunci când un simplu calcul arată că rata probabilă a inflaţiei va ajunge la sfârşitul anului 200%, problema viitorului şi a nivelului de trai încep să devină mai puţin meditaţii pe marginea statisticilor şi mai mult întrebări privind adevăratele raţiuni şi interese."

Ţin să menţionez faptul că rata inflaţiei în 1997 a fost cu aproximativ 50% mai mică decât cea prognozată de dumneavoastră şi nimeni nu v-a acuzat atunci de intenţia de a destabiliza sau de a crea presiuni asupra populaţiei.

Îmi permit să continui citatul din 1997. "Aproape că am putea spune că proiectul de buget este un fel de reparaţie morală, pe care P.D.S.R. a primit-o pentru toate neadevărurile care s-au spus pe seama lui. Nu încercăm însă nici o mulţumire, deoarece bugetul nu ne poate mulţumi nici pe noi, nici pe cetăţeni".

Eu unul nu-mi doresc decât ca acest proiect de buget pe 2001 să nu devină oglindă a ceea ce ar putea însemna promisiuni neonorate, politicianism şi demagogie.

Referitor la necesitatea Acordului stand-by cu F.M.I., la aceeaşi prezentare menţionată a schiţei de proiect de buget pe 2001 aţi afirmat că România nu are nevoie acum de un acord cu F.M.I.-ul. Iar la numai câteva zile, în prezenţa unor ziarişti francezi, afirmaţia a fost schimbată: România are nevoie de acord cu F.M.I., dar nu de banii F.M.I.-ului.

Cu toţii suntem de acord, aproape convinşi, că urmarea va fi: avem nevoie atât de acordul cu F.M.I.-ul, cât şi de banii F.M.I.-ului, pentru că, altfel, cum vor reuşi acoperirea a două treimi din deficitul bugetar pe seama liniilor externe de finanţare, în condiţiile onorabile de dobânzi.

Oricum, din câte am înţeles, delegaţia F.M.I., care a părăsit ţara în martie, va reveni în mai, iar acest lucru m-a dus cu gândul la dezbaterile bugetului din 1998, când domnul Florin Georgescu afirma: "probabil că răspunsul a fost negativ din moment ce domnul Thomson le-a dat dumnealor, actualului Guvern, o pauză de gândire şi un răgaz de două luni pentru a-şi face temele. Deci, actualmente, România nu are finanţare externă, neavând acordul F.M.I.-ului şi, sigur, dumneavoastră ştiţi că se condiţionează şi relaţiile pe piaţa privată de capital, dacă nu există un acord principial cu acest "jandarm financiar universal", care este F.M.I., care face şi bine şi rău, dar depinde cum ştii să negociezi şi cum ştii să aperi interesul naţional în raporturile cu organismul respectiv.

Deci, este un buget care se bazează pe finanţare externă, dar nu aduce finanţare externă".

Am prezentat acest citat datorită faptului că ideea celor două luni, menţionate în dezbaterile din 1998 a fost reluată, iată, şi în 2001 şi acest lucru ne pune pe gânduri. Probabil două luni este termenul considerat ideal de F.M.I. pentru executarea temelor, după cum bine declara Florin Georgescu în 1998, pentru executarea termenelor de către Executivul României, de-a lungul diverselor exerciţii bugetare. Să nu uităm că şi acum ne aflăm în faţa unei atari situaţii.

Inconsecvenţa privind facilităţile fiscale ne îndreptăţeşte să afirmăm că în condiţiile în care o treime din deficit va fi acoperit din surse interne şi anul acesta vom asista la orientarea băncilor româneşti către titlurile de stat în defavoarea investiţiilor în economia reală.

Nu cred că a aduce în discuţie acum rezervele Băncii Naţionale, acum când discutăm de acoperirea deficitului bugetar, în condiţiile inexistenţei unui acord cu F.M.I.-ul, este o temă care să nu producă îngrijorare.

Oferta electorală a Partidului Democraţiei Sociale din România promitea concetăţenilor noştri o guvernare mai bună pentru o viaţă mai bună.

Cei care deţin astăzi puterea au încercat să ne convingă, prin programul de guvernare 2001 – 2004, aprobat de Parlament la 23 decembrie 2000, că vor asigura relansarea economiei naţionale, combaterea sărăciei şi a şomajului, îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei şi a protecţiei copilului. La învestirea Cabinetului Năstase, Partidul Democrat a arătat că programul de guvernare este inconsistent, că nu conţine termene şi nu identifică resurse, că nu stabileşte priorităţi legislative şi financiar bugetare.

Politica financiară a Cabinetului Năstase, cu cele două componente de conţinut, politica fiscală şi cea bugetară, este departe de a îmbina mecanismele pieţei concurenţiale, cu asigurarea echităţii justiţiei şi solidarităţii sociale.

Marile angajamente guvernamentale, reducerea gradului de fiscalitate, asigurarea unei proporţii echitabile între impozitele directe şi cele indirecte, aplicarea unei cote reduse de TVA la produsele de bază de strictă necesitate pentru consumul populaţiei, stoparea utilizărilor sumelor încasate din procesul de privatizare ca venit bugetar şi folosirea lor exclusivă pentru restructurarea şi modernizarea tehnologică a agenţilor economici cu capital de stat, cu potenţial de competitivitate, toate acestea rămân doar enunţuri.

Faţă de procesele reale din economia şi societatea românească, precum şi faţă de indicatorii prefiguraţi în proiectele de buget, care se dezbat în aceste zile, Partidul Democrat, în spiritul unei adevărate politici social-democrate, dar şi al măsurilor concrete întreprinse când a participat la guvernare îşi exprimă profunda sa îngrijorare.

Referitor la politica fiscală, Guvernul s-a angajat să prezinte un buget bazat pe un sistem de priorităţi şi programe. În forma actuală a proiectului de buget nu se enunţă şi nu se utilizează criterii de performanţă pentru cuantificarea eficienţei, eficacităţii şi economicităţii alocaţiilor bugetare:

1) în buget nu se prevăd veniturile ce se vor realiza din privatizare şi recuperarea activelor bancare;

2) proiectul de buget prevede o creştere a gradului de fiscalitate de peste 1,5%, de la 29,4, la 30,9 din produsul intern brut, ceea ce reprezintă circa 16.200 miliarde lei.

Se arată că această creştere se va realiza pe seama unei mai bune colectări a veniturilor statului, fără a se prezenta mijloacele concrete pentru realizarea acestui obiectiv.

De asemenea, se constată o creştere a ponderii impozitelor indirecte faţă de p.i.b. Impozite indirecte sunt impozite pe consum, prim urmare, povara va cădea pe umerii fiecărui cetăţean, indiferent de venituri. Astfel, nu se respectă angajamentul impozitării echitabile în raport cu posibilităţile de venit.

Prin aceasta se infirmă programul de guvernare, care prevede faptul că "politica fiscală va urmări reducerea gradului de fiscalitate, atât prin desfiinţarea contribuţiei la unele fonduri speciale, cât şi prin reaşezarea sarcinii fiscale şi a raportului dintre impozitele directe şi indirecte, în vederea stimulării muncii, economisirii întreprinderilor mici şi mijlocii".

Referitor la agricultură, considerând agricultura ca ramură prioritară a economiei naţionale, programul de guvernare propunea relansarea acesteia, modernizarea industriei alimentare şi dezvoltarea silviculturii.

Iată câteva elemente care contrazic acest angajament:

1) Realitatea milionului la hectar. În legătură cu sprijinul de 1 milion de lei pe hectar cultivat, în sumă totală de 5.000 miliarde lei, peste 2.200 miliarde lei sunt deja alocaţi pentru culturile înfiinţate în toamna anului 2000.

Culturile agricole care se vor înfiinţa în primăvara acestui an nu vor beneficia integral de acest sprijin. Se vor cultiva încă circa 5 milioane hectare, iar resursa bugetară mai poate finanţa doar încă 2,8 milioane hectare.

Producătorii agricoli din zona cea mai defavorizată, muntele, recunoscuţi în calitate de crescători de animale sunt excluşi de la acest sprijin, deoarece nu se alocă nimic pentru pajişti şi fâneţe. De asemenea, s-a eliminat subvenţia pentru creşterea bovinelor.

