Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Tudor Muhora şi Nicolae Leonăchescu, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Să începem programul intervenţiilor. Între timp or să mai vină şi alţi colegi.

Poftiţi, domnule Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În mesajul domniei sale, transmis cu ocazia împlinirii a 12 ani de la primele alegeri postdecembriste, de luni, 20 mai, 2002, preşedintele Ion Iliescu a spus: "Mă adresez tuturor prietenilor şi susţinătorilor democraţiei, îndemnându-i să lupte împotriva acestui rău care o ameninţă: neîncrederea în politică şi în instituţiile democratice, în justiţie şi în solidaritatea naţională şi socială. Astfel, procesul început la 20 mai 1990 îşi va dovedi perenitatea şi justeţea".

Între teorie şi practică este însă mare diferenţă. Pentru că neîncrederea în polică şi în instituţiile democratice ale ţării este generată chiar de modul în care Guvernul P.S.D., partid al cărui preşedinte a fost domnul Ion Iliescu, încalcă cu nepăsare legile, pe care tot el le-a emis şi votat, prin intermediul protocolului de colaborare în Parlament dintre P.S.D. şi U.D.M.R.

În acest sens, am să mă refer la modul în care a fost schimbat din funcţie şi instalat un nou secretar general în judeţul Mureş, la începutul lunii aprilie a acestui an.

În art. 120 alin. 5 din Legea nr. 215 a administraţiei publice locale se spune: "Eliberarea din funcţie a secretarului general se face de către Ministerul Administraţiei Publice, numai la propunerea consiliului judeţean, aprobată cu votul a cel puţin două treimi din numărul consilierilor în funcţie". Este limpede că prin aceasta se înţelege că şi dacă eliberarea din funcţie s-ar fi făcut în baza unei cereri de demisie, aceasta ar fi trebuit discutată de consiliul judeţean. Or, în ultimele două luni, acesta nu a fost nici măcar convocat!

De asemenea, numirea noului secretar general trebuia să se facă conform art. 120 alin. 3, al aceleaşi legi, care spune: "Numirea se face pe bază de concurs sau examen, după caz. Concursul va fi organizat în condiţiile legii, de către preşedintele consiliului judeţean, în termen de 45 de zile de la data de la care postul a devenit vacant".

Este mai mult decât clar că, în acest caz, în mod obligatoriu trebuia organizat concurs şi nu ca postul să fie ocupat prin transferarea secretarului general al primăriei Municipiului Târgu Mureş, care până în acel moment fusese, timp de 8 ani, preşedinte al consiliului judeţean şi în ultimul an chiar prefect al judeţului.

Personal, îl apreciez pe domnul ex-prefect, care probabil ar fi ocupat postul şi pe bază de concurs sau examen, dar numai după minimum 45 de zile de la vacantarea acestuia. De altfel, de această perioadă de timp ar fi fost nevoie ca domnia-sa să se purifice politic, pentru ca să îndeplinească şi cerinţa exprimată în alin. 1 al aceluiaşi articol 120: "Secretarul general nu poate fi membru al vreunui partid politic sau formaţiuni politice, sub sancţiunea eliberării din funcţie". Or, domnul Ioan Togănel a fost preşedinte al Partidului Social Democrat din judeţul Mureş până în clipa când a fost eliberat din funcţia de prefect, adică până în momentul în care a fost transferat pe actualul post.

Oare chiar aşa de uşor renunţă la crezul lor politic, la doctrina partidului, membrii marcanţi ai partidului de guvernământ? În lumea animală, aceasta se numeşte "cameleonism". Să ne mai mirăm că populaţia nu are încredere în partidele politice şi în special mureşenii în P.S.D.? Doar este de notorietate că "lupul îşi schimbă părul, dar năravul, ba"!

Doamne, câtă dreptate a avut Ion Luca Caragiale, pe care îl sărbătorim în acest an, în piesa sa "O scrisoare pierdută", unde Agamiţă Dandanache se întreba, cum "chiar el să rămână fără coledzi?"

Lăsând însă gluma la o parte, se poate aprecia uşurinţa şi nepăsarea cu care se încalcă legea tocmai de cei care ar fi trebuit să fie primii care să o respecte. astfel, funcţionarul public de rând, văzând cum şefii săi o încalcă, se întreabă: "De ce să n-o încalc şi eu?". În acest mod se generează elementele primare ale fenomenului de corupţie şi pe care aş putea să-l compar cu un bulgăre de zăpadă care, prin rostogolire, devine din ce în ce mai mare şi în final se transformă într-o avalanşă distrugătoare.

Iată unul din motivele pentru care voi încheia cu o lozincă a celor peste 15.000 de sindicalişti participanţi la mitingul de la Braşov, de joi 16 mai a.c.:

"Vrem restructurare, dar la Palatul Victoria!".

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Paul Magheru. Se pregăteşte domnul Ioan Mogoş.

Domnul Paul Magheru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se referă la un act reprobabil, comis zilele trecute. În noaptea de 14 spre 15 mai, 2002, în oraşul Oradea s-a întâmplat un eveniment cu semnificaţii deosebit de grave.

După sărbătorirea majoratului, la liceul exclusiv maghiar "Ady Endre", doi tineri de naţionalitate maghiară, Kupol Laszlo Arpad şi Pandy Csaba din Oradea, s-au dedat la acte de huliganism inimaginabile pentru doi tineri abia trecuţi de vârsta majoratului, dintre care unul student la un colegiu de turism al Universităţii din Oradea, iar al doilea şomer, cu studii intermitente la o universitate din Budapesta.

În drum spre casă, pe la orele 4 - 5 dimineaţa, cei doi tineri, desprinşi dintr-un grup de cheflii, au smuls de pe faţada clădirii din apropiere firma Cabinetului parlamentar al deputatului P.R.M., Paul Magheru, au aruncat-o pe trotuar, iar cea a partidului şi geamurile exterioare au fost murdărite cu fecale.

Acţiunea nu a fost nici spontană, nici inconştientă, ci deliberată, din moment ce, după mărturia unui paznic de noapte, profanatorii s-au folosit de mijloace speciale pentru a-şi manifesta dispreţul faţă de un birou parlamentar al Partidului România Mare şi faţă de un partid politic românesc.

Fapta este cu atât mai gravă şi mai regretabilă, cu cât ea a fost comisă la scurt timp după ce o delegaţie de elevi maghiari şi români de la Liceul "Bolyai-Farkas" din Târgu Mureş au făcut o vizită colegilor lor de la Liceul maghiar "Ady Endre" din Oradea, pentru a-i sprijini în demersurile lor democratice de a nu fi separaţi pe criterii etnice.

O altă coincidenţă stranie face ca gestul celor doi huligani să intervină exact în preziua sosirii la Oradea a unei comisii de îndrumare şi control, însoţită de reprezentanţi din conducerea centrală a Partidului România Mare.

Organizaţia P.R.M. Bihor este îngrijorată şi mâhnită de faptul că în judeţul şi oraşul nostru, renumit prin tolerenţă şi bună-înţelegere între naţionalităţi, această agresiune nu este singulară. Eşarfele tricolore ale coroanelor depuse la monumentele eroilor din Oradea sunt de multe ori furate şi distruse. Panglica depusă de P.R.M. la monumentul din centrul oraşului Beiuş a fost, de asemenea, ruptă. O echipă de reporteri de la ziarul local "Realitatea bihoreană" a constatat că " Într-adevăr, coroanele depuse acum câteva zile la statuia ostaşului român sunt răsturnate şi nu mai au panglici tricolore, oferind o imagine dezolantă a modului în care înţeleg unii să respecte istoria şi simbolurile naţionale".

Nemulţumit de amenda contravenţională ce li s-a aplicat celor doi huligani, Biroul Executiv al P.R.M. Bihor a făcut o plângere la Poliţia Municipiului Oradea şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, pentru reintegrarea corectă a faptei la infracţiuni. Prin latura ei obiectivă şi subiectivă, prin modul în care a fost săvârşită, scopul urmărit, efectele şi pagubele produse, fapta îmbracă forma unor infracţiuni pedepsite de Codul penal.

În ce mă priveşte, regret că făptuitorii acestui ultraj contra bunelor moravuri sunt tineri. Unul dintre ei, student la universitatea la care eu sunt profesor. Acţiunea lor mă mâhneşte, dar nu mă descurajează.

Ca deputat P.R.M. mi-am propus şi sunt îndreptăţit să cred că am contribuit substanţial la impunerea unui model cu adevărat european de convieţuire interetnică, interculturală şi interconfesională recunoscut şi apreciat de mulţi parteneri din străinătate, inclusiv din Ungaria şi din Germania.

Consecvent politicii sale reale de respect al tuturor drepturilor naţionalităţilor, dar şi de apărare a identităţii şi demnităţii naţionale, P.R.M. condamnă cu fermitate orice manifestare de şovinism şi exclusivism naţional, cultivat de unele vârfuri ale iredentismului, revizionismului şi revanşismului maghiar.

Păcat că unele ideologii, cu totul străine umanismului contemporan, pot năuci mintea şi inima unor tineri, poate inocenţi în faţa răutăţilor omeneşti. Încă din antichitate, cei vinovaţi de coruperea ideologică a tinerilor erau condamnaţi la pedepse drastice. Inocularea insidioasă a ideilor periculoase în mentalul tinerilor inocenţi şi dezarmaţi în faţa complexităţii vieţii este o crimă şi un obstacol serios în calea viitorului umanităţii, pe care trebuie să-l depăşim prin cultură, educaţie, toleranţă, bunătate, ospitalitate, dar şi prin exigenţă şi responsabilitate faţă de însemnele, valorile şi istoria poporului român. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Ioan Mogoş. Se pregăteşte domnul Damian Brudaşcu.

Domnul Magheru, veniţi puţin.

Domnul Ioan Mogoş:

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică vizează o prioritate a politicii externe româneşti, şi s-ar spune prioritatea zero: integrarea în structurile nord-atlantice.

În timpul Reuniunii de la Reykjavik, România a reconfirmat că integrarea nord-atlantică reprezintă un obiectiv prioritar al politicii externe. Încă de la începutul anilor ’90, sintagma "integrare nord-atlantică" a semnificat mai mult decât simpla adeziune la o structură politico-militară. Cum arăta şi ministrul de externe, Mircea Geoană, în declaraţia politică făcută la Universitatea Yale, obiectivul României de integrare în NATO este un semnal, în fapt ataşamentul la valorile democratice şi liberale ale Occidentului. Probabilitatea de a participa la structurile nord-atlantice ca membru cu drepturi depline este privită ca o şansă pentru România de a se afirma în viitorul apropiat ca un stat european cu putere de decizie în procesul de construcţie a unei Europe lărgite spre Est.

Reuniunea de la Reykjavik, precum şi decizia Senatului american de a acorda României un ajutor financiar de integrare substanţial au dat naştere unei abordări mai optimiste în ceea ce priveşte perspectiva de a adera la NATO odată cu reuniunea de la Praga.

Această evoluţie integratoare este de fapt rezultatul unei reconfirmări a rolului NATO, după căderea zidului de la Berlin şi dezmembrarea Pactului de la Varşovia, dar în primul rând al unei schimbări de securitate naţională a Statelor Unite ale Americii, în calitate de membru central al NATO.

Înainte de evenimentele de la sfârşitul anului ’80, NATO se afirma ca o forţă, dărâma lanţurile vizavi de pretenţiile de mondializare ale puterii comuniste şi propunea, prin urmare, o strategie defensivă pronunţat militară.

După destrămarea URSS-ului, NATO deschide calea unei opţiuni politice de restabilire a echilibrului european pe cale paşnică. Este momentul în care imixtiunea NATO în afacerile europene este pusă sub semnul întrebării. Evenimentele din Kosovo au demonstrat nulitatea acestei abordări critice, prin incapacitatea de a regla un conflic european prin mijloace exclusiv europene.

Din aceeaşi perspectivă, evenimentele din 11 septembrie 2001 demonstrează incapacitatea de a face faţă terorismului mondial doar prin promovarea unei politici de securitate la nivel naţional. În urma acestor nefericite evenimente, atitudinea izolaţionistă afişată de administraţia Bush, la începutul guvernării, a fost înlocuită cu o politică externă deschisă colaborării la nivel mondial, şi în primul rând cu reîntărirea relaţiilor cu partenerii europeni, atât membri ai Uniunii Europene, cât şi state asociate.

Statele Unite ale Americii demonstrează că percep rolul pe care statele sud-est europene îl pot juca în securitatea mondială. Căci România se dovedeşte a fi un partener important, nu numai prin rolul jucat în menţinerea stabilităţii în Balcani, ci şi prin poziţia sa geografică, ca stat aflat la intersecţia dintre două continente.

Deschiderea unei baze militare la Constanţa indică în mod explicit importanţa geostrategică acordată de Statele Unite ale Americii flancului sudic al Mării Negre.

Prin urmare, o abordare optimistă a şanselor de integrare nord-atlantică ale României este credibilă în acest moment. Totuşi, trebuie avut în vedere faptul că integrarea nu este un proces pasiv, prin afirmarea angajamentelor unei singure părţi, ci reprezintă un proces în decursul căruia România trebuie să demonstreze că va fi un partener efectiv. În acest sens, este imperios necesar ca România să respecte angajamentele oficiale, cât şi cele mai puţin oficiale, asumate în tot acest timp.

De asemenea, trebuie să se înţeleagă că integrarea nu este un proces unilateral, ci vizează un ansamblu de state. Prin urmare, se impune o colaborare politico-militară mai coerentă şi mai precisă între statele candidate. În acest context, colaborarea regională trebuie privită ca fiind un obiectiv prioritar pentru România.

În final, îmi exprim speranţa că România va duce la bun sfârşit angajamentele asumate şi că prin Reuniunea de la Praga va deveni membru deplin al structurilor nord-atlantice. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Damian Brudaşca. Se pregăteşte domnul Iulian Mincu.

Domnul Damian Brudaşca:

Bună dimineaţa.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnilor colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Minciuni şi duplicitate pesedistă". Nimeni nu se mai îndoieşte de caracterul duplicitar al Puterii PSD-UDMR. Până şi reprezentanţi de seamă ai instituţiilor europene şi euroatlantice au observat şi criticat de mai multe ori limbajul dublu şi nesincer, folosit la Bucureşti.

Personal, la Bruxelles, în februarie 2001, am fost martor la reacţia neechivocă a comisarului european Günther Verheugen, scârbit de frazele meşteşugite ale unui demnitar înalt de pe Dâmboviţa, ca şi de raportările lui menite a uimi şi lăsa Europa cu gura căscată.

Asistăm în ultimul timp, în ciuda dezminţirilor disperate ale Secţiei de propagandă, condusă de ministrul Vasile Dâncu, la un alt fenomen care ar putea compromite grav şansele de aderare a României la NATO - dezinformarea. Uitând că au de-a face cu instituţii de mare prestigiu şi competenţă profesională, reprezentanţii puterii, în frunte cu chiar primul-ministru, încearcă să ducă "cu preşul" forurile europene şi internaţionale. Cel mai recent este scandalul de proporţii declanşat de dezinformarea Consiliului Europei în legătură cu abrogarea sau modificarea articolelor 205, 206, 238 şi 239 din Codul penal. Şi, ca să reconfirme că P.S.D. a moştenit pe deplin Partidul Comunist Român, liderii acestuia au găsit şi ţapul ispăşitor. Acesta, soldat disciplinat, a acceptat să-şi pună cenuşă în cap şi să urle din răsputeri cât de mult regretă brusca amnezie de care ar fi dat dovadă. Dacă adevăratul vinovat ar fi cu adevărat, cel identificat de conducerea PSD şi de primul-ministru, atunci ar fi trebuit sancţionat exemplar şi imediat prin destituirea din toate funcţiile pe care le deţine pe linie de partid şi parlamentară. Asta, pentru a nu mai permite a se repeta aşa ceva şi a arăta Consiliului Europei buna-credinţă a autorităţilor române. Că nu s-a întâmplat acest lucru, este încă o dovadă a faptului că puterea PSD - UDMR nu renunţă la duplicitatea în care se complace, duplicitate care în final ar putea afecta eforturile pe linia integrării europene şi euro-atlantice.

Dar să revenim la fondul problemei: cazul neabrogării articolelor 205, 208, 206, 238 şi 239 nu este întâmplător. El este legat strâns de teroarea întreţinută de actuala putere împotriva unor lideri ai opoziţiei. Articolele în discuţie se referă în primul rând la delicte de presă, insultă, calomnie şi ofensă adusă autorităţii.

Menţinerea lor permite Guvernului Adrian Năstase să se războiască în continuare cu toţi cei ce-şi permit să facă publice jaful, corupţia şi ilegalităţile ce definesc actualul regim bicefal. Se ştie că în baza unor asemenea articole din Codul penal s-a permis intentarea a zeci de procese liderului celui mai mare partid politic din Opoziţie: senatorul Corneliu Vadim Tudor. Abrogarea articolelor respective ar determina Puterea să pună capăt acestor procese, ca şi agresiunii la care este supus preşedintele Partidului România Mare.

