Dezbateri parlamentare

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnii Ovidiu Cameliu Petrescu şi Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinţi ai Camerei Deputaţilor, Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Tudor Mohora şi Nicolae Leonăchescu, secretari .

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Stimaţi colegi,

Începem seria intervenţiilor pe ziua de astăzi şi începem cu Grupul parlamentar al PRM. Domnul deputat Ştefan Baban. Poftiţi vă rog.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

"Evaziunea fiscal㠖 între mit şi realitate"

Guvernanţii de ieri şi de azi se văd obligaţi să recunoască: economia subterană şi-a întins tentaculele peste întreaga ţară, aducând cu ea corpuţia, evaziunea şi, mai ales, sărăcirea majorităţii populaţiei. Pe bună dreptate, repulsia majorităţii este îndreptată spre acei care, prin înşelăciune şi şantaj, au acumulat averi fabuloase.

Dincolo de scandaluri, cert este că România se află astăzi pe un loc de frunte în topul corupţiei mondiale, economia subterană fiind cea care a atins cote alarmante în economia naţională.

Având în vedere realităţile concrete din societatea românească şi ţinând cont de complexitatea procesului de trecere la economia de piaţă, evaziunea fiscală din România a fost şi este în interdependenţă cu manifestarea ei pe plan internaţional, precum şi cu criminalitatea economico-financiară şi crima organizată.

Dacă pentru combaterea şi prevenirea fenomenelor de evaziune fiscală, în variantă contravenţională, se impune revizuirea, analiza, evaluarea şi conceperea unui cadru normativ unitar şi coerent, pentru combaterea şi stoparea actelor de evaziune fiscală cu conotaţie infracţională este imperios necesară adoptarea unor măsuri suplimentare de ordin legislativ şi instituţional, inclusiv de natură primitivă, capabile să conducă la realizarea scopului propus.

Pentru o analiză eficientă şi corectă a fenomenului de evaziune fiscală, realizată prin manevre frauduloase, se impune o acţiune convergentă şi concertantă a organelor Ministerului Finanţelor împreună cu organele de cercetare şi urmărire penală. În acest sens, este necesar ca sesizările organelor de control financiar-fiscal privind cazurile de evaziune fiscală realizată prin manevre frauduloase, să fie transmise în timp util organelor de cercetare şi urmărire penală, iar acestea să procedeze de îndată la investigaţii şi verificări, conform competenţelor, astfel încât să fie posibilă recuperarea prejudiciilor, identificarea persoanelor vinovate, stabilirea gradului de participare la infracţiune şi sancţionarea acestora. Din această perspectivă, este necesară minimalizarea timpului între momentul constatării actului de evaziune fiscală şi demararea cercetărilor organelor abilitate, având în vedere posibilitatea alterării, pierderii sau distrugerii probelor infracţiunii, precum şi a nerecuperării prejudiciului produs bugetului de stat.

E greu de făcut, totuşi, o evaluare globală asupra evaziunii fiscale, dar cifrele care se vehiculează în ultimul timp se apropie de 100.000 miliarde lei, aproape jumătate din bugetul statului pe 2002. De aceea, este imperios necesară promovarea unor măsuri care să limiteze acest fenomen, pentru că ne putem trezi mai târziu că, în locul unei economii de piaţă modernă şi atractivă, România se caracterizează printr-o economie subterană înfloritoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul Damian Brudaşca, Grupul PRM.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnilor colegi,

Printr-un efort de lăudabilă înnoire a manualelor şcolare, Ministerul Educaţiei Naţionale – în prezent Ministerul Educaţiei şi Cercetării – a iniţiat, de câţiva ani, elaborarea unor programe şcolare noi pentru toate disciplinele de învăţământ. Pe baza lor, mai multe edituri au trecut la tipărirea manualelor şcolare, unele obţinând chiar şi aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării pentru a fi difuzate în şcoli.

Exemplificând, la limba şi literatura română, noutatea programelor şcolare, transpuse în manuale alternative, constă într-o nouă abordare a literaturii, din perspectiva genurilor şi speciilor literare, concretizate prin texte selectate de autorii acestora. Prin aceasta, noile cerinţe ale programei şcolare de limba şi literatura română se aliniază metodelor de predare a literaturii în ţările occidentale cum ar fi Germania sau Franţa, unde accentul se pune pe individualizarea lecturii şi pe un caracter mai pragmatic şi creativ al învăţării.

Până aici, lădabilă intenţia de ieşire din vechile tipare şi de modernizare a conţinuturilor programelor şi manualelor şcolare!

Ne-au reţinut atenţia manualele de limba şi literatura română ale Editurii Humanitas, prezentate într-o formă grafică destul de atractivă pentru elevi şi pe care mai multe şcoli le-au preferat manualelor realizate de alte edituri, datorită unui plus de informaţie oferită elevilor.

Scriitorii români sunt bine reprezentaţi în manualele pentru clasele V-VIII, exemplificând genurile şi speciile literare studiate de elevi, existând şi o dozare a gradului de accesibilitate, în raport cu vârsta elevilor. Textele literare propuse, din scriitori români, clasici sau contemporani, oferă elevilor reperele necesare pentru cultura generală pe care învăţământul obligatoriu trebuie să o asigure.

La liceu, programele şcolare prevăd reluarea, pe un plan superior, a genurilor şi speciilor literare studiate în gimnaziu, pe fondul cunoştinţelor acumulate de elevi.

Paradoxal, însă, pentru Editura Humanitas, se pare că fondul literaturii române clasice a fost epuizat, potrivit fragmentelor de texte oferite spre exemplificare în manualele de gimnaziu, sau, poate, a devenit anacronic sau desuet, încât nu mai poate oferi "modele" culturale pentru educaţia elevilor!

De aceea, autorii manualului pentru clasa a IX-a, pentru ilustrarea temelor de studiu propuse, au făcut apel la scriitori străini, ca: T.S.Eliot, Michael Ende, Edward Lear, D. Salinger. Mai găsim, într-o ciudată simbioză, alături de M. Kogălniceanu şi Al. Macedonski, un text umoristic al grupului Divertis şi "Taxi Blues" de Caius Dobrescu...

Ce poate înţelege un elev de numai 15 ani, care nu are, încă, o scară de valori literare conturată, dintr-un asemenea amalgam de texte, literare sau neliterare, în care scriitorii clasici stau alături de unii autori ce nu pot aspira nici măcar la calitatea de "stele căzătoare", datorită prestaţiei lor literare?

Câteva exemple: Ion Ghica alături de Cristian Teodorescu; M.Eminescu alături de Mircea Nedelciu, I.Heliade Rădulescu alături de Emil Brumaru...

Cum poate un elev de clasa a IX-a să-şi construiască nişte repere valorice cu privire la textele literare şi scriitorii studiaţi, când spiritul de discernământ al autorilor acestui manual lipseşte cu desăvârşire?

Să fi uitat respectivii autori că un manual trebuie să educe, prin exemplul modelelor oferite? Oare literatura română de reală valoare a fost epuizată, încât s-a simţit nevoia de a se oferi, spre studiu, elevilor de clasa a IX-a texte hilare ca "Hau, hau" de Mircea Dinescu? Sau texte cu un conţinut discutabil şi aluzii ciudate, cum ar fi "Era mai bine înainte" de A. Pleşu?

Nu mai vorbim de conotaţiile sugestive ale unor texte ca: "Mai merită să mergi la şcoală, în România de azi?"; sau ce să mai spunem de "valoarea" absolut "educativă" a unor texte de genul: "Cosmic School", de Ion Grosan, "O motocicletă parcată sub stele", de M.Cărtărescu, "Numele pisicilor" de T.S.Eliot, "Computers Games Forever", de Mircea Cărtărescu, "A doua fotografie cu oameni mici", de Mircea Horia Simionescu?

Este absolut halucinantă prezenţa, într-un manual de literatură română, a unor titluri de texte ca: "Reţete culinare" de Edward Lear, "Cartea de bucate" de Simona Popescu, "Balada crinilor care şi-au scris frumos" de Emil Brumaru.

Este drept, aceste câteva exemple de texte, aşa-zis literare, vin să ilustreze unele capitole ale manualului de clasa a IX-a: "Jocul şi joaca", "Lumi fantastice", "Confruntări etice şi civice" sau "Dragostea".

Un copil de 15 ani, invitat "să se joace" la ora de limba română (deşi unele texte cuprinse în respectivul capitol sunt greu de analizat) poate avea, apoi, discernământul unei "confruntări etice şi civice" sau maturitatea de a interpreta corect conotaţiile unui text ca: "Mai merită să mergi la şcoală, în România de azi?"?

S-au gândit bine autorii acestui manual, când au selectat textele propuse spre studiu elevilor? Nu cumva li se propune acestora, la orele de limba română, o adevărată "incursiune în inutil", pe timpul şi banii elevilor? Sau în ce constă, în viziunea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, "descongestionarea" manualelor?!

Şi manualul de clasa a X-a al aceleeaşi edituri, Humanitas, continuă, sub pretextul studierii unor specii literare, ca naraţiunea, descrierea, romanul, să facă asocieri de autori cel puţin bizare: Ion Neculce alături de Karel Capek şi Oscar Henry; Miron Costin alături de Horia Roman Patapievici (!), Mircea Eliade alături de Ioan Groşan; Mihail Sadoveanu alături de Gabriela Adameşteanu...

Grea misiune pentru profesorii care predau după manualele Editurii Humanitas de a-i învăţa pe elevi cum să "aleagă grâul de neghină"...

Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu are nimic de spus în faţa unor astfel de manuale, care "demolează", pur şi simplu, literatura română clasică şi marile monumente ale cuturii române, pentru a oferi elevilor, spre studiu şi educaţie, nişte surogate cu ifose literare?! Iar Academia Română, care, pe vremuri, superviza conţinutul manualelor şcolare, poate asista, pasivă, la această agresiune a non-valorilor, care invadează, pur şi simplu, manualele şcolare de azi?! Mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Pavel Târpescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă rog să-mi permiteţi să prezint în faţa dumneavoastră câteva preocupări de mare actualitate pentru revigorarea activităţii economico-sociale din cadrul Circumscripţiei electorale nr.24 Iaşi, în care îmi desfăşor activitatea.

La începutul actualei legislaturi, majoritatea unităţilor economice din municipiul Paşcani erau în stare de colaps financiar, parcurgând o situaţie foarte dificilă atât datorită lipsei de comenzi, dar, mai ales, a incapacităţii manageriale a fostelor consilii de administraţie de a se implica în rezolvarea gravelor probleme cu care acestea se confruntau. Alarmaţi de situaţia cu mult precară a acestor unităţi, subsemnatul, împreună cu autorităţile locale abilitate ne-am implicat în rezolvarea problemelor cu care acestea se confruntau. Astfel, Societatea comercială Nectar S.A. Paşcani, de la data privatizării, din 27 decembrie 1999, prin transmiterea a 52,21% din capitalul social către cumpărătorul privat, Societatea comercială Bucegi Ploieşti, partea grupului de firme European Drinks S.A., nu a mai desfăşurat activităţi de producţie, majoritatea salariaţilor fiind disponibilizaţi.

Constatând grave nereguli în procesul de privatizare a acestei societăţi, prin Sentinţa civilă nr.1621 din 1 martie 2001, Tribunalul Bucureşti, Secţia comercială a dispus rezilierea contractului de privatizare şi transferul pachetului majoritar de acţiuni în portofoliul APAPS.

Vizita primului-ministru Adrian Năstase la Paşcani şi discuţiile purtate cu acest prilej a constituit un semnal politic de reluare a activităţii cu implicaţii benefice atât asupra salariaţilor, cât şi asupra cultivatorilor de sfeclă de zahăr din zonă.

Noul Consiliu de administraţie care a fost ales şi-a propus, ca obiect principal, redeschiderea activităţii productive a acestei unităţi. Pentru aceasta s-a insistat şi s-a găsit înţelegerea necesară din partea Romgazului, Electrica S.A. şi SNCFR pentru eşalonarea datoriilor restante, furnizare energie şi celorlalte prestări de servicii aferente. În prezent, societatea şi-a redeschis activitatea, procesând zahăr brut, reangajarea salariaţilor disponibilizaţi, unitatea fiind pregătită în vederea prelucrării sfeclei de zahăr din toamna acestui an, prefigurându-se rezultate financiare favorabile.

O situaţie similară se prefigura şi la Societatea Retrom S.A.Paşcani. În perioada 1 ianuarie-31 mai 2001 s-a realizat o producţie de 7 miliarde 643 de milioane de lei, faţă de 15 miliarde 642 de milioane de lei programată, media lunară fiind de 1 miliard 529 de milioane. Datoriile totale înregistrate erau de 40 de miliarde 731 de milioane de lei, din care, faţă de buget, 37 de miliarde 332 de milioane, înregistrându-se o pierdere de 16 miliarde 527 de milioane, conturile societăţii erau blocate. Analizând situaţia existentă, la intervenţia liderilor locali ai Partidului Social Democrat şi APAPS, s-a hotărât şi în acest caz schimbarea Consiliului de administraţie, întocmindu-se un program de redresare a unităţii. Ajutat de conducerea locală a Partidului Social Democrat şi de către APAPS, noul Consiliu de administraţie a intensificat acţiunea de contractare a producţiei de valorificare a acesteia, concomitent cu plata datoriilor curente.

La sfârşitul anului 2001, unitatea a înregistrat o valoare a producţiei marfă de 30 de miliarde 855 de milioane de lei faţă de 26 de miliarde 168 de milioane, din cât era planificat, fiind capabilă să achite din datoriile restante suma de 808 milioane de lei şi datorii curente faţă de buget în valoare de 3 miliarde 972 de milioane.

Având ca suport comenzile obţinute, societatea a creat 40 de noi locuri de muncă. Cu sprijinul direct a conducerii locale a Partidului Social Democrat, s-a intensificat activitatea de contractare a produselor cu Centrala Nucleară Electrică Cernavoda, actualizându-se şi avizele de fabricaţie cu organismele specializate pentru calitatea produselor livrate la finalizarea grupului II de la Cernavodă. De la începutul anului 2002, societatea a încheiat contracte în valoare de peste 40 de miliarde de lei şi sunt în curs de negociere contracte pentru produse de încă 30 de miliarde.

Pentru anul 2002, societatea şi-a propus un volum de producţie de 70 de miliarde şi crearea a încă 100 noi locuri de muncă. Până la 28 februarie 2002, din datoriile restante s-a achitat suma de 608 milioane de lei, iar datoriile curente faţă de buget sunt achitate integral. Programul economico-financiar al unităţii, avizat de APAPS Bucureşti, evidenţiază o creştere dublă a volumului de activitate şi o creare de disponibilităţi pentru plata obligaţiilor curente şi restante de peste 26 de miliarde de lei.

Organizaţia municipală a Partidului Social Democrat Paşcani va ajuta în continuare conducerea acestor unităţi în toate acţiunile care vizează intrarea în normalitate şi pregătirea condiţiilor pentru privatizare. Suntem permanent alături de oameni şi, împreună cu ei, încercăm să rezolvăm problemele cu care aceştia se confruntă pentru a le influenţa favorabil viaţa.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Intervenţiile politice trebuie să dureze 3 minute. Ca să dureze 3 minute, aceasta înseamnă o pagină şi un sfert. Dacă textul depăşeşte o pagină şi un sfert, evident, va depăşi timpul regulamentar.

Domnul deputat Călin Popescu Tăriceanu.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică pe care o fac se referă la necesitatea unei intervenţii ferme a preşedintelui României pentru restabilirea încrederii opiniei publice interne şi internaţionale în instituţiile statului.

După cum ştim cu toţii, anul 2002 poate aduce pentru România nominalizarea din partea NATO ca ţară cu care vor începe negocierile de aderare la Alianţă. Nu cred că mai este nevoie să argumentez asupra importanţei cu totul excepţionale pe care o are pentru România această nominalizare. Voi spune totuşi că acest moment poate reprezenta semnalul cel mai clar al integrării noastre în sistemul economic, politic şi social creat de ţările dezvoltate din Occident, deschiderea drumului către atât de importantele investiţii străine şi, în acelaşi timp, sfârşitul unei stări de incertidudine geopolitică.

Declaraţiile oficialilor NATO care au vizitat România în ultimele luni au scos, din păcate, în evidenţă un element comun de îngrijorare prezent în discursul tuturor celor care evaluează capacitatea României de a deveni membră a Alianţei: corpuţia.

Este acelaşi element care îi conduce pe români la disperare în viaţa de zi cu zi, acelaşi care îi împiedică să deschidă afaceri şi să trăiască mai bine, acelaşi care susţine economia neagră care sustrage mari sume din bugetul de stat şi care împiedică reducerea impozitelor.

Vedem acum în adevărata ei lumină percepţia extrem de negativă pe care o aruncă asupra României incapacitatea guvernelor noastre de a lupta eficient cu corupţia.

Ceea ce este mult mai grav este, însă, faptul că până acum toate aceste semnale extrem de precise şi de serioase, primite sistemtic, din partea unor înalţi responsabili ai Alianţei şi ai ţărilor membre au fost ignorate cu desăvârşire. Singurele răspunsuri date de România au fost măsuri echivoce şi unele acţiuni pe care le putem caracteriza ca fiind de imagine şi care nu mai pot păcăli pe nimeni.

Apreciez că această lipsă de acţiune şi de voinţă poate deveni o ameninţare pentru însuşi procesul de integrare a României în NATO.

În acest moment, este de datoria Parlamentului să solicite Preşedintelui României, primului-ministru şi altor membri ai administraţiei să treacă de la vorbe la fapte.

Din păcate, a devenit aproape emblematic faptul că actuala putere tolerează situaţia nemaiauzită în care preşedintele Senatului, al doilea om în stat, şi şefii ambelor servicii de informaţii sunt apăsaţi de suspiciuni privind legăturile lor cu Sorin Ovidiu Vântu. Mai mult, acest lucru se întâmplă chiar în momentul în care asupra operaţiunilor economice conduse de acesta planează acuzaţii privind gestionarea incorectă a unor sume importante de bani.

Nicolae Văcăroiu, Radu Timofte şi Gheorghe Fulga susţin că modul în care ei îşi îndeplinesc sarcinile publice nu este influenţat de viaţa lor privată. Vedem aici o confuzie gravă în ceea ce priveşte delimitarea publicului de privat. Pentru ca cel care este învestit cu o funcţie publică să se bucure de credibilitate, corectitudinea deplină în viaţa privată şi întreţinerea unor relaţii personale numai cu oameni oneşti reprezintă o condiţie absolut necesară.

Domnul Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului României şi al doilea om în stat, a fost până la începutul acestei legislaturi preşedintele unei bănci care aparţine lui Sorin Ovidiu Vântu şi care acum îşi închide porţile. Nu a lipsit mult şi s-ar fi ajuns ca domnul Văcăroiu să fie dimineaţa preşedinte al Senatului şi membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării iar după-amiaza salariat în sistemul privat, plătit regeşte de domnul Sorin Ovidiu Vântu.

La rândul lor, şefii celor două servicii secrete au făcut obiectul unor dezvăluiri din presă potrivit cărora ar întreţine relaţii "private" cu Sorin Ovidiu Vântu. Dacă ar fi să ne luăm numai după dezvăluirile făcute de mass-media, avem în faţă imaginea extrem de îngrijorătoare a unor relaţii complexe, care unesc pe şeful Serviciului Român de Informaţii, pe şeful Serviciului de Informaţii Externe şi pe controversatul om de afaceri. Din informaţiile apărute în presă se pare că aceste relaţii cuprind o gamă largă de relaţii sociale, pornind de la prietenii din liceu şi pescuitul împreună şi mergând până la legături de afaceri.

Cât timp lucrurile nu se vor schimba, nu ne putem mira de faptul că americanii şi alţi occidentali manifestă o îngrijorare crescândă faţă de capacitatea României de a lupta împotriva corupţiei şi, mai ales, împotriva corupţiei sistemice. Or, potrivit raportului Departamentului de Stat pe anul 2001 privind drepturile omului, tocmai corupţia sistemică este marea problemă cu care se confruntă România. În statele democratice astfel de relaţii sunt numite "legături periculoase" şi nu pot să nu fie penalizate.

Se spune că îţi alegi prietenii.

În orice ţară democratică, dacă cineva alege să fie prieten sau partener de afaceri cu membri ai grupărilor mafiote sau cu persoane controversate şi dacă alege să întreţină relaţii de familie cu membri ai lumii interlope, chiar dacă această persoană nu a fost condamnată şi nici nu este anchetată, ea nu poate ocupa poziţii de demnitate publică sau funcţii de răspundere în zonele sensibile, cum ar fi serviciile secrete.

Chiar dacă Nicolae Văcăroiu, Radu Timofte sau Gheorghe Fulga nu au încălcat nici o leage în mod vădit, relaţiile pe care le au cu Sorin Ovidiu Vântu lasă deschisă posibilitatea de a se deduce că acesta ar fi putut primi sprijin şi influenţă politică.

Nu ştiu care este motivul pentru care acest lucru evident este trecut sub tăcere, dar prezenţa domnului Nicolae Văcăroiu la preşedinţia Senatului şi a celor doi la conducerea serviciilor secrete a devenit deja de neînţeles atât pentru străini, cât şi pentru cetăţenii României.

Faptul că preşedintele României a făcut unele declaraţii care lasă să se înţeleagă că îi apreciază din punct de vedere uman şi profesional, deşi reprezintă pentru ei un motiv de mândrie, nu schimbă cu nimic această situaţie.

O ţară membră a NATO nu poate avea în CSAT oameni care nu se bucură de credibilitate.

Cu doar câteva luni înainte de decizia finală ce urmează să fie luată de NATO cu privire la România, s-a ajuns în situaţia ca relaţiile partenerilor occidentali cu trei dintre cei mai importanţi responsabili români în probleme de securitate naţională, să fie marcate, inevitabil, de neîncredere. Această situaţie reprezintă un risc major de securitate pentru România.

Responsabilitatea rezolvării unei situaţii delicate, care se poate transforma oricând într-o criză, revine Preşedintelui României. Afirm acest lucru, având în vedere atât atribuţiile sale legale, cât şi rolul politic pe care se cuvine să-l joace această instituţie în acest an atât de important.

Deciziile pe care le aşteptăm de la preşedintele României, domnul Ion Iliescu, sunt singurele capabile să contribuie în acest moment la apărarea siguranţei naţionale şi la integrarea României în NATO. Este vorba despre demiterea domnului Gheorghe Fulga de la conducerea SIE şi de transmiterea unui mesaj politic clar Parlamentului României, astfel încât acesta să înceapă procedura de înlăturare a domnului Radu Timofte de la conducerea Serviciului Român de Informaţii.

De asemenea, se pare că este nevoie de un mesaj politic special pentru domnul Văcăroiu, astfel încât domnia sa să demisioneze de la conducerea Senatului şi să renunţe la imunitatea parlamentară, cel puţin până când problema băncii pe care a condus-o se va elucida.

Trebuie să înţelegem, până nu este prea târziu, că atâta timp cât nu vor fi luate măsurile necesare pentru depăşirea acestei situaţii grave, credibilitatea României ca posibil candidt invitat pentru aderarea la NATO scade mereu. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul Becsek Garda Dezideriu.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La cererea Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi a petiţiilor din Camera Deputaţilor şi din ordinul domnului ministru Ilie Sârbu, s-a deplasat o echipă de control a Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, condusă de domnul Mircea Vasile, în judeţul Harghita. Această echipă de control, în loc să cerceteze ilegalităţile şi hoţia din pădurile aflate sub administrarea Ocolului Silvic Gheorghieni, trupul de pădure, pădurea joasă, parte a UP nr.7 Remetia şi depunerea unor acte fictive depuse de către părinţii şefului de ocol, Gheorghe, în vederea dobândirii anumitor suprafeţe de teren forestier, a controlat structurile proprii abia înfiinţate la propunerea doamnei ingineră şefă, Lazko Terezia, care, în mod obişnuit, a îndrumat controlul într-o altă cale decât scopul iniţial în vederea muşamalizării problemelor care sunt în cadrul Ocolului silvic Gheorghieni, în vederea protejării şefului de ocol Meleşelit.

Domnul inspector Mircea Vasile s-a lăsat antrenat, ca şi în vara anului trecut, când a refuzat verificarea celor sesizate, efectuând controlul într-un alt loc, respectiv în pădurile predate Primăriei Gheorghieni, unde Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi a petiţiilor în vara anului trecut a descoperit hoţia. Mai bine zis, ei au controlat Parlamentul României. Totodată, organele de poliţie din oraşul Gheorghieni, în frunte cu domnul colonel Şandor Eugen şi cei din Corpul de control al ministerului, împreună cu elementele mafiote din cadrul Ocolului silvic Gheorghieni au trimis afară pe reprezentantul Inspectoratului teritorial de regim silvic Harghita pentru a găsi soluţii în vederea muşamalizării hoţiei şi a ilegalităţilor coordonate de domnul inginer Meleşelu (?), şeful Ocolului Gheorghieni.

Domnule ministru Ioan Rus, până când toleraţi ca organele de poliţie din judeţul Harghita să sprijine corupţia şi hoţia instituţionalizată? Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Aceasta este mai mult o întrebare.

Domnul Vlad Hogea.

Domnul Vlad-Gabriel Hogea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Stindardul PSD-ist al falsului europenism, ridicat la rangul de politică de stat, se coboară în bernă sub presiunea tot mai puternică a populaţiei nemulţumite de situaţia în care se află ţara. Protocolul încheiat cu UDMR, mai mult îi stânjeneşte decât le lasă libertate de mişcare, iar lipsa de rezultate concrete în procesul de reformă economică şi privatizare determină scăderea continuă a credibilităţii guvernanţilor.

Înglodat în datorii electorale constând în promisiuni neonorate şi programe neaplicate, PSD refuză cu ostentaţie orice tentativă a Opoziţiei de critică obiectivă şi constructivă a activităţii Executivului, respingând moţiune după moţiune şi împingând viaţa parlamentară într-un nedorit punct mort. De fapt, la ce ne-am fi putut aştepta? Echipa fostului şi actualului preşedinte Ion Iliescu dovedise şi în perioada 1990-1996 că nu doreşte binele ţării şi nu slujeşte interesul naţional, ba, dimpotrivă, politica dezastrului programat a stat şi stă la baza strategiei PSD-iste de ruinare a restului rămas nedistrus din România contemporană.

Slabe speranţe de schimbare în bine sau chiar inexistente, atâta timp cât la putere se află o grupare formată din indivizi uniţi nu de un crez doctrinar comun, ci de interese mărunte, drenate de apa mâloasă a corupţiei dâmboviţene.

Partidul România Mare, ca principală forţă de opoziţie, şi-a făcut datoria faţă de cetăţeni printr-o permanentă contrareacţie la orice acţiune nocivă a guvernanţilor de natură a leza structura de rezistenţă a statului român, dar în viziunea profund originală şi antidemocratică a premierului Adrian Năstase, însuşi principiul alegerii preşedintelui ţării prin vot direct de către popor este pus serios la îndoială.

Un candidat nedorit de români, cel al PSD, vrea să schimbe regulile jocului pentru a truca rezultatul final.

De remarcat este frica tot mai apăsătoare a celor de la Putere de contactul direct cu oamenii şi cu realitatea imediată. Zilnic sunt aruncate pe piaţă noi şi noi diversiuni menite a distrage atenţia opiniei publice de la problemele grave cu care se confruntă societatea românească: sărăcia, corupţia, ineficienţa economică, disoluţia instituţiilor statului, problema naţională.

Iniţiativa liderului PRM, domnul senator Corneliu Vadim Tudor, de a solicita de la tribuna Consiliului Europei un arbitraj internaţional pentru retrocedarea Basarabiei a fost întâmpinată de PSD cu o ostilitate născută, credem noi, din sentimentele profund antiunioniste şi antinaţionale ale liderilor partidului de guvernământ.

Cât despre coloanele de maghiari care au mărşăluit pe 15 martie cu drapelul roş-alb-verde al unui stat străin, intonând imnul naţional al Ungariei, sub privirile îngăduitoare ale autorităţilor, ce ar mai fi de zis?!

România, ca întotdeauna, în calea marilor furtuni este măcinată sistematic la moara istoriei şi din afara graniţelor, dar şi din interior.

Venirea la putere a Partidului România Mare va reprezenta sfârşitul chinurilor pe care le trăieşte ţara noastră de 12 ani şi, în acelaşi timp, începutul unei perioade de prosperitate şi demnitate naţională. Toate drumurile noastre duc către această răscruce aducătoare de izbăvire. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Suntem cam puţini alegători în sală.

Domnul deputat Radu Podgoreanu.

Domnul Radu Podgoreanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Integrarea României în NATO şi în Uniunea Europeană sunt în acest moment dimensiunile fundamenale ale interesului nostru naţional. Ele sunt percepute ca atare de covârşitoarea majoritate a cetăţenilor români, iar clasa politică face, în întregul ei, eforturi consistente pentru ca aceste aspiraţii legitime ale electoratului să fie atinse cât mai curând cu putinţă.