Efectuarea plăţilor direct în lei se constituie într-o sursă inflaţionistă, deoarece banii se încasează post cheltuiala proprie, iar în cazul beneficiarilor care exploatează chiar 20 – 30 de hectare există riscul că vor utiliza banii pentru consum şi nu pentru lucrările agricole.

Deşi acest ajutor financiar a fost gândit ca un sprijin consistent pentru fostele I.A.S.-uri, cele mai multe din acestea se poate presupune că vor avea sechestrate sumele din conturile deschise la C.E.C., deoarece au foarte mari datorii la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat.

2) Sprijinul direct acordat de guvernele anterioare, cadrul juridic fiind, de fapt, iniţiat de Partidul Democrat, este în realitate mai mare decât milionul P.D.S.R., deoarece: a) pe lângă cuponul agricol au dispărut şi primele pentru grâul livrat, necesar consumului intern de panificaţie. La o producţie medie de 3 tone pe hectar, cu 500 lei pe Kg se mai preiau 1,5 milioane lei în preţurile anului 2000; b) nu se mai acordă prime de 500 lei pe litrul de lapte livrat; c) motorina pentru agricultură include şi taxa de drum şi nu prevede recuperarea acesteia, prin acordarea de bonuri de motorină pentru hectarul cultivat. Persoanele juridice plătesc pentru acest milion atât impozit, cât şi t.v.a.

Au fost abrogate Legea nr. 165/1998 privind finanţarea cheltuielilor aferente producţiei agricole, credit cu o dobândă de 35% pe an şi subvenţionarea dobânzii cu 70%, precum şi Ordonanţa nr. 36/1999 privind achiziţionarea de maşini agricole româneşti şi animale de prăsilă, achitarea avansului de 25% din preţ şi subvenţionarea dobânzii cu 70% pentru restul acoperit prin credit bancar.

3) Alocările slabe din capitolele "Transferuri şi subvenţii către programele sanitar-veterinare şi fito-sanitare" sunt în evidentă neconcordanţă cu evenimentele grave care se produc azi în plan european. Nu se creează premisele securizării a ce va fi graniţă a Uniunii Europene din punct de vedere fito-sanitar şi sanitar-veterinar.

4) Alocarea sumei de numai 37,4 miliarde lei pentru cofinanţarea programelor ce se vor realiza cu finanţarea internaţională. Nu regăsim în buget sumele necesare demarării programului SAPARD, în valoare de 150,3 milioane EURO, alocate de Uniunea Europeană pentru anul 2000.

5) În ceea ce priveşte suma de 884,6 miliarde, venituri extrabugetare provenite din presupusa încasare a redevenţei de pe terenurile agricole din domeniul privat al statului, aceasta se dovedeşte a fi doar o iluzie, deoarece, peste 220 miliarde lei ar fi trebuit să fie deja încasate în ....

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, timpul alocat Grupului Partidului Democrat a expirat, vă rog ...

Domnul Viorel Pană:

Permiteţi-mi să închei, domnule preşedinte.

Referitor la protecţia socială. Cele două proiecte de buget înaintate Parlamentului de Guvernul Năstase pun în evidenţă şi în domeniul protecţiei sociale distanţa îngrijorătoare dintre programele de guvernare şi realitatea concretă. Şi aici nu vreau să mă refer decât la alocaţia pentru copii, îngheţată în bugetul pe 2001 la nivelul celui din anul 2000, care a cunoscut în precedenta legislatură nu mai puţin de 3 creşteri importante, de la 12.000 la 130.000 lei.

Cea mai fermă şi cea mai des invocată promisiune electorală a fost recorelarea pensiilor. Aceasta era, de fapt, şi cea mai...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, am făcut un apel, altfel vă retrag microfonul! Aţi depăşit. V-am dat 3 minute în plus, mai aveţi 30 de secunde să încheiaţi. Vă rog foarte mult!

Domnul Viorel Pană:

În ciuda acestei restricţii la care suntem supuşi, deşi s-a convenit să discute numai o singură persoană din partea grupurilor parlamentare, permiteţi-mi să prezint finalul acestui discurs.

Doamnelor şi domnilor,

Permiteţi-mi să închei cu un pasaj din discursul politic al lui Nicolae Filipescu din 1901, deci de la îmceputul secolului trecut – punctez acest lucru –, acelaşi Nicolae Filipescu pe care l-aţi citat şi dumneavoastră de-a lungul timpului, domnule prim-ministru.

"Orice partid de opoziţie se înalţă pe greşelile adversarilor şi pe meritele sale proprii. În ceea ce priveşte greşelile adversarilor, ne vom îndeplini datoria de a exercita un control ager asupra tuturor actelor Guvernului. Cenzura noastră va fi întotdeauna potrivită cu greutatea greşelilor Guvernului şi cu sentimentul pe care-l avem că putem substitui acţiunii guvernamentale o mai bună soluţiune".

De aceea, dorim ca Guvernul să-şi asume până la capăt răspunderea pentru realitatea de dincolo de cifrele bugetului, iar decizia privind votul parlamentarilor Partidului Democrat va depinde de disponibilitatea şi înţelegerea Guvernului cu privire la domeniile care sunt cele mai afectate prin acest buget: agricultura, protecţia socială, educaţia, administraţia publică locală, cultura, promisiunile angajate de acest Guvern şi susţinute de toate partidele parlamentare, privind integrarea europeană şi Euroatlantică.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc. Are cuvântul domnul deputat Călin Tăriceanu, se pregăteşte din partea Grupului parlamentar U.D.M.R. domnul deputat Birtalan Akos.

Domnul Călin Popescu Tăriceanu:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Onoraţi membri ai Guvernului,

Stimaţi colegi,

La dezbaterea pe marginea bugetului pe anul 2001, care începe astăzi, ne găsim într-o situaţie care este, pe de o parte, paradoxală şi totodată regretabilă.

Am să mă explic de ce este paradoxală. Pentru că prin acest buget, Guvernul P.D.S.R., condus de premierul Adrian Năstase, începe cu mult curaj să irosească ceea ce cu greu şi cu multe sacrificii s-a reuşit să se realizeze în perioada 1997 – 2000 în plan economic, fără ca nivelul reformei economice să fi fost în volumul necesar, în acea perioadă.

Desigur, măsurile de ajustare structurală, amânate şi evitate de Guvernull Văcăroiu în perioada 1992 – 1996, au trebuit să fie adoptate ulterior şi aşa cum era de aşteptat s-au dovedit nepopulare, pentru că au fost urmate de o creştere a şomajului şi de o scădere a puterii de cumpărare pentru anumite categorii sociale. Lor li s-au suprapus obligaţiile de rambursare a datoriei externe, care au atins numai pentru anul 1999 – vă reamintesc – suma de 3 miliarde de dolari şi care au fost achitate cu preţul unor sacrificii pe care le-au resimţit, mai ales, categoriile sociale cele mai defavorizate.

Tragedia nu este în sine procesul de îndatorare externă, desfăşurat mai cu seamă în perioada 1992 – 1996 – este bine să nu uităm acest lucru – ci modul în care aceşti bani au fost irosiţi pentru finanţarea sectoarelor cu pierderi ale economiei de stat sau a unor bine cunoscuţi de acum, aşa zişi oameni de afaceri, mari maeştrii de combinaţii financiare.

Bugetul de stat a fost cel care a resimţit aceste experienţe nefericite, care s-au consumat în final pe buzunarul cetăţeanului, în timp ce patronii "imperiilor de carton" se plimbă în continuare liberi şi sunt, evident, bine mersi.

La sfârşitul anului 1999, Guvernul de atunci a adoptat un set de măsuri liberale, de relaxare fiscală, prin care t.v.a.-ul a fost redus la o cotă unică de 19,%, iar impozitul pe profit a fost redus, de asemenea, de la 38% la 25%.

Măsurile pentru stimularea exportului au constat în reducerea impozitului pe profitul din aceste operaţiuni la numai 5%.

S-a avut, totodată, în vedere stimularea investiţiilor prin acordarea creditului fiscal de 10%.