Noi înţelegem disperarea cuplului "Iliescu-Năstase", care văd în senatorul Corneliu Vadim Tudor cel mai neînduplecat adversar politic al potlogăriilor pe care aceştia le patronează şi le lasă nesancţionate. Dar, oricât de important ar fi preşedintele Partidului România Mare, chiar şi pentru regimul bicefal de la Bucureşti, Puterea nu are dreptul să sacrifice interesul naţional doar spre a se putea răzbuna în continuare. O asemenea atitudine este specifică, în cel mai bun caz, doar regimurilor din statele bananiere.

Guvernul Adrian Năstase ar fi mai credibil dacă, măcar o singură dată de la instalarea sa, ar spune adevărul şi ar recunoaşte scenariul care a făcut posibilă o asemenea dezinformare nedemnă Consiliului Europei.

Încă un aspect: scuza invocată de cel care-şi asumă vina, este ridicolă. Căci, cum am putea crede că un jurist remarcabil, doctor în ştiinţe juridice, poate confunda art. 200 (abrogat cu adevărat), cu articolele 205, 206, 238 şi 239. Aşa ceva ar putea face doar un ageamiu care nu justifică demnităţi însemnate, de greutate, ca cele deţinute de cel sacrificat de PSD. Măcar o singură dată, fiţi oneşti, domnilor de la Putere, şi spuneţi adevărul Europei! N-aţi abrogat articolele respective, pentru că încă nu l-aţi eliminat pe senatorul Corneliu Vadim Tudor din viaţa politică românească. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul Iulian Mincu. Se pregăteşte domnul deputat Metin Cerchez.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În declaraţia mea politică voi prezenta interrelaţia dintre starea de sănătate a populaţiei şi asistenţa medicală în România.

Starea de sănătate a populaţiei din România continuă şi în 2002 să se menţină la fel ca şi în anul anterior: avem mortalitatea generală cea mai mare din Europa; predomină în continuare mortalitatea prin boli cardio-vasculare, fiind una dintre cele mai crescute de asemenea din Europa; natalitatea este în continuă scădere, iar mortalitatea la copiii sub un an este printre cele mai crescute din Europa; numărul personalului medical este printre cel mai scăzut din Europa: 1, 8 medici la mia de locuitori şi 3,9 asistenţi medicali la mia de locuitori - în raport cu Bulgaria, spre exemplu, 33 medici, 6 asistente medicale la mia de locuitori; Cehia 2,9 medici şi 8,3 asistente medicale la mia de locuitori; Suedia, 3 medici şi 7,2 asistente medicale la mia de locuitori; Spania 4 medici şi 4,1 asistente medicale la mia de locuitori.

Datorită salariilor mici şi condiţiilor de muncă în acest an, pe cele 2.400 posturi de medici specialişti scoase la concurs pe întreaga ţară, dintre cei 3.000 de specialişti proveniţi din rezidenţiat, s-au înscris numai 800 de candidaţi. Cauzele? Bugetul foarte mic al sănătăţii şi asigurărilor sociale de sănătate.

Din cele 461 de spitale, 30% folosesc echipamente depăşite. O pătrime au datorii pentru întreţinere; 22% datorii pentru produse alimentare; peste jumătate din utililajele de termoficare a energiei electrice în staţii de oxigen au un grad avansat de uzură. Peste 150 de spitale necesită urgent reparaţii şi consolidări.

Sumele care au revenit prin cotizaţii şi care au fost strânse de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pe 2001, respectiv 41 mii miliarde, au fost girate de Ministerul Sănătăţii, care a acordat pentru cheltuieli de sănătate 34 mii miliarde, mult sub necesităţi, având în vedere că existau datorii de 5 mii miliarde pentru medicamente neplătite.

Bugetul pe anul 2002 a prevăzut la capitolul "cheltuieli" o sumă care va acoperi numai inflaţia. Deci criza asta se va menţine, având în vedere numărul mare de bolnavi internaţi, de exemplu, 7.333.330 în 2001, faţă de 6.520.922 în 2000.

Sumele alocate pentru sănătate au fost în anul 2000 de 53 dolari/cap de locuitor; în anul 2001 de 70 dolari/cap de locuitor; comparativ cu Turcia 146% dolari; Grecia 500 dolari; Slovenia 743 dolari; Elveţia 2.283 dolari. Acestea pot explica situaţia dezastruoasă a sănătăţii din România.

Recent, Avocatul Poporului din România sublinia lipsa de medicamente compensate, datorită subfinanţării sistemului sanitar şi datoriilor către firmele furnizoare de medicamente.

Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 se majorează salariile, în condiţiile în care sumele nu sunt prevăzute în buget. De unde banii?

Se cere de către Avocatul Poporului, fapt pe care-l subliniem şi noi şi-l susţinem, ca fondurile de sănătate să fie administrate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, fără implicarea Ministerului Finanţelor, care deţine fondurile la Trezoreria statului. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Metin Cerchez. Se pregăteşte domnul Cristian Sandache.

Domnul Metin Cerchez:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică, sau politica de a face mişto sau, altfel spus, nu toţi suntem papagali.

La aproape 2 ani de la învestitură, sunt nevoit să vă aduc la cunoştinţă, dumneavoastră şi opiniei publice, batjocura, ridicată la rang de lege, a unor deputaţi din Biroul Permanent şi a unor funcţionari publici din conducerea Camerei Deputaţilor, care, din lefuri grase şi scaune sus-puse, îşi permit a-şi bate joc de demnitatea unor parlamentari.

Mă refer, îndeosebi, la secretarul general, Cristian Ionescu, la chestorul Alexandru Lăpuşan şi la "tovarăşul", pardon, am uitat că şi-a schimbat partidul, dar nu şi năravul, Tudor Mohora.

Nimeni, chipurile, nu a sesizat şi verificat dacă ai lor colegi au dotarea necesară a birourilor parlamentare. Când li s-a cerut acest lucru au interpretat-o ca un afront, de parcă aşteptau să li se dea şpagă ca să facă acest lucru. Au trecut apoi la şantaj la conducerea grupului, la ameninţări directe. Alexandru Lăpuşan, deşi este la al doilea mandat, nu de "arestare", în funcţia de chestor, nu ştie, după 6 ani, cu ce trebuie să fie dotat un birou parlamentar. Tudor Mohora, deşi nu a vorbit niciodată cu mine, afirmă că l-aş fi refuzat. De Cristian Ionescu, ce să mai spun?! Nu ştiu pe ce pile, cunoştinţe şi relaţii a fost angajat, dar este cel puţin Dumnezeu în Parlamentul României. Oricum, eu nu mă pot închina unui astfel de individ, luat în braţe de cei ce l-au pus. Este problema lor de imagine.

Nu vedeţi că orice lucru grav pe care-l semnalizez, este luat la mişto de cei aflaţi în fruntea bucatelor. Miştoul este ridicat la rang de lege. Este normal când eşti plin de bani!... Ce-ţi mai pasă de părinţii care se sinucid în faţa copiilor că nu au ce pune pe masă, că fură un salam să aibă familia ce mânca, şi câte şi mai câte.

În închisori stau doar cei care au furat o găină sau o pâine. Arătaţi-mi unul, din cei care au furat miliarde, măcar unul, care este arestat! Ce poate fi mai elocvent!?

La toate interpelările pe care le facem, primim răspunsuri la mişto, de genul răspunsului Ministerului Finanţelor: "Vom obliga să aibă case de marcaj şi vânzătorii de lumânări şi ghiocei".

Când spui de abuzuri ale judecătorilor, ministrul justiţiei îţi spune că n-are ce face. La Constanţa, o procuroare spune despre conaţionalii mei că "Put. Eu nu mă dau decât cu "Chanel 5" şi nu pot să-i interoghez".

Aceeaşi procuroare, împreună cu procurorul Deli Iorga trimite un nevinovat în puşcărie, după ce a fost bătut de Poliţie, şi se află pe moarte în Spitalul Jilava; pentru că, spun dânşii, a furat 400.000, deşi partea vătămată spune că nu respectivul i-a luat banii. Un tânăr este ţinut în mod ilegal în închisoare. Deoarece am cerut ca respectivul să fie apărat de un avocat angajat, acest lucru s-a interpretat ca trafic de influenţă. I-am spus domnului procuror Tănase Joiţa că traficul de influenţă l-au făcut cei care au vândut vapoarele şi fac în continuare trafic cu ţigări şi cu benzină.

Sunt urmărit pe stradă, am telefoanele interceptate. Am ajuns să fiu înjurat în patru situaţii diferite de subofiţeri de la Poliţia Circulaţie din Constanţa, în faţa unor martori, pentr a fi provocat. Domnul ministru de interne îmi răspunde la mişto. Le semnalizez abuzuri şi ei pun Unitatea 0962 să mă urmărească. Ghinionul dumneavoastră este că, în calitate de membru al Comisiei de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, voi face totul ca cetăţenii să fie respectaţi de cei ce trăiesc din banul public.

Cu răspunsuri la mişto nu vom fi niciodată în NATO sau în Uniunea Europeană. Dacă aţi înţeles mesajul meu, aveţi timp să vă schimbaţi. Dacă nu, veţi vedea că mentalitatea adevăraţilor democraţi este alta. Vremurile şcolii de partid "Ştefan Gheorghiu" au trecut. Toată lumea vede că vechii comunişti sunt cei mai bogaţi şi înverşunaţi "capitalişti". Dar, dacă de poporul român vă bateţi joc, fără să vă pese, de structurile euro-atlantice, parcă nu vă mai puteţi bate joc căci, iată, nu mai ţine.

P.S.: Oare, de ce aţi mai jurat pe Biblie, dacă nu aveţi frică de niciun Dumnezeu?!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Cristian Sandache. Urmează domnul Vlad Hogea.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi, intitulată "Mai mult bun simţ" mi-a fost sugerată de o recentă discuţie avută cu un muncitor ieşean, în contextul căreia, domnul Mihai, acesta fiindu-i numele, m-a întrebat destul de tăios de ce nu se iau măsuri drastice împotriva acelor parlamentari care absentează în chip repetat şi nemotivat de la lucrările Camerei Deputaţilor ori Senatului.

Pornind de la paragraful existent în cuprinsul Constituţiei României, text ce precizează că "nimeni nu este mai presus de lege", cetăţeanul considera că acesta nu este respectat tocmai de către demnitarii care prin dezinteresul, real sau de imagine, manifestat faţă de lucrările Parlamentului, sfidează pur şi simplu interesele electoratului pe care îl reprezintă în cel mai înalt for legislativ al ţării.

În acelaşi timp, cetăţeanul observa aproape retoric: "Dacă eu aş absenta, de pildă, trei zile nemotivate de la serviciu, sunt dat urgent afară. Oare, dumneavoastră, parlamentarii, pe perioada exercitării mandatului sau mandatelor, nu vă aflaţi în serviciul naţiunii?". Dacă nu se mai respectă nimic, mai bine s-ar hotărî eliminarea din Constituţie a precizării potrivit căreia "nimeni nu este mai presus de lege".

Problema, pentru unii, evident minoră, nu poate fi, cred, ignorată. Aceste aspecte nu pot conduce decât la o accelerare a erodării imaginii Parlamentului, în percepţia opiniei publice româneşti.

Istoria a demonstrat cu prisosinţă că, pe o anumită perioadă de timp, astfel de reprezentări se pot dovedi extrem de periculoase pentru însăşi ideea de democraţie.

Instituţia Parlamentului nu trebuie identificată cu acei reprezentanţi ai săi, mai puţin chemaţi a o ilustra.

Nu cred, însă, că avem dreptul să nesocotim, fie şi sub această latură, interesele esenţiale ale celor care ne-au mandatat să-i reprezentăm. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vlad Hogea. Se pregăteşte doamna Paula Ivănescu.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Săptămâna aceasta se împlinesc exact 18 luni, adică 1 an şi jumătate, de când PSD, fost PDSR a preluat puterea pierdută în 1996.

Deşi alegătorii care au votat partidul celor trei roze ofilite au sperat în mai binele ţării, domnul Iliescu şi Năstase au reinstaurat un regim corupt şi clientelar, dominat de ineficienţă şi incompetenţă.

Populaţia este "carne de tun" pentru experimentele sângeroase ale clanului de guvernământ. Minciuna, instituţionalizată de Partidul Social Democrat, îi împinge pe români într-o stare de nelinişte permanentă, vecină cu pierderea conştiinţei de sine.

Dacă ne-am lua după aberaţiile propagandei PSD-iste, am ajunge să credem că trăim într-un paradis terestru, protejat cu grijă de Sfântul Ion şi Sfântul Adrian.

Realitatea, însă, este alta, dureroasă şi tristă pentru majoritatea locuitorilor României. Odinioară puternici, acum suntem mai slabi ca niciodată. Odinioară independenţi, acum ne târâm pe fundul prăpastiei care ascunde umilinţa şi defetismul. Odinioară liberi, acum plătim tribut paşalelor străine care au ajuns să facă legea în ţara românilor.

Acestea toate, datorită neputinţei acestui popor urgisit de a-şi lua soarta în propriile mâini şi a vota forţele de orientare naţională care îi apără interesele.

Totuşi, lucrurile par să se schimbe, iar încrederea electoratului în puterea de la Bucureşti a scăzut în mod semnificativ.

Pe cerul istoriei a apărut "carul mare" al renaşterii naţionale, cu care putem scoate ţara din mlaştina unde au afundat-o guvernele criminale de după 1989.

Atunci când îl ai şi pe Dumnezeu de partea ta în această luptă, raportul de forţe devine inegal.

Inamicii naţiunii şi ai naţionalismului luminat, progresist, creator, au pierdut definitiv războiul. Este doar o chestiune de timp, iar nouă, care am prevestit această oră astrală a României, nu ne rămâne decât să aşteptăm să ni se împlinească profeţia, de dragul românilor şi al ţării.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

O invit pe doamna deputat Paula Ivănescu. Urmează domnul Nini Săpunaru, în ordinea venirii.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

De multe ori îmi pun întrebarea: oare ce Dumnezeu mai căutăm noi aici, în Parlamentul României, atâta timp cât în viaţa oamenilor pe care îi reprezentăm nu se întâmplă nimic bun, ba, din contră, o duc din ce în ce mai rău?

Un raport cosmetizat al actualei puteri, arată, chiar aşa şi cosmetizat, situaţia dramatică în care cetăţenii României trăiesc. O treime din ei nu au nici măcar minimul de subzistenţă asigurat. 6,5 persoane, în afară de treimea pomenită înainte, îşi pot asigura hrana care, de obicei, se recomandă în curele de slăbire.

Pensionarii, părinţii noştri, rudele noastre, înaintaşii noştri, o duc din ce în ce mai rău. Familiile cu doi sau mai mulţi copii nu o mai pot scoate la capăt. Oare, pentru cine se guvernează în România? Guvernul Adrian Năstase, Guvernul PSD, aşa cum face şi cu toate celelalte, ne anunţă triumfalist, la sfârşitul anului trecut, că a crescut industria şi p.i.b.-ul cu circa 5%. Unde Dumnezeu s-au dus aceste creşteri economice, dacă oamenii o duc mai rău decât anul trecut? Dacă puterea de cumpărare, chiar şi a celor fericiţi, care au un loc de muncă, a scăzut faţă de creşterea preţurilor şi atunci ne gândim: oare aceşti bani din creşterea economică pe care să nu o punem sub îndoială, ajung în beneficiul populaţiei? Nu. Avem şi răspunsurile de rigoare. Guvernul Adrian Năstase guvernează nu pentru popor, nu pentru oameni, nu pentru cetăţenii României, ci pentru cei puţini şi aleşi, care fac parte din găştile de interese ale acestui partid-stat.

Sunt deja cunoscute exemplele, cadourile de mii de miliarde, zeci de mii de miliarde, făcute unui Iacubov, unui Nicolae, unui Burci de la o televiziune privată, şi multe, multe altele.

Şi atunci, ne gândim: pentru ce susţinem - care susţinem - o putere care ia de la săraci să dea la bogaţi?! Pentru ce în ţara aceasta omul nu mai poate respira? Omul nu mai poate trăi, omul nu-şi mai poate creşte copiii, omul îşi blesteamă zilele pe care le mai are. Pentru ce această putere a acaparat absolut toate pârghiile şi le foloseşte în interesul clientelei politice?

Eu sper că noi, cei din Parlament, indiferent de culoarea politică, va trebui să începem să ne gândim şi pentru cei care ne-au dat votul lor şi ne-au trimis aici, altfel vom rămâne un Parlament fără popor.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Nini Săpunaru. Urmează domnul deputat Emil Rădulescu.

