Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse de domnii Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Constantin Niţă şi Radu Stroe, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa. Vă propun să începem prima parte a şedinţei de astăzi.

Am să-i dau cuvântul domnului Baban Ştefan şi se va pregăti domnul deputat Antal Istvan.

Domnul Ştefan Baban:

Bună dimineaţa.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Intervenţia mea de astăzi poartă titlul sugestiv: "Blocajul financiar, cancerul economiei româneşti".

Blocajul financiar a ajuns la un nivel care împiedică funcţionarea normală a sistemului economic al ţării. Prin măsurile aplicate până acum, prin compensări, reeşalonări şi anularea unor penalităţi sunt soluţionate probleme punctuale, acute, ale unor întreprinderi, dar nu se elimină criza. Fără măsuri cuprinzătoare, dar, mai ales, fără măsuri de însoţire, care să împiedice formarea de noi arierate, mediul economic va continua să fie ostil, iar întreprinderile, mari sau mici, de stat sau private, vor rămâne în continuare incapabile să-şi reia ciclurile normale de producţie şi vor îngroşa rândul celor neviabile.

În starea în care s-a ajuns, reducerea semnificativă sau eliminarea blocajului generalizat pot fi obţinute numai prin măsuri de excepţie la scara întregii economii. Este vorba, în primul rând, de asanarea unor datorii şi penalităţi istorice, acumulate timp îndelungat, a unor influenţe care nu provin din propria activitate a întreprinderilor şi nici nu au stat sub controlul lor.

Cauzele fundamentale care au determinat apariţia şi adâncirea acestui fenomen sunt: 1. rambursarea nejustificată în 1990 a părţilor sociale deţinute de salariaţi, care reprezentau 40% din capitalul social deţinut şi care au provocat decapitalizarea masivă a întreprinderilor; 2. practicarea unor dobânzi excesive la credite acordate în această perioadă, care au ajuns să depăşească cu mult nivelul inflaţiei şi uzanţele bancare internaţionale, ele au adâncit decapitalizarea şi au subminat capacitatea operaţională şi de plată a întreprinderilor; 3. practicarea pe o perioadă îndelungată a unor preţuri administrative impuse prin reglementări guvernamentale, care nu au ţinut seamă nici de realităţile din economie şi nici de regulile economiei de piaţă; 4. adoptarea cu mari întârzieri, ani al rând, a bugetului de stat, precum şi insuficienţa fondurilor prevăzute, fapte ce au făcut ca decontările dintre bugetul statului şi întreprinderile prestatoare să se facă cu o întârziere de 6-12 luni; 5. procedurile judiciare în vigoare, taxele mari percepute pentru acţiunile de recuperare a datoriilor şi duratele lungi până la pronunţarea soluţiilor definitive îi descurajează pe creditori şi îi încurajează pe debitori, datornicii apelând la tot felul de subterfugii procesuale pentru a se sustrage de la plata datoriilor şi pentru a întârzia pronunţarea sentinţei; 6. practicarea unor politici excesiv monetariste, a unor politici financiare, monetare, valutare, fiscale fără legătură cu situaţia reală din economie şi cu nevoile ei, în loc să fie stimulate activităţile din economia reală: producţia, investiţiile, exportul, masa monetară pusă la dispoziţia economiei în anul 2000 a fost cu 19% mai mică decât cea din 1996; 7. degradarea activităţii economiei în general s-a produs pe fondul unor manifestări perverse ale procesului de privatizare; conceput ca un proces care să contribuie la recapitalizarea, modernizarea şi eficientizarea economiei, privatizarea nu a dus la rezultatele aşteptate, contractele de privatizare nu au fost acoperite de garanţii suficiente de realizare, procesul de privatizare nu a fost însoţit de injecţia de capital, nici de modernizarea, nici de creşterea de piaţă, ceea ce a alimentat blocajul financiar.

Reducerea blocajului financiar existent şi readucerea economiei într-un regim sistemic de funcţionare pot fi înfăptuite numai cu măsuri de excepţie şi cu intervenţii de acompaniament ferm pe toată durata de aplicare: 1. identificarea şi cuantificarea pe baza unor analize reale şi responsabile a datoriilor provenite din cauze independente de activitatea şi controlul întreprinderii, în urma acestor analize să fie anulate toate datoriile care provin din cauze independente de activitatea proprie a întreprinderilor; 2. întreprinderea sau părţi ale acesteia care nu sunt sau nu pot deveni viabile nici după aceste anulări să fie supuse, prin proceduri simplificate, privatizării, lichidării sau falimentării; 3. aplicarea în continuare ca măsuri de susţinere tranzitorie a procedurilor existente pentru recuperarea creanţelor; 4. revizuirea şi îmbunătăţirea sistemului de politici şi de reglementări financiare, monetare, fiscale, valutare şi de credit, parametrii acestora trebuie să fie stabiliţi pe baza cerinţelor şi realităţilor din eeconomie, stimularea producţiei, a investiţiilor şi a exporturilor, nivelul rezonabil al dobânzilor, înlăturarea carecterului opresiv al fiscalităţii, asigurarea coerenţei şi stabilităţii reglementărilor legislative; 5. elaborarea şi aprobara bugetului de stat trebuie să aibă loc cel mai târziu până în luna noiembrie a anului anterior; 6. îmbunătăţirea procedurilor judiciare şi reglementarea taxelor percepute pentru acţiuni de recuperare a datoriilor din justiţie, determinând astfel încurajarea creditorului şi descurajarea debitoului rău-platnic; 7. îmbunătăţirea reglementărilor în domeniul privatizării, astfel încât să se acopere cu garanţii ferme obligaţiile de realizare a investiţiilor şi modernizărilor, angajamentele privind extinderea pieţei, atingerea performanţelor stipulate în planul de afaceri.

A sosit demult timpul ca blocajului financiar, acest cancer al economiei româneşti, să i se pună capăt. Altfel, mulţimea de strategii elaborate nu va servi la nimic. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Am rugămintea la toţi colegii înscrişi să încerce să se încadreze în cele 3 minute, pentru a da posibilitatea ca toţi să-şi exprime punctul de vedere, deoarece la 9,30 vom începe şedinţa comună.

Are cuvântul domnul Antal Istvan şi se pregăteşte domnul deputat Simedru Dan Coriolan.

Domnul Ántal Istvan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În prima parte a lunii iunie, domnul preşedinte Ion Iliescu, în timpul vizitei în judeţul Harghita, la Odorheiu Secuiesc, pe neaşteptate a făcut o vizită şi în mult discutatul edificiu de pe Dealul Cserehát. În urma evenimentului, în presa scrisă au apărut mai multe comentarii, mai mult sau mai puţin răutăcioase, dezinformând opinia publică cu privire la starea de fapt din municipiu. Cel mai amplu reportaj este prezentat în articolul din Curierul Naţional, pe data de 12 iunie, cu titlul: "Cine şi de ce dezgropă securea războiului în cazul Cserehát şi cu subtitlul: "Minciuna are picioare scurte".

În urma celor prezentate în acest articol, ca deputat de Harghita, este de datoria mea să vă informez şi să informez opinia publică în mod corect, aşa cum am mai procedat de câte ori era nevoie şi în legislatura trecută, despre starea de fapt din municipiu.

Într-adevăr, există acest caz şi va mai exista până când un edificiu construit pe banii unei fundaţii din Elveţia pentru copiii handicapaţi din Odorheiu Secuiesc şi din zonă nu va fi utilizat pentru acest scop. Iar în momentul de faţă situaţia se prezintă astfel: din 1992, în urma demersurilor făcute la Prefectura din judeţul Harghita de către reprezentantul Fundaţiei Basel-Hilfe, domnul Bürger, s-au făcut formalităţile necesare construirii unei şcoli ajutătoare pentru copiii handicapaţi din Odorheiu Secuiesc, hotărâre adoptată şi de consiliul local din municipiu. La 3 ani după începerea lucrărilor, din motive neelucidate nici până astăzi, clădirea, în loc să fie dată în administrarea unei fundaţii sociale înregistrate în această situaţie în oraş, a fost donată, cu sprijinul domnului amintit, Congregaţiei greco-catolice "Inimi neprihănite" din Bucureşti, înregistrată ca persoană juridică după primirea donaţiei. După finalizare, edificiul a fost transformat în orfelinat şi, de aici, conflictul dintre consiliul local, reprezentant al comunităţii locale, şi congregaţia amintită.

Adevărul este, deci, cu totul altul decât cel prezentat în articolul incriminat. În oraş sunt 215 familii care aşteaptă de ani de zile ca, după finalizarea clădirii, 120 de copii cu handicap, încadraţi în grade de invaliditate de către comisia de diagnostic şi triere din judeţ, să fie trataţi în edificiul respectiv. Iar actualmente, în locul lor, în urma schimbării destinaţiei edificiului, trăiesc în clădire în condiţii luxoase 10-12 călugăriţe din Bucureşti şi 60 de copii orfani, dintre care nici unul din oraş sau din zonă.

Deci, un contract încheiat între consiliul local şi o fundaţie din Elveţia nu a fost respectat. O clădire, în loc să fie utilizată de cei pentru care a fost construită - copiii handicapaţi din localitate - este transformată în mănăstire şi internat, cu concursul directorului fundaţiei. Atât despre realitate.

Este adevărată aprecierea făcută de domnul preşedinte, relatată şi în articolul cu pricina, cum că: "În jurul edificiului s-a creat o situaţie dezavantajoasă şi acest lucru nu este bine deloc. Nu este bine nici pentru edificiu, nici pentru comunitate, nicidecum pentru un asemenea municipiu civilizat, cum este Odorheiu Secuiesc". Subscriu la această apreciere şi consider că comunitatea din oraş are drepturi şi merite să i se facă dreptate. Clădirea să fie transformată pentru scopul iniţial pentru care s-a construit.

Am venit la acest microfon să vă transmit că, într-adevăr, şi eu cred că minciuna are picioare scurte, pentru că evenimentele din ultimele zile confirmă cele ştiute de cei din zonă, cum că în jurul acestei donaţii este ceva putred. Aflăm din ştirile Mediafax că procurorii îl cercetează pe preşedintele fundaţiei Basel Helfe, domnul Bürgen, despre care am mai vorbit, care a construit edificiul pentru copiii handicapaţi din Odorheiu Secuiesc şi că, în urma audierii, procurorii Parchetului Curţii de Apel din Bucureşti au emis o ordonanţă de interdicţie a lui Cirzl Bürger de a părăsi România pentru o perioadă de 30 de ani?. Deci, există posibilitatea să se facă lumină, în sfârşit, în acest caz, cu ajutorul organelor abilitate.

În încheiere, doresc să lansez un apel către reprezentanţii mass-media, care doresc să informeze în mod corec opinia publică, să fie echidistanţi şi când relatează evenimente dintr-o localitate să prezinte şi opinia comunităţii în sânul căreia evenimentul respectiv are loc sau s-a petrecut şi nu numai impresiile lor subiective. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Simedru Dan Coriolan, se pregăteşte domnul deputat Wittstock.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În una din primele şedinţe ale Comisiei pentru agricultură, colegul nostru, domnul deputat Filip Georgescu, spunea că într-un viitor apropiat se va decide la care dintre cele două funcţiei, de deputat sau de director la Regia naţională a pădurilor, va renunţa. Chiar dacă viitorul nu a fost atât de apropiat, domnul deputat-director s-a decis: nu va renunţa la nici una. În acest sens, a depus o cerere la conducerea Camerei Deputaţilor pentru a i se aproba cumulul de funcţii, făcând abstraţie de lege şi chiar de faptul că a recunoscut în şedinţa comisiei că cele două funcţii sunt incompatibile.

Prevederile art. 68 din Constituţia României reglementează cazurile de incompatibilitate cu privire la exercitarea mandatului de deputat. Astfel, alin. 1 al acestui articol prevede o primă incompatibilitate între funcţia de deputat şi cea de senator. De asemenea, în temeiul art. 84 din Constituţie, funcţia de deputat sau de senator este incompatibilă cu funcţia de Preşedinte al României.

O altă categorie de incompatibilităţi este prevăzută la alin. 2 al art. 68 din Constituţie, prin care se interzice unui deputat să exercite orice funcţie publică de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului. Se interzice, de asemenea, cumularea mandatului de parlamentar cu exercitarea unei funcţii de autoritate, inclusiv în cadrul administraţiei publice locale. De la această regulă există o excepţie doar, în virtutea căreia deputatul poate fi şi membru al Guvernului.

Incompatibilităţile funcţiei de parlamentar cu alte funcţii publice de autoritate sunt cunoscute în literatura juridică ca măsuri de protecţie a mandatului parlamentar. Este unanim recunoscută de tehnicienii dreptului ideea că realizarea eficientă a mandatului parlamentar implică independenţa parlamentarului contra oricăror presiuni exterioare, de orice natură.

De aceea, starea de abuz de putere din acest caz trebuie să înceteze şi Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor să se pronunţe şi în cazul domnului deputat Filip Georgescu, caz încă rămas în pronunţare, faţă de ceilalţi colegi care au cerut cumul de funcţii. Sper ca morala politică să fie mai puternică decât clientelismul în interes personal şi cineva va renunţa la una dintre cele două demnităţi. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu, inclusiv pentru concizie.

Are cuvântul domnul deputat Wittstock, se pregăteşte domnul Leonăchescu.

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea intenţionează să rememoreze unul din capitolele cele mai grele din lungul şir al gravelor încălcări ale drepturilor omului săvârşite în epoca comunistă. Este vorba despre deportarea în Bărăgan a zeci de mii de cetăţeni români domiciliaţi până atunci în sud-vestul ţării. De la declanşarea acelei tragedii, se împlinesc în aceste zile exact 50 de ani.

Ziua de 17 iunie 1951 a fost o zi de duminică, Duminica Rusaliilor din calendarul ortodox. În aceeaşi zi, în şcoli avuseseră loc serbările de sfârşit de an şcolar. Nimic sau aproape nimic nu prevestea cele ce se vor întâmpla peste câteva ore. Dar, în cursul nopţii şi în zorii zilei de 18 iunie, în 190 de localităţi din Banat şi în 107 localităţi din sud-vestul Olteniei se puteau auzi bătăi brutale în porţile caselor. Persoane înarmate, fie îmbrăcate în uniforme ale Ministerului de Interne, fie miliţieni, precum şi civili, intrau în casele oamenilor şi le comandau acestora să-şi strângă lucrurile în vederea deportării.

Oamenii, inclusiv femei gravide, bătrâni, bolnavi, copii mici, au fost îmbarcaţi în vagoane de vite şi duşi în Câmpia Bărăganului. Debarcaţi pe câmpul liber, departe de orice altă aşezare omenească, li s-a ordonat să-şi ridice case. Astfel, în vara şi toamna anului 1951, în regiunile Ialomiţa şi Galaţi, au luat fiinţă 18 localităţi noi, cum ar fi: Dâlga Nouă, Însurăţeii Noi, Vădenii Noi sau Frumuşiţa Nouă.

În mod cert, factorul declanşator al deportării l-a constituit conflictul Uniunii Sovietice şi al vasalilor săi cu Iugoslavia titoistă, pentru că deportările din iunie 1951 s-au efectuat doar din localităţi aflate pe fâşia graniţei cu Iugoslavia, având o lăţime de 25 de km. Cu acest prilej, autorităţile comuniste au urmărit distrugerea tuturor elementelor posibil duşmănoase, cum ar fi, de exemplu, ţăranii înstăriţi.

În total, au fost deportate aproximativ 12.800 de familii, însumând 40.320 de persoane: români, sârbi, germani, maghiari, bulgari. Numărul etnicilor germani deportaţi s-a ridicat la cifra de 9.413. Mulţi dintre ei abia se întorseseră dintr-o altă deportare, din Uniunea Sovietică.

Pentru cei mai mulţi, calvarul din Bărăgan a durat aproximativ 5 ani. Un HCM din 7 decembrie 1955 a dispus eliberarea şi întoarcerea deportaţilor. Se presupune că acest lucru s-ar fi datorat primirii României în ONU, România, mai bine zis "Republica Populară Română", fiind astfel obligată să respecte, cel puţin formal, drepturile omului.

Cei mai mulţi deportaţi s-au întors în Banat în cursul anului 1956. Reintegrarea în viaţa economică şi socială a fost, desigur, o problemă complicată pentru aceşti oropsiţi ai sorţii.

În perioada comunistă, atât deportarea etnicilor germani în URSS, cât şi cea a bănăţenilor în Bărăgan, au fost tabuizate cu stricteţe de către autorităţi. Abia după decembrie 1989 s-a putut constitui Asociaţia foştilor deportaţi în Bărăgan, iar Decretul-lege nr. 118/1990 a dispus unele măsuri reparatorii şi pentru foştii deportaţi.

Atât în ţară cât şi în străinătate a apărut o bogată literatură documentară despre acest eveniment. De exemplu, Asociaţia şvabilor bănăţeni din Germania a editat cu 3 ani în urmă, la Munchen, o carte foarte interesantă, dedicată deportării în Bărăgan, intitulată: "Und uber uns der blaue endlose Himmel" ("Iar deasupra noastră, cerul albastru nemărginit"), care cuprinde documente de arhivă, relatări ale unor martori, fotografii etc.

Ar fi de dorit ca această literatură să fie cât mai accesibilă cititorilor, pentru că doar dacă ne cunoaştem trecutul, aşa cum a fost, vom fi în stare să ne clădim un viitor în care evenimente tragice, cum a fost deportarea în Bărăgan – evident, o crimă împotriva umanităţii – să nu se mai poată repeta. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Leonăchescu, se pregăteşte domnul deputat Tăriceanu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Onorat auditoriu,

Ne este dat să trecem săptămânal prin satele noastre, spre a cunoaşte realităţile şi a asigura fluenţa vieţii parlamentare. Preluăm mesaje de la alegătorii noştri şi încercăm să găsim soluţii la problemele cu care se confruntă.

De fiecare dată constatăm incapacitatea administraţiilor centrale şi locale de a evidenţia limitele şi identitatea satelor noastre. Tăbliţele indicatoare lipsesc şi chiar dacă ai în mână o hartă identificarea localităţilor este delicată. La intersecţii, panourile cu informaţii utile sunt deteriorate, sunt incomplete sau lipsesc.

În acelaşi timp, reforma administrativ-teritorială din 1968 a permis unor administraţii neperformante să ia decizii arbitrare privind limitele satelor şi să le afecteze acestora patrimoniul. Multe sate au fost furate ca în codru de terenuri agricole, de izlazuri, cumpărate de la stat cu preţul unor substanţiale sacrificii, de perimetre silvice etc., de care primarii abuzivi şi colaboratorii lor au dispus în interes personal.

Rămăşiţele ideologiilor comunitare nivelatoare sunt folosite ca o justificare a deposedării şi, din această cauză, lumea este nemulţumită. De ce oare terenurile folosite ca izlaz, proprietatea unor sate, sunt date altor sate şi chiar unor persoane particulare?

Locuitorii satului Gliganu de Sus, comuna Rociu, din judeţul Argeş, au cumpărat un izlaz de 170 ha, pe care l-au folosit până în 1968. După Revoluţia din decembrie 1989, primarul comunei Rociu a luat 70 ha din acest izlaz şi l-a dat locuitorilor satului Şerbăneşti, iar 40 ha din respectivul izlaz au fost împărţite la persoane fizice, salariaţi ai primăriei, rude şi prieteni de-ai lor.

Izlazul, cumpărat înainte de cel de al doilea război mondial, de locuitori din sate ca Gliganu de Sus, Stroeşti – Argeş etc., le-a fost luat oamenilor prin abuz şi nimeni nu doreşte să rezolve această problemă.

Avem, oare, aici, expresia complicităţii la furtul oficializat, bine organizat, patronat de unele organe ale administraţiei locale? Există în asta acordul tacit al administraţiei centrale, care nu mai răspunde la memoriile celor deposedaţi abuziv de drepturile lor?

Eu cred că această problemă are soluţie. Constat, însă, că activiştii de altădată ai Partidului Comunist, care s-au bucurat de privilegii deosebite, se comportă abuziv, în noile condiţii, din obişnuinţă. În plus, au acceptul tacit al celor care-i promovează şi cu care fac o redutabilă echipă de frânari în calea progresului ţării şi a instaurării unor relaţii democratice, normale, între oameni. Până când?! Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul Popescu Tăriceanu, se pregăteşte domnul Becsek Garda Dezideriu.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ceea ce urmează este o declaraţie politică, în numele Grupului parlamentar PNL, legată de solicitarea Executivului de angajare a răspunderii în faţa Parlamentului asupra Proiectului de Lege privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie, aşa cum este intitulat proiectul.

Se pare că primul ministru Adrian Năstase, în virtutea unei promisiuni, la început de mandat, de a se cere un vot de încredere după primele 6 luni, vrea să facă un exerciţiu politic cu actualul Parlament, după cum declara dânsul astăzi, la radio, încercând să vadă dacă încrederea pe care i-a acordat-o electoratul, în urma căreia a constituit un Guvern minoritar, mai este valabilă astăzi, şi, de aceea, vrea să vadă dacă în Parlament se va depune o moţiune de cenzură împotriva actualului Executiv sau nu.

Pe de altă parte, având în vedere dezastrul din domeniul investiţiilor directe, în general, şi ale celor străine, în special (primele 6 luni arătând că nu s-au investit în România nici 50 de milioane de dolari), după promisiuni de stabilizare a legislaţiei din domeniul mediului economic, Guvernul Năstase este strâns cu uşa în disperarea sa de a da un semnal pozitiv capitalului străin.

Întrucât există, însă, un consens naţional în ceea ce priveşte legislaţia stimulativă a investiţiilor directe, angajarea răspunderii în faţa Parlamentului, dincolo de un gest de disperare, este pur demagogică şi formală. O astfel de lege era aşteptată de toţi. Or, a ridica-o la acest rang, de asumare a răspunderii, când discutăm de fapt de nornmalitate, ni se pare un atac la buna credinţă şi la bunul simţ al tuturor parlamentarilor.

Prin reglementările prevăzute de lege, extrem de subţiri, cu multă discriminare pozitivă, dar în limite, pe de altă parte, restrictive şi utilizând criterii confuze de deparatare, în care subiectivismul politic al instituţiilor prevalează, legea propusă este formală şi nu credem că va avea efecte în plan economic. Mai mult, aplicarea acestei legi, probabil, va genera obişnuitele norme, prin care Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Dezvoltării şi Prognozei vor reinterpreta prevederile legii, în tradiţionala barieră birocratică şi restrictivă, mergând, probabil, până la anularea stimulentelor acordate investitorilor.

România avea nevoie de o lege prin care întreg procesul investiţional să fi fost stimulat, în mod egal, faţă de întreprinzătorii naţionali şi străini şi cu impact echilibrat în teritoriu. La o astfel de lege ne-am şi fi aşteptat şi, de aceea, PNL îşi rezervă dreptul să depună un proiect în acest sens.

Angajarea răspunderii cu o astfel de lege, dincolo de demagogie şi formalism, se înscrie şi în tendinţa, bine cunoscută, de propagandă facilă, exagerată şi creare de imagine pe forme lipsite de conţinut, care caracterizează discursul politic al actualului Executiv. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Becsek Garda Dezideriu şi se pregăteşte domnul deputat Sali Negiat.

Domnul Becsek Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Asociaţia Proprietarilor de Păduri din România, care înglobează instituţii de interes public cum ar fi Academia Română, fonduri bisericeşti, şcoli, precum şi 7.128 de obşti de moşneni şi răzeşi, composesorate, se adresează Parlamentului României pentru a sensibiliza forul legiuitor al ţării în următoarele probleme:

Necesitatea organizării structurii Departamentului pădurilor din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, pe baza naturii proprietăţii, având în componenţă o direcţia a pădurilor particulare. Direcţia pentru controlul regimului silvic şi cinegetic, ce are în subordine inspectoratele teritoriale de regim silvic şi cinegetic reprezintă autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. Această direcţie, fiind ierarhic superioară, va urmări şi controla în egală măsură respectarea regimului silvic şi cinegetic de către unităţile aflate în subordinea celor două direcţii menţionate mai sus: Regia naţională a pădurilor şi, respectiv, structurile silvice proprii, reprezentate de proprietari.

Susţinerea cererii de organizare de către minister a unei direcţii operative pentru proprietarii de păduri, alţii decât statul, având la bază natura proprietăţii, este motivată de îndeplinirea condiţiilor necesare pe piaţa produselor şi serviciilor oferite de gospodărirea pădurilor. Dacă se va ajunge la modificarea Legii nr. 1/2000, să se aibă în vedere anularea Ordinului nr. 668/2000, cu o hotărâre a Ministerului Apelor, Protecţiei Mediului şi Pădurilor privind identificarea terenurilor forestiere exceptate de la retrocedarea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, ordin care blochează aplicarea Legii nr. 1/2000 la nivelul comisiilor locale, respectiv, judeţene; modificarea Anexei nr. 53, care să aibă conţinutul Anexei nr. 51 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 1/2000; eliminarea din obligaţiilor comisiilor de aplicare a Legii fondului funciar de a stabili tabelele cu membrii componenţi ale persoanelor juridice, acestea fiind deja stabilite prin statutele aprobate de către instanţele de judecată de la înfiinţare.

Se cere modificarea Codului Silvic, Legea nr.26 din 1996, care să fie în concordanţă cu prevederile Legii nr.1 din 2000, şi discutarea propunerilor APPR-ului în cadrul comisiilor de dialog social din cadrul ministerului de resort.

Se cere anularea ordinului ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin care se reduce numărul de personal al inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi cinegetic.

Adunarea Generală a Asociaţiei Proprietarilor de Păduri din România, luând cunoştinţă în timpul dezbaterilor sale de faptul că în cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor s-a emis un ordin al ministrului prin care s-a dispus reducerea numărului de angajaţi ai inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi cinegetic, a cerut în unanimitate anularea acestei hotărâri.

Se mai cere din partea Asociaţiei Proprietarilor de Păduri să nu se limiteze teritoriul retrocedabil composesoratelor.