Acest set de măsuri şi-a arătat foarte rapid rezultatele şi a dat posibilitatea reluării creşterii economice pe o bază sănătoasă, care s-a tradus printr-o creştere a produsului intern brut în anul 2000. Această relansare ar fi putut fi mult mai consistentă dacă economia românească nu ar fi fost afectată în anul 2000 de o conjunctură defavorabilă, marcată de cea mai gravă secetă din ultimii 50 de ani, de creşterea masivă a preţului petrolului şi deprecierea EURO, în condiţiile în care peste 70% din exporturile României se îndreaptă spre Europa, iar ponderea importurilor este reprezentată de materiile prime, energetice, care după cum ştiţi sunt denominate în dolari.

Astăzi, rezervele valutare ale României au atins o cifră de 3,4 miliarde dolari, pe care cei mai mulţi dintre noi nu o visau şi care ne obligă să ne amintim că la sfârşitul anului 1996 rezervele valutare ale României se cifrau la un nivel alarmant de aproximativ 400 milioane de dolari.

Economia românească ar fi avut nevoie în anul 2001 de continuarea şi extinderea setului de măsuri de relaxare fiscală şi stimulare economică, în paralel cu menţinerea unui nivel cât mai redus al cheltuielilor. De aceea, cu toate că previziunile bugetare, care au la bază principalii indicatori macroeconomici, referitor la inflaţie, deficit bugetar şi creşterea produsului intern brut, sunt aceleaşi cu cele prezentate de fostul Executiv. Avem serioase rezerve şi îndoieli că ele vor putea fi realizate fără măsurile de acompaniament potrivite şi absolut necesare.

Continuarea unei creşteri economice sănătoase ar fi avut nevoie de o scădere a sarcinilor fiscale atât ale întreprinderilor, cât şi ale angajaţilor. În schimb, asistăm la măsuri contrare, care vor creşte sarcinile salariale ale angajatorului – şi aşa extrem de mari – şi care vor agrava, printre altele, fenomenul muncii la negru şi vor avea, totodată, drept consecinţă sufocarea întreprinzătorilor, dintre care unii sunt încă în convalescenţă.

Majoritatea vorbea astăzi despre măsuri care sunt necesare social, dar trebuie să ne întrebăm: dacă vrem să trăim mai bine, avem cu ce? Sunt aceste măsuri justificabile economic? Sunt ele sustenabile economic? Răspunsul, din păcate, este evident nu!

De asemenea, am asistat în scurta perioadă scursă de la instalarea Guvernului tocmai la acele măsuri de care economia are cel mai puţin nevoie. Veniturile realizate pe seama întreprinderilor profitabile şi disciplinate au început să fie redistribuite pe diverse căi, găurilor negre bine cunoscute din economie, din păcate, aş spune, iată, aceeaşi politică economică păguboasă, caracteristică perioadei până în 1996.

Bugetul actual vine să materializeze, din nefericire, promisiunile făcute de P.D.S.R. la licitaţia din campania electorală, prin măsuri economice care, în rezumat, distribuie mai degrabă sărăcia tuturor celor pe care i-au amăgit, anihiliând încă o dată posibilitatea redresării economice a României şi pe cale de consecinţă posibilitatea de a ne atinge obiectivele de integrare Euro Atlantică.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc, domnule coleg. Grupul parlamentar P.N.L. mai are la dispoziţie 7 minute.

Are cuvântul domnul deputat Birtalan Akos, se pregăteşte domnul deputat Pambuccian.

Domnul Birtalan Ákos:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Ca în fiecare an şi de data aceasta dezbaterea Proiectului Legii bugetului de stat reprezintă un prilej pentru analizarea situaţiei economice generale a ţării, precum şi a perspectivelor dezvoltării economico-sociale, la care trebuie să contribuie în mod efectiv politica şi practica bugetară.

În cazul României, având în vedere că anul bugetar 2001 face parte din perioada la care se referă şi programul naţional de dezvoltare pe termen mediu, am vrea să credem că politica bugetară urmărită şi concretizată prin Proiectul Legii bugetului de stat pe 2001 este corelată cu prognozele acestui program şi va contribui la realizarea echilibrelor macroeconomice.

Bugetul, ca instrument de realizare a politicii bugetare prin stabilirea veniturilor şi repartizarea cheltuielilor pe diferite destinaţii, cosntituie pârghia prin care opţiunea politicii economice se poate concretiza fie în stimularea sau descurajarea consumului final, fie în stimularea sau descurajarea dezvoltării, în general, şi în mod special prin investiţii publice.

Considerăm că opţiunea pentru prioritatea stimulării dezvoltării, inclusiv prin investiţii publice, este singura modalitate prin care se pot asigura bunurile şi serviciile cerute de consumatorii intermediari şi finali. Încercările de aşa zisă împărţire echitabilă au eşuat şi vor eşua în continuare, până când majoritatea alocărilor de resurse nu se va face prin mecanismele pieţei.

Din nefericire, situaţia României, după un deceniu de tranziţie de la un sistem economic hipercentralizat la cel al unei economii de piaţă, nici în anul 2001 nu face posibilă altceva decât o încercare de împăcare a celor două deziderate mai sus amintite, având la dispoziţie surse bugetare deosebit de sărace.

Cu toate acestea este ştiut faptul că sarcina oricărui Executiv resposabil constă, pe lângă concentrarea asupra repartizării, mai mult sau mai puţin echitabile a fondurilor bugetare şi în crearea condiţiilor pentru creşterea veniturilor pe care le are la dispoziţie.

Trebuie schimbată abordarea creării veniturilor bugetare numai prin impozite, taxe şi contribuţii cât mai mari şi cât mai multe, în favoarea aceleia care ia în considerare şi potenţialul financiar al contribuabilului, fie persoană fizică, fie agent economic. Totodată, o parte din aceste venituri pot fi lăsate la dispoziţia agenţilor economici, care le realizează, astfel contribuind la finanţarea dezvoltării lor proprii.

Ar fi bine ca economia României să ajungă cât mai repede, din păcate poate vor trece câţiva ani până atunci, la o stare de dezvoltare în care activităţile economice, respectiv agenţii economici să nu aştepte şi să nu beneficieze de susţinere bugetară, ce denaturează mediul şi legile economice, ci să fie validaţi de piaţă.

Politica bugetară şi fiscală poate fi, în unele situaţii economice trebuie să fie, un mijloc de eficientizare a unor agenţi economici, chiar sectoare cu lipsuri majore în managementul propriu, ceea ce se poate realiza numai în cazul în care este îndeplinită o condiţie esenţială: aceea ca bugetul de stat şi celelalte bugete să se comporte ca nişte creditori forte, care nu admit amânări, reeşalonări şi cu atât mai puţin iertări în privinţa plăţilor din partea contribuabililor care de ani de zile s-au dovedit a fi rău platnici. În acest scop, Ministerul Finanţelor publice are la îndemână un instrument adecvat şi conform mecanismelor pieţei, respectiv Legea falimentului, care trebuie să fie aplicată oricărui contribuabil neperformant.

Doamnelor şi domnilor,

Pornind de la aceste considerente generale, Uniunea Democrată Maghiară din România a analizat Proiectul Legii bugetului de stat şi a formulat o serie de întrebări, cu scopul lămuririi unor aspecte legate de modul de utilizare a banului public în anul 2001, respectiv mai multe amendamente cu caracter constuctiv, în cadrul dezbaterilor din comisiile de specialitate, unele dintre acestea fiind parţial sau total acceptate.

Încercările noastre de îmbunătăţire a proiectului de lege nu se opresc aici, vom monitoriza modul în care vor fi cheltuite sumele din buget, în special cele legate de finanţarea dezvoltării locale, inclusiv a judeţelor şi localităţilor din Ardeal.

Cu toate acestea, considerăm că sumele destinate pentru finanţarea activităţilor economice, având o pondere de circa 20%, constituie încă o povară şi o diminuare a resurselor pentru domeniile tradiţional bugetare. Din păcate, din aceste sume importante, sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii nu beneficiază de un sprijin efectiv, prin alocarea de surse pentru înfiinţarea şi dezvoltarea lor în scopul creării de noi locuri de muncă.