Efortul cel mai mare revine, însă, în mod cert, societăţii, în ansamblul său. Ea pune la dispoziţie atât resursele, cât şi stabilitatea necesară unui asemenea demers. Ultima perioadă, în special după alegerile din anul 2000, a dovedit că şi România poate face paşi decisivi pe baza unor politici coerente, realiste şi eficiente. Sunt succese incontestabile şi semne clare, pe care atât ţările Alianţei Nord-Atlantice, cât şi membrii Uniunii Europene, le evaluează obiectiv şi le contabilizează ca progrese ale democraţiei şi economiei de piaţă în România.

Drumul până la atingerea acestor obiective fundamentale de politică externă şi securitate ale României nu a fost încă parcurs în întregime.

Deciziile cruciale în ceea ce ne priveşte nu au fost încă luate în interioarul Alianţei politico-militare a Atlanticului de Nord şi nici al Uniunii Europene.

Este de o maximă importanţă ca efortul comun să fie continuat, iar înţelepciunea politică să ne inspire acţiunile şi deciziile.

Tocmai de aceea este îngrijorător faptul că tot mai vizibil anumiţi cetăţeni cu veleităţi politice fac acum eforturi potrivnice intereselor noastre naţionale.

Ele nu mai sunt acte izolate, ci reprezintă o strategie diabolică, de discreditare a României. Motivele ne sunt încă incerte, dar nu motivele contează, ci efectele.

Vârfurile de lance ale acestei atitudini ostile României şi proceselor de lărgire ale NATO şi Uniunii Europene par a fi astăzi domnii Traian Băsescu şi Corneliu Vadim Tudor.

Ei profesează un anumit tip de extremism politic, dar şi o luptă în subteran, uneori adusă şi la suprafaţă, pentru subminarea eforturilor pe care cu toţii le facem, suportând costurile, privaţiunile şi reţinându-ne cu înţelepciune chiar, anumite porniri spre polemică.

Cum pot fi explicate altfel eforturile domnului Traian Băsescu de a hiperboliza dimensiunea corupţiei în România? Este el, oare, cel cinstit şi curat, pentru a arunca cu piatra în ceilalţi? Cum se explică faptul că, din poziţia de primar general al Capitalei, aprobă cu nonşalanţă un miting al unor cetăţeni străini pe teritoriul României, neţinând cont de evidenţa, chiar şi pentru un începător în ale politicii, că astfel poate periclita relaţia României cu vecinii, sau cu state care susţin activ integrarea noastră în NATO? Cum este posibil ca, atunci când România este acuzată la Chişinău că intervine în afacerile interne ale Republicii Moldova, să trimită doi tineri cu vrafuri de steaguri tricolore în capitala acestei ţări, parcă tocmai pentru a confirma ceea ce comuniştii de peste Prut susţin cu insistenţă? Cum este posibil ca acela care trimitea demonstranţilor cu numai câteva zile înainte steguleţe tricolore, să-l acuze pe prim-ministrul Adrian Năstase pentru faptul firesc de a se fi întâlnit cu primarul Chişinăului? Am putea probabil explica aceasta numai prin invidia - omenească, de altfel, - că nu a avut domnia sa această iniţiativă.

De ce domnul Traian Băsescu insinuează că luarea în discuţie a unei posibile asocieri cu Societatea germană RWE Plus - unul din pricipalii operatori europeni pentru utilităţi publice, respectiv distribuţia de energie electrică, - reprezintă încercări ale PSD de a cumpăra bunăvoinţa Cancelarului german? Atunci când apăreau semnele unei atitudini mai pozitive ale unor importante personalităţi americane faţă de România, atunci când domnul Bruce Jackson făcea o primă evaluare a noului start al României în cursa pentru NATO, trecând în revistă stadiul de la care se pleacă şi punctele obligatorii de pe traseu, pe care România trebuie să le urmeze, un cert gest de prietenie, domnul Băsescu îi răstălmăcea spusele şi încerca astfel să-l pună pe domnul Bruce Jackson într-o situaţie dificilă, pentru a zădărnici un început bun în relaţiile României cu SUA şi NATO.

În acelaşi timp şi la fel de sistematic, domnul Corneliu Vadim Tudor îşi juca propria partitură: acuza România că a pregătit trupe Hamas, dar nu evita nici declaraţiile antisemite, sau valorizarea pozitivă, în contrasens cu istoria, a mareşalului Antonescu. Apoi, cerea grupului său parlamentar din Camera Deputaţilor să introducă o moţiune cu privire la sprijinul statului român pentru românii de dincolo de Prut, în perspectiva unei conjuncturi internaţionale favorabile reîntregirii neamului românesc.

Cum altfel ar fi putut fi acuzată România de către Duma de Stat a Federaţiei Ruse şi Guvernul de la Chişinău, de atitudine revizionistă dacă Vadim Tudor nu şi-ar fi făcut datoria?

Aflând domnul Corneliu Vadim Tudor că Turcia a devenit unul dintre susţinătorii cei mai activi ai extinderii NATO în flancul sudic al Europei şi în special militează pentru ca la Summit-ul de la Praga România să fie invitată să adere la Alianţă, a propus la Consiliul Europei un proiect de rezoluţie pentru retrocedarea Catedralei Sfintei Sofia creştinătăţii.

Acasă, domnul Corneliu Vadim Tudor este un adversar înverşunat al celor mai fireşti retrocedări. La Istanbul, sigur, acolo se poate. De altfel, PRM, sub conducerea lui Corneliu Vadim Tudor, cunoscând importanţa relaţiilor cu vecinii mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi, a introdus într-un moment cu totul nepotrivit şi moţiunea privind Tratatul politic de bază cu Rusia. Nici nu se stabiliseră încă elementele de agendă ale negocierilor, şi domnul Vadim Tudor dorea ca Parlamentul să dea experţilor români un mandat dur, imperativ, menit să blocheze de fapt negocierile pe această temă. O făcea cu conştiinţa faptului că lipsa unui tratat cu Rusia nu este favorabilă nici dezvoltării relaţiilor economice cu acest important stat, nici integrării în NATO. Pentru că nu era destul, în contextul în care atât Uniunea Europeană, cât şi în interiorul NATO se aprecia caracterul remarcabil al tratamentului minorităţilor naţionale în România, Corneliu Vadim Tudor introducea la Senat o moţiune lipsită de orice temei, dar plină de invective faţă de normalitatea relaţiilor etnice dintre români şi maghiari, ca urmare a unei relaţii fireşti, democratice între PSD şi UDMR.

Efortul nu era îndestulător. El trebuia încununat într-o declaraţie explicit ostilă integrării în NATO.

Domnul Corneliu Vadim Tudor propune în aceste zile Preşedintelui Putin şi Consiliului Europei ca România să primească, în schimbul neintrării în NATO, problemele Republicii Moldova. Să nu ştie, oare, domnul Vadim Tudor că Moldova este un stat independent şi că nici domnul Preşedinte Putin, şi nici Consiliul Europei nu-i pot modifica frontierele?

Cum putem să mai prezentăm în delegaţii în străinătate membrii PRM ca susţinători ai integrării României în NATO, atât timp cât Corneliu Vadim Tudor declară explicit, în calitate de preşedinte al acestui partid, că este gata să facă tranzacţii ca la piaţă cu opţiunea politică fundamentală a României?

Iată câteva acţiuni indubitabil ostile procesului nostru de integrare, care pornesc, probabil, de la tactica conform căreia cu cât mai greu pentru România, cu atât mai bine pentru Traian Băsescu şi Corneliu Vadim Tudor.

Doresc, de aceea, să propun celor care cred într-adevăr în integrarea noastră în NATO, celor care într-adevăr consideră că dincolo de doctrine politice, dincolo de opoziţii fireşti în lupta democratică, există şi interese mai presus de partid - şi mă adresez aici şi tuturor acelor membri oneşti şi remarcabili ai Partidului Democrat şi ai Partidului România Mare, să dăm consistenţă afirmaţiilor noastre că sprijinim integrarea României în NATO şi în Uniunea Europeană şi, printr-un gest politic, să izolăm pe cei care desfăşoară acţiuni iresponsabile, făcând jocuri de culise în detrimentul interesului naţional.

Onorabilitatea clasei noastre politice este un criteriu la fel de important pentru integrarea în NATO, ca şi onoarea şi performanţele Armatei şi ale economiei. O clasă politică onorabilă exclude din interiorul ei rebuturile inerente ale drumului spre democraţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc că timpul regulamentar este de trei minute.

Domnul deputat Valeriu Stoica.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Partidul Naţional Liberal a lansat, în ultima vreme, o serie de avertismente care au vizat aspectele sociale şi economice cu care se confruntă România în clipa de faţă.

Ignorate cu desăvârşire de către guvernanţii de la Palatul Victoria, semnalele noastre s-au transformat în mijloace de luptă în activitatea parlamentară, singura cale prin care PNL poate influenţa decizia politică.

Într-adevăr, numai Parlamentul mai poate corecta măsurile abuzive ale unui Guvern surd la vocea realităţii.

Iată că în cazul Proiectului de Lege privind finanţele publice, se încearcă nu numai impunerea unor măsuri eronate din punct de vedere economic, ci şi schimbarea procedurilor parlamentare în vigoare.

Astfel, principiul separaţiei puterilor în stat, ce şi-a dovedit viabilitatea de-a lungul secolelor, este acum atacat în esenţa sa de către Guvernul premierului Năstase.

Prin prevederile acestui act normativ, care este propus de Executiv, se dă posibilitate acestuia de a iniţia noi finanţări ale instituţiilor publice sau ale unor activităţi, chiar dacă bugetul pe anul respectiv nu este adoptat la timp.

Este uşor de imaginat haosul bugetar şi perturbările economice grave care s-ar crea dacă Parlamentul n-ar aproba ulterior aceste finanţări.

Acest proiect arată că guvernanţii nu cunosc Legea fundamentală a României. Astfel, contrar normelor constituţionale, proiectul instituie prevederea conform căreia nu se pot propune amendamente de către Parlament care să corecteze proiectul legii anuale a bugetului, chiar dacă Senatul şi Camera Deputaţilor au acest atribut legal.

În acelaşi spirit, nu pot fi aprobate amendamente care determină majorarea deficitului bugetar în cursul dezbaterilor parlamentare, chiar dacă dreptul de a depune amendamente este un atribut al parlamentarilor.

Iată cum, după ce se declară adeptul revizuirii Constituţiei, deşi refuză sau amână orice dialog pe această temă, partidul de guvernământ încearcă să introducă, prin Proiectul de Lege privind finanţele publice, modificări de substanţă privitoare la rolul şi atribuţiile Parlamentului, prin care se încalcă în mod flagrant Legea fundamentală.

Partidul Naţional Liberal a depus amendamente la comisia de specialitate, în sensul corectării acestor grave erori, precum şi a altor prevederi ce îngrădesc libertatea economică şi politică în România.

Dacă, însă, maşinăria de vot a PSD va funcţiona mecanic, fără a ţine cont de drepturile şi libertăţile democratice universal valabile, indiferent că suntem liberali, sau social-democraţi, PNL va contesta Legea finanţelor publice la Curtea Constituţională.

De asemenea, liberalii vor sesiza organismele internaţionale cu privire la gravele încălcări ale principiilor democratice ce au loc în România anului 2002, sub guvernarea Partidului Social Democrat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Mircea Costache.

Domnul Costache Mircea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Câteva referiri la o percepţie a actualităţii româneşti.

Nici cele mai luminate şi mai clarvăzătoare minţi n-au reuşit să priceapă ce ideologie a luat locul celei de până în 1989? Ce gândire politico-economică propulsează avântul societăţii româneşti spre neantul polarizării excesive?

S-au vehiculat, până la saturaţie, cuvintele-cheie ale dezastrului naţional – tranziţie, reformă, restructurarea economiei de piaţă, dezetatizare, găuri negre, privatizare, cuponiadă etc.

Dacă le luăm pe fiecare în parte, să vedem ce s-a reformat, ce s-a restructurat, încotro am tranzitat, ce găuri negre am astupat, ce şi cum am privatizat, şi mai ales cu ce efecte economico-sociale, concluzia este dramatică: şmecherie, golănie, hoţie, decadentism generalizat.

Este suficient să priveşti rafturile magazinelor şi în general viaţa cetăţii, ca să realizezi că nu mai existăm decât în postura de consumatori. S-ar putea crede că am progresat într-atât în ultimii 12 ani, că am ajuns deja în societatea de consum, în care am început prin a ne consuma între noi.

Lăsând gluma amară la o parte, nu putem să nu observăm că piaţa noastră este dominată, la toate capitolele, de produse străine – de mălai unguresc, roşii turceşti, mere greceşti, zahăr ucrainean (din sfeclă din zona Cernobâl, probabil), pui belgieni, ouă poloneze, lactate olandeze, ciuperci chinezeşti; până şi usturoiul şi prazul vin de pe afară.

La produse industriale, ce să mai vorbim? – biciclete ceheşti, maşini de spălat italiene, becuri turceşti şi tot ce vrei scump şi de proastă calitate, numai din import.

Pur şi simplu am dispărut şi de pe piaţa internă.

Or, ştie tot omul cu patru clase, sau fără nici una, că banii se duc la producătorii bunurilor, în ţară rămânând doar praful de pe tobă: adaosul comercial, din care cea mai mare parte merge pe combustibil, energie, taxe şi impozite.

Ne întreabă foştii parteneri din afară, consumatori de produse agricole româneşti: ce-am păţit, unde suntem? Întreabă alţii de utilaj petrolier, de tractoare, dar, degeaba. Cineva n-a vrut şi nici azi nu prea se dă convins de necesitatea protecţiei producătorului autohton – de stat sau privat. Cum să renunţe la comisioanele grase şi la şpăgi pentru licenţe de import aceşti arivişti care, pentru huzurul lor şi al clientelei politice, au nenorocit o ţară.

Aşa s-a ajuns la polarizarea societăţii româneşti, condusă cu rândul sau la grămadă, de aşa-zişi social-democraţi, creştin-democraţi, liberali, împreună cu "asociaţia culturală de cântece, dansuri, palincă şi cherestea".

Dar vorbeam de ideologie, de doctrine politice, lucru care l-a înveselit atât de mult pe domnul Preşedinte Ion Iliescu, încât ne povestea cu un entuziasm contagios tocmai de la Barcelona cum era gata să-i propună domnului Jacques Chirac să facă cerere de intrare în partidul domniei sale, atât de social-democrate îi erau ideile.

Mi se pare corect şi perfect normal ca un campion al liberalismului francez să pară socialist utopic faţă de capitalismul de junglă promovat în România, sub masca social-democrată.

Strategia societăţii în derivă, deliberat lăsată în voia valorilor, a dat pentru unii rezultate miraculoase. S-au pomenit acumulând averi fabuloase, conturi în bănci străine, imobile prin marile capitale ale lumii, vile cu piscine şi jacuzi, hoteluri, cabane, automobile de lux, rafinării, uzine, elicoptere, colecţii de artă, bunuri şi obiecte de mare valoare.

Acum, după ce şi-au exersat cu succes dexteritatea de a dijmui şi a pulveriza contra cronometru patrimoniul public, belferii mai au un singur dor: să le fie garantată prin Constituţie proprietatea privată. Naivii se întreabă cum de n-au pus dumnealor o asemenea problemă importantă în anii ’90-’91 în Constituţia votată atunci prin referendum? Păi, atunci, nu acumulaseră averile pe care le au azi.

Acum, după jaful colosal din cei 12 ani postrevoluţionari, e momentul să se prevadă garantarea a ceea ce s-a furat din avuţia naţională.

Ce nu ştiu şi nu vor să înţeleagă ciocoii noi lacomi şi apatrizi e că gloatele flămânde nu prea mai citesc Constituţia; văzând ei că legile sunt doar pentru proşti, s-ar putea să se deştepte brusc şi atunci, chiar dacă belferii de azi le vor oferi gratis vile, conace şi alte acareturi, sărăcimea hămesită nu le va primi. Nu au ei cu ce plăti întreţinerea la nişte amărâte apartamente de bloc, darămite pentru aberantele caricaturi arhitecturale care au împânzit locurile de agrement!

Cineva nu pare convins că a rătăcit drumul şi că trebuie să răspundă pentru starea jalnică a naţiunii. Chiar dacă-şi schimbă mereu măştile jafului, iniţialele care au distrus România, cineva trebuie să se simtă vinovat pentru toate bucuriile noastre ucise. Dar, vorba aceea: ca la noi, la nimenea: votează azi poporul ILF, iar mâine e condus de CFR. Se mânie cetăţeanul pe FPS că a înstrăinat fraudulos bunuri publice de mare valoare, dar, degeaba: prinde orbul, scoate-i ochii. Acum, nu mai ai pe cine trage la răspundere, că nu mai e FPS, e APAPS. Iar, după câteva drăgălaşe de afaceri macabre, probabil că mâine se va numi PROLAPS, sau, cine ştie, inevitabilul COLAPS.

Suficienţa guvernanţilor, spiritul autarhic, impresia tot mai evidentă că Parlamentul îi încurcă, transformarea Parlamentului într-un organism parazitar, într-o aulă pentru exersarea oralităţii sterile sunt demersuri pe care, mai devreme sau mai târziu, societatea românească, cu toate dezechilibrele şi subrezeniile ei, va reuşi să le reprime.

Ajunge atâta ubicuitate deliberată! Această tragicomedie hiperabsurdă în nici un act trebuie să ia sfârşit. Est modus in rebus.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Makkai Grigore.

Domnul Grigore Makkai:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

În cadrul "Zilelor ecologice" – 22, respectiv 23 martie, se marchează în fiecare an sărbătorirea internaţională a două din principalele elemente ale mediului înconjurător.

În ziua de 22 martie sărbătorim Ziua mondială a apei. Cu acest prilej, de mai bine de 40 de ani, Organizaţia Mondială a Meteorologiei, prin Subcomitetul pentru resurse de apă, propune o temă spre dezbatere.

Pentru anul acesta, tema aleasă este "Apa pentru dezvoltarea durabilă", un subiect adecvat în lumina preocupării continue pentru depăşirea dificultăţilor care stau în calea dezvoltării în multe regiuni ale globului, din cauza rezervelor limitate de apă dulce.

Importanţa acestui subiect va trebui evidenţiată la Întrunirea mondială pentru dezvoltarea durabilă, ce va avea loc la Johannesburg, în august-septembrie a.c.

Sărbătorirea Zilei mondiale a apei, din anul acesta, oferă posibilitatea sublinierii importanţei acestei probleme, la nivelul fiecărei ţări.

Este de datoria fiecărei organizaţii naţionale şi internaţionale să interpreteze tema stabilită pentru Ziua mondială a apei, în maniera cea mai adecvată, corespunzătoare condiţiilor specifice fiecăreia.

În ziua de 23 martie, de 52 de ani sărbătorim Ziua mondială a meteorologiei.

Şi în acest caz, Organizaţia Meteorologică Mondială sărbătoreşte această zi, îndreptându-şi atenţia asupra unei teme specifice, sau de mare actualitate.

În acest an, tema stabilită se intitulează: reducerea vulnerabilităţii la extremele meteorologice şi climatice. Alegerea temei, ca şi în cazul Zilei mondiale a apei, a fost motivată de desfăşurarea Întrunirii Mondiale pentru Dezvoltarea Durabilă, care urmează să aibă loc la Johannesburg.

Tema aleasă este oportună în condiţiile în care frecvenţa evenimentelor extreme, legată de vreme, climă şi apă, produse la toate scările, dovedeşte vulnerabilitatea crescândă a omenirii.

Înregistrările climatice de lungă durată şi informaţiile pe domeniile aferente sunt esenţiale elaborării unor strategii-răspuns care să constituie rezistenţa necesară adaptării la evenimentele extreme viitoare.

Pe măsură ce înaintăm în acest mileniu, sperăm ca autorităţile naţionale şi locale, academiile, sectorul privat, societatea civilă, publicul larg şi presa vor aprecia importantele contribuţii aduse de meteorologia şi hidrologia la reducerea vulnerabilităţii faţă de dezastrele amintite. Trebuie să conştientizăm faptul că succesul în aplicarea informaţiilor şi cunoştinţelor meteorologice şi climatice, în vederea ameliorării impactului calamităţilor naturale poate fi atins prin intermediul unei strânse colaborări între serviciile meteorologice şi hidrologice naţionale, alte instituţii afiliate şi factori de decizie responsabili pentru bunăstarea comunităţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Sadici Octavian.

Domnul Octavian Sadici:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Agricultura, ca ramură de bază a economiei naţionale, trebuie să reprezinte o prioritate în atenţia guvernării actuale.

Privatizarea agriculturii este soluţia prin care se poate rezolva situaţia existentă în domeniu.

Dacă în guvernarea precedentă, fosta coaliţie a distrus agricultura, şi în special zootehnia de stat, actuala Putere încearcă să distrugă zootehnia privată.

Există cazuri în care producătorii particulari sunt descurajaţi prin politica dusă, sau indiferenţa manifestată faţă de ei. Astfel, producătorii autohtoni de ouă de consum sunt duşi spre faliment datorită importurilor masive de ouă prin punctele vamale de la graniţa cu Republica Moldova. La punctele de trecere a frontierei intră zilnic între 5 şi 7 tiruri, fiecare cu o capacitate de 259 mii ouă.

Aceste cantităţi uriaşe nu pot fi produse de unităţile existente în Republica Moldova, fapt ce ne determină să deducem că ele provin din Ucraina, Polonia, sau Turcia – ţări în care producţia internă este puternic subvenţionată. Venind din Republica Moldova, aceste importuri sunt scutite de taxe vamale. Cu toate că declaraţia vamală este de 4 cenţi pe ou, în realitate ele se vând între 2 şi 3 cenţi. S-ar părea că aceste ouă sunt dirijate în judeţul Brăila, de unde pleacă în comerţ drept ouă produse în ţară. Acest fenomen determină tragerea unui semnal de alarmă pentru protejarea producătorilor de ouă, nesusţinuţi în nici un fel de subvenţii de către statul român.

O mare greşeală a actualului Guvern este supunerea spre adoptare a Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2002 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2000 privind sprijinul acordat producătorilor de lapte. Acest demers nu produce decât discriminare între producătorii de lapte din zona de munte şi cei din zona de şes.

Expunerea de motive a Guvernului este total nefundamentată şi clientelară. Diferenţa de preţ dintre producătorul de la şes, care primeşte 1.400 lei pe litru, faţă de 1.800 lei pe litru, cât se încearcă să se impună prin această ordonanţă de urgenţă a Guvernului pentru producătorul de la munte, dovedeşte într-adevăr că se urmăreşte discriminarea producătorului de lapte.

Personal, ca deputat al PRM, am cerut prin amendamentul propus la această Ordonanţă de urgenţă a Guvernului ca toţi producătorii, indiferent de zona ţării, să primească în perioada de vară 1.600 lei pe litrul de lapte şi iarna – 1.700 lei pe litrul de lapte, aceste prime fiind şi aşa destul de mici, dacă ţinem cont de problemele cu care se confruntă producătorii de lapte.

O altă problemă este rămânerea în urmă a privatizării agriculturii datorită concesionării ilegale a unor terenuri aparţinând Agenţiei Domeniului Statului, pe care se află construite sere, ori erau înfiinţate cu bani publici plantaţii de viţă-de-vie sau livezi.

În speţă, este cazul S.C. Sere Bârlad, în suprafaţă de 20 de hectare, terenul de sub acestea fiind concesionat abuziv înainte de vânzarea serelor, cu sprijinul direct al unor angajaţi aflaţi la acea dată în conducerea Agenţiei Domeniului Statului.

Un alt caz este cel al investiţiilor făcute după 1990 de către S.C. PRODAGRO S.A. Zorleni, pe o suprafaţă de 800 de hectare pentru înfiinţarea unei plantaţii cu viţă-de-vie.

Spre deosebire de primul, care a plătit redevenţele în grâu, în acest caz, cel care a concesionat terenul nu plăteşte nici o redevenţă şi beneficiază de uzufructul terenului respectiv după o întreţinere minimă.

În aceeaşi situaţie se află 38 hectare plantaţie cu viţă-de-vie în comuna Ivăneşti-Vaslui şi 50 de hectare teren aparţinând S.C. Vitacons S.A. Huşi.

Prin cele prezentate, aduc la cunoştinţa actualei Puteri şi a opiniei publice disfuncţionalităţile Guvernului Adrian Năstase.

Cer o mai atentă implicare şi găsirea unor soluţii în eliminarea marilor deficienţe a corupţiei create în jurul acestora.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Ioan Sonea.

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Tot pe probleme de agricultură voi aborda şi eu nişte chestiuni în această declaraţie.

Agricultura este o întrecere continuă între om şi pământ. Cine pe cine hrăneşte, cine pe cine creşte?

Ne place să credem că noi, oamenii, suntem mereu învingători şi dorim să facem totul pentru a scoate cât mai mult de la învinsul nostru. Această luptă a devenit o ştiinţă, o artă pe care moşii şi strămoşii noştri au moştenit-o şi ar fi dorit s-o transmitem şi noi urmaşilor noştri, pentru că această ştiinţă dă pâinea cea de toate zilele.

Noi, oamenii, suntem, cu fiecare clipă, tot mai mulţi pe această Planetă şi pământul care ne hrăneşte, deocamdată, rămâne mereu supus toanelor şi răzbunării noastre.

Iată, în prag de primăvară, ogoarele spălate de zăpada iernii şi uscate la vântul soarelui plâng de dorul paşilor omului, plâng de dorul îngrăşămintelor, după sistemele de irigaţie, după tratamentele sanitare, după greutatea seminţelor şi brazda plugurilor. Căci amarurile agriculturii din România sunt de natură economică, tehnică, juridică, socială şi politică. Nu sunt resurse pentru dezvoltarea rurală şi protecţia pământului. Nu sunt condiţii pentru a se utiliza unelte de mileniul III în locul celor de Ev Mediu. Nu sunt legi care să apere producătorul român şi să-l ajute în valorificarea produselor sale. Nu mai sunt ţărani. Nu se manifestă o voinţă politică pentru scoaterea acestui sector din gaura neagră a economiei româneşti, care l-a atras cu o forţă la care nu rezistă decât ambiţia de a nu face nimic.

Pentru că altceva decât voinţa de a nu face nimic, Guvernul după 1989 nu ar fi dus la această ţară în care spaţiul satului cuprinde 93,7% din suprafaţa ţării, cu 3,7 milioane persoane lucrând în agricultură, reprezentând 34% din populaţia ţării, să ajungă în faza în care pe piaţa românească prea multe produse alimentare să fie aduse din import şi ultimul bănuţ transformat în euro să iasă din România pe diverse căi.

Aceasta, când marile complexe agricole şi zootehnice româneşti au fost aduse la sapă de lemn sau pur şi simplu lichidate. Azi, doar 250 de hectare din 3500 hectare de sere existente în 1990 mai produc, iar sub masca economiei de piaţă au dispărut mari efective de animale. Iată că statisticile arată catastrofa agriculturii româneşti, în special a zootehniei. Dau câteva cifre comparativ: de exemplu, în 1989, prima cifra se va referi la 1989, a doua la anul 2000 şi diferenţa. La bovine, 6,2 milioane - 2,8 milioane, deci o diferenţă de 3,4 milioane. La porcine, 11,6 milioane - 4,7 milioane, diferenţă 6,9. La ovine, 15,4 milioane - 7,6 milioane, o diferenţă de 7,8 milioane. La păsări, 113,9 milioane - 70,6 milioane, diferenţă de 43,3 milioane.

Locul produselor româneşti a fost luat de produse franţuzeşti, americane, ungureşti. Peste 60% din necesarul de carne de porc este din import. Nu ar fi corect să nu spun că au existat şi există programe de finanţare a agriculturii. Din păcate, rezultatele nu se văd în nivelul de trai al românilor. Unde şi cum sunt îngropaţi talanţii dacă nu rodesc? De fapt, vreau să spun că, desigur, prea mult pământ românesc este nelucrat la această dată.

Aceste gânduri poate pesimiste la început de primăvară vor aduce o ambiere mai rece care să trezească din amorţeală pe cei care dirijează agricultura românească şi care trebuie să facă pentru acest sector o politică realistă şi cinstită, astfel încât ţara noastră să poată intra în competiţie cu ţările Uniunii Europene nu ca simplă piaţă.

Agricultura trebuie să devină o bază a relansării economiei româneşti. Mă întreb totuşi: Cine a compus simfonia agricolă "Singurătatea ogoarelor"?

Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Adrian Moisoiu. Îi readuc aminte că are trei minute la dispoziţie.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi s-ar putea numi "Sovata, toujours mon amour!".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În urma a numeroase sesizări, în luna septembrie a anului 2001, un grup de parlamentari (senatorii Ion Nicolaescu, Dionisie Bucur, P.S.D.; Dumitru Petru Pop, P.R.M. şi deputaţii Pavel Todoran, Tiberiu Sbârcea, P.S.D. şi cel care vă vorbeşte, Adrian Moisoiu, P.R.M.) s-au deplasat la Sovata, unde au luat cunoştinţă de modul fraudulos în care a fost privatizată staţiunea, respectiv modul în care a fost vândut pachetul majoritar de acţiuni deţinut de APAPS la S.C. Balneoclimaterica Sovata. Ca urmare, în temeiul art.71 din Regulamentul Senatului, respectiv art.72 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, s-a solicitat înfiinţarea unei comisii de anchetă pentru stabilirea adevărului. Cererea de înfiinţare a acestei comisii a fost semnată de 50 de senatori şi 130 de deputaţi. Cu toate protestele, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a respins această cerere pe motiv că Senatul a înfiinţat anterior cu câteva zile o comisie similară, respingând totodată şi ideea unei comisii mixte.

Conform algoritmului, comisia senatorială a fost constituită din 9 persoane (4 P.S.D.; 2 P.R.M.; 1 P.D., 1 P.N.L.; 1 U.D.M.R.), având ca preşedinte pe senatorul Matei Vintilă, P.S.D., iar, în prezent la sfârşitul anchetei, ca urmare a poziţiilor diferite adoptate, s-au depus mai multe rapoarte de constatare: unul, semnat de P.S.D. şi U.D.M.R., unul semnat de P.R.M. şi unul de P.D., reprezentantul P.N.L. eschivându-se, dându-se bolnav.

Existenţa unui protocol de colaborare P.S.D.-U.D.M.R., care, de fapt, este un protocol de guvernare, a determinat însă ca realitatea acestui proces de privtizare, ca şi în alte numeroase cazuri, să fie viciat.

S.C. Balneoclimaterica S.C. Sovata, având un patrimoniu compus din 4 hoteluri, 105 vile, 200 hectare de pământ, 2 lacuri, bază de tratament, nueroase depozite, a fost vândută cu suma efecivă de 1.523.143 de dolari, adică cu nici 43,4 miliarde lei la cursul zilei, şi 5,5 milioane dolari investiţii în perspectiva viitorilor 20 de ani societăţii "Salina Invest" SA din Târgu-Mureş, societate româno-maghiară, cu 75,37% capital maghiar şi 24,63% capital românesc, şi care la data cumpărării avea o cifră de afaceri de numai 12,3 milioane lei.

Din noianul de ilegalităţi, doresc să subliniez câteva: falsificarea cifrei de afaceri de 12,3 milioane lei prezentă în scrisoarea de bonitate a BRD Group Societé Gnerale, din 18 decembrie 2000, dat fiind că, la data solicitării, S.C. Salina Invest era înfiinţată abia de 18 zile, din momentul eliberării certificatului de înregistrare fiscală, ea neputând fi expresia unei balanţe de verificare.

În octombrie 2001, S.C. Balneoclimaterica S.A. Sovata, la cererea reprezentantului S.C. Salina Invest, Kurka Janos György, a solicitat un credit de la BRD Miercurea Ciuc, în valoare de 4,8 miliarde lei, în favoarea firmei S.C. Fenyö SRL Miercurea-Ciuc, firmă la care acesta este acţionar unic, ipotecând Hotelul "Aluniş" pentru suma de 29,346 miliarde lei, valoarea de evaluare a acesteia fiind de 3,515 miliarde lei.

Excluderea de la licitiaţie prin anunţarea, în ultimul moment, a unor societăţi ca de exemplu, Exim Tour SA Cluj-Napoca, care a primit faxul pentru depunerea în original a scrisorii de bonitate, în termen de nici trei ore, la APAPS Bucureşti, societatea având sediul la Cluj-Napoca.

Pentru faptul că a renunţat la procesul pe care îl avea cu S.C. Balneoclimaterica S.A. Sovata la Curtea Supremă de Justiţie, administratorul Hotelului "Făget", Liviu Mărginean, care este în acelaşi timp preşedintele P.S.D. Sovata, a fost recompensat cu ştergerea datoriilor de câteva sute de milioane de lei pe care le avea faţă de aceasta, a fost împroprietărit cu un magazin alimentar în centrul staţiunii şi cu un teren de circa jumătate de hectar pentru construirea unui hotel.

Un calcul simplu arată că suprafaţa desfăşurată construită în Staţiunea Sovata, fiind de 88.748 m.p., un m.p. s-a vândut cu 17,6 dolari. Pentru Vila 6 care în patrimoniul de vânzare era echivalată la 52,8 milioane lei, ulterior adjudecării, s-a cerut chiriaşului locator, care şi-a câştigat dreptul de cumpărare prin proces la Curtea Supremă de Justiţie, în baza unei noi echivalări, suma de 8,13 miliarde lei, adică de 154 de ori mai mult.

Extinzând acest calcul la nivelul întregii staţiuni, 1,5 milioane dolari x 154 = 234,5 milioane dolari şi, scăzând suma de achiziţie, 1,5 milioane dolari, rezultă că statul român a fost prejudiciat cu 233 de milioane dolari, adică cu 6.670 miliarde lei.

Faţă de cele prezentate, solicit preşedintelui Ion Iliescu şi premierului Adrian Năstase următoarele:

1. Curtea de Conturi a României şi Ministerul Finanţelor Publice să analizeze temeinicia şi legalitatea procesului de privatizare al S.C.Balneoclimaterica S.A. Sovata.

2. Constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiat cu S.C. Salina Invest. S.A.

3. Reluarea procesului de privatizare cu respectarea legislaţiei în vigoare.

Deoarece numărul contractelor turistice viabile pentru anul 2002 sunt reduse cu 60% faţă de anul precedent, datoriile Staţiunii balneoclimaterice Sovata faţă de furnizori cresc vertiginos. După cum reiese din bilanţul contabil, se impun măsuri imediate.

Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Valentin Vasilescu.

Domnul Valentin Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Obiectivul prioritar al guvernării Adrian Năstase este asigurarea condiţiilor pentru nominalizarea României la Summitul de la Praga printre ţările nominalizate să adere la NATO. Şi regimul Constantinescu s-a situat pe aceeaşi poziţie, la nivel declarativ, şi aşa se face că din anul 1997, România se găseşte într-o continuă campanie de imagine menită să convingă Occidentul că România, prin guvernanţii săi, chiar se străduieşte să îndrepte ţara noastră pe această direcţie. Numai că declaraţiile lor au contrastat şi contrastează în mod evident cu faptele lor şi rezultatul este scăderea continuă a nivelului de trai al populaţiei, declin economic şi corupţie instituţionalizată.

Aşa se face că, la începutul anului 1997, în plină campanie pro-NATO, regimul Constantinescu făcea contrabandă cu armament la greu în zone supuse embargoului ONU, aşa cum recent demonstra publicaţia "Washington Post". România ar fi fost atractivă pentru NATO dacă ar fi încercat să-şi modernizeze tehnica de luptă aducând-o la standardele NATO.

Războaiele moderne, precum cel din Golf şi din Iugoslavia, au demonstrat atingerea unei precizii uluitoare a muniţiei dirijate pe fascicol laser şi infraroşu. Sporirea preciziei prin urmarea valorii adăugate a muniţiei clasice se obţine prin încorporarea unor elemente de tehnologie avansată la produsele deja existente. În ultimii 12 ani, s-au aprobat teme de cercetare şi s-au alocat fonduri importante pentru proiecte în domeniul laserilor militari. Rezultatele lipsesc cu desăvârşire şi această stare de lucruri face ca exportul cu produse ale industriei de apărare să nu difere calitativ de cel dinainte de 1989.

Aceste realităţi triste au generat închiderea multor capacităţi de producţie şi trimiterea în şomaj a peste 80% din specialiştii din industria de apărare.

Consider, cu temei, că a existat şi, probabil, există o politică îndreptată împotriva intereselor naţionale ale poporului român, prin care şi-au dat mâna atât oamenii politici, adică conducători ai unor importatne instituţii ale statului numiţi pe criterii de algoritm, şi clientela politică, să hotărască destinele cercetării, apărării şi industriei de apărare, cât şi partea cealaltă, liderii de sindicat, împreună cu scopul vădit de a sabota accesul României în rândul ţărilor civilizate şi prospere.

Vă reamintesc că la plenara din 2-3 aprilie 1996, România a fost primită ca membru al aranjamentului de la Wasenar. Acest aranjament multilateral îşi propune să prevină achiziţionarea produselor cu destinaţie militară atunci când situaţia într-o regiune sau comportamentul unui stat este sau devine cauza unei îngrijorări serioase pentru statele participante. Achitându-se corect de sarcinile care-i revin, România poate avea acces neîngrădit la produsele şi tehnologiile avansate necesare modernizării industriei româneşti. Neachitându-şi aceste sarcini, iese din acest aranjament şi se situează undeva în afara lumii civilizate.

Mă întreb dacă aceasta este dorinţa celor care fac politica de care am vorbit şi dacă este bine să-i acoperim în continuare atâta timp cât inclusiv oficiali NATO ne cer să combatem corupţia. Şi aceasta este cea mai evidentă situaţie de corupţie care ne împiedică să accedem în NATO.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Ştefan Păşcuţ.

Domnul Ştefan Păşcuţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vin în faţa dumneavoastră cu o întrebare pe care o socotesc legitimă şi egal interesantă pentru noi toţi, şi anume: cum putem noi, parlamentarii din Opoziţie, să facem o opoziţie constructivă şi să ajutăm la cât mai buna guvernare a ţării dacă Puterea se repede să blocheze până şi iniţiativele noastre care sunt în acord cu programul său de guvernare.

Ştim cu toţii, fie că ne este sau nu convenabil să recunoaştem, că, dincolo de îndelung trâmbiţata creştere economică şi dincolo de pretinsa îmbunătăţire a nivelului de trai, starea materială a naţiunii, în ansamblul ei, continuă să se deterioreze.

Este o realitate că în vreme ce unii, foarte puţini, continuă să se îmbogăţească, ceilalţi, marea majoritate a compatrioţilor noştri se zbat în sărăcie şi din ce în ce mai mulţi se întreabă, fără a găsi un răspuns: de unde vor lua mâine bani pentru întreţinere, îmbrăcăminte şi chiar pentru alimentele de strictă necesitate?

Grevele care se ţin lanţ în ultima vreme sunt tot atâtea semnale că lumina reflectoarelor de televiziune sub care îşi plasează Guvernul domnului Adrian Năstase activitatea e mincinoasă, că ea ocoleşte zonele mult prea întinse de altfel în care se petrec fapte pe care chiar unii miniştri ai acestui Guvern le socotesc "ruşinoase".

Este ruşinos, a spus doamna ministru Ecaterina Andronescu, faptul că profesorii cer tichete de masă. Şi doamna ministru are dreptate. Este ruşinos! Dar este ruşinos mai ales pentru cei care printr-o politică de permanentă negare a problemelor reale i-au adus pe profesori în situaţia de a cere tichete de masă.

Să revenim însă la ceea ce putem face noi pentru a uşura fie şi cât de puţin viaţa compatrioţilor noştri. Un grup de deputaţi P.R.M. a propus de curând un proiect de lege pentru reducerea taxei pe valoarea adăugată la unele produse alimentare de bază. Şi ne amintim că reducerea TVA a fost una din promisiunile pe care P.S.D., pe atunci încă P.D.S.R., le-a făcut cetăţenilor României în campania electorală dinaintea ultimilor alegeri legislative şi că această promisiune electorală a fost preluată în programul de guvernare.

Şi totuşi, în chip surprinzător, P.S.D. se opune proiectului de lege iniţiat de noi care vizează exact acest obiectiv. Dar este oare cu adevărat surprinzătoare această evidentă inconsecvenţă a puterii? Poate că nu, pentru că blocarea oricăror iniţiative ale opoziţiei a devenit un tic al cuplului P.S.D.-U.D.M.R. pînă într-atât încât întreb dacă reprezentanţii puterii se mai ostenesc să cerceteze conţinutul unui proiect de lege înainte de a-l respinge pur şi simplu pentru că vine din partea opoziţiei.

Poate că dacă se vor obosi totuşi să cerceteze proiectul nostru, guvernanţii vor socoti potrivit să ne reproşeze nivelul prea scăzut la care au ajuns astfel taxele pe valoarea adăugată şi faptul că, prin această reducere, anumite venituri la bugetul statului nu se vor mai realiza. Dar la acest punct am mai putea discuta despre cât îşi poate permite statul să piardă prin manevre cel puţin ciudate de felul celor de la "Tutunul românesc", bunăoară, sau de la RAFO Oneşti, şi cât nu-şi poate permite să piardă făcând alimetnele de bază mai accesibile cetăţenilor de rând.

Am putea înţelege desigur argumentul, pe care guvernanţii se vor feri să-l exprime, că promisiuni cum este aceasta de a reduce taxa pe valoarea adăugată sunt făcute pentru a fi îndeplinite în preajma următoarei campanii electorale când viitorii alegători trebuie să fie fericiţi pentru că, uite, se mai dau 50 de lei la pensie sau se ieftineşte puţin şi salamul. Dar trebuie să ne punem întrebarea, având în vedere actualul ritm de pauperizare a populaţiei României: câţi dintre cetăţeni vor mai apuca viitoarele alegeri?

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Octavian Mircea Purceld.

Domnul Octavian Mircea Purceld:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În ziua de 12 martie 2002, la acest microfon, domnul deputat Raj Tunaru, instigat, probabil, de noii săi stăpâni, a făcut o declaraţie politică prin care a dat un ultimatum Grupului parlamentar al Partidului România Mare, fixându-i o perioadă de graţie de 30 de zile în care să se autodesfiinţeze, în caz contrar, ameninţându-l cu "scoaterea P.R.M. în afara legii, conform Constituţiei".

Eram tentaţi să trecem cu vederea mitocănia. Aquila nu prinde muşte, spune un vechi proverb latin, sau "Nu te pune cu prostul; are mintea odihnită!" potrivit unuia neaoş românesc, dar facem publică această declaraţie ca un drept la replică pentru sforarii care-l mânuiesc pe domnul deputat Raj Tunaru, profitând de năravurile "castei" din care provine.

Din postura de anonim, acest domn a fost propulsat în Parlamentul României pentru un singur motiv, acela că a participat la alegeri pe lista partidului nostru, şi dacă ar fi rămas în Partidul România Mare nu ar fi aflat nimeni că există un deputat Raj Tunaru, întrucât nu s-a făcut remarcat cu mai nimic într-un an de zile, dar se spune că şarpele iese la răspântie atunci când simte căldura soarelui de primăvară.

Cu toate că Sfânta Scriptură ne îndeamnă să fim milostivi cu "cei săraci cu duhul", nu putem să nu reacţionăm atunci când aceştia se lasă manipulaţi de nişte sforari fără scrupule şi sunt puşi să "scuipe acolo unde au lins" ani de zile.

Le răspundem, aşadar, celor care se află în spatele declaraţiei politice a deputatului Raj Tunaru, că nu ne dezicem de preşedintele partidului nostru, domnul Corneliu Vadim Tudor. Din contră, îl susţinem în lupta continuă cu mafia, cu aceia ale căror interese sunt contrare intereselor noastre naţionale, îl susţinem în demersul său de a curăţa partidul de infiltraţi, profitori şi ale specimene care apar în fauna noastră politică.

Din păcate pentru societatea românească, datorită apucăturilor cameleonului, aceştia îşi găsesc în ultima perioadă de timp culcuşuri în alte formaţiuni politice dispuse să facă orice compromisuri pentru a creşte cantitativ, uitând că lipsa unei prestaţii de calitate atrage după sine scăderea severă în sondajele de opinie cu pierderea popularităţii în rândul propriului electorat.

Acesta este, de altfel, motivul pentru care Partidul România Mare creşte în ultima perioadă de timp în sondaje, cu toată pierderea cantitativă înregistrată la nivelul grupului parlamentar.

Partidul aflat vremelnic la guvernare şi dispus să facă orice compromisuri numai pentru ca să-şi păstreze puterea, ia sub aripile lui ocrotitoare orice oportunist politic, orice renegat, cu singura condiţie ca acesta să contribuie măcar numeric la satisfacţia dorinţei maladive de reconstituire a "partidului-stat".

În această categorie se înscriu şi ultimii demisionari din Partidul România Mare, care au simţit nevoia ca, la plecare, să ne ofere un spectacol grotesc.

În ceea ce ne priveşte, îl asigurăm pe domnul deputat Raj Tunaru şi pe aceia care se străduiesc să-l manipuleze şi să-l folosească cât mai eficient împotriva foştilor săi colegi de partid, că noi rămânem consecvenţi în orientarea noastră politică, că nu ne dezicem de preşedintele partidului nostru, domnul Corneliu Vadim Tudor, că ne vom apăra, în continuare, "sărăcia şi nevoile şi neamul", indiferent de căruţele cu coviltir care stârnesc praful pe îndelungatul drum al istoriei.

"Nu mor caii când vor câinii!"

Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Doamna deputat Iulia Pataki. Nu este.

Am încheiat această secvenţă a şedinţei noastre. Rog liderii de grupuri parlamentare să aducă deputaţii în sală pentru a continua cu votul final al unor proiecte de lege.

După pauză

(În continuare, lucrările au fost conduse de domnul Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Tudor Mohora şi Nicolae Leonăchescu, secretari)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Am rugămintea să luaţi loc, să putem să începem programul de astăzi. Rog în primul rând invitaţii să ia loc şi pe domnii deputaţi.

Stimaţi colegi, o să vă propun să începem dezbaterea moţiunii iniţiate de 53 de deputaţi.

În legătură cu procedura privind dezbaterea moţiunii, s-a convenit să propunem plenului următoarele chestiuni: Guvernului i se alocă 45 de minute, ca de obicei, iar grupurile parlamentare primesc câte 20 de secunde pentru fiecare deputat, astfel încât fiecare grup parlamentar şi-a făcut calculul de rigoare şi a pregătit vorbitorii.

Începem dezbaterea moţiunii prin a da cuvântul domnului Onisei pentru prezentarea acesteia. Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Onisei:

Subsemnaţii deputaţi, menţionaţi în anexele la prezenta moţiune, membri ai Camerei Deputaţilor în legislatura 2000-2004, în temeiul art.64 din Constituţia României şi art.148-153 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, înaintăm prezenta moţiune simplă cu tema: Corupţia în administraţia publică locală.

În Capitolul IX al Programului de guvernare, capitol intitulat "Reforma administraţiei publice locale şi centrale, dezvoltarea regională", Cabinetul Adrian Năstase promitea cetăţenilor ţării că va "depolitiza structurile administraţiei publice şi va elimina clientelismul politic".

În discursul său din 6 februarie 2002, Adrian Năstase, preşedinte al P.S.D. şi prim-ministru, atenţiona, în Biroul Executiv Central, asupra faptului că "se va ajunge la imaginea unui P.S.D. care îşi bate joc de lupta anti-corupţie". Tot el mai spunea atunci, pe drept cuvânt, că "există multe exemple în care primarii şi consilierii locali sunt membri P.S.D. doar declarativ, ei acţionând în realitate ca pe propria lor moşie, marcaţi de interese personale, fără să dea socoteală nimănui. Mulţi dintre liderii locali ai P.S.D. ar trebui să se întrebe dacă social-democraţia nu e doar o etichetă în spatele căreia îşi pot ascunde lenea şi nepăsarea. Cei pentru care o funcţie în administraţie înseamnă să cheltuiască bani de la buget au greşit partidul", spunea domnul Adrian Năstase.

Acestea sunt vorbele, acestea sunt declaraţiile demagogice. În realitate, imensa clientelă politică a P.S.D., liota de primari, consilieri locali şi consilieri judeţeni, prefecţi şi subprefecţi, preşedinţi şi vicepreşedinţi de consilii judeţene, aşa-zişi manageri de regii şi societăţi de interes local sunt zecile de mii de activişti P.S.D. care s-au înfipt, precum căpuşele, în tot felul de adunări generale ale acţionarilor şi consilii de administraţie. Au făcut-o nu pentru a lua decizii mai bune pentru viaţa oamenilor, ci pentru a-şi dezvolta afacerilor veroase pe spinarea banului public, pentru a mai câştiga câte o sinecură prin indemnizaţiile substanţiale, de câteva milioane bune, pe care le primesc ca membri în consiliile de administraţie sau AGA şi care sunt, în cele din urmă şi în mod dramatic, suportate de marea majoritate a populaţiei pentru care cheltuielile de întreţinere sunt mai mari decât veniturile şi au ajuns de nesuportat.

Că Guvernul Năstase nu are, dincolo de declaraţii, nici un interes să curme această situaţie, o dovedesc faptele. Să ne amintim şi să amintim opiniei publice, în cronologia lor, aceste fapte:

- După apariţia, în aprilie 2001, a noii Legi a administraţiei publice locale, în iunie acelaşi an, Adrian Năstase şi Octav Cozmâncă, dădeau "duma" potrivit căreia prevederile art.30 din Legea 215 nu se aplică pînă în 2004.

Articolul respectiv prevede, printre altele, şi incompatibilitatea calităţii de consilier cu funcţia de manager sau membru în Consiliul de administraţie al regiilor autonome, ori de conducător al societăţiilor înfiinţate de consiliile locale şi judeţene.

Cum să recunoască Adrian Năstase o lege, prin care primul-ministru să-şi deranjeze baronii P.S.D. din teritoriu când, la 31 mai, aşadar, la numai o lună de la intrarea în vigoare a Legii administraţiei publice locale, Guvernul emitea Ordonanţa de urgenţă nr. 79 care reînfiinţa adunarea generală a acţionarilor - în cazul societăţilor comerciale – şi consiliul de administraţie – la regiile autonome, atât la nivel central, cât şi la nivel local – pentru a-şi plasa şi remunera, din banii cetăţenilor care se spetesc plătind cheltuielile aberante la întreţinere, clientela politică din teritoriu.

Tot Guvernul, prin aceeaşi ordonanţă de urgenţă, asigură conducătorului agentului economic salarii fabuloase despre a căror niveluri – aiuritoare pentru majoritatea cetăţenilor – se mira, într-o recentă videoconferinţă, primul-ministru Adrian Năstase, ca şi când ar fi căzut din lună, direct în propria semnătură, pusă pe actul normativ respectiv.

Trebuie să se ştie faptul că, potrivit respectivei ordonanţe, directorul unei regii sau societăţi locale are, de obicei, salariul la nivelul unui secretar de stat, adică circa 24 milioane, la care se adaugă tot felul de sporuri, de până la 50% din respectivul salariu. Iar clientela politică a P.S.D., din consiliile de administraţie şi AGA este remunerată, pentru fiecare şedinţă, cu 20% din salariul aşa-zişilor manageri. De altfel, însuşi Guvernul recunoaşte că, la aceste societăţi, 5% reprezintă cheltuielile pentru investiţii, în timp ce salariile reprezintă 25% din totalul costurilor care sunt suportate de cetăţeni prin plata facturilor la întreţinere.

Îi amintim domnului prim-ministru că, în cadrul videoguvernării Năstase, în videoconferinţa din data de 15 februarie dădea în vileag "cazuri grave de nerespectare a prevederilor legale" – am citat – dând exemplele unor directori de regii sau societăţi de interes local care încasează salarii între 35 şi 70 milioane lei. Deşi Ordonanţa de urgenţă nr. 79 din 2001, ordonanţă cu titlu bombastic "întărirea disciplinei economico-financiare şi alte dispoziţii cu caracter financiar", prevede faptul că un conducător de regie sau societate primeşte salariul şi celelalte sporuri numai dacă îndeplineşte criteriile de performanţă, aşa cum acestea sunt prevăzute în contract, cu toate acestea membrii AGA sau CA, remuneraţi cu 20% din respectivele salarii fabuloase, nu au controlat respectarea acestor criterii, nu au aplicat, aşadar, legea pentru simplul motiv că diminuarea salariului managerului ar fi însemnat diminuarea propriilor indemnizaţii.

Lipsa de interes a acestor agamani în aplicarea legii este pe măsura dezinteresului Guvernului de a urmări punerea în aplicare a prevederilor legale. În acest sens, un exemplu flagrant ni se impune: la data de 2 februarie 2002 a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5 din 30 ianuarie privind instituirea unor interdicţii pentru aleşii locali şi funcţionarii publici. Dincolo de împrejurările şi contextul politic intern şi internaţional în care a apărut ordonanţa – prezentată, mai ales, ca un act normativ ce se doreşte un instrument de luptă împotriva corupţiei de la nivelul administraţiei publice locale, vizând conflictul de interese – caracterul echivoc în care a fost redactat art. 1 alin. 1 şi, mai ales, lipsa de voinţă politică de a o pune în aplicare au făcut, din Ordonanţa de urgenţă nr. 5/2002, un simplu petic de hârtie util, cel mult, pentru retorica propagandistică guvernamentală.

Sunt, în continuare, sute de cazuri de aleşi local, membri ai PSD, dar şi de funcţionari publici membri în AGA şi consilii de administraţie, manageri, acţionari semnificativi, asociaţi, administratori, cenzori în societăţi sau regii din subordinea consiliilor locale sau judeţene ori în societăţi comerciale care au contracte de prestări de servicii, de executare de lucrări sau de furnizare de bunuri cu autorităţile administraţiei publice locale, ori cu regiile sau societăţile din subordinea acestora. Potrivit ordonanţei, prefecţii PSD care – în virtutea responsabilităţilor ce le revin din Constituţie – ar fi trebuit să aplice legea, astfel încât mandatul respectivilor aleşi locali, ori contractul de muncă al funcţionarilor publici în cauză să înceteze, nu au întreprins nimic. Faptul nu este de mirare, câtă vreme chiar unii dintre ei fuseseră, până cu câteva luni în urmă, membri ai unor consilii de administraţie, fapt interzis chiar de Legea administraţiei publice locale. Este, în acest context, scandalos de semnificativ exemplul unor prefecţi care au aplicat ordonanţa scriind adrese către primării (nota bene, către primării) şi aşteptând comunicări telefonice de la aceleaşi primării, aşadar, nici măcar de la primari, ei înşişi în culpă, despre felul în care s-a aplicat Ordonanţa de urgenţă nr. 5/2002.

În 23 februarie, după ce ziarele au publicat lista cu cei aproape 600 de agamani din administraţia locală, premierul, tot în videoconferinţă, a calificat drept "o diversiune de cea mai joasă speţă lista celor aproximativ 600 de consilieri locali ai PSD, din toate judeţele ţării, care parazitează administraţia publică".

Semnatarii moţiunii pun la dispoziţia primului-ministru – dacă este într-adevăr interesat – situaţia consilierilor locali şi judeţeni, membri ai AGA sau în consiliile de administraţie, precum şi a cuantumului indemnizaţiilor pe care le încasează din cheltuielile de întreţinere plătite de populaţie, astfel cum respectivele date au fost oficial comunicate de către preşedinţi de consilii judeţene şi primari de municipii – membrii marcanţi ai PSD. Dincolo de onestitatea unor primari sau preşedinţi de consilii judeţene, membrii PSD, este dovedit faptul că Ministerul Administraţiei Publice şi ministrul Octav Cozmâncă, nu au dorit, la rândul lor, ca Ordonanţa de urgenţă nr. 5/2002 să se aplice. În acest sens, în urma reacţiei violente a celor care-şi vedeau interesele financiare periclitate, de la Ministerul Administraţiei Publice se trimite în teritoriu o interpretare conformă cu interesele clientelare ale PSD, prin care se precizează următoarele:

"Prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 5/2002 nu se aplică în cazul societăţilor comerciale înfiinţate de consiliul local şi de consiliul judeţean. În asemenea cazuri se aplică prevederile legale privitoare la incompatibilităţi (art. 15 din Legea nr. 69/1991, republicat㠖 vă amintesc că legea este abrogată din aprilie anul trecut – art. 30 şi 152 din Legea nr. 215/2001). Cu această ocazie – continuu citatul – vă precizăm că societăţile comerciale nu se află, practic, în subordinea vreunei autorităţi, iar capitalul acestora aparţine, dacă este cazul, unităţilor administrativ-teritoriale şi nu statului".

O asemenea interpretare menţine toate condiţiile pentru ca întreaga clientelă politică a PSD să-şi poată continua acţiunile de devalizare a banului public, în dispreţul legii şi al cetăţeanului. Astfel, o dată în plus, se legalizează şi se instituţionalizează cea mai mare corupţie care a existat vreodată în România, patronată de PSD şi de Cabinetul Adrian Năstase.

În concluzie, obiectul prezentei moţiuni simple îl constituie corupţia instituţionalizată şi generalizată şi la nivelul administraţiei publice locale în favoarea activiştilor şi clientelei politice a PSD care, în frunte cu Adrian Năstase, guvernează ţara şi comunităţile locale ca pe propria moşie, direcţionând banii publici doar în interesul lor, pe spinarea cetăţenilor care trăiesc, din păcate, pe zi ce trece, din ce în ce mai rău.