Membrii Asociaţiei Proprietarilor de Păduri protestează împotriva încercărilor de a prezenta denaturat istoria comunităţilor de averi din România, precum şi împotriva limitării terenurilor cu vegetaţie forestieră din România retrocedabilă devălmăşiilor.

În caz că se va încerca modificarea Legii nr.1 din 2000 în defavoarea composesoratelor, ei au pus în vedere că se vor adresa Consiliului Europei şi vor cere monitorizarea României pentru atitudinea ţării noastre în problema proprietăţii.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Sali Negiat. Se pregăteşte domnul Sandache Cristian.

Domnul Negiat Sali:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Fac o intervenţie în legătură cu starea actuală a complexului de clădiri ale fostului seminar musulman din Medgidia.

Această instituţie de învăţământ prestigioasă a funcţionat secole de-a rândul la Babadag, ca urmare a înfiinţării acestui focar de cultură a populaţiei turo-tătare musulmane din acea vreme din Dobrogea de către Gazi Ali Paşa, care a înfiinţat o fundaţie în acest sens. În 1901, prin grija statutul român, această instituţie de învăţământ, seminarul musulman, se mută la Medgidia şi funcţionează ani întregi, devenind un focar de cultură pentru această regiune a ţării, cât şi pentru zona Balcanilor.

Din păcate, după instaurarea regimului comunist, prin anii ’60, această prestigioasă instituţie de învăţământ este desfiinţată, ca şi alte instituţii de învăţământ ale minorităţilor naţionale, cu toate că ani de-a rândul generaţii întregi de oameni de cultură au trecut prin acest loc. Vreau să reamintesc numai un singur nume: profesor doctor docent, mare istoric şi politolog, Kemal Karpat, care a fost şi consilier pe probleme ale Sud-estului Europei şi Asiei Centrale al foştilor preşedinţi ai Americii, Jimmy Carter şi Ronald Reagan. Chiar în anii regimului comunist, a sprijinit legăturile României cu Statele Unite ale Americii şi a acţionat pentru obţinerea clauzei naţiunii celei mai favorizate României la acea dată.

La ora actuală, după ce ani întregi în timpul regimului comunist clădirile acestei instituţii au fost folosite ca spălătorie chimică, acum se află într-o stare de ruină care periclitează chiar sănătatea oraşului Medgidia.

După 1990, seminarul musulman din România se reînfiinţează sub numele de "Liceul pedagogic şi teologic Mustafa Kemal Ataturk", liceu inaugurat cu contribuţia directă a preşedintelui ţării, la acea vreme, domnul Ion Iliescu, care împreună cu domnul Suleiman Demirel, preşedintele Turciei, la acea dată, întăresc şi mai mult relaţiile excelente existente între România şi Turcia, atât la acea vreme, cât şi la ora actuală.

După această dată, între România şi Turcia se semnează un protocol pentru reconstrucţia complexului de clădiri ale fostului seminar musulman din Medgidia, prin care partea turcă se angajează să finanţeze complet această construcţie, sumă care se ridică la aproximativ 400 de mii de dolari, dar, din păcate, conducerea fostului Minister al Culturii, care trebuia să asigure proiectul de reconstrucţie, nu a acţionat cum trebuie şi în mod necesar. Cu toate că au venit propuneri din partea comunităţii tătarilor turco-musulmani pentru a asigura finanţarea şi a acestei părţi de proiect de reconstrucţie, facem apel către actuala conducere a Ministerului Culturii şi Cultelor pentru a rezolva acest lucru.

Prin reconstrucţia acestui complex de clădiri ale fostului seminar musulman din Medgidia se vor realiza cel puţin două lucruri: asigurarea clădirilor necesare pentru funcţionarea actualului colegiu pedagogic "Mustafa Kemal Ataturk" din Medgidia, care funcţionează actualmente la Constanţa în mod provizoriu, cât şi asanarea centrului civil al municipiului Medgidia, care actualmente arată în mod destul de incompatibil cu nivelul pe care trebuie să-l aibă un municipiu.

În luna iulie va avea loc centenarul mutării şi funcţionării seminarului musulman în 1901 la Medgidia, şi este un prilej pentru a arăta lumii întregi că în România avem condiţii de a funcţiona în mod civilizat şi de a avea respect faţă de tot ce este cultură în România.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Are cuvântul domnul Sandache Cristian. Se pregăteşte domnul deputat Valeriu Stoica.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Se împlinesc, pe 28 iunie, şase decenii de când a avut loc pogromul de la Iaşi, episod nefericit, dar imposibil de trecut cu vederea, episod care aparţine, din păcate, istoriei contemporane a României.

Datoria oamenilor raţionali şi mai ales obiectivi, datoria oamenilor politici cu adevărat democraţi în chip structural, şi nu prin declaraţii conjuncturale, este aceea de a veghea pentru ca astfel de fenomene cumplite să nu se mai întâmple niciodată.

Nu trebuie să ne simţim mai puţini români dacă avem tăria de a ne scruta conştiinţa colectivă şi de a ne analiza trecutul, cu luminile şi umbrele sale.

Antisemitismul a fost străin de fibra organică a neamului românesc. În acelaşi timp însă, manifestări de acest gen au existat, şi ele nu trebuie nici omise din pudoare, nici bagatelizate. Păstrând, evident, proporţiile, să ne gândim, de pildă, că victimele de la Buhenvald, Dahau, Maidanik, Aushwitz, Sobiborg, poate n-ar fi existat, deşi istoria nu operează cu probabilităţi, dacă nu ar fi apărut Main Kampf.

Un om politic neevreu numea antisemitismul drept "socialism al proştilor". El apare adesea acolo unde dezinformarea, ignoranţa, frustrările şi sărăcia sunt suverane. Descoperim, din păcate, şi astăzi astfel de manifestări aflate cel mai adesea sub semnul întunecat al scenariilor catastrofice cu iz ocult. Când un singur om se face vinovat de umilirea sau uciderea unui seamăn al său, indiferent de origine etnică sau confesiune religioasă, înseamnă că, undeva, răul nu a fost încă anihilat, că toate discursurile triumfaliste, senine sau liniştitoare, ale politicienilor nu sunt decât nişte baloane de săpun.

"Nici un om nu este o insulă doar el însuşi", scria cândva poetul englez Jhon Down. Cu alte cuvinte, nu trebuie să ne manifestăm niciodată nepăsători faţă de semenii noştri persecutaţi sau nedreptăţiţi.

Fie veşnică amintirea luminoasă a celor asasinaţi în urmă cu şase decenii în numele unei ideologii a barbariei şi a urii.

Fie ca raţiunea să fie singurul nostru argument unanim acceptat.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Valeriu Stoica. Se pregăteşte domnul Damian Brudaşca.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mâine se împlinesc 110 ani de la trecerea în nefiinţă a marelui om de stat român, fruntaş de seamă al Partidului Naţional Liberal, Mihail Kogălniceanu.

Cred că în faţa memoriei unei asemenea personalităţi suntem cu toţii datori să ne oprim pentru un moment, să ne reculegem şi să ne inspirăm din faptele sale.

Acum, când vorbim despre recuperarea ideii naţionale, confiscată în ultimii ani de partidele extremiste, şi despre folosirea trecutului istoric drept ghid al acţiunilor noastre de astăzi, ar fi nedrept să-l uităm pe cel care ar trebui să constituie exemplul cel mai elocvent atât pentru oamenii politici, cât şi pentru guvernele României post-decembriste.

Prin tot ce a făcut, Mihail Kogălniceanu s-a afirmat permanent ca un apărător de seamă al valorilor naţionale. Participant la toate evenimentele care au condus la construirea României moderne, Kogălniceanu şi-a adus o contribuţie esenţială la organizarea Revoluţiei de la 1848. Atunci el a redactat faimosul program revoluţionar intitulat "Dorinţele Partidei Naţionale" în care pleda pentru unitatea politică a tuturor provinciilor româneşti, idee esenţială a modernităţii noastre. Din acel moment, ideea naţională promovată de el, ca şi de ceilalţi revoluţionari români de la 1848, a devenit parte integrantă din programele şi din numele partidului printre ai cărui fondatori s-a numărat şi Kogălniceanu – Partidul Naţional Liberal.

După momentul 1848, scopul politic principal al lui Mihail Kogălniceanu a devenit unirea Moldovei cu Ţara Românească. El a fost cel care a propus candidatura lui Alexandru Ioan Cuza la tronul Moldovei, devenind apoi cel mai apropiat sfetnic al primului domn al României unite.

Ca prim-ministru, între octombrie 1863 şi ianuarie 1965, Kogălniceanu a avut o contribuţie esenţială la cele mai de seamă reforme ale lui Cuza, în primul rând la reforma agrară.

Prin activitatea marelui prim-ministru liberal, care a continuat programele Revoluţiei de la 1848, s-a afirmat pentru prima dată vocaţia socială a liberalismului. Aceasta a fost împlinită de guvernele liberale, prin împroprietăririle succesive ale ţăranilor şi prin grija constantă faţă de mica proprietate.

Pe plan politic, lărgirea dreptului de vot a dus la extinderea corpului politic, prin integrarea păturilor sociale defavorizate.

După adoptarea Constituţiei liberale de la 1866, Mihail Kogălniceanu continuă să se afirme ca unul dintre cei mai importanţi exponenţi politici ai liberalismului românesc. La 24 mai 1875, el participă direct la fondarea Partidului Naţional Liberal, rezultat al unificării grupurilor politice liberale conduse de foştii revoluţionari de la 1848.

În timpul războiului de Independenţă, Mihail Kogălniceanu a colaborat strâns cu domnitorul Carol I şi cu Ion I.C. Brătianu, preşedintele partidului şi prim-ministru. În calitate de ministru de Externe, Kogălniceanu a dirijat cu o competenţă deosebită politica ţării în momente de o complexitate extremă, când trebuia obţinută recunoaşterea independenţei de stat. Mihail Kogălniceanu a înţeles importanţa mandatului său politic, canalizându-şi toate eforturile pentru transformarea României într-un stat independent, de sine stătător.

Vocaţia lui Kogălniceanu de animator al proiectului naţional românesc se regăseşte apoi în activitatea de ministru de Interne, când a promovat organizarea administrativă a Dobrogei, devenită o provincie a României în urma războiului de Independenţă. Afecţiunea desebită purtată de Kogălniceanu pământului dintre Dunăre şi Mare, l-a determinat ca în ultima parte a vieţii sale să se preocupe în mod deosebit de acest spaţiu, contribuind la dezvoltarea sa economică şi politică.

Alături de fraţii Brătianu, Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti, fraţii Golescu, Ion Ghica sau Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu are un loc de frunte printre cei care au creat statul român modern.

În momentul deplinei sale maturităţi politice, el a înţeles să se integreze într-un mare partid politic, singurul apt să asigure suportul social necesar pentru o politică ambiţioasă de modernizare a societăţii, Partidul Naţional Liberal. Astfel, Kogălniceanu a făcut dovada capacităţii sale politice, atribuind rolul de frunte în politica românească marii echipe formată din fruntaşii liberali afirmaţi la 1848. Folosind termeni moderni, putem spune că ceea ce este cunoscut în istorie ca "generaţia de la 1848" de fapt este cea mai fecundă echipă politică care a condus în secolul al XIX-lea destinele României.

Exemplul istoric ne îndeamnă să credem că în acest moment eforturile României de modernizare pot fi cel mai bine reprezentate de o mare echipă politică în care personalităţile să servească scopului naţional, şi nu intereselor personale de moment.

Privind la marii noştri înaintaşi, fondatorii Partidului Naţional Liberal, vedem din ce în ce mai clar faptul că, în momentele decisive ale istoriei, succesul României a depins de aplicarea programului liberal, condiţie pentru succesul oricărei acţiuni guvernamentale.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Damian Brudaşca. Se pregăteşte domnul deputat Mirciov.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Astăzi, în Parlamentul de la Budapesta, are loc votul final la Legea privind statutul maghiarilor de pretutindeni. De câteva luni, chestiunea a fost destul de amplu mediatizată, subliniindu-se uneori inclusiv caracterul ei reacţionar.

Legea se vrea în realitate o formă de intervenţie directă şi brutală a autorităţilor revizioniste de la Budapesta în treburile interne ale statelor vecine.

Este, de altfel, contrar uzanţelor internaţionale – prima şi singura lege la nivel european a unei ţări, dar care produce efecte juridice pe teritoriile altor ţări, ale unor ţări independente, nu colonii ale Ungariei.

Prin această lege, grupările reacţionare ale vieţii politice ungureşti, susţinute de cozi de topor din ţările vecine, doresc să refacă, lingvistic deocamdată, dar şi administrativ, după alte acţiuni concrete în acest scop, Ungaria mare, acea închisoare a spiritului popoarelor cental şi sud-est europene.

Autorităţile de la Bucureşti au avut şi au reacţii stranii şi contradictorii. Ele se lasă şantajate de promisul sprijin al socialiştilor ungari pentru primirea PSD în Internaţionala Socialistă. Ca de atâtea alte ori, partenerii lui Iliescu şi Năstase sacrifică interesele naţionale intereselor lor mărunte şi conjuncturale de partid. Ei nu au reuşit să priceapă că la preluarea puterii şi-au asumat răspunderea în faţa poporului român şi nicidecum a Internaţionalei Socialiste.

Într-o declaraţie recentă, ministrul Mircea Geoană sublinia pe de o parte totala lipsă de eleganţă a autorităţilor maghiare, care nici măcar nu s-au sinchisit să consulte guvernele ţărilor vizate, iar pe de altă parte faptul că, în final, această lege odioasă va afecta doar România.

Dau întru totul dreptate diplomatului român, dar ce mă miră este faptul că nici el nu a făcut prea multe spre a nu se ajunge aici.

Ce trist şi revoltător ca românii să fie trădaţi de chiar cei pe care şi i-au ales drept conducători!

În vreme ce la capitolul "politică externă" avem parte de asemenea performanţe, pe plan intern continuă abuzurile şi ilegalităţile Puterii. Grăitoare în acest sens sunt hărţuielile îndreptate împotriva secretarului general al Partidului România Mare, domnul Gheorghe Funar, primarul municipiului Cluj Napoca, dar şi democraţia originală demonstrată de PSD la recentele alegeri de primar din unele localităţi ale ţării. Voi da curând publicităţii câteva exemple concludente din judeţul Cluj.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Sunt nevoit să suspend această şedinţă consacrată declaraţiilor politice. După şedinţa comună, cei patru deputaţi, printre care şi cel care vă vorbeşte, vor putea să-şi prezinte declaraţia politică.

Vă mulţumesc.

După şedinţa comună, plenul Camerei Deputaţilor şi-a reluat lucrările la ora 10,00.

Domnul Corneliu Ciontu:

Cu permisiunea dumneavoastră, dorim să continuăm declaraţiile politice pe care le-am întrerupt pentru a se desfăşura şedinţa comună.

Îl rog pe domnul deputat Mirciov să-şi prezinte declaraţia.

Se pregăteşte domnul deputat Tunaru.

Domnul Petru Mirciov:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aşa cum a evocat deja domnul deputat Wittstock, doresc şi eu să fac referire la deportările în Bărăgan din vara anului 1951.

Acum 50 de ani, în noaptea de 18 – 19 iunie 1951, a doua zi de Rusalii, a început unul din cele mai tragice evenimente din istoria postbelică a României: deportarea unei însemnate părţi a populaţiei bănăţene de la graniţa cu Iugoslavia în Bărăgan.

Încă de la ocuparea României de către sovietici, în scopul impunerii regimului comunist totalitar, a început un şir nesfârşit de abuzuri, arestări, asasinate politice, deportări. În acest lung şir, deportările din iunie 1951 se detaşează prin amploarea şi consecinţele lor nefaste asupra satului românesc.

În acea noapte, cu sprijinul a peste 12.000 de militari, au fost ridicate 12.791 de familii formate din 40.320 de persoane, din 172 de comune din actualele judeţe Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi. Deportarea a cuprins o fâşie lată de 25 de kilometri de-a lungul graniţei cu Iugoslavia.

Români, germani, sârbi, bulgari, unguri, basarabeni, macedoneni şi bucovineni au fost îmbarcaţi în vagoane de marfă şi transportaţi în Câmpia Bărăganului, unde au fost lăsaţi sub cerul liber. Singurul lor reper era un ţăruş care urma să constitui gospodăria lor. Au fost obligaţi să-şi construiască case din chirpici şi pământ bătut, constituind astfel 11 noi localităţi în Câmpia Bărăganului.

În acţiunea de deportare, care a avut loc conform HCM 200/1950, au fost cuprinşi 19.034 chiaburi şi oameni înstăriţi, 8.477 de basarabeni, 3.377 macedoneni, 2.344 foşti colaboratori ai armatei germane, 1.330 de cetăţeni străini.

Deportarea a luat sfârşit în anul 1956, în contextul destinderii urmate morţii lui Stalin şi a venirii lui Hruşciov la putere, în fosta Uniune Sovietică.

Deportarea a fost un adevărat cutremur în satele bănăţene. În primul rând, cei mai gospodari şi harnici dintre ei au fost smulşi de la casele lor, în al doilea rând, aceasta era o bună propagandă pentru comunişti, pentru că cei rămaşi acasă erau ameninţaţi că oricând pot să-i urmeze pe cei plecaţi. Scopul: colectivizarea satelor. Iar pentru cei deportaţi tragedia era şi mai mare: sub cerul liber, legaţi de un ţăruş, unde urma fiecare să-şi construiască casa, li s-a impus domiciliul obligatoriu, ei neavând voie să se deplaseze mai mult decât câţiva kilometri în jurul satului. Şi desigur era greu de suportat de către ţăranii legaţi de pământul lor şi pentru care satul era întregul univers, tot aşa cum pentru basarabeni, macedoneni, bucovineni era o nouă etapă în drumul început în 1940, când au fugit din calea trupelor sovietice.

De aceea, consider că este necesar să nu uităm cele întâmplate cu 50 de ani în urmă. Timp de peste 40 de ani, nu s-a spus nimic despre aceste deportări, s-a încercat chiar înlăturarea lor. Abia după 1990 s-a putut vorbi liber despre această tragedie.

Este datoria noastră să acordăm dreptul la memorie acestor martiri anonimi, să nu uităm ce s-a întâmplat, să conştientizăm toată grozăvia celor întâmplate şi să facem ca astfel de întâmplări să nu mai fie posibile niciodată.

Amintesc că, în acest scop, Asociaţia foştilor deportaţi în Bărăgan a editat mai multe cărţi dedicate acestor evenimente, iar în zilele de 16, 17 iunie anul acesta s-au comemorat 50 de ani de la debutul deportărilor, prilej cu care a fost editată cartea "Deportaţii în Bărăgan – 1951", care cuprinde numele tuturor deportaţilor în Bărăgan.

Mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Alexandru Tunaru.

Se pregăteşte domnul Ráduly Róbert, dacă va veni în timp util, dacă nu, cu voia dumneavoastră, o să-i dau cuvântul domnului Corneliu Ciontu.

Domnul Alexandru Raj Tunaru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Trag un semnal de alarmă şi vă aduc la cunoştinţă o serie de privatizări frauduloase şi alte metode prin care s-a pus şi se încearcă să se pună, în continuare, mâna pe societăţi comerciale, cu sume derizorii, cu care astăzi nu se mai poate cumpăra nici măcar un apartament, sau chiar fără nici un bănuţ, ci doar cu ajutorul justiţiei din fosta guvernare şi a unor funcţionari corupţi care, în loc să apere avuţia naţională, s-au asociat cu infractorii şi escrocii, făcând abuz în serviciu, fals şi uz de fals şi, cu toate acestea, unii dintre ei sunt în libertate.

Câteva exemple. SC "Florica '95" SA din Venus, compusă din 2 hoteluri, un restaurant şi 20.000 de metri pătraţi de teren pe malul mării, a fost vândută cu "fabuloasa" sumă de 300 milioane lei. Incredibil, dar adevărat!

Acest lucru s-a realizat prin sentinţa Curţii Supreme de Justiţie, cu concursul doamnei juriste şefe a FPS-ului central, condus de Radu Sârbu, care pe o parte reprezenta statul în acel proces, iar pe de altă parte această juristă făcea parte din P.A.S. - ul "Florica '95" SA, care a cumpărat cu suma de 300 de milioane o societate ce valorează astăzi 100 miliarde lei. Adică nu s-a plătit nici măcar 0,3% din valoarea ei contabilă.

Un alt caz este al Societăţii "Anca Irina" SA, unde, printr-o mascaradă judiciară petrecută la Giurgiu, un fost puşcăriaş condamnat la 5 ani de puşcărie pentru delapidare, a reuşit prin fals şi uz de fals, cu ajutorul unei experte false, să câştige suma de 25 de miliarde de lei, chipurile spunând că aceşti bani sunt investiţiile dumnealui în turism şi a pus la expertiză nişte chitanţe "Caritas", reţineţi: chitanţe "Caritas"!

Deşi directorul Societăţii "Anca Irina" SA le-a făcut denunţ penal la amândoi, Poliţia judeţului Constanţa plimbă dosarele de la o secţie la alta şi, după aproape 9 luni de zile, nu a dat nici o soluţie.

Deşi aceste cazuri au fost aduse la cunoştinţa ministrului justiţiei, Parchetului General, ministrului turismului ş.a.m.d., se pare că nici în al doisprezecelea ceas nu se ia nici o măsură asupra acestor jafuri fără precedent în turismul românesc.

Mă adresez Guvernului şi primului-ministru şi solicit să trimită urgent Corpul de Control la Venus, pentru stoparea acestui jaf, până nu este prea târziu.

Mă adresez, de asemenea, procurorului general şi ministrului justiţiei să ia măsuri urgente, să anuleze toate privatizările de acest gen, mă refer la cele care s-au plătit cu aproape 1% din valoarea lor, să promoveze recurs în anulare sau să-i pună pe actualii proprietari să plătească diferenţa măcar până la valoarea activelor contabile.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă rog să-mi permiteţi să prezint şi eu declaraţia politică, întrucât domnul Róbert văd că încă nu a apărut.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Precum în Geneza biblică, la temelia partidului nostru a stat cuvântul. La început a fost cuvântul drept, onest, necruţător, cuvântul născut în mijlocul oamenilor, din suferinţele şi nevoile lor.

România Mare este un partid crescut dintr-o revistă, adică din capacitatea de a-i asculta pe oameni şi de a răspunde, din disponibilitatea şi dorinţa comunicării cu ei.

Pentru cunoscătorii politici, e un fapt comun ca un partid să apară de sus în jos, adică dintre mai marii zilei care doresc să-şi protejeze interesele, înspre oamenii simpli, de voturile cărora au nevoie. Tocmai de aceea, Partidul România Mare e un miracol. El s-a construit de jos în sus, dinspre realităţile dure ale vieţii cotidiene înspre dorinţa de a face bine, prin intermediul vieţii politice.

Tocmai pentru că a ales acest mod de a spune adevărul, prin intermediul cuvântului ferm şi capabil de adevăr, Partidul România Mare a deranjat pe mulţi dintre cei care, precum înainte de Decembrie '89, se temeau tocmai de puterea cuvântului.

Pe vremea când era doar o revistă cu un tiraj ce atinsese sute de mii de exemplare, "România Mare" a avut curajul să spună lucruri pe care astăzi le-am înţeles cu toţii, dar care atunci erau de nerostit. A avut curajul să afirme că nu tot ceea ce însemna trecut trebuia condamnat, aşa cum nu tot ceea ce se face în prezent merită lăudat. A avut puterea să arate faptul că drumul pe care România a mers după Revoluţie nu era nici pe departe cel promis oamenilor. Şi-a asumat riscul de a crede că un popor nu poate reuşi, înainte de toate, decât prin propriile puteri şi acest curaj i-a speriat pe mulţi.

Am luat, atunci, contact, pentru întâia dată, cu toată murdăria vieţii politice româneşti, murdărie pe care orice om cu simţ moral ar fi fericit să o evite, dar pentru că fenomenul pe care-l născuse revista "România Mare" nu putea fi lăsat să lupte cu arme inegale, împotriva ostilităţii posesorilor puterii, a apărut ideea unui partid, a unei mişcări de masă care să reprezinte, în dezordinea ideologică a momentului, reperul ordonator al doctrinei naţionale.

Nici unui partid românesc nu i-a fost hărăzit un moment de început mai dificil. Partidul nostru s-a născut fără fonduri, pentru că nici un potentat nu doreşte să investească în binele celor mulţi. Partidul nostru s-a născut fără prieteni politici, pentru că, încă de la început, a fost receptat ca o ameninţare la adresa politicianismului. Partidul România Mare nu fusese încă înfiinţat şi adversarii noştri politici ne acuzau deja de lucruri pe care nu avusesem timp pentru a le înfăptui. Încă de atunci au apărut falsele etichete de extremism, xenofobie, neocomunism, antioccidentalism etc.

Din acest motiv, a fost nevoie de timp pentru a strânge rândurile şi pentru a-i convinge pe oameni de justeţea cauzei noastre. Dar momentele dificile prin care am trecut nu au avut decât rolul de a ne sedimenta convingerile, de a forma un organism unitar şi coerent.

Datorită acestei geneze speciale, Partidul România Mare s-a individualizat puternic în rândul celorlalte formaţiuni politice. Ne-am solidarizat cu oamenii de rând, cei care constituie esenţa acestui popor. Ne-am asumat o luptă politică dificilă, pentru că, prin poziţia noastră vădit românească, deci naţională şi justiţiară, făceam notă discordantă cu o putere politică mai mereu nereceptivă la nevoile imediate ale populaţiei.

Partidul România Mare a ales interesul naţional în schimbul unor interese politice conjuncturale. Această atitudine a fost catalogată în mod meschin drept demagogie. Refuzul argo-ului politic, refuzul frazelor diplomatice nu reprezintă un act de demagogie, ci este o dovadă de sinceritate, de autenticitate.