Pentru dezvoltarea sectorului privat, a participării lui la realizarea veniturilor bugetare şi accelerarea privatizării, nu ca un slogan ieftin, ci ca un mijloc de responsabilizare a proprietarului şi a managementului, trebuie valorificat în multe sectoare de activitate, cum sunt: industria, agricultura de stat, utilităţile publice.

Era poate mai bine dacă s-ar fi încercat, în loc de schimbarea totală a sistemului actual de sprijinire a agriculturii din România modernizarea acesteia, conform normelor Uniunii Europene, bazată pe susţinerea agricultorilor şi a agriculturii private, inclusiv prin aplicarea legilor existente privind retrocedarea proprietăţilor funciare şi forestiere. Totodată, credem că nominalizarea şi încercarea soluţionării problemelor legate de agricultură reprezintă un interes general şi nu poate fi monopolizat de nici un partid politic.

Un alt aspect important vizează transferarea finanţării cheltuielilor de personal al unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat către autorităţile administraţiei publice locale, pas esenţial în procesul descentralizării acestui serviciu public, însoţită în mod fericit de surse distinct prevăzute în bugetul de stat.

Nutrim speranţa că sumele repartizate pe judeţe vor fi suficiente pentru destinaţia stabilită, iar în cazul în care vor fi necesare sume suplimentare, acestea vor fi transferate, în timp util, către administraţiile locale vizate.

în ceea ce priveşte domeniul învăţământului, credem că Guvernul, din bugetul de stat trebuie să acopere datoriile unităţilor de învăţământ, acumulate înainte de transferarea acestora în patrimoniul localităţilor, întrucât sursele bugetelor locale nu pot fi împovărate cu aceste debite, la crearea cărora nu au contribuit cu nimic.

Considerăm că deschiderea manifestată faţă de administraţia locală, în privinţa repartizării din sursa bugetară impozitul pe venit, într-o proporţie cu 1,5% mai mare faţă de situaţia actuală, înseamnă o treaptă în aplicarea principiului descentralizării financiare, pe care se fundamentează autonomia locală.

De asemenea, modificarea referitoare la colectarea şi virarea sumelor din impozitul pe venit, în funcţie de locul desfăşurării activităţii de către contribuabili, este o măsură prin care introducerea sistemului impozitării venitului global se apropie de criteriul de referinţă adevărat, şi anume domiciliul contribuabilului.

În Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2001 se poate constata reducerea numărului de fonduri speciale, dar, din păcate, o dată cu reducerea numărului acestora nu a scăzut şi gradul de fiscalitate, impozitele şi contribuţiile aferente fiind regăsite ca surse de venit în bugetul de stat.

Suntem de părere că unele fonduri speciale puteau să fie transferate în bugete pe programe, accesibile numai pe bază de proiecte concrete, respectiv puteau să fie utilizate pentru conceperea unor bugete multianuale.

Totodată, în ceea ce priveşte fondurile speciale rămase la dispoziţia unor ordonatori principali de credite, propunem ca acestea să fie destinate finanţării activităţilor prevăzute în actele normative şi nu pentru acoperirea deficitului bugetului consolidat, iar repartizarea sumelor pe judeţe şi regiuni să se realizeze pe bază de criterii obiective şi transparente.

Legat de o problemă deosebit de importantă, şi anume finanţarea deficitului bugetar din anul 2001, Guvernul trebuie să încerce acoperirea acestuia din surse neinflaţioniste, lucru necesar, dar nu şi suficient, ci să realizeze acest obiectiv apelând la surse ieftine, respectiv cu dobânzi avantajoase la creditele contractate atât de pe piaţa internă, cât şi de pe cea externă.

Stimaţi colegi,

Completând afirmaţia lui Taylor, unul din fondatorii managementului modern, "managementul este ştiinţă şi artă", putem spune că în managementul finanţelor publice din România, pe lângă ştiinţă şi artă, manifestate la nivelul ministerului de resort, trebuia să se producă şi câteva minuni ca bugetul de stat pe anul 2001 să fie altfel decât cel prezentat. Într-o economie nerestructurată, nu putem avea un buget sănătos. Rezultă că restructurarea economiei reale, începută şi abandonată de mai multe ori în decursul ultimului deceniu, nu mai poate fi amânată pe motivul costurilor sociale ridicate. Acestea au crescut şi vor creşte în continuare, iar bugetele vor fi împovărate cu cheltuieli nejustificate din punct de vedere economic, utilizate pentru menţinerea în viaţă în mod artificial a unor găuni negre.

Am constatat că minuni nu s-au produs, nu au avut loc, nici la Ministerul Funcţiei Publice, nici în comisii, bugetul este mic şi sărac în resurse, multe domenii bugetare au rămas subfinanţate. Cu toate acestea, atât pentru autorităţile administraţiei publice locale, cât şi pentru cele centrale, este mai bine să avem un buget, decât să nu îl avem.

În final, doresc să le mulţumesc colegilor din comisie, care au fost de acord cu unele din amendamentele prezentate de noi, sperăm că vor face la fel şi veţi face şi dumneavoastră la fel în plenul Parlamentului. Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumim.

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi să îi dau cuvântul, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor, domnului deputat Pambuccian, cu 7 minute la dispoziţie, în timp; se pregăteşte din partea Grupului parlamentar PNL, domnul senator Dan Constantinescu.

Fac o corecţie aici, domnule Pambuccian, 13 minute aveţi şi nu 7.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Există, în fiecare an, de câte ori discutăm bugetul, discursuri care, din păcate, reiau, an de an, aceleaşi teme. Şi lucrul acesta, iarăşi, din păcate, este natural, fiindcă foarte mult în modificarea structurilor la nivelul economiei şi la nivelul ocupării forţei de muncă nu s-a petrecut în anii care au trecut. Totuşi, bugetul din acest an aduce trei lucruri importante, pe care cred că e necesar să le reliefez de la bun început.

Este primul an în care accentul se pune, destul de serios, pe un buget pe proiecte şi programe. Lucrul acesta este bun, pentru că, pe lângă faptul că modul în care sunt cheltuiţi banii se realizează mult mai eficient, modalitatea de a controla efectul fiecărei acţiuni este mai la îndemână.

Al doilea aspect important pe care îl are bugetul în interiorul său şi care, trebuie să recunoaştem, a început cu bugetul din anul trecut, este mutarea progresivă a accentului de pe impozitele directe pe impozitele indirecte. Este un lucru pozitiv, în contextul globalizării, şi care, bine înţeles de către Ministerul de Finanţe, am convingerea că, accentuându-l, va asigura intrările la buget, care reprezintă, de fapt, sumele pe care noi, atât de aprins, le discutăm în fiecare an, în funcţie de interesele, sigur, ale fiecăruia dintre noi, atunci când ne referim la distribuirea lor. Şi este important ca aceste intrări să fie ritmice şi volumul lor să fie suficient de mare.

Al treilea aspect, care nu este foarte pregnant în acest buget, dar în acest buget apare ca un semnal important, este legat de faptul că, iată, prima dată, în bugetul de anul acesta avem o proiecţie pentru anii 2002 şi 2003. Eu iau acest fapt ca un semnal deosebit de important, înţeleg că în intenţia Guvernului şi a Ministerului de Finanţe a apărut această idee a bugetelor multianuale. Este un lucru bun şi cred că trebuie continuat şi accentuat.

Primul lucru pe care ar trebui să-l spun atunci când mă refer la buget ar trebui, evident, să-l spun legat de alocaţia bugetară pentru organizaţiile minorităţilor naţionale. Aici, trebuie să vă mărturisesc faptul că această alocaţie a fost obţinută la o sumă mult mai mică decât ne-am fi dorit, dar, înţelegând foarte bine situaţia încasărilor pe care acest buget le va avea, considerăm că ea este acceptabilă şi este unul dintre factorii care, în mod categoric, ne determină să votăm acest buget.