Din această cauză, semnatarii prezentei moţiuni solicită, imperativ, guvernului Năstase adoptarea următoarelor măsuri:

1. Demiterea de îndată a ministrului administraţiei publice, Octav Cozmâncă.

2. Aplicarea Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, în spiritul şi litera ei.

3. Modificarea de îndată a Ordonanţei de urgenţă nr. 79/2001, în sensul desfiinţării AGA şi Consiliilor de administraţie...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Onisei, numai o clipă, dacă-mi permiteţi şi vă rog să mă scuzaţi că vă întrerup. Vreau să salutăm prezenţa în mijlocul nostru a domnului prim-ministru al Libanului, domnul Rahid Hariri, personalitate... (Aplauze) proeminentă a lumii arabe, omul de numele căruia s-a legat reconstrucţia Libanului.

Bine aţi venit, domnule Hariri, în România! (Aplauze) Domnia sa fiind un mare prieten al României de ani de zile.

În acelaşi timp, vreau să salutăm prezenţa miniştrilor Fuad Saniora, a domnului ministru Michel Pharaon, (Aplauze) a domnului ministru Samir El jisr, (Aplauze) a colegului nostru, domnul deputat Nabil De freij (Aplauze) şi nu în ultimul rând a domnului ambasador Abdel Majid El Kassir. (Aplauze)

Bine aţi venit! (Aplauze)

Domnule Onisei, vă rog să continuaţi.

Domnul Ioan Onisei:

Punctul 3. Modificarea de îndată a Ordonanţei de urgenţă nr. 79 din 2001, în sensul desfiinţării AGA şi Consiliilor de administraţie de la societăţile şi regiile de interes local. Şi corelativ la aceasta, punerea în aplicare a Legii nr.326 din iunie anul trecut, Legea serviciilor de gospodărie comunală.

4. reducerea drastică a salariilor "conducătorilor" regiilor şi societăţilor comerciale din subordinea consiliilor locale şi judeţene şi acordarea acestora a salariilor numai pe baza unor criterii de performanţă strict cuantificabile, care să însemne îmbunătăţirea serviciilor pentru populaţie, la tarife rezonabile şi controlabile, anchetarea şi tragerea la răspundere – materială sau, după caz, penală, a tuturor membrilor AGA şi Consiliilor de administraţie de la societăţile şi regiile de nivel local care au aprobat remunerarea "conducătorilor" acestor unităţi cu încălcarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă nr. 79 din 2001.

5. Anchetarea şi tragerea la răspundere – materială sau, după caz, penal㠖 a "conducărilor" societăţilor comerciale sau regiilor din subordinea consiliilor locale sau – după caz – judeţene care au încasat salarii fabuloase în condiţiile încălcării dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă nr. 79/2001.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumim, domnule Onisei.

Vedeţi că sunteţi îndelung aplaudat de grupul dumneavoastră parlamentar. Mi se pare normal!

Am rugămintea acum la domnul ministru Cozmâncă să dea citire răspunsului Guvernului.

Domnule ministru, aveţi cuvântul. (Aplauze din partea PSD-ului.)

Domnul Octav Cozmâncă:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să-mi permiteţi ca în calitate de membru al Guvernului României să prezint răspunsul Executivului cu privire la ceea ce face obiectul moţiunii simple, intitulate "Corupţia în administraţia publică locală", formulată de 53 de deputaţi din grupurile parlamentare PD şi PNL.

În răspunsul Guvernului la această moţiune doresc să aduc în faţa dumneavoastră, cu obiectivitate şi realism, argumente concrete pentru infirmarea acuzelor neîntemeiate, deoseori tendenţioase, cuprinse în textul moţiunii.

Demersul deputaţilor PD şi PNL reprezintă, în opinia noastră, o încercare politicianistă şi demagogică, prin care reprezentanţii acestor partide doresc să pună la îndoială fermitatea cu care Executivul s-a angajat să aplice programul guvernamental de reformă în administraţia publică şi de luptă împotriva corupţiei.

Moţiunea poate fi caracterizată prin confuzie, întrucât, pe de o parte, cuprinde critici ale unor reglementări adoptate de Executiv, iar pe de altă parte, invocă lipsa unui cadru legislativ adecvat.

Acest aspect este contrazis de însăşi dinamica procesului legislativ, Guvernul reuşind în decursul unui singur an, tocmai instituirea cadrului juridic necesar înlăturării deficienţelor din sistemul administraţiei publice.

Astfel, numai în acest domeniu, până în prezent au fost elaborate peste 400 de acte normative, cu consultarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale.

În acest context, reamintesc semnatarilor moţiunii că Partidul Social Democrat este primul partid politic care în programul său de guvernare a inclus un capitol special privind reforma administraţiei publice centrale şi locale.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât administraţia publică a reprezentat, până în anul 2000, unul din domeniile tratate cu indiferenţă şi dispreţ de către fosta guvernare, un sector folosit pentru satisfacerea clientelei politice şi camuflarea actelor de corupţie, în lipsa unui cadru juridic bine conturat.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Doresc să vă informez că progresele înregistrate de către guvernul nostru, în domeniul reformei administraţiei publice, vizează în principal: în primul rând crearea unui nou cadru legal de organizare şi funcţionare a administraţiei publice centrale şi locale, în concordanţă cu principiile Cartei Europene privind autonomia locală şi acquis-ul comunitar.

În al doilea rând, am continuat adâncirea procesului de descentralizare a serviciilor publice şi de apropiere a administraţiei de cetăţean, prin adoptarea unor acte normative care privesc: serviciile publice de gospodărire comunală şi înfiinţarea autorităţii naţionale de reglementare a serviciilor publice de gospodărie comunală, în conformitate cu prevederile Legii nr.326/2001; amenajarea teritoriului şi urbanismul, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor, evidenţa persoanelor şi pentru situaţiile de urgenţă.

Guvernul PSD a manifestat voinţă şi determinare politică pentru aplicarea legilor proprietăţii. Astfel, s-au adus modificările necesare legilor privind fondul funciar şi forestier, adoptându-se totodată un program naţional privind eliberarea titlurilor de proprietate în proporţie de 90% în anul 2002, faţă de 71% în 2001 şi 66% în 2000.

S-a prelungit de două ori, cu câte 3 luni termenul de depunere a notificărilor la Legea nr. 10/2001, acţionându-se în prezent pentru aplicarea prevederilor acesteia.

Executivul a luat măsurile necesare pentru realizarea cadrului juridic privind depolitizarea aparatului administrativ, prin adoptarea legislaţiei secundare, de punere în aplicare a Legii nr. 188/1999 referitoare la Statutul funcţionarilor publici.

În acest sens, Guvernul a adoptat cinci hotărâri privind metodologia de evaluare a performanţelor profesionale, organizarea şi funcţionarea concursurilor pentru ocuparea unei funcţii publice, constituirea comisiilor de disciplină, constituirea, funcţionarea comisiilor paritale, regulile aplicabile funcţionarilor publici debutanţi.

Vom pune în aplicare programele de formare profesională a personalului din administraţia publică, prin reorganizarea Institutului Naţional de Administraţie şi perfecţionarea activităţii celor opt centre regionale.

Prin elaborarea acestui amplu pachet de acte normative s-a urmărit, pe de o parte, modernizarea administraţiei publice centrale şi locale şi, pe de altă parte, întărirea cadrului legislativ de prevenire şi reducere a fenomenului de corupţie.

Pentru prima dată în ultimii 12 ani, în administraţia publică din ţara noastră s-a creat, după opinia noastră, un adevărat parteneriat şi dialog constructiv între administraţia centrală şi cea locală.

De asemenea, Guvernul a urmărit schimbarea relaţiei dintre autoritate şi cetăţean, în sensul că administraţia a fost pusă în slujba cetăţeanului şi nu invers.

Pornind de la necesitatea apropierii administraţiei faţă de fiecare comunitate locală, dar mai ales faţă de cetăţean, a creşterii calităţii serviciilor prestate populaţiei, precum şi de la exigenţele Uniunii Europene, Guvernul a adoptat strategia privind accelerarea reformei administraţiei publice şi, în al doilea rând, strategia privind planul naţional de informatizare a administraţiei publice.

Sunt în pregătire şi vor fi dezbătute în Guvern, în perioada imediat următoare, alte trei strategii naţionale care vizează: managementul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici, modernizarea cadastrului, dezvoltarea serviciilor publice de gospodărire comunală.

Progresele evidente înregistrate în reforma administraţiei publice au fost recunoscute, de altfel, prin raportul de ţară al Comisiei Europene pe anul 2001, în care se menţionează: "de la alegeri au fost realizate reforme care au îmbunătăţit funcţionarea Guvernului, cooperarea interministerială a crescut, îmbunătăţindu-se substanţial capacitatea instituţională de a elabora politici publice.

Prin restructurarea de amploare a Executivului s-a îmbunătăţit coeziunea administraţiei publice. A fost, de asemenea, înregistrat un progres, prin descentralizarea puterilor către autorităţile locale".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Trebuie să subliniez că afirmaţiile prezentate de autorii textului moţiunii demonstrează nu numai o necunoaştere a reglementărilor legale în vigoare, dar din păcate şi utilizarea unui limbaj impropriu dialogului politic parlamentar, cum ar fi: "dădeau duma", "căzut din lună", "liotă de aleşi locali" etc.

Nu înţelegem cum îşi permit unii colegi din opoziţie să califice aleşii locali, prin sintagma: "liotă de primari, consilieri locali şi judeţeni", jignind astfel pe cei aleşi, dar şi electoratul care a votat în majoritate candidaţii Partidului Social Democrat.

Vina pentru eşecul PD şi PNL la alegerile din 2000 nu aparţine partidului de guvernământ, ci celor care au condus dezastruos ţara în perioada 1997 – 2000 şi pe care electoratul i-a sancţionat drastic prin votul său. (Aplauze din partea PSD-ului.)

Nu considerăm moral să se acorde în bloc calificativul de "corupţi" aleşilor locali, respectiv celor peste 40.000 de consilieri locali şi judeţeni şi celor 2.952 primari de municipii, oraşe şi comune!

Într-un stat de drept, în care prezumţia de nevinovăţie este garantată constituţional, iar puterile sunt separate, justiţia este singura îndreptăţită să se pronunţe şi să condamne pe cei vinovaţi de fapte de corupţie.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ceea ce priveşte incompatibilitatea calităţii de consilier local cu funcţia de manager sau membru al Consiliului de administraţie al regiilor autonome, ori de conducător al societăţilor înfiinţate de consiliile locale judeţene, facem următoarele precizări: prin Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică local s-a definit situaţia de incompatibilitate la art. 30, dar aceeaşi lege prevede şi faptul că toţi consilierii în funcţie, la data intrării în vigoare a legii, respectiv 23 mai 2001, îşi vor exercita mandatul până la următoarele alegeri locale.

Ne aflăm, astfel, într-un caz de aplicare a principiului neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituţie, în condiţiile în care actualii consilieri au fost aleşi potrivit prevederilor Legii nr. 69/1991 şi Legii nr. 70/1991, republicate în 1996.

Trebuie să avem în vedere faptul că aceşti consilieri deţin un mandat electiv. Ei îşi exercită funcţia pe baza votului corpului electoral, care şi-a exprimat încrederea în ei, în condiţiile legii.

După cum apreciază reputatul profesor universitar de drept constituţional Tudor Drăganu, "noua lege a administraţiei publice locale nu poate să infirme mandatul popular astfel obţinut, să se creeze condiţii de incompatibilitate necunoscute de lege în momentul alegerilor. Dacă o soluţie contrară ar fi admisă, ar însemna să se înfrângă voinţa populară, legal exprimată şi să se dea Parlamentului posibilitatea de a vicia opinia clar exprimată a alegătorilor prin luarea unor măsuri care le-ar altera preferinţele".

Tocmai în baza acestor principii juridice, argumentate ştiinţific, art. 152 din Legea nr. 215/2001 a prevăzut în mod clar ca toţi consilierii în funcţie la data intrării acesteia în vigoare să-şi exercite mandatul până la următoarele alegeri locale.

Doresc să subliniez că art. 152 al legii se referă la mandatul consilierilor, ca persoane, şi nu la mandatul Consiliului local, ca organ deliberativ, ceea ce arată că pentru consilierii în funcţie legea a voit să facă excepţie de la prevederile ei privitoare la incompatibilităţi, numai pe perioada actualului mandat.

Ne exprimăm speranţa că distinşii semnatari ai moţiunii vor înţelege că incompatibilităţile prevăzute de Legea nr. 215/2001 nu pot avea aplicabilitate decât o dată cu construirea noilor autorităţi publice locale, ca urmare a alegerilor din 2004.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Referitor la reînfiinţarea prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2001 a Adunării generale a acţionarilor în cadrul societăţilor comerciale şi a consiliilor de administraţie în cazul regiilor autonome de la nivel central şi local, suntem nevoiţi să constatăm că semnatarii moţiunii nu cunosc temeinic reglementările legale în vigoare, unele chiar din 1990.

Precizăm că prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, referitoare la Adunarea generală ca organ de conducere a unei societăţi nu au fost niciodată abrogate.

În ceea ce priveşte Consiliul de administraţie, susţinerea cu privire la aşa-zisa reînfiinţare a acestuia, dovedeşte neînţelegerea regimului juridic al ordonanţei sau reaua credinţă a autorilor moţiunii.

În realitate, Ordonanţa de urgenţă nr. 79/2001 nu reînfiinţează Consiliul de administraţie al unei regii autonome. Ea repune în vigoare doar o dispoziţie din Legea nr. 31/1990 care, pentru o anumită perioadă de timp, cât a fost în vigoare ordonanţa nr. 49/1999 nu a produs efecte juridice.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2001 a reglementat în premieră încheierea unor contracte de performanţă pentru conducerea agenţilor economici, anexă la contractul individual de muncă.

De asemenea, au fost aprobate şi normele metodologice de aplicare, în domeniul serviciilor publice de gospodărie comunală, a prevederilor acestei ordonanţe, precum şi contractul cadru de performanţă.

Subliniem faptul că pentru conducătorul agentului economic şi pentru celelalte persoane care ocupă funcţie de conducere în cadrul societăţilor respective, drepturile salariale se acordă integral, în fiecare lună, numai dacă criteriile de performanţă, inclusiv programul de reducere a plăţilor restante, sunt îndeplinite cumulat de la începutul anului.

Constatăm, astfel, că semnatarii moţiunii nu au avut curajul să reglementeze această problemă privind reforma structurală la nivelul economiei reale, când au fost la putere, neînţelegând nici în prezent importanţa şi sensul acestor măsuri.

La acuzaţiile formulate privind asigurarea unor salarii fabuloase conducătorului agentului economic reamintim că, de fapt, prin Ordonanţa Guvernului nr. 79/2001 a fost limitat, pentru prima oară în legislaţia noastră, nivelul maxim al salariului conducătorului agentului economic, la nivelul indemnizaţiei unui secretar de stat.

Până la această reglementare, adoptată de actualul Guvern, salariile conducătorilor agenţilor economici cu capital majoritar de stat erau cuprinse între 50 şi 240 milioane lei.

De exemplu, salariul directorului de la "Petrotub" Roman era în anul 2000, când semnatarii moţiunii erau la putere, de 240 milioane lei, iar salariile directorilor de la "Rulmentul" Braşov şi "Alro" Slatina erau cu mult peste 100 milioane lei.

Dacă distinşii reprezentanţi ai opoziţiei poartă de grijă pentru banii cetăţenilor, de ce nu au făcut acest lucru când erau la putere? Când sunt corecţi cu alegătorii? Când erau la putere şi acordau salarii aberante conducătorilor de unităţi şi clientelei politice din consiliile de administraţie şi AGA, ai căror membri încasau 20% din 200 milioane şi nu din 20 de milioane cât este în prezent salariul unui secretar de stat?! Sau acum, în opoziţie, când se comportă în mod demagogic şi populist, ignorând măsurile luate de actualul Guvern pentru eliminarea acestor inechităţi strigătoare? (Aplauze ale deputaţilor PSD.)

Dovada modului în care Guvernul României înţelege să monitorizeze această problemă este şi intervenţia săptămânală a primului ministru în cadrul videoconferinţelor cu judeţele, care a semnalat situaţiile anormale în privinţa salarizării constatate la unii operatori de servicii publice locale şi a cerut de urgenţă prefecţilor să întreprindă măsuri pentru intrarea în legalitate.

În ceea ce priveşte solicitarea de a-i ancheta şi trage la răspundere, inclusiv penală, pe conducătorii societăţilor comerciale sau ai regiilor, care au încasat salarii "fabuloase", sugerăm domnilor deputaţi PD şi PNL ca, pentru cazuri concrete, să se adreseze autorităţilor competente. Potrivit Constituţiei, România este stat de drept şi nu stat poliţienesc, în care Executivul se subrogă celorlalte puteri.

Constatăm că acuzaţia cu privire la lipsa de eficienţă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2001 este nu numai lipsită de fundament, ci şi rău-voitoare. Cererea privind reducerea salariilor agenţilor economici din subordinea consiliilor locale şi judeţene s-a realizat deja, stimaţi colegi, înainte de a fi solicitată de către dumneavoastră, prin aplicarea art. 7 alin. 2 şi a art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2001, aşa cum am evocat.

Exprimarea ironică a autorilor moţiunii privind o aşa-zisă "videoguvernare" trădează superficialitatea şi lipsa de comunicare cu care PD şi PNL au tratat, atunci când erau la putere, relaţiile cu administraţia publică locală, ceea ce s-a reflectat în crearea haosului şi dezordinii în plan teritorial. În mod practic, în perioada 1997-2000, ţara nu era guvernată, iar între autorităţile locale şi guvernele anuale ale puterii de dreaptă nu a existat, practic, comunicare şi coerenţă administrativă.

Dimpotrivă, credem că orice persoană de bună-credinţă nu poate contesta faptul că organizarea săptămânală a teleconferinţelor şi, recent, a videoconferinţelor reprezintă o formă de concretizare a dialogului permanent pe care Guvernul îl poartă cu administraţia publică din teritoriu. Am dezvoltat o comunicare permanentă între autorităţile centrale şi reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale, prin crearea unui parteneriat real între Guvern şi formele asociative ale aleşilor locali, în scopul transmiterii operative a deciziilor adoptate de Executiv, pentru aplicarea lor imediată în judeţe, precum şi a receptării problemelor şi sugestiilor autorităţilor locale. Aceasta reprezintă o metodă eficientă de acţiune a Guvernului, care a fost apreciată şi de către reprezentanţii Uniunii Europene.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Referitor la conţinutul şi aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă nr. 5/2002 privind instituirea unor interdicţii pentru aleşii locali şi funcţionarii publici, suntem nevoiţi să constatăm că autorii moţiunii nu fac diferenţa între termenii de "interdicţie" şi "incompatibilitate". Dorim să clarificăm diferenţa categorică care există între noţiunile de "interdicţie", pe de o parte, şi "incompatibilitate", pe de altă parte. Astfel, "interdicţiile" se aplică societăţilor comerciale cu capital privat la care aleşii locali deţin anumite funcţii, societăţi care nu pot avea contracte de natură comercială cu autorităţile administraţiei publice locale. "Incompatibilităţile" sunt reglementate de Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi se aplică aleşilor locali, care nu pot deţine, pe perioada mandatului, funcţii în regiile autonome de interes local sau în societăţile înfiinţate de consiliile locale sau judeţene.

În acest sens, vă informez că, urmare a aplicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 5/2002, au demisionat, ca urmare a interdicţiilor legale, 24 persoane din funcţia de ales local, 85 persoane din funcţiile deţinute la societăţile comerciale, de asemenea, în 11 situaţii s-a procedat la rezilierea contractelor comerciale încheiate cu autorităţile administraţiei locale. În continuare, prefecţii verifică corectitudinea declaraţiilor privind aplicarea interdicţiilor la consiliile locale şi primării, precum şi la consiliile judeţene.

În cazul unor funcţii sau calităţi deţinute de aleşii locali la societăţile comerciale sau la regiile autonome din subordinea consiliilor locale nu au aplicabilitate interdicţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă nr. 5/2002. În aceste cazuri trebuie avute în vedere prevederile Legii administraţiei publice locale referitoare la incompatibilităţi.

Iniţiatorii moţiunii se află, astfel, în confuzie, întrucât aleşii locali care sunt membri în consiliile de administraţie sau adunările generale ale acţionarilor la agenţii economici respectivi reprezintă tocmai interesele publice, fiind desemnaţi de consiliul local în acest scop. Invocarea unei aşa-zise "circulare" privind interdicţiile este făcută cu rea-credinţă de autorii moţiunii, deoarece, în realitate, a fost vorba de numai două răspunsuri punctuale, transmise la două judeţe şi nu în toată ţara, prin care s-au făcut precizări în legătură cu aplicarea acestui act normativ, dar în concordanţă cu reglementarea legală.

Dintr-o asemenea perspectivă, referirea la cei "600 de agamani" din administraţia publică locală este evident nefondată şi dovedeşte încă o dată incapacitatea autorilor moţiunii de a înţelege statutul juridic al acestora şi faptul că persoanelor respective li se aplică prevederile legale referitoare la interdicţii şi nu cele privind incompatibilităţile.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este lesne de observat că acuzele reprezentanţilor partidelor conduse de domnii Traian Băsescu şi Valeriu Stoica privind "Instituţionalizarea celei mai mari corupţii care a existat vreodată în România" reprezintă acuzaţii politicianiste, artificiale, fără dovezi concrete şi corespondent în realitate. Credem că numai teama că vom duce cu fermitate, în profunzime, lupta împotriva corupţiei, indiferent de culoarea politică, îi determină pe reprezentanţii PD şi PNL să manifeste o permanentă nervozitate şi lipsă de onestitate în dialogul politic, recurgând cu o consecvenţă demnă de o cauză mai bună la câte o moţiune în fiecare săptămână.

Apreciem că utilizarea procedurilor referitoare la moţiune nu trebuie să se transforme dintr-un drept constituţional într-un abuz, să obstrucţioneze desfăşurarea normală a activităţii parlamentare şi executive. Dacă nu se respectă această cerinţă democratică elementară, noţiunea devine un instrument demagogic, de manipulare a opiniei publice, în scopul acumulării de capital politic prin mijloace ieftine, artificiale.

Dacă semnatarii moţiunii au dovezi certe privind cazuri de corupţie concrete, în virtutea liberului acces la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, pot să sesizeze autorităţile publice competente, în speţă Ministerul de Interne, Parchetul, instanţele judecătoreşti.

Amintesc deputaţilor, autori ai moţiunii, că actualul Guvern a declanşat în mod real, legal şi instituţional lupta coerentă împotriva corupţiei, obţinând şi unele rezultate notabile. Astfel, din analizele efectuate cu ocazia bilanţurilor pe anul 2001 la Ministerul de Interne, Ministerul de Justiţie şi Ministerul Public, a rezultat că organele abilitate ale statului – şi nu tot felul e comisii şi structuri neconstituţionale, existente în perioada 1997-2000 – se ocupă în mod responsabil de combaterea acestui fenomen antisocial.

În acest sens, sunt evidente cazurile de corupţie soluţionate de organele de drept în anul 2001: au fost constatate 977 infracţiuni de corupţie, din care 399 de luare de mită, 294 dare de mită şi 239 infracţiuni de trafic de influenţă; au fost trimişi în judecată pentru fapte de corupţie şi asimilate corupţiei 1132 de inculpaţi; numai pentru faptele de corupţie, au fost trimişi în judecată 648 de inculpaţi, faţă de 388 în anul 2000, în creştere cu 76%. Doresc să vă informez, de asemenea, că în anul 2001 au fost identificate 86 de cazuri de corupţie în administraţia publică locală, din care 20 din rândul aleşilor locali. În prezent, sunt în cercetare pentru fapte de corupţie un număr de 17 primari sau consilieri locali, din care 5 ai PSD şi 12 ai partidelor din opoziţie.

Guvernul a manifestat şi va manifesta în continuare o preocupare constantă pentru combaterea cu fermitate a corupţiei, în conformitate cu prevederile Programului de guvernare. De altfel, Executivul a adoptat printr-o hotărâre Programul şi Planul naţional de acţiune împotriva corupţiei. Toate acestea demonstrează fără echivoc determinarea politică a Guvernului nostru în desfăşurarea unei adevărate ofensive pentru prevenirea, sancţionarea şi diminuarea substanţială a fenomenului de corupţie în toate segmentele societăţii, inclusiv în administraţia publică centrală şi locală.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În final, având în vedere argumentele prezentate asupra tuturor afirmaţiilor cuprinse în moţiune, vă rog, stimaţi colegi parlamentari, să vă exprimaţi votul de respingere a moţiunii simple promovate de cei 53 de deputaţi aparţinând Grupurilor parlamentare ale PD şi PNL. Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor din majoritate.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

S-au înscris până acum la dezbateri pe marginea moţiunii, domnii deputaţi: Radu Liviu Bara, Valeriu Ştefan Zgonea, Silvian Ciupercă, Gheorghe Marin, Lazăr Maria, Anton Miţaru, Ion Florescu, Ioan Mihai Năstase, Mircea Bucur, din partea Partidului Social Democrat; din partea Partidului România Mare: Damian Brudaşca, Gheorghe Dinu, Iancu Holtea, Lucian Bolcaş; PD: Ioan Oltean; PNL: Victor Dobre; UDMR: Marton Arpad. De la minorităţi, nu s-a înscris, deocamdată, nimeni.

Dau cuvântul domnului deputat Radu Liviu Bara, din partea Partidului Social Democrat.

Domnul Radu Liviu Bara:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Guvernarea ţării într-un sistem democratic, bazat pe pluriparatidism, implică răspunsuri politice la fel de importante atât pentru majoritatea parlamentară, cât şi pentru opoziţie. A şaptea moţiune simplă iniţiată de către reprezentanţii PD şi PNL la numai un an şi două luni de la preluarea puterii de către PSD arată, de fapt, dezastrul economic şi social în care s-a găsit ţara după 4 ani de guvernare, realizată de către cei care semnează astăzi cu nonşalanţă această moţiune.

În întreaga sa activitate, Parlamentul trebuie să militeze pentru legalitate, pentru ordine şi linişte socială, pentru întărirea statului de drept. Aceste elemente, alături, sau, mai bine zis, împreună cu măsurile menite să readucă România la standardele economice europene, pot crea ţării noastre o nouă perspectivă, un nou piedestal în eşichierul politic european.

Înainte de a spune câteva cuvinte în legătură cu moţiunea, vreau să le aduc aminte semnatarilor ei că în perioada cât au fost la guvernare în domeniul administraţiei publice s-au realizat două obiective mari şi importante. Legea nr. 69/1991, republicată în 1996, a fost un act normativ elaborat în conformitate cu cele mai bune şi mai democratice tradiţii româneşti şi, în acelaşi timp, în concordanţă cu exigenţele existente în acel moment pe plan european şi cu documentele Consiliului Europei. nu vă bucuraţi, că la elaborarea ei nu aţi avut nici un amestec!.

În schimb, acum vin marile dumneavoastră realizări în domeniul administraţiei publice. După instalarea dumneavoastră la putere, în 1997, a început maltratarea legii, mai întâi, prin satisfacerea unor interese personale meschine şi mărunte, odată cu Ordonanţa nr. 22/1997 (cel mai mare avorton legislativ de după decembrie 1989!), al doilea mare obiectiv realizat până în 2000; cred că am fost singura ţară cu două legi, realizând într-adevăr haos pe plan local şi central.

Vedeţi, dragi colegi, semnatari ai moţiunii, cam asta este adevărata dumneavoastră valoare. Dacă moţiunea o făceaţi când aţi guvernat şi vă mai ajutam şi noi cu date concrete, vă garantez că avea şansa să fie o moţiune de cenzură pentru guvernele care s-au succedat la putere din ’96 până în 2000 şi avea şansa să fie votată.

În legătură cu moţiunea pe care o discutăm, vreau să vă spun că, într-adevăr, ocupă locul întâi într-o clasificare a tuturor moţiunilor pe care le-am citit în zece ani de parlamentar. O moţiune mai slab fundamentată, cu un limbaj care, mie, mi-e jenă să-l mai repet (unele cuvinte folosite nici nu cred că mai sunt în dicţionarul limbii române, cel puţin în dicţionarul nostru parlamentar cred că nu s-au folosit niciodată)! Din acest punct de vedere, puteţi fi mândri, stimaţi colegi, semnatari ai moţiunii, veţi rămâne în istoria Parlamentului cu moţiunea în care s-au folosit cele mai vulgare şi neavenite cuvinte, aşa că un loc pe podium vă este asigurat, meritaţi să fiţi aplaudaţi!