Se spune că nu ne supunem tiparelor politice conjuncturale. Da, este adevărat: suntem un partid născut dintr-o revistă, nu un partid care fabrică reviste. Suntem un partid pe care se sprijină electoratul, nu unul care se sprijină de electorat. Suntem un partid care câştigă de 5 ori mai mulţi alegători într-un stagiu electoral, nu unul care, în cazuri nefericite, se chinuie să treacă pragul electoral. Suntem un partid care, timp de 10 ani, şi-a păstrat verticalitatea, fiind consecvenţi cu principiile ce au stat la baza formării sale.

Acestea sunt doar câteva din argumentele datorită cărora am reuşit.

Ceea ce a fost la început doar o idee nobilă s-a transformat într-o realitate puternică, într-o mişcare cu sute de mii de membri şi cu milioane de simpatizanţi. Cea mai mare reuşită este însă alta: faptul că oamenii ne-au acordat încrederea lor, încredere pe care, respectând-o prea mult, nu putem s-o dezamăgim. Din acest motiv, alegerile din toamna anului 2000 nu reprezintă pentru Partidul România Mare un apogeu, ci doar un moment din traiectoria sa ascendentă.

Împlinim 10 ani de existenţă. Partidul România Mare poate să pară un partid tânăr, dar tocmai prin aceasta şi prin trăinicia de care a dat dovadă, el este un partid al viitorului.

Îmi permit, cu această ocazie, să invit pe toţi colegii sâmbătă, 23 iunie, la Sala Palatului, la orele 11, unde, cu ocazia acestui jubileu, Partidul România Mare organizează un spectacol de suflet.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze din partea Grupului PRM.)

Şi ultimul vorbitor: domnul deputat Ráduly Róbert.

Domnul Ráduly Róbert-Kálmán:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aşa cum am promis, voi fi deosebit de scurt, să intrăm în programul normal de activitate.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pe data de 7 iulie 1998, în "Monitorul Oficial al României", a apărut Decretul prezidenţial semnat de domnul preşedinte al României din vremea respectivă, Emil Constantinescu, prin care domnul Lucian Mihai era numit în funcţia de judecător la Curtea Constituţională. Astfel, domnul Lucian Mihai a ajuns să deţină, să ocupe cea mai importantă funcţie juridică din România şi a cincea demnitate din statul nostru.

Aşa cum ştim, cu puţine zile în urmă, distinsul fost coleg al nostru, secretar general al Camerei Deputaţilor, şi-a înaintat demisia, motivând: "Am demisionat din proprie iniţiativă. Gestul se datorează unor probleme de ordin profesional şi mai ales personal. Indiferent de ce zvonuri se vor lansa, declar cu toată răspunderea că nu s-au făcut presiuni asupra mea pentru a demisiona".

Eu îl cred pe domnul profesor Lucian Mihai în afirmaţia pe care a făcut-o. Nu am nici un motiv să mă îndoiesc, însă, în aceeaşi conferinţă de presă în care şi-a anunţat decizia, a mai făcut o afirmaţie: "Am observat, şi sper că această chestiune va fi rezolvată în timp, că alte instituţii importante ale statului manifestă multă aroganţă în raporturile lor cu Curtea Constituţională. Acest lucru dăunează atât ţării, cât şi respectivelor autorităţi". Îl cred şi de această dată pe domnul profesor Lucian Mihai, dar îl rog, de la tribuna Parlamentului, ca să precizeze care sunt aceste alte instituţii importante ale statului care ar manifesta multă aroganţă în raporturile lor cu Curtea Constituţională.

Cred că un om politic responsabil, cum sper că a rămas, pentru că a fost domnul profesor Lucian Mihai, când face o asemenea afirmaţie, trebuie să ne spună şi exemple foarte clare şi concrete, vizavi de afirmaţia făcută, pentru a o susţine.

Domnul Lucian Mihai s-a întors la catedră, a redevenit profesor la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti.

Eu îi urez succes în activitatea profesională, dar sper ca, înainte să-şi reia această activitate în mod deplin, să încheie cu cea politică, dându-ne explicaţiile care se cuvin pentru afirmaţia pe care a făcut-o. Vă mulţumesc.

Domnul Florin Georgescu (din sală):

Să dea şi casele înapoi!

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc. Cu aceasta am încheiat prima parte a şedinţei de astăzi. Peste câteva minute vom reîncepe lucrările.

Lucrările au fost conduse în continuare de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnul Constantin Niţă, secretar.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

V-aş ruga să-mi permiteţi să declar deschise oficial lucrările şedinţei de astăzi. Până acum am avut şedinţă comună şi intervenţii politice. Să vă anunţ că şi-au înregistrat prezenţa un număr de 273 de colegi, sunt absenţi 72 din care, 24 participă la alte acţiuni parlamentare.

Reluăm ordinea de zi din punctul în care am rămas aseară, nu înainte însă de a vă ruga să aveţi în vedere o rectificare la un proiect de lege care a fost transmis comisiilor permanente, vi l-am anunţat ieri, respectiv proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente. Am anunţat că ar fi fost sesizate în fond, cu acest proiect, Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. În realitate, în Biroul permanent, am decis să fie sesizată doar o comisie, potrivit regulii pe care noi am instituit-o, şi aceea este Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritorului şi echilibru ecologic, iar pentru avize, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de înaintare a raportului rămâne acelaşi, 22 iunie, în procedură de urgenţă.

Cum ştiţi, ieri am cerut amânarea discutării Raportului de mediere cu privire la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, pentru că ne-am împotmolit în câteva texte şi nu era şeful acestei instituţii, domnul preşedinte Blănculescu. Este prezent în sală acum şi vă propun să parcurgem textele de la pct.20. Domnia sa însă, mi-a cerut permisiunea de a vă adresa un cuvânt cu privire la unul din textele care noi le-am votat deja. Aveţi cuvântul.

Domnul Ionel Blănculescu:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Referitor la art.5, alin.3, textul adoptat de Senat: "Preşedintele este ordonator principal de credite pentru sumele alocate de la bugetul de stat" şi textul adoptat de dumneavoastră: "Secretarul de stat este ordonator principal de credite", aş dori să subliniez că varianta adoptată de Senat, într-adevăr, se încadrează într-un element de tautologie, dar urmăreşte îndeosebi crearea condiţiilor ca preşedintele instituţiei să fie ordonator de credite numai pentru acele sume care sunt alocate de la bugetul de stat şi nu pentru alte sume, în special sumele obţinute din recuperarea creanţelor bancare care au o destinaţie foarte precisă dată de către legislaţia în vigoare. Din acest motiv s-a accentuat, chiar dacă am intrat în acest element de tautologie, s-a accentuat acest element legat de capacitatea preşedintelui de a fi ordonator principal de credite.

Am să subliniez şi un al doilea element, al doilea element fiind legat de art.13, alin.2: "Firmele de specialitate vor fi selectate pe baza unor proceduri publice, organizate de AVAB, reglementate prin regulamente proprii". Textul adoptat de Camera Deputaţilor preciza că "firmele de specialitate vor fi selectate de către Oficiu, conform reglementărilor privind achiziţiile publice".

Aş dori să explic ce a stat la baza textului adoptat de Senat. La art.21⁹ din lege se precizează că "asigurarea serviciilor necesare îndeplinirii atribuţiilor specifice se realizează pe baza unui regulament propriu, aprobat de către Consiliul de supraveghere şi îndrumare". Consiliul de supraveghere şi îndrumare are o componenţă formată din Ministerul Finanţelor, Ministerul Justiţiei, Corpul de Control al primului-ministru, Ministerul Prognozei şi Banca Naţională a României, preşedinte fiind desemnat reprezentantul Ministerului Finanţelor. Datorită greutăţilor pe care le-am întâmpinat în cei doi ani de activitate, am ajuns la concluzia că este nevoie de un regulament propriu privind achiziţiile de servicii specializate în vederea recuperării activelor bancare. Din acest motiv, s-a propus şi Senatul a adoptat ca aceste servicii să facă obiectul unui regulament, aprobat nu de către factorii interni ai instituţiei, ci de către Consiliul de supraveghere, condus de către Ministerul Finanţelor. Am întâmpinat nenumărate greutăţi datorită timpului îndelungat pe care procedura de achiziţii publice de servicii ni l-a acordat în rezolvarea problemelor operative. Din acest motiv, considerăm că regulamentul propriu, aprobat de către acest consiliu, poate fi considerat o metodă optimă pentru accelerarea valorificării activelor bancare.

Domnul Valer Dorneanu:

Numai o clipă, domnule director.

Stimaţi colegi,

Domnul preşedinte Blănculescu a pus două probleme: în primul rând, ne-a oferit nişte explicaţii suplimentare cu privire la ceea ce am votat noi la pct.9, respectiv acea dispoziţie cu privire la art.5, alin.3, acea dispoziţie discutabilă dintre Cameră şi Senat, potrivit căreia, "secretarul de stat este ordonator principal de credite pentru sumele alocate de la bugetul de stat".

Noi am votat ieri textul Camerei Deputaţilor, plecând de la două premise; că preşedintele este ordonator pentru tot ce este resursă în această instituţie, precum şi că ar fi o exprimare tautologică. Domnul Blănculescu v-a explicat de ce Senatul a ajuns la concluzia pe care au votat-o şi care ne-o propune şi textul Senatului, anume pentru a evita situaţia ca preşedintele AVAB-ului să poată dispune de resursele obţinute din privatizare şi din acest motiv, domnia sa, ne propune să revenim totuşi asupra votului şi pentru a evita o divergenţă cu Senatul, care ne-ar duce practic la imposibilitatea de a adopta această lege strict necesară pentru bunul mers al acestei instituţii care, deocamdată, este racordată la vreo trei acte normative, trei ordonanţe neaprobate şi unele modificate de Senat, altele de Cameră.

Cu aceste explicaţii, eu v-aş propune să fiţi de acord ca să revenim asupra votului şi să revenim asupra discuţiei cu privire la faptul dacă "secretarul de stat este ordonator principal de credite pentru sumele alocate de la bugetul de stat".

Pofitiţi, domnule deputat. Daţi-i voie domnului deputat Dan Ruşanu să intervină, pentru că dânsul a ridicat obiecţiunea.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Cum poate preşedintele AVAB-ului, că îi spune secretar de stat sau preşedinte, cum poate să fie ordonator principal de credite numai pentru sume alocate de la bugetul de stat şi pentru celelalte sume nu?

Domnul Valer Dorneanu:

v-a explicat că asupra celorlalte rezultate din privatizare nu poate dispune, ci dispune legea să se ducă acolo unde ştiţi prea bine, că sunteţi specialist, la buget.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Dar cine semnează pentru el? (Se consultă cu domnul deputat Florin Georgescu şi cu domnul Ionel Blănculescu.)

Domnul Valer Dorneanu:

O clipă, pentru o discuţie între specialişti.

Stimaţi colegi,

În privinţa pct.9 rămâne votul exprimat de către dumneavoastră, deci, varianta Camerei Deputaţilor.

Trecem la pct.20. Vă reamintesc că în privinţa art.13 alin.1, s-a votat în unanimitate pentru varianta Senatului, nefiind obiecţiuni. La alin.2 a existat obiecţiunea din partea domnului deputat Dan Ruşanu şi domnul preşedinte Blănculescu v-a explicat de ce este mai avantajoasă varianta Senatului care deblochează posibilitatea... (Consultări cu domnul deputat Florin Georgescu.)

Stimaţi colegi,

Domnul preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, domnul deputat Florin Georgescu ne semnalează o inadvertenţă pe care am votat-o noi la pct.9, adoptând textul Camerei Deputaţilor, acesta se referă la funcţia de secretar de stat, or, noi, în tot cuprinsul ordonanţei am înlocuit, potrivit noilor reglementări, această funcţie cu preşedinte. Deci, potrivit normelor de tehnici legislative, textul Camerei Deputaţilor este votat cu înlocuirea denumirii de secretar de stat, a funcţiei de "secretar de stat" cu aceea de "preşedintele". Venind după alin.2, este clar că este vorba de preşedintele AVAB. Vă rog să reţineţi exact în stenogramă şi staff-ul tehnic să aibă în vedere acest lucru.

Revenind la alin.2 al art.13, supun votului dumneavoastră varianta Senatului, având în vedere explicaţiile care v-au fost date.

Cine este pentru varianta Senatului la pct.20 alin.2? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? O abţinere, domnul deputat Sassu.

Cu o abţinere a fost adoptat punctul de vedere al Senatului.

Tot la pct.20, vă rog să urmăriţi alin.3, dacă aveţi obiecţiuni? Aici tot textul Senatului este propus. Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

La alin.4 ni se propune, de asemenea, textul Senatului, respectiv eliminarea acestuia. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Alin.5 de la pct.20, ni se propune de asemenea, textul Senatului care, în numerotarea lor, devine 4. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

La pct.21 ni se propune textul Senatului pentru art.15 de la pct.I. Îl aveţi desfăşurat, pag.21, 22. Dacă aveţi obiecţiuni la textul Senatului? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

La pct.22 ni se propune de asemenea, pentru cap.III¹, nou introdus, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Cu privire la articolul nou introdus 18¹. Dacă aveţi obiecţiuni, fiind vorba de textul Senatului? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

La art.18² tot textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

La art.18³, tot textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

La art.18⁴ dacă aveţi obiecţiuni? Tot textul Senatului. Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

La art.18⁵, textul Senatului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

La pct.23, comisia ne propune tot textul Senatului în unanimitate. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

La pct.24 care priveşte art.25 şi titlul capitolului, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19¹, nou introdus, textul Senatului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19², textul Senatului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19³, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19⁴. Dacă aveţi obiecţiuni? Textul Senatului. Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19⁵. Dacă aveţi obiecţiuni? Textul Senatului. Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19⁶, aici este vorba de un text comun, în unanimitate. Dacă aveţi obiecţiuni asupra textului comun propus de Comisia de mediere? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.19⁷, text Senat.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.19¹ Cameră, 19⁸ Senat, comisia ne propune textul Senatului.

Cine este pentru art.19⁸? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19⁹, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.19¹⁰ dacă aveţi obiecţiuni la textul Senatului? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19¹¹, tot textul Senatului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19¹², textul Senatului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19¹³, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

La art.19¹⁴, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.19¹⁵ tot textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pentru titlul cap.IV³, textul Senatului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.19¹⁶, textul Senatului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19¹⁷, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19¹⁸, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19¹⁹, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19²⁰. Obiecţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19²¹, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19²², textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19²³, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

La art.19²³, Comisia de mediere pentru acest articol, alin.2 ne propune un text comun. Dacă aveţi obiecţiuni la textul comun? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul cap.IV⁵, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Contra?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19²⁴, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19²⁵, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19²⁶, tot textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19²⁷, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19²⁸. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19²⁹, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19³⁰, tot textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19³¹, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19³². Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19³³. Dacă aveţi obiecţiuni? Textul Senatului. Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19³⁴. Dacă aveţi obiecţiuni la textul Senatului? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19³⁵, tot textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19^36. Dacă aveţi obiecţiuni la textul Senatului? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19³⁷ care se întinde pe pag.70, 71, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19³⁸, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19³⁹. Dacă aveţi obiecţiuni la textul Senatului? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19⁴⁰, text Senat în unanimitate. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi contra?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19⁴¹. Dacă aveţi obiecţiuni la textul Senatului? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19⁴², textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19⁴³, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19^44. Dacă aveţi obiecţiuni la textul Senatului? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19⁴⁵, pag.75, 76. Dacă aveţi obiecţiuni la textul Senatului? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19⁴⁶, pag.77, 78. Dacă aveţi obiecţiuni la textul Senatului? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19⁴⁷, text Senat, întins pe pag.78, 79 şi 80, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19⁴⁸, text Senat care se întinde pe pag.80, 81, 82, 83 şi 84. Dacă aveţi obiecţiuni la textul Senatului? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19⁴⁹, text Senat care se întinde pe pag.84, 85. Dacă aveţi obiecţiuni la textul Senatului? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

La pct.25 din Raportul de mediere, cap. IV⁶ –, text Senat. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.19⁵⁰. Dacă aveţi obiecţiuni? Textul Senatului se întinde de la pag.86 până la pag.87. Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19⁵¹, text Senat. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.19⁵². Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi obiecţiuni la textul Senatului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.26 din Raportul de mediere, text Senat. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Pct.27 dacă aveţi obiecţiuni, varianta Senatului? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Pct.28, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Pct.29, textul Senatului Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Aici să votăm separat şi art.21², textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.21³ tot textul Senatului, urmăriţi-l la pag.90, 91. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.21⁴, tot text Senat. Se întinde pe pag.91, 92. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.21⁵ text Senat în unanimitate. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.21⁶, text Senat. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.21⁷, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.21⁸, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.21⁹, text Senat. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.21¹⁰, text Senat. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.21¹¹, text Senat. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.21¹², text Senat. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.21^13. Dacă aveţi obiecţiuni la textul Senatului? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.21¹⁴. Dacă aveţi obiecţiuni la textul Senatului? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.30 din raportul de mediere, cu privire la art.2, nou introdus, text Senat.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.31.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi,

Ne-am consultat cu privire la faptul că legea de aprobare a ordonanţei se sfârşeşte fără un text care să dispună republicarea acestei ordonanţe cu atâtea modificări şi completări. Nu putem însă repara această omisiune acum, în cadrul raportului de mediere, ci atunci când vom discuta în cele două Camere în divergenţă, încât, vă rog să constataţi că am parcurs dezbaterea şi votul pe textele raportului comisiei de mediere. Vă informez că suntem în prezenţa unei legi cu caracter ordinar, pentru care este suficient votul majorităţii simple dintre cei prezenţi.

În consecinţă, supun votului dumneavoastră final raportul comisiei de mediere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitatea celor prezenţi s-a adoptat raportul comisiei de mediere.

Vă mulţumesc pentru răbdare şi domnului preşedinte pentru că a fost prezent.

Trecem la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul refugiaţilor.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să facă o scurtă prezentare?

Domnule ministru Gaspar, prezintă cineva ordonanţa?

Poftiţi, domnule ministru. Însă v-aş ruga foarte mult să fiţi succint, pentru că este un act normativ necesar procesului de integrare şi armonizare şi toate forţele politice sunt de acord cu el.

Poftiţi.

Domnul Alexandru Farkas (secretar de stat, Ministerul de Interne):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Onorată Cameră a Deputaţilor,

În faţa dumneavoastră ne prezentăm cu Proiectul Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă nr. 102, care a fost reeexaminat.

Iniţiatorul susţine în faţa dumneavoastră textul care a fost aprobat de Senat, respectiv modificări la art.20 alin.5 şi art.21 alin.6.

Aceste modificări au fost, de asemenea, susţinute în cadrul comisiilor Camerei Deputaţilor.

Cu aceste precizări, vă rugăm să acordaţi votul favorabil textului aşa cum este prezentat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Comisia de apărare. Este cineva din partea comisiei de apărare? Nu.

Să presupunem, Comisia de apărare are o şedinţă pentru analizarea unui proiect. Vă rog să urmăriţi raportul, care ne propune adoptarea în forma adoptată de către Senat.

Dacă mai doreşte cineva să mai intervină la discuţii, la dezbateri generale? Nu.

Vă mulţumesc.

Trecem la dezbaterea legii şi a ordonanţei. Vă rog să urmăriţi cele două texte.

Asupra titlului proiectului de lege, astfel cum a fost votat de Senat, dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Votat în unanimitate.

La textul articolului unic, care cuprinde cele trei puncte cu privire la modificarea unor articole din ordonanţă, respectivă art.20, alin.5, 6, şi art.21, alin.6, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

În consecinţă, textul articolului unic al proiectului de lege este adoptat în unanimitate.

Urmăriţi în continuare, vă rog, textul ordonanţei.

Stimaţi colegi, eram într-o uşoară eroare. De fapt, noi discutăm cererea de reexaminare formulată de preşedinte.

Noi am aprobat o dată Ordonanţa nr. 102 şi, în consecinţă, acum suntem chemaţi să votăm doar cele trei puncte ale legii care au făcut obiectul cererii de reexaminare.

În consecinţă, vă rog să vă exprimaţi cu privire la pct.1 al articolului unic, cel care prevede modificarea alin.5, în sensul că hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Se votează pct.1 în unanimitate.

La pct.2 se propune abrogarea alin.6 al art.20.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

La pct.3, se propune modificarea alin.6 al art.21, în sensul că "În cazul prevăzut la alin.5, lit.a), hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă".

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Supun, în consecinţă, legea în ansamblu.

Vă precizez că este vorba de o lege cu caracter ordinar, pentru care este suficient votul majorităţii simple dintre cei prezenţi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitatea celor prezenţi, s-a adoptat Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei nr. 102/2000.

Continuăm, stimaţi colegi, cu dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Continuăm de la pct.2 al raportului de mediere.

Deci, pct.1 a fost aprobat.

Aş ruga preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci să ne reamintească cât a fost timpul total de dezbatere şi cât am consumat înainte de această fază din timpul destinat dezbaterii.

Domnul Florin Georgescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Camera Deputaţilor a aprobat un timp de dezbatere total pentru acest proiect de lege de două ore. În cursul dezbaterilor precedente s-au consumat 30 de minute şi, în concluzie, ar mai fi la dispoziţie o oră şi jumătate pentru a finaliza, potrivit aprobării noastre, acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Durata fiecărei intervenţii? Vă rog s-o reamintiţi.

Domnul Florin Georgescu:

Am propus atunci şi Camera Deputaţilor a aprobat, ca durata intervenţiilor să se încadreze în trei minute la fiecare luare de poziţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Cu aceste precizări, trecem la pct.2 din raportul comisiei.

Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul comisiei?

Domnul ministru Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La amendamentul de la alin.2 există o eroare materială. Trebuia ca după "iar la municipiul Bucureşti" să se introducă sintagma "conducerea este asigurată de un director". Pentru că textul astfel cum este redactat ar reieşi: "…iar la municipiul Bucureşti este director".

Deci: "conducerea este asigurată de un director". Trebuie introdusă sintagma "asigurată" după "Bucureşti".

Domnul Valer Dorneanu:

Mai citiţi o dată exact, că n-am reuşit să vă urmăresc.

Deci, la alin.2, după "iar".

Domnul Acsinte Gaspar:

La alin.2, după "iar la municipiul Bucureşti", trebuie introdusă sintagma "conducerea", pentru că a fost sărită la dactilografiere; "conducerea este asigurată de un director şi un director adjunct".

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vă rog să urmăriţi exact această corectură de redactare de la alin.2: "…iar la municipiul Bucureşti conducerea este asigurată de…"

Supun votului dumneavoastră amendamentul nr.2 cu această intervenţie terminologică.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La alin.3, vă reamintesc, face parte din amendamentul nr.2 şi, în consecinţă, a fost votat în unanimitate.

Vă rog să urmăriţi şi legea şi raportul.

Am ajuns, pe lege, la art.13, unde asupra alin.1 şi 2 l-am votat la amendamentul nr.2. Vă amintesc că s-a introdus şi alin.3. În continuare, la pct.6 din ordonanţă, cel cu privire la art.15, nu au existat amendamente.

Dacă dumneavoastră aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

La pct.7 din proiectul de lege, vă rog să urmăriţi amendamentul nr.5 de la pag.2, cel cu privire la lit.h) şi i) ale art.17.

Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.5 al comisiei de fond? Nu aveţi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Deci, pct.7 l-am votat împreună cu amendamentul nr.5.

Ne întoarcem la pct.8 şi v-aş ruga să vedeţi amendamentul nr.6 de la pag.2. Amendamentul nr.6 reformulează lit.c), d) şi e).

Dacă la amendamentul nr.6, cel cu privire la introducerea lit.c), d) şi e), după art.19, aveţi vreo obiecţiune.

Da. Există una chiar din partea comisiei. Vă aşteptăm, domnule preşedinte Florin Georgescu.

Domnul Florin Georgescu (din sală):

Să supună iniţiatorul.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Propunem, din partea iniţiatorilor, ca la art.19, lit.c) să fie eliminată. Reglementarea urmează să se regăsească într-un alt text şi renumerotăm.

Deci, actualul d) devine c) şi actualul e) devine d).

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte al comisiei. Vă rog să vă pronunţaţi cu privire la această propunere a domnului deputat Gaspar.

Domnul Florin Georgescu:

Da, suntem de acord, domnule preşedinte cu această propunere, cu atât mai mult cu cât în legea de bază, cea care constituie obiectul amendamentelor noastre de astăzi, se precizează în mod explicit că sunt supuse controlului financiar al Curţii de Conturi, la art.18, "persoanele juridice de drept public …" şi aşa mai departe … "cum ar fi: societăţile comerciale la care statul, unităţile administrativ-teritoriale, instituţiile publice sau regiile autonome deţin singure sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social". Deci se merge în control acolo unde statul este acţionar integral sau acţionat în proporţie de peste 50%. Deci acţionar majoritar. Unde nu este, stabilesc strategiile acţionarii care deţin majoritatea şi statul, aşa cum este şi normal, caută să se retragă, să-şi vândă partea aceea, pentru a lăsa proprietatea privată să administreze patrimoniul respectiv, bineînţeles, cu vânzarea în mod transparent a acţiunilor pe care le mai deţine acolo.

Deci, avem acoperire pentru ca, acolo unde statul este încă acţionar, din partea proprietarului contribuabil, Curtea de Conturi să meargă să vadă cum este gestionat patrimoniul. Acolo unde este minoritar, hotărăsc cei care sunt acţionari, statului rămânându-i varianta de a se retrage cât mai repede de acolo, pentru a-i lăsa pe cei care şi-au luat riscul cu iniţiativa privată să gestioneze lucrurile cum cred mai bine de cuviinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolaescu:

Domnule preşedinte,

La acest pct.8, noi propusesem iniţial eliminarea articolelor care se doreau introduse - c), d) şi e).

În urma intervenţiei iniţiatorului şi a plenului Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, considerăm că lit.c), în formula propusă astăzi, satisface în cea mai mare parte dorinţa noastră şi credem că în felul acesta s-a dat şi un plus de rigurozitate legii, că s-a corelat acest articol cu art.18 din legea de bază.