Pentru că vorbesc de această alocaţie, cred că este un moment potrivit să le mulţumesc celor doi colegi ai noştri din Comisia pentru buget, finanţe, care au avut un rol important în a determina comisia să accepte o majorare a acestei alocaţii; să le mulţumesc colegilor din toate partidele, din Comisia pentru buget, finanţe, care au acceptat amendamentele legate de alocaţia bugetară pentru organizaţiile noastre şi să îmi exprim speranţa că plenul va accepta aceste amendamente.

Sigur că atunci când vorbim despre buget, o chestiune importantă o reprezint㠖 şi cred că este cea mai important㠖 sursele bugetare. Şi, aici, trebuie să vă mărturisesc că este, cred, al treilea sau al patrulea an când vorbesc despre aceleaşi surse şi sper ca, de data aceasta, domnule prim-pinistru, anul viitor sau, poate, peste doi ani, ele chiar să se transforme în surse reale.

Este vorba de cele 42 de amenajări hidroenergetice, aflate în diverse stadii de lucru şi care sunt ţinute în conservare, adică, amenajări pentru care consumăm în continuare bani de la buget, fără ca ele să producă nimic. Şi sper să vină momentul în care ele să fie date în concesiune, terminate într-un fel sau altul. E vorba şi de o acţiune, care, social, ar avea efecte foarte importante, pentru că ar ocupa multă forţă de muncă.

Şi este vorba de domeniul cel mai dinamic pe care îl avem în momentul de faţă, cel al tehnologiei informaţiei, unde cred că putem să ne specializăm şi de pe urma căruia cred că bugetul poate să obţină încasări remarcabile. Sigur, aici, efectele nu ar fi numai la nivel bugetar, ci ar fi şi de domeniul unui foarte mare prestigiu pe care România l-ar avea în lume. Sunt convins că o serie de măsuri, care, la început, înseamnă avantaje fiscale şi pe care le putem gândi ca investiţii într-un domeniu care are o foarte mare valoare adăugată, îşi pot arăta în timp foarte scurt efectele benefice. Mă refer aici la scăderea impozitului pe salariu pentru cei care lucrează în acest domeniu (e un domeniu cu salarii mari, dar cu o forţă de muncă oricând dornică de salarii şi mai mari şi care este oricând pregătită să lucreze în altă parte) şi este vorba de o democratizare a domeniului, prin oferirea din partea statului a posibilităţii deducerii din impozitul pe venitul global a unui calculator pe o familie pe o perioadă de 5 ani.

Cred că aceste două măsuri, care, la început, înseamnă o investiţie, pot aduce foarte repede bani la buget. Pentru că, până la urmă, există un criteriu foarte simplu aici şi acel criteriu se numeşte dobînda bancară. Domeniile în care revenirea banilor este pentru această dobândă bancară sunt domeniile pe care merită să le încurajăm.

Sigur, colegul meu de la UDMR spunea că pentru a avea bugetul care ne place ar trebui ca, pe lângă ştiinţă şi artă, să mai existe şi o minune. Poate că această minune ar putea să însemne această restructurare a economiei şi decizia privilegierii domeniilor care, cu adevărat, pot să însemne foarte mult în ceea ce priveşte încasările şi în ceea ce priveşte dinamica.

Cu convingerea că cel puţin dezideratele pe care le-am avut în acest buget, legate de un buget multianual în viitor, o posibilitate mai bună de planificare prin proiecte şi programe şi o mai mare accentuare a impozitelor indirecte în raport cu cele directe, vor fi accentuate în viitor şi cu speranţa că (revin la organizaţiile noastre) organizaţiile noastre vor putea nu doar să beneficieze de votul dumneavoastră pentru acea alocaţie bugetară de care vorbeam, dar şi de înfiinţarea Consiliului minorităţilor naţionale, la nivelul căruia să se monitorizeze modul în care sunt cheltuite alocaţiile acestea bugetare şi la nivelul căruia să se poată realiza toate programele pe care noi vrem să le facem, domnule prim-ministru, grupul nostru parlamentar va vota acest buget. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Ultimul vorbitor parlamentar, domnul senator Dan Constantinescu, Grupul parlamentar al PNL.

Domnul Dan Constantinescu:

Domnilor preşedinţi,

Distinşi membri ai Cabinetului,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Bugetul reprezintă, fără îndoială, una din pârghiile esenţiale pentru orice Executiv, în încercarea de a concretiza elementele programatice anunţate şi asumate cu ocazia învestiturii. Din această perspectivă, toţi cei care vor aştepta să găsească în actualul proiect determinări doctrinare diferite de cele ale partidului de guvernământ vor fi, pe bună dreptate, dezamăgiţi şi vor avea un motiv serios să voteze împotrivă.

În ceea ce ne priveşte, primele întrebări şi primele rezerve le exprimăm chiar şi faţă de parametrii de bază ai construcţiei bugetare. A fost avută în vedere astfel o creştere economică de 4,1%, pe baza căreia se structurează un întreg eşafodaj de indicatori. Întrebarea este dacă această creştere este sustenabilă, dacă putem vorbi de o creşetere reală şi sănătoasă şi pe ce se bazează creşterea asumată. Pe o sporire a volumului exporturilor? Greu de crezut, câtă vreme nivelul înregistrat în anul precedent constituie, dacă nu un plafon, atunci, cel puţin, un prag psihologic, având în vedere şi structura extrem de permisivă din perioada precedentă. Pe un efort investiţional spectaculos? De unde resurse, singura componentă, având un oarecare grad de incertitudine, reprezentând-o investiţiile publice, prilej de acordare a unor privilegii clientelei politice şi, prin dispersia lor exagerată, modalitate sigură de risipire a banului public.

În rest, investitorii români au nevoie încă de timp şi de un tratament cel puţin acceptabil, dacă nu şi stimulativ, pentru a contribui la o eventuală relansare a dimensiunii investiţionale. Investitorii străini aşteaptă şi ei între două majorări de accize, încercând să înţeleagă sensul afirmaţiilor de genul "România nu are nevoie de un acord cu Fondul Monetar Internaţional!", afirmaţii făcute de reprezentanţii înalţi ai actualului Executiv.

Ţinta de inflaţie, stabilită la 25%, este, pe cât de ambiţioasă, pe atât de greu de atins. Analizarea nivelului realizat în primele 2 luni ne conduce la o cifră, undeva, peste 40% şi atunci tindem să dăm mai curând crezare estimării specialiştilor din piaţa financiar-bancară care vorbesc de cifre oscilând în jurul a 30-35%.

Dacă deficitul proiectat, de 3,7%, este mare sau mic, putem aprecia doar în funcţie de cei doi parametrii esenţiali: costul finanţării şi posibilitatea unei finanţări neinflaţioniste. La prima vedere, o pondere de 65% a componentei externe ar justifica speranţele Guvernului într-o finanţare neinflaţionistă. Pe de altă parte, însă, costul acestei finanţări este fără îndoială foarte mare, ratingul de ţară, chiar dacă s-a mai ameliorat în ultima vreme, ne aşează într-o poziţie deloc confortabilă sub aspectul dobânzilor pe piaţa externă de capital, undeva la dublul nivelului solicitat pentru ţări ca Polonia sau Ungaria.

Eşecul negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional amână derularea altor finanţări, acordate de Banca Mondială şi Uniunea Europeană, care prin nivelul dobânzilor, al termenelor de rambursare, incluzând şi perioade de graţie, sunt mult mai favorabile ţării noastre.

În fine, cu o piaţă autohtonă de capital subdezvoltată, orice întârziere în finanţarea externă a deficitului bugetar va conduce, prin mecanismul titlurilor de stat, la relansarea dobânzilor, la restrângerea creditului neguvernamental şi, evident, la inflaţie.

Dacă tot s-a vorbit de fariseism, putem înţelege distanţa care separă proiectul bugetului de programul electoral cu care actualul partid de guvernământ a câştigat voturile românilor. Este de neînţeles, însă, modul în care elementele construcţiei bugetare contrazic chiar şi repere de bază ale programului de guvernare.

Prioritatea agriculturii, clamată de membrii actualului Cabinet, se concretizează în plan bugetar prin reducerea drastică a alocaţiilor aferente acestui sector, chiar şi în cifre nominale, ca să nu mai vorbim de cifre comparabile. Pentru susţinerea Fondurilor de garantare a întreprinderilor mici şi mijlocii, Guvernul a destinat o sumă de 50 de miliarde de lei, în termeni reali, cu peste 40% - nivelul inflaţiei mai puţin decât prevederile anului precedent.