Lăsând pe colegii care vor lua cuvântul şi partea partidului nostru să intre în analiza detaliată a inadvertenţelor şi a multor confuzii ce se fac în această moţiune, am să arăt pe scurt de ce aceasta este ruptă de realitate şi are o tentă clară de propagandă electorală ieftină, cu care electoratul s-a obişnuit. Nu vă puteţi schimba stilul, prea mult venin şi răutate şi prea puţină minte şi adevăr în ceea ce spuneţi!

În primul rând, este confuză, criticând Guvernul şi, în acelaşi timp, Legislativul, invocând lipsa unui cadru legislativ, luând extrase din Programul de guvernare şi din discursurile domnului prim-ministru – bineînţeles, trunchiate. Hotărâţi-vă: moţiunea este împotriva Guvernului sau împotriva Parlamentului?

Dacă nu avem un cadru legislativ adecvat, probabil că vina este şi a noastră, a tuturor parlamentarilor. Nu aş vrea să intru în analiza iniţiativelor legislative propuse de către membrii PD şi PNL privind administraţia publică, fiindcă aportul este insignifiant, adică, nul.

Un alt punct care trebuie arătat este că abia în anul 2001 şi în acest an s-a început o adevărată descentralizare a serviciilor publice, căreia semnatarii moţiunii încearcă să-i diminueze valoarea, prin aceleaşi sloganuri depăşite: "Clientelă politică!" Ce aţi reuşit dumneavoastră în 4 ani privind clientela politică nu vor reuşi să realizeze alte Guvernele nici în 50 de ani!

Pentru că numai sub această guvernare se realizează un adevărat parteneriat şi dialog constructiv între administraţia centrală şi locală, din acest ansamblu de măsuri şi acte normative, dumneavoastră aţi înţeles un singur lucru: v-au rămas în memorie teleconferinţele. Păcat! În 4 ani de guvernare, nu au fost mai mutl de 4 sau 5 întâlniri ale primului ministru cu reprezentanţii consiliilor judeţene sau asociaţiilor reprezentative ale comunelor, oraşelor şi municipiilor. Întrebaţi-vă preşedinţii de consilii judeţene şi primarii dacă au existat mai multe întâlniri!

În ceea ce priveşte mandatul consilierilor locali, semnatarii fac o confuzie, cred, voită, între mandatul consilierilor, ca persoană, şi mandatul consiliului local, ca organ deliberativ, aflându-ne într-un caz clar de aplicare a principiului neretroactivităţii legii, consacrat, aşa cum spunea şi domnul ministru, de art. 15 alin. 2 din Constituţie.

În alocuţiunea dânsului, domnul ministru Octav Cozmâncă a lămurit o altă confuzie pe care au făcut-o semnatarii moţiunii privind prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 5/2000, între termenii de "interdicţie" şi de "incompatibilitate". Aşa că şi în acest punct al moţiunii, în felul cum a fost fundamentată, a arătat o mai puţină cunoaştere a două acte legislative, care trebuie citite şi înţelese împreună: Ordonanţa nr. 5/2002 şi Legea nr. 215/2001.

Guvernul PSD, aşa cum s-a dovedit, este deschis reformei în toate domeniile economico-sociale şi, în mod special, în cel al administraţiei publice. Da, dorim să realizăm o reformă, care să aibă în centrul atenţiei şi o administraţie în folosul cetăţenilor, transparenţă şi eficienţa cheltuielilor banilor publici de către unităţile administrativ-teritoriale. Modul mai clar că ceea ce susţin se bazează pe fapte reale este că de la începutul guvernării s-au emis peste 22 de legi importante, din care amintesc: Legea nr. 10/2001, Legea nr. 90/2001, Legea nr. 215 şi peste 21 de ordonanţe şi hotărâri de Guvern, care au trebuit să repare ce s-a mai putut repara din haosul moral, intelectual şi, nu în ultimul rând, economic în care aţi adus ţara în cei 4 ani de guvernare. Şi toate aceste acte normative, numai în domeniul administraţiei.

Că acest Guvern lucrează pe baza unor principii clar stabilite, se observă şi în domeniul administraţiei un mod de a gândi unitar cu cerinţele legislaţiei europene. Acestea sunt adevăratele lucruri care vă supără, stimaţi colegi de la PD şi PNL! Vă daţi seama că mergem pe un drum clar şi bun, pe care dumneavoastră, în 4ani, nici măcar nu aţi reuşit să-l aflaţi, dar-mi-te să-l şi construiţi!

Am aici Raportul Comisiei Europene privind progresele înregistrate de România în procesul de aderare la Uniunea Europeană în anul 2001. Cred că majoritatea semnatarilor moţiunii nici n-au auzit de el! Că, dacă, măcar îl vedeau, îşi dădeau seama de modul şcolăresc în care au fundamentat această moţiune. Are 18 puncte, printre care am să rezum, să vă citesc clar, câteva puncte, numai.

Ce spunea acest raport: "După alegeri, au fost realizate reforme care au îmbunătăţit funcţionarea Guvernului, cooperarea interinstituţională a crescut, ca şi capacitatea instituţională de a elabora politici". Deci, după alegerile din 2000, nu cumva să credeţi că din 1996!

"De la instalarea sa, la începutul anului, noul Guvern a realizat o restructurare de amploare a Executivului, în vederea eficientializării activităţii acestuia. Fostele agenţii guvernamentale au fost subordonate ministerelor; anterior, multe dintre ele au fost considerate organisme independente. Prin aducerea agenţiilor mai aproape de structurile de guvernământ, s-a îmbunătăţit coeziunea administraţiei.

În septembrie 2001, Guvernul României a adoptat pentru prima dată Strategia pentru accelerarea reformei administraţiei publice şi Strategia pentru informatizarea administraţiei publice. A fost înfiinţat un consiliu interministerial. Oricum, aceste dezvoltări constituie importanţi paşi înainte şi ar trebui să reprezinte fundamentul progresului ulterior.

Şi, nu în ultimul caz, se spune în finalul acestui document, criteriile politice şi economice sunt, de asemenea, abordate, cum este cazul reformei administraţiei publice. Problemele ridicate în raportul anterior şi în parteneriatul de aderare sunt sistematic acoperite, iar angajamentele asumate sunt, în general, consistente şi în concordanţă cu alte obligaţii asumate de România."

Aşa suntem percepuţi după un an de guvernare de către experţii europeni, stimaţi colegi! Am un astfel de raport şi din anul 2000, când se terminau cei 4 ani de dezastru. Celor interesaţi, le pun la dispoziţie, ca să îşi dea seama cât de ridicoli au fost când au semnat această moţiune.

Iată doar câteva din elementele care duc la concluzia că această moţiune nu poate fi acceptată. Şi ar fi bine, aşa cum am arătat la început, să încercaţi, stimaţi colegi de la PD şi PNL, să vă canalizaţi energiile spre obiective mult mai apropiate de nevoile, într-adevăr mari, ale acestei naţiuni şi, în acest momente, să facem un front comun, măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, pentru integrarea în NATO şi Uniunea Europeană. Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Liviu Bara, aţi vorbit 11 minute.

Are cuvântul domnul deputat Damian Brudaşca, din partea Grupului PRM.

Domnul Damian Brudaşca:

Doamnelor şi domnilor,

În decembrie 2000, o dată cu formarea noului Guvern prezidat de domnul Adrian Năstase, în România s-au creat premisele unei adevărate restauraţii, nu doar politice, ci în primul rând a corupţiei. Uitând sancţiunea dură aplicată de electorat la alegerile din 1996, PDSR şi noii săi aliaţi, UDMR, şi-au reluat vechile metehne, între care corupţia, sfidarea şi încălcarea sistematică a legilor, întronarea domniei bunului plac, protejarea rău-făcătorilor provenind din rândurile membrilor sau simpatizanţilor politici sunt extrem de frecvent întâlnite.

Partidele politice parlamentare aflate în opoziţie, acţionând în numele şi interesul nu doar al electoratului propriu, ci al întregii ţări, trădată cu cinism pentru a doua oară de PDSR, au încercat şi încearcă, inclusiv prin moţiunea simplă pe care o dezbatem azi, să atragă atenţia puterii asupra acelei realităţi social-economice grave aflate sub grosul strat de pudră aplicat de maeştri diversiunii şi minciuni dirijaţi de ministrul Dâncu, asupra realităţii pe care o exprimă strigătul de disperare al majorităţii populaţiei. Dar, ca de fiecare dată, semeţi şi aproape dispreţuitori, reprezentanţii Puterii resping, nu realitatea, ci dreptul nostru, al Opoziţiei, de a rosti adevărul, de a protesta împotriva acestei drame, dăruite României de PSD-UDMR şi Guvernul Năstase.

Până şi o serie de oficiali străini, diplomaţi acreditaţi la Bucureşti sau lideri ai unor organisme internaţionale au sesizat ceea ce oamenii domnului Adrian Năstase refuză cu obstinaţie să recunoască, să admită sau să înţeleagă.

Semnatarii actualei moţiuni simple atrag atenţia asupra unui fenomen: corupţia în administraţia publică locală, de care, trebuie să reucoaştem, nu sunt total nevinovaţi, dar care riscă, în scurt timp, să împingă definitiv ţara în haos şi să compromită fără ieşire şansele României de a se integra în structurile europene şi euroatlantice. În loc să se arate cât de puţin îngrijorat de un asemenea fenomen sau de efectele sale devastatoare, Guvernul Năstase încearcă să ascundă gunoiul sub covor, aşa cum face şi azi, şi se întreabă mirat (dar e o mirare mimată şi falsă) de unde vine mirosul pestilenţial, care nu scaă, din păcate pentru el, nici măcar cancelariilor străine.

După cum în mod clar şi răspicat se subliniază în textul acestei moţiuni, oficialii Puterii resping ideea ce corupţie atunci când se referă la ea însăşi, arătând doar spre regimul anterior şi el remarcat, cum spuneam, de altfel, prin triste performanţe la acest capitol. Mai mult, s-a ajuns – fapt neîntâlnit în nici o ţară civilizată şi democratică european㠖 ca guvernarea PSD-UDMR, în stilul duplicitar recunoscut, deşi tratează legile cu dispreţ şi se consideră bune doar pentru eventuala pedepsire a altora, să depună eforturi de protejare a intereselor de tip mafiot ale "baronilor" PSD-UDMR, prin adoptarea în regim de urgenţă de legi acoperitoare. Ilustrăm cele de mai sus cu exemplul atitudinii Puterii faţă de Legea nr. 215/2001, de Ordonanţa de urgenţă nr. 15/2002 şi de celelalte acte normative, tratate în primul rând de ministrul Octav Cozmâncă drept un neînsemnat şi banal petic de hârtie.

În materie de admistraţie publică, în România, legile nu le adoptată Parlamentul, cum am fi tentaţi să credem, ci le emană personal domnul ministru Cozmâncă. Dânsul este cel care, ca să salveze şi să ascundă cu grijă abuzurile şi ilegalităţile comise de aleşii locali ai PSD-UDMR, dă legilor în vigoare doar interpretările ce-i convin lui şi partidului pe care îl reprezintă. Iar atunci când mass-media şi opoziţia protestează faţă de asemenea samavolnicii de tip Ev Mediu, domnul ministru Octav Cozmâncă adoptată peste noapte hotărâri şi ordonanţe care să-i pună la adăpost pe cei vizaţi.

Corupţia din administraţia publică locală, fenomen pe care PRM nu-l contestă, este posibilă şi datorită pesedizării în proporţie de aproape sută la sută a personalului din instituţiile acesteia. După anul 2000, în cadrul procesului de restauraţie despre care vorbeam, au revenit în funcţiile deţinute anterior în prmării sau prefecturi sau chiar au fost promovate o serie de persoane arhicunoscute pentru ilegalităţile şi abuzurile comise înainte de 1996.

Încălcând prevederile Legii funcţionarului public, noii guvernanţi au preferat competenţei, experienţei sau probităţii morale ataşamentul şi slujirea obedientă a intereselor de partid. Aşa ne explicăm doar cum s-a reuşit transformarea, în aproape toată ţara, a administraţiei publice locale într-o autentică junglă periculoasă, care macină economia naţională şi subminează credibilitatea şi imaginea României în lume.

Dar cui îi pasă? Înfiinţând, după model comunist, un Minister al Propagandei, Guvernul Adrian Năstase nu a vizat depistarea şi pedepsirea infractorilor, aşa cum s-a afirmat chiar în intervenţiile anterioare, ci recurgerea la arsenalul minciunii şi diversiunii, pentru ascunderea faptelor. Aşa-zisele "campanii anticorupţie", în realitate, stinse înainte de a începe, lansate din când în când cu tam-tam-ul de rigoare de primul ministru, nu sunt decât praful aruncat în ochii celor ce ar mai putea crede că actuala Putere este capabilă să se angajeze cu sinceritate într-un asemenea proces de asanare morală.

Dacă există ceva demn de remarcat în această privinţă la actuala Putere, este unitatea de acţiune perfectă între organele centrale şi cele judeţene. Prefecţii Puterii PSD-UDMR, după modelul Năstase-Cozmâncă, se opun şi ei aplicării legii, permiţându-şi aplicarea şi interpretarea ei după cum o cer interesele de partid. Nu-mi lipsesc exemplele, dar mă limitez la judeţul meu şi cred că prefectul de Cluj nu-şi face nici el de ruşine şefii ierarhici.

Corupţia în administraţia publică locală a atins asemenea cote alarmante şi datorită presiunilor şi şantajelor practicate de Putere împotriva reprezentanţilor Justiţiei, a promăvării sau menţinerii în funcţii de comandă în Poliţia Română a sute de ofiţeri corupţi, scoşi bazma curată de către ministrul Ioan Rus, implicaţi în afaceri dubioase cu lumea interlopă, aşa cum este cazul colonelului Teodor Pop Puşcaş, de la comanda Poliţiei municipiului Cluj-Napoca.

S-a menţionat în textul moţiunii cazul agamanilor şi directorilor de regii, recompensaţi regeşte pentru ataşamentul lor politic cu salarii care constituie o sfidare a sărăciei şi privaţiunilor celor mulţi. Remarcăm şi la acest capitol intervenţiile palide, anemice şi neconvingătoare ale domnului prim-ministru. Dar probabil i s-a atras atenţia că o parte însemnată a acestor salarii se întorc în puşculiţa de partid, pentru ca, înaintea viitoarelor alegeri, din aceste surse să se poată iniţia acţiuni populiste, care să-i facă pe români să uite şi să ierte suferinţele şi umilinţele asigurate de social-democraţia originală a cuplului Iliescu-Năstase.

Nu pot să nu afirm că la capitolul corupţie, administraţia publică locală din judeţul Cluj nu se luptă pentru un loc fruntaş. Între cei aflaţi la timonă este domnul Liviu Medrea, actualmente vicepreşedinte al consiliului judeţean, figură dubioasă a conducerii Filialei Cluj a PSD. El a făcut să dispară fără urmă circa 51 de miliarde de lei, alocaţi de Guvern pentru vopsirea frunzelor în verde la Ceanu Mare, în septembrie 2001, cu prilejul preconizatei vizite de atunci a cancelarului Schroeder. Tot domnul Liviu Medrea, beneficiind de conducerea prefecturii şi a conducerii filialei judeţene a PSD, alocă sute de milioane de lei pentru proiecte hilare, face să dispară însemnate fonduri pentru lucrările edilitare sau se amestecă (oare, chiar dezinteresat?) la repartizarea banilor până la nivelul satelor, pentru a-şi putea mulţumi colaboratorii personali şi cilientela politică.

Dar Liviu Medrea este doar o rotiţă meschină în angrenajul murdar al corupţiei patronate de actuala Putere. Alături de Liviu Medrea, atât în judeţul Cluj, cât şi în celelalte judeţe ale ţării, acţionează netulburaţi, siguri pe ei, agresivi chiar, atâţia şi atâţia aleşi locali ai PSD-UDMR, puşi pe rapidă căpătuială, pe acumularea unor averi care îi fac deja să roşească pe marii bogătaşi ai Occidentului.

Cum spuneam, domnul Adrian Năstase, când simte că limbajul său pretins pro sau filoeuropean nu mai face impresia scontată, sfătuit de consilieri de imagine ca ministrul Vasile Dâncu, visează la cruciade împotriva corupţiei. Dar constată uimitor de repede că soldaţii lui sunt adânc înregimentaţi tocmai în rândurile armatei corupţiei, stimulaţi de zâmbetul cald şi încurajator al domnului ministru Octav Cozmâncă.

Iată de ce noi, deputaţii Partidului România Mare, credem că se impune demiterea în regim de urgenţă a ministrului Octav Cozmâncă, a secretarului de stat Ionel Fleşariu, precum şi a tuturor prefecţilor care au refuzat şi refuză să aplice prevederile Legii nr.205/2001 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.5/2002. Menţinerea lor în funcţie este nocivă pentru starea de sănătate, moralitatea şi normalitatea societăţii româneşti, un semn de necontestat că, în România, corupţia în administraţia publică locală este o politică oficială şi este patronată nemijlocit şi direct de Guvernul PSD-UDMR.

Mulţumesc.

(Aplauze din partea deputaţilor din Opoziţie.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Ioan Oltean, din partea Partidului Democrat.

Aţi vorbit 12 minute, domnule Damian Brudaşca, în numele Grupului parlamentar al PRM-ului.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Trebuie să recunosc chiar de la început că pregătirea ideologică a domnului ministru Cozmâncă este excelentă, ceea ce a creat o bază puternică de interpretare a legislaţiei actuale, în sensul în care clientela politică va putea şi poate să-şi menţină actualele avantaje din acte normative care au fost adoptate.

Moţiunea de astăzi, domnilor colegi, vine să facă dovada evidentă că actualul Guvern întreţine şi cultivă corupţia în domeniul administraţiei publice, să facă dovada discrepanţei uriaşe între vorbe şi fapte, între promisiuni şi realitate.

Imediat după alegere, Guvernul Năstase a fost preocupat de a instituţionaliza şi a legaliza corupţia în domeniul administraţiei publice. Cum a reuşit acest lucru, am arătat în moţiune. De ce a făcut-o, vom dovedi acum.

"Nu ne aflăm la guvernare pentru a ne servi interesele personale. Nu ne aflăm la guvernare pentru un salariu mai bun, pentru o maşină mai nouă sau pentru un cont mai gras. Nu ne aflăm aici pentru a ne îmbogăţi. Dar unii dintre noi se pare că nu au înţeles acest lucru", spunea preşedintele Partidului Social Democrat Adrian Năstase la şedinţa Comitetului Executiv Central din 6 februarie 2002.

Aşa este, domnule prim-ministru. Mulţi membri ai partidului dumneavoastră nu au înţeles acest lucru şi, printre aceştia, vă număraţi în primul rând chiar dumneavoastră şi ministrul Administraţiei Publice, domnul Octav Cozmâncă. Pentru că numai aşa se explică faptul că aţi amânat în mod abuziv aplicarea art.30 din Legea nr.215/2001, precum şi scoaterea de sub incidenţa Ordonanţei nr.5/2002 a societăţilor comerciale de sub autoritatea consiliilor judeţene şi a consiliilor locale.

Îmi permit să citez din adresa nr.488 a Ministerului Administraţiei Publice, care spune că "Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.5/2002 nu se aplică în cazul societăţilor comerciale înfiinţate de consiliul local şi de consiliul judeţean. În asemenea cazuri, se aplică prevederile legale privitoare la incompatibilităţi: art.15 din Legea nr.69, art.30 şi 152 din Legea nr.215."

Domnule ministru,

Art.157 din Legea nr.215 spune în alin.2: "Pe această dată se abrogă Legea administraţiei publice locale nr.69/1991", iar dumneavoastră faceţi trimitere la aplicarea unor articole din această lege.

De asemenea, domnule ministru, dumneavoastră vă permiteţi să interpretaţi în mod abuziv Ordonanţa Guvernului nr.5. Unde scrie "numai societăţile comerciale cu capital privat"? Vă citez din alin.1 al art.1 din Ordonanţa Guvernului nr.5: "Societăţile comerciale în care aleşii locali sau managerii...", şi textul curge. Unde legea nu distinge, nici dumneavoastră nu puteţi distinge. Iată, deci, interpretări abuzive ale unor acte normative care nu fac decât să încurajeze corupţia în domeniul respectiv.

Spuneaţi, domnule prim-ministru, că nu sunt bani pentru reformă în sistemul de învăţământ, pentru sănătate, pentru majorarea pensiilor. Iată că, după ce v-am oferit săptămâna trecută două surse de finanţare la îndemâna dumneavoastr㠖 RAFO Oneşti şi Societatea Naţională a Tutunului Românesc, vă mai oferim astăzi alte surse – indemnizaţiile lunare ale consilierilor PSD, membri în consiliile de administraţie şi adunările generale ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor locale şi a consiliilor judeţene, precum şi salariile exorbitante ale directorilor acestor regii şi societăţi comerciale.

Sunt, domnilor guvernanţi, numai sub autoritatea consiliilor judeţene aproximativ 60 de societăţi comerciale şi 40 de regii autonome şi sub autoritatea municipiilor reşedinţă de judeţ aproximativ 80 de societăţi şi 35 de regii autonome. Salariile acestor directori şi indemnizaţiile consilierilor PSD, încasate ilegal, înseamnă multe miliarde economisite.

Atunci când Partidul Democrat cerea premierului Năstase scoaterea celor aproape 600 de consilieri locali din consiliile de administraţie şi adunările generale, acesta aprecia respectiva iniţiativă ca fiind o diversiune de cea mai joasă speţă. Îi voi dovedi premierului, astăzi, cât adevăr a avut atunci când a spus: "Demnitarul public, fie ales, fie numit, este plătit să protejeze interesele cetăţeanului. În momentul în care interesele personale ale alesului local se intersectează cu cele publice, rolul său îşi pierde din conţinut, iar actul politic devine corupţie, sau că cei pentru care o funcţie înseamnă să cheltuiască bani de la buget au greşit partidul."

Domnule prim-ministru,

Se pare că dumneavoastră aţi greşit făcând asemenea afirmaţii, şi voi dovedi acest lucru.

Iată, domnilor colegi, ce ne spune preşedintele Consiliului judeţean Dâmboviţa: "În subordinea consiliului judeţean se află două societăţi comerciale – Societatea Comercială "Lucrări şi drumuri" şi Societatea Comercială "Parc industrial". În Consiliul de administraţie şi în Adunarea generală a acţionarilor există trei consilieri judeţeni membri ai Partidului Social Democrat. În Adunarea generală a acţionarilor există un consilier judeţean membru al Partidului Social Democrat. Salariul brut al managerului este de 25.000.000 de lei. La S.C. "Lucrări, drumuri şi poduri Dâmboviţa", Adunarea generală a acţionarilor este formată din trei membri cu o indemnizaţie lunară de 6.250.000 de lei, iar Consiliul de administraţie este format din patru membri cu o indemnizaţie de 5.000.000 de lei.

Consiliul judeţean Giurgiu ne precizează că sub autoritatea lui sunt două consilii de administraţie. În Adunarea generală şi în Consiliul de administraţie sunt patru consilieri judeţeni – trei PSD şi unul PUR. Pentru membrii Adunării generale şi Consiliului de administraţie, indemnizaţia este de 20% din salariul de bază al conducătorului societăţii.

Domnul Ioan Mircea Paşcu (din sală):

Dar când aţi fost la guvernare nu aţi ştiut?

Domnul Ioan Oltean:

Consiliul judeţean Dolj precizează că în subordinea consiliului judeţean există Societatea Comercială "Drumuri şi poduri" şi Regia Autonomă "Aeroportul Craiova". Precizează că salariul directorului este de 25.000.000 de lei şi că toţi membrii din Consiliul de administraţie - AGA primesc o indemnizaţie de 20% din salariul directorului general.

Primăria municipiului Iaşi precizează că sub autoritatea sa există două regii şi trei societăţi comerciale şi că sunt 24 de consilieri locali membri în Consiliul de administraţie – AGA, şi că pentru fiecare se plăteşte o indemnizaţie lunară de 20% din salariul directorului, şi că pentru directori au fost alocate 100.000 de milioane de lei.

Primăria municipiului Călăraşi ne precizează că sub autoritatea sa există două societăţi comerciale. Din consiliile de administraţie fac parte opt consilieri membri ai PSD şi un director la S.C. TERMO S.A., de asemenea consilier PSD. La ambele societăţi, procentul alocat pentru indemnizaţia membrilor consiliilor de administraţie este de 20% din salariul directorilor.

La primăria municipiului Târgovişte ni se precizează că există o regie şi două societăţi comerciale, că la S.C. Termica şi la S.C. Transport, în consiliile de administraţie sunt 12 consilieri municipali, că şapte consilieri de la S.C. Termica primesc în fiecare lună 3,5 milioane indemnizaţie, ceea ce înseamnă 294 de milioane pe an, iar la S.C. Transport public există cinci consilieri cu 3,5 milioane pe lună, ceea ce înseamnă 210 milioane pe an.

(Voci din Grupul parlamentar al PSD: "Şi consilierii PD cât iau?")

La primăria municipiului Craiova există patru regii autonome de interes local. Consiliile de administraţie sunt formate, stimaţi colegi, din nouă membri, respectiv directorul unităţii, care este preşedintele, şi opt consilieri municipali. Ponderea sumelor alocate pentru consilierii municipali care sunt membri ai consiliilor de administraţie sunt: la Regia Autonomă de administraţie 537 de milioane, la Regia de termoficare 597 de milioane, la Regia de transport 600 de milioane, iar la Regia de apă 537 de milioane.

Vă întreb, domnilor colegi: câte pensii s-ar putea plăti din aceşti bani?

Domnul Ioan Mircea Paşcu (din sală):

Dar când eraţi la Putere, nu v-aţi întrebat?

Domnul Ioan Oltean:

Cu cât s-ar putea mări salariul de referinţă al cadrelor didactice dacă aceşti bani ar fi corect dirijaţi, şi nu spre buzunarele clientelei politice ale actuale Puteri?

Şi putem continua, domnilor colegi, spre divertismentul dumneavoastră, pentru că sunt acte semnate de către membri marcanţi ai PDSR-ului, nu sunt încropite de către mine.

La primăria municipiului Timişoara există trei regii autonome şi cinci societăţi comerciale. Cu excepţia celor trei consilieri municipali reprezentând Partidul Democrat, toţi cei 28 de consilieri fac parte din consiliile de administraţie. Salariul conducătorului este de 24.000.000, iar indemnizaţia este de 22%. Sigur, ce este important? Este o întrebare foarte bună. Este important, domnilor colegi, că toţi aceşti consilieri care sunt de ordinul sutelor, toţi aceşti directori de regii autonome şi de societăţi comerciale încasează ilegal multe, multe miliarde de lei, bani care ar putea să fie folosiţi în alte domenii, numai că, printr-o interpretare abuzivă a actelor normative în vigoare, actuala Putere nu acceptă ca legea să fie aplicată, iar banul public să fie utilizat corect.

(Voci din Grupul parlamentar al PSD: "Şi când era Berceanu ministru?")

Sunt absolut convins că nu vă place ceea ce vă spun, pentru că vă citez din actele semnate de către colegii dumneavoastră.

(Voci din Grupul parlamentar al PSD: "Ba ne place, pentru că vorbiţi de voi.")

Vă place, pentru că vă sunt dragi ilegalităţile. Foarte bine, atunci. Dacă vă sunt dragi ilegalităţile, votaţi împotriva moţiunii şi menţineţi această stare de fapt şi de drept, spre satisfacţia unanimă a tuturor consilierilor locali ai PSD-ului.

În orice caz, oamenii de bună-credinţă, şi sunt în această sală mulţi oameni de bună-credinţă, sper să realizeze ilegalităţile săvârşite de actuala Putere şi să voteze pentru actuala moţiune.

În orice caz, moţiunea nu face decât să scoată în evidenţă, domnilor colegi, vă place sau nu vă place, ilegalităţile pe care dumneavoastră le cultivaţi, le întreţineţi în mod direct.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PD.)

Voci din partea Grupului parlamentar al PSD:

De Berceanu nu aţi spus nimic!

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 11 minute, epuizând timpul Partidului Democrat.

Are cuvântul domnul Victor Dobre, din partea Partidului Naţional Liberal.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Prezenta moţiune simplă introdusă de 53 de deputaţi, printre care şi membrii Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, pleacă în primul rând de la o incredibilă bâlbâială a Guvernului şi a Majorităţii parlamentare, însoţită de o serie întreagă de declaraţii contradictorii.

Să prezentăm succint istoricul acestei atitudini şovăitoare şi contradictorii a Guvernului, a Ministerului Administraţiei Publice şi a Grupului majoritar PSD. Astfel, Legea administraţiei publice locale, adoptată de Parlamentul României şi promulgată de la sfârşitul lunii aprilie 2001, prevede la art.30 alin.1 lit.c): "Calitatea de consilier este incompatibilă cu funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie, al regiilor autonome ori de conducător al societăţilor comerciale înfiinţate de consiliile locale sau de consiliile judeţene."