În acelaşi timp, pentru că suntem la acest punct, ne menţinem punctul de vedere care este trecut la amendamente respinse, ca pct.d) să fie scos, să fie eliminat, pentru că, aşa cum am motivat în intervenţia noastră în comisie, se face o suprapunere de organe de control la acelaşi agent economic; pe de o parte. Pe de altă parte, reprezentanţii Curţii de Conturi vin, alături de organele fiscale, şi fac un control agentului economic, iar procesul-verbal de control şi valorificarea lui rămân tot în atribuţiile organului fiscal.

În această situaţie, organul de control al Curţii de Conturi vine pe deasupra ca un fel de supercontrol şi care, de fapt, este un băgător de seamă. Cred că bagatelizăm de fapt importanţa controlorilor financiari.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte Florin Georgescu. Vă rog să vă pronunţaţi cu privire la situaţia lit.c) propusă de dumneavoastră, comisia, şi obiectată, sau explicată de domnul deputat, şi cu privire la propunerea domniei sale de a se elimina lit.d).

Domnul Florin Georgescu:

Domnule preşedinte, comisia este de acord cu propunerea domnului ministru Acsinte Gaspar privind eliminarea prevederilor de la pct.c). Nu este de acord, însă, cu eliminarea prevederilor de la pct.e), pentru că aceste prevederi au fost conţinute în legea iniţială a Curţii de Conturi şi nu reprezintă decât o acţiune în consens cu prevederile constituţionale şi legale ale Curţii de Conturi.

În Constituţie se spune că această instituţie - Curtea de Conturi - are ca atribute principale verificarea modului de formare, administrare, utilizare a resurselor statului.

Ce înseamnă "formarea resurselor statului"? Colectarea, mobilizarea la dispoziţia statului a resurselor necesare realizării funcţiilor acestuia, de furnizor de bunuri şi servicii publice. Cine face colectarea acestor funcţii? Cine participă la formarea resurselor statului? Instituţiile publice - Ministerul Finanţelor, Ministerul Muncii, pentru bugetul asigurărilor sociale, Casa Asigurărilor de Sănătate pentru fondul de sănătate, alte entităţi guvernamentale care sunt împuternicite prin legi speciale pentru a colecta fonduri cu diferite destinaţii publice. Este normal, acesta este şi rolul Curţii de Conturi. Curtea de Conturi este un control extern faţă de Guvern, este controlul din partea Parlamentului, din partea cetăţenilor - noi suntem reprezentanţii cetăţenilor -, pentru ca să se raporteze nouă, şi prin noi opiniei publice, cum Executivul, indiferent de culoarea lui politică, şi-a îndeplinit sarcinile privind formarea – suntem la acest punct -, privind formarea resurselor publice. Şi se constată numeroase …

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte, propunerea cu două minute este valabilă şi pentru comisie?

Domnul Florin Georgescu:

Este valabilă că mai am o jumătate de minut, după ceasul meu, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Florin Georgescu:

Da. Într-o jumătate de minut termin.

În aceste condiţii, deci, prevederea ca instituţia Curţii de Conturi să verifice agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, care au debite restante către bugetele publice este foarte corectă, pentru că se constată numeroase situaţii în care, din diferite motive – subiective şi arbitrare –, instituţiile statului nu se duc, în mod intenţionat, mai ales în anumite zone ale ţării, la anumiţi agenţi economici. Şi atunci, trebuie să vină o altă instituţie care, văzând că diferite organe s-au dus de 10 ori la un agent economic care are debite de 5 unităţi, să spunem, şi nu s-a dis nici o dată la un agent economic care are debite de 200 de unităţi, trebuie să meargă ea însăşi, de mână cu operatorul instituţiei publice respective, pentru a verifica la faţa locului care este situaţia şi de ce acel agent economic nu plăteşte obligaţiile către bugetele publice.

Această situaţie, acest fenomen s-a generalizat în ultimii patru ani, în care unii nu şi-au plătit datoriile şi au primit un fel de subvenţie bugetară implicită, pentru că a nu-ţi plăti datoria este echivalent cu un credit fiscal şi tot aşa, unii s-au tot extins făcând investiţii de fapt pe banii publici. Nu primim bani de la stat, ci neplătindu-şi banii la stat. Eu ştiu că deranjează pe unii din partea dreaptă a mea acum, cum mă uit la sală, dar, sigur că da, toată lumea trebuie să fie egală în faţa legii.

Deci suntem pentru păstrarea prevederilor de la pct.d) şi pentru eliminarea prevederilor de la pct.c), pentru a nu agresa capitalul privat acolo unde este majoritar.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Va trebui să ne punem, însă, ceasurile de acord.

Stimaţi colegi,

În legătură cu amendamentul de la pct.6, după regulament, voi proceda în felul următor: aveţi amendamentul de la pct.6, lit.c). S-a propus eliminarea acestuia de către domnul deputat Gaspar şi v-a explicat şi domnul preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, Florin Georgescu, că este bine să fie eliminat.

Eu vă propun întâi votului amendamentul aşa cum a fost făcut şi dacă amendamentul cade, atunci supun la vot eliminarea acestuia.

Deci, cine este pentru amendamentul de la lit.c)?

Cine este, atunci, pentru eliminarea acestui amendament? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri?

În unanimitate, s-a eliminat pct.c) din amendamentul nr.6.

Cu privire la lit.d), este amendamentul comisiei.

Domnul deputat de la Grupul liberal a propus eliminarea acestuia.

Tot după regulament, trebuie să supun întâi votului dumneavoastră amendamentul. Dacă acesta este votat, pică propunerea de eliminare făcută de domnul deputat.

Cine este, deci, pentru amendamentul de la pct.6, lit.d), cu explicaţiile care vi s-au dat? Cine este pentru?

Deci, stimaţi colegi, încă o dată: există lit.d) propusă în amendamentul nr.6, din partea comisiei. Există şi propunerea de eliminare a acestui amendament.

După regulament, eu trebuie să supun întâi votului formula propusă de către comisie, care vă propune în amendament menţinerea şi v-a explicat şi în plen domnul preşedinte Florin Georgescu de ce trebuie să fie menţinut. Este clar, deci, ce votăm.

Cine este pentru amendamentul nr.6, lit.d)? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Domnilor deputaţi, se votează o singură dată, nu în etape. Nu există în regulament votul în etape.

Scorul este aproximativ. Deci, daţi-mi voie să repet votul pentru.

Încă o dată: stimaţi colegi, n-am numărat voturile pentru păstrarea amendamentului de la lit.d), pentru că am crezut că celelalte voturi sunt mult mai puţine.

Ca atare, vă rog să vă exprimaţi clar votul pentru amendamentul comisiei, cel de la lit.d).

Vă rog să urmăriţi exact raportul şi să fiţi atenţi şi la lucrări.

Cine este pentru lit.d) din amendamentul nr.6? (Rumoare)

Nu faceţi propagandă electorală în timpul votului!

62 de voturi pentru, 34 de voturi contra.

Abţineri? 9 abţineri.

Deci, cu 62 de voturi pentru, 34 contra şi 9 abţineri, amendamentul comisiei, de la pct.6, lit.d) a fost adoptat.

Cu privire la lit.e), dacă există obiecţiuni?

Da, poftiţi, domnule deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

La lit.e) partea finală a textului a fost transcrisă greşit faţă de ceea ce s-a hotărât în comisie. În comisia s-a hotărât în felul următor: "verificările urmând a se efectua asupra legalităţii utilizării acestor fonduri..." şi nu în felul în care s-a transcris aici în raport....

Domnul Valer Dorneanu:

Deci nu "privind", ci "asupra".

Domnul Acsinte Gaspar:

Da, "verificările urmând a se efectua asupra legalităţii utilizării acestor fonduri". Aşa a fost hotărât în comisie.

Domnul Valer Dorneanu:

Păi, utilizare şi folosire nu-i cam la fel?

Stimaţi colegi,

Nu e vorba doar de simple opţiuni de redactare, ci e vorba că aşa s-a hotărât în comisie. Vă rog să urmăriţi: "Verificările urmând a se efectua asupra..." nu "privind", "legalităţii utilizării acestor fonduri".

Încă o dată, textul sună aşa: "verificările urmând a se efectua asupra legalităţii utilizării acestor fonduri".

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Damian Brudaşca:

Cred că mai exact ar fi să spunem" în legătură cu" şi nu "asupra".

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat, acum, "în legătură", "privind", "asupra" - vă rog să concedeţi cu mine că are aceeaşi semnificaţie.

Cine este iniţiator aici la această lege? Vă rog să vă pronunţaţi, dumneavoastră. Deci, cum va propune domnul Brudaşca.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Sunt de acord cu observaţia pe care a făcut-o colegul de la PRM, să spunem atunci:"verificările urmând a se efectua în legătură cu legalitatea utilizării acestor fonduri".

Domnul Valer Dorneanu:

Bun. E mai corect cum spuneţi dumneavoastră, dar eu am pornit de la cum a propus comisia în amendament. Deci, de acord.

Stimaţi colegi,

Nu se fac modificări de fond, ci doar de rigoare de exprimare şi de preluare exactă a amendamentului din comisie. Repet, sintagma care urmează a fi votată: "verificările urmând a se efectua în legătură cu legalitatea utilizării acestor fonduri".

Cine este pentru acest amendament în formularea pe care v-am prezentat-o? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Cu 3 voturi împotrivă şi o abţinere s-a adoptat amendamentul de la lit.e) pct.6 în formularea pe care v-am prezentat-o.

Vă rog să observaţi, după lit.e), comisia ne propune, reveniţi la raport, la pag.2, comisia ne propune la pct.3 şi 4 introducerea Capitolului nou III – "Atribuţii de control şi audit financiar". Dacă aveţi obiecţiuni la acest amendament? La amendamentul nr.3 care vine după lit.e). Nu aveţi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

De asemenea, comisia ne propune prin amendamentul nr.4, la pct.7, art.16¹ să se modifice şi să aibă cuprinsul prezentat la amendamentul de la pct.1. De asemenea, aici aveţi şi alin.2 şi alin.3 al art.16. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.4? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Iertaţi-mă, domnule Nicolaescu că nu v-am văzut, am crezut că votaţi numai cu mâna dreaptă şi aţi votat cu mâna stângă.

La pct.9 al proiectului de lege, urmăriţi, vă rog, amendamentul nr.7 din raport de la pag.3. Dacă aveţi obiecţiuni la acest amendament? Nu aveţi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Domnul Horia Ion Neamţu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

În legătură cu amendamentul de la pct.7, avem art.20 alin.1, iar la pct.13 se spune: "Alin.2 al art.20 se abrogă". Aici este necesar să precizăm că el se abrogă şi din Legea nr.94 republicată, fiindcă altfel ar rămâne acolo şi şi-ar produce efectele în continuare. Deci este vorba de faptul că instituţia Curţii de Conturi controlează execuţia bugetelor Camerei şi Senatului, acum nu numai la cererea biroului, aşa cum e formulată în Legea nr.94 republicată, şi, de aceea, trebuie ca alin. 2 al art.20 să fie abrogat şi din Legea nr.94 republicată.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Păi, nu e nevoie, stimate coleg.

Art.20 este articolul actual. Orice referire la un text de lege se referă la textul ei actual. Ceea ce înseamnă ultima republicare.

Da, domnul Florin Georgescu, poftiţi.

Domnul Florin Georgescu:

Stimaţi colegi,

Domnul Valer Dorneanu:

Staţi un pic, domnule preşedinte.

Domnule ministru Gaspar, ascultaţi-l şi pe domnul Florin Georgescu şi pe urmă.

Domnul Florin Georgescu:

S-a stabilit împreună şi în comisie, amendamentul meu, acesta, şi este corect ca toate instituţiile publice să fie egale în faţa legii. Nu cum le-a făcut fosta guvernare ca Senatul şi Camera Deputaţilor să fie deasupra legii şi să-şi controleze bugetele numai dacă vor ele însele. Adică la grădiniţă controlăm banul public, dar unde se cheltuiesc mii de miliarde, numai dacă vrem noi chemăm Curtea de Conturi să ne controleze. Asta se spune prin ceea ce s-a întâmplat în legea existentă şi, dacă nu facem acest amendament, se perpetuează mai departe. Deci vrem lege pentru căţei, nu şi pentru lei care trebuie să sară peste baricade. Deci dumneavoastră nu aţi vrut să fiţi controlaţi 4 ani de zile cum cheltuiţi banii în această clădire şi prin altele ale Parlamentului.

Şi, atunci, pentru unitatea de concepţie şi de tratament, venim la art.21 şi ce spunem? Controlul execuţiei Camerei, Senatului.... se face exclusiv de Curtea de Conturi. Dacă nu spunem mai departe că abrogăm alin.2 din Legea nr.94 din 1992 republicată, care introduce excepţii, o restrângere, după ce spune la alineatul 1 că toţi sunt controlaţi de Curtea de Conturi, spune că Senatul şi Camera Deputaţilor sunt controlate numai dacă cer ele însele în Biroul permanent. Să se abroge acea prevedere şi atunci rămâne: art.20 alin.1 în care toţi cei menţionaţi de aici sunt egali în faţa legii şi sunt controlaţi de Curtea de Conturi şi rămâne din legea actuală art. 20 alin.3, care devine art.20 alin.2 şi care îţi spune Curtea de Conturi de cine e controlată. Curtea de Conturi nu trebuie să fie şi ea verificată de cineva? Şi spune: "Bugetul Curţii de Conturi se verifică de către o comisie numită de către Parlament". Deci trebuie eliminat alin.2, atât din propunerea legislativă, cât şi din Legea nr.94 din 1992. Pentru ca şi Parlamentul României, prin cele două Camere ale sale, să fie în mod automat şi nu numai la cerere, în mod subiectiv şi arbitrar, când vor ele, dacă vor ele, să fie controlate şi să spună populaţiei cum au cheltuit banii publici în conformitate cu legea.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte, am o rugăminte la dumneavoastră. Eu am o neclaritate aici. Deci la amendamentul nr.7, articolul iniţial se referă la pct.9, da? Dumneavoastră în amendament spuneţi pct.12, deci, eu nu ştiu cum să supun la vot, cum rămâne, asta e. Vă rog, împreună cu domnul Gaspar, să-mi explicaţi treaba asta. Eram la pct.9.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Vă rog să observaţi: era pct.9, în numerotarea articolelor din lege, pentru faptul că s-au introdus amendamente noi peste texte, acesta a devenit pct.12, din cauza aceasta. Deci dumneavoastră mergeţi pe coloana din mijloc, pe coloana comisiei. Aţi supus la vot art.20 alin.1, care era pct.12. Şi acum, la pct.13, alin.2 la art.20 se abrogă. Nu este nevoie de completarea pe care o spune domnul Horia Neamţu, întrucât noi modificăm şi completăm Legea nr.94 în forma republicată şi cu modificările ulterioare. Deci textul este corect, aşa cum este el redat aici, că se abrogă şi bineînţeles că, în momentul în care vom republica legea, acest 20 alin.2 nu mai apare, iar actualul alin.3, care se referă la controlul Curţii de Conturi de către Parlament, va deveni alin. 2.

Domnul Valer Dorneanu:

De acord.

La amendamentul nr.7, supunem întâi votului art.20 alin.1, aşa cum l-a propus comisia.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.13, comisia propune abrogarea alin.2 al art.20. Aţi auzit explicaţiile preşedintelui comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

Cu 2 voturi împotrivă şi 3 abţineri s-a adoptat amendamentul comisiei, respectiv abrogarea alin.2 al art.20.

Am rugămintea să nu produceţi discuţii care pot provoca incidente procedurale.

La pct.9, deci, art.20 s-a votat cum v-am spus. Urmăriţi după pct.9 la pag. 3 şi 4, pct.8, 9 şi 10 din raport. Deci dacă aveţi obiecţii la pct.8 din raport, cel cu privire la pct.12? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.9 care se referă, potrivit raportului comisiei, la amendamentul nr.9, cu privire la pct.15 lit.f) a art.25. Urmăriţi, vă rog, amendamentul nr.9 de la pag.4. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la amendamentul nr.10 care prevede, după comisia noastră, abrogarea lit.b) a art.26. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem în continuare la pct.10 al proiectului de lege. Urmăriţi, vă rog amendamentul referitor la art.27 alin.2.

Dacă aveţi obiecţiuni la acest amendament nr.11.

Poftiţi.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolaescu:

Faţă de raportul comisiei, la art.27 alin.2, pe amendamente respinse, o să vedeţi că noi am introdus o frază şi anume la acest "control al Curţii de Conturi referitor la respectarea metodelor şi procedurilor de privatizare etc." să se bage sintagma "privind virarea la termen a sumelor datorate vânzătorului şi altor instituţii de stat".

Credem că în felul acesta nu excedem cadrul prin care să se urmărească modul în care s-au făcut privatizările şi, în această situaţie, Curtea de Conturi are obligaţia să preseze Autoritatea pentru Privatizare să respecte clauzele contractuale, dar mai ales din perspectiva sumelor care se virează în urma privatizărilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să intervină?

Domnule preşedinte al comisiei de buget, vă rog să vă pronunţaţi asupra amendamentului colegului Nicolaescu, pe care dumneavoastră l-aţi respins în comisie.

Domnul Florin Georgescu:

Da, şi ne menţinem poziţia, pentru că trebuie verificat la Autoritatea de Privatizare nu numai pura virare tehnică la termen, ci şi respectarea tuturor clauzelor contractuale, pentru că, vedeţi dumneavoastră, acum se operează în procesul de privatizare cu o nouă noţiune. Nu se mai spune "preţul de vânzare al fabricii", se spune "valoarea tranzacţiei", pentru a o învălui într-un mister mai puţin accesibil oamenilor care nu sunt direct specializaţi în acest domeniu. Ce înseamnă acest domeniu? Ce înseamnă valoarea tranzacţiei? Că se plăteşte preţul de un milion şi că se mai angajează să facă investiţii de 10 milioane şi pe urmă zice, domnule, am vândut fabrica cu 11 milioane. Nu, românii au încasat numai un milion şi pentru a vedea dacă cele 10 milioane vin ulterior şi dacă se respectă prevederea privind angajarea de forţă de muncă şi alte clauze pentru care eu îi dau fabrica mai ieftin acum, trebuie ca această Curte de Conturi, în numele tuturor cetăţenilor proprietari care au participat la construirea acelor fabrici, pe care unii vor să le ia pe nimic acum, să se ducă şi să vadă dacă cei care s-au angajat că plătesc puţin la încheierea tranzacţiei şi investesc mult ulterior şi mai au şi alte măsuri, cu poluarea mediului, pentru evitarea acesteia şi altele, şi-au îndeplinit atribuţiile. Cui îi e frică de transparenţă? Păi, cine a fost înainte la microfon aici. Deci se respinge acest amendament pentru că el învăluie în lipsă de transparenţă procesul de privatizare, aşa cum a fost în ultimii 4 ani.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Nicolaescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolaescu:

Domnule preşedinte,

N-o să încerc să-i dau răspuns domnului Florin Georgescu asupra, să spunem, jignirii pe care a făcut-o şi eu bănuiesc că nu la adresa mea, ci la adresa vechii guvernări, că este o metodă asta şi se practică, dar eu cred că, din punct de vedere tehnic, aşa cum este textul legii, acoperă exact ce spune dumnealui, iar fraza noastră vine, de fapt, să întărească că prin controlul Curţii de Conturi se urmăreşte, de fapt, lucrul cel mai important, să se încheie tranzacţia prin virarea banilor. Pentru că ce a încercat dumnealui să facă mai devreme este o diversiune, pentru că ce scrie mai înainte în text, exact asta rezolvă, deci exact transparenţa. Se referă la metode, la proceduri, la clauze contractuale, ceea ce se vrea de fapt şi este corect să fie aşa. Deci nu am zis că nu suntem de acord, dar să se introducă această frază ca să se vadă foarte clar că atribuţia Curţii de Conturi este mult mai precisă şi nu foarte generală.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Deci aţi vrut să vă susţineţi cu alte argumente punctul de vedere, nu drept la replică.

Domnule deputat Gaspar, doriţi o precizare de rigoare.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este iarăşi o omisiune aici, pentru că şi controlul Curţii de Conturi se exercită cu privire la respectarea nu numai de către Autoritatea de Privatizare, ci şi de alte instituţii implicate, pentru că privatizarea acum se face şi de către ministere şi nu putem să rezumăm numai la Autoritatea de Privatizare care a fost Fondul Proprietăţii de Stat. Deci, trebuie să introducem: "...de către Autoritatea de Privatizare şi alte instituţii implicate".

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Gaspar, deci autorităţile implicate în procesul de privatizare cuprind şi autoritatea unică şi celelalte instituţii, de aceea...

Domnul Acsinte Gaspar:

"...autorităţile cu atribuţii în domeniul privatizării". (Vociferări, păreri în sală.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Nu încălziţi discuţiile în afara tribunei, pentru că îmi compromiteţi timpul.

Supun votului dumneavoastră în primul rând amendamentul comisiei, astfel cum a fost îmbunătăţit în redactare cu contribuţia domnului deputat Nicolaescu şi a domnului deputat Gaspar şi cu acordul Comisiei pentru buget.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate. S-a adoptat textul art.27 alin.2, amendamentul comisiei de la pct.11, astfel cum a fost amendat.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Nicolaescu care a fost respins. Nu sunt alternative?

Domnul Florin Georgescu:

Dacă l-am votat pe acesta, acela cade automat, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu, nu reţinusem exact textul amendamentului. Deci, domnule Nicolaescu, e text alternativ?

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolaescu:

Da.

Domnul Valer Dorneanu:

Bun. Nu mai supun votului dumneavoastră amendamentul respins, pentru că se admite acesta.

Trecem la pct.12 pag.5. Cel referitor la pct.18. Dacă aveţi obiecţiuni.

Poftiţi.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolaescu:

Suntem la art.27. La art.27 mai este un amendament la alin.3, este pct.9 din amendamente respinse de comisie, din raport. Suntem la acelaşi articol, să-l epuizăm pe acesta, sigur.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog să-l prezentaţi.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolaescu:

Vă mulţumesc.

Noi am propus eliminarea acestui nou alineat 3, pe care l-a introdus iniţiatorul şi comisia l-a acceptat, în sensul că se prevede în textul iniţial că această instituţie, Curtea de Conturi, poate exercita controlul prevăzut la alineatul pe care l-am votat mai înainte, indiferent de momentul în care s-a desfăşurat procesul de privatizare. Ni se pare că este în plus acest text, atâta timp cât am scris mai devreme că această instituţie face control la autorităţile cu atribuţiuni în domeniul privatizării. Este un text suplimentar inutil, din punctul nostru de vedere, şi de aceea dorim eliminarea.

Domnul Valer Dorneanu:

Aveţi cuvântul, domnule Florin Georgescu.

Domnul Florin Georgescu:

Întotdeauna când adversarii politici îţi fac propuneri de îmbunătăţire, trebuie să vezi ce e în spatele acelor propuneri, pentru că nu e nici o grijă pentru economia de hârtie sau de cerneală, ci este dorinţa de a evita eventual aceşti 4 ani când n-au fost controlaţi deloc cei care au privatizat, pentru ca să se spună după aceea, domnilor, aplicaţi dumneavoastră legea asta de mâine încolo. Pe perioada 1997-2000, când noi am privatizat, aveam o lege care ne spune că trebuia să facem ce vrem şi nu aveţi voie să ne întrebaţi. Şi noi nu întrebăm despre preţ, nici despre metoda de privatizare că e cea care a fost stabilită la momentul respectiv printr-o lege foarte laxă, care permitea orice. Nu întrebăm nici despre preţul rezultat, dar întrebăm dacă cei care au cumpărat cu cât au cumpărat şi au respectat obligaţiile contractuale. Deci să lăsăm această prevedere ca Autoritatea de Privatizare să fie controlată de Curtea de Conturi, nu mergem la agentul economic, ci la autoritate, să vedem cum a acţionat pentru obligarea celor care au cumpărat, cum au cumpărat, să-şi respecte propriile angajamente asumate prin contractele de privatizare. Aşa încât, vă mulţumesc pentru grijă, dar ca să fim foarte riguroşi, într-adevăr, dacă vreţi totală transparenţă, aşa cum afirmaţi, lăsaţi textul aşa cum a fost propus de iniţiatori şi de comisie.

Vă mulţumesc.

Nu le mai daţi, domnule preşedinte, dreptul la replică.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu e replică, domnule preşedinte.

Este dreptul... câtă vreme nu a fost epuizată acea oră şi jumătate pot să-i mai dau cuvântul ca să-şi susţină, după regulament, nu pot să-i reped, ca să zic aşa.

Poftiţi.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolaescu:

De fapt, domnul Georgescu nu a spus decât ce am spus şi eu, dar dânsul a spus-o din punct de vedere politic, eu o spun din punct de vedere tehnic. Şi anume: este clar că dacă merge Curtea de Conturi în control, autorităţile pentru privatizare verifică contractele de privatizare toate. Ce spune dumnealui, să vedem dacă s-au respectat clauzele, nu s-au respectat, s-au dat banii, nu s-au dat banii, exact aceasta este substanţa acestui control, nu este alta. Dacă sunt dosare care nu sunt încheiate, se vede clar când merge controlul dacă s-au rezolvat sau nu clauzele contractuale, pentru asta am spus că este în plus acest text, nu pentru altceva. Nu să ascundem sau să facem... pentru că, ipotetic, se poate merge şi pe o privatizare din 1993, 1994,1995, deci nu se pune problema numai în 1997-2000. Problema este de tehnică.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat, am rugămintea să vă rezervaţi şi pentru alte texte, că mai sunt 20 de minute.

Deci aţi auzit explicaţiile susţinătorului amendamentului şi ale domnului Florin Georgescu – preşedintele comisiei.

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins al domnului deputat Nicolaescu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 4 voturi pentru.

Le mai numărăm şi pe cele contra, domnule Nicolaescu?

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolaescu:

Nu.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Trecem la pct.12 din raportul comisiei de fond, cel referitor la art.31. Vă rog să urmăriţi amendamentul nr.12. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru?