Domnul Nini Săpunaru:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mă alătur celor care au sesizat o serie de abuzuri ale actualei puteri în administraţia locală din teritoriu. Vă fac cunoscut un caz din judeţul Vrancea: abuzul prefectului de Vrancea faţă de Consiliul local Homocea. Comuna Homocea este a patra localitate a judeţului şi prima comună ca număr de locuitori: peste 10.000.

Configuraţia Consiliului local Homocea este următoarea: 10 consilieri PSD, 6 PNL, 1 PRM.

În şedinţa ordinară a Consiliului local Homocea, desfăşurată în data de 28 decembrie 2001, s-a propus şi s-a votat schimbarea din funcţia de viceprimar a domnului Solomon Ştefan, preşedinte al Organizaţiei locale a PSD.

Din cei 17 consilieri în funcţie, 15 au votat această schimbare, iar 2 au votat împotrivă.

Din cei 10 consilieri ai PSD, 8 au votat pentru schimbarea viceprimarului.

După negocieri, între prefectul judeţului Vrancea şi Consiliul local Homocea, şi foarte multe presiuni, s-a ajuns la o soluţie de compromis: viceprimarul să-şi dea demisia.

În următoarea şedinţă a Consiliul local, pe ordinea de zi s-au aflat două puncte contradictorii: revocarea hotărârii privind schimbarea viceprimarului şi demisia aceluiaşi viceprimar.

La această şedinţă a fost ales, prin vot secret, cu un număr de 13 voturi pentru, viceprimar al Comunei Homocea, candidatul liberal Ionescu, fapt ce a condus la neprimirea avizului de legalitate din partea prefectului.

Cu 12 voturi împotrivă şi 5 pentru, Consiliul local Homocea a respins solicitarea prefecturii de a revoca hotărârile.

Urmare acestui refuz, Consiliul local Homocea a fost acţionat în judecată de către Prefectura Vrancea.

În urma acestor acţiuni în justiţie împotriva Consiliului local, în ziarul local subordonat PSD-ului au apărut articole care fac, probabil, parte dintr-un plan care să conducă, în cele din urmă, la izolarea consilierilor locali ai PNL din Homocea, prin atragerea consilierilor PSD către primari, dacă doriţi, într-un război psihologic.

Dacă această presiune psihologică nu va avea efectul scontat, probabil prefectura Vrancea şi conducerea PSD, cu ajutorul justiţiei din Tribunalul Vrancea, care judecă după alte criterii decât cele juridice, va recurge la soluţia extremă de dizolvare a Consiliului local Homocea şi organizarea de alegeri anticipate, sperând că prin acestea să recâştige poziţiile pierdute din Consiliul local, pe care, în acest moment, nu-l mai controlează.

Constatăm o similitudine cu ceea ce s-a întâmplat, cu Consiliul general al Bucureştiului.

Domnilor reprezentanţi ai partidului de guvernământ, dacă nu reuşiţi să rezolvaţi problemele din localităţi în stilul dumneavoastră, ce faceţi? Anulaţi Consiliul local? Nu mai alocaţi fondurile necesare acelei localităţi? Când veţi renunţa la imixiunea politicii PSD în problemele administraţiei locale?

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Emil Rădulescu şi va urma doamna Constanţa Popa.

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Onorat auditoriu,

Mijloacele de informare în masă anunţă că rata inflaţiei a scăzut spectaculos în luna martie. Ce păcat că preţurile nu au ţinut cont de aceasta.

O rată a inflaţiei mai mică, înseamnă, în mod sigur, o indexare a salariilor şi pensiilor mai firavă. Aproape sigur înseamnă dobânzi mai mici la bănci. Ar trebui să însemne, foarte sigur, o încetinire a creşterii preţurilor. Însă, această din urmă semnificaţie nu mai este atât de valabilă în practică, precum în teorie. Aşa se explică de ce nu toată lumea mai crede în cifrele oficiale.

Deschizi televizorul, la ora ştirilor, şi îl auzi pe premier vorbind din nou despre scăderea inflaţiei. Îţi aminteşte că tocmai s-a scumpit din nou benzina şi că electricitatea, energia termică, gazele, biletele de autobuz, abonamentul la telefon, laptele şi cafeaua, până şi pingelitul pantofilor, costă mai mult.

Nefiind toţi specialişti în economie, românii percep intuitiv diferenţa dintre rata comunicată de autorităţi şi creşterea preţurilor, aşa cum se simte în portofel.

Explicaţia pe larg a acestei diferenţe se reduce, în mare, la ideea că mediile statistice distorsionează realitatea.

De fapt, constaţi de fiecare dată când ţi se spune că scade inflaţia, se mai scumpeşte ceva.

Evident, îţi spui: "Iar mint ăştia?!". De fapt, nu minte nimeni; rata inflaţiei scade, pe bune. În martie a fost chiar nesemnificativă. Paradoxul se explică prin modul în care este calculată rata inflaţiei.

Încă un exemplu: în statistică, o familie alocă pentru apă, canalizare, salubritate, gaze, încălzire centrală doar 7% din totalul cheltuielilor lunare, adică mai puţin pentru pâine, produs ce reprezintă 8,4% din cheltuielile totale.

În realitate, o familie de 3 persoane, cu venituri de circa 7 milioane de lei, apropiate de caracteristicile familiei medii, din punct de vedere statistic, şi înghesuită în două camere la bloc, plăteşte o întreţinere de circa 700.000 lei, vara şi peste 1,5 milioane de lei, iarna.

Inutil să mai facem comparaţia cu cheltuielile totale sau cu cele pentru pâine.

Trebuie să mai adăugăm că, în timp ce pâinea s-a scumpit cu numai 11% în cursul anului trecut, preţul gazelor s-a dublat, gigacaloria s-a scumpit cu 64%, apa şi serviciile de canalizare şi salubritate cu 35%.

Metodologia folosită de Institutul de statistică pentru calcularea inflaţiei este identică cu cea utilizată de Uniunea Europeană. Deci, nu poate fi suspectată de vicii ascunse, însă aplicată în România, unde există diferenţe mari între cheltuielile unei familii de la oraş şi a uneia de la ţară şi dintre cheltuielile făcute iarna şi cele din lunile de vară, această metodologie conduce la concluzii ciudate şi rezultate neverosimile.

De exemplu, în anul 2000, o gospodărie românească cheltuia în medie 120.000 lei pentru energie termică şi electrică.

Media este atât de coborâtă datorită gospodăririlor din mediul rural, unde nu este termoficare, dar şi datorită faptului că consumul de energie termică se reduce la apa caldă folosită în casele din mediul urban.

Această medie lunară pe ţară stă la baza, în calculul ponderii cheltuielilor cu energia şi totalul cheltuielilor unor gospodării.

Mai departe, această pondere arată cu cât contribuie scumpirea energiei la rata inflaţiei. Aşa se face că scumpirea gigacaloriei este simţită din plin de o familie de orăşeni şi nu este percepută deloc de cei care trăiesc la ţară. La fel se întâmplă şi cu serviciile: canalizare, furnizarea apei potabile şi a gazelor sau serviciile telefonice.

Alte distorsiuni apar datorită serviciilor cu caracter sezonier, cum sunt serviciile hoteliere.

Nu ne îndoim de corectitudinea culegerii şi prelucrării datelor pe baza cărora se calculează rata inflaţiei. Constatăm, însă, rezultate anormale ale sondajului statistic care a determinat ponderea fiecărui produs şi servicii, rata inflaţiei.

De exemplu, cheltuielile medii cu pâine ale unei gospodării, au aceeaşi pondere cu cele pentru achitarea facturilor la energia electrică, termică şi gaze, luate împreună. Neaşteptat de mică este ponderea cheltuielilor alimentare: 44,7% din totalul cheltuielilor unei gospodării.

Evident, ponderile descriu corect structura cheltuielilor unei gospodării medii. Medie, din toate punctele de vedere. Însă, această familie medie nu există în carne şi oase, ci doar în statistică.

Familiile reale diferă mult de familia medie, iar cheltuielile, de asemenea.

Unui român, statistic, îi trebuie o jumătate de mileniu pentru a efectua o călătorie cu avionul la Cluj, îi trebuie 2 decenii pentru a face o călătorie dus-întors Bucureşti-Oradea cu vagonul de dormit, şi îşi poate permite o cameră de hotel o dată la 5 ani. Un frigider nou, cel mult o dată la un secol.

Aşadar, pentru cel puţin 70% din români, evoluţia preţurilor la călătoriile cu avionul sau la frigidere, evoluţia tarifelor de cazare în hoteluri, nu au nici o relevanţă.

În schimb, pentru ei, ponderea consumului de alimente, ori a întreţinerii în cheltuielile totale, este cu mult mai mare decât arată statistica. Şi, din păcate, tocmai la aceasta preţurile cresc cel mai mult.

Deşi fiecare familie simte creşterea preţurilor diferit, în funcţie de ce şi cât consumă, totuşi, inflaţia arată bine în statistică.

Aceasta şi din cauza faptului că ineficienţa în economie nu este aruncată în preţuri, cât în datorii restante, din ce în ce mai mari, către bugetele publice, datorii care, dacă vor depăşi punctul critic, se vor revărsa în preţuri.

Inflaţia mică de astăzi, ar putea fi doar o mască frumoasă a unei realităţi parşive.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

O invit pe doamna deputat Constanţa Popa şi va urma domnul Eugen Nicolaescu.

Doamna Constanţa Popa:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi o dedic familiei, deoarece în fiecare an la 15 mai se sărbătoreşte "Ziua internaţională a familiei" şi "Ziua familiei române", un eveniment, din nefericire, puţin marcat, în mod special, în acest an, şi trecut neobservat pentru mulţi dintre noi.

Consider că această declaraţie politică este cu atât mai necesară, cu cât zilele acestea s-a prezentat pe media situaţia sărăciei sau categoriile cele mai defavorizate din punct de vedere al veniturilor familiale şi familiile cu mulţi copii au o pondere foarte mare în cadrul celor care au venituri foarte mici. Să nu mai aibă nevoie societatea românească de familii cu mulţi copii, de cei care asigură perpetuarea neamului românesc? Este adevărat că, în România, ca în toate societăţile în curs de dezvoltare, familia a suportat profunde transformări: de la extinderea coabitării celibatului, la diminuarea rolului părinţilor în căsătoria tinerilor, la scăderea ratei nupţialităţii şi a natalităţii, până la creşterea divorţului. Dar, specialiştii consideră şi realitatea ne confirmă că aceste fenomene pot crea consecinţe grave pentru indivizi, dar şi pentru societate.

Creşterea frecvenţei bolilor psihice, a sentimentului de insecuritate, mutaţiile apărute în comportamentele descendenţilor, printre care creşterea potenţialului delincvenţial, în special în rândul copiilor proveniţi din familii monoparentale, sunt câteva dintre fenomenele care trebuie să ne îngrijoreze.

Familia românească a suportat şi ea, în ultimii ani, schimbări profunde, de ordin structural şi comportamental. Trecerea la economia de piaţă a pus familia românească în faţa unor situaţii noi, între care cele mai grele sunt cele legate de şomaj şi sărăcie, şi poate aşa se explică scăderea continuă a natalităţii, dacă ţinem cont de faptul că şi lipsa locuinţelor îngreunează situaţia tinerilor de a-şi întemeia o familie şi afectează în mod direct calitatea vieţii şi comportamentul nostru demografic.

Importul unor modele considerate occidentale, au dus la apariţia, în ultima vreme, a unei mari diversităţi de modele familiale şi stiluri de viaţă noi, deşi încă reduse faţă de modelul nostru tradiţional, românesc, de nucleu familial.

Aceste noi stiluri de viaţă subminează stabilitatea familiei însăşi şi determină sistemul de securitate socială să se adapteze acestor situaţii.

Libertatea de alegere a modelului familial, care ia din ce în ce mai multă amploare şi la noi, va obliga politica familială să se adapteze noilor condiţii sau politica familială va influenţa alegerea modelului familial?

Care va fi viitorul familiei în România şi în lume? Ce măsuri trebuie să ia viitoarea legislaţie românească pentru a conserva transmiterea zestrei biologice şi culturale a poporului român? Sunt câteva, doar, din întrebările la care, cred eu, trebuie să găsim un răspuns, în special, aici, în forul legislativ al ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu. Nici că nu se putea, de ziua dumneavoastră, să nu vă alegeţi o temă de suflet, şi bine aţi făcut. Vă urez "la mulţi ani dumneavoastră, şi tuturor celor care astăzi îşi sărbătoresc ziua, colegi de parlament.

Îl invit pe domnul deputat Eugen Nicolaescu. Se pregăteşte domnul Buga Florea.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolaescu:

Întreaga ţară, cetăţeni, oameni politici, mass-media, asistă, în ultimul timp, la spectacolele mediatice oferite de Ministerul Turismului, prin persoana domnului Dan Matei Agathon.

După ce, timp de aproape două săptămâni, oficialul amintit s-a jucat în public de-a "uite Dracula, nu e Dracula", acum paginile ziarelor româneşti şi ecranele televizoarelor sunt asaltate de problema palmierilor de pe litoralul românesc.

"Palmieriada Agathoniană" pare a fi capul de afiş al ştirilor de la cele mai importante televiziuni, iar vaşnicul ministru al turismului nu scapă nici o ocazie de a se mândri cu realizările sale, ce se dovedesc a fi, în realitate, doar nişte investiţii păguboase.

Este motivul pentru care nu încetăm să ne întrebăm: ce sau cine l-a determinat pe domnul ministru Agathon să aprobe achiziţionarea celebrilor palimeri, din import, cu sume cuprinse între 400 şi 700 de dolari pe bucată, în loc să solicite Grădinii botanice din Iaşi aceleaşi plante, dar la jumătate de preţ, în care este inclus şi efortul de aclimatizare în România.

În timp ce populaţia se luptă cu majorările de preţuri la bunurile de larg consum, cu creşterea facturilor la utilităţi, pentru Guvernul PSD, principala problemă nu pare a fi supravieţuirea cetăţenilor României, aflaţi în pragul mizeriei, ci supravieţuirea, deja, a faimoşilor palmieri ai ministrului Agathon.

Dacă privim spre ceea ce se doreşte a fi o reformă fundamentală în turismul românesc, observăm că toate acţiunile ministrului turismului sunt doar o cursă mediatică, în care aleargă fără sprijinul unor acţiuni concrete şi viabile care să asigure României un succes real în domeniu.

Astfel, se ştie că orice proces de reformă trebuie să fie susţinut de o legislaţie performantă, coerentă şi adaptată la nevoile reale ale acestei ţări.

Este inutil să mai amintim faptul că lansarea de proiecte fără acoperire, fără fundamentare, aşa cum s-a dovedit a fi "Dracula Park" sau plantarea de plante exotice, nu poate ţine loc de avantajul pe care îl constituie implementarea unei legislaţii de natură să aducă încredere şi performanţă operatorilor de turism români sau străini.

În contradiţie cu scopul declarat de a atrage cât mai mulţi turişti străini pe litoralul şi în munţii României, ministrul Agathon a acceptat, fără a schiţa măcar o umbră de protest, majorarea cotei de t.v.a. pentru turismul internaţional la 19%.

În acest context, declaraţia domniei sale, prin care recunoaşte că acest fapt va afecta anumite societăţi din domeniu şi, în special, pe cele unde mai mulţi turişti străini decât români, pare a fi una, cel puţin cinică.

Probabil domnul ministru are deja o soluţie de rezervă care conţine, desigur, un impact mediatic sporit.

De aceea, nu ne-ar mira dacă mâine ar anunţa plantarea de portocali pe pârtiile de schi sau de cocotieri în Delta Dunării.

De asemenea, pentru a analiza stadiul şi succesul reformei în turism, este destul să spunem că, în plin seson estival, încă se mai privatizează hotelurile de pe litoralul românesc, iar cele din ţară trec printr-un proces care nu este lipsit de semne de întrebare asupra corectitudinii.

Probabil că strategia şi modalităţile de privatizare şi reformă ale turismului românesc sunt rodul unei adânci meditaţii a domnului ministru Agathon la umbra unui prematur uscat palmier.

De aceea, Partidul Naţional Liberal cere ministrului turismului şi, în special, domnului Agathon alocarea unui buget de timp, între două apariţii televizate, pentru ordonarea proiectelor şi stabilirea priorităţilor în domeniu. Mai mult decât atât, sugerăm domnului ministru abordarea unei strategii coerente în domeniu, axată pe litera şi spiritul legii, ferită de orice abordare superficială, într-un domeniu care este o prioritate naţională de dezvoltare pentru România. Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Buga Florea şi va urma domnul Napoleon Pop.

Domnul Florea Buga:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Conducerea Camerei Deputaţilor le-a aprobat domnilor deputaţi Ilie Neacşu şi Sever Meşca să-şi lanseze azi, la Clubul parlamentarilor, o culegere de insulte, calomnii şi denigrări la adresa liderilor Partidului România Mare, intitulată pompos ca fiind o carte.