Deşi legea este promulgată şi, constituţional, trebuie aplicată şi respectată, atât domnul prim-ministru al Guvernului României, precum şi domnul ministru al Administraţiei Publice Locale precizează că această categorie de incompatibilităţi nu este aplicabilă decât din anul 2004.

La solicitarea Opoziţiei de a motiva această precizare şi interpretare, în opinia noastră, eronată a legii, conducătorii PSD deplâng situaţia dificilă a celor care, la momentul în care au candidat, nu ştiau că vor ajunge într-o situaţie de incompatibilitate.

Credem, doamnelor şi domnilor, că a alege între calitatea de consilier într-un oraş sau municipiu şi cea de membru al AGA sau CA a unui agent economic de interes local nu este în mod evident o dilemă existenţială, ci doar o chestiune de respectare cu stricteţe a unei prevederi legale, conform jurământului prestat în calitate de ales local.

Dar să revenim la istoricul acestei dezbateri. La sfârşitul anului 2001, colegii membri ai Grupului parlamentar PD, cu sprijinul PNL, depun o iniţiativă legislativă prin care cer imperativ respectarea prevederilor Legii nr.215/2001 încă din acest mandat şi aplicarea incompatibilităţilor de la art.30 şi consilierilor judeţeni, lucru care, în mod ciudat, a scăpat prevederilor legii.

Dacă cu a doua solicitare membrii Grupului parlamentar majoritar sunt de acord, prima solicitare este respinsă, motivându-se că incompatibilităţile vor fi reglementate la Legea statutului aleşilor locali, în sensul celor solicitate de Opoziţie. Ulterior, are loc demiterea intempestivă şi, se pare, fără respectarea tuturor prevederilor legale a Consiliului general al capitalei şi emiterea în consecinţă de către Guvern a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.5/2002 privind instituirea unor interdicţii pentru aleşii locali şi funcţionarii publici. Această ordonanţă precizează la art.1 alin.1: "Societăţile comerciale la care aleşii locali sunt cenzori, membri în Consiliul de administraţie nu pot încheia contracte comerciale de prestări servicii, de executare de lucrări sau de furnizare de bunuri cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte aleşii locali menţionaţi, cu regiile autonome de interes local aflate sub autoritatea consiliului respectiv sau cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale ori de consiliile judeţene."

Deşi textul explică clar situaţia de incompatibilitate, Ministerul Administraţiei Publice iarăşi îşi permite să interpreteze un text de lege, explicând complet nefondat că acest text nu se aplică regiilor şi societăţilor de interes local.

Mai mult, deşi se angajaseră să reglementeze toate aceste aspecte în proiectul Legii statutului aleşilor locali, majoritatea PSD respinge din nou amendamentele reprezentanţilor PNL şi PD în şedinţa comună a Comisiilor juridice şi de administraţie publică ale Camerei Deputaţilor.

Şi ca haosul să fie complet, la câteva zile, într-o luare de poziţie publică, domnul ministru al Administraţiei Publice îşi declară dezacordul privind posibilitatea consilierilor locali de a fi membri în CA sau AGA la agenţii economici de interes local.

Acest incredibil şir de afirmaţii ezitante şi contradictorii ale guvernanţilor, precum şi ai reprezentanţilor lor în Parlament, nu poate avea decât o singură explicaţie: presiunea aleşilor locali şi ale grupurilor de interese din jurul structurilor locale de putere dominate într-o proporţie covârşitoare de reprezentanţii PSD.

Doamnelor şi domnilor,

A avea simultan calitatea de consilier local şi membru AGA sau CA al agenţilor economici de interes local este ilegal şi imoral, din următoarele considerente: nu poţi conduce şi controla în acelaşi timp, nu poţi alege şi să fii ales în acelaşi timp, nu poţi decide asupra banilor publici fiind în acelaşi timp un beneficiar direct al acestor bani. Or, astăzi, când Guvernul Năstase luptă din greu cu corupţia la toate nivelurile, prin votul lor, ca incompatibilităţile din consiliile locale şi judeţene să se aplice din anul 2004, deputaţii PSD, practic, amână începerea luptei pentru 2004.

Din aceste considerente, Grupul parlamentar al PNL va vota prezenta moţiune şi, aşa cum se spune mai nou, pentru ca să dăm un mesaj clar că sprijinim lupta Guvernului contra corupţiei, vă sfătuim, stimaţi colegi din Majoritate, să votaţi alături de noi, sprijinind şi dumneavoastră Cabinetul.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PNL şi PD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi consumat 6 minute din cele 10 la care aveaţi dreptul.

Urmează domnul deputat Marton Arpad, din partea UDMR-ului.

Domnul Árpád-Francisc Márton:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

"Corupţia în administraţia publică" Iată un titlu de moţiune care promite, respectiv care merită toată atenţia. În ipostaza în care ar releva adevăratele cauze şi ar propune soluţii viabile, ar putea fi susţinută, chiar votată de grupul nostru parlamentar. Numai că, din păcate, de această dată, nu este cazul.

În primul rând, corupţia, ca fenomen, trebuie să fie tratată în integralitatea ei, adică cea din administraţie în general. Altfel, cineva ar putea crede că numai la nivelul administraţiei locale s-ar regăsi, ceea ce, din păcate, nu este adevărat. Totodată, cauzele ei sunt la toate nivelurile aceleaşi: rolul prea mare pe care îl are în viaţa noastră cotidiană administraţia, hiperbirocratizarea tuturor domeniilor de activitate. din păcate, în ultimii ani, legile pe care le-am votat în acest Parlament, în loc să scadă, au crescut această birocraţie. Toate acestea sunt completate cu un salariu mizer în administraţie şi o mentalitate neeradicată încă, care vine din epoca comunismului. Iată, deci, cauza esenţială a corupţiei, pe care o putem elimina printr-un demers legislativ consecvent, căci acesta este, printre altele, rolul nostru.

În al doilea rând, această problemă nu este numai a unui singur partid. Cine susţine aşa ceva nu spune adevărul sau, cel puţin, nu spune tot adevărul. Or, în această problemă nu este loc pentru jumătăţi de adevăr.

Din păcate, fenomenul a existat în timpul tuturor guvernărilor. Mai toate partidele au avut în rândul lor persoane – multe, puţine – care au îndeplinit sau îndeplinesc rol de conducere la nivel local sau judeţean fiind corupte, tolerând corupţia sau incapabili să elimine din activitatea acelei instituţii corupţia. Aceste persoane au fost alese pe listele noastre, ale tuturor, sau au fost numite de foruri decizionale în care suntem prezenţi. Propunerea noastră în această privinţă este ca, pe lângă un demers legislativ, să ne facem curat în primul rând fiecare în ograda proprie.

Trebuie să ne punem întrebarea: pe ce liste au fost aleşi şi cum de au putut fi propuse persoanele despre care moţiunea spune că au trecut la PSD, nu partid căruia nu i-au fost membri? Au fost toţi aceştia independenţi? Au fost daţi afară din partid, constatându-se necinstea lor, sau au fost doar ademeniţi? Şi, atunci, se poate pune o altă întrebare justificată în continuare: oare partidul iniţial nu are nici o vină? În al treilea rând, moţiunea denotă o concepţie centralistă despre administraţie, concepţie care este tocmai una din cauzele generatoare ale corupţiei.

Nu, doamnelor şi domnilor. Nu demiterea unui ministru ar putea avea rolul pe care şi-l propune moţiunea, pentru că nu ar trebui să aibă Guvernul autoritate executivă numită - posibilitatea demiterii unor pesoane sau consilii alese prin vot universal şi direct de către populaţie, chiar dacă astăzi există această posibilitate. În concepţia noastră, doar alegătorii ar trebui să aibă în final acest drept, introducându-se, evident, mecanisme care, din păcate, la noi nu există.

În consecinţă, vom vota împotriva acestei moţiuni. Iar, în final, permiteţi-mi să adresez un apel semnatarilor acesteia: nu devalorizaţi această instituţie constituţională importantă prin depunerea unui mare număr de moţiuni de foarte multe ori necorespunzător argumentate, blocând, totodată, şi procesul legislativ.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea Grupulor parlamentare ale PSD şi UDMR.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, aţi vorbit cinci minute.

Începem tura a doua. Domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, din partea PSD-ului.

Aveţi cuvântul.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Onorată asistenţă,

Salut distinşii deputaţi din Opoziţie, semnatari ai moţiunii, pentru ideea deschisă a unei dezbateri pe tema administraţiei publice.

Strategia naţională a acelor distinse partide – Liberal şi Democrat – se bazează pe sintagma "Săptămâna şi moţiunea, ca să-mi spun alocuţiunea", formulă devenită unică în încercarea de a stopa sistematic procesul legislativ din Camera Deputaţilor, total dezinteresaţi de preocupările şi nevoile cetăţenilor, vânători de apariţii zilnice în presa scrisă şi audiovizuală.

actuala moţiune este culmea demagogiei şi nepriceperii. Într-un limbaj trivial, jignind pe toată lumea – de la aleşi locali la manageri de societăţi - într-o devălmăşie de nedescris deseori, citind textul, m-am întrebat dacă nu cumva este o ciornă pentru un extemporal la şcoala românească despre limbajul impropriu dialogului parlamentar sau poate schiţa unei viitoare melodii a BUG Mafia. Le recomand următoarele cuvinte omise: mangleală, abureală, ţeapă, mişto şi aşa mai departe. Astfel, textul devine excepţional, prin caracterul său suburban în cadrul luptei politice.

Dar să revenim la moţiunea săptămânii. Principala ţintă a semnatarilor moţiunii este demiterea ministrului Administraţiei Publice Octav Cozmâncă. Argumentele noastre privind activitatea Guvernului, a Ministerului Administraţiei Publice, vin în sprijinul celuilalt taler al balanţei. Guvernul României, respectiv Ministerul Administraţiei Publice, a reuşit într-un interval de timp scurt să instituie cadrul juridic necesar eliminării neconcordanţelor şi lipsurilor din sistemul administraţiei publice. Apariţia Legii nr.215 a încheiat şirul bâlbâielilor legislative privind modificarea sau completarea Legii nr.69.

De altfel, ar trebui reamintit distinşilor noştri colegi din opoziţie, până mai ieri miniştri în guvernarea 1996 – 2000, despre celebra Ordonanţă nr.22/1997, apărută când ambii preşedinţi ai partidelor semnatare ale moţiunii erau în Guvern, o ruşine şi o greşeală sancţionată corespunzător de către Curtea Constituţională.

Ar trebui reamintit, domnilor deputaţi ai celor două partide, că Legea nr.215 a fost lăudată de Înaltul Comisar al Naţiunilor Unite pentru Minorităţi, tocmai pentru caracterul său european, fiind recomandată ca model în alte ţări europene.

Preocuparea celor două partide de a asigura un cadru de organizare a administraţiei publice centrale şi locale, în precedenta guvernare, nu a existat. Despre concordanţa cu Carta Europeană sau acquis-ul comunitar nici vorbă. Într-un an, în partea noastră a balanţei, s-au aşezat: Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, Legea serviciilor publice de gospodărire comunală, pachetul legislativ pentru demilitarizarea unor structuri şi trecerea în subordinea comunităţilor locale, respectiv evidenţa persoanelor, paşapoartelor, serviciile pentru stări de urgenţă etc.

Raportul de ţară pe anul 2001 menţionează progresele României în Programul de aderare la Uniunea Europeană, tocmai în acest domeniu în care nu s-a făcut nimic în trecut.

Nemulţumirile populaţiei, petiţiile şi cererile adresate distinşilor noştri colegi din cele două partide semnatare ale moţiunii, cât şi colegilor acestora de partid, în fosta legislatură, au fost găsite, de actuala administraţie locală şi centrală, la preluarea puterii.

Din respect faţă de cetăţean, respectând principiul administraţia în sus a cetăţeanului, şi nu invers, Guvernul Năstase a emis Ordonanţa nr.33 privind activitatea de eliberare a certificatelor şi adeverinţelor de către autorităţile publice centrale şi locale, dar şi Ordonanţa nr.27 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.

Este pentru prima dată, după 1989, când administraţia centrală şi locală este obligată, într-un termen, să răspundă la cererile cetăţenilor.

În procesul de descentralizare a serviciilor publice, legislaţia a fost concepută clar şi fără echivoc, conform principiilor europene, în această legislatură. Din acest punct de vedere, nu există sistem comparativ între activitatea distinselor partide semnatare ale moţiunii şi Partidul Social Democrat. Le reamintim, de altfel, că, în oferta electorală din 2000, am fost singurul partid care am inclus un capitol privind reforma în administraţia publică.

Reforma în administraţia publică are ca scop şi eliminarea dispreţului şi indiferenţei faţă de cetăţean, tratament aplicat de fosta guvernare, din care amintim că au făcut parte şi partidele semnatare ale moţiunii.

Reforma înseamnă şi depistarea şi eliminarea actelor de corupţie, prin instituirea unui cadru juridic bine conturat, iar dacă ar fi vorba să vorbim despre corupţie, atunci sintagma "hoţii strigă hoţii" se aplică şi în cazul partidelor semnatare ale moţiunii.

În anul 2001, 20 de aleşi locali au fost sub lupa organelor de anchetă, 17 fiind trimişi în cercetare, şi, în acest caz, balanţa înclinând în cazul semnatarilor moţiunii: 12 la 5.

Câteva exemple privind cazurile de corupţie din administraţia publică locală înregistrate în 2000: Botoşani – Simionovici Alexandru, fost prefect PNŢCD, condamnat pentru luare de mită; Brăila – Mircea Ion, primar PNL, în cercetare la Parchet pentru abuz în serviciu contra intereselor publice; Dolj – Toie Dumitru şi Ilie Dumitru, primari PD, în cercetare la Parchet pentru abuz în serviciu contra intereselor publice. De altfel, în acest judeţ, un alt primar PD din comuna Predeşti, Stanciu Sărăcin, a fost arestat pentru luare de mită. Mehedinţi – Marian Mihai, viceprimar PD acuzat de luare de mită. Sibiu – Dobreanu Mircea, primar PD, acuzat de luare de mită şi trimis în judecată. Hunedoara – Mircea Munteanu, primar al municipiului Deva, membru PNL, aflat în cercetarea Poliţiei pentru abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals intelectual. Motivul: Curtea de Conturi a sesizat, în septembrie 2001, comiterea unor ilegalităţi în vânzarea unui imobil aparţinând domeniului public către SC Condor SA, în urma căreia Consiliul local al municipiului Deva a fost prejudiciat cu aproximativ 5,5 miliarde lei. De altfel, în 2001, Curtea de Conturi a constatat 19 abateri de natură financiară săvârşite de către semnatarul Primăriei din municipiul Deva, primarul Partidului Naţional Liberal. Ca urmare a acestor fapte infracţionale, Curtea de Conturi a dispus punerea sub sechestru a bunurilor mobile sau imobile ale primarului.

Şi un ultim argument proguvernarea Năstase: este greu de înţeles cum semnatarii moţiunii nu au putut să înţeleagă crearea unui parteneriat şi a unei comunicări reale între administraţia centrală şi locală.

Celebra videoconferinţă săptămânală reprezintă o formă concretă a dialogului, a transparenţei şi a transmiterii operative a deciziilor adoptate de către Guvern, a eliminării neconcordanţelor, a urgentării rezolvării unor probleme apărute în teritoriu şi care sunt şi de competenţa administraţiei centrale.

Stimaţi colegi,

Acestea sunt câteva argumente în favoarea actualei guvernări şi a unui Minister Public tratat ca atare, în comparaţie cu un fost departament rămas în istorie ca iniţiator al celebrei Ordonanţe nr.22 şi ca factor de dezechilibru în dezvoltarea administraţiei publice locale şi centrale. Între cele două guverne nu a existat şi nu există un sistem comparativ pe ideea de administraţie publică centrală şi locală.

Aş fi dorit să fi văzut o argumentaţie a distinşilor noştri semnatari ai moţiunii de genul: "noi am realizat Legea X, conform Cartei europene şi a recomandărilor consiliilor puterii regionale şi locale şi dumneavoastră aţi modificat-o" sau orice argument comparativ. Dar acest lucru nu există şi, atunci, revin la ideea că această moţiune este realizată doar ca element perturbator al activităţii parlamentare.

Regret şi sunt profund dezamăgit că distinşi profesionişti şi respectaţi colegi, ca domnul deputat Coifan, domnul deputat Cârstoiu sau domnul deputat Oltean, au semnat un document care, într-un limbaj suburban, abordează false probleme.

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat din Camera Deputaţilor este împotriva acestei moţiuni şi nu susţine nici măcar ideea demiterii ministrului administraţiei publice, Octav Cozmâncă.

Vă mulţumesc. (Aplauze în Grupul PSD)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 10 minute, stimate coleg.

Urmează, din partea Grupului PRM, domnul Gheorghe Dinu.

Domnul Gheorghe Dinu:

Stimate domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Stimaţi domni miniştri,

Stimaţi colegi deputaţi,

Onoraţi reprezentanţi ai presei,

Dezbatem astăzi moţiunea simplă "Corupţia în administraţia publică locală", iniţiată de 29 de deputaţi ai Partidului Democrat şi 24 de deputaţi ai Partidului Naţional Liberal.

La simpla lecturare a acestei moţiuni, iei cunoştinţă cu "întreaga luptă" împotriva corupţiei în administraţia publică locală, de către actualul partid de guvernământ, imediat după preluarea puterii de către acesta, începând cu Programul de guvernare votat de toate partidele parlamentare, cu excepţia PRM, continuând cu Legea nr.215, Legea administraţiei publice locale, şi ea votată de toate partidele, mai puţin PRM, şi culminând cu O.G. nr.5/2002, mai exact în ianuarie, privitoare la interdicţiile pentru aleşii locali şi funcţionarii publici, dar, care, cu precizările ulterioare făcute de Ministerul Administraţiei Publice, transmise în teritoriu, şi anume că O.G. nr.5/2002 nu se aplică societăţilor comerciale înfiinţate de consiliul local sau judeţean, ne conduc la anecdotele cu "rămâne cum am stabilit" sau "rămâne ca în tren". Ba, mai mult, ca membru în Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, am fost de faţă la respingerea, în cadrul comisiei, a unor completări ale Legii nr.215, la articole privitoare la incompatibilităţi, iniţiate de câţiva deputaţi PD, de către reprezentanţi ai PSD, UDMR şi de câţiva deputaţi ai minorităţilor, cum spuneam, prin care se cerea, fără echivoc, aplicarea incompatibilităţilor prevăzute de Legea nr.215, imediat, şi nu începând cu anul 2004. Respingerea acestei iniţiative în comisie avea loc exact când fruntaşii PSD aveau întâlnirea cea de taină de la Sinaia, unde puneau la punct strategia de luptă împotriva corupţiei.

Dacă toate incriminările aduse de semnatarii moţiunii la adresa puterii, noi, cei de la PRM, le considerăm juste, reflectând o realitate tristă în administraţia locală, noi nefiind niciodată la guvernare, spre a introduce legi care să curme din rădăcină acest flagel, nu putem să nu le aducem aminte, celor două partide semnatare ale moţiunii, următoarele:

1) prin semnăturile, şi ale foştilor miniştri Traian Băsescu, respectiv Valeriu Stoica, actualii şefi ai celor două partide, a fost concepută O.G. nr.49/1999 a Guvernului Radu Vasile, care a desfiinţat consiliile de administraţie şi AGA, lăsând regiile şi societăţile comerciale de interes local sau naţional la discreţia unui administrator unic, cu salariu astronomic, mergând până la 150 – 200 de milioane lei lunar şi cu un raport între salariul minim de regie sau societate de la 6 până la 8, cât era până atunci, la 1 la 50 până la 100 la 1.

Sunt obligat să menţionez că, în urma desfăşurării concursurilor de selectare a managerului unic, s-au încheiat contracte de administraţie pe un interval de 4 ani, contracte care, într-un stat de drept, îşi produc efectele indiferent de schimbarea opticii, după preluarea puterii de alt partid de guvernământ şi care, iată, a generat numeroase procese încă pe rol.

2)După preluarea puterii de către PSD, mai exact la 31 mai 2001, Guvernul Năstase emitea O.G. nr.79, care reînfiinţa AGA şi CA. Că reînfiinţezi AGA şi consiliul de administraţie poate nu-i nimic rău, apreciem noi, fiindcă, în toată lumea civilizată, nu poţi lăsa, la discreţia unui singur om, soarta unei societăţi sau regii cu mii sau sute de mii de angajaţi, cum sunt societăţile sau regiile de interes naţional. Dar să nu modifici o stupizenie din Legea nr.15/1990, prin care CA sau AGA stabileşte indemnizaţia sau salariul managerului general, iar membrii CA sau AGA primesc o indemnizaţie lunară de până la 20% din salariul managerului general, mi se pare de-a dreptul imoral şi, de aici, interesul conjugat. Noi, membri CA sau AGA, stabilim leafa cât mai mare pentru manageri, ca, prin aplicarea procentului de 20%, să avem, şi noi, indemnizaţia cât mai mare! Asta dovedeşte că toate partidele care s-au succedat la putere, indiferent că s-au numit PDSR, PD, PNL, UDMR, nu au urmărit decât satisfacerea intereselor propriei clientele politice.

Deschid o paranteză: am informaţii că, prin consiliile de administraţie şi AGA, la regii şi societăţi comerciale, s-au propus, spre a nu bate chiar la ochi, odrasle ale potentaţilor şi care confundă BVC-ul, balanţa de venituri şi cheltuieli, cu PVC-ul, policlorura de vinil.

Noi, cei de la PRM, vom susţine demersul moţiunii de faţă, pentru că dezvăluie o realitate crudă, dar, în acelaşi timp, nu putem să nu arătăm cu degetul către cele două partide iniţiatoare ale moţiunii, care s-au complăcut în aceeaşi situaţie când au fost la putere, doar metodele au fost altele.

Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor PRM)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule coleg, 5 minute aţi vorbit.

Partidului Naţional Liberal, mai sunt 4 minute. Am înţeles că doreşte să le utilizeze domnul Coriolan Simedru.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vreau să vă spun că disputa pe acest subiect al incompatibilităţii, pe care am avut-o cu domnul ministru, durează de câteva luni şi, din păcate, văd că, şi astăzi, se ocoleşte punctul esenţial. Dacă acest punct ar fi fost atins în discuţia de astăzi, întreaga argumentare a domnului ministru şi al partidului de guvernământ s-ar prăbuşi.

Domnul ministru afirmă că este de acord ca aceste incompatibilităţi să existe, aşa cum, de altfel, este prevăzut şi în Legea nr.215/2000, dar că aplicarea lor trebuie să se facă doar din 2004, odată cu viitoarele alegeri locale. Cu alte cuvinte, domnul ministru nu este de acord cu schimbarea regulilor în timpul jocului. Eronat! Nu vrea nimeni din opoziţie să schimbe regulile în timpul jocului. Cel care le-a schimbat sunteţi dumneavoastră, domnule ministru, pentru că, înainte de apariţia Legii nr.215, exista HG nr.450/1999, care priveşte normele de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale. În această Hotărâre de Guvern, se prevede clar incompatibilitatea, la art.7.1, 7.2 şi vreau să citez: "Reprezentanţii instituţiei publice implicate în consiliul de administraţie se selectează în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.49/1999 privind administraţia companiilor societăţilor naţionale, a societăţilor comerciale, la care statul sau autoritatea administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi a regiilor autonome", cu respectarea normelor metodologice aprobate prin H.G. nr.464/1999 şi a punctului 2.12, pe care-l citez, şi vă rog un pic atenţie: "De asemenea, instituţia publică implicată nu poate desemna ca reprezentanţi, în adunările generale ale acţionarilor, persoanele care au una din următoarele calităţi sau funcţii: senator, deputat, ministru, secretar de stat, consilier judeţean ori local, prefect, subprefect, director general al prefecturii, primar general, viceprimar, primar de sector" ş.a.m.d.

Iată, domnule ministru, că, înaintea apariţiei Legii nr.215, exista un act normativ care să prevadă incompatibilităţile. Ce trebuia să faceţi dumneavoastră, când aţi ajuns ministru în această speţă? Să dispuneţi verificări şi să cereţi pedepsirea celor care au încălcat legea. Ce aţi făcut dumneavoastră? Aţi dat frâu liber clientelei politice, în primele luni după alegeri, ca cei care sunt clientela politică a partidului de guvernământ să ocupe aceste locuri în consiliile de administraţie, venind apoi cu Legea nr.215 şi cu teoria că incompatibilităţile discutate astăzi se vor aplica doar după 2004.

Domnule ministru,

Pentru a demonstra că afirmaţiile făcute nu sunt nişte simple speculaţii, am aici punctul de vedere al Consiliului Legislativ, care, în 11.03.2002, precizează clar că H.G. nr.450/1999 este în vigoare, deci produce efecte. Dacă nu sunteţi de acord cu prevederile acestei Hotărâri de Guvern, trebuia să luaţi măsurile necesare pentru modificare, dar dumneavoastră nu le-aţi luat, pentru că dumneavoastră nu vreţi să vă împiedicaţi în asemenea amănunte, cum sunt Hotărârile de Guvern emise de alte guverne anterioare.

Iată, deci, că, pentru fosta putere, această incompatibilitate a fost un lucru care s-a dorit să fie eliminat, iar dumneavoastră, astăzi, vă ocupaţi de clientela politică, lăsând aceşti membri în consiliile de administraţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, aţi epuizat timpul pe care l-aţi avut la dispoziţie şi l-aţi şi întrecut.

Are cuvântul, în continuare, domnul Silvian Ciupercă, din partea Grupului PSD.

Domnul Silvian Ciupercă:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnilor miniştri,

Frecvenţa utilizării termenului de corupţie, în limbajul comun, în cel profesional şi, mai ales, în limbajul şi în discursul politic, este un simptom ce ţine de o anumită permanenţă a vieţii politice, dar şi de o anumită conjunctură. Este, pe de o parte, o constantă întoarcere la obsesia politicienilor şi politologilor din trecut, după care sintagma "puterea corupe" are o semnificaţie deosebită, iar pe de altă parte este, şi acest termen, un loc geometric al confruntărilor politice actuale.

În dulcele stil clasic al moţiunilor, termenul de "corupţie" este preferatul celor ce se concentrează asupra răului, atât de mult încât resursele lor pentru construcţia binelui, a ceea ce trebuie să fie binele se epuizează înainte de a produce ceva.

Actuala cruciadă împotriva corupţiei din administraţia publică locală, iniţiată de 53 de deputaţi din PNL şi PD, este motivată, în esenţă, de problematica separării funcţiilor politice de cele administrative, problematică care se află ca obiectiv pe primele locuri în strategia Guvernului, privind reforma din administraţia publică locală.

Autorii textului moţiunii pornesc de la două acte normative – O.G.nr.79/2001 şi Ordonanţa de urgenţă nr.5/2002, acte normative care vizează unele aspecte ce ţin de managementul societăţilor comerciale, la care acţionar majoritar este o autoritate a administraţiei publice teritoriale şi managementul regiilor autonome din subordinea autorităţilor locale, precum şi de relaţiile acestora cu unele societăţi comerciale ce au în conducerea lor aleşi locali.

Autorii moţiunii recunosc intenţia de fond a acestor acte normative, dar se străduiesc să motiveze o concluzie jenantă pentru întreg procesul democratic de consolidare a ideii de autoritate publică locală. Expresia "corupţia instituţionalizată şi generalizată, la nivelul administraţiei publice locale, în favoarea activiştilor şi clientelei PSD, ce guvernează ţara şi comunităţile locale ca pe propria moşie, direcţionând banii publici în interesul acestora, pe spinarea cetăţenilor ce trăiesc din zi în zi mai rău", am citat din moţiune, este un decepţionant exemplu de cădere în cel mai orb politicianism, în cea mai nenuanţată atitudine faţă de administraţia publică locală din România, administraţie care se află într-un proces de modernizare extrem de onorabil şi subliniat şi de raportorii Congresului puterilor locale.

Ca fost reprezentant al administraţiei publice locale din România, ca fost primar şi promotor, şi în prezent, al unui demers constant spre instituţionalizarea colaborării între administraţia publică locală şi administraţia centrală, în toate problemele ce privesc creşterea autonomiei locale şi continuarea procesului de descentralizare surprind un periculos accent pus de iniţiatorii moţiunii pe asocierea între mai multă autonomie locală echivalent cu mai multe ocazii de privilegii şi corupţie şi de influenţe exercitate în interes personal.

Vă informez, doamnelor şi domnilor, că Federaţia Autorităţilor Locale din România, înfiinţată în iunie 2001, ca urmare a voinţei celor patru asociaţii din administraţia publică locală, Asociaţia oraşelor, a comunelor, a municipiilor şi Uniunea consiliilor judeţene, apolitică şi destinată promovării unei administraţii publice locale puternice, eficiente şi furnizoare a unor servicii de calitate pentru cetăţeni este extrem de îngrijorată de această tentativă de subminare a autorităţii morale a aleşilor locali, cei mai reprezentativi cetăţeni ai comunităţilor, ce-şi conduc autonom treburile publice locale.