Poftiţi? Dar la comisie nu aţi putut să faceţi completările acestea?

Domnul Horia Ion Neamţu:

Sunt nişte erori evidente care vor îngreuna procesul.

Domnule preşedinte,

Dacă îmi permiteţi, la pct.12 din raport, referitor la art.31 se face menţiunea: "Rapoartele asupra conturilor sunt examinate de complete formate după cum urmează". Pct.a) este corect, însă pct.b) şi c) conţin nişte erori care trebuie îndreptate, în următorul sens: Pct. a) se menţine; Pct.b) – "Completul respectiv va fi format din: directorul Direcţiei de control financiar ulterior, şeful de serviciu şi un controlor financiar, altul decât cel care a efectuat controlul pentru ceilalţi ordonatori de credite."

Acesta este pct.b), iar pct.c) "Directorul, directorul adjunct al Direcţiei de control financiar ulterior ai Camerelor de conturi ale Municipiului Bucureşti şi un şef de serviciu". Deci, e o chestiune tehnică. A fost o greşeală în redactare.

Domnul Valer Dorneanu:

Rămâne "...care nu au participat la efectuarea controlului?"

Domnul Horia-Ion Neamţu:

Nu. Şeful de serviciu şi directorul, de regulă, nu participă la efectuarea controalelor. De aceea n-am mai făcut menţiunea la pct.c).

Domnul Valer Dorneanu:

Se opreşte textul..."...şi un şef de serviciu."

Domnul Horia-Ion Neamţu:

"...şi un şef de serviciu." Pentru că ei nu participă efectiv la efectuarea controalelor.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog să mai repetaţi o dată. La lit.b).

Domnul Horia-Ion Neamţu:

Pct.b) "Directorul Direcţiei de control financiar ulterior, şeful de serviciu şi un controlor financiar, altul decât cel care a efectuat controlul pentru ceilalţi ordonatori de credite."

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul Horia-Ion Neamţu:

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Preşedintele Comisiei de buget este de acord? Da.

Stimaţi colegi,

Cine este, în consecinţă, de acord cu amendamentul 12, astfel cum a fost reformulat de către domnul deputat Neamţu. Mulţumesc.

Voturi împotrivă dacă sunt. Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Unanimitate.

În continuare, trecem la amendamentul 13 din raportul Comisiei de buget, cel referitor la art.36 alin.2. Vă rog să-l urmăriţi la pagina 5.

Dacă aveţi obiecţii. Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.12 nu sunt obiecţiuni. Domnule preşedinte! Nici dumneavoastră neavând, s-a votat în unanimitate pct.12.

După pct.12 vă rog să vă uitaţi în raport la pag.6, amendamentul 14. Cel cu privire la art.42.

Dacă aveţi obiecţii la acest amendament. Nu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.14, cel cu privire la art.44, urmăriţi, vă rog, pagina 6, amendamentul 15.

Dacă aveţi obiecţiuni.

Domnul Nicolaescu. Poftiţi!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolaescu:

La art.44 este un amendament respins de comisie. Este pct.11, pag.17. Doream să se înlocuiască cuvântul "soluţionează" cu acela "judecă". Pentru că de fapt acest colegiu jurisdicţional aceasta face. Judecă şi nu soluţionează cauze.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat Gaspar, doriţi să interveniţi la acest amendament cu "judecă" şi "soluţionează"?

Domnul Acsinte Gaspar:

Rămânem pe textul care l-am făcut pentru că este vorba de o jurisdicţie aparte decât ceea ce este jurisdicţia care se efectuează în cadrul instanţelor civile. Şi mergem pe textul cu "soluţionează".

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Supun întâi votului amendamentul comisiei şi dacă se adoptă aşa, prin consecinţă, se respinge textul propus în amendamentul domnului Nicolaescu.

Cine este pentru amendamentul 15 referitor la art.44? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 7 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

S-a adoptat cu mare majoritae de voturi pct.15. Amendamentul 15, pentru că în continuare trecem la pct.15 din lege. Şi aici, vă rog să urmăriţi amendamentul 16.

Rog iniţiatorul să mă verifice dacă greşesc. La pct.15 cel cu privire la art.45 nu există amendamente. Dacă dumneavoastră aveţi obiecţiuni. Nu.

Adoptat în unanimitate.

Pct.16 din raport se referă la art.51. Urmăriţi, vă rog, amendamentul 16. Dacă aveţi obiecţiuni la el. Nu sunt.

Cine este pentru amendamentul 16? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.16, cel referitor la art.55, comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

La pct.17, cel cu privire la art.56, comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

După pct.17, vă rog să urmăriţi amendamentul 17 al comisiei care formulează un text referitor la art.61. Urmăriţi, vă rog, amendamentul 17 de la pag.7.

Dacă aveţi obiecţiuni. E vorba de art.61 alin.2. Să notaţi corect în stenogramă! Art.61 alin.2. Pct.17, amendamentul 17 se referă la art.61 alin.2.

Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Două voturi împotrivă.

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.18 din lege, vă rog să urmăriţi amendamentul 17...l-am votat, amendamentul 17 care se referă la art.61 alin.2.

Pct.19. Comisia nu a avut obiecţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

La pct.20 din lege, urmăriţi, vă rog, amendamentul 18 de la pag.7. Dacă aveţi obiecţiuni la acest amendament. Nu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Domnule Gaspar, aveţi ceva? Nu. Mulţumesc.

În unanimitate, s-a adoptat amendamentul 18 cu privire la art.80.

La pct.21, cel cu privire la art.87, urmăriţi amendamentul 19.

Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 19. Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

După pct.21, vă rog să urmăriţi raportul la pag.9, amendamentul 20 care se referă la art.95 alin.1.

Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.22, dacă aveţi obiecţiuni. Comisia nu a avut. Nu aveţi nici dumneavoastră.

Votat în unanimitate.

La pct.23, dacă aveţi obiecţiuni. Comisia nu a avut.

Votat în unanimitate.

La pct.24 dacă aveţi obiecţiuni. Comisia nu a avut.

Votat în unanimitate.

La pct.25, urmăriţi, vă rog, amendamentul 21 de la pag.9, cel cu privire la art.116 alin.2 şi 3, nou introdus de comisie.

Urmăriţi, încă o dată, vă cer, amendamentul 21!

Dacă aveţi obiecţiuni.

Domnul deputat Nicolaescu. Poftiţi! Aţi avut un amendament respins aici, bănuiesc. Da.

Poftiţi!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolaescu:

Domnule preşedinte,

La art.116, am propus eliminarea alin.2 având în vedere că este împotriva spiritului legii prin care mandatele de judecator şi procuror financiar sunt inamovibile, şi a Constituţiei, în speţă. Şi, ca atare, să introduc într-o lege ca aceste mandate încetează înainte de termen, deci se duce spiritul legii de inamovibilitate dacă fac reorganizarea instituţiei. Nouă ni se pare că se încalcă principiile constituţionale.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Florin Georgescu.

Domnul Florin Georgescu:

Dacă nu dăm un răspuns înseamnă că suntem de acord cu acest...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu. Vroiam să-l dea domnul Gaspar care e jurist. Dar, poftiţi!

Domnul Florin Georgescu:

am învăţat şi eu în ultima vreme cu inamovibilitatea asta!

Deci, inamovibilitate fără scaune, fără bani, nu există. Trebuie să fii inamovibil după ceva. După un post. Dar dacă nu mai există postul, nu poţi să fii inamovibil în aer. În aer eşti fluid, eşti volatil. În condiţiile în care nu mai există bani pentru posturile respective, se stabileşte de către conducerea instituţiei câte posturi rămân pentru o anumită specializare, în cazul de faţă procurori şi judecători, magistraţi, pentru care noi avem tot respectul, şi sigur se produce o restructurare aşa cum s-a produs şi în cadrul specializării economice, la controlorii financiari, la personalul auxiliar, la celelalte funcţii din cadrul Curţii de Conturi.

Este şi o ordonanţă în funcţiune pe această temă care este preluată în corpul legii, care deja a acţionat şi care nu face altceva decât să aducă în parametrii normali de finanţare, aprobaţi prin bugetul de stat de Parlamentul României funcţionarea unei instituţii, e adevărat, respectabile, dar care este şi ea supusă reformei, transformărilor pe măsură ce avansăm în procesul de consolidare a mecanismelor instituţionale.

Vă propunem să lăsaţi amendamentul propus de comisie şi de iniţiatori şi suntem împotriva respingerii acestuia, respectiv, împotriva eliminării propuse de către domnul deputat care a vorbit anterior.

Aici mai este o precizare, dacă vreţi să fiţi de acord cu ea, acolo la alin.3, unde se vorbeşte despre propunerea plenului "Curţii de Conturi care adoptă hotărârea cu votul majorităţii membrilor prezenţi". Aceasta este formularea corectă.

Domnul Acsinte Gaspar:

"...care hotărâşte cu votul majorităţii membrilor prezenţi."

Domnul Valer Dorneanu:

Să eliminăm cuvântul "simple".

Domnul deputat Ruşanu.

Domnul Dan-Radu Ruşanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Florin Georgescu cunoştea. Dacă mergem mai departe pe teoria domnului deputat Florin Georgescu, că dacă nu sunt finanţate rămân în aer şi trebuie să schimbăm pe oricine, mâine putem să schimbăm şi Curtea Constituţională chiar dacă sunt inamoviabili, pentru că îi desfiinţăm prin bugetul care-l acordăm, reducem partea de finanţare şi atunci va trebui să reducem şi acolo numărul de posturi. Iar dacă mergem cu această teorie şi mai departe, s-ar putea ca în anul 2002, Ministerul Finanţelor şi Guvernul să reducă bugetul Parlamentului şi noi ar trebui să ne reducem după aia, pentru că nu o să mai avem bani să ne finanţăm.

Conform Constituţiei însă, cei care sunt inamoviabili trebuie să funcţioneze în continuare pe durata mandatului, (Domnul deputat Florin Gerogescu îi atrage atenţia că nu a pronunţat corect) inamovibili...inamovibili, da? Iar cei care sunt inamovibili, în continuare, obligatoriu trebuie să fie finanţaţi, să le asigure această finanţare pe toată durata mandatului.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Mai doreşte domnul preşedinte Florin Georgescu.

Domnul Florin Georgescu:

Nu este vorba aici despre comparaţiile care s-au încercat a se avansa, pentru că nu sunt lucruri comparabile. Aici nu este vorba de plenul Curţii de Conturi care are 25 de membri în prezent şi care e propus a se reduce la 18. Care este similar cu plenul Curţii Constituţionale care este format din 9 membri. Este vorba de aparatul de specialitate.

Deci, dacă noi înşine n-o să mai avem bani, dar după relansarea economică, inclusiv cu asumarea răspunderii prezentată de domnul premier Năstase, relansarea economică se va accentua, dacă prin absurd n-ar mai fi bani, şi se reduc banii la Parlament, nu înseamnă că se reduce în primul rând numărul parlamentarilor, se reduce numărul personalului auxiliar. Deci, aici, la această prevedere, nu este vorba de corpul de jurisdicţie al Curţii de Conturi care, într-adevăr, este inamovibil, în limitele stabilite prin lege, de la 25 la 18 persoane, ci este vorba de judecătorul simplu, nu cel care face parte din domeniul demnitarilor, să spunem, ci de cei care exercită mandatul de judecător sau de procuror. O să-şi facă Curtea de Conturi treaba nu cu 120 de magistraţi, şi o să-şi facă treaba cu 100. Se poate munci mai repede, mai bine, mai eficient, pentru că asta este ceea ce cerem de la agenţii economici dar şi de la instituţiile publice.

Nu se desfiinţează instituţiile, nu se pierde caracterul democratic, dar se încadrează fucţionarea lor în resursele disponibile existente, aprobate prin legea bugetului.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Cred că s-au făcut suficiente intervenţii, stimaţi colegi.

Vă aduc la cunoştinţă că mai sunt încă vreo patru, dacă nu mai multe...deci, o să funcţioneze ghilotina.

Poftiţi!

Domnul Dan-Radu Ruşanu:

Nu personalul auxiliar inamovibil, domnule! Nu personalul auxiliar, cum spunea domnul Georgescu. Judecătorii care sunt inamovibili, aşa sunt daţi. Deci, nu reducem nici şoferii, nici...

Domnul Valer Dorneanu:

Şi dânsul s-a referit la judecători dar a mai adăugat ceva.

Stimaţi colegi,

Aţi auzit şi argumentele pro şi contra.

La alin.3, s-a făcut următoarea precizare terminologică: "Eliberarea din funcţie a judecătorului, respectiv a procurorului, se face de preşedintele României, la propunerea plenului Curţii de Conturi, care hotărăşte cu votul majorităţii membrilor prezenţi". S-a şters sintagma "simple a".

Cu această modificare redacţională, supun votului dumneavoastră alin.2 şi 3 din amendamentul 21.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Vă rog să număraţi voturile împotrivă.

Cu 9 voturi împotrivă s-a adoptat amendamentul 21 alin.2 şi 3 al art.116.

La acelaşi articol, 116, cu privire la alin.4 şi 5, domnul deputat Neamţu doreşt să facă o precizare.

Domnul Horia-Ion Neamţu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La alin.4 se impune o modificare pentru a respecta structurile din Curtea de Conturi, în următorul sens: "Judecătorii şi procurorii financiari de la Camerele de conturi judeţene şi a Municipiului Bucureşti pot fi menţinuţi în funcţie până la împlinirea vârstei de 65 de ani, la propunerea preşedintelui secţiei jurisdicţionale, respectiv a procurorului general financiar, cu avizul preşedintelui Curţii de Conturi". Deci, la alin.4.

Iar la alin.5, "Judecătorii, respectiv procurorii financiari din aparatul central al Curţii de Conturi pot fi menţinuţi în funcţie până la împlinirea vârstei de 70 de ani, la propunerea preşedintelui Curţii de Conturi, cu consultarea preşedintelui Secţiei jurisdicţionale şi a procurorului general financiar, cu avizul plenului Curţii de Conturi."

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doreşte cineva să intervină? Nu.

Stimaţi colegi,

La alin.4 şi 5 ale art.116, de la amendamentul 21, voi supune votului dumneavoastră aceste alineate ce constituie amendamente ale comisiei, cu propunerea redacţională, e adevărat, şi de mai bună precizare pe fond, a domnului deputat Neamţu, în sensul că la alin.4 se face "...la propunrea preşedintelui Secţiei jurisdicţionale, respectiv a procurorului general şi cu avizul preşedintelui Curţii de Conturi...". Da, domnule Neamţu? Da.

Iar la alin.5, "...la propunerea preşedintelui Curţii de Conturi, cu consultarea Secţiei jurisdicţionale şi a procurorului general financiar, cu avizul plenului Curţii de Conturi."

Cu aceste precizări, supun votului dumneavoastră alin.4 şi 5.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Unanimitate.

La pct.26, comisia nu a avut obiecţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Pct.27, dacă aveţi obiecţii. Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Pct.28. Dacă aveţi obiecţii, comisia nu a avut.

Votat în unanimitate.

La pct.29, urmăriţi vă rog amendamentul 22 de la pag.10 al Comisiei de buget care se referă la art.124 lit.f).

Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? 2 abţineri.

Cu două abţineri s-a votat amendamentul.

La pct.31, comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu.

Votat în unanimitate.

Pct.32. Comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă dumneavoastră aveţi. NU.

Votat în unanimitate.

Pct.33, cel cu privire la art.128. Comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

După pct.33, comisia ne propune un amendament 23, la pag.10, art.II, nou.

Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 23. Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.II, urmăriţi vă rog amendamentul 24 care de fapt cuprinde o renumerotare, în sensul că art.II devine III.

Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

După art.III, nou, astfel cum a fost modificat, urmăriţi, vă rog, amendamentul 24, iar la art.III, amendamentul 25 care, de asemenea, e renumerotare din III în IV.

Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Domnul Gaspar. Poftiţi!

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Dezbaterile în ziua de astăzi la această propunere legislativă au început pe textul din raportul comisiei sesizate în fond, însă în şedinţa anterioară, vă reamintesc că noi am rămas la pct.II din lege, care nu a mai fost discutat. Mai sunt de discutat din proiectul de lege punctele 2, 3 şi 4, care nu au avut amendamente. Tocmai pentru că nu au avut amendamente, ele trebuiesc supuse votului, ele nu au fost amendate.

Domnul Valer Dorneanu:

Am înţeles, domnule ministru.

Aţi auzit această explicaţie, stimaţi colegi. Punctele 2, 3 şi 4 din proiectul de lege nu au fost discutate.

La pct.2, comisia nu a avut amendamente. Dacă dumneavoastră aveţi obiecţiuni. Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

La pct.3, comisia nu a avut amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Votat în unanimitate.

La pct.4, dacă dumneavoastră aveţi obiecţiuni. Comisia nu a avut amendamente. Nici dumneavoastră nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Cu aceasta, vă rog să constataţi că dezbaterea pe articole a fost epuizată. Urmează să supunem votului această lege votului final care va fi în şedinţa de joi.

Vă mulţumesc pentru participare.

Trecem la următorul punct de pe ordinea de zi, pînă la ora 13,00.

Stimaţi colegi,

Următorul proiect înscris pe ordinea de zi este Proiectul de Lege privind venitul minim garantat. Suntem în procedură de urgenţă. Lege organică.

Rog Comisia pentru muncă să ne propună timpii de dezbatere.

Doamna preşedintă Smaranda Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Domnule preşedinte,

Comisia vă propune luări de cuvânt de un minut, o discuţie totală de jumătate de oră şi dacă veţi considera să putem spune din partea comisiei câteva cuvinte de prezentarea acestei legi, dat fiind vorba că este principala lege privind asistenţa socială introdusă de Guvernul Năstase.

Domnul Valer Dorneanu:

30 de minute total, timpul de intervenţie pentru...

Doamna Smaranda Dobrescu:

Da. De discutare a legii.

Domnul Valer Dorneanu:

Timpul unei intervenţii. Câte minute? Total, aţi spus 30, dar timpul unei intervenţii?!

Doamna Smaranda Dobrescu:

Un minut, o intervenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc foarte mult.

Deci 5 minute de intervenţie şi 30 total.

Supun întâi votului dumneavoastră aceşti timpi propuşi de comisie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Dacă din partea iniţiatorului nu doreşte nimeni să facă precizări, o invit pe doamna preşedintă a Comisiei de muncă, doamna Smaranda Dobrescu.

Poftiţi.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Această lege, Legea privind venitul minim garantat, reprezintă principala măsură a Guvernului luată împotriva fenomenului de sărăcire a populaţiei. Acest proiect de lege se înscrie în pachetul de acte normative vizând ameliorarea situaţiei celor asupra cărora tranziţia a transferat o povară foarte mare.

Programul PSAL II, ce se va derula cu Banca Mondială, prevede în mod expres ca o condiţionalitate pentru acordarea împrumutului promovarea prezentului proiect de lege ca instrument fundamental în creşterea calităţii şi eficienţei măsurilor adoptate în domeniul asistenţei sociale.

Promovarea şi aplicarea unei legi care să reglementeze venitul minim garantat prin acordarea de ajutor social cetăţenilor aflaţi în situaţie de risc social, implică respectarea unor principii moderne ale reformei în domeniul asistenţei sociale, care au în vedere respectarea demnităţii umane, justiţia socială, prevenirea şi combaterea tendinţelor de discriminare, marginalizare şi excludere socială, precum şi asigurarea flexibilităţii în acordarea de sprijin material potrivit nevoilor reale individuale.

Ajutorul material acordat familiilor în dificultate vizează în principal şi menţinerea copiilor în familie, aceasta fiind măsura principală îndreptată împotriva abandonului familial.

Această lege care înlocuieşte vechea şi perimata lege a ajutorului social, adică Legea 67 din 1995, are prevederi ce se bazează pe principiul descentralizării, al solidarităţii şi subsidiarităţii, mărind gradul de responsabilitate al comunităţilor faţă de cei aflaţi în stare de sărăcie.

Proiectul de lege instituie criteriile şi mecanismul de acordare a venitului minim garantat, dar nu exclude transferurile bugetului de stat către bugetele locale, în acest scop dând consistenţă şi onestitate demersului asistenţial.

Familiile ce vor beneficia de prevederile acestei legi vor primi anumite bonusuri, dacă manifestă dorinţa de a se încadra în muncă, în aşa fel încât statutul de asistat să nu nască comportamente de durată, potrivnice muncii.

Având în vedere necesitatea ca bugetul pe anul 2002 să prevadă fondurile necesare, deci ca proiectul de lege să se constituie în temei legal, vă rugăm, stimaţi colegi, să votaţi în procedură de urgenţă acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Poftiţi, doamna Paula Ivănescu.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, că aţi acceptat, totuşi, să spunem câteva cuvinte în debutul legii. Este foarte adevărat că după anunţul acestei titulaturi ai putea crede că este o reformă adevărată în politica socială a României, ceea ce nu este adevărat. Doamna preşedintă Smaranda Dobrescu a spus că aceasta înlocuieşte perimata Lege a ajutorului social, dar, de fapt, este acelaşi lucru, chiar dacă se numeşte altfel.

De ce spun că este acelaşi lucru? Pentru că, de fapt, nu are nici o legătură cu asigurarea unui trai decent, lucru anunţat în expunerea de motive. Venitul minim garantat este un ajutor social, un pic mai mare decât cuantumul dinaninte care, peste toate acestea, este pus tot pe umerii administraţiei locale, care ştiţi că nu a putut să plătească până acum mai mult de 30% din cei care aveau dreptul.

Deci, haideţi să punem lucrurile în adevărata matcă, această lege a fost necesară pentru aplicarea programului Psal 2 şi pentru proiectul finanţat de Banca Mondială, pentru dezvoltarea socială şi nu neapărat ca să ofere un trai decent cetăţenilor, mai ales că nu are nici o legătură cu calculele făcute cu coşul minim pentru un trai de subzistenţă.

Sigur că este o lege un pic mai bună decât a ajutorului social, adică se referă la nişte cuantumuri, dar care nu au legătură nici cu minimul de subzistenţă, nici cu minimum de sărăcie şi cu atât mai puţin cu traiul decent al unei persoane sau al unei familii.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului Partidului Naţional Liberal.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În temeiul art. 68, coroborat cu art. 102 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal solicită transmiterea proiectului de lege privind venitul minim garantat spre reexaminare comisiei sesizate în fond, având în vedere următoarele argumente:

1) introducerea acestui proiect de lege pentru dezbatere şi adoptare în regim de urgenţă a fost făcută fără o justificare regulamentară şi o necesitate reală, întrucât termenul de intrare în vigoare a legii este propus a fi 1 ianuarie 2002. Acest fapt a condus la o dezbatere sumară şi la neresepectarea unor proceduri legale prevăzute, vizând conţinutul acestor reglementări.

2) În esenţă, prevederile proiectului pot fi rezumate astfel: fondurile necesare pentru plata ajutorului social se suportă din bugetele locale. Consiliile locale sunt obligate să prevadă în buget sumele necesare, primarul răspunde direct de plata drepturilor prevăzute în lege, nerespectarea acestor obligaţii de către primari şi consiliile locale atrage sancţionarea lor contravenţională de către personalul direcţiilor judeţene de muncă.

Aceste prevederi au, de fapt, darul de a pasa întreaga responsabilitate privind asistenţa socială din sarcina Guvernului în sarcina autorităţilor publice locale, fără a ţine seama de posibilităţile reale de aplicare.

3) Prevederile proiectului încalcă principiul constituţional al autonomiei locale şi prevederile imperative ale art. 7 alin. 3 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, în sensul că autorităţile publice centrale nu pot stabili sau impune nici un fel de responsabilitate autorităţilor administraţiei publice locale, fără asigurarea mijloacele financiare necesare. Or, în acest proiect nu se precizează nimic cu privire la aceste mijloace financiare.

4) Din punct de vedere procedural s-au încălcat prevederile art. 8 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, care consacră obligativitatea autorităţilor publice centrale de a se consulta cu structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, înainte de adoptarea oricărei decizii în problemele care le privesc în mod direct.

La întrebarea adresată iniţiatorului privind consultarea acestor structuri s-a răspuns că a fost consultat domnul ministru Cosmâncă. Este adevărat că, după cum evoluează lucrurile, este posibil ca domnul ministru să reprezinte foarte curând şi aceste structuri asociative, dar în momentul de faţă nu s-a ajuns până aici nici chiar în interpretarea dată de Guvern prevederilor Legii nr. 215/2001.

În fine, ca ultim argument, trebuie să menţionăm şi faptul că în proiectul avizat există multe necorelări şi inadvertenţe de natură tehnico-legislativă, care nu pot fi trecute cu vederea.

În forma prezentată, proiectul este, de fapt, un program de măsuri al Guvernului pentru eliminarea sărăciei, însă în nici un caz aceste reglementări nu pot fi tratate ca un proiect de lege ajuns în faza dezbaterilor finale, prevederile sale având caracterul unor sarcini de partid şi nu al unor reglementări legale.

Doresc să precizez, în final, că Grupul parlamentar al PNL nu se opune adoptării Legii privind asigurarea unui venit minim garantat, ci doreşte adoptarea cât mai urgentă a unei astfel de legi, dar care să nu aibă un caracter pur propagandistic. Apreciem că, în forma prezentată, proiectul de lege este, practic, inaplicabil şi nu rezolvă, ci creează noi probleme sociale, motive pentru care solicităm retrimiterea proiectului pentru reexaminare la comisia de fond.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnule deputat, era preferabil să faceţi această cerere înainte de a organiza dezbateri. Este tardiv acum.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Domnule preşedinte,

Vă reamintesc că această lege a fost introdusă în procedură de urgenţă o dată cu legea privind statutul poliţistului şi organizarea Poliţiei. S-a discutat atunci între liderii grupurilor parlamentare că se adoptă...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat, acum, după ce am inclus-o pe ordinea de zi, dacă aveaţi această propunere trebuia s-o faceţi atunci când am luat-o în dezbatere, nu să începem dezbaterile generale şi la sfârşitul lor dumneavoastră să propuneţi restituirea.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Am avut obiecţiuni atunci, că la dezbateri se va acorda un timp suficient; propunerea de 30 de minute este, evident, insuficientă şi nu cred că rezolvă problema.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul ministru Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Procedural, cererea este inadmisibilă. Proiectul este înscris pe ordinea de zi. Procedura de urgenţă a fost aprobată în cadrul Comitetului ordinii de zi, atât în baza art. 74 alin. 3 din Constituţie, cât şi în corelare cu art. 107 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, care prevede că proiectele de legi care privesc armonizarea cu legislaţia comunitară se supun dezbaterii în procedură de urgenţă.