Nu ne deranjează maculatura produsă de foştii noştri colegi, debarcaţi din partid pentru abateri grave, dar ne deranjează faptul că le-a fost pus la dispoziţie un club, fără consultarea membrilor plătitori de cotizaţie, pentru a-şi exhiba creaţiile.

Întrucât suntem împotriva ridicării insultei şi calomniei la rangul de principii, ale desfăşurării disputelor politice, am încercat să-i determinăm pe susţinătorii din umbră ai celor doi creatori să renunţe la găzduirea acestei reprezentaţii de circ, pe cât de jalnică, pe atât de dezagreabilă, dar până la urmă se răsfrânge asupra întregului Parlament.

Demersul nostru nu a reuşit, semn că preopinenţii noştri sunt încurajaţi să-şi joace până la capăt rolul rezervat de către noii lor stăpâni.

Acestea sunt considerentele pentru care, de la această tribună, în numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare din Camera Deputaţilor doresc să fac public protestul nostru adresat Preşedintelui Camerei Deputaţilor.

Domnule preşedinte Valer Dorneanu,

Deputaţii Partidului România Mare protestează energic împotriva deciziei de a se pune Clubul parlamentarilor la dispoziţia domnilor Ilie Neacşu şi Sever Meşca pentru a lansa astăzi şi acolo o culegere de insulte şi calomnii la adresa liderilor partidului nostru, din care aceştia au fost excluşi pentru abateri grave. Toţi suntem membri ai Clubului şi ne aşteptam să fim consultaţi înainte de luarea deciziei, care transformă sediul Camerei Deputaţilor într-un "bâlci al deşertăciunilor". Lansarea unei maculaturi imunde, scrise într-un limbaj suburban, nu onorează Parlamentul Ţării. Din contră, este de natură să-l discrediteze şi mai mult în faţa opiniei publice.

Pe de altă parte, se creează un precedent periculos, deoarece şi alţii vor dori să se războiască în acelaşi mod cu adversarii politici, ceea ce va transforma Clubul parlamentarilor într-o scenă bulevardieră.

Suntem total împotriva comercializării "creaţiei" celor doi parlamentari în incinta Camerei Deputaţilor, deoarece am încălca normele unei minime decenţe şi am încuraja proliferarea "operelor" scatologice, care, în ţările civilizate, se difuzează numai în chioşcuri cu perdelele trase sau prin agenţii pentru handicapaţii mintali. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Napoleon Pop, se pregăteşte domnul Mihai Baciu.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţiile unor distinşi miniştri ai Guvernului, relatări şi reluări în presă, aduc în centrul opiniei naţionale, şi nu numai, disfuncţionalităţi în relaţiile României cu FMI şi Banca Mondială "

Anul 2002 fiind un an special pentru România, indiferent de natura şi profunzimea noilor înţelegeri apărute cu cele două organizaţii financiare internaţionale, exact când noi tranşe de credit, care trebuiau eliberate, sunt amânate, ceea ce se întâmplă devine deja sistemic. Acest lucru ar trebui să îngrijoreze nu numai pe politicieni şi întreaga societate românească, întrucât, pentru a nu ştiu câta oară, România, în faţa unor promisiuni finalizate cu semnături în regulă, îşi manifestă neputinţa de a trece prin constrângeri negociate şi asumate.

Această boală este caracteristică tuturor Guvernelor din perioada de tranziţie şi este o dovadă că pe guvernanţii ajunşi la putere prin promisiuni populiste îi interesează mai puţin destinele acestei ţări pe termen mediu şi lung, cât interesele personale imediate, de a nu-şi pierde poziţiile ministeriale.

Atât timp cât opţiunea euro-atlantică plutea în aer, fără şanse clare de materializare, o astfel de atitudine, poate explicabilă, nu a făcut decât să pună după fiecare eşec al finalizării acordului cu FMI şi Banca Mondială câte un bolovan la temelia lipsei de credibilitate externă a României. Dar acum, în preajma unei posibile decizii favorabile pentru aderarea la NATO a României, doar în cîteva luni, cum mai poate fi înţeleasă lipsa de coerenţă şi finalitate în derularea condiţionalităţilor asumate pentru macrostabilizare şi restructurarea economiei naţionale.

Să nu uităm că însuşi Guvernul s-a lăudat cu fermitatea negocierilor purtate, cu rezultatul bun al acestora pentru România şi, atunci, întrebarea este ce scârţâie şi la cine, când este vorba de obligaţii asumate? Mai mult, ceea ce deranjează este că şi acel puţin asumat în cunoştinţă de cauză trezeşte în discursul guvernanţilor o lozincă extrem de periculoasă, cu care FDSN a ajuns la putere în 1992, - deci cu 10 ani înainte, respectiv că reforma se face numai în măsura în care ea poate fi asimilată de populaţie.

Şi s-a făcut reformă, de 10 ani încoace, sub umbrela acestei lozinci, cu următoarele efecte menţionate în versiunea pentru consultări a planului naţional anti-sărăcie: sărăcirea majorităţii populaţiei, extinderea sărăciei severe, excluziunea socială, creşterea ratei sărăciei în rândul salariaţilor, erodarea mai rapidă a beneficiilor sociale decât a veniturilor salariale "ş.a.m.d.

Ne putem întrebarea in numele cui şi cui serveşte reactivarea acestui slogan atât de periculos, în anul 2002, când în însăşi cel mai important document aprobat de Parlamentul României în decembrie 2001 - Strategia de Securitate Naţională a României - la Cap. 3.5., se subliza că "Principalele probleme de securitate a României sunt cele de natură economică. Dificultăţile tranziţiei economice prelungite, scăderea calităţii vieţii, inegalităţile sociale, creşterea numărului celor care trăiesc sub pragul sărăciei, toate acestea pot produce intoleranţă, afectează solidaritatea socială, favorizează populismul, pot alimenta manifestările radicale şi extremiste, având efecte dintre cele mai grave asupra instituţiilor şi mecanismului de funcţionare a statului".

Aceste lucruri nu le-am spus eu, ci le-am votat cu încrederea că ceea ce s-a scris în documentul citat este literă de lege pentru noi toţi şi actualul Guvern. După un astfel de document cred că nu mai este loc de politicianism, de o viziune şi o interpretare personală în ceea ce priveşte reforma economică şi, în consecinţă, se impunea respectarea cu bună-credinţă a angajamentelor asumate de către Guvernul României în relaţiile cu FMI şi Banca Mondială. Astfel, zestrea reală de securitate cu care încercăm să intrăm în NATO va fi formată exact din consecinţele exacte ale lipsei de reforme economice şi instituţionale prevăzute în Strategia de Securitate Naţională a României.

Ţin să avertizez asupra acestui lucru, întrucât noi, clasa politică în totalitate, suntem responsabili - prin continua neonorare a promisiunilor, în special în angajamentele noastre internaţionale de interes major pentru viitorul naţiunii noastre - de lipsa de credibilitate externă a României şi de lipsa de credibilitate internă a noastră faţă de 23 de milioane de cetăţeni. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Am plăcerea să-l invit pe domnul deputat Mihai Baciu să ne onoreze cu declaraţia Excelenţei Sale... Şi urmează domnul Vişinescu.

Domnul Mihai Baciu:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Trebuie să intru în tonul limbajului dumneavoastră, deci:

Excelenţa Voastră, domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Nu voi face azi o declaraţie politică pe o temă anume, pe o temă punctuală, sunt atât de multe, încât nu m-am hotărât pe una anume, ci voi face o declaraţie de politică generală, plecând de la constatarea, absolut evidentă pentru oricine, că în ultimul timp, în mass-media româneşti, în presă, în televiziune, oriunde vreţi dumneavoastră, inclusiv aici, la Parlament, partidul de guvernământ, prin toate mijloacele, cu toate ocaziile şi din toate direcţiile atacă Partidul Democrat, în care vede duşmanul principal, duşmanul ireconciliabil, care trebuie distrus. Este adevărat că noi suntem, nu "duşmanul principal", suntem adversarul principal al partidului de guvernământ şi suntem percepuţi în mod corect.

Din această cauză, partidul de guvernământ a îndreptat toate tunurile, unele de tinichea, împotriva liderului formaţiunii noastre, împotriva lui Traian Băsescu, pe care încearcă, pe toate căile, cum vă spuneam, şi cu toate mijloacele, să-l demonizeze. Nu-l acuză numai de fapte negative de ordin politic sau economic, dar chiar face, de multe ori, presa subordonată puterii, trimiteri la aşa-zise defecte fizice, de comportament şi mai ştiu eu cum, metode pe care le cunoaştem mai demult.

Dar să lăsăm la o parte aceste constatări şi să revenim la câteva fapte, absolut idubitabile. În Consiliul General al Municipiului Bucureşti, s-a ajuns, din cauza acestei uri, din cauza acestei duşmănii fără limite împotriva lui Băsescu, ca aceşti consilieri ai PSD-ului să voteze şi să adopte măsuri care vin în totală contradicţie cu interesul general al celor pe care îi reprezintă domniile lor, este vorba de bucureşteni. Suntem pe cale să pierdem bani mulţi, nemaipunând la socoteală obrazul pe care ni-l pătăm mereu, datorită acestei duşmănii faţă de primarul general al Capitalei din partea consilierilor Municipiului Bucureştiului ai PSD-ului.

Ba, mai mult decât atât - şi v-aş ruga să reţineţi cu mare atenţie ceea ce spun acum - am înţeles (şi eu zic că am înţeles bine) că aceşti consilieri vor să introducă recurs în anulare împotriva hotărârilor definitive ale instanţelor, care au constat - instanţele, deci, au constatat - caracterul nelegal şi netemeinic al acelor hotărâri pentru care a fost desfiinţat de către Guvern Consiliul General. Cu alte cuvinte, ei încearcă acum, printr-o mişcare disperată, bazându-se pe ideea că Procurorul General, subordonat puterii, va accepa acest recurs în anulare şi vor anula alegerile care trebuie să se ţină în Municipiul Bucureşti pentru Consiliul General. Este o încercare disperată, eu sper să nu aibă succes, dar în condiţiile politice în care trăim nu este exclusă nici o asemenea eventualitate.

Aţi asistat cu toţii la moţiunea pe care am depus-o săptămâna trecută, în legătură cu acea televiziune, zisă "strategică", din Constanţa. S-a răspuns la această moţiune într-o manieră neaşteptată şi neobişnuită în Parlamentul României: nu s-a aminitit nimic în răspunsul Guvernului şi în răspunsurile date de reprezentanţii PSD-ului de tema, ca atare, ci s-a vorbit numai de Băsescu. Că, Băsescu este aşa, că Băsescu este altfel..., în orice caz, că Băsescu n-ar mai trebui să facă umbră pământului era concluzia generală a tuturor acestor declaraţii.

S-a dezgropat învechitul şi depăşitul dosar al flotei româneşti, că "Băsescu a vândut flota!", ca şi cum o flotă a unei ţări o vinzi aşa, ca pe o cutie de chibrituri sau ca pe nu ştiu ce marfă măruntă la o piaţă! Dacă era adevărat acest dosar, putea să fie Traian Băsescu de mult anchetat şi condamnat, nu s-a întâmplat, pentru că este o invenţie acest dosar. Şi spun acum deschis în faţa dumneavoastră, dacă se vor aduce dovezi clare că Băsescu a vândut, cum se spune, flota ţării, sunt primul care îşi va da demisia din Partidul Democrat!

Domnul Ionel Olteanu (din sală):

Şi treceţi la PSD sau la PRM?

Domnul Mihai Baciu:

S-au promovat în Parlament acte normative în contradicţie vădită cu Constituţia şi cu legile existente, pentru a satisface clientela politică a PSD, numeroasă şi rapace, numeroasă şi tot mai lacomă. Mă refer la Ordonanţa nr. 184, care a dat pe mâna primăriilor de sector tot ce înseamnă administrare a patrimoniului şcolar; s-a promovat o ordonanţă de urgenţă care dă pe mâna sectoarelor autorizaţiile de construcţii, se promovează alte şi alte măsuri legislative în vădită contradicţie cu cadrul legislativ general şi Constituţia, tocmai pentru a promova interesele clientelei şi pentru a scădea, atât cât mai avem şi noi, din influenţa opoziţiei, fie ea democrată, fie ea liberală.

Şi, atunci, în încheiere, stau şi mă întreb, făcând şi paranteza, PSD-ul a reuşit să pună mâna şi să controleze această mare parte din mass-media naţionale, mass-media publice - mă refer la Televiziunea română, la Radioul naţional, la Rompres, acum, a fost clocită, după cum ştiţi, şi o Lege privind audiovizualul, pe care o vom lua în discuţie... Şi domnul Ionel Olteanu, care se distrează aici, în faţa mea, amicul meu şi colegul meu de la Consiliul Europei, ştie foarte bine...

Domnul Corneliu Ciontu:

Nu vă provocaţi colegii, vă rog frumos, că vă intimidează, pe urmă!

Domnul Mihai Baciu:

Excelenţa Voastră, nu mă intimidează domnul Olteanu!

Domnul Ionel Olteanu (din sală):

Nici nu am încercat!

Domnul Mihai Baciu:

Nici nu încearcă, ştie că nu are nici un succes, dar este vesel pentru că, uneori, adevărul duce, sigur, la stări de veselie...

Domnul Ionel Olteanu (din sală):

Aşa este! Bravo, domnule Baciu!

Domnul Mihai Baciu:

Deci, a controlat şi controlează PSD-ul o mare parte din mass-media româneşti şi prin intermediul acestora duce aceeaşi politică de care vă spuneam mai înainte, în loc să se ocupe de marile probleme ale ţării. Sunt metode cunoscute, domnilor! Când sărăcia creşte, când învăţământul se află în colaps - ne aflăm în faţa blocării anului şcolar, când sănătatea este vai de capul ei, a oamenilor, nu a noastră, cei din sala aceasta, când omul vine la spital cu medicamente şi cu mâncarea de acasă, sigur că sunt cunoscute aceste mijloace de deterunare a atenţiei publice, prin atacuri la persoane, la partide, prin scoaterea în evidenţă, în prim plan, a unor fapte nesemnificative: accidente, epidemii, eu ştiu, cine ştie ce borfaşi pe care îi prinde poliţia ş.a.m.d.

Aşa încât, închei, domnule preşedinte...

Domnul Corneliu Ciontu:

Era şi timpul!

Domnul Mihai Baciu:

Era şi timpul să închei, deşi tema pe care o pun nu are sfârşit...

Închei, domnule preşedinte, spunând colegilor mei, dintre care mulţi îmi sunt prieteni, din partidul de guvernământ, că există un adevăr foarte vechi, pe care Biblia l-a afirmat acum mai mult de două mii de ani, că Biblia se întinde pe mai mult de 100 de ani, care spune că: "De ceea ce te temi, în general, nu scapi". Vă temeţi de noi, în primul rând, de Partidul Democrat, nu veţi scăpa, pentru că avem doi aliaţi extraordinari: valoarea noastră şi erodarea, pe drept cuvânt, prin politica generală a partidului de guvernământ. Vă mulţumesc, stimaţi colegi, pentru atenţia cu care m-aţi ascultat.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumim, apluaze furtunoase. (Aplauze ironice ale unor deputaţi PSD.)

Îl invit la microfon pe domnul Marinache Vişinescu şi se pregăteşte domnul Sali Negiat.

Domnul Marinache Vişinescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Într-o apariţie recentă pe postul de televiziune, Premierul Adrian Năstase, explica, în speech-ul său, faptul că Guvernul va dirija resursele bugetare alocate agriculturii numai către marile exploataţii agricole.

Dintr-o analiză atentă, remarcăm că de la preluarea puterii de către actuala Coaliţie guvernamentală PSD-UDMR, cel mai de amploare fenomen economic, politic şi social în agricultură îl constituie nu reconstituirea dreptului de proprietate asupra pământului, ci, mai ales, constituirea de mari moşii, acţiune pe care o putem numi fără nici o exagereare "moşieriada". Prin aceasta, actuala Putere îşi aranjează clientela politică, luând în stăpânire, la limita legii, cea mai importantă ramură a economiei româneşti, agricultura.

În realizarea acestui deziderat, Puterea nu a ţinut cont absolut de nimic, astfel că s-a intrat inclusiv în domeniul privat al statului, care, din 900 mii de ha, mai are, după datele primite la Comisia pentru agricultură a Camerei Deputaţilor de la domnul Candet, directorul ADS-ului, numai 350-400 de mii de ha. Aşadar, din domeniul privat al statului lipsesc 500-550 de ha pământ, care a fost luat în proprietate în mod ilegal.