Dacă în programul de guvernare întărirea disciplinei financiare constituie un principiu de bază, textul Legii bugetului îndeamnă, dimpotrivă, la indisciplină, stabilind priorităţi arbitrare şi discriminatorii în sistemul de plăţi. După cum tot la indisciplină financiară îndeamnă şi prevederile vizând eşalonarea la plată a unor debite restante, prin compensarea acestora cu livrări viitoare.

Am susţinut şi noi fără rezerve ideea de a preveni, mai curând decât a combate, prin toate mijloacele posibile, producerea unor calamităţi naturale, dar nu putem fi decât stupefiaţi la vederea unei cifre de 391,5 milioane lei, alocată transferurilor pentru prevenirea şi combaterea inundaţiilor şi îngheţurilor. Câţi metri de dig s-ar putea construi cu aceşti bani sau câte proiecte îşi vor putea disputa această fabuloasă sumă?

Guvernul proclamă, de asemenea, transparenţa cheltuirii banului public, dar respinge, de fapt, ideea organizării licitaţiilor pentru achiziţii publice, chiar şi cele peste 10 miliarde de lei, prin intermediul burselor de mărfuri.

Nu doresc să mai insist asupra amânării prevederilor aferente reducerii t.v.a. la produsele de bază, asupra modului formal în care ni s-a produs reducerea numărului fondurilor speciale şi alte elemente de inconsecvenţă cu programul de guvernare.

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Luând act de faptul că nici un amendament important nu ne-a fost acceptat în Comisiile reunite pentru buget, finanţe şi bănci, parlamentarii PNL nu au avut nici un motiv să susţină la votul final din comisii proiectul de buget. Imposibilitatea găsirii unui compromis benefic pentru ţară, măcar la nivelul concretizării unor principii universal valabile în alcătuirea bugetului, ne determină să atenţionăm că vom folosi în continuare dreptul nostru de vot cu toată responsabilitatea şi în deplină cunoştinţă de cauză.

În ciuda situaţiei de respingere, uneori brutală, a amendamentelor noastre, care apreciem că ar fi fost de natură să corecteze neajunsurile menţionate mai sus ale bugetului, Partidul Naţional Liberal îşi exprimă în continuare speranţa că plenul reunit al celor două Camere va înţelege că România are nevoie de un buget realist, adaptat conjucturii interne şi externe, apt să promoveze o creştere sustenabilă şi, cel mai mult, să răspundă aşteptării cetăţenilor.

În acest fel, înţelegem să dăm încă o dată dovadă de spirit democratic, de deschidere, de flexibilitate, înţelegând că opoziţia pe care o facem proiectului Legii bugetului este cu adevărat constructivă şi în interesul întregii naţiuni. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Am încheiat dezbaterile parlamentare şi luările de cuvânt, Guvernul are la dispoziţie 35 de minute. Înţeleg că domnul prim-ministru doreşte să ia cuvântul. domnule prim-ministru Adrian Năstase, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor,

Vă rog să îmi permiteţi să fac doar câteva comentarii generale şi, apoi, să îl invit pe domnul ministru Mihai Tănăsescu, pentru a face unele comentarii concrete, punctuale, pe anumite aspecte care au fost ridicate în cursul dezbaterilor generale.

În intervenţia domnului Carol Dina au fost foarte multe aspecte concrete, pe care nu am să încerc să le tratez acum, din dorinţa de a nu lua foarte mult din timpul acestei dezbateri. Am stabilit cu domnul ministru Mihai Tănăsescu să prezinte cel puţin o parte din comentarii, din răspunsurile la unele dintre observaţiile care au fost făcute, unele dintre ele, corecte. din păcate, nu avem soluţii la problemele menţionate, la altele, desigur, vom prezenta unele clarificări, în aşa fel încât aspectele ridicate aici să poată să fie balansate prin răspunsul nostru.

O să mă refer la observaţiile pe care le-a prezentat Grupului parlamentar al Partidului Democrat. Din păcate, domnul Viorel Pană a plecat de la PD… sau, ca să fiu mai corect, domnul Viorel Pană de la PD a plecat şi, din acest motiv, nu o să insist foarte mult pe unele dintre aspectele pe care le-a prezentat, în măsura în care, sigur, nu poate să asculte aceste comentarii.

Ceea ce vreau să remarc în mod deosebit este faptul că reprezentanţii Partidului Democrat, înainte să primească proiectul bugetului, au declarat că nu vor vota Legea bugetului, ceea ce mi s-a părut foarte corect şi ne-a fost foarte clar că dânşii se raportează la elemente concrete, la aspectele care puteau să justifice, într-un fel sau altul, votarea acestei legi importante.

Sigur, putem să facem speculaţii în legătură cu cât va fi inflaţia. După părerea mea, un astfel de exerciţiu are un anumit temei, pornind de la faptul că anul trecut era prognozată o inflaţie de 25-27% şi s-a ajuns la 40%... Deci, cu aceste realizări în timpul fostei coaliţii, sigur, se poate gândi că şi în acest an lucrurile vor merge în acelaşi fel.

Singurul element pe care aş vrea, totuşi, să îl ridic în faţa dumneavoastră, este să încercăm, să facem în aşa fel încât să ne încadrăm cu adevărat în aceste niveluri. şi rezerve, aşa cum au fost exprimate, spre exemplu, în legătură cu creşterea economică anul acesta, unii dintre indicatori, 4,1% am spus noi, aceste elemente au fost verificate cu specialiştii de la Fondul Monetar Internaţional şi economiştii de la Fondul Monetar Internaţional au acceptat aceste elemente de fundamentare a bugetului. Dacă Partidul Naţional Liberal are economişti mai buni, dacă are alte analize care ar putea să ne îndrepte pe un alt drum, îi rog să ne ajute şi să ne dea temeiurile respective.

Revenind la aspectele care au fost prezentate, multe dintre ele destul de departe de bugetul ca atare (fiindcă distinşii reprezentanţi ai Partidului Naţional Liberal ne-au explicat cum a funcţionat economia în perioada 1993-1996, ne-au explicat cum a funcţionat economia în perioada 1996-2000, ne-au explicat cum a funcţionat economia în primele 3 luni ale acestui an), vreau să vă repet, dezbaterea de astăzi este în legătură cu proiectul pe anul 2001, în condiţiile în care noi a trebuit, imediat după alegeri, să construim un buget în care să introducem, în mare măsură, ceea ce era remanent pe o anumită politică desfăşurată de fosta coaliţie.

Ca să vă dau un singur element, în lunile octombrie, noiembrie şi decembrie anul trecut, deci, înainte de alegeri, fosta putere a acordat credite cu garanţii guvernamentale în valoare de 2,2 miliarde de dolari... Bun. Nu vreau să mă refer la alte credite care s-au acordat în perioada 1996-2000.

Aceste elemente, măsurile care s-au luat, multe dintre ele cu implicaţii financiare, au trebuit să fie puse în bugetul pe acest an. Suntem judecaţi pentru acest buget, dar vreau să vă spun că ceea ce noi puteam să realizăm, în condiţiile în care proiectul acesta de buget nu fusese depus de fosta putere, aşa cum solicita Legea finanţelor, la sfârşitul anului trecut... şi, sigur, sub un anumit aspect nici nu era posibil, fiindcă era perioada de alegeri, dar, în aceste condiţii, noi am început să lucrăm la buget abia după ce a fost aprobat programul de guvernare şi în condiţii destul de dificile, repet, luând şi trebuind să luăm în considerare multe dintre deciziile anterioare. De aceea, nu cred că putem să fim judecaţi în plan economic pe ceea ce s-a întâmplat în această perioadă, Şi, iată, fosta putere avea angajamente pe 200 de zile, nu mai ţin minte bine cum şi le-a îndeplinit, dar vreau să vă spun că programul nostru de guvernare aprobat de Parlament este un program pe 4 ani. a cere să realizăm în 100 de zile tot ce noi ne-am angajat că vom face în 4 ani este, efectiv, incorect.