Cât priveşte avizele care au fost date în legătură cu acest proiect de lege, proiectul de lege a fost înaintat Parlamentului, aşa cum prevede Legea cu privire la organizarea Consiliului legislativ, şi Legea nr. 24 cu privire la normele de tehnică legislativă, atât cu avizul Consiliului legislativ, cât şi cu avizul Consiliului economic şi social, care l-a avizat fără observaţii.

Celelalte neclarităţi, celelalte critici pe care domnul deputat le-a adus cu privire la constituţionalitatea legii, dânşii pot, după ce legea va fi dezbătută de ambele Camere, înainte de a fi remise preşedintelui pentru promulgare, să o atace la Curtea Constituţională.

Domnule preşedinte,

Consider că, fiind procedură de urgenţă, să intrăm în dezbatere, aşa cum prevede art. 107.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Să dăm, totuşi, posibilitatea şi doamnei preşedinte a comisiei să se exprime.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Întrucât, câteva inexactităţi am depistat în vorbirea colegului nostru, domnul deputat Ştirbeţ, aş vrea să precizez că dumnealui a făcut aceeaşi cerere de respingere a procedurii de urgenţă şi în comisie, lucru care evident nu s-a putut, întrucât plenul s-a pronunţat pentru discutarea în procedură de urgenţă, dar comisia s-a aplecat cu destulă răbdare timp de două şedinţe întregi asupra acestei legi privind venitul minim garantat. ca dovadă, 12 amendamente au fost adoptate de către comisie, textul a fost îmbunătăţit în unele chestiuni care necesitau îmbunătăţiri, chiar o propunere importantă a domnului deputat Ştirbeţ a fost acceptată şi prin această acceptare au dispărut sancţiunile contravenţionale aduse consiliilor şi primarului, iar dumnealui a venit acum să spună şi să amendeze chiar acest lucru. Nu, comisia a amendat-o.

În privinţa lipsei consultării cu structurile asociative, noi recunoaştem că nu am chemat reprezentanţii primăriilor să stăm de vorbă, dar am avut un aviz favorabil, fără nici un fel de observaţie, din partea Comisiei de administraţie publică locală, care a fost însărcinată cu acest aviz.

Deci, acolo, cel mult, se putea pune problema dacă autonomia locală este sau nu este încălcată. Or, dacă sub aspectul ca anumite fonduri ale Consiliului local sunt direcţionate către ajutorul social, să spunem că în concepţia domnului deputat Ştirbeţ ar afecta autonomia locală, noi nu suntem de acord; pentru prima oară se fac transferuri pentru un capitol aparte în bugetul local, chiar dacă acest lucru este intangibil pentru alte scopuri locale, nu se pot transforma în salarii sau în alte nevoi locale, ci pentru asistenţă socială.

Noi sperăm să se mai întâmple şi astfel de încălcări ale autonomiei locale, dacă acest lucru conduce la ajutor către cei în mare nevoie.

Prin această fundamentare a Legii venitului minim garantat s-a avut în vedere o reducere a gradului de sărăcie în termen 2001 cu 11 procente, adică exact cei care trăiesc în sărăcie extremă, ceea ce presupune un efort financiar de 0,3% din P.I.B.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule deputat. Vă semnalez, însă, că sunteţi puţin în afara Regulamentului.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Domnule preşedinte,

Vă rog să-mi acceptaţi intervenţia, ca problemă de procedură.

Eu nu am cerut eliminarea procedurii de urgenţă, am cerut retransmiterea proiectului spre reexaminare comisiilor. Vă remintesc că în aceeaşi procedură de urgenţă, proiectul de ordonanţă de urgenţă privind modificarea Legii nr. 19, legea pensiilor, a fost retrimis comisiei în aceeaşi procedură, ca şi acest proiect de lege, numai că retrimiterea s-a făcut la intervenţia primului-ministru, ca urmare a discuţiilor cu sindicatele. Deci, consider că nu are importanţă de unde vine această intervenţie şi se poate, conform art. 102 din Regulament şi art. 68.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Am înţeles.

Domnule deputat, în mod normal, restituirea la comisie se face atunci când intervin elemente noi, când din dezbateri rezultă amendamente care ar putea împieta asupra structurii legii. Tot în mod normal, eu vă amintesc că noi, votând aici timpii de dezbatere, implicit plenul şi-a spus cuvântul că doreşte să dezbată. Este adevărat că uneori s-au restituit legi, dar s-au restituit înainte de a intra în dezbatere.

Eu, ca să elimin, totuşi, orice discuţii, în continuare, deşi nu aş fi obligat, după Regulament, supun cererea votului dumneavoastră.

Dacă sunteţi de acord cu restituirea legii la comisie?

Cine este pentru? 4 voturi. Insuficient.

Trecem la dezbateri.

Asupra titlului proiectului dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Asupra titlului Capitolului I, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

La art. 1, 2 şi 3, comisia nu a avut amendamente. Dacă dumneavoastră aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

La art. 4, întâi la secţiunea a doua dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

La art. 4 vă rog să urmăriţi amendamentul 1.

Doamna Ivănescu, aveţi de comentat la amendamentul 1?

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Am un amendament respins care reglementează art. 4.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

În raportul comisiei, la amendamentele care nu au fost acceptate la poziţia 1 este prezent amendamentul depus de mine, cu reformularea art. 4 în întregime, şi anume se referă la stabilirea unei legături între venitul minim garantat şi salariul minim pe economie, care poate ar face legătura puţin şi cu coşul minim lunar, dar care ar duce la nelăsarea la discreţia Guvernului, pentru indexarea acestui venit minim garantat.

Deci, eu propun ca acele sume puse în proiectul de lege sub forma unor cuantumuri în lei şi care sunt depăşite de mult ca şi asigurare pentru un fel de trai al unei familii să fie trecute sub formă de procente din salariul minim pe economie. Şi sunt trecute, calculate sumele propuse de Guvern în procente faţă de acest salariu minim pe economie, urmând ca alin. 3 care prevedea indexarea acestui venit minim garantat să dispară, deoarece acestea s-ar fi modificat, acest cuantum al venitului minim garantat s-ar fi modificat odată cu cuantumul salariului minim pe economie.

Deci, cred că este un mod mult mai eficace pentru a stabili acest venit minim garantat şi vă rog, domnilor colegi şi doamnelor colege, care sunteţi în sală, să votaţi acest amendament.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Doamna preşedinte Smaranda Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

În anul 1997, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47 şi prin aliniere la uzanţa internaţională, la uzanţa europeană, s-a rupt orice fel de legătură între drepturile sociale, între prestaţiile sociale şi nivelul salariului minim pe economie, întrucât acesta reprezintă doar posibilitatea minimă a economiei de a face faţă salarial, la un moment dat indicatorul care ar putea să reflecte starea economiei fiind salariul mediu pe economie. Ca atare, nici măcar teoretic nu putem relua o legătură pe care în mod integraţionist european am părăsit-o în 1997.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi, pentru că, din partea comisiei, la alin. 1 şi 2 nu au existat amendamente, iar doamna deputat Paula Ivănescu propune reformularea art. 4, printr-un amendament respins, sunt dator să supun votului amendamentul respins al domniei sale, cu invitarea de a avea în vedere şi argumentele domniei sale şi răspunsul doamnei preşedinte a Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Deci, cine este pentru amendamentul doamnei Paula Ivănescu pentru reformularea integrală a art. 4? 6 voturi.

Împotrivă?

Cu majoritatea voturilor a fost respins amendamentul doamnei Paula Ivănescu.

Dacă asupra art. 4 alin. 1 şi 2, asupra cărora comisia nu a avut obiecţiuni...

Supun votului dumneavoastră, ca urmare a respingerii amendamentului, textele propuse în lege.

Cine este pentru art. 4¹ şi 4²? Vă rog să vă exprimaţi votul. Mulţumesc.

Împotrivă?

Cu 6 voturi împotrivă s-a admis textul art. 4, alin. 1 şi 2.

La alin. 3 al art. 4 vă rog să urmăriţi amendamentul 1 al comisiei.

Dacă aveţi obiecţiuni la acest amendament? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 1 abţinere.

Cu 1 abţinere s-a adoptat amendamentul 1 cu privire la art. 4, alin. 3.

La titlul Secţiunii a 3-a, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

La art. 5, comisia nu a avut amendamente. Dacă dumneavoastră aveţi? Nu.

Votat în unanimitate.

La art. 6 alin. 1, comisia nu a avut amendamente; dacă dumneavoastră aveţi? Nu.

Votat în unanimitate.

La art. 6 alin. 2, urmăriţi, vă rog, amendamentul 2 de la pagina 1.

Dacă aveţi obiecţiuni la amendament? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate s-a adoptat amendamentul 2, pentru alin. 3 al art. 6.

La art. 7 dacă aveţi amendamente? Comisia nu a avut.

Votat în unanimitate.

La art. 8 dacă aveţi amendamente? Comisia nu a avut.

Votat în unanimitate.

Poftiţi. Articolul 8, da? Vă rog să-l prezentaţi şi să-l susţineţi.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La art. 8 alin. 2 se definesc, printre altele, veniturile care stau la baza calculării venitului net lunar care poate defini ca o persoană să primească ajutor social sau nu.

Printre altele, am să-l citez, pentru că sunt destule lucruri de explicat. El spune aşa: "Dacă familia are în proprietate terenuri, clădiri, spaţii locative sau alte bunuri mobile sau imobile, la stabilirea venitului net lunar al familiei se iau în considerare: arenda, chiriile, alte fructe civile naturale sau industriale produse de acestea, precum şi veniturile care se pot obţine din valorificarea bunurilor respective, sub condiţia păstrării unei locuinţe minime şi a bunurilor necesare nevoilor familiale".

Amendamentul pe care l-am propus eu se referă la definirea locuinţei minime, pentru că, în condiţiile în care ea nu este definită, este posibil ca la orice primărie din această ţară să se aplice în mod diferit.

Drept urmare, amendamentul meu, spuneam, cerea să se asigure maximum 10 metri pătraţi pentru un membru de familie. Ulterior - din păcate spun ulterior - pentru că la data discutării legii în comisie nu am deţinut informaţiile necesare, am descoperit că Legea locuinţei, nr. 114/1996, defineşte locuinţa socială şi suprafeţele minime.

Prin urmare, domnule preşedinte, v-aş propune şi propun şi comisiei să fie de acord să reformulez acest amendament şi să spun: " a unei locuinţe minime, definită potrivit actelor normative în vigoare pentru locuinţele sociale".

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Doamna preşedintă Smaranda Dobrescu, poftiţi.

Doamna Smaranda Dobrescu:

O anumită acurateţe în lege nu strică. La acest lucru cred că s-a gândit şi domnul coleg, domnul deputat Barbu.

Pe de altă parte, gândim că o familie se află într-o stare temporară de necesitate a unui venit minim garantat şi acordării unui ajutor social. Dacă el, prin faptul că are 2, 3, 5 metri pătraţi în plus pentru familia lui l-ar duce la imposibilitatea de a se califica pentru venitul minim garantat şi l-am determina să-şi vândă locuinţa, atunci probabil că tulburările sociale ar fi cu dublu aspect, ar avea mai multe componente: şi locative, şi de venit şi aşa mai departe.

Deci, noi considerăm că a spune câţi metri pătraţi reprezintă un barem pentru o persoană, este o condiţie prea restrictivă care poate conduce la pierderea vocaţiei de a se califica pentru unele familii care cu adevărat sunt sărace. Mai mult, baremul pe care ni-l propune, conform legii, domnul coleg, se referă la locuinţele sociale. Or, gândim că o familie nevoiaşă, în acest moment poate să locuiască şi într-o altă locuinţă, diferită de cea socială, care are spaţii ceva mai mari. Noi nu putem să-l obligăm, în dorinţa de a se califica la ajutor să-şi vândă locuinţa.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Kerekes Károly:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu aş fi de părere că intervenţia domnului coleg deputat Barbu lămureşte într-un fel această chestiune, pentru că terminologia folosită în textul propus de Guvern lasă posibilitatea de a interpreta fel şi fel locuinţa minimă, ce poate varia de la un loc la altul, îi poate da posibilitatea la abuzuri. Oricum, trebuie să avem un punct de referinţă şi eu cred că domnul Barbu, dacă s-a gândit la locuinţele de serviciu, totuşi ar fi un punct forte de referinţă: locuinţele sociale.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Aţi auzit argumentele domnului deputat Gheorghe Barbu, precum şi explicaţiile date de doamna preşedinte a Comisiei pentru muncă.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Gheorghe Barbu, care a fost respins de către comisie.

Cine este pentru? 4 voturi pentru, insuficient pentru a se adopta.

Supun, în consecinţă, art. 8 în totalitate votului dumneavoastră.

Cine este pentru art. 8? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 2 voturi împtrivă.

Cu două voturi împotrivă art. 8 a fost votat.

Stimaţi colegi,

Vă rog să constataţi că timpul votat pentru dezbaterea acestei legi a fost epuizat şi, în consecinţă, trecem la vot pentru articolele care au mai rămas fără dezbateri.

La titlul secţiunii dacă aveţi obiecţiuni? A trecut timpul, nu vă supăraţi. A trecut timpul luând cuvântul şi în dezbateri generale şi unde a trebuit şi unde nu a trebuit.

Deci, votăm doar amendamentele.

La art. 12 amendamentul 4 de la pagina 2.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri?

Unanimitate.

La celelalte articole votate în unanimitate, de la 13 până la 22. La 22 urmăriţi, vă rog, amendamentul 4 de la pagina 2. Dacă aveţi obiecţiuni la acest amendament?

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art. 23 avem amendamentul 6 de la pagina 3.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

De la art. 24 nu au fost amendamente, se admite în unanimitate.

La art. 25 avem amendamentul 7 de la pagina 3.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art. 26 avem amendamentul 8 de la pagina 3.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La 27 nu au fost amendamente.

La 28 amendamentul 9, de la pagina 4.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La articolele 29 nu au fost amendamente.

La 30 amendamentul 10 de la pagina 4.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Fac precizarea că votându-se amendamentul, implicit s-a votat textul articolului respectiv, astfel cum a fost amendat.

Dacă amendamentul priveşte numai un alineat, la celelalte neexistând amendamente şi obiecţiuni, se socotesc votate în unanimitate.

La art. 31 aveţi amendamentul 11.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

În continuare, de la art. 32 şi până la 35 n-au existat amendamente, deci se votează în unanimitate.

În consecinţă, epuizându-se dezbaterea pe articole şi pe amendamente, vom supune acest proiect de lege votului final de joi, amintindu-vă că este vorba de o lege cu caracter organic. Urmează pauză până la ora 14,00, după program.

După pauză

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă luaţi locurile în băncile dumneavoastră, pentru a continua lucrările.

Urmează Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2001 pentru completarea art. 152 din Legea administraţiei publice locale. Lege organică, procedură de urgenţă.

Îl rog pe domnul deputat Bara să ne prezinte timpii de dezbatere pe care îi propune comisia.

Domnul Radu Liviu Bara:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Având în vedere că ordonanţa de urgenţă are un singur articol, propun 5 minute. Şi aş vrea să mai informez Camera că la întocmirea raportului am avut avizele favorabile de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi al Consiliului Legislativ.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc. Dacă sunteţi de acord cu aceşti timpi de dezbatere? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să facă vreo precizare prealabilă? Nu.

Trecem, atunci, la dezbaterea proiectului de lege de aprobare a ordonanţei. Vă rog să îl urmăriţi în paralel cu raportul comisiei sesizate în fond.

Poftiţi, domnule deputat. O precizare prealabilă, da?

Domnul Emil Boc:

Mulţumesc, domnule preşedinte, pentru amabilitate.

Cunoaştem faptul că proiectul este în procedură de urgenţă şi nu există dezbateri generale, aşa că într-un minut o să încerc să spun câteva lucruri cu privire la titlul legii, care, de fapt, ar fi trebuit să fie dezbătute în cadrul procedurii de dezbateri generale.

Noi, Grupul parlamentar PD, apreciem că o asemenea ordonanţă, emisă doar în considerentul unor persoane, este neconstituţională în raport cu art. 114 din Constituţia României, care menţionează în mod expres faptul că: "Ordonanţe de urgenţă se emit în situaţii excepţionale".

Există un precedent, şi anume Ordonanţa nr. 22/1997, ordonanţă declarată neconstituţională tocmai pentru acest motiv. În cazul acela, nu a fost întrunită situaţia excepţională pentru că, în realitate, se urmărea compatibilizarea calităţii de primar general cu cea de prim-ministru.

Noi credem că, prin similitudine, ne aflăm în faţa unei situaţii identice şi că această ordonanţă, care a fost adoptată pentru a menţine două fotolii de viceprimar la Primăria Capitalei, nu întruneşte condiţiile situaţiei excepţionale. Şi, pe această cale, anunţăm încă de pe acum intenţia Partidului Democrat de a sesiza la Curtea Constituţională această ordonanţă, în condiţiile în care ea va fi adoptată în această formă în ambele Camere ale Parlamentului. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Trecem la dezbaterea pe articole.

La titlul legii de aprobare, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Se consideră votat în unanimitate.

La textul articolul unic, v-aş ruga să urmăriţi amendamentul nr. 1, singurul, de altfel, din raportul comisiei sesizate în fond. Dacă aveţi obiecţiuni la acest amendament, care, de fapt, adaugă un alineat nou, alin. 3? Nu aveţi obiecţiuni.

Supun votului dumneavoastră amendamentul cu privire la articolul unic, al comisiei sesizate în fond.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 1 vot împotrivă..., 2 voturi împotrivă.

Îl rog pe domnul secretar Niţă să vină în sală, pentru că domnul secretar Radu Stroe s-a încurcat la numărătoare! Repet, îl rog pe domnul secretar Niţă să poftească în sală! Sau, dacă nu, domnul secretar Năstase!

Stimaţi colegi, amendamentul a fost adoptat. Şi, în consecinţă, textul articolului unic al legii va avea alcătuirea rezultată din adoptarea amendamentului.

La textul ordonanţei de urgenţă, la titlu, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 2 voturi, constant, împotrivă.

Abţineri? 1 abţinere.

Cu 2 voturi contra şi 1 abţinere, s-a adoptat titlul ordonanţei de urgenţă.

În privinţa articolului unic al ordonanţei de urgenţă, vă rog să observaţi amendamentul nr. 2. Corectez ceea ce am spus la articolul unic al legii, acolo nu se adăuga nici un amendament, se menţiona doar că se aprobă cu următoarea modificare. Dumneavoastră aţi votat amendamentul aşa cum l-aţi văzut în scris.

Un alineat nou se adaugă, însă, la textul articolului unic din ordonanţă. Vă rog să-l urmăriţi la amendamentul nr. 2. Aveţi obiecţiuni la amendamentul nr. 2? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă? 4 voturi împotrivă...

Domnul Radu Stroe:

14 voturi împotrivă.

Domnul Valer Dorneanu:

De unde le-aţi scos?

Vă rog să vă exprimaţi din nou voturile pentru amendamentul nr. 2. Vă rog, inclusiv domnul ministru Gaspar. Rog şi colegii din rândurile din spate să-şi exprime votul! 32 voturi pentru.

Abţineri? Nu sunt.

Cu 32 voturi pentru şi 14 împotrivă s-a adoptat amendamentul nr. 2. În consecinţă, textul articolului unic din ordonanţa de urgenţă va avea alcătuirea rezultată din adoptarea amendamentului.

Suntem în prezenţa unei legi cu caracter organic, vom supune proiectul de lege votului final joi.

În continuare, urmează Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române. E Comisia pentru apărare aici? I-aş ruga pe şefii grupurilor parlamentare să-şi poftească pe colegii dumnealor în sală, pentru că este o lege importantă şi este păcat să o dezbatem într-o prezenţă atât de "subţiată".

Domnul Vasile Moiş:

Domnule preşedinte,

În numele Grupului parlamentar PRM, solicităm să faceţi apelul nominal. (Rumoare.)

Domnul Valer Dorneanu:

În ce scop?

Domnul Vasile Moiş (din sală):

Ca să ştim cvorumul.

Domnul Valer Dorneanu:

Păi, vreau să vă anunţ că potrivit regulamentului noi nu mai avem cvorum de lucru.

Domnul Vasile Moiş (din sală):

Nu aceasta este problema, dar avem dreptul să solicităm.

Domnul Ioan Bivolaru (din sală):

Dumnealui e lider?

Domnul Valer Dorneanu:

Are asentimentul grupului parlamentar.

Vă rog, Grupul parlamentar PRM, să votaţi dumneavoastră întâi, dacă sunteţi de acord cu propunerea colegului dumneavoastră? (Membrii Grupului parlamentar PRM prezenţi în sală sunt de acord în unanimitate cu propunerea făcută.)

Stimaţi colegi de la PRM,

Eu sunt convins că dumneavoastră aţi avut în vedere să sprijiniţi adoptarea acestei legi, eu însă sunt obligat să respect regulamentul: apelul nominal se face pentru a verifica un vot...

Domnul Vasile Moiş (din sală):

Renunţăm la propunere.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul Radu Stroe:

Să anunţe la microfon că au renunţat, pentru stenogramă!

Domnul Valer Dorneanu:

Au microfoane în sală şi s-a auzit.

Îl rog pe domnul preşedinte al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională să propună termenii de dezbatere: durata intervenţiilor fiecăruia şi durata finală.

Domnul Răzvan Ionescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Propunem ca termen de dezbatere 45 de minute şi pentru intervenţie maxim 3 minute.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi.

Domnul Costică Canacheu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dacă aţi observaţi, în raportul comisiei sunt 80 de amendamente admise şi 182 de amendamente respinse. Este vorba de o lege organică, de o lege foarte importantă şi pe care nu o vom putea parcurge în nici un caz în 45 de minute. Nu vreau neapărat să fiu în contradicţie cu propunerea domnului preşedinte Răzvan Ionescu, dar cred că, obiectiv vorbind, nu avem cum. Pe de o parte.

Pe de altă parte, deşi proiectul a fost propus a fi dezbătut în procedură de urgenţă, totuşi, termenele prevăzute de regulament nu au fost respectate. Şi sunt determinări obiective în această privinţă.

De aceea, propun să dezbatem această lege, nu în procedură de urgenţă, ci aşa cum, de facto, s-a întâmplat şi în dezbaterea în comisie, care n-a respectat termenul de 3 zile privind depunerea raportului, să dezbatem proiectul în procedură normală.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat, numai o clipă! Am rugămintea să vă aduc la regulament, procedura de urgenţă a fost adoptată deja, dumneavoastră puteţi propune eventual alţi timpi de dezbatere.

Uite, domnul preşedinte al comisiei vine în întâmpinarea dumneavoastră, pentru a asigura mai mult timp dezbaterilor.

Domnul Răzvan Ionescu:

Domnule preşedinte,

Având în vedere sugestiile făcute de colegul meu, propunem prelungirea dezbaterilor la acest proiect la 60 de minute, cu 3 minute pentru fiecare intervenţie. Dar, o să vedeţi pe parcursul dezbaterilor, sunt amendamentele, cele 183 respinse, ale Grupului parlamentar UDMR şi ale Grupului parlamentar PD, care se referă la altă structură de lege. Practic, noi, dacă respingem primul articol al propunerilor lor, după aceea, automat, se resping şi celelalte amendamente, întrucât dânşii au venit cu o altă formă a legii. O oră...

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Domnule preşedinte,

Cred că nu suntem serioşi! Dacă ne propunem să dezbatem o lege care priveşte organizarea şi funcţionarea poliţiei, una din cele mai importante legi, o lege care este absolut necesară şi ţine de corelarea cu cerinţele europene – şi din această cauză a fost trecută în procedură de urgenţă, ne propunem să dezbatem 100 şi ceva de amendamente respinse şi încă o mulţime de amendamente admise într-un timp de o oră..., mi se pare că Parlamentul României nu este serios, faţă de importanţa acestei legi!

Eu, dacă tot discutăm de 3 minute de intervenţie, aş spune ca, atunci, să facem o corelare între acest termen şi numărul de amendamente şi hai să găsim o soluţie care să fie viabilă. De aceea, vă propun un minim de 5 ore de dezbatere. Dacă domnul preşedinte al comisiei are dreptate, atunci vom fi sub acest termen şi nu este nici un fel e problemă. Dar cred că nu trebuie să avem în faţă o ghilotină a votului, în momentul în care termenele se încheie.

Deci, dacă se întâmplă să aibă dreptate domnul preşedinte şi să nu se mai susţină anumite amendamente, nu e nici un fel de problemă, suntem sub acest interval. Dar, ca să ajungem să nu putem dezbate lucruri importante, care ţin de o chestiune extrem de importantă pentru România, care, din păcate, nu a fost făcută de ani de zile, eu cred că nu procedăm cum trebuie.

Eu vă propun să acceptăm aceste 3 minute de care vorbeşte dânsul şi să corelăm cât de cât termenele, să spunem, un 5 ore. Spun încă o dată, dacă are dreptate, suntem sub acest interval şi nu e nici un fel de problemă. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul secretar Niţă, din partea Grupului parlamentar PDSR.

Domnul Constantin Niţă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Să facem o chestiune, să spunem, de împăcare a tuturor părţilor: vă propun două ore jumătate, în aşa fel încât toată lumea să fie mulţumită. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Părându-mi-se cea mai rezonabilă dintre cele trei propuneri şi fiind ultima...

Voci din sală:

Patru!