Dacă mai adăugăm faptul că privatizarea fostelor IAS-uri şi concesionarea pământului acestora s-a făcut şi se face în sens unic către clientela politică aservită PSD-ului, atunci, ne putem explica adevăratul substrat al afirmaţiilor Premierului Adrian Năstase vizavi de faptul că Guvernul va dirija resursele bugetare alocate agriculturii numai către exploataţiile agricole mari. În fapt, prin această precizare, primul ministru recunoaşte că banii de la buget vor fi dirijaţi, acordaţi, moşierimii pesediste, asigurându-i-se astfel şi resursele financiare necesare desfăşurării procesului de producţie în mod gratuit.

Dumneavoastră, doamnelor şi domnilor cetăţeni ai României din mediul rural, în calitatea pe care o aveţi, de mici producători agricoli, trebuie, după opinia primului ministru, să fiţi înţelegători, să apreciaţi că prin această măsură nu vi se doreşte decât binele. Bine pe care, însă, domniile voastre nu îl remarcaţi, de 12 ani încoace, decât în curţile celor care au fost sau sunt încă în slujba Puterii.

Dumneavoastră, micii proprietari, în calitate de producători agricoli, vă zbateţi şi reuşiţi cu greu să înfiinţaţi culturile agricole, să le întreţineţi, să le recoltaţi, iar atunci, la recoltare, nu aveţi cui vinde producţia obţinută cu atâta sudoare şi sunteţi nevoiţi să o vindeţi sub preţul producţiei, iar Guvernul nu intervine în ajutorul dumneavoastră cu nimic. Dumneavoastră trebuie să fiţi, însă, înţelegători, sărăcia, necazul în care vă zbateţi nu influenţează cu nimic cinismul guvernanţilor.

Partidul România Mare respinge o astfel de abordare a problemelor din agricultură. Noi considerăm că la baza politicilor agricole trebuie să stea stimularea performanţei şi nu dimensiunea exploataţiei agricole. Ca urmare, stimulentele acordate agricultorilor trebuie să se acorde pe unitatea de produs livrată pe piaţă, în felul acesta, producătorii agricoli, mai mici sau mai mari, vor fi stimulaţi la fel şi vor fi astfel obligaţi, pentru a rezista competiţiei, să producă mai mult, mai ieftin.

În politica sa privind agricultura, Partidul România Mare, odată ajuns la putere, îi va acorda acesteia importanţa cuvenită. Agricultura va beneficia de un program distinct, ca factor hotărâtor în asigurarea securităţii alimentare a populaţiei, şi va avea în vedere întreg procesul de concepţie, pregătire, exploatare şi desfacere a producţiilor agricole, concomitent cu o dotare corespunzătoare, stimularea creşterii animalelor, revigorarea marilor combinate zootehnice, refacerea şi modernizarea sistemelor de irigaţii, scopul final fiind eradicarea sărăciei şi a mizeriei crunte din domeniul rural, refacerea şi dezvoltarea agriculturii româneşti, pentru asigurarea unor produse de calitate şi la preţuri cu adevărat accesibile la produsele agroalimentare. Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Sali Negiat, urmează domnul Nicolae Vasilescu.

Domnul Sali Negiat:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Acum câteva luni, tot pe acelaşi subiect, făceam o intervenţie, dar, din păcate, se vede că nu prea şi-a făcut efectul şi suntem nevoiţi să facem o altă intervenţie.

Capitala României, Bucureşti, are o comunitate musulmană, încă din secolele trecute, Alexandru Ioan Cuza, aprobând înfiinţarea unui nou cimitir musulman, în locul celui existent, în plin centru - zona Cişmigiu, deoarece existenţa locuitorilor de credinţă islamică necesita acest lucru. Până în prezent, Cimitirul musulman funcţionează în cadrul Cimitirului eroilor turci, care este proprietatea Republicii Turcia, iar spaţiul aferent cimitirului pentru locuitorii Municipiului Bucureşti este deja plin cu morminte.

De aici, rezultă necesitatea unui nou cimitir pentru Comunitatea musulmană şi Parohia musulmană din Bucureşti, care cuprind, la ora actuală, un număr de peste 30 de mii de locuitori de confesiune islamică, care sunt atât cetăţeni români de diferite origini etnice, tătari, turci, albanezi, arabi etc., cât şi cetăţeni străini, stabiliţi în Bucureşti în ultimii 12 ani, turci, arabi etc., din diferite motive. La această realitate, se adaugă existenţa ambasadelor diferitelor ţări musulmane sau cu populaţie musulmană semnificativă, care au, de asemenea, personal de confesiune musulmană.

După 1990, Parohia musulmană din Bucureşti a acţionat pentru obţinerea unui teren aferent unui nou cimitir. Abia în anul 2001, prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, nr. 59/29 martie 2001, Anexa 3, şi validată de Prefectura Municipiului Bucureşti este repartizat un teren de 3 ha pentru Cimitirul musulman şi 3,7 ha extindere cimitirul ordox, la cel de 17,2 ha cimitir ortodox deja existent, toate aceste terenuri fiind în zona Domneşti, Cimitirul Prelungirea Ghencea, sectorul 6.

Parohia musulmană Bucureşti a obţinut toate avizele şi acordurile conforme cu legislaţia în vigoare şi pentru cimitirul ortodox existent, care, deja, funcţiona, toate cheltuielile fiind suportate de Comunitatea musulmană.

Din luna iunie 2001, Comunitatea musulmană se loveşte de refuzul Primăriei Generale a Municipiului Bucureşti pentru aplicarea acestei hotărâri a Consiliului General, refuz ce nu se întemeiază pe nici o bază legală. Anexa la acea hotărâre atestă, prin Avizul de urbanism nr. 3 CA 21/XI/27.09.2000, că terenul repartizat este proprietatea domeniului privat sau public al Primăriei Municipiului Bucureşti sau al statului.

Ultimul refuz de aplicare fiind comunicat Parohiei musulmane în luna mai 2002, după multe tergiversări, prin Adresa nr. 4476/26.04.2002 a Direcţiei patrimoniu, evidenţă proprietăţi, cadastru, care ne aduce la cunoştinţă că un cimitir uman nu este de utilitate publică. Este un răspuns alarmant şi incoştient, scris alb pe negru, la care se adaugă răspunsul verbal al funcţionarilor de la acea direcţie, că: "Parohia musulmană nu are dreptul la acest teren".

Conducerea executivă şi funcţionărească demonstrează grave lipsuri de cunoştinţe civice şi istorice. Comunitatea musulmană este formată din cetăţeni români, care, de-a lungul istoriei, de la 1878 încoace, şi-a adus contribuţia şi a dat jertfe de sânge în Armata română, atât în primul război mondial, în războaiele balcanice, cât şi în al doilea război mondial. Comunitatea musulmană estea formată din cetăţeni români, loiali statului român.

M-am adresat personal domnului primar general Traian Băsescu, pe care l-am rugat să-şi ajute concitadinii musulmani din Bucureşti, dar, din păcate, s-a dovedit că este împotriva aplicării acestei hotărâri, arătând rea-voinţă. Cu atât mai mult, acest primar general, este dobrogean şi am considerat că îşi va ajuta concitadinii săi de confesiune musulmană, fiindcă el a fost bine primit în zona Constanţa, unde este în legături familiale cu foarte mulţi cetăţeni români musulmani şi chiar a fost, de ani de zile, de când dumnealui trăieşte, a fost omenit de această comunitate.

În faţa acestei situaţii, nu rămâne decât varianta apelului către forurile superioare din România: către Guvernul României, către Preşedinţia României, cât şi pentru forurile superioare din străinătate: Uniunea Europeană, Consiliul Europei, Congresul mondial al ţărilor islamice etc., inclusiv la trecerea în viitorul apropiat la forme de protest legal: demonstraţii, pichetări de protest etc. Această situaţie demonstrează că Primăria Generală Bucureşti încalcă în mod flagrant legile României şi drepturile minorităţilor naţionale şi religioase din România, ceea ce duce la necesitatea afirmării ferme a poziţiei Comunităţii musulmane din România. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Nicolae Vasilescu, urmează domnul Ionel Olteanu.

Domnul Nicolae Vasilescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu trebuie să bagatelizăm şi nici să încâlcim în fraze de un optimism oficial boala certă de care suferă societatea românească şi care se manifestă în fenomenul dedublării indiferente, ci să o dezvăluim poporului pentru ca să învăţăm ceea ce nu trebuie să repetăm: politică, discursuri, promisiuni, programe de guvernare, dar ceea ce ne arată viaţa, istoria adevărată a încercărilor, este foarte departe de aceste fermecătoare perspective. La ce bun aceste fraze umflate şi absolut false?

Viaţa ne demască înşelăciunile şi amăgirile şi scoate la lumină mai devreme sau mai târziu artizanii nimicirii ei, ne arată în mod concret şi ne bagă cu de-a sila în capete ceea ce este. De 12 ani se duce cea mai meschină politică de amăgire a unui popor lipsit pe zi ce trece de orice speranţă.

11 septembrie 2002 reprezintă data la care am început să prezentăm interes pentru americani, ca fiind o posibilă placă turnantă între Orient şi Occident. Cred că motivele pentru care Statele Unite priveşte insistent către România nu sunt cele de apreciere, ci, mai degrabă, de interes.

Avantajul istoric în această conjunctură, pentru România, îl reprezintă Marea Neagră, un argument strategic pentru scopurile Administraţiei Bush. Creşterea interesului strategic-economic al Bazinului Mării Negre, în relaţie cu sudul Caucazului şi cu Bazinul petrolifer al Mării Caspice reprezintă motivele pentru care România devine, iată, atrăgătoare.

Ca să se vadă cât de apreciaţi suntem de aliatul numărul 1 al SUA, Marea Britanie, citim în "The Economist" astfel: "Strecurarea în NATO a codaşei Românii, ţară cu mulţi săraci lipiţi pământului, înnăcriţi, gata să îi asculte pe populişti, şi nu tocmai devotaţi, din instinct, valorilor civice occidentale..." Câtă nevoie trebuie să aibă NATO de noi, dacă ne ia cu sărăcie cu tot, cu corupţie cu tot!

"O să intrăm în NATO!" Dezideratul acesta se va îndeplini cu toate avantajele lui, dar şi cu toate sacrificiile, cu obligaţiile ce decurg de aici. Dar ceea ce se omite a se spune sunt costurile fabuloase la care se ridică participarea noastră în cadrul Alianţei.

Pare aproape incredibil ca în România mileniului al III-lea, când autorităţile aspiră la integrarea în organizaţiile internaţionale, să ne mai moară copiii de foame sau din lipsă de medicamente, ca şi în cazul sau în situaţia sutelor de copii bolnavi de SIDA din oraşele Iaşi, Bacău, Constanţa, Giurgiu, Cluj, Olt, Sibiu, cărora le-au fost întrerupte tratamentele, provocându-le moartea în chinuri groaznice. Cine plăteşte pentru acest genocid?

Presa, săptămâni întregi, rezervă prima pagină prostituatei Andreşan, dar despre sărăcia la care este supus poporul român gata să explodeze nici un cuvânt.

Se pune bir pe sărăcie. Pentru acoperirea găurilor negre cresc taxele şi impozitele. Guvernul îi salvează pe giganţii industriali, în timp ce populaţiei care riscă să ajungă în mizerie pentru neplata întreţinerii nu i să dă nici o şansă, nu i se acordă nici o soluţie. Nu este logic şi nici moral să îi ceri săracului o parte din pâinea pe care o câştigă sau din laptele pe care îl dă copiilor, în timp ce marilor firme care rulează miliarde li se reeşalonează datoriile la bugetul de stat.

România a devenit izvor nesecat de inspiraţie pentru filmele de groază ale lui Hitchcock. Titluri de articole din presă, precum "Săracii Europei îşi vând rinichii la Istanbul", "Aproape jumătate din populaţie trăieşte în sărăcie", "Tatăl îşi omoară copiii şi se sinucide din sărăcie", nu pot fi aduse ca argumente ale politicii de aderare la Uniunea Europeană.

Nu putem adera la Uniunea Europeană cu o corupţie instituţionalizată, cu o birocraţie comunistă, cu o sărăcie lucie. Cine are nevoie de un "muribund cangrenos" condus de un guvern fudul, care nu a fost în stare să înveţe, dacă nu din greşeli, măcar din experienţa ţărilor vecine, foste comuniste, ca şi noi.

Se vorbeşte că restructurarea industriei va produce peste 20000 de şomeri, conform unor date ale Autorităţii pentru Privatizarea şi Administrarea Participaţiunii Statului, în conformitate cu Programul "RICOP" convenit cu Uniunea Europeană.

Unde sunt măsurile minime de protecţie socială propuse de Guvernul Năstase pentru aceşti năpăstuiţi? Se regăsesc ele, oare, în creşterea preţurilor la carburanţi? Se regăsesc ele, oare, în majorările de preţuri la alimente sau la energia electrică şi termică? Se regăsesc ele, oare, în programele pe care dânşii ni le propun numai din punct de vedere teoretic?

Chiar dacă nu îi pasă nimănui că ţara aceasta se zbate în agonie de doisprezece ani şi că am devenit depozitari ai suferinţelor care se perpetuează cu indiferenţă în toate guvernele care s-au plimbat prin tranziţie, eschivându-se de la fondul adevăratei probleme - soarta poporului român, noi trebuie să fim îngăduitori şi să trăim cu speranţă, aşa ni se spune. Adevărul nu se lasă falsificat timp îndelungat, fiindcă nu există nimic mai implacabil decât faptele, iar istoria va judeca ce rău imens a făcut ţării, alegându-se întotdeauna drumurile cele mai anevoioase.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Ionel Olteanu. Urmează doamna deputat Mihaela Ionescu.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

După cum cunoaşteţi, joi, 16 mai 2002, Comisia de monitorizare a respectării angajamentelor statelor membre ale Consiliului Europei, reunită la Bucureşti, a hotărât, cu unanimitatea voturilor membrilor prezenţi, închiderea procedurii de postmonitorizare a obligaţiilor şi a angajamentelor României.

Această importantă hotărâre, comparabilă cu decizia de anul trecut privind înlăturarea obligativităţii vizelor pentru cetăţenii români în ţările europene aparţinând spaţiului Schengen, reprezintă, fără îndoială, o confirmare a progreselor României pe calea reformelor democratice şi a ataşamentului autorităţilor române faţă de valorile europene ale democraţiei pluraliste, ale statului de drept şi ale drepturilor omului.

Dincolo de orice atitudini individuale, erori sau imperfecţiuni sesizabile încă în viaţa cotidiană referitoare la aceste valori esenţiale, astăzi putem avea, iată, certitudinea că România este o democraţie veritabilă, dotată cu un stat de drept funcţional, care are, în sfârşit, legitimitatea să privească cu încredere justificată într-o integrare rapidă în NATO şi Uniunea Europeană.

Monitorizarea de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a unor angajamente şi obligaţii specifice asumate îndeosebi de ţările din Europa Centrală şi de Est, cu prilejul admiterii acestora în Organizaţia Drepturilor Omului de la Strasbourg, este un exerciţiu democratic bazat pe cooperare, asistenţă şi solidaritate pentru consolidarea unui spaţiu european de securitate democratică.

În prezent, România este recunoscută ca parte componentă a Europei democratice, ca beneficiar şi furnizor de securitate democratică, datorită consolidării valorilor europene în practica autorităţilor naţionale şi în comportamentul cetăţenilor săi.

Contrar percepţiei actuale referitoare la originea şi obiectul procedurii de monitorizare a APCE, exerciţiul care vizează statele membre ale Consiliului Europei denumite "Noile Democraţii", dar şi cele cu democraţie vulnerabilă ori disfuncţională, demonstrează că această procedură nu a început şi nu se va termina cu România. În acest sens, amintim angajamentul asumat de Spania, cu prilejul admiterii sale în Consiliul Europei la 8 octombrie 1977, de a adopta o constituţie democratică şi angajamentul asumat de Lichtenstein în 1978 de a accepta în condiţii asemănătoare obligaţia de a lua măsurile necesare privind discriminarea femeilor.

Prin Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr.1123/1997, s-a hotărât încetarea monitorizării României, sub condiţia îndeplinirii într-un an a unor angajamente restante, printre care cele referitoare la ameliorarea situaţiei copiilor instituţionalizaţi şi a condiţiilor de detenţie din penitenciare, la modificarea sau abrogarea unor dispoziţii din Codul penal şi la includerea în legislaţia românească privind proprietatea a principiului restitutio in integrum şi a principiului despăgubirii echitabile. Ca urmare a depăşirii acestui termen, la începutul anului 2000 s-a deschis procedura de postmonitorizare a ţării noastre privind angajamentele neîndeplinite, în condiţiile în care preşedintele Comisiei de monitorizare a APCE, domnul Mota Amaral, Portugalia, s-a adresat în repetate rânduri fără succes preşedintelui de atunci a Delegaţiei parlamentare române la APCE, domnul Vasile Lupu.