Aş fi tentat să spun că s-au întâmplat diverse lucruri, în plan social, în plan economic, dar nu cred că dezbaterea de astăzi vizează aceste probleme. Şi, de aceea, o să încerc să nu intru în această capcană, nici pentru a accepta că ceea ce este bun în acest buget se datorează fostei coaliţii şi că ceea ce este rău ni se datorează nouă, nici în a spune că ceea ce este rău în acest buget se datorează a ceea ce a făcut coaliţia anterioară şi ceea ce e bun ni se datorează nouă.

Acest buget este, în mare măsură, un buget obligat, este determinat de nişte elemente care, într-un fel sau altul, au creat constrângerile principale pentru el. Sunt elemente care sunt generate şi de strategia pe termen mediu, acceptate de toate partidele, şi nu indicatori stabiliţi de fosta putere. Sunt elemente care sunt determinate de resursele existente, şi eu am încercat, pe cât a fost posibil, să împărţim banii existenţi, fără a folosi rotativa de la Banca Naţională, cât mai bine pentru a mulţumi în mai mare măsură segmentele sociale, în ceea ce priveşte sănătatea, învăţământul. Se pare că am reuşit mai bine decât în alţi ani. Sunt probleme într-adevăr în domeniul agriculturii; am fi dorit să dăm mai mulţi bani. Sunt alte domenii în care, de asemenea, ar fi fost nevoie să alocăm mai multe resurse. Filosofia noastră totuşi a fost aceea de a orienta cât mai mulţi bani spre zonele, spre ministerele care vor produce bani, care vor genera resurse suplimentare în perioada următoare; de aceea am încercat, pe cât este posibil, să transferăm sume mai importante spre zonele de investiţii.

Nu cred că este momentul cel mai potrivit pentru a intra în toate aceste detalii, dar vreau să spun totuşi câteva cuvinte despre acordul cu Fondul Monetar Internaţional. La un moment dat am spus un lucru care este cunoscut de către specialişti: Fondul Monetar a încheiat şi încheie acorduri care sunt necesare cu ţări unde sunt probleme cu balanţa de plăţi, şi, pentru a sprijini efectiv balanţa de plăţi din ţările respective, se încheie aceste acorduri stand-by.

România, în anumite momente, a avut probleme majore cu balanţa de plăţi şi, atunci, s-au încheiat acele acorduri. În condiţiile în care, aşa cum se spunea şi astăzi, România a ajuns la un nivel în care rezerva Băncii Naţionale este de 3.700.000.000 de dolari, din acest punct de vedere, sub aspect formal, sub aspectul ideilor generale în legătură cu necesitatea acestor acorduri, am spus că România n-ar fi avut nevoie de un acord. Au fost unii care s-au prefăcut că sunt proşti şi că nu înţeleg, şi au început să gloseze pe această chestiune. Dacă mai este nevoie, voi mai repeta de încă vreo 20-30 de ori, ca să înţeleagă. Ceea ce am spus eu atunci a fost foarte clar: că, din punctul de vedere al necesităţii de a rezolva problema balanţei de plăţi, nu am fi avut nevoie de un acord cu Fondul, dar am spus că, pentru că până acum nici unul dintre acordurile încheiate cu Fondul nu a fost dus până la capăt, ar fi important ca noi să încheiem un acord pe care într-adevăr să-l ducem până la capăt, iar acest element ar fi important în tot ceea ce înseamnă politica noastră economică, sub aspectul percepţiei externe, ca fiind viabilă, serioasă, responsabilă, iar, pe de altă parte, un astfel de acord ar da pe piaţa privată de capital semnalul că economia românească merge în direcţia cea bună şi, în felul acesta, am putea să scădem dobânzile la creditele pe care le obţinem.

Sper că prin acest comentariu am încheiat o discuţie care a mers, din păcate, prea mult şi care a fost transmisă după aceea şi în exterior, inducând un anumit mod de a percepe relaţia noastră cu instituţiile financiare.

Vreau să subliniez că şi ieri, în întâlnirea pe care am avut-o cu preşedintele Consiliului de miniştri italian, cu domnul Amato, am ridicat problema necesităţii încheierii cât mai rapide a unui acord stand-by cu Fondul Monetar, astfel încât, printr-o intervenţie inclusiv în cadrul Grupului celor 7, Italia asigurând preşedinţia acestui grup, să putem să obţinem un sprijin politic pe care eu îl consider important în această chestiune.

Să nu ne prefacem că nu înţelegem aceste lucruri, numai din dorinţa de a marca puncte politice. Aceasta este rugămintea mea pentru distinşii mei colegi din Opoziţie.

Aş vrea să-i mulţumesc domnului Pambuccian pentru propunerile pe care le-a făcut. Vreau să îi comunic faptul că în următoarele două săptămâni vom avea, în baza unei discuţii de săptămâna trecută de la Ministerul Industriilor, o situaţie clară cu amenajările hidroenergetice nefinalizate, în ideea de a găsi soluţii pentru ele. Cred şi eu că noi nu putem să mai realizăm investiţiile de aproximativ 1.000.000.000 de dolari pentru a finaliza aceste amenajări, şi trebuie să găsim soluţii în fiecare caz în parte pentru a finaliza aceste lucrări, unele dintre ele fiind, din păcate, în situaţii aproape de ruină. Vreau, de asemenea, să-i comunic că, în urma unor discuţii pe care le-am avut în cadrul Guvernului, într-un termen de 30 de zile Ministerul Finanţelor va prezenta o reglementare distinctă pentru a permite soluţii speciale în ceea ce priveşte impozitarea pentru cei care lucrează în domeniul tehnologiei informaţiilor.

Deci vreau să vă asigur: căutăm cele mai bune soluţii posibile în limitele pe care le avem şi ţinând seama de faptul că nu putem să tăiem toate resursele la buget pentru a încerca să relansăm anumite domenii de activitate economică. Ar fi extraordinar dacă am putea să facem lucrul acesta, dar, în acest interval, este nevoie să plătim în continuare salariile pentru bugetari, pentru învăţători, pentru medici şi aşa mai departe. Nu putem să restrângem mai mult decât am făcut-o şi, de aceea, încercarea noastră este de a revedea în perioada care urmează soluţiile cele mai bune de a reduce impozitarea în mod gradual, de a revedea pentru anul viitor inclusiv sistemul t.v.a.-ului, astfel încât să putem să ne adresăm în formule segmentate unora dintre produsele de importanţă mai mare pentru populaţie. Acestea sunt problemele pe care dorim să le rezolvăm împreună cu dumneavoastră.

Vreau să înţelegeţi că vom face cele mai mari eforturi pentru a accepta din partea dumneavoastră amendamente care vor putea fi susţinute din punct de vedere financiar. Ştiţi foarte bine din istoria celorlalţi ani că pentru a pune bani într-un loc trebuie să luăm bani din alt loc. Lucrurile sunt destul de simple şi, în acelaşi timp, sunt extrem de complicate. Dacă vom găsi împreună soluţii pentru a rezolva unele dintre probleme locale sau de interes general, va exista întreaga disponibilitate a Guvernului de a lucra cu toţi membrii Parlamentului. Va exista aici o echipă de la Ministerul Finanţelor, vor fi reprezentanţii Guvernului la fiecare discuţie pe articole, pe alineate, astfel încât să căutăm soluţiile cele mai bune, repet, în limita resurselor pe care le vom avea în acest an.

Eu vreau să vă mulţumesc foarte mult pentru această discuţie, pentru faptul că aţi acceptat ca dezbaterea bugetului să se desfăşoare într-un mod mai rapid.

Vreau să-l asigur pe domnul preşedinte Quintus că îi port aceeaşi apreciere şi aceeaşi preţuire, şi nu am intervenit pentru a preciza faptul că, din câte ţin eu minte, nici în perioadele anterioare parlamentarii, atunci când s-au deplasat în străinătate, nu au beneficiat de avioane speciale, dar, dacă este nevoie să introducem un amendament pentru a rezolva şi această problemă, sigur, suntem dispuşi să discutăm. (Aplauze.)