Domnul Valer Dorneanu:

Mai este încă una?

Domnul Constantin Niţă:

Evident că aceasta presupune prelungirea programului, de la 16,30 la ora 18,00, nu?

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog. Ţineţi cont şi de program!

Domnul Ion Mocioalcă:

Domnule preşedinte,

Pentru că se invocă de către colegii noştri, care, astăzi, sunt organizaţi în opoziţie, în Parlament, importanţa acestei legi, eu zic să fiţi de acord cu discuţia atât cât va fi nevoie pentru epuizarea susţinerii tuturor amendamentelor, dar în intervenţii nu mai lungi de 1 minut. Şi în felul acesta cred că toată lumea va fi mulţumită. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Colegul nostru de la UDMR. Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Marton Arpad:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este clar că dacă avem 80 de puncte în raport şi s-au propus 3 minute pe intervenţie, dacă la fiecare punct va fi doar o singură intervenţie, ajungem la 4 ore de discuţie. Dacă va fi una pentru şi una contra, ajungem la 8 ore de discuţie.

Mi se pare că 4-5 ore de discuţii ar fi un timp rezonabil. Dacă terminăm mai repede, vom termina mai repede; dacă nu reuşim astăzi, terminăm săptămâna următoare. Oricum, terminăm în această sesiune.

Eu cred că, totuşi, e prea importanţă legea, sunt prea multe amendamente, atât admise cât şi respinse, ca să propunem un timp de 45 de minute. Că, o să vedeţi, la 45 de minute sau chiar o oră, nu vom reuşi să parcurgem toate amendamentele şi se va ajunge la votare, fără motivarea nici măcar a amendamentelor admise. Vă mulţumesc.

Domnul Răzvan Ionescu:

Domnule preşedinte,

Ca să deblocăm puţin discuţiile şi să putem să intrăm pe dezbaterea legii, vă propun un timp de 60 de minute, cu posibilitatea de a prelungi dezbaterile, şi cu intervenţii nu mai lungi de 1 minut.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Domnule preşedinte,

Suntem în faţa, cred, a vreo şase propuneri. Haideţi, fără a pleca din sală, să facem o discuţie între reprezentanţii ficărui grup parlamentar şi preşedintele comisiei şi să stabilim împreună un lucru. Pentru că, altfel, votăm total împrăştiat, inclusiv din grupul majoritar s-au făcut trei propuneri, pe care o s-o voteze?

Hai să stabilim o chestiune, cădem de acord cu bună-credinţă toată lumea şi mergem mai departe. Altfel, o să facem intervenţie peste intervenţie pentru a discuta o chestiune, care, după părerea mea, este banală.

Pentru 2 minute, acolo, la dumneavoastră, în faţă, să vină câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar, stabilim un lucru şi mergem cu el, ca să ne deblocăm.

Şi, dacă mai stăm puţin, mai facem şi alte propuneri.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Ca moderator al discuţiilor, având în vedere atâtea propuneri câte s-au făcut, îmi permit să vă sugerez 4 ore, cu 3 minute de discuţie. Şi, în eventualitatea când se vor ridica probleme serioase, să putem prelungi acest termen. De acord?

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abţineri? 1 abţinere.

Cu 1 abţinere şi 1 vot împotrivă, s-a adoptat această modalitate de repartizare a timpilor de discuţie.

Să trecem la dezbateri.

Doreşte domnul ministru sau preşedintele comisiei să prezinte câteva chestiuni prealabile? Domnule general Sandu, v-aş ruga să veniţi la tribună, dar să nu uitaţi timpii pe care i-am votat pentru fiecare intervenţie. Poate aşezaţi discuţiile pe nişte făgaşe mai liniştitoare pentru cei care nu recunosc valabilitatea prevederilor legii. Poftiţi.

Domnul Florin Sandu:

Domnilor deputaţi,

Sunt onorat că mă aflu în faţa dumneavoastră, din cel puţin două motive: unul, că este prima dată, şi al doilea, că încerc să susţin Proiectul Legii Poliţiei, care a fost realizat din necesitatea alinierii legislaţiei româneşti la legislaţia europeană, pentru a realiza demilitarizarea Poliţiei şi pentru a delimita foarte clar competenţele Poliţiei faţă de alte structuri, chiar şi faţă de alte structuri din Ministerul de Interne.

Prezentul act normativ reglementează şi stabileşte activitatea Poliţiei Române, defineşte cadrul general cu specificarea unor limite ale modalităţilor de acţiune impuse de lege, de asemenea, raporturile dintre Poliţie cu celelalte autorităţi, inclusiv prefecţi, consiliile judeţene, consiliile locale, primari şi modalităţi de împiedicare, de neutralizare a acţiunilor agresive ale persoanelor cu un potenţial infracţional ridicat; inclusiv folosirea mijloacelor din dotare, folosirea armelor albe, a armelor de foc, dar, bineînţeles, numai în condiţiile legii.

În acest proiect de lege apar şi instituţii noi, cum ar fi Autoritatea teritorială de ordine publică şi Consiliul consultativ, al căror scop îl reprezintă îmbunătăţirea prestaţiei poliţiei. De asemenea, prestaţia Poliţiei în folosul comunităţii, pentru comunitate, la parametrii şi la indicatorii pe care ni-i va stabili.

Totodată, se reformulează unele atribuţii ale Poliţiei Române, precum: drepturile şi obligaţiile poliţiştilor în conformitate cu actualul cadru legislativ; enunţarea principiilor de bază ale activităţii de conducere a informaţiilor, introducerea unor modalităţi specifice de acţiune, cum ar fi poliţistul acoperit; de asemenea, şi introducerea altor instituţii, pentru a putea să avem o mai mare eficienţă în combaterea crimei organizate.

În acelaşi timp, textul reglementează şi aspecte privind asigurarea logistică, materială şi financiară a Poliţiei Române.

Proiectul de Lege de organizarea şi funcţionarea a Poliţiei, în sensul celor menţionate, este impus, după cum arătam, de necesitatea armonizării legislaţiei interne la legislaţia internaţională şi sperăm că prin introducerea celor două instituţii: e vorba de Autoritatea teritorială şi Consiliul consultativ, se realizează o lege modernă, o lege care să poată permite Poliţiei, ca o instituţie civilă, să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu, conform comandamentelor sociale impuse de comunitate.

Având în vedere cele expuse, vă rog să aprobaţi acest proiect. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Din partea comisiei se doreşte o precizare prealabilă sau trecem direct la dezbatere? Trecem, atunci, la dezbaterea legii pe texte.

Asupra titlului, comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă dumneavoastră aveţi? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La Cap. I, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La art. 1, vă rog să urmăriţi amendamentul nr. 1. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art. 2 nu sunt obiecţiuni. Dacă dumneavoastră aveţi? Poftiţi, domnule profesor. Sunt convins că a fost atacată limba română în acest articol.

Domnul Ştefan Cazimir:

Şi foarte grav!

La art. 2, în forma iniţială, rândul 2, se impune intercalarea articolului "al" pentru fluenţa enunţului: "Activitatea Poliţiei Române constituie serviciu public şi se desfăşoară în interesul persoanei, al comunităţii, precum şi în sprijinul instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii".

Domnul Valer Dorneanu:

Mi se pare evident. Dacă iniţiatorul are altă părere? Nu.

Deci, stimaţi colegi, supun votului dumneavoastră art. 2, cu această precizare de formulare corectă, pentru realizarea acordului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art. 3, vă rog să urmăriţi amendamentul nr. 2. Dacă aveţi obiecţiuni? Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Ştefan Cazimir:

La art. 3, forma adoptată de comisie, rândul 4: "…şi colaborează cu asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale". Deci, înlocuirea virgulei cu conjuncţia "şi".

Domnul Valer Dorneanu:

Staţi puţin, că mai este un "şi" mai departe: "…cu asociaţiile, organizaţiile neguvernamentale, precum şi..."

Domnul Ştefan Cazimir:

Evident, nu am ignorat acest lucru. Nu am mai citit pentru că...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu vor ieşi prea mulţi "şi" la numărătoare?

Domnul Ştefan Cazimir:

Nu, este obligatoriu. "…şi colaborează", cu cine? Nu se poate spune: "cu asociaţiile, cu organizaţiile neguvernamentale" şi să rămână suspendat. Enumerarea respectivă trebuie să se încheie cu un ultim termen, precedat de "şi". Pentru că este o enumerare, după care începe a doua: "precum şi cu cetăţenii, în limitele legii". Acolo, intercalarea lui "şi" se impune.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule profesor, pe mine m-aţi convins, dar eu trebuie să supun la vot precizarea dumneavoastră.

Deci: "În îndeplinirea misiunilor care îi revin, Poliţia Română cooperează cu toate instituţiile statului, colaborează cu asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale, precum şi cu cetăţenii, în limitele legii".

De acord cu această îmbunătăţire redacţională? Da. S-a adoptat în unanimitate amendamentul nr. 2, care dă o nouă configuraţie art. 3.

La art. 4 alin. 1 nu sunt amendamente de la comisie. Dacă dumneavoastră aveţi? Unde aveţi, domnule deputat? La alin. 1 nu puteţi avea, pentru că nu aţi avut la comisie, puteţi face cel mult precizări de redactare.

Domnul Vasile Moiş:

O să vedeţi că la comisie mi s-a respins.

Domnul Valer Dorneanu:

Nominalizaţi-l în raport!

Domnul Vasile Moiş:

La amendamentele respinse, la poz. 6. Este un amendament al Grupului parlamentar PRM, pe care noi continuăm să îl susţinem, pentru că este într-o redactare corectă acest articol. Îl aveţi, cred, la dispoziţie, domnia voastră. Deci susţinem art.4 alin.1, aşa cum a fost redactat în scris.

Domnul Valer Dorneanu:

Iniţiatorul, aţi văzut amendamentul nr.6 de la pag.36?

Vă rog, domnule general, să explicaţi la tribună de ce este mai bine să rămână textul iniţial.

Domnul Florin Sandu:

Susţinem textul iniţial: "Poliţia se organizează corespunzător împărţirii administrativ-teritoriale a ţării.", din două motive: în primul rând, pentru că prima dată se referă la organizarea administrativ-teritorială, iar noi acum discutăm de poliţia care se modelează după aceste structuri, şi, în al doilea rând, este vorba şi de consecvenţ㠖 şi în Legea administraţiei publice locale se folosesc aceşti termeni.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Bun. Eu sunt obligat, după Regulament, să propun întâi amendamentul care a fost respins, pentru că nu au fost amendamente din partea comisiei. Aţi ascultat şi obiecţiile iniţiatorului.

Cine este pentru amendamentul Grupului parlamentar al PRM? 14 voturi pentru amendamentul PRM-ului.

Împotrivă? 51 voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

Cu 14 voturi pentru, 51 de voturi împotrivă, 3 abţineri, s-a respins amendamentul Grupului parlamentar PRM.

În consecinţă, supun votului dumneavoastră art.4 alin.1. în alcătuirea iniţială.

Cine este pentru? 63 de voturi pentru.

Împotrivă? 10 voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

Stimaţi colegi,

Cu 63 de voturi pentru, 10 împotrivă şi 3 abţineri, art.4 alin.1 a fost votat în alcătuirea iniţială.

La art.4 alin.2, vă rog să urmăriţi amendamentul de la pct.7, pag.36.

Vă rog, domnul deputat.

Domnul Constantin Niculescu:

Domnule preşedinte,

La alin.2 al art.4, eu am propus ca, în cadrul sectoarelor din transporturi care vizează poliţia, transporturile feroviare, aeriene, navale, să fie introdus şi segmentul de transporturi rutiere, pentru că eu cred că poliţia rutieră este una din poliţiile cu care ne întâlnim cel mai des. Ea există în cadrul IGP, şi nu cred că ar strica dacă ea ar fi funcţională şi din acest punct de vedere. Nu cred că modifică cu nimic, cu atât mai mult cu cât orice formă de transport cu automobilul este un transport rutier – de mărfuri sau de persoane.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Deci amendamentul dumneavoastră viza adăugarea componentei rutiere la poliţiile de specialitate. Respingerea nu este motivată, nu este argumentată.

Poftiţi, domnul deputat.

Domnul Dumitru Octavian Mitu:

Domnule preşedinte,

Noi am avut această discuţie în cadrul comisiei. Argumentul comisiei şi al iniţiatorului este unul singur: aici, noi vorbim de organizarea poliţiei după specificul unor sectoare ale economiei naţionale. Nu există sector al economiei "transporturi rutiere". Vă rog să nu vă supăraţi.

Domnul Valer Dorneanu:

Da.

Domnul Marcu Tudor:

În primul rând, chiar titulatura "după specificul unor sectoare ale economiei" este restrictivă. Îngustează desfăşurarea în continuare a articolului.

Justificată ar fi fost introducerea şi a poliţiei rutiere. A mai fost un argument: acela că poliţia va trece în sectorul civil, după organizarea acesteia, la transporturi.

Ambele probleme pot fi dezbătute pro şi contra. Părerea mea este că ele nu sunt susţinute argumentat de către Ministerul de Interne şi de către cei care nu au fost de acord cu acest vot.

În ceea ce mă priveşte, eu am votat, pentru că este mult mai important acest transport rutier decât unele de aici. De exemplu, ce face poliţia navală?! Păzeşte nişte sectoare, nişte intrări sau ieşiri din port. Nu are nici o atribuţie la acţiunea navală. Pe când, aceasta are mult mai multe atribuţii.

Faptul că nu este un sector economic, este o mare greşeală. Produce la fel ca toate celelalte sectoare, mai mult sau mai puţin. Să spui că nu produce deloc, deci că nu fac parte din economia naţională transporturile rutiere, este o greşeală impardonabilă.

Domnul Dumitru Octavian Mitu (din sală):

Domnule preşedinte, aş dori să-i dau o replică. Să-i explic care este diferenţa dintre o ramură economică şi o întreprindere economică.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu de la definiţia ramurii economice trebuie să pornim, ci de la cazuistică. Nu definiţia ramurii economice ne ajută pe noi să rezolvăm o chestiune practică.

Îl rog pe domnul general Sandu să se pronunţe.

Domnul Florin Sandu:

Aş vrea să amintesc faptul că la alin.1 se spune că poliţia se organizează corespunzător împărţirii administrativ-teritoriale. Bineînţeles că în alin.1 se spune că se poate organiza după specificul unor sectoare economice, care sunt enumerate.

De ce nu am introdus poliţia rutieră la acest domeniu special: pentru că poliţia rutieră este un fapt cotidian. Ea face parte foarte mult din ordinea publică şi cooperează foarte mult cu poliţia de ordine publică, iar în textul respectiv ne-am gândit să fie enumerate numai acele domenii care sunt speciale.

Vă mulţumesc.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Nu am înţeles care este argumentul. Şi ce dacă este un fapt cotidian?

Domnul Florin Sandu:

Argumentul este că poliţia circulaţiei face parte din ordinea publică şi, împreună cu Direcţia de ordine publică, realizează aceste atribuţiuni. Fiind necesară şi o reglementare într-un domeniu special, am enumerat acele domenii speciale.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnilor colegi,

Aţi auzit explicaţiile tuturor. După Regulament, eu sunt dator să supun întâi la vot amendamentul comisiei. Dacă pică acesta, atunci luăm în considerare alte voturi.

Cine este pentru amendamentul comisiei de la pct.3, referitor la alin.2 al art.4? 75 voturi pentru.

Împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Deci, cu 75 de voturi pentru, 2 împotrivă şi o abţinere, s-a adoptat amendamentul de la pct.3 şi, în consecinţă, noua structură a art.4 alin.2.

La art.4 alin.3 nu au fost obiecţii din partea comisiei. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La titlul cap.II comisia nu a avut obiecţiuni. Votat în unanimitate.

La art.5...

Domnul Vasile Moiş (din bancă):

Aveam un amendament respins la art.4 alin.3.

Domnul Valer Dorneanu:

Îmi pare rău, dar am ajuns la art.5. Nu ne putem întoarce pentru cineva care pierde rândul.

La art.5 alin.1, lit.a), b) şi c) nu au fost obiecţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu aveţi.

La art.5, lit.d), vă rog să urmăriţi amendamentul nr.4 al comisiei de la pag.3. Dacă aveţi obiecţii la acest amendament.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Costică Canacheu:

Formularea este următoarea: "...alte unităţi pentru transporturi feroviare, aeriene şi navale, inclusiv poliţie de frontieră sau alte unităţi cu activitate specifică care rezultă din atribuţiile poliţiei române."

Deoarece în acest articol, unde se defineşte structura poliţiei române, nu s-a avut în vedere prezentarea în detaliu pe componentele principale rezultate din capitolul "Atribuţii ale poliţiei române" şi este prezentată doar structura teritorială a poliţiei, considerăm că este necesar să exemplificăm, să dăm un model de încadrare – ce tipuri de unităţi de poliţie sunt. Sigur că ar fi fost bine dacă toate tipurile de unităţi de poliţie ar fi fost aici precizate, pentru că acest lucru ar fi asigurat transparenţa organizării poliţiei către public. Transparenţa organizării poliţiei este un element central în ideea apropierii noastre de legislaţia europeană, şi aici ar fi trebuit să apară toate unităţile poliţiei, aşa cum este ea organizată prin această lege, conform atribuţiilor care îi sunt date prin lege.

De aceea, susţinem acest amendament pe care l-am prezentat şi care a fost respins prin vot fără motivare.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte al Comisiei pentru apărare, vă rog să vă pronunţaţi şi vă rog să dispuneţi corpului dumneavoastră tehnic să motiveze respingerea amendamentelelor, pentru că s-ar putea ca multe din amendamentele respinse să nu mai fie reiterate, deoarece deputaţii, văzând motivul de fond pentru care au fost respinse, pot să nu le mai invoce. Respingerea amendamentului se motivează. Rog să dispuneţi staffului dumneavoastră tehnic să se conformeze acestor norme de alcătuire a rapoartelor.

Domnul Răzvan Ionescu:

Am înţeles, domnule preşedinte.

Art.5, lit.d), în formularea domnului deputat Canacheu, se regăseşte la art.4 alin.2 pe care tocmai l-am votat. Aşa cum spunea dânsul, formularea domniei sale ar fi restrictivă, referindu-ne numai la anumite unităţi ale poliţiei. De aceea, susţinem în continuare formularea comisiei "...alte unităţi necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice poliţiei înfiinţate potrivit legii..." Cu această formulare, credem că acoperim întregul spectru de unităţi ale poliţiei.

Domnul Valer Dorneanu:

Bun, mulţumesc.

Potrivit Regulamentului, sunt dator să supun întâi votului amendamentul nr.4 de la pag.3 al comisiei, pentru art.5, lit.d).

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri? Nici o abţinere.

Deci, art.5, lit.d) va avea alcătuirea rezultată din votul pozitiv al amendamentului nr.4.

La art.6, vă rog să urmăriţi amendamentul nr.5 de la pag.3. Dacă aveţi obiecţiuni la acest amendament. Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.7, vă rog să urmăriţi amendamentul nr.6 de la pag.3. Dacă aveţi obiecţiuni.

Vă rog, domnul deputat Ştefan Cazimir.

Domnul Ştefan Cazimir:

La art.7 vă propun trei amendamente redacţionale. În primul rând, la rândul 5, în locul formei neliterare "îndrumă", forma literară "îndrumează". Forma "îndrumă", repet, este neliterară şi evocă limbajul activiştilor P.C.R., aceiaşi care ne-au procopsit şi cu pronunţare "prevedere" plină de vitalitate până în zilele noastre.

"El ne-ndrumă şi ne-nvaţă

Să croim o nouă viaţă".

Al doilea amendament: la rândul 2 de la pag.4, înlocuirea virgulei după "economico-financiare" prin conjuncţia "sau". Deci, să fie: "...economico-financiare sau bancare..."

La rândul 3, propun eliminarea cuvintelor "precum şi", motivul fiind că acelaşi enunţ mai apare şi pe rândul 7, şi atunci se evită repetarea şi se obţine o enumerare perfect coerentă. Întregul context va fi: "...circumscrise crimei organizate, criminalităţii economico-finaciare sau bancare, a altor infracţiuni ce fac obiectul cauzelor penale aflate în supravegherea Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, precum şi orice alte atribuţii date în competenţa sa prin lege".

Domnul Valer Dorneanu:

Am înţeles, domnule deputat.

Poftiţi, domnule deputat Canacheu.

Domnul Costică Canacheu:

Am avut un amendament respins la pct.18 de la pag.40.

La art.7, acolo unde este definit Inspectoratul General al Poliţiei, cu activităţile pe care le desfăşoară, este introdusă o clasificare preluată din Codul Penal, în care se spune că această instituţie, IGP-ul, "...va investiga cazuri deosebit de grave din cadrul crimei organizate".

Amendamentul nostru la art.7 susţine eliminarea sintagmei "deosebit de grave", deoarece toate infracţiunile din zona crimei organizate sunt deosebit de grave. Deci toate infracţiunile din această zonă sunt grave, şi ar fi greu de ales între ele care sunt mai grave, care sunt mai puţin grave, care sunt deosebit de grave, dacă stabilim prin Legea poliţiei care sunt acestea.

Deci, susţinem amendamentul de la art.7, care elimină sintagma "deosebit de grave". În rest, textul rămâne acelaşi.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule general Sandu, puteţi comenta acest amendament, pornind eventual de la Codul Penal?

Domnul Florin Sandu:

Se face o clasificare în Codul Penal vis-a-vis de pragurile de infracţiuni grave, deosebit de grave, iar la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei am considerat că numai acele cauze şi infracţiuni deosebit de grave să fie la nivelul de investigare a acestei unităţi centrale, pentru că altfel n-ar mai putea să-şi realizeze şi celelalte atribuţii de îndrumare şi de control. Astfel, pragul de la care se va ocupa de aceste infracţiuni trebuie să fie foarte ridicat. Deci se va ocupa numai de infracţiunile deosebit de grave. De ce spunem "deosebit de grave": pentru că aşa sunt clasificate şi în Codul Penal.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Deci susţineţi menţinerea textului în amendamentul comisiei.

Poftiţi, domnule Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Se vorbeşte foarte mult în ultima vreme de o creştere a crimei organizate, de o problemă pe care o avem în domeniul crimei organizate. Discutând de crima organizată, ea presupune o organizare, presupune reţele, presupune tot felul de astfel de lucruri. Este unul din flagelurile de care ne izbim, şi credem că astfel de chestiuni nu pot fi tratate ca deosebit de grave sau mai puţin grave sau în alte astfel de categorii. Este adevărat, în Codul Penal există această prevedere, şi anume: se pedepseşte într-un fel sau altul ceea ce reprezintă o infracţiune deosebit de gravă, însă repet: este o problemă asupra căreia opinia publică a atras de multă vreme atenţia, şi eu cred că este cazul să lăsăm fără "deosebit de grave". Sigur că în cadrul acestui organism se pot face tot felul de trimiteri către celelalte structuri, dar a clasifica drept deosebit de grave numai acele lucruri care sunt deosebit de grave în domeniul crimei organizate, pentru că nu vorbesc de alte chestiuni, mi se pare că nu este în spiritul a ceea ce se aşteaptă de la poliţie şi ceea ce trebuie să dăm noi poliţiei ca atribute.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Drăgănescu.

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu cred că aici într-adevăr este vorba de două noţiuni: pe de o parte, Inspectoratul General al Poliţiei şi unităţile de poliţie subordonate se ocupă de cercetarea infracţiunilor deosebit de grave, indiferent că vin de la crima organizată sau vin de la cetăţeni care nu aparţin reţelelor de crimă organizată, şi, pe de altă parte, se referă la infracţiunile circumscrise crimei organizate. Este adevărat, din text, aşa cum rezultă el în formularea comisiei, aceste două domenii tind să fie confundate. De aceea, eu aş propune eventual să găsim o soluţie aici: să rămână "...cercetarea infracţiunilor deosebit de grave, a celor circumscrise crimei organizate...", şi textul curge. Cred că astfel ar fi clar că este vorba de două domenii de care se ocupă în mod direct IGP-ul, prin unităţile subordonate.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

V-aş ruga să dăm totuşi credit limbajului de specialitate şi celor care se ocupă de aceste probleme. Limbajul obişnuit nu este acelaşi cu rigoarea ştiinţifică. Trebuie să existe o terminologie unitară în domeniul dreptului penal.

În consecinţă, mai dau cuvântul încă o dată domnului general Sandu.

Domnul Florin Sandu:

Îmi cer scuze. Crima organizată înseamnă săvârşirea de două sau mai multe persoane între care există relaţii ierarhice sau personale, folosirea unui potenţial infracţional ridicat pentru controlarea teritoriilor, sectoarelor economice, pentru săvârşirea de noi infracţiuni, în vederea obţinerii unui folos financiar deosebit.

Deci aceasta este crima organizată şi, de asemenea, are o listă de 25 de infracţiuni; 25 de infracţiuni care pleacă de la omoruri, de la traficul de maşini... Mergând şi enumerând toate aceste infracţiuni, deci noi vorbim de Inspectoratul General al Poliţiei, aceste infracţiuni, dacă noi le dăm numai în sarcina Inspectoratului General al Poliţiei, ca unitate centrală, atunci Direcţia Poliţiei Capitalei, sectoarele de Poliţie, Poliţiile judeţene ar însemna că nu ar trebui să se mai ocupe de aceste infracţiuni comise de două sau trei persoane. De aceea este necesar acest prag pentru cele deosebit de grave, pe de o parte, pe de altă parte este problema argumentului din Codul penal şi un alt argument este faptul că noi suntem supravegheaţi de Curtea Supremă de Justiţie care, de asemenea, are în competenţă aceste infracţiuni deosebit de grave.

Domnul Valer Dorneanu:

De Parchetul de pe lângă Curtea Supremă.