Început din toamna anului trecut, demersul Delegaţiei române actuale la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei de închidere a procedurii de postmonitorizare a României s-a soluţionat favorabil săptămâna trecută, această importantă decizie fiind îndeosebi rezultatul eforturilor Guvernului şi Parlamentului actual, cu colaborarea parlamentarilor Gheorghe Frunda şi Radu Berceanu, din UDMR şi respectiv din Partidul Democrat, cărora ţin să le mulţumesc sincer şi pe această cale, pentru că au ştiut să pună, deasupra intereselor individuale sau de partid, interesul naţional.

De asemenea, ţin să mulţumesc şi altor distinşi reprezentanţi, fie că fac parte din partidele de la Putere sau din Opoziţie ori din societatea civilă, pentru contribuţia lor critică sau încurajatoare referitoare la luarea acestei decizii unanime de încetare a monitorizării României.

În acelaşi timp, stimaţi colegi, ţin să subliniez determinarea Partidului Social Democrat de a asigura îndeplinirea obligaţiilor obişnuite care decurg pentru ţara noastră din calitatea de membru al Consiliului Europei, pentru că suntem cu toţii conştienţi că încetarea postmonitorizării angajamentelor specifice ale ţării noastre nu înseamnă că România nu mai are obligaţii de realizat.

Ca unul care am fost la originea demersului privind încetarea monitorizării României în 1997, aflat pe atunci la conducerea Direcţiei pentru drepturile omului şi Consiliul Europei din Ministerul Afacerilor Externe, şi ca iniţiator al acţiunii care a condus la încetarea postmonitorizării angajamentelor ţării noastre, nu pot să nu mă bucur astăzi, împreună cu toţi românii, pentru confirmarea României ca parte integrantă a familiei democraţiilor europene.

În acelaşi timp, astăzi nu reuşesc încă să depăşesc sentimentul de amărăciune pe care îl încerc în legătură cu exagerarea importanţei unei erori regretabile, dar scuzabile, referitoare la menţionarea în documentul introductiv al Delegaţiei române la APCE cu privire la abrogarea sau modificarea unor articole din Codul penal, deşi aplicabilitatea acestor dispoziţii în practică era oricum asigurată de incidenţa dispoziţiilor din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România încă din 1994 şi, desigur, de practica autorităţilor române care, în ceea ce priveşte art.238, în ultimii doi ani nu a avut decât un singur caz de trimitere în judecată cunoscut.

Prin urmare, stimaţi colegi, cred că avem posibilitatea, şi nu trebuie să ezităm să o facem, de a ne bucura împreună, pentru că succesul înregistrat săptămâna trecută în legătură cu încetarea monitorizării României este un succes al ţării, chiar dacă el, fără îndoială, reprezintă o contribuţie deosebită a guvernării actuale. El este un succes al tuturor. De aceea, noi toţi trebuie să fim vigilenţi, atenţi în legătură cu obligaţiile noastre la Consiliul Europei, decurgând din statutul de membru al Organizaţiei de la Strasbourg, la fel ca şi ţările fondatoare ale acestei organizaţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

O invit pe doamna deputat Mihaela Ionescu. Urmează domnul Emil Boc. Cu rugămintea să concentraţi, deoarece suntem în criză de timp.

Doamna Mihaela Ionescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se înscrie în linia celei începute de colegul meu de la minoritatea turcă. Dânsul aducea atenţiei dumneavoastră situaţia necesităţii unui cimitir musulman în Bucureşti. Eu, în declaraţia mea, mă voi referi la situaţia paradoxală a cimitirului militar Ghencea din Bucureşti.

Reforma armatei române indică o multitudine de parametri, dintre care, inevitabil, unii au făcut deliciul presei.

Nu la amănuntele de strategie sau organizare se referă prezenta declaraţie politică, ci la nişte aspecte cotidiene destul de paradoxale, ca să nu le numim groteşti.

Nu vom vorbi nici despre numărul mare de generali ai unei armate din ce în ce mai mici, ci de faptul că mulţi dintre deţinătorii noilor grade, într-o luptă "eroică" în timp de pace, se şi bulucesc să-şi asigure morminte cât mai centrale pe aleile principale ale neîncăpătorului cimitir militar Ghencea din Bucureşti.

Bătrânele văduve ale veteranilor, soţiile piloţilor pieriţi în accidente aviatice, rudele eroilor neamului nu îşi mai găsesc mormintele, deoarece fiecare alee centrală a fost îngustată de un şir de gropi care au fost iniţial săpate fără a presupune moartea iminentă, pe unele gravându-se în grabă ulterior numele unor persoane care vor să-şi asigure încă de pe acum, când încă mai sunt "în pâine", un loc de veci pentru VIP-uri.

Declaraţia de faţă este urmarea numeroaselor memorii şi sesizări primite de la văduvele de militari care nu mai pot accede pe aleile principale, dar şi pe cele secundare spre mormintele celor dispăruţi, deoarece noile gropi, în marea lor majoritate concesionate unor gradaţi încă în viaţă, sunt practic lipite de celelalte morminte datorită amplasamentelor improprii.

Se cunoaşte faptul că o înmormântare militară implică, în majoritatea cazurilor, dacă nu chiar în toate cazurile, prezenţa fanfarei, a unui pluton de onoare care necesită un drum larg care trebuie să intre în cimitir pe o alee, nu în monom.

După o iarnă în care mulţi bătrâni nu au mai putut veni la cimitir, aceştia intră acum în panică pentru că găsesc acolo un peisaj cu totul nou.

Se ştie faptul că nu mic este numărul generalilor care îşi au locul de veci la rând, lângă un gard, în partea din spate a cimitirului destinată, cum este normal, mormintelor mai noi.

Îl rog de aceea pe domnul ministru al armatei să analizeze această situaţie şi să dispună măsurile care se impun, dacă este vorba de un abuz.

Vă cer acest lucru în numele familiilor militarilor care nu înţeleg de ce se concesionează şi se sapă gropi în cimitirul militar Ghencea din Bucureşti pentru oameni în viaţă, şi de ce acest lucru se face în mod preferenţial pe aleile din faţă, şi nu la rând, cum este normal.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Emil Boc. Urmează domnul Costel Ionescu.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică pe care o voi prezenta are ca titlu generic "Guvernul PSD mimează democraţia".

PSD mimează democraţia, nesocotind grav interesele poporului român, iar strategia de marketing pentru piaţa externă a Guvernului nu corespunde, din păcate, nici pretenţiilor instituţiilor europene, nici promisiunilor electorale ale PSD.

Guvernul PSD a demonstrat recent că preferă să mintă decât să facă reformă.

Pentru Guvernul Năstase, satisfacerea intereselor clientelei politice reprezintă o urgenţă, vezi ordonanţele SNTR şi RAFO Oneşti. În schimb, reforma este o preocupare secundară.

Minciunile din campania electorală nu le contabilizează nimeni. Minciunile oferite ca marfă de export nu pot rămâne însă fără consecinţe.

Statul de drept presupune însuşirea valorilor democratice şi, mai ales, voinţa de a le respecta.

Doar înfiinţarea unor instituţii, paravan de hârtie împotriva abuzurilor sau corupţiei, nu ţine loc de reformă instituţională. Înfiinţarea unor instituţii care nu au la dispoziţie mijloacele de a funcţiona este o măsură sterilă, fără nici o contribuţie practică la progresul societăţii româneşti. Exemplu: Instituţia Avocatul Poporului constituie unul dintre pilonii de bază ai funcţionării statului de drept în România.

Aceeaşi corupţie generalizată care ameninţă acum şansele României de integrare în NATO subminează şi încrederea cetăţenilor români în democraţie. În aceste condiţii, instituţia Avocatul Poporului rămâne, în detrimentul intereselor românilor, doar o cenuşăreasă.

Avocatul Poporului, ca instituţie, se remarcă în prezent doar prin sfidarea acesteia de către autorităţile statului şi, în special, de către Guvernul Adrian Năstase.

Recent, Avocatul Poporului a pierdut o finanţare nerambursabilă în valoare de 1000000 de EURO din partea instituţiei similare din Grecia, pentru că Guvernul român nu a fost capabil să îi asigure un sediu în care să îşi desfăşoare activitatea. Acest lucru a fost posibil în condiţiile în care diligenţele Avocatului Poporului pe lângă autorităţile române, în vederea dobândirii unui spaţiu, au început încă de anul trecut, de la numirea domniei sale în funcţie, şi au atins punctul culminant anul acesta, cu ocazia dezbaterii în Parlament a raportului Avocatului Poporului pe anul 2001. Care a fost răspunsul Guvernului Năstase? Sfidare. Care a fost răspunsul Guvernului Năstase? Atribuirea spre folosinţă Avocatului Poporului a unui hol al Băncii Agricole. Aceasta, în condiţiile în care domnul prim-ministru Adrian Năstase are ambiţia personală de a cheltui 400 de miliarde de lei de la buget pentru transformarea unei aripi a Parlamentului în muzeu de artă contemporană.

În acelaşi timp, în aceleaşi condiţii, Poşta Română a achiziţionat în schimbul sumei de 65 de miliarde de lei un bloc, aparţinând firmei Gelsor a lui Sorin Ovidiu Vântu, pentru mutarea unor birouri.

Guvernul Năstase sfidează Avocatul Poporului, refuzându-i atribuirea unui sediu funcţional pentru desfăşurarea activităţii în slujba cetăţenilor, în timp ce, prin ordonanţe guvernamentale, înstrăinească imobile de lux în favoarea propriei clientele politice. Pentru instituţia care veghează la respectarea drepturilor cetăţenilor, însă, nu s-a putut găsi decât holul unei bănci. Acesta este respectul acordat de Guvern cetăţenilor.

În raportul pe anul 2001, de asemenea, Avocatul Poporului a făcut publică lista instituţiilor aflate în subordinea Guvernului care nu au răspuns solicitărilor acestei instituţii legate de plângerile cetăţenilor. Guvernul Năstase a răspuns, ca şi în problema sediului, cu nepăsare. Domnul Năstase nu a profitat de ocazie pentru a apărea la televizor, probabil pentru că subiectul nu era suficient de spectaculos.

Atragem încă o dată atenţia Guvernului condus de domnul Adrian Năstase, prin această declaraţie politică, asupra faptului că statul de drept nu presupune doar existenţa unor instituţii, ci şi crearea condiţiilor pentru funcţionarea acestora. De aceea, acum, în al doisprezecelea ceas, solicităm Guvernului atribuirea unui spaţiu funcţional instituţiei Avocatului Poporului.

În acelaşi context, ţinem să îi amintim domnului prim-ministru că una dintre condiţiile impuse de Uniunea Europeană, în vederea integrării României, este şi independenţa Curţii de Conturi. La fel ca şi în cazul Avocatului Poporului, PSD a considerat că simpla existenţă a acestei instituţii menită să asigure corectitudinea şi cheltuirea corectă a banilor publici este suficientă, drept pentru care reforma în acest domeniu a constat în diminuarea bugetului, reducerea personalului şi instalarea clienţilor politici ai PSD în cele mai bine plătite funcţii.

Are de gând domnul Năstase să guverneze ţara sau doreşte doar un premiu Oscar pentru funcţia de prim-ministru?

Guvernarea PSD nu este doar un simulacru de democraţie, ci un simulacru de guvernare.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc frumos.

O dată cu urarea de "La mulţi ani!", îl invit pe domnul Costel Ionescu să ia cuvântul. Urmează domnul Păşcuţ.

Domnul Costel Marian Ionescu:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă mulţumesc pentru urare, domnule preşedinte.

Declaraţia mea este intitulată "Onoarea guvernanţilor este pusă la îndoială".

În goana furibundă de afirmare pe arena turismului internaţional, ministrul Dan Matei Agathon şi-a legat destinul de înfăptuirea proiectului faraonic "Dracula Park", amplasat în apropierea aşezării medievale Sighişoara.

În situaţia în care acest proiect nu va putea fi realizat, ministrul Turismului şi-a exprimat dorinţa de a demisiona din funcţie.

Am prezentat cu circa o lună în urmă inoportunitatea construirii acestui parc de distracţii în apropierea Sighişoarei, pe platoul Braite, precum şi denumirea dată, prin care se aduce voit un prejudiciu imens de imagine poporului român, prin eludarea istoriei şi dezavuarea unor personalităţi istorice ale poporului nostru, aspect reliefat în acest sens în special în presa din străinătate.

Pentru realizarea acestui kitsch, s-a lansat un împrumut la nivel naţional la care a subscris primul chiar primul-ministru, iar apoi alţi miniştri şi membri importanţi ai PSD-ului.

Cu circa o săptămână în urmă, primul moştenitor al tronului Marii Britanii, Charles, care a efectuat o vizită în ţara noastră, şi-a exprimat dezacordul faţă de proiectul "Dracula Park" lângă Sighişoara. Efectul a fost imediat, prin recomandarea de către preşedintele Ion Iliescu de neîncepere a lucrărilor în această zonă. În aceste condiţii, ministrul Agathon şi-a făcut publică intenţia de demisie în cazul imposibilităţii construirii parcului Dracula.

Partidul România Mare consideră că fondurile colectate, precum şi cele din buget puteau fi dirijate şi folosite în foarte multe domenii care solicită imediat infuzie de capital pentru reabilitarea parţială a unor situaţii din ce în ce mai disperate în care trăieşte sub limita de subzistenţă circa 70% din populaţia ţării.

Cel mai important capital al oricărei societăţi este omul, aspect neglijat de către toate guvernele postdecembriste. Aspectul cel mai edificator este oferit prin accidentul colectiv produs în mina Vulcan, în urma căruia şi-au pierdut viaţa zece mineri.

Se pune întrebarea firească: "Este într-adevăr necesar un parc de distracţii cu dimensiuni megalomanice care înglobează fonduri uriaşe, în timp ce utilajele tehnologice din mina Vulcan au peste 100 de ani de funcţionare?" Răspunsul este foarte simplu: "Nu".

Partidul România Mare consideră că este necesar ca actualul Guvern să-şi schimbe fundamental politica, în scopul satisfacerii cerinţelor unui trai civilizat pentru toţi cetăţenii, şi nu declarativ, în mod demagogic, aşa cum se afirmă de către partidul de guvernământ.

În acest context, sumele strânse pentru proiectul "Dracula" pot fi folosite în scopul realizării unor priorităţi imediate din economie, iar ministrul Turismului este necesar să-şi prezinte, cu conştiinţa împăcată, demisia de onorabilitate specifică unor persoane cu ştaif.

Un alt caz asemănător în anumite direcţii îl reprezintă aşa-numitul succes repurtat de către prefectul capitalei, Gabriel Oprea, împreună cu primarii de sector, care au controlat activitatea desfăşurată în pieţele capitalei în preajma sărbătorilor pascale. Printre neregulile constatate de aceştia în pieţele agro-alimentare, au fost evidenţiate următoarele: 1) inflaţia aberantă a preţurilor ce are loc zilnic, sub privirile îngăduitoare a tuturor responsabililor care au misiunea să controleze pieţe agro-alimentare, aspect care s-a menţinut până în sâmbăta Paştelui; 2) imposibilitatea diferenţierii nivelului preţurilor existente la producătorii autentici faţă de cele existente la bişniţarii de meserie, deoarece aceştia, în cea mai mare parte, nu plătesc către bugetul centralizat al statului sumele provenite din activitatea de comercializare; 3) calitatea îndoielnică a unor produse agro-alimentare, care sunt verificate numai cu ocazia unor zile importante.

Partidul România Mare consideră că mai mult de jumătate dintre producătorii cu certificate de producător nu au acoperire faţă de cantitatea de produse comercializate în suprafeţele agricole de teren deţinute şi cultivate.

Din aceste considerente, precum şi din altele ce au la bază numeroase încălcări flagrante de legi petrecute în pieţele agro-alimentare exită o economie subterană în creştere, flagel foarte periculos, deoarece, prin metodele primitive de corupţie care generează îmbogăţiri rapide aşa-numiţilor comercianţi, se atentează la siguranţa alimentaţiei cetăţenilor.

Ca efect al vizitei prefectului şi primarilor de sector, adaosul comercial al unor produse agro-alimentare a scăzut rapid - de la 30% la circa 5%, dar preţul de vânzare a rămas totuşi neschimbat.

Partidul România Mare consideră că îndreptarea acestei situaţii se realizează printr-un cadru jurisdicţional clar şi complet, în scopul eliminării avansate a corupţiei din pieţele agro-alimentare.

Chiar dacă actualul Guvern prezintă o creştere economică de circa 4,5%, în condiţiile în care agricultura nu reprezintă de mult o prioritate decât declarativ, nivelul de trai scade aproape zilnic, tocmai datorită dezinteresului tuturor partidelor care au fost la guvernare în realizarea unei legislaţii clare privind comercializarea produselor agro-alimentare.