Încurajarea parteneriatului public privat, creşterea autonomiei financiare a autorităţilor administraţiei publice locale şi accentuarea rolului administraţiei locale în promovarea dezvoltării locale sunt orientări fundamentale ale Programului de guvernare PSD privind administraţia, orientări care nu trebuie frânate de fluturarea obsesivă a perspectivei creşterii corupţiei în zona administraţiei publice locale.

Protocolul semnat de Federaţia autorităţilor locale şi Ministerul Administraţiei Publice privind colaborarea şi promovarea modificărilor legislative, ce trebuie să accentueze autonomia financiară decizională şi administrativă a administraţiei locale, vizează următoarele domenii în 2002: construcţia bugetară pe 2003, prin realizarea unui cod al finanţelor publice locale, prin modificarea, operată deja, a Legii nr.27/1994 privind impozitele şi taxele locale, la modificarea Legii nr.189 a finanţelor publice locale, asupra căreia se lucrează în parteneriat între Ministerul de Finanţe şi FALR, al doilea punct – legislaţia privind informatizarea administraţiei publice locale în vederea realizării unui sistem informatic unitar în administraţia publică şi al treilea punct – legislaţia secundară şi terţiară aferentă Legii nr.326.

Aceste exemple din Protocolul semnat între federaţie şi Ministerul Administraţiei Publice arată ceea ce este de subliniat, şi anume o permanentă colaborare şi instituţionalizare a unui asemenea proces de colaborare între cele două nivele ale administraţiei: cea locală şi cea centrală.

Vă informez, stimaţi colegi, că mai multă putere, capacitate de intervenţie, în problemele prioritare ale cetăţenilor sunt elemente de modernitate în administraţia publică locală, şi nu ocazii de extindere a corupţiei. Expresia cea mai elocventă a descentralizării financiare este în evoluţie procentul din impozitul pe venit, care rămâne administraţiei publice locale, de la 82% în 2001, a ajuns la 87% - 88,5% în 2002. Sigur, exemplele pot continua, pe această temă.

Prin votul dumneavoastră, domnilor parlamentari, de respingere a moţiunii, veţi contribui, sper, la o necesară recunoaştere a nevoii de a promova încrederea în conceptul de guvernare locală, şi nu suspiciunea de corupţie generalizată, de abandon al interesului public şi de promovare a interesului egoist.

Aşteptăm, domnilor, ca, permanent, să opereze distincţia între unii aleşi locali şi sistemul aleşilor locali, prea nobil pentru a fi pervertit de o asemenea suspiciune. (Aplauze în Grupul PSD)

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumim, domnule deputat.

Din partea Grupului România Mare, domnul Iancu Holtea.

Domnule Iancu Holtea, vă rugăm să poftiţi. Mai aveţi 6 minute.

Vă rog.

Domnul Iancu Holtea:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Am să încerc, în timpul care mi-a fost acordat, să vă informez asupra unor aspecte din administraţia publică din judeţul Mehedinţi, unde lucrurile nu se prezintă chiar aşa cum le prezintă domnul ministru Cozmâncă.

În primul rând, am să vă informez că s-a instaurat un nou sistem de relaţii între cetăţeanul alegător plătitor de taxe şi impozite şi reprezentanţii administraţiei publice, aleşii lor, sistem prin care cetăţeanul este plimbat de la o uşă la alta, este minţit şi desconsiderat. Practic, cetăţeanul nu mai are cui să se adreseze pentru a i se face dreptate.

Aş da un singur exemplu, şi anume există cetăţeni care cer să fie debranşaţi de la căldură şi apă caldă, datorită sărăciei excesive în care trăiesc, veniturile lor fiind mai mici decât costurile termoficării. Vă informez că nici acest lucru nu li se poate aproba, fiind purtaţi pe la toţi sfinţii, pe la toate uşile, de la Primărie la Regia de termoficare, la preşedintele asociaţiei ş.a.m.d.

Aş dori să vă informez că, în Mehedinţi, se exercită nişte presiuni inimaginabile asupra primarilor şi consilierilor locali, de către reprezentanţii de frunte ai partidului de guvernământ, în speţă domnul deputat Eugen Nicolicea, preşedintele PSD, şi de către reprezentanţii PUR, în special pentru racolarea lor către aceste două partide, încât cred că nu mai există prea mulţi primari şi consilieri ai opoziţiei. Aş da un exemplu, şi anume cazul oraşului Strehaia, un oraş foarte greu de condus, din punct de vedere administrativ, deoarece există un amalgam de cetăţeni, există foarte mulţi romi, unde primarul ales al Partidului România Mare, Nicolae Turhină, nu a putut să reziste mai mult de 2 – 3 săptămâni după alegeri, fiind nevoit să-şi dea demisia, din cauza presiunilor care au fost exercitate asupra lui.

Aş vrea să vă informez că nu de acelaşi tratament se bucură propriii primari şi consilieri ai partidului de guvernământ, care-şi permit să lipsească câte 5 – 6 luni consecutiv de la şedinţe. Bineînţeles că indemnizaţia se încasează. Or, conform art.59 alin.1 lit.i) din Legea nr.215, mandatul ar trebui să înceteze la 3 absenţe nemotivate. Şi aici, aş da un exemplu: consilierul judeţean Gherculescu Ion de la Consiliul judeţean Mehedinţi.

Corupţia din administraţia publică locală consider că este o temă la care puterea trebuie să reflecteze atent, este un subiect de analiză continuă, poate şi pentru faptul că, practic, opoziţia lipseşte din aceste structuri.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc.

Grupul PRM mai are 3 minute la dispoziţie.

Dacă, din partea Grupului UDMR, care mai are la dispoziţie 4 minute, intervine cineva? Nu, nu mai intervine.

Dacă, din partea minorităţilor naţionale, cineva vrea să intervină? Nu.

Atunci, din partea Grupului Partidului Social Democrat, domnul Gheorghe Marin.

Vă rog.

Domnul Gheorghe Marin:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aşa cum ne-am obişnuit, în ultima perioadă, cele două formaţiuni politice semnatare ale moţiunii, PD şi PNL, formaţiuni care au reuşit performanţa unei extraordinare căderi economice, între anii 1996 – 2000, se prezintă, în plenul Camerei, cu o nouă moţiune simplă, cu un profund caracter demagogic şi politicianist.

Încercând să aducă în discuţie o aşa-zisă corupţie în administraţia publică locală, semnatarii moţiunii încearcă să găsească acte de corupţie tocmai în măsurile pe care actualul guvern le-a luat pentru eradicarea adevăratei corupţii patronate de aceştia în cei 4 ani cât au fost la guvernare şi ca să exemplific, am să mă refer la Ordonanţa de urgenţă nr.79 din 2001 cu privire la întărirea disciplinei economico-financiare şi alte dispoziţii cu caracter financiar în cadrul regiilor autonome, societăţilor şi companiilor naţionale, societăţilor comerciale la care statul sau unitatea administrativ-teritorială este acţionar majoritar.

În moţiune se face precizarea că prin această ordonanţă se asigură conducătorului agentului economic salarii fabuloase. În fapt, în ordonanţă se limitează salariul conducătorului, astfel încât acesta nu poate depăşi indemnizaţia lunară pentru funcţia de secretar de stat prevăzută de lege.

În acest fel, salariul se situează la o valoare mult mai mică comparativ cu prevederile Ordonanţei de urgenţă nr.49 din 1999. Aceasta prevedea pentru indemnizaţia lunară brută a administratorului o valoare de până la 44 de ori salariul de bază mediu brut pe societatea comercială, respectiv regia autonomă, deci, o indemnizaţie care putea ajunge legal la sute de milioane de lei, valoare considerată la acea vreme de cele două partide, PD şi PNL, drept normală şi nicidecum fabuloasă.

Pentru a-şi servi clientela politică, actualii semnatari ai moţiunii au prevăzut în normele de aplicare ale aceleiaşi Ordonanţe de urgenţă nr.49/1999 că membrii comisiilor de selecţie a administraţiilor vor fi remuneraţi lunar cu o sumă ce reprezintă 40% din salariul brut lunar al directorului general al societăţii comerciale ori regiei autonome.

Dacă, aşa cum se prezintă în moţiune, adevăraţii paraziţi ai consiliilor actuale de administraţie şi ai AGA sunt remuneraţi cu 20% din salariul managerilor, ce pot spune semnatarii moţiunii despre paraziţii clientelei politice ale PD şi PNL, membrii ai vechilor comisii de selecţie care au fost răsplătiţi cu 40% din salariul managerului.

Cred că putem reţine de aici generozitatea cu care guvernanţii de atunci îşi retribuiau clientela politică şi dispreţul acestora faţă de banul public, folosit din belşug pentru nişte servicii lipsite de orice responsabilitate.

Nu putem să vorbim de dispreţ faţă de banul public fără să ne amintim de modul cum a înţeles domnul Traian Băsescu, campion al luptei împotriva corupţiei, să remunereze personalul credincios PD-ului din cadrul unităţilor de management de proiect prin Ordonanţa de urgenţă nr.52/1999. Personalul selectat pentru aceste unităţi se remunera cu o sumă corespunzătoare echivalentului în lei a 300 de dolari SUA pe zi, subliniez "pe zi", în timp ce salariul mediu lunar era sub 100 de dolari americani.

În plus, în Ordonanţa nr.52/1999 se mai menţionează şi faptul că "specialiştii" care îşi desfăşoară activitatea în aceste unităţi beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi consultanţii străini, inclusiv în ceea ce priveşte regimul de impozitare a veniturilor, deci o scutire de impozit.

Rezultă clar din cele prezentate cum şi-au manifestat grija faţă de banul public semnatarii actualei moţiuni care dau lecţii Guvernului actual, în loc să fie cuprinşi de un sentiment de culpabilitate.

De aceea, observând cu îngrijorare dezinteresul partidelor semnatare pentru problemele fundamentale ale ţării şi pentru marile examene pe care România trebuie să le treacă în perioada următoare, sesizând că trăsăturile principale ale partidelor semnatare ale acestei moţiuni rămân minciuna şi oportunismul politic, le atragem atenţia că, după ce au eşuat în tentativa de guvernare a ţării, dovedesc că nu reuşesc să realizeze nici măcar o opoziţie credibilă.

În concluzie, vă rog să votaţi împotriva acestei moţiuni şi să vă afirmaţi încă o dată sprijinul pentru reforma globală a societăţii româneşti, respectiv pentru reforma în administraţia publică locală promovată de Guvernul condus de domnul prim-ministru Adrian Năstase. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Distinsul nostru coleg de la Partidul Democrat, Boc, primeşte 3 minute de la alt partid democrat din Parlament. (Vociferări.) Cred că nu negaţi acest lucru. Am anunţat că Partidul democratic, reprezentat în Parlament, România Mare, a cedat 3 minute colegilor dumneavoastră de la PD.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Răspunsul Guvernului Năstase la această moţiune demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, incapacitatea actualului guvern de a lupta împotriva corupţiei, demonstrează încă o dată neconcordanţa totală dintre vorbe şi fapte la PSD.

PSD-ul a fost şi rămâne un etern campion al promisiunilor, al declaraţiilor de imagine şi un etern, etern codaş corigent al faptelor.

Partidul Democrat a fost primul partid politic din România care şi-a retras consilierii locali şi judeţeni din consiliile de administraţie, încercând să dea un semn de moralitate în această ţară, să dea o dovadă că se poate face o politică responsabilă pentru cetăţean şi pentru interesele acestuia. Din nefericire, răspunsul partidului de guvernământ la acest gest politic nemaiîntâlnit în viaţa politică românească a fost unul de a consacra incompatibilităţile prin lege, în loc să le înlăture, aşa cum am cerut noi. Mai mult decât atât, domnul ministru Cozmâncă, faţă de care am toată aprecierea în încercarea domniei sale de a justifica oarecum menţinerea în continuare a clientelei politice, vine astăzi în faţa dumneavoastră şi revoluţionează dreptul administrativ românesc, aşa cum a revoluţionat şi administraţia publică. În fapt, domnia sa spune că de fapt în Ordonanţa 5 avem de a face cu nişte interdicţii şi nu cu nişte incompatibilităţi.

Domnule ministru, am la dispoziţie şi extrasele din Dex-ul limbii române care spune foarte clar: orice interdicţie este o incompatibilitate şi orice incompatibilitate este o interdicţie.

Domnule ministru, nu trebuie să ne ascundem după degete sau în spatele cuvintelor pentru a masca un lucru; diferenţa dintre vorbe şi fapte în politica dumneavoastră din administraţia locală. Mai mult decât atât, premierul Adrian Năstase sublinia: cei pentru care o funcţie în administraţie înseamnă să cheltuiască bani de la buget, au greşit partidul. Noi vă spunem: nu au greşit partidul, sunt la dumneavoastră, la PSD.

Iată încă o demonstraţie clară a neconcordanţei dintre vorbe şi fapte. Cei care au greşit partidul nu sunt în altă parte, ci s-au înscris în partidul de guvernământ pentru a profita în continuare de aceste resurse publice, resurse care pot fi alocate foarte bine în alte sectoare. Avem o criză în învăţământ, avem o criză în sănătate, avem o criză cu privire la întreţinere. De ce nu se duc aceşti bani, care se duc în mâinile consilierilor dumneavoastră la populaţie pentru a asigura plata facturilor la întreţinere? Să reuşim să le reeşalonăm lor factura la întreţinere şi nu să reeşalonăm datoriile la SNTR, Rafo Oneşti, adică la clientela dumneavoastră politică.

Se pare, încă o dată, că pentru dumneavoastră, interesul cetăţeanului este mai prejos, interesul cetăţeanului este pus sub interesul clientelei politice a dumneavoastră pe care doriţi să o serviţi. Mai mult decât atât, domnul prim-ministru spunea: demnitarul public fie ales, fie numit, este plătit ca să protejeze interesele cetăţeanului. Ce interese protejează consilierii dumneavoastră, când iau bani fără să facă nimic de la nişte consilii de administraţie, menţinute artificial, din subordinea agenţiilor locale?

În final, domnule ministru, domnilor colegi, vreau să vă spun un singur lucru. Montesquieu a spus cu peste două secole în urmă: oricine deţine puterea, are tendinţa de a abuza de ea şi merge până acolo unde întâlneşte limită.

Moţiunea aceasta se dorea a fi o limită la abuzurile actualei puteri. Prin votul dumneavoastră, dacă nu veţi vota pentru moţiune, nu veţi face altceva decât să legalizaţi corupţia nesfârşită a partidului de guvernământ, corupţia fără limite a PSD-ului.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea stângă şi dreaptă a sălii.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ioan Mihai Năstase şi se pregăteşte doamna Lazăr Maria.

Domnul Ioan Mihai Năstase:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi domnilor miniştri,

Distinşi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Reforma în administraţia publică locală este o necesitate, cu atât mai mult cu cât în activitatea consiliilor locale şi mai ales la nivelul primăriilor s-au înregistrat multe aspecte negative generate de carenţele existente în legislaţie, cât şi în legătură cu modul de interpretare şi de aplicare a legislaţiei existente.

Actualele măsuri preconizate de Guvernul Năstase şi Ministerul Administraţiei Publice sunt menite să amelioreze o serie de nereguli şi mai ales să vegheze mai riguros asupra modului în care se desfăşoară activitatea la diferite nivele judeţene, municipale şi comunale ale administraţiei publice locale. Este îndeobşte cunoscut că nu tuturor le convin înnoirile menite ca, printr-o analiză pertinentă, să conducă la respectarea legislaţiei şi a normativelor, ceea ce a stârnit un val de nemulţumiri care a culminat iată, azi, cu elaborarea unei moţiuni simple, menită nu atât a îmbunătăţi activitatea administraţiei publice locale, cât mai ales pentru a produce o stare de spirit care să creeze şi mai multe dificultăţi actualei guvernări, confruntată cu o gamă foarte mare de probleme ce necesită rezolvări de urgenţă, prin faptul că în vechea guvernare s-au acumulat o serie de probleme care acum îşi împlinesc faza de incubaţie a îmbolnăvirii. Cei care au realizat contagiunea, acum se simt în mod ciudat nevinovaţi şi în loc să se angajeze solidari pentru rezolvarea acestor stări morbide, mai mult, ei împiedică acum corectarea şi soluţionarea unor stări de lucruri care nu mai pot persista şi trebuie rezolvate fără a angaja alte perturbări.

Nimeni nu contestă că sunt aspecte care trebuiesc îmbunătăţite ca abuzurile privind salarizarea unor regii cu capital majoritar de stat de pe lângă consiliile locale, ca şi modul defectuos în care îşi desfăşoară activitatea unii primari şi directori din primărie privind facilitarea unor licitaţii şi mai ales favorizarea unor agenţi economici şi persoane fizice în detrimentul altora, dar măsurile preconizate de ministrul Cozmâncă, printre altele, prevăd şi aceste aspecte, măsuri care, paradoxal, declanşează fenomenul de nemulţumire, dar cu altă justificare, ceea ce ne determină să apreciem că moţiunea apare total nejustificată şi neavenită.

Personal, apreciez echipa de la Ministerul Administraţiei Publice Locale şi pentru măsurile luate pentru reglementarea montărilor ilegale de microcentrale de apartament în blocuri fără a asigura dispersia corespunzătoare a gazelor de ardere deasupra blocurilor. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat Lazăr Maria. Vă rog.

Doamna Maria Lazăr:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimate şi stimaţi colegi,

Graba cu care partidele din Opoziţie PNL şi PD lansează moţiune după moţiune exprimă criza pe care acestea o traversează, încercarea disperată de a ieşi pe această cale din starea de anonimat şi slăbiciune politică, care i-a cuprins, după părăsirea guvernării.

Stimaţi colegi semnatari,

Luptele politice şi cancanurile pe care le-aţi exersat timp de 4 ani, nu au fost de natură să vă pregătească pentru o opoziţie parlamentară constructivă şi credibilă. Acuzaţiile nefondate şi expresiile necontrolate de genul: "liota de primari şi consilieri ai PSD s-au înfipt precum căpuşele", "afaceri veroase pe spinarea banului public", ne confirmă că nu v-aţi debarasat de vechile obiceiuri, folosind în moţiune unele afirmaţii făcute de primul-ministru pe care le scoateţi din context, aduceţi acuzaţii grave şi nefondate.

Vă este greu să recunoaşteţi că unul din meritele incontestabile ale actualului Guvern este capacitatea sa de a recunoaşte deschis anumite neajunsuri sau greşeli. Există la Guvernul actual tăria de a trata cu transparenţă lipsurile şi de a face publice măsurile luate, lucru care nu s-a întâmplat în guvernarea anterioară şi acest lucru vă deranjează.

Dumneavoastră, stimaţi semnatari ai moţiunii, faceţi abstracţie de legile şi măsurile care s-au adoptat într-o perioadă relativ scurtă pentru urgentarea procesului de reformă în administraţie. Una din aceste legi este Legea 215/2001 privind administraţia publică locală care este, de altfel, invocată şi în moţiune. este bine să vă reamintiţi faptul că 4 ani de guvernare nu v-au ajuns pentru a adopta o asemenea lege, mai exact, nu v-aţi asumat răspunderea. Dacă facem o legătură cu obiectul moţiunii de azi, înţelegem de ce nu aţi dorit să vă atingeţi de oligarhia pe care dumneavoastră aţi instaurat-o în administraţia publică locală şi centrală, când aţi mers până acolo încât aţi schimbat şi paznicii, dacă aceştia au fost numiţi pe timpul guvernării PDSR.

Ar fi elegant din partea dumneavoastră ca opoziţie democratică, cum vă place, să apreciaţi faptul că Guvernul PSD şi-a asumat această răspundere.

În ceea ce priveşte problema incompatibilităţilor care reprezintă laitmotivul acuzaţiilor din moţiunea pe care o dezbatem, vă reamintesc că Legea 215 se referă la toate situaţiile de incompatibilitate ale aleşilor locali, iar prin Ordonanţa de urgenţă 5/2002 se fac referiri exprese şi se lărgeşte contextul situaţiei de incompatibilitate, vizând tocmai prevenirea şi înlăturarea tendinţelor de corupţie din administraţia locală. Deci, din punct de vedere legal, situaţia este foarte clară, iar practic, Guvernul Năstase a trecut la măsuri ferme pentru aplicarea acestor prevederi.

Fără îndoială că acest proces este în plină desfăşurare şi el se referă la toţi aleşii locali, indiferent de formaţiunea politică din care provin. Aruncarea anatemei prezumţiei de nevinovăţie asupra tuturor aleşilor locali este, după părerea mea, o practică profund eronată. Cred că trebuie să instituim mecanisme de control asupra activităţii acestora şi nu acuzaţii grave şi apreciez că legea aflată în dezbaterea comisiilor de specialitate ale Parlamentului privind statutul aleşilor locali poate să răspundă unor asemenea cerinţe.

Faptul că toţi care sunt trimişi de cetăţeni în structurile de putere locală şi centrală şi în mod deosebit cei aparţinând PSD, cum rezultă din moţiune, ar fi prezumtivi profitori ai poziţiei lor, consider că aduce atingere gravă atât persoanelor în cauză, cât şi onestităţii celor care i-au ales.

În încheiere, sunt împotriva demiterii exprese care este făcută în moţiune a domnului ministru Octav Cozmâncă care, împreună cu echipa sa, a făcut eforturi serioase şi eficiente pentru finalizarea procesului de reformă în administraţia publică şi mă declar împotriva acestei moţiuni. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, propun să închidem aici dezbaterile şi să dăm cuvântul reprezentantului Guvernului, domnului ministru Octav Cozmâncă.

Domnul Octav Cozmâncă:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aş vrea, în finalul acestei dezbateri, doar câteva lucruri să exprim în faţa dumneavoastră. Voi fi foarte scurt, succint în ceea ce doresc să prezint în faţa dumneavoastră, întrucât punctul de vedere al Guvernului a fost prezentat în începutul acestei dezbateri.

În primul rând, doresc să vă mulţumesc pentru această dezbatere pe care eu o consider, într-un fel, încurajatoare. Evident, am reţinut sugestiile şi propunerile dumneavoastră constructive, intervenţiile pertinente ale celor care au luat cuvântul astăzi şi evident, vom lua, în consecinţă, măsurile corespunzătoare în activitatea Executivului. În acelaşi timp, însă, nu pot fi de acord cu acuzele tendenţioase, rău-voitoare care s-au făcut şi de această dată şi astăzi de către cei care au luat cuvântul şi apreciez că acestea nu ajută cu nimic şi nu contribuie, sub nici o formă, la îmbunătăţirea climatului politic.

În al doilea rând, stimaţi colegi, doresc să afirm în faţa dumneavoastră următoarele: Cabinetul Năstase, într-adevăr, guvernează ţara, dar în deplină concordanţă cu Constituţia şi legile ţării. În schimb, dumneavoastră, stimaţi colegi de la PD şi PNL, aţi guvernat, dar nu ţara, ci corupţia, jaful şi dezastrul din România.

Nu este moral să ne cereţi nouă să facem ceea ce dumneavoastră nu aţi făcut în 4 ani, iar noi să realizăm acest lucru într-un an de guvernare.

Cred că, în altă ordine de idei, nu este cazul să dau răspunsuri concrete la nişte lucruri care au fost puse cu rea-voinţă şi anume, faptul că se fac în continuare confuzii, fie din neştiinţă, dar eu cred că din rea-voinţă, în legătură cu aplicarea unor prevederi ale Legii 215.

Cred că Legea 215/2001 tratează, fără echivoc, interdicţiile şi deci, în schimb, distinşii colegi de la PNL şi PD încearcă să dea tot felul de interpretări.

Noi, Guvernul, înţelegem să aplicăm legile aşa cum ele au fost aprobate de Parlament, inclusiv de dumneavoastră şi nu să interpretăm în tot felul prevederile legale.

În al treilea rând, vă asigur, stimaţi colegi, că vom demonstra în continuare responsabilitate şi seriozitate pentru accelerarea reformei administraţiei publice centrale şi locale, pentru accentuarea procesului de apropiere a administraţiei publice faţă de cetăţean şi pentru creşterea calităţii serviciilor din gospodărirea comunală.

Un răspuns totuşi concret cred că ar trebui să-l dau, şi anume, se evoca aici de către un distins deputat din partea Partidului Democrat, consilierii domniilor lor şi-au dat demisia din consiliile de administraţie. şi-au dat-o, dar îşi continuă afacerile cu vârf şi îndesat cu primăriile şi în locul celor care şi-au dat demisia sunt tot PD-işti, aşa că..., cred că ar trebui să fie o minimă moralitate şi responsabilitate. Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vă propun ca votul final asupra moţiunii să-l exprimăm prin vot deschis prin ridicare de mâini.

Cine este pentru moţiune?

Stimaţi colegi, am rugămintea să vă aşezaţi în băncile dumneavoastră pentru a putea număra civilizat. Să nu credeţi că adunându-vă, se obţine o sumă dublă decât cea pe care o reprezentaţi.

82 de voturi pentru.

Împotriva moţiunii? 178 voturi împotrivă. (Aplauze.)

Abţineri?

Abţineri? 3 abţineri.

cu 178 voturi împotrivă, 82 pentru, 3 abţineri a fost respinsă moţiunea.

Trecem la exprimarea voturilor finale asupra proiectelor înscrise pe lista de vot final:

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr.1/2000, lege cu caracter organic; sunt aplicabile prevederile art.74, alin.1 din Constituţie. Vă rog să nu părăsiţi sala, stimaţi colegi!

Cine este pentru? 176 voturi pentru.

Împotrivă? 68 voturi împotrivă.

Abţineri?

Deci, cu 176 voturi pentru, 68 împotrivă şi două abţineri, a fost adoptat proiectul de lege.

Poftiţi.

Stimaţi colegi, nu sunteţi de acord să vorbiţi după ce exprimăm voturile la toate legile organice?

Bun. Aveţi cuvântul.

Aveţi cuvântul să vă explicaţi votul.

Domnul Ştefan Marian Popescu Bejat:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc să justific votul deputaţilor Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Constatăm că reglementarea supusă votului de astăzi are caracter vădit centralist, etatist şi imoral, contrar declaraţiilor făcute de reprezentanţii Puterii, cum că această reglementare ar veni în sprijinul foştilor proprietari, nu putem să constatăm decât că, în loc să sprijine ţăranul român, ea nu face altceva decât să îngrădească accesul acestuia la propria avere.

Măsura de înlăturare a probei cu martori, în cazul reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere aduce grave prejudicii morale şi materiale ţăranului român, fiind, de fapt, o formă de naţionalizare a pădurilor.

Mai mult, măsura de înlăturare a probei cu martori este de natură să descurajeze şi mai pregnant procesul de punere în posesie, cunoscând că până în prezent ritmul restituirii pădurilor asigurat de PSD este de numai 0,7%. Acest ritm va face posibilă retrocedarea pădurilor pentru persoanele fizice în peste 100 de ani.

Deşi Puterea cunoaşte prea bine că nu este vinovat ţăranul român că evidenţa juridică a terenurilor din fostul Regat este nesatisfăcătoare, deşi cunoaşte că Arhivele Naţionale nu deţin documentele necesare şi că arhivele locale au fost distruse, prin această monstruoasă reglementare agravează şi mai mult situaţia fostului proprietar pus în imposibilitatea evidentă de a prezenta înscrisuri impuse de legea pesedistă.

La aceasta, se adaugă superficialitatea funcţionarului primăriei, care a elaborat dovezi de proprietate incomplete, fără specificarea folosinţei: arabil, păşuni, păduri etc., care nu pot fi admise ca înscrisuri de administraţie locală (vezi judeţul Gorj).

Din păcate, nici evidenţa din registrele agricole, făcute pe bază declarativă nu are relevanţă juridică certă. Este de subliniat, de asemenea, reaua-credinţă a funcţionarilor publici din diferite instituţii publice ale statului, care nu vin în întâmpinarea revendicărilor justificate şi legitime ale foştilor proprietari, nepunând la dispoziţia acestora informaţiile deţinute din hărţi, amenajamente silvice sau pastorale etc.

Această abordare are punctul de plecare în atitudinea pe care PSD o are faţă de ţărani, ostilă şi de dispreţ, plecând de la prezumţia că aceştia şi-ar fura, prin mărturie mincinoasă, propria avere, atitudine dovedită şi prin modul de elaborare şi adoptare a acestei reglementări.

Modul de limitare a dreptului de proprietate în cazul pădurilor - pentru persoane fizice ţărani români la numai 10 hectare şi pentru membrii asociaţiilor persoane juridice la 20 de hectare – are acelaşi efect, ca şi nerecunoaşterea probei cu martori în reconstituirea dreptului de proprietate, în sensul că terenurile astfel nerestituite rămân naţionalizate, proprietate publică a statului.