Domnul Florin Sandu:

Parchetul, mă scuzaţi.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Sunt dator să supun întâi votului amendamentul comisiei. Vă trimit la amendamentul 6 de la pag.3, dar sunt, de asemenea, dator, pentru limba română, să vă propun şi corecturile pe care domnul deputat Cazimir le-a formulat, respectiv la rândul 5 din pag.3, în loc de "îndrumă", "îndrumează", eliminarea particulei "precum şi" din pag.4, rândul 3, iar după sintagma "economico-financiare", în loc de virgulă, să se menţioneze "sau"; deci "economico-financiare sau bancare".

Cu aceste precizări terminologice pe care ni le-a propus colegul nostru, vă propun textul amendamentului în această formulare. Deci comisia ni-l propune, eu vi-l propun pentru vot.

Cine este pentru? 64 voturi.

Domnule Cazimir, dumneavoastră nu votaţi pentru pentru propriul amendament?

Împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri? 1 abţinere.

Stimaţi colegi,

Cam 30% dintre dumneavoastră nu votează. Deci, cu această precizare neutră, constat aritmetic rezultatul votului.

Pentru amendamentul 6, au votat 64 de deputaţi, împotrivă 3 şi 1 abţinere.

La art.8, vă rog să urmăriţi amendamentul 7.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Cornel Boiangiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Îmi pare foarte bine că există o personalitate, aici, de competenţa domnului gen.Sandu şi eu cred că dumneavoastră veţi urmări acest amendament pe care eu nu l-am votat în comisie şi precizez de ce.

Domnul Valer Dorneanu:

Identificaţi-l, pentru colegii noştri, ca să vă urmărească în cunoştinţă de cauză.

Domnul Cornel Boiangiu:

Da. Art.8 prevede: "Inspectoratul General al Poliţiei este condus de inspector general numit prin Hotărârea Guvernului României, la propunerea ministrului de interne, cu consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor". Acesta este textul iniţiatorului şi cred că este acoperitor, este mult mai bun decât ceea ce s-a votat ca amendament la comisie, spunând că: "Inspectoratul General al Poliţiei este condus de un inspector general numit prin decizia primului-ministru, la propunerea ministrului de interne, după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor".

De ce spun acest lucru? Pentru că din motivaţia pe care foarte bine a redat-o domnul gen.Sandu aici, deci punctul de vedere al iniţiatorului, este clar că noi avem drept scop armonizarea legislaţiei interne cu prevederile cuprinse în acte normative din ţări cu tradiţie democratică şi nu în ultimul rând raporturile Poliţiei cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice, care sunt prezente în Guvern. Deci să nu şuntăm această răspundere, să meargă direct ministru de interne –prim-ministru, ci ea trebuie şi la ceilalţi factori care compun şi care constituie administraţia publică, de fapt să nu facă parte din hotărârea care înseamnă numirea unuia dintre cei mai importanţi oameni ai Poliţiei Române.

În concluzie, cred că textul iniţiatorului, art.8, este mult mai acoperitor şi merge pe linia a ceea ce urmărim în această lege.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat, pentru a veni în sprijinul dumneavoastră, vă întreb dacă sunt alte numiri, de alte posturi prin Hotărâre a Guvernului. Deci ştiţi că sunt alte posturi care sunt numite prin Hotărâre a Guvernului? Aceasta ca să vă puteţi, eventual, argumenta mai consistent propunerea dumneavoastră.

Domnul Cornel Boiangiu:

Domnule preşedinte,

Acum, a pune această problemă, faţă de ceea ce noi discutăm în această lege, eu cred că nu vreţi dumneavoastră, practic, să dau o explicaţie referitor la celelalte puncte, pentru că, în această situaţie, sigur că propunerea aparţine ministrului de interne, însă ea trebuie luată de comun acord de Guvern sau cu majoritate, semnată de primul-ministru, aşa cum se întâmplă de obicei, însă cu cunoştinţa tuturor membrilor Guvernului. Pentru că a propune numai ministrul de interne şi a trece direct ca această propunere să se hotărască de către primul-ministru cred că este o ocolire a plenului Consiliului de Miniştri.

Domnul Valer Dorneanu:

Rog reprezentanţii comisiei, care au făcut acest amendament, să-şi precizeze poziţia şi să răspundă domnului deputat, obiecţiei, şi pe urmă domnul gen.Sandu.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Răzvan Ionescu:

Un prim argument la varianta comisiei, domnule preşedinte, ar fi că inspectorul general are rang de secretar de stat şi este numit prin decizia primului-ministru.

Dacă parcurgeţi varianta comisiei, o să vedeţi, aşa cum a susţinut şi colegul meu, o transparenţă referitoare la această numire, întrucât primul-ministru face această numire la propunerea ministrului, după ce acesta consultă Corpul Naţional al Poliţiştilor. O să vedeţi, este o structură nouă care apare în Statutul Poliţiştilor, pe care o să-l discutăm, probabil, săptămâna viitoare. Deci ministrul de interne nu face această propunere în necunoştinţă de cauză, ci, dimpotrivă, are la dispoziţie un forum consultativ care este o persoană juridică de drept şi propune primului-ministru, după aceea, numirea în funcţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule Boiangiu.

V-aş ruga să aduceţi elemente suplimentare intervenţiei dumneavoastră.

Domnul Cornel Boiangiu:

Domnule preşedinte,

Îmi pare foarte rău că domnul preşedinte al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională reduce, totuşi, această decizie atât de importantă la consiliu, această structură pe care noi o specificăm şi o votăm şi devine lege prin această Lege a Poliţiei, însă ea are rol consultativ şi se reduce, deci, la această structură: ministru de interne şi prim-ministru.

Deci nu putem ocoli plenul, repet, unde sunt responsabilii administraţiei publice, pentru că noi avem interesul ca să se armonizeze această Lege a Poliţiei cu tot ce înseamnă documente privind administraţia publică, în general. Deci eu cred că este logic ceea ce spun şi ceea ce a explicat dânsul, îmi pare rău, nu intră în tema discuţiei noastre.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule general Sandu, aţi văzut, lumea aşteaptă cu încredere s-o lămuriţi.

Domnul Florin Sandu:

Vă daţi seama, domnilor deputaţi, că mi-ar conveni să fie Hotărâre de Guvern, dar trebuie să mă înclin şi eu în faţa unor texte de lege şi în acest text de lege este vorba de Legea de organizare şi funcţionare a Guvernului României şi a ministerelor, la art.15, secţiunea "Primul-ministru" spune că, la lit.d), numeşte secretarii de stat. Eu nu am nici funcţia de secretar de stat, sunt subsecretar de stat. Dacă numeşte secretarii de stat, deci numeşte şi eliberează din funcţie şi aceasta, conform art.19, o face prin decizii, emite decizii în condiţiile legii.

Deci, pentru că este prevăzut într-un act normativ de organizare şi funcţionare a Guvernului, mă face să renunţ la textul iniţial şi să fiu de acord cu textul propus de comisie.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Având în vedere că nici nu s-a formulat un amendament contrar celui propus de comisie, supun votului dumneavoastră amendamentul 7 cu privire la...

Poftiţi, domnule Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Domnule preşedinte,

Inainte de a discuta o chestiune de fond, aş vrea să vă pun o problemă de, hai să zicem, procedură şi dacă, sigur, cădem de acord, putem discuta mai departe.

În această lege privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei, se pune problema organizării Corpului Naţional al Poliţiştilor şi iată că aici are un anumit atribut, şi anume este consultat în numirea şefului IGP-ului. Ulterior, în legea pe care încă nu am votat-o şi care s-a dezbătut ulterior acesteia, se defineşte acest forum naţional al poliţiştilor.

În momentul acesta, nu există un amendament legat de această problemă şi de toate celelalte legate de Corpul Naţional al Poliţiştilor, ce atribuţii sau acolo unde mai apare el. Însă definirea care apare ulterior în Legea privind Statutul poliţiştilor, unde iar este acest Corp Naţional al Poliţiştilor, este o persoană juridică de drept public, ridică şi implică anumite probleme.

Spun încă o dată: nu există un amendament în acest moment, însă faptul că într-o lege ulterioară se defineşte un organism care aici nu mai este amintit, dar, mai mult decât atât, i se dau şi anumite atribuţii, ridică o problemă de corelare între cele două legi. Am putea discuta mai mult decât atât, dar, repet, este o problemă de procedură, pentru că, dacă lucrurile erau clare în ceea ce priveşte Statutul Poliţiştilor, probabil că în acest moment exista un amendament. Ar fi fost poate bine ca aceste legi să se discute odată şi să se propună odată, într-o formă sau alta, astfel încât să se poată corela între ele.

Sunt anumite chestiuni, eu am ridicat doar una, care, datorită faptului că s-au discutat separat şi la un interval mai mare şi se votează separat, au creat anumite probleme. Nu există un amendament, dar, în mod normal, dacă am fi ştiut care, ce atribuţii are acest Corp şi cum este el organizat, probabil că ar fi apărut un amendament.

Repet: nu vreau să discut de fond această chestiune, dar vă consult sau nici măcar nu-mi dau seama cum am putea, eventual, ridica una din problematicile pe care le avem, având în vedere că există o structură care se defineşte şi se organizează într-o lege care încă nu există.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnule deputat, dumneavoastră vă caracterizaţi cu nişte intervenţii de o logică carteziană. Aici însă ne puneţi în faţa vestitei probleme a întâietăţii oului sau a găinii.

Ţineţi cont că suntem în faţa unei problematici mari, care presupune două sau trei legi. Ministerul de Interne şi-a făcut datoria şi le-a prezentat în pachet. Acum, pe care dintre ele să le prezentăm întâi e greu, să le dezbatem deodată e şi mai greu. Noi le avem în comisii, comisiile le-au cam corelat şi eu v-aş ruga, totuşi, să ieşim din dilema aceasta.

Domnul Alexandru Sassu:

Domnule preşedinte,

Chestiunea e în felul următor. Dacă la legea care priveşte Statutul poliţistului facem anumite modificări, nu avem de unde şti momentul acesta, dar fac această presupunere. Dacă facem anumite modificări, aceste chestiuni care apar dincoace devin lucruri care nu mai sunt valabile şi facem un lucru care..., mă rog, înseamnă că votăm o lege, după care ea, sigur, se duce pe traseu ş.a.m.d. şi sunt anumite neconcordanţe şi necorelări între prevederile celor două legi.

Sigur, plenul nu poate să discute deodată două legi, dar comisiile probabil că ar fi fost mult mai bine ca anumite prevederi să le coreleze înainte de a trimite un raport, pentru că pentru noi ar fi fost mult mai bine să ştim că lucrurile de colo sunt corelate cu cele de dincolo. Aceasta era chestiunea. Noi le-am fi discutat, sigur, într-o ordine care era şi ea stabilită, nu aceasta e problema, dar probabil că, corelate ...

Repet: dacă la legea următoare se modifică, poate, ceva care face ca aceste prevederi din legea aceasta să nu mai fie valabile, vom fi într-o situaţie destul de neplăcută.

Domnul Valer Dorneanu:

Cred că preşedintele Comisiei de apărare, care are ambele legi, ne poate da o explicaţie.

Domnul Răzvan Ionescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am votat art.6, unde se definesc foarte clar: Poliţia română, în cadrul Poliţiei române funcţionează Corpul Naţional al Poliţiştilor, persoană juridică de drept public, ale cărei atribuţii sunt stabilite în Legea privind Statutul poliţistului. Deci în acest articol, domnule deputat, noi am stabilit organismul, am stabilit structura.

În Statutul poliţistului care are depus un raport, deja, la Biroul permanent, sunt stabilite atribuţiile lui.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Cred că lucrurile sunt clare. Eu supun votului dumneavoastră amendamentul 7, cel referitor la alcătuirea alin.1 al art.8.

Cine este pentru? Deci majoritatea este evidentă.

Împotrivă? 7 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Cu 7 voturi împotrivă, insuficiente, a fost adoptat amendamentul 7 şi, prin consecinţă, s-au respins celelalte.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Vasile Moiş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La art.8 alin.2, la pag.40, poziţia 20, am propus un amendament potrivit căruia "Inspectorul general este secondat de 2 adjuncţi numiţi de către ministrul de interne, la propunerea acestuia, după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor", faţă de textul iniţial care spune că inspectorul general este ajutat de 2 adjuncţi; este ajutat de adjuncţi numiţi de către ministrul de interne.

Domnule preşedinte,

Două modificări de esenţă: prima, nu este ajutat inspectorul general, ci este secondat şi a doua, precizarea numărului de adjuncţi.

De ce secondat şi nu ajutat? A ajuta înseamnă a presta o muncă fără retribuire. Ori bănuiesc că adjuncţii inspectorului general sunt, totuşi, nişte oameni plătiţi pentru ceea ce fac.

Aşadar, dacă vrem o lege a organizării Poliţiei moderne, trebuie să modificăm puţin şi limbajul pe care-l folosim pentru redactarea acestei legi. Grupul parlamentar al Partidului România Mare vă propune, aşadar, schimbarea noţiunii de "a ajuta" cu aceea de "a seconda".

A doua parte a amendamentului vizează precizarea numărului adjuncţilor inspectorului general. Din moment ce avem o lege a organizării Poliţiei, este de esenţa legii să stabilim numărul adjuncţilor inspectorului general. Că sunt 2, 3 sau 4 e o altă chestiune, dar numărul lor nu poate fi stabilit prin alt act normativ sau prin altă dispoziţie cu caracter normativ. Numărul lor este de esenţa Legii organizării Poliţiei Române.

De altfel, aceasta a doua parte a amendamentului nostru este susţinută şi de către Grupul parlamentar al PNL, care a propus un amendament similar la punctul 19.

Aşadar, acest amendament este de bună-credinţă şi noi, Grupul parlamentar al Partidului România Mare, dorim o lege modernă. Foarte multe dintre amendamentele noastre au fost acceptate de către comisie şi le mulţumim pentru că au avut amabilitatea să le trateze cu toată atenţia, dar, de această dată, solicităm insistent să acordaţi atenţia cuvenită acestui amendament.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat,

Pentru că dumneavoastră vă susţineţi cu insistenţă argumentele şi, în acelaşi timp, sunteţi un distins jurist, v-aş ruga să vă uitaţi prin celelalte legi, mai ales la organizarea Ministerului Apărării Naţionale, peste tot se vorbeşte de "ajutat". "Secondat" nu prea este un termen juridic, este pe la arbitrii de fotbal!

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Nu este un argument!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat, poftiţi.

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Mulţumesc.

Şi noi, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal, am solicitat ca, la acest articol, să se menţioneze numărul de adjuncţi ai inspectorului general...

Domnul Valer Dorneanu:

Aceasta e o problemă la care, într-adevăr, e de discutat.

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Numai doream să susţin amendamentul, atât, pentru a fi, eventual, luat în dezbatere şi, eventual, explicată poziţia Ministerului de Interne de către domnul general.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul general Sandu.

Domnul Florin Sandu:

Referitor la termen: "secondat" sau "ajutat", era ideea de a ajuta să-şi realizeze actul de comandă, să realizeze managementul Inspectoratului General al Poliţiei, pe de o parte.

Pe de altă parte, vizavi de numărul de adjuncţi, aş dori să nu fie precizat, pentru că viaţa e foarte dinamică, situaţia operativă e foarte dinamică. Apare un comandament nou la care este necesar să am un nou adjunct. De exemplu, la Inspectoratul judeţean de poliţie Hunedoara apare un adjunct care se ocupă de Valea Jiului, pentru că momentul respectiv presupune un asemenea adjunct care să gestioneze acea activitate care, ulterior, este posibil să nu mai fie necesar şi, altfel, să fie desfiinţat. De aceea nouă ne trebuie o lege-cadru, o lege pe care să n-o modificăm de fiecare dată, că îmi trebuie 2, 3 sau 5 adjuncţi.

În prezent, ştiţi, sunt 4 adjuncţi, 1 detaşat şi 3 în funcţiune. Deci, încă o dată, v-aş ruga să nu ne limitaţi la numărul de adjuncţi şi să rămână termenul de "adjunct" al ministrului de interne.

Domnul Valer Dorneanu:

Deci sunteţi pentru o soluţie mai suplă.

Domnul Vasile Moiş (din sală):

Cine stabileşte numărul de adjuncţi?

Domnul Florin Sandu:

Da, ministrul de interne care realizează şi organizarea. Mergem un pic la articolele anterioare.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Tudor.

Vă rog să vă exprimaţi opinia, dacă în nume personal sau în numele comisiei?

Domnul Marcu Tudor:

Domnule general,

Tot respectul pentru dumneavoastră. De altfel, noi am lucrat foarte bine pe textele acestea şi ne-aţi susţinut şi aţi găsit receptivitate în permanenţă. Întorcându-vă înapoi acasă, să revenim cu textul făcut, lucrul acesta vă rog să mă lăsaţi să-l spun, pentru că este bine de lămurit pentru toţi.

Noi, textele acestea le-am lucrat foarte mult. Aici nu am avut probleme cu partid, cu Guvern, cu nu mai ştiu ce minuni. Am găsit o soluţie bună, am fost de acord toţi cu ea.

Vă rog, la fel, să vă aplecaţi şi acum, indiferent cine vorbeşte dintre noi, asupra a ce propune acel om, pentru că s-ar putea să fie viabil.

Dacă eu aş fi în PDSR, sunt convins că până acum îmi votaţi 70 de amendamente. Nu aşa se face o lege! Aşa ne-am necăjit cu Convenţia şi împreună cu PDSR am vituperat în permanenţă. Să nu facem aşa! Acum nu vrem să cădem în greşeala aceasta din nou. Legea vrem să fie bună pentru poliţişti, nu pentru politicieni, să mă laud eu că am făcut un amendament.

Acum, revenind la ce zice domnul general, este de argumentat următoarea logică pe care am avut-o eu atunci când am susţinut punctul de vedere al PRM şi PNL, în special acela cu numărul de adjutanţi, de ajutători, cum vreţi să fie, nu secondanţi.

Este foarte urât cuvântul şi neplăcut. Într-adevăr, ajutor înseamnă că ajut o babă să treacă strada. Aici îl secondez în procesul de comandă şi dacă este făcut acum la apărare tot prost e făcut. Nu înseamnă că, dacă am votat ceva, am votat bine. Trebuie să facem odată şi bine.

Al doilea: cu numărul. Unde a fost rezerva noastră? În ce mă priveşte, eu am socotit că, venind odată de la Ministerul Apărării, unde ni se explica faptul că, în loc să fie o piramidă cu vârful în sus, Ministerul Apărării Naţionale, şi să aibă un general, 2 colonei, 7 maiori şi 20 de căpitani, este exact invers. Sunt 40 de generali şi un singur locotenent. Aceasta pentru că, în permanenţă, încă de pe vremea lui Ceauşescu, s-a dat posibilitatea ministrului, inspectorului general sau ştiu eu cui altul cu atribute temporare să numească el în plus, să îmbogăţească permanent ştatul şi să urce, în permanenţă, prietenii lui, rudele lui sau, ştiu eu, colegii de şpriţ! Nu vorbesc aiurea, vin din domeniul militar! 40 de ani am fost acolo. Şi acum îl cunosc foarte bine, ba poate mai bine îl privesc de la alt nivel.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă anunţ că vi s-au acordat 2 minute de intervenţie!

Domnul Marcu Tudor:

Un minut, nici un minut, închei fraza.

Teama noastră este că, dacă lăsăm, deci, la latitudinea ministrului să aibă conjunctura intereselor lui de moment sau a unor cercuri în care el este subordonat, nu mai ţine cont de lege şi iar facem o piramidă cu baza în sus şi vârful în jos: lucrători, 7 pălmaşi şi 2 lopătari şi 40 de generali! Acesta a fost necazul şi de aceea vreau să rămână stabilit prin lege. Dacă e nevoie o modificăm.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Pentru a demonstra colegilor noştri că ne aplecăm cu grijă la propunerile dânşilor, eu l-aş ruga pe domnul deputat Ştefan Cazimir să ne lămurească ce-i cu "secondatul" şi cu "ajutatul", pentru că, în privinţa numărului s-au spus părerile şi de către dumneavoastră şi de către...

Domnul Ştefan Cazimir (din sală):

Nu am competenţă!

Domnul Valer Dorneanu:

Nu puteţi seconda! Am înţeles. (Amuzament).

Stimaţi colegi,

Aţi reţinut, luând lucrurile în serios, şi amendamentele şi argumentele pe care vi le-a adus domnul general Sandu cu privire la amendamentul propus la art.8, alin.2.

Supun votului dumneavoastră, pentru că aici comisia nu a făcut amendamente, amendamentul care vizează următorul text: "Inspectorul general este secondat de doi adjuncţi" parcă aşa aţi spus. Deci, este acelaşi amendament, domnule Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă rog nu treceţi repede la vot şi o dată pronunţată fraza la vot, nu mai are nimeni drept de discuţie. Noi nu ştim ce vreţi şi după ce aţi început cuvântul nu mai avem drept de cuvânt. Nu aşa se procedează. Ce vreau eu să spun, aici sunt două texte într-o frază: ambele, întâmplător, propuse de PRM şi jumătate de PNL.

Problema este următoarea, că, de exemplu, PNL-ul a propus separat, împreună cu noi, jumătatea a doua a propoziţiei. Dacă o punem la vot în plen, "secondat" şi cu "doi" şi cade, a doua propunere nu mai putem să o punem că a căzut. Nu aşa se procedează. Rupem în două fraza, aşa cum s-a şi discutat în comisie. Aceasta am vrut să spun.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat, ştiţi ce înseamnă acea discuţie la obiect? Vă spun eu ce înseamnă: amendamentul care s-a propus sună aşa: "Inspectorul general este secondat de doi adjuncţi numiţi de către ministrul de interne". Aceasta am supus la vot, nu îmi spuneţi dumneavoastră cam ce credeţi că ar trebui, fără să citiţi măcar raportul. Am rugămintea să luaţi raportul, să vă duceţi la pag.40 şi pe urmă stăm de vorbă. Până atunci, daţi-mi voie mie să supun votului amendamentul propus...

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Este a doua, PRM şi PNL împreună, partea a doua.

Domnul Valer Dorneanu:

Deci, colegul dumneavoastră a susţinut amendamentul 20 de la pag.40. Am rugămintea să vă uitaţi pe text ca să nu vorbim pe dinafară. Eu supun la vot amendamentul celui care l-a făcut.

Cine este pentru acest amendament? 21 voturi pentru.

Împotrivă? 53 de voturi împotrivă.

Este evident că amendamentul a fost respins. În consecinţă, supun votului dumneavoastră textul art.8, alin.2 în alcătuirea...

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

V-am spus să nu mai puneţi şi al PNL-ului?

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat, insistent vă rog să luaţi raportul şi să vorbiţi la obiect, exact amendamentul PRM-ului l-am propus la vot.

Domnul Valer Dorneanu:

Am propus "inspectorul general este secondat de doi adjuncţi numiţi de către Ministerul de Interne".

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Al PRM-ului nu l-aţi spus. Vedeţi că dumneavoastră nu ştiţi textul, nu eu care îl ştiu pe dinafară!

Domnul Valer Dorneanu:

Întotdeauna am primit cu plăcere lecţiile dumneavoastră. Poftiţi şi mai învăţaţi-mă!

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Mă bateţi degeaba, eu am avut dreptate!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi de la PRM, amendamentul 20 al cui era, nu era al PRM-ului?

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Da.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi l-am pus la vot şi a căzut şi atunci ce să mai pun la vot?

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

PNL-ul mai are unul. Pe ăsta nu îl punem?

Domnul Valer Dorneanu:

PNL-ul nu a spus ceva concret, a zis precizarea numărului de adjuncţi.

Domnul Vasile Moiş:

Domnule preşedinte,

Noi nu comentăm. Aţi supus la vot amendamentul propus de către noi, amendamentul de la pct.20, numai că există un amendament propus de colegii noştri de la Grupul parlamentar PNL care solicită doar precizarea necesară.

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi primit mandat de la Grupul PNL să vorbiţi în numele lor?

Domnul Vasile Moiş (din loja comisiei):

Nu, nu, din contră!

Domnul Valer Dorneanu:

Atunci staţi în banca dumneavoastră şi lăsaţi PNL-ul să se exprime.

Domnul Vasile Moiş (din loja comisiei):

Am vrut să dau o explicaţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, este vorba de regulament aici.

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Într-adevăr, există un amendament anterior cu opoziţia, amendamentului PRM, prin care PNL-ul cerea să se precizeze numărul de adjuncţi ai inspectorului general IGP, eventual pentru a da consistenţă, deoarece şi domnul preşedinte are dreptate, deoarece nu există un text foarte clar, amendamentul nostru sună aproape la fel ca amendamentul PRM-ului: "Inspectorul general al poliţiei este ajutat de doi adjuncţi în activitatea sa". Diferenţa ar fi...

Domnul Valer Dorneanu:

Să supunem şi pe acesta la vot sau admiteţi că au fost respinse împreună.

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Da, fiindcă trebuie să-l supunem la vot pentru a mulţumi toţi colegii din sală; acesta este amendamentul PNL-ului.

Domnul Valer Dorneanu:

Deci, ajutat de câţi adjuncţi?

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Ajutat de doi adjuncţi.

Domnul Valer Dorneanu:

Bun. Deci, al doilea amendament, al PNL-ului, care îl reformulează aici în plen "inspectorul general este ajutat de doi ajuncţi".

Cine este pentru?

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Aţi pierdut 10 minute în loc să faceţi cum am zis eu.

Domnul Valer Dorneanu:

32 de voturi pentru.

Împotrivă? 44 voturi împotrivă.

Deci, a căzut şi amendamentul PNL-ului. Supun votului dumneavoastră art.8, alin.2 în alcătuirea iniţială.

Cine este pentru? 53 voturi pentru.

Împotrivă? 8 voturi împotrivă.

Abţineri?

Cu 53 voturi pentru, 8 împotrivă şi 5 abţineri s-a adoptat textul art.8 alin.2. Cu aceasta închidem şedinţa de astăzi, pentru că programul a fost până la 16.30.

Vă mulţumesc pentru colaborare şi colegilor de la PRM şi tuturor.

Şedinţa s-a încheiat la ora 16.35.