Partidul România Mare consideră că introducerea preţurilor prag elaborate de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi Ministerul Finanţelor Publice, conform art.14 din Legea privind organizarea şi funcţionarea pieţelor, produselor agricole şi alimentare din România, reprezintă un deziderat absolut necesar, dar care a rămas numai la nivelul legii, fără să se aplice.

Partidul România Mare solicită stabilirea instrumentelor concrete de însănătoşire a comerţului cu produse agro-alimentare, cerinţă strict necesară pentru evitarea degradării existenţei fibrei biologice, precum şi pentru creşterea veniturilor bugetare. Această lege este incompletă, deoarece nu face legătura organică dintre pieţele agro-alimentare cu vânzare en-detail şi cele cu vânzare en-gros.

Partidul România Mare apreciază că decizia prefectului Gabriel Oprea de a-şi da demisia dacă nu poate să stopeze fenomenele corupţiei din pieţele agro-alimentare, aspect de altfel demonstrat ulterior, constituie, în opinia noastră, o dovadă de onorabilitate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul Ştefan Păşcuţ. Se pregăteşte ultimul vorbitor, domnul Costache Mircea.

Domnul Ştefan Păşcuţ:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor,

Săptămâna trecută, în contextul tragediei generate de explozia de la mina Vulcan, a trebuit să constatăm din nou că Puterea nu se poate lepăda de cea mai grea poate din moştenirile sale - obişnuinţa de a cosmetiza realitatea, de a minţi în beneficiul imaginii Guvernului Năstase. În acest scop, Guvernul a căutat încă de la instalarea sa să îşi subordoneze mass-media, şi se pare că a şi reuşit.

Astfel, cu neplăcută surprindere, a trebuit să constatăm că nici un ziar nu a difuzat comunicatul Partidului România Mare cu privire la evenimentele de la Vulcan, ci doar Radio România Actualităţi, a doua zi, a îndrăznit să îl difuzeze, şi numai după ce Guvernul şi-a spus poziţia. Acest lucru a fost posibil, trebuie să o spun, chiar dacă mă repet, numai ca urmare a felului în care Guvernul şi-a aservit presa, fie prin preluarea directă, instalându-şi trepăduşii în poziţii de conducere, fie prin şantaj sau intimidare.

Ieri am văzut că se poate merge şi mai departe. Senatorul Adrian Păunescu invitase la emisiunea sa de la PRO TV câţiva mineri din Valea Jiului, pentru a discuta situaţia de acolo. Ei bine, departe de a sprijini această iniţiativă pozitivă, conducerea CNH a ajuns chiar să lanseze ameninţări la adresa acelora dintre mineri care ar fi dorit să ajungă la emisiunea acestuia pentru a spune adevărul despre condiţiile în care trăiesc şi muncesc. Firesc, CNH, devenit din agent economic agent politic, şi liga sindicatelor, pe al cărui preşedinte PSD-ul l-a făcut deputat, pentru a-şi asigura liniştea, lipsindu-i pe mineri de reprezentare, nu sunt interesate să audă adevărul, ci numai minciunile Guvernului, ultima fiind "Că de aceea nu sunt bani pentru măsuri de protecţia muncii - pentru că ponderea cheltuielilor salariale din totalul cheltuielilor ar fi de peste 18%" Este declaraţia primului-ministru. În realitate, salariile reprezintă doar 35-40% din total cheltuieli, iar 20-25% sunt cheltuieli cu munca vie şi viramente, iar 40% sunt cheltuieli materiale. Nici această situaţie nu este roză din punct de vedere economic, dar la această situaţie s-a ajuns şi datorită politicii iresponsabile de preţuri practicate de Guvern, care permite creşterea preţurilor accelerată la energie şi combustibili, în vreme ce preţul tonei de cărbune este ţinut pe loc, ducând la dereglări importante ale bilanţurilor economice ale companiei, obligând minerii să lucreze în condiţii tehnice greu de imaginat pentru cei din afară, de unde şi frecvenţa nepermis de mare a accidentelor de muncă.

Prin această abordare, Guvernul Adrian Năstase se dovedeşte a fi doar un trist continuator al politicii antinaţionale a Guvernului Ciorbea, pe care electoratul l-a scutit de activitate, în actuala legislatură. Pe de altă parte, prin politica pumnului în gură şi a minciunii, ca politică de stat, ni se aduce aminte de un alt personaj din istoria recentă a României, şi anume Nicolae Ceauşescu.

Trebuie, oare, să înţeleg că, practicând aceleaşi metode ca şi el, guvernanţii de azi ai României se îndreaptă conştient spre aceeaşi finalitate?!

Cu această ocazie, aş dori să transmit, şi de la acest microfon, condoleanţe familiilor îndoliate ale minerilor dispăruţi în accidentul colectiv de la Mina Vulcan. Dumnezeu să-i odihnească!

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Ultimul vorbitor, domnul Costache Mircea.

Domnul Costache Mircea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este în mod cu totul şi cu totul firesc să ne punem o întrebare în legătură cu felul cum gândeşte Guvernul nostru, Guvernul României este Guvernul nostru, al tuturor, cum gândeşte, cum prognozează, cum ia pulsul societăţii româneşti, cum foloseşte anumite instrumente pentru a cunoaşte starea de fapt din ţară, pentru a cunoaşte realitatea exactă căreia trebuie să-i facă faţă, căreia trebuie să-i aducă corecţiile necesare, căreia trebuie să-i imprime, în baza programului său de guvernare, sensul dorit. E nevoie, întotdeauna, de date statistice, de prognoze, de sinteze, de date reale.

Ce prilej mai bun, pentru a cunoaşte starea exactă a unor domenii, a unor stări de lucruri, decât recensământul, recent efectuat, al populaţiei şi locuinţei, credem că era mai bun? Era de aşteptat ca un recensământ, care se face o dată la 10 ani şi care costă sute de miliarde de lei, să scoată în evidenţă, nu numai date privind structura etnică, nu numai alte aspecte legate de vârste şi profesii, de locuinţa cea singură în care se poate afla un cetăţean, la un moment dat, unica, ci şi alte aspecte. Şi, nu m-am aşteptat, sincer să fiu, ca, în acest recensământ, să nu se regăsească şi întrebări privind alte proprietăţi, alte proprietăţi imobiliare, în special, pentru că, cu ocazia unor drumuri prin ţară, fiecare constatăm, cu surprindere, că ţara noastră este mai înfloritoare decât o cred unii şi decât o cunosc unii, că, pe la periferia marilor centre urbane, dar şi a micilor localităţi, apar zone rezidenţiale, pâlcuri de vile, care de care mai spectaculoase, cu arhitecturi din ce în ce mai surprinzătoare, care arată un chip nou al patriei noastre, fără uzine, fără fabrici, fără complexe zootehnice, fără sisteme de irigaţii, fără unităţi de ştiinţă şi fără stabilimente de sănătate, dar cu foarte multe cabane, case de vacanţă, vile, piscine şi dotări ultramoderne, probabil inspirate din filmele la care ne uitam cu jind odinioară.

Cum, în baza recensământului, care ne-a costat, repet, o sumă importantă de bani, ne aşteptam să ştim şi câte proprietăţi imobiliare deţin unele persoane şi, probabil, mai târziu, în baza programului anticorupţie, a înfiinţării Parchetului naţional, că, vorba aceea, până mai ieri, vorbeam la pereţi, iar acum vorbim la Parchet, mă aşteptam ca actualul Guvern să aibă o situaţie exactă, în urma recensământului, şi a acestor investiţii importante, care înnobilează chipul nou al României, şi să ştim dacă sursele din care au fost construite au fost impozitate pe venitul global, dacă se plătesc taxe şi impozite pe acele imobile, dacă energia electrică, pentru că avem date exacte că, în unele dintre ele, nu există nici contoare, pur şi simplu, instalaţiile de aer condiţionat, de pompare a apei şi alte astfel de amenajări, se acţionează electric, dar fără plata consumurilor legale.

Dacă, din acest recensământ, care se numeşte "al populaţiei şi al locuinţelor", cineva a cunoscut pluralul şi semnificaţia lui stilistică şi nu a zis "al locuinţei", considerând, după un tipic mai vechi, că omul nostru are o singură locuinţă, dacă o are şi pe aceea, ci "al locuinţelor", din cele constatate de mine, pe teren, şi din discuţii cu cetăţenii, nu rezultă că ar fi fost menţionate toate proprietăţile imobiliare ale cetăţenilor noştri, şi, ca atare, mă întreb cum crede actualul Guvern că va putea să justifice, în practică, angajamentele pe care şi le-a luat, nu numai în faţa naţiunii, ci şi în faţa unor foruri internaţionale, de a stăpâni flagelul corpuţiei, de a introduce legea în stat. Eu le doresc succes, deşi am toate motivele să mă îndoiesc!

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Urându-vă dumneavoastră "La mulţi ani" şi tuturor colegilor noştri parlamentari care îşi serbează ziua de nume astăzi, declar închisă prima parte a lucrărilor noastre.

(În continuare, şedinţa este condusă de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Nicolae Leonăchescu şi Tudor Mohora, secretari ")

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să vă anunţ deschiderea celei de-a doua părţi a şedinţei noastre pentru discutarea proiectelor de acte normative înscrise pe ordinea de zi, precum şi şedinţei de vot final.

Sunt prezenţi în sală, din cei 344 de deputaţi, 262, absenţi 82, din care 34 participă la alte acţiuni parlamentare.

Daţi-mi voie să repet mesajul pe care colegul meu Cornel Ciontu l-a adresat tuturor celor care poartă numele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, să le urăm "La Mulţi Ani", multe bucurii în viaţă, prosperitate alături de familiile şi cei dragi dumnealor.

Înainte de a intra în dezbaterea proiectelor, vă rog să fiţi de acord să aprobăm câteva comisii de mediere.

Prima este la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.175/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 19899, pentru care sunt propuşi colegii noştri Dumitriu Carmen, Bădoiu Cornel, Clivetti Minodora, Cristea Marin, Bogea Angela, Stoian Mircea, Székely Ervin-Zoltán.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.189/2001 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96/2001 privind controlul contribuţiilor de asigurări sociale şi soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control întocmite de organele de control ale Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi ale caselor teritoriale de pensii.

Sunt propuşi colegii noştri Todoran Pavel, Andrei Ioan, Motoc Marian, Apostolescu Maria, Mărăcineanu Adrian, Barbu Gheorghe, Pop Napoleon.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Comisia de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 36/2000 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/1999 privind regimul exporturilor şi importurilor de produse strategice. Sunt propuşi colegii noştri Bar Mihai, Boajă Minică, Neamţu Horia, Moisescu George, Săpunaru Nini, Winkler Iuliu, Sali Negiat.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Comisia de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 40/2000 privind acreditarea agenţilor de credit în vederea administrării fondurilor pentru acordarea de microcredite. Sunt propuşi colegii noştri Bar Mihai, Boajă Minică, Neamţu Horia, Holtea Iancu, Moisescu George, Cladovan Teodor, Winkler Iuliu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Ultima comisie, cea pentru medierea la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.3/2002 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.59/1997 cu privire la finanţarea, în sistem descentralizat, în domeniul ştiinţei, tehnologiei şi inovării, comisie în care sunt propuşi domnii Andea Petru, Antonescu Napoleon, Roşculeţ Gheorghe, Ionescu Costel, Mincu Iulian, Baciu Mihai, Ionescu Anton.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Trecem la dezbaterea rapoartelor de mediere aflate pe ordinea de zi de astăzi.

Primul raport este cel la Proiectul de Lege privind protecţia împotriva efectelor fumatului.

Vă rog să urmăriţi raportul.

La punctul 1, cel cu privire la titlul legii, varianta Senatului. Dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

La punctul 2, tot varianta Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Punctele 3 şi 4, tot variantele Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Punctul 5, de asemenea, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

La punctul 6, tot varianta Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Punctele 7 şi 8, tot variantele Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate, s-au adoptat punctele 7 şi 8.

Punctele 9 şi 10, tot variantele Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

La punctele 11 şi 12, texte comune. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi. S-au adoptat punctele 11 şi 12 cuprinzând texte comune.

Punctul 13, de asemenea, un text comun. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate, s-a adoptat punctul 13.

Punctul 14, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Punctele 15 şi 16. Dacă aveţi obiecţiuni la variantele Senatului? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Punctul 17, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Punctul 18, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Punctul 19, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 20, varianta Senatului, este ultimul punct. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Parcurgând toate textele raportului de mediere, urmează să-l supunem votului dumneavoastră final, cu precizarea că este vorba de o lege cu caracter ordinar.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76/2001.

Punctul 1, textul Camerei Deputaţilor. Nu se fac dezbateri şi nici vot.

Punctul 2, de asemenea, varianta Camerei Deputaţilor, variantă ce vizează toate alineatele textului. Potrivit Regulamentului, nu se supune votului sau dezbaterii dumneavoastră.

Punctele 3, 4, tot variantele Camerei Deputaţilor, aceeaşi soluţie.

Punctele 5, 6, 7, textele Camerei Deputaţilor.

Punctul 8, text Camerei Deputaţilor.

Punctele 9 şi 10, text Camerei Deputaţilor.

La punctul 12, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă dacă sunt?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Punctele 13 şi 14, variantele Camerei Deputaţilor. Nu se supun dezbaterii şi votului dumneavoastră.

Punctele 15, 16, variantele Camerei Deputaţilor.

Punctul 17, tot varianta Camerei Deputaţilor.

La punctul 18, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Punctul 19, varianta Camerei Deputaţilor.

Punctul 20, tot textul Camerei Deputaţilor.

Punctul 21, la fel.

Punctul 22, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Punctele 23, 24, variantele Camerei Deputaţilor.

Punctul 25, tot varianta Camerei Deputaţilor.

Pardon, varianta Camerei Deputaţilor nu se supune dezbaterii.

Această variantă este şi la punctul 26, şi la 27, 28, 29, 30.

La punctul 31, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

La punctul 32, varianta Camerei Deputaţilor. Nu se fac discuţii şi nici vot cu privire la această variantă.

Punctul 33, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 34, varianta Camerei Deputaţilor.

Punctul 35, varianta Camerei Deputaţilor.

Punctul 36, 37, textele Camerei Deputaţilor.

Punctele 38, 39, textele Camerei Deputaţilor.

Punctele 40, 41, textele Camerei Deputaţilor.

Punctul 42, tot varianta Camerei Deputaţilor.

Punctele 43, 44, variantele Camerei Deputaţilor.

Punctele 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, care e şi ultimul, toate, variantele Camerei Deputaţilor, cu unanimitate de voturi ale comisiei. Nu se supun discuţiei şi nici votului dumneavoastră.

Parcurgând punctele raportului de mediere, supunem raportul, în ansamblu, votului dumneavoastră final, în condiţiile art.74, alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor.

Punctul 1, textul Camerei Deputaţilor. Nu se face dezbatere şi nici vot.

Punctul 2, tot textul Camerei Deputaţilor.

La punctul 3, varianta Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Punctul 4, varianta Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Punctele 5 şi 6, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni la vreunul din aceste două texte? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 7, varianta Camerei Deputaţilor. Nu au loc dezbateri şi nici vot.

Punctele 8 şi 9, tot variantele Camerei Deputaţilor. Nu se fac dezbateri şi nici vot.

Parcurgând punctele raportului de mediere, supun raportul, în ansamblul său, votului dumneavoastră, în condiţiile art.74, alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Raportul de mediere privind Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.90/2000.

Primul punct, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Punctele 2, 3 şi 4, variantele Senatului, de asemenea. Dacă aveţi, la vreunul din aceste puncte, obiecţiuni? Nu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Punctul 5, varianta Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Este cineva din partea Comisiei de mediere la acest proiect sau iniţiatorul?

Domnule Ion Stan de la Suceava, vă rog să veniţi puţin să-mi daţi o explicaţie. (Domnul deputat Ion Stan merge la prezidiu)

Stimaţi colegi,

Aveam o nelămurire. După raportul de mediere, vedeţi că sunt câteva anexe. Explicaţia lor exte următoarea: Anexa I a fost eliminată, ca urmare a votării, de către dumneavoastră, a textului Senatului. Celelalte anexe rămân nemodificate, prin raportul Comisiei de mediere.

Parcurgând punctele raportului de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.90/2000, urmează să supunem raportul, în ansamblu, votului dumneavoastră, în condiţiile art.74, alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă dacă sunt?

Abţineri?

În unanimitatea celor prezenţi, s-a adoptat şi acest raport.

Următorul este raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind acordarea despăgubirilor în caz de dezastre, calamităţi naturale şi alte catastrofe în agricultură.

Vă rog să urmăriţi raportul.

La punctul 1 cu privire la titlul legii şi la titlul capitolului 1, textele Camerei Deputaţilor. Nu se fac dezbateri sau vot.

Punctele 3 şi 4, texte comune propuse de Comisia de mediere. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

La punctul 4, textul comun, precizez, a vizat art.2 alin.1.

Tot la punctul 4 din raportul Comisiei de mediere, există un alin.2 nou, la art.2, propus de Camera Deputaţilor. Având în vedere acest lucru, alin.2 nu se mai supune dezbaterii sau votului.

Punctul 5, textul Camerei Deputaţilor.

Punctele 6 şi 7, texte comune propuse de Comisia de mediere. Dacă aveţi obiecţiuni la aceste texte? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 8, tot text comun. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctele 10 şi 11, variantele Camerei Deputaţilor. Nu se fac dezbateri şi nici vot.

Punctele 12 şi 13, variantele Camerei Deputaţilor. Nu se fac dezbateri şi nici vot.

Punctul 14, varianta Camerei Deputaţilor. Nu se supune dezbaterii sau votului.

Punctul 15, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Punctele 16, 17 şi 18, variantele Camerei Deputaţilor. Nu se supun dezbaterii, potrivit Regulamentului Camerei Deputaţilor.

Punctul 19, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Stimaţi colegi,

Vă rog să-mi permiteţi un mic intermezzo, pentru a saluta, în sală, delegaţia Comisiei pentru protecţia mediului şi resurselor a Adunării Naţionale Populare a Republicii Populare Chineze, condusă de domnul Zang Alru, vicepreşedintele comisiei. (Domnii deputaţi se ridică în picioare şi aplaudă)

Stimaţi colegi,

La punctul 20 din raport, textul Camerei Deputaţilor. Nu se supune votului sau dezbaterii.

La punctul 21, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 22, tot text comun. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 23, text comun. La punctul 23, textul comun vizează art.19, lit.a). Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pentru acelaşi punct 23, la lit.b) şi c), variantele Camerei Deputaţilor, ceea ce înseamnă că nu se supun votului dumneavoastră.

Punctul 24, varianta Camerei Deputaţilor.

Punctul 25, varianta Camerei Deputaţilor.

Punctul 26, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Punctul 27, tot text comun. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Punctele 28, 29, 30, variantele Camerei Deputaţilor.

Punctul 31, varianta Camerei Deputaţilor. Nu se supune dezbaterii sau votului dumneavoastră.

Parcurgând toate punctele raportului de mediere, supun votului dumneavoastră raportul, în ansamblu, în condiţiile art.74, alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă dacă sunt?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.39/2002.

Rog reprezentantul Comisiei de buget, domnul deputat Grigoraş, să propună timpii de dezbatere, pentru că ne aflăm în procedură de urgenţă.

Domnul Neculai Grigoraş:

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a examinat Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.39/2002 pentru modificarea şi completarea art.3 din Ordonanţa Guvernului nr.11/2000, a întocmit raport favorabil, a reţinut şi două amendamente.

Vă propunem, pentru dezbatere, 10 minute timp total, 1 minut pentru fiecare intervenţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu aceşti timpi de dezbatere? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem, stimaţi colegi, la dezbaterea proiectului de lege. Vă rog să urmăriţi, în paralel, textele acestuia şi raportul Comisiei de fond.

La titlul legii, dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Cuprinsul articolului unic. Vă rog să urmăriţi amendamentul 1. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 1? Nu aveţi. Adoptat în unanimitate. Articolul unic se modifică în mod corespunzător.

La titlul ordonanţei de urgenţă, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Adoptat în unanimitate.

Preambulul articolului unic. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate.

Punctul 1 al articolului unic. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

La pct.2, vă rog să urmăriţi amendamentul nr.2.

Amendamentul nr.2 vizează art.3¹.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Adoptat amendamentul nr.2, cu privire la art.3¹, în unanimitate.

art.3², cu privire la care nu există obiecţiuni din partea comisiei.

Dacă aveţi dumneavoastră? Nu aveţi.

Se adoptă 3², în varianta iniţiatorului.

Acestea sunt punctele proiectului de lege, de fapt, textele proiectului de lege şi ale ordonanţei de urgenţă.

Ordonanţa de urgenţă a avut un articol unic cu trei puncte, pe care le-am votat în unanimitate.

În aceste condiţii, parcurgând proiectul de lege şi textele ordonanţei de urgenţă, fiind vorba de o lege cu caracter ordinar, o supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.41/2002 pentru ratificarea Memorandumului de înţelegere privind cooperarea sub auspiciile Protocolului de la Kyoto, art.6, prin proiecte cu aplicare comună între România şi Olanda; procedură de urgenţă.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic? Nu este nimeni din partea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic?

Amânăm, atunci, după votul final, până când domnul preşedinte Oltean ar putea participa la acest proiect.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei europene a peisajului, adoptată la Florenţa.

Tot Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; aceeaşi situaţie.

Aş ruga staful să anunţe reprezentanţii comisiei să se pregătească, după votul final, să parcurgem şi acest proiect.

Proiectul de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Române pentru Investiţii Străine; se dezbate joi.

Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 s-a votat. Următorul, iarăşi este votat.

La pct.17: Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.81/1997 privind exercitarea profesiunii de farmacist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Farmaciştilor din România. Lipsesc şi iniţiatorul şi comisia. Lipseşte iniţiatorul; aceeaşi situaţie.

Reprezentanţii Comisiei pentru decoraţii sunt? Nu sunt; amânăm.

Pct.19, pct.20, pct.21 - toate sunt cu Virtutea Militară, Virtutea Aeronautică.

Pct.22: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.44/2002 privind completarea art.7 din Legea nr.83/1997 pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este acţionar; procedură de urgenţă.

Vă rog, domnule vicepreşedinte, să prezentaţi.

Domnul Gheorghe Marin:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci au luat în discuţie Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.44/2002 privind completarea art.7 din Legea nr.83/1997 pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este acţionar şi a hotărât, în urma dezbaterii, cu unanimitate de voturi, ca acest proiect să fie susţinut în forma prezentată.

Propun timp maxim de dezbatere 5 minute şi un minut de intervenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu aceste propuneri? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Trecem la dezbaterea proiectului.

Dacă doreşte cineva să intervină, totuşi, cu comentariu la proiectul de lege? Nu.

Trecem, atunci, la titlul proiectului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Cuprinsul articolului unic, care conţine dispoziţia de aprobare a ordonanţei.

Nu aveţi obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

Titlul ordonanţei de urgenţă.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Cuprinsul articolului unic al ordonanţei de urgenţă.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Parcurgând textele proiectului de lege şi ale ordonanţei de urgenţă, constatând că este o lege cu caracter ordinar, supun votului dumneavoastră acest proiect.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei nr.66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială.

Este iniţiatorul, domnule Gaspar? La proprietatea industrială.

Comisia de industrii şi servicii?

Suntem într-o procedură de reexaminare a legii, la cererea Preşedintelui României.

Din partea Comisiei de industrii şi servicii vi se va prezenta raportul.

Domnul Ráduly Róbert Kálmán:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În conformitate cu prevederile art.89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia de industrii şi servicii a fost sesizată spre dezbatere în fond, în vederea reexaminării, cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietatea industrială, transmis cu adresa nr. 383/2000, respectiv 2002.

Proiectul de lege a fost însoţit de cererea de reexaminare, formulată de către domnul Ion Iliescu, Preşedintele României, cerere de reexaminare cu privire la art.I, pct.14, din Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.66/2000, lege care a fost adoptată de Senat la data de 11 martie 2002 şi de Camera Deputaţilor, la data de 19 martie 2002.

Prin cererea de reexaminare, la care am făcut referire, se solicită modificarea art.19 alin.1, prin care s-a statuat că formele de exercitare a profesiei, cabinetele individuale, cabinete individuale asociate şi societăţi civile profesionale trebuie să aibă personalitate juridică. Această prevedere este în contradicţie cu prevederile art.26 alin.2 din ordonanţă, potrivit căruia reprezentarea juridică în faţa instanţelor de către consilierii în proprietatea industrială este condiţionată de calitatea acestora - de avocat sau consilier juridic.

În urma dezbaterii în şedinţa care a avut loc în data de 23 aprilie 2002, Comisia de industrii şi servicii a hotărât ca obligativitatea înregistrării ca persoană juridică să fie eliminată pentru cabinetele individuale autorizate şi cabinetele individuale asociate pe bază de contract, dar să rămână pentru societăţile civile profesionale în care-şi desfăşoară activitatea consilierii în proprietatea industrială.

Motivaţia o constituie faptul că societatea civilă profesională, în care-şi desfăşoară activitatea consilierii în proprietatea industrială, întruneşte condiţiile pentru a se constitui ca persoană juridică prin hotărâre judecătorească, conform prevederii Ordonanţei Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.

La dezbaterea proiectului de lege au participat ca invitaţi mai multe persoane din partea iniţiatorului.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 20 de deputaţi, din totalul de 26 de membri ai comisiei, raportul comisiei fiind adoptat în unanimitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Obiecţiile Preşedinţiei au vizat cuprinsul art.19 alin.1.

Comisia, reevaluând acest text, vă propune, prin pct.3 din raport, un nou text la art.19 alin.1.

Dacă aveţi obiecţiuni la acest text? Nu aveţi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, s-a adoptat noul cuprins al art.19 alin.1, care va fi înglobat în legea votată deja de către dumneavoastră.

Sunt informat că s-au prezentat iniţiatorii pentru Protocolul de la Kyoto. Pct.12. Este şi din partea comisiei, da? Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Poftiţi. Din partea iniţiatorului, domnul Florescu, da?

Vă rog să propuneţi, că suntem în procedură de urgenţă, timpii de dezbatere.

Domnul Ion Florescu:

Vă propun, pe total, 20 de minute şi nu mai mult de două minute pe intervenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu această propunere?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Domnule ministru, dacă doriţi? Nu.

Trecem, atunci, la dezbaterea textelor proiectului de lege şi ordonanţei.

Dacă la titlul legii, aveţi obiecţiuni? Nu.

Votat în unanimitate.

Cuprinsul articolului unic, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Titlul ordonanţei de urgenţă, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Art.1 şi art.2, care alcătuiesc împreună conţinutul ordonanţei, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Parcurgând textele proiectului de lege şi ordonanţei de urgenţă, constatăm că este vorba de o lege cu caracter ordinar, vă supun votului dumneavoastră, în condiţiile art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Pct.13. Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei europene a peisajului, adoptată la Florenţa.

Nu suntem în procedură de urgenţă.

Rog pe domnul ministru să prezinte acest proiect şi să se prezinte şi pe dumnealui, pentru stenogramă.

Domnul Ovidiu Ianculescu (secretar de stat, MAPM):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Diversitatea şi calitatea valorilor culturale şi naturale ale peisajului constituie o patrimoniu comun al statelor europene.

Din acest motiv, s-a considerat necesar să se adopte de către Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, la 19 iulie 2000, Convenţia europeană a peisajului, care să vină în completarea cadrului legislativ internaţional, existent în domeniu.

Convenţia a fost semnată de 18 state, printre care şi România, în cadrul Conferinţei ministeriale de la Florenţa, la 20 octombrie 2000.

Obiectivul Convenţiei este de a direcţiona eforturile generale în sensul punerii în aplicare la nivel local, regional, naţional şi european a politicilor şi măsurilor de protecţie, management şi amenajare a peisajului, în scopul conservării şi îmbunătăţirii calităţilor sale.

Părţile vor recunoaşte juridic peisajul, ca o componentă esenţială a cadrului de viaţă pentru populaţie şi-l vor integra în politicile de amenajare a teritoriului, de urbanism şi în cele culturale, de mediu, agricole, sociale şi economice, ca şi în alte politici, cu posibil impact direct sau indirect asupra peisajului.

Pentru punerea în practică a prevederilor Convenţiei, conform art.8 al acesteia, ţara noastră poate beneficia de asistenţă tehnică şi ştiinţifică, în scopul întăririi eficientizării măsurilor de protecţie, gestiune şi amenajare a peisajului.

Faţă de cele prezentate, vă propunem aprobarea Proiectului de Lege pentru ratificarea Convenţiei europene a peisajului.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic?

Domnul Ion Florescu:

Sunt secretarul comisiei. Mă numesc Florescu.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu adresa nr.217 din 25 aprilie 2000, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată în vederea dezbaterii şi avizării în fond cu Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei europene a peisajului, adoptată la Florenţa, în 20 octombrie 2000.

La întocmirea raportului, s-a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ nr.446 din 4.IV.2002 şi, la fel, avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege a fost dezbatere şi avizat în fond în procedură obişnuită, în şedinţa din 14 mai 2000. Face parte din categoria legilor ordinare, potrivit dispoziţiilor art.74 alin.2 din Constituţie.

Prin Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei europene a peisajului se urmăreşte luarea unor măsuri coordonate pentru adoptarea la nivel local, regional, naţional şi international, a unor politici şi măsuri de protecţie, gestiune şi amenajare a peisajului, având în vedere toate peisajele, de fapt, extraordinare şi obişnuite care determină calitatea cadrului de viaţă al populaţiei, având drept scop reducerea sau eliminarea, în decursul viitorilor ani, a tuturor ameninţărilor care există la ora actuală la adresa diversităţii biologice a peisajului.

La dezbaterea proiectului a participat ca invitat, în conformitate cu prevederile art.51 şi 52 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, domnul Octav Ianculescu, care este prezent şi astăzi în sală, secretar de stat în Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 25 de deputaţi, din totalul de 26. Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi. În urma dezbaterilor din şedinţa mai sus amintită, comisia propune admiterea, fără modificări, a proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să intervină în dezbateri generale? Nu.

Trecem, atunci, stimaţi colegi, la parcurgerea textelor proiectului de lege.

La titlul acesteia, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Cuprinsul articolului unic, care se referă la dispoziţia de ratificare a Convenţiei, convenţie pe care o aveţi anexată proiectului de lege. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Adoptat în unanimitate şi textul articolului unic.

În aceste condiţii, supunem proiectul de lege votului dumneavoastră, ţinând seama că este o lege cu caracter ordinar, fiind aplicabile prevederile art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

La pct.24: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2002 pentru modificarea alin.3 al art.21 din Legea nr.133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi.

Comisia de industrii şi servicii este? Suntem chiar în procedură de urgenţă, încât, vă rog, domnule deputat Ráduly, să propuneţi timpii de dezbateri.

Domnul Ráduly Róbert Kálmán:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ţinând cont de faptul că Ordonanţa Guvernului nr.37/2002 a modificat un singur articol, iar la comisie a fost înregistrat un singur amendament, care a fost adoptat de comisie, vă propunem 6 minute pe total, două minute pe intervenţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu acest timp de dezbatere, stimaţi colegi?

Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la dezbaterea proiectului.

La titlul proiectului de lege, dacă aveţi vreo obiecţie?

Comisia nu a avut amendamente, nici dumneavoastră.

Votat în unanimitate.

Cuprinsul articolului unic.

Vă rog să observaţi amendamentul nr.1, care propune modificarea alin.3 din articolul unic.

Aş ruga comisia să mă urmărească puţin. Domnule deputat Ráduly!

La articolul unic din lege, dumneavoastră n-aţi propus nici o modificare, ceea ce înseamnă că aţi şi aprobat ordonanţa ca atare, fără modificări. Dar, observaţi că cuprinsul articolului unic din ordonanţă, modificaţi acel alin.3 şi, în consecinţă, la articolul unic din lege: "Se aprobă ordonanţa, cu următoarea modificare …"

Stimaţi colegi, dacă sunteţi de acord cu această propunere de modificare a articolului unic: "Se aprobă ordonanţa, cu următoarea modificare …"?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul ordonanţei de urgenţă.

Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

Cuprinsul articolului unic.

Vă rog acum să urmăriţi amendamentul nr.1, cu privire la alin.3.

Dacă aveţi obiecţiuni la acest amendament al comisiei? nu aveţi.

Adoptat în unanimitate amendamentul.

Se modifică, în mod corespunzător, alin.3 al art.21 din Legea nr.133/1999, se modifică, potrivit amendamentului precizat de comisie.

Parcurgând textele proiectului de lege şi ale ordonanţei de urgenţă, constatând că este vorba de un proiect cu caracter ordinar, îl supun votului dumneavoastră, în condiţiile art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă, dacă sunt?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Pentru Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.9/2002 pentru modificarea Legii serviciilor publice de gospodărire comunală.

Din partea Guvernului, este? Da, bun.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, vă rog să propuneţi timpii de dezbatere, fiind vorba de o procedură de urgenţă.

Domnul Ion Florescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă propun 20 de minute dezbateri pe total şi un minut pe intervenţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord, stimaţi colegi, cu aceste propuneri?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

La titlul acestuia, dacă aveţi observaţii? Comisia nu a avut amendamente.

Votat în unanimitate.

Textul articolului unic, de aprobare a ordonanţei.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Votat în unanimitate.

Titlul ordonanţei de urgenţă.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Cuprinsul articolului unic, cu cele patru puncte ale sale.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Comisia nu a avut amendamente