Prevederile referitoare la delimitarea proprietăţilor bisericeşti, atât pentru terenurile agricole, cât şi pentru cele forestiere, lovesc Biserica în drepturile ei, împiedicând-o să-şi îndeplinească rolul social, cultural de păstrare a tradiţiilor creştineşti.

Amintim că ritmul retrocedării pentru unităţile de cult este de 1,9%, ceea ce asigură retrocedarea drepturilor ce li se cuvin în peste 50 de ani.

Măsurile de trecere în domeniul public al statului a unor terenuri administrate de instituţiile de învăţământ şi cercetare, art.9,…

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Îmi pare rău că trebuie să vă amintesc că nu suntem la dezbateri politice. Suntem la o explicaţie de vot, care durează două minute.

Domnul Ştefan Marian Popescu Bejat:

Este exact acelaşi lucru, domnule preşedinte, asta şi fac.

… şi exceptarea de la retrocedare a unor terenuri forestiere, art.24, sunt insuficient fundamentate atât timp cât nu este clarificat regimul juridic al acestora.

Din această cauză, există numeroase solicitări şi chiar litigii în instanţele de judecată (vezi cazurile Lechinţa, Bistriţa-Năsăud şi Vidra-Vrancea), ceea ce pune serios sub semnul întrebării corectitudinea prezentului demers legislativ.

În consecinţă, Partidul Democrat a votat împotriva prezentei reglementări, care va avea cu certitudine consecinţe economice şi sociale negative pe plan intern şi un impact nefavorabil pe plan extern, mulţi proprietari căutându-şi drepturile, inclusiv la forurile internaţionale.

Prin votul nostru negativ dat acestor reglementări, Partidul Democrat, partid social-democrat model, se delimitează şi se detaşează clar de politica actualului partid de guvernământ, politică pseudo-social democrată falimentară, orientată împotriva oamenilor şi a proprietăţilor private.

Vă mulţumesc. (Rumoare)

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule coleg.

Domnul Valeriu Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În câteva cuvinte, vreau să explic votul Partidului Naţional Liberal, vot negativ la acest proiect de lege.

Prin validarea dumneavoastră, a majorităţii parlamentare, a Ordonanţei nr.102 care, din acest moment, a devenit sau va deveni lege, am încălcat grav dreptul de proprietate în România.

Printr-o lege care se vrea de reconstituire, de reparare a unor abuzuri săvârşite de statul comunist în trecut, am ajuns s-o transformăm dintr-o lege de despăgubire într-o lege care va ajunge să fie de retrocedare şi să fie lege de despăgubire.

Despăgubirile care urmează a fi date ca urmare a acestui proiect de lege vor fi foarte mari şi vor împovăra bugetul României pe mulţi ani de acum înainte.

Mult mai simplu ar fi fost să votăm şi să dăm înapoi foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora ceea ce au avut, ceea ce le-au luat statul comunist.

În Bulgaria, prin trei articole de lege, prin trei articole, un proiect de lege a fost promovat şi li s-a retrocedat foştilor proprietari în întregime suprafeţele pe care le-au avut înainte.

Noi, în România, prin această Ordonanţă nr.102, nu facem altceva decât să facem o nouă naţionalizare, aşa cum spunea colegul de la PD mai înainte.

Legea a fost blocată foarte mult timp, mai bine de un an de zile. Performanţa actualului Guvern să retrocedeze numai 48 de hectare în mai mult de un an de guvernare va fi greu de întrecut de acum înainte.

De asemenea, trebuie să mai spunem că în urma acelui articol mult disputat – "de regulă, pe vechile amplasamente" -, clientela politică din organizaţiile locale ale dumneavoastră, din primăriile locale va fi îndestulătoare pentru dumneavoastră, prin acest articol de lege.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Vasile Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Trei motive a avut în vedere Grupul parlamentar al Partidului România Mare atunci când a votat împotriva acestui proiect de lege.

Primul motiv. Proiectul cuprinde prevederi anacronice, preluate din celebra bulă de aur a lui Bella al II-lea de la 1222. Cuprinde norme cutumiare ale Evului Mediu primitiv, care ştirbesc exerciţiul dreptului de proprietate, excluzând unul dintre atribute: dispoziţia.

Ştim care este raţiunea politică a introducerii acestei interdicţii. Se doreşte ca în composesoratele din Ardeal să se păstreze acest privilegiu de castă, nimeni să nu intre în composesorate şi să nu se înstrăineze proprietatea acestora.

Al doilea motiv. Statutele speciale care reglementează această instituţie a composesoratelor au fost abrogate în 1993, atunci când s-a extins aplicarea Codului silvic al vechiului Regat asupra întregului teritoriu al ţării. Prin acest proiect de lege se reintroduc aceste statute speciale care au fost abrogate acum aproape 100 de ani.

Al treilea motiv este acela că prin lege se face o discriminare între composesorate şi proprietăţile grănicereşti. Dacă în cazul composesoratelor se restituie întreaga proprietate, vă rog să observaţi că în cazul grănicerilor nu se restituie decât jumătate din proprietate, cealaltă trecând în proprietatea comunelor. Or, nu se poate, chiar dacă din punctul nostru de vedere restituirea este greşit㠖 trebuia să se facă subiecţilor de drept -, dacă, totuşi, s-a făcut această restituire, trebuia să se măsoare cu aceeaşi unitate de măsură şi să nu fie introdusă această discriminare pentru moştenitorii grănicerilor.

În fine, din punctul nostru de vedere, dacă se aplică regula prevăzută de Codul de procedură civilă, să se administreze toate probele, trebuia prevăzută şi proba cu martori, sau trebuia să se rezume doar la proba cu acte. Aşa, a ieşit o dispoziţie legală hibridă care în practică va avea foarte mult de lucru.

În încheiere, doresc să vă spun că, încălcându-se dreptul de proprietate, care este sacrosant pentru orice societate civilizată, vom fi nevoiţi să contestăm această lege la Curtea Constituţională.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Ianculescu, din partea Grupului PSD.

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am să vă reţin numai un minut.

Sunt total nejustificate criticile opoziţiei la adresa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001. Şi am să vă explic prin trei valenţe pe care le are această ordonanţă de urgenţă.

În primul rând, acum, legea a devenit constituţională, faţă de Legea nr.1/2000, care era neconstituţională.

În al doilea rând, legea, de data aceasta, este funcţională. De aceea şi retrocedarea terenurilor agricole şi forestiere a întârziat timp de un an de zile, tocmai din cauza faptului că Legea nr.1/2000 era nefuncţională.

Şi al treilea argument care pledează în favoarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului este faptul că este mult mai reformistă decât Legea nr.1/2000.

Ce vreţi mai mult, stimaţi colegi din opoziţie, că prin această ordonanţă de urgenţă se retrocedează încă aproape un milion de hectare de teren agricol şi de pădure pentru persoanele care au fost omise din prevederile Legii nr.1/2000?

Iată că această ordonanţă de urgenţă este mult mai reformistă.

Şi am să vin şi cu alte argumente, dar timpul fiind aşa cum este, suntem presaţi de timp, cine doreşte, am să vin cu argumentele respective.

De aceea, încă o dată afirm: criticile opoziţiei sunt total nefundamentate şi le accept numai ca partide de opoziţie pentru că asta le este menirea, să critice Puterea.

Dar, dacă stăm realist şi analizăm cu foarte, foarte mare atenţie această ordonanţă de urgenţă, vedem că ea este mult mai reformistă, este constituţională, de data aceasta, şi este şi funcţională, de asemenea.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, continuăm votul.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de procedură penală şi a unor legi speciale. Lege cu caracter organic; art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Sunt voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Unanimitatea celor prezenţi.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Lege ordinară; art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2001 pentru modificarea şi completarea art.28 din Legea nr.70/1991 privind alegerile locale. Lege cu caracter organic - art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? 174 voturi pentru.

Împotrivă? 20 voturi împotrivă.

Abţineri? 15 abţineri.

Cu 174 voturi pentru, 20 împotrivă şi 15 abţineri, a fost adoptat raportul de mediere.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.142/2001 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.23/1998 privind finanţarea şi din alte surse decât bugetul de stat a unor activităţi specifice de administgrare a rezervelor de stat. Lege ordinară -art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Unanimitate.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.115/1999 privind unele măsuri de restructurare financiară a Băncii Române de Comerţ Exterior BANCOREX S.A. Lege ordinară - art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? 196 de voturi pentru.

Împotrivă? 30 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

Cu 196 de voturi pentru şi 30 de voturi împotrivă, s-a adoptat raportul comisiei de mediere.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială. Lege ordinară - art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Unanimitatea celor prezenţi.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei. Lege cu caracter ordinar - art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.64/1991 privind brevetele de invenţie. Lege cu caracter organic - art.74 alin1 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti". Lege cu caracter ordinar - art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. 197 voturi pentru.

Voturi împotrivă, dacă sunt? 16 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Poftiţi, stimaţi colegi, de la PD.

Explicaţi votul.

Domnul Alexandru Pereş:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Partidul Democrat a fost şi rămâne fidel necesităţii relansării cercetării româneşti în toate domeniile.

Votul nostru negativ de azi nu este dat legii în principiu, ci modului în care comisia de mediere abilitată de cele două Camere de a pune de acord anumite divergenţe a uitat să se coreleze cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 517 din 1999, care stabileau delimitarea suprafeţelor de teren strict necesare pentru cercetare şi producere de seminţe şi material săditor din categorii biologice superioare şi de animale de rasă şi trecerea terenurilor destinate producţiei aflate în administrarea institutelor şi staţiunilor de cercetare şi producţie agricolă în domeniul privat al statului.

Este, oare, o omisiune a comisiei de mediere, sau o greşeală strecurată în Hotărârea Guvernului nr. 517/1999, intenţionat de cei care doreau să limiteze la minim necesităţile funciare ale institutelor şi staţiunilor de cercetare? Rămâne, deocamdată, o problemă neclarificată, cum, de altfel, rămâne neclarificată situaţia juridică a multor terenuri, datorită nefinalizării restituirii suprafeţelor agricole şi silvice.

Această împroprietărire va crea probleme majore într-un sistem şi aşa nesigur şi generator de conflicte.

Iată motivul pentru care Partidul Democrat a votat împotriva raportului comisiei de mediere la acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române. Lege cu caracter organic - art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru?

O clipă, stimaţi colegi.

Domnul Alexandru Sassu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Există o problemă legată de raportul de mediere. În raportul de mediere, la pct.7 şi 13, comisia de mediere nu a dat soluţii.

În conformitate cu prevederile art.76 alin.2, din Constituţie, care spune foarte clar: "În cazul în care comisia (comisia de mediere, se referă) nu ajunge la un acord, sau dacă una dintre Camere nu aprobă textul comisiei de mediere, textele aflate în divergenţă se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor şi Senatului în şedinţă comună …"

În condiţiile acestea, domnule preşedinte, vă rog să supuneţi la vot acest raport de mediere fără cele două articole, cele două puncte din raport, care se duc în mod firesc şi constituţional la medierea şedinţei comune a celor două Camere.

Asta este chestiunea de procedură. Sper ca să nu ajungem să atacăm la Curtea Constituţională, pentru o chestiune de procedură care poate fi rezolvată foarte simplu în plenul celor două Camere.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Regret că domnul Sassu nu a ridicat problema aceasta atunci când am dezbătut raportul, dar, în consecinţă, neadoptând acele texte, ele rămân în divergenţă.

Deci, votăm raportul fără cele două texte.

Cine este pentru? 182 de voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri? 14 abţineri.

Cu 182 de voturi pentru, nici o împotrivire, 14 abţineri s-a adoptat Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.

Vă rog.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat s-a abţinut de la vot, nu pentru că apreciază această lege ca fiind inoportună pentru actualul sistem politic din România, ci pentru prea simplul motiv că apreciază faptul că în conţinutul ei există prevederi neconstituţionale. În concepţia noastră, Constituţia nu poate constitui un subiect de negociere politică.

Repet, apreciem că această lege este necesară, dar, atunci când este vorba de textul Constituţiei, cred că avem obligaţia, cu toţii, să medităm asupra acestor texte.

Partidul Democrat, în consecinţă, vă propune ca, până nu este prea târziu, în sensul de a nu ajunge la un control de constituţionalitate, să remediem cel puţin două texte din Legea Poliţiei, cu ocazia procedurii de mediere, şi ne referim la următoarele: în primul rând, este vorba de acea prevedere din textul legii potrivit căreia "organul de poliţie poate să reţină o persoană cel mult 24 de ore, ca măsură administrativă atunci când, pentru persoanele suspecte, a căror identitate nu poate fi stabilită, ele pot fi conduse la sediul poliţiei, precum şi în cazul persoanelor care, prin acţiunile lor, periclitează viaţa persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale".

Care este problema aici?

Textul Constituţiei este expres, şi anume, în art.23 alin.3, se menţionează fără nici un fel de comentariu: "reţinerea nu poate depăşi 24 de ore". În acest moment, prin această lege, am creat două tipuri de reţineri: o reţinere administrativ㠖 de 24 de ore – şi o reţinere procedurală, pe baza unei ordonanţe de reţinere, de încă 24 de ore. Deci, în ambele situaţii este vorba de reţinerea unei persoane, de privarea de libertate. Or, aceste norme care vizează privarea de libertate sunt imperative şi textul Constituţiei nu poate fi discutat.

În consecinţă, în momentul de faţă există posibilitatea ca o persoană să fie reţinută 48 de ore, în contradicţie flagrantă cu textul Constituţiei, care spune, "reţinerea nu poate depăşi 24 de ore".

Credem noi că această inadvertenţă este de ordinul evidenţei şi ar trebui să fie remediată cât mai urgent posibil.

În al doilea rând, Partidul Democrat obiectează asupra faptului că în conţinutul legii au fost introduse unele sintagme ce deschid posibilitatea abuzului în aplicarea legii de către organul de poliţie. Şi ne referim în special la sintagma "posibile acţiuni teroriste". De exemplu: organul de poliţie are dreptul să efectueze controale şi razii, când există indicii temeinice cu privire la săvârşirea de infracţiuni, ori ascunderea unor infractori, bunuri provenite din infracţiuni, sau posibile acţiuni teroriste.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost foarte clară în multiple decizii, inclusiv în cauza Rotaru versus România, pierdută de Statul Român, criticând legile române pentru imprecizie şi lipsa lor de previzibilitate, în sensul că cetăţeanul nu ştie ce conduită trebuie să aibă în condiţiile în care formulările din legi sunt foarte vagi. "Posibile acţiuni teroriste"… cum va interpreta organul de poliţie ce înseamnă "posibilă acţiune teroristă"? Practic, aici poate intra orice, sau poate să nu intre nimic, cu atât mai mult cu cât nici în legislaţia internă, nici în legislaţia internaţională, infracţiunea de terorism nu este precis definită.

Cu alte cuvinte, din respect pentru drepturile şi libertăţile cetăţenilor, pentru a împiedica potenţialele abuzuri pe care le vor putea exercita organele de poliţie, vă sugerăm să avem grijă ca aceste texte, cu ocazia procedurii de mediere, chiar dacă va fi forţată această procedură, să fie remediate, repet, pentru a nu ajunge la Curtea Constituţională.

Ca ultim resort, Partidul Democrat evident că-şi rezervă dreptul de a solicita preşedintelui României retrimiterea legii la Parlament şi, în ultilmă instanţă, sesizarea Curţii Constituţionale pentru îndreptarea acestor articole. Dar, în rest, repet, legea este necesară, avem nevoie de ea în statul de drept, dar nu ne putem juca cu Constituţia atunci când textele intră în contradicţie flagrantă cu textele din lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

La pct.12 de pe ordinea de zi: proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman, care se adoptă conform art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă. Un vot împotrivă.

Abţineri?

Cu un vot împotrivă, s-a adoptat această ordonanţă de urgenţă.

Rog un reprezentant al Comisiei de sănătate să vină pînă aici.

Stimaţi colegi, dacă priviţi lista, începând cu pct.13, 14, 15, dintr-o eroare a aparatului tehnic, se propune practic adoptarea acestor legi. În realitate, vă reamintesc că ele au fost pe listă luni de zile, ele urmau să fie respinse ca urmare a admiterii Ordonanţei de urgenţă nr.152/1999.

În consecinţă, în toate cele trei cazuri, vă propun respingerea acestora, aşa cum propusese comisia la vremea respectivă.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.100/2000 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman. Se propune respingerea.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.220/2000 pentru prorogarea termenului prevăzut la art.109 alin.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman.

Cine este pentru propunerea de respingere? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.164/2001 pentru prorogarea termenului prevăzut la art.109 alin.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman.

Cine este pentru respingere? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă. Nu sunt.

Abţineri?

Unanimitate.

Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea Legii privind publicitatea. Lege cu caracter ordinar.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.24/2002 privind încasarea prin mijloace electronice a impozitelor şi taxelor locale. Lege ordinară.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Propunerea legislativă cu privire la localurile de alimentaţie publică. S-a propus de către comisie respingerea.

Cine este pentru respingere? Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară. Lege ordinară.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă dacă sunt.

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.3/2002 privind unele măsuri de ajutor pentru asigurarea condiţiilor minime de subzistenţă a echipajelor ambarcate la bordul unor nave maritime de transport şi pentru menţinerea în siguranţă a unor nave aflate în patrimoniul Companiei de Navigaţie Maritimă ROMLINES-S.A. Constanţa, precum şi alocarea unui fond special pentru Şantierul Naval Constanţa, în vederea achiziţionării de echipamente individuale de protecţia muncii. Lege cu caracter ordinar.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei europene privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii, încheiată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990. Lege ordinară.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi, pe ultimul punct este proiectul de Lege pentru modificarea art.21 alin.7 din Legea nr.53/1991 privind indemnizaţiile şi celelalte drepturi ale senatorilor şi deputaţilor, precum şi salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României, republicată.

Aici ajunsesem în ultima şedinţă la un impas pentru că n-am putut trece la dezbaterea legii. Comisia propusese aprobarea ei; unul dintre membrii comisiei a propus respingerea.

Înţeleg că a renunţat colegul dumneavoastră să propună respingerea proiectului. Şi atunci, trecem la dezbaterea lui.

Domnul deputat Petrescu.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule preşedinte, n-are nici o relevanţă că un membru al comisiei a propus respingerea proiectului. Noi discutăm aici raportul comisiei. Raportul comisiei este de aprobare. Deci noi trebuie să discutăm legea pe articole şi dacă colegii noştri nu vor dori ca acest proiect de lege să fie aprobat, se resping toate articolele sau se respinge la vot final. Dar noi nu putem lua în discuţie faptul că unul din membrii comisiei a dorit ca acest proiect să fie respins. Contează ce a decis majoritatea comisiei.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, eu cred că cea mai bună soluţie este să restituim proiectul la comisie pentru a se pune de acord cu privire la acest lucru.

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

a mai fost restituit o dată.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Arpad. Poftiţi!

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Domnule preşedinte, în comisie s-a luat o decizie. Decizia e luată. Un singur membru al comisiei este de altă părere dorind să se respingă proiectul. S-a luat în şedinţa trecută acea decizie de conducerea şedinţei ca, înainte de a intra pe fondul acestei discuţii, să decidem dacă suntem de acord sau nu suntem de acord cu părerea unui singur coleg de-al nostru. Dacă aşa s-a decis, cei care sunt de acord cu domnul respectiv vor vota pentru respingere, ceilalţi nu vor vota, deschizându-se calea pentru a se discuta.

Sau se poate merge şi pe varianta propusă de domnul Petrescu. Nicidecum nu se impune retrimiterea la comisie, pentru că aşa o problemă n-a mai fost ridicată nici în plenul Camerei şi nici Camera n-a decis aşa ceva. Aşa că alegem dintre cele două.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, vă rog să vă depresurizaţi.

Doamna preşedintă a comisiei.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Domnule preşedinte,

A doua oară, prin raport suplimentar, Comisia de muncă s-a pronunţat asupra acestei propuneri legislative acordându-i votul, fiind de acord. E adevărat că scorul a fost de 7 la 6. E adevărat că a fost o propunere de respingere din partea a trei deputaţi P.S.D. Dar, în momentul de faţă, după părerea mea, nu putem face altceva decât să supunem la vot raportul comisiei. Dacă iese pozitiv sau negativ, vom vedea.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, cred că nu putem curma dezbaterile şi contradicţiile dintre noi, disputele decât punând la vot.

Începem cu titlul legii. Dacă aveţi obiecţiuni la titlul pentru modificarea articolului unic.

Aveţi obiecţiuni? O începem de la început, domnule Buzatu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Am o obiecţiune.

Domnul Valer Dorneanu:

Votaţi împotriva titlului şi am terminat totul. Poftiţi!

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Eu sunt menţionat acolo, la amendamentele respinse şi, potrivit uzanţelor regulamentare, trebuie să-mi daţi cuvântul pentru că amendamentul meu vizează întregul proiect de lege. De fapt, nu putem vota; dacă am admite că întâi votăm titlul legii şi după aia îmi susţin amendamentul, ar însemna că votăm titlul legii şi presupunând că vor fi de acord colegii mei să respingem restul, am vota o lege care are numai titlu şi nu mai are conţinut şi cred că nu e nimeni dispus din această sală să facă acest lucru.

Pe cale de consecinţă, eu vă rog să-mi permiteţi să susţin amendamentul, e o susţinere foarte simplă. Am anunţat intenţia mea data trecută şi veţi supune la vot această chestiune, după care putem merge mai departe cu dezbaterea.

Permiteţi să iau cuvântul pentru susţinere?

Domnul Valer Dorneanu:

acum ce-aţi făcut? Asta aţi făcut.

Domnul Dumitru Buzatu:

N-am făcut propunere, am dat numai o explicaţie procedurală în legătură cu ceea ce vreau să facem.

Domnule preşedinte, eu am propus respingerea acestui proiect de lege care vizează modificarea art.21 alin.7 din Legea 53.

Eu am propus respingerea acestui proiect de lege pentru următoarele motive, domnule preşedinte, pentru...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, vedeţi că, nolens-volens, reveniţi la logica lucrurilor şi pledaţi pentru respingerea legii. Când vom ajunge în final, pledaţi pentru respingerea legii. Nu putem să începem dezbaterea unei legi eliminând titlul. De fapt, dumneavoastră nu aveţi cu titlul legii nimic. Dumneavoastră aveţi ce aveţi cu fondul legii.

Domnul Dumitru Buzatu:

Sigur, domnule preşedinte. Dar nu putem adopta titlul şi după aia să respingem totul.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, eu sunt dator să respect totuşi logica lucrurilor şi supun titlul, în raport de faptul că sunt obiecţii, supun titlul votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă. Avem un vot împotrivă? Un vot împotrivă. Şi probabil, domnule Buzatu, dumneavoastră cum votaţi? Se abţine.

Cu un vot împotrivă şi o abţinere, s-a adoptat titlul proiectului de lege.

La cuprinsul art.unic, vă rog să urmăriţi amendamentul 2. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 2. Nu aveţi. Adoptat în unanimitate.

Da. Domnule Buzatu, aveţi cuvântul! Articolul unic l-am votat. Poftiţi!

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte, eu ştiu că este o mare emulaţie atunci când e vorba să votăm legi care fac referiri la drepturile deputaţilor şi senatorilor. Eu v-aş ruga totuşi să analizaţi şi rog şi stimaţii colegi care au început să se enerveze când se ridică o problemă destul de serioasă în faţa dumnealor, v-aş ruga să analizaţi şi rog pe stimaţii colegi să se uite în Legea 53 în momentul acesta, art.21, să vedem ce spune acest alineat 7 care urmează să fie modificat.

Alineatul 7 spune aşa: "Senatorii sau deputaţii care se deplasează în altă localitate din propria circumscripţie electorală în care domiciliază pentru activităţile legate de exercitarea mandatului beneficiază de o diurnă de deplasare de 65% .... din diurna pentru o singură zi pe săptămână."

Eu cred că a fost o raţiune solidă a legiuitorului când a spus că într-o singură zi pe săptămână, pentru că, conform prevederilor regulamentare, avem patru zile de activitate în plen, comisiile şi plenul, avem o zi de activitate în teritoriu vinerea pentru care luăm această diurnă, trebuie să întrunim mai multe exigenţe ca să primim diurna aceasta. Să fie o deplasare care începe să zicem la ora 7,30 şi se termină la ora 19,30, seara.

Vreau să-mi spună şi mie vreunul dintre stimaţii noştri colegi care face deplasări timp de 3 zile pe săptămână începând de la ora 7,30 până la ora 19,30, inclusiv ziua de sâmbătă, inclusiv ziua de duminică. Cred că trebuie să avem o limită în ceea ce priveşte, să spun eu, acordarea acestor drepturi ţinând cont şi de lucrul efectiv în teritoriu, numai din dorinţa subiectivă a noastră de a mări veniturile unora dintre noi.

Vă mulţumesc foarte mult. (Vociferări)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este a nu ştiu câta oară când la legi de genul ăsta se găseşte câte un coleg care de obicei tace şi n-are nimic de spus la alte legi şi care încearcă să se afirme şi să-şi facă capital politic pe seama unei chestiuni foarte populare pentru ziare. Eu vă mărturisesc că m-am săturat să tot văd acest gen de circ.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Buzatu. Eu zic să reveniţi la un spectacol... Stimaţi colegi, cu limbajul, v-aş ruga să reveniţi la limbajul parlamentar, nu la cel de la spectacolul de circ.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte, în primul rând, v-aş ruga sau l-aş ruga frumos pe colegul Pambuccian să-şi ceară scuze, cel puţin faţă de mine, de la acest microfon pentru că...deşi aş putea spune că nu are motive suficiente, pentru că eu nu sunt, în nici un caz, unul dintre colegii aceia la care se referă dumnealui.

Cred că microfonul acestei Camere şi tribuna aceasta la care mă aflu poate depune mărturie în raport cu modul în care m-am comportat de-a lungul timpului de când sunt parlamentar. Eu nu vreau să-mi fac aici propagandă ieftină pe seama modificării Legii 53, nu vreau să ţin nici un discurs demagogic, dar vreau să fac un apel la bun simţ chiar din partea domnului Pambuccian, dacă e nevoie.

Domnul Valer Dorneanu:

Eu am senzaţia că distinsul nostru coleg Buzatu avea dreptate să se simtă neîndreptăţit pentru că, prin toate intervenţiile sale, a dat dovadă de decenţă şi şi-a susţinut, e adevărat, uneori cu pasiune, argumentele fără însă a jigni pe nimeni, fără a fi tendenţios.

Din păcate, suntem în următorul impas: legea, chiar ordinară fiind, are nevoie de votul a cel puţin 174 de deputaţi prezenţi.

Vă rog frumos să vă uitaţi în sală câţi sunteţi. Bun! Stimaţi colegi, votăm şi numărăm ce iese.

Cine este pentru această lege? 173 voturi pentru.

Împotrivă? 4 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Stimaţi colegi, propunerea a fost adoptată cu 173 voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi 2 abţineri.

Stimaţi colegi, avem de aprobat componenţa unor comisii de mediere.

Comisia de mediere la Proiectul de Lege privind înfiinţarea Universităţii "Constantin Brâncoveanu" din Piteşti. Domnii deputaţi: Andea Petru, Andronescu Ecaterina, Antonescu Napoleon, P.S.D.; Stanciu Anghel, Magheru Paul, P.R.M.; Baciu Mihai, P.D.; Ionescu Anton, P.N.L.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Unanimitate.

Comisia de mediere la Proiectul de Lege privind înfiinţarea Universităţii Titulescu din Bucureşti: Andea Petru, Andronescu Ecaterina, Antonescu Napoleon, P.S.D.; Stanciu Anghel, Magheru Paul, Baciu Mihai, Vekov Károly-János.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la Proiectul de Lege privind înfiinţarea Universităţii "Vasile Goldiş" din Arad: Andea Petru, Andronescu Ecaterina, Antonescu Napoleon, Stanciu Anghel, Ionescu Anton, Vekov Károly-János, Radan Mihai.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la Proiectul de Lege privind înfiinţarea Universităţii "George Bacovia" din Bacău: Andea Petru, Andronescu Ecaterina, Antonescu Napoleon, Stanciu Anghel, Magheru Paul, Baciu Mihai, Ionescu Anton.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere privind înfiinţarea Universităţii Creştine "Dimitrie Cantemir" din Bucureşti: Andea Petru, Andronescu Ecaterina, Antonescu Napoleon, Stanciu Anghel, Magheru Paul, Baciu Mihai, Ionescu Anton.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere pentru înfiinţarea Universităţii "Titu Maiorescu" din Bucureşti: Andea Petru, Andronescu Ecaterina, Antonescu Napoleon, Stanciu Anghel, Magheru Paul, Baciu Mihai, Ionescu Anton, Roşculeţ Gheorghe.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu aceasta, declar închisă şedinţa în plen a Camerei Deputaţilor de astăzi. După-amiază, activităţi în comisiile permanente.

Şedinţa s-a încheiat la ora 14,00.