Stimaţi colegi,

Eu vă mulţumesc foarte mult pentru colaborare în lansarea dezbaterilor generale şi vreau să vă rog să acceptaţi o scurtă intevenţie din partea domnului ministru al finanţelor, care vă va prezenta punctual câteva dintre comentariile la punctele ridicate în cursul discuţiilor.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule prim-ministru.

Are cuvântul domnul Mihai Tănăsescu, ministrul Finanţelor.

Domnul Mihai Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Voi încerca să răspund punctual la unele probleme care au fost ridicate de dumneavoastră. Mă voi referi în primul rând la unele comentarii care au fost făcute legat de indicatorii macro-economici. Aş vrea să subliniez faptul că în fundamentarea acestor indicatori macro-economici s-a ţinut cont în primul rând de realitate. Aceşti indicatori au fost fundamentaţi, şi cu bucurie o spun, împreună cu specialiştii Fondului Monetar Internaţional, ai Băncii Mondiale şi, după lungi discuţii cu aceştia, aceşti indicatori au fost acceptaţi să facă parte din fundamentarea bugetului general consolidat. Aceşti indicatori sunt de fapt indicatorii pe care România îi va îndeplini în aceşti ani. Creşterea de 4% a economiei este o creştere care, sigur, este mai mare decât în anul trecut, de 1,6%, dar are la bază în primul rând relansarea investiţiilor, are la bază o politică economică adecvată, şi vă dau doar un exemplu: dacă anul trecut creşterea investiţiilor a fost de 5,5%, în condiţiile unei creşteri economice de 1,6%, ceea ce am prevăzut noi anul acesta, 9,6%, în condiţiile unei creşteri economice de 4,1%, credem noi că este întru-totul sustenabil.

În ceea ce priveşte comentariile legate de fondurile speciale, veniturile din privatizare, aş vrea să fac următoarele remarci: sigur, aceste fonduri speciale sunt componente ale bugetului general consolidat, iar excedentele acestor fonduri vin să completeze bugetul general consolidat, deci sunt luate în calculul deficitului acestui buget; astfel, aşa cum v-a fost prezentat, deficitul bugetului general consolidat este de 3,7%, el fiind acoperit parţial de excedentele acestor fonduri extrabugetare. Mai mult, aş vrea să remarc faptul că, în cadrul fondului de asigurări sociale de sănătate, acest excedent reflectă foarte clar faptul că veniturile care se încasează cu această destinaţie vor fi folosite pentru îmbunătăţirea sistemului de sănătate în anul acesta.

Aş vrea să fac unele comentarii legate de agricultură. Sigur, am avut şi în comisii discuţii foarte importante şi, spun eu, constructive pe această linie privitoare la fondurile care au fost alocate agriculturii. Aşa cum menţiona şi domnul premier, sigur, puteau să fie mai mari, toată lumea este nemulţumită de faptul că aceste fonduri sunt insuficiente, noi, însă, considerăm că, printr-o alocare corectă, alocare pe nişte mecanisme care într-adevăr să răspundă cerinţelor agriculturii, aceste fonduri pot fi suficiente pentru îndeplinirea sarcinilor pe care ni le-am prevăzut, şi anume acea creştere uşoară în p.i.b. de 1,2% a agriculturii.

Aş vrea să fac următorul comentariu: dacă în anul 200 s-au plătit prime la grâu pentru 1500 de milioane de tone de grâu, aceste prime trebuiau să asigure necesarul până în luna iunie anul acesta, dar noi nu mai avem grâu din luna februarie. Deci vreau să evidenţiez foarte clar că aceste resurse care sunt la dispoziţia agriculturii trebuie cheltuite cu discernământ într-un regim de disciplină deosebit.

Aş vrea să subliniez faptul că, în ceea ce priveşte programele SAPARD, aceste sume sunt incluse în bugetul de stat şi, pentru a fi mai exact, aceste sume se regăsesc la fondul naţional de preaderare, sume care asigură finanţarea agriculturii în continuare.

În ceea ce priveşte comentariile referitoare la deficitul bugetar, surse de finanţare şi modul în care se face finanţarea deficitului bugetar, aş vrea să fac un comentariu legat de faptul că finanţarea deficitului bugetar pe anul în curs se va face din surse neinflaţioniste. Sigur, voi reveni asupra acestei idei şi voi exprima exact care sunt aceste surse neinflaţioniste.

A doua idee pe care vreau s-o ridic este aceea că finanţarea deficitului bugetar, aşa cum am menţionat, se va face cu preponderenţă din surse externe, respectiv aproximativ 65%, şi 35% din surse interne, tocmai în ideea de a lăsa mai multe surse interne pentru creditarea economiei. Şi, pentru informarea dumneavoastră, aş vrea să subliniez faptul că numai în primele două luni şi jumătate creditul în economie a crescut cu peste 3% faţă de anul trecut. În tot anul trecut, în 2000, creditul nu a crescut cu 3%. Prognoza noastră este că din ce în ce mai multe resurse de creditare se vor îndrepta spre economia reală. Prognoza noastră este că pentru acest an, 7-8% va fi creşterea creditului în economia reală, vis-ŕ-vis de anul trecut. Avem în vedere, pe de o parte, această tendinţă de dezinflaţie care deja se simte pe primele două luni ale anului; se simte această uşoară descreştere a ratei inflaţiei, comparativ cu anul trecut. Se simte deja o uşoară descreştere a ratelor dobânzilor faţă de sfârşitul anului, în condiţiile în care, şi aş vrea să informez pe toată lumea, în primul trimestru al anului acesta România a trebuit să facă faţă unei refinanţări de peste 30.000 de miliarde în lunile ianuarie, februarie şi martie, deci aproximativ 3% din p.i.b. De ce? Fiindcă am avut o refinanţare sau un management al datoriei în anii precedenţi care au dus la aceste vârfuri de sarcină în primul trimestru pe care, sigur, le-am refinanţat cu costuri mult mai mici decât în trecut, pe de o parte, iar, pe de altă parte, am reuşit să acumulăm şi să fim prezenţi pe pieţele de capital, atrăgând 150 de milioane de dolari în luna ianuarie, 150 de milioane de dolari de pe piaţa internă de capital şi urmează ca în săptămânile următoare să atragem surse suplimentare de pe piaţa de capital externă şi urmează să avem bani neinflaţionişti de la Banca Mondială, de la Uniunea Europeană şi de la alte instituţii financiare internaţionale. De aceea, aş vrea să subliniez faptul că acoperirea deficitului bugetar pe anul în curs va fi o acoperire de tip neinflaţionist.

Aş vrea să mă refer în continuare la câteva idei legate de blocajul financiar. Sigur, şi pe noi ne preocupă acest blocaj financiar; suntem însă ferm convinşi că, prin măsurile pe care le-am luat în ultima perioadă de timp, vom reuşi să deblocăm acest flagel al economiei care, de fapt, reprezintă o indisciplină, o indisciplină legată de modul în care unităţile îşi fac plăţile către bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat.

Aş vrea să mă opresc aici, dar mai fac doar un comentariu legat de bursă. Sigur, aşa cum am amintit şi în cadrul Comisiilor de finanţe buget, este o idee bună, dar aş vrea să subliniez faptul că, prin Proiectul Legii achiziţiilor publice, există această preferinţă internă care poate să răspundă la acest lucru.

Aş vrea, în încheiere, să vă mulţumesc foarte mult pentru comentariile dumneavoastră foarte pertinente legate de proiecţia bugetului pe anul în curs. În zilele următoare vom avea ocazia să discutăm în amănunt fiecare dintre aceste probleme şi, sigur, disponibilitatea noastră este totală, pentru a găsi acele soluţii în comun pentru a definitiva proiectul bugetului de stat pe anul 2001.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumim, domnule ministru.

Stimaţi colegi,

Vă propun să ne oprim aici. Înainte de aceasta, vă amintesc: luni, la ora 14,00 fix, vom începe dezbaterea pe articole a Proiectului de Lege privind bugetul de stat pe anul 2000. Până atunci, sănătate şi "La mulţi ani!" din partea mea, a domnului Dorneanu, a Birourilor permanente tuturor celor care duminică, de Florii, îşi serbează numele.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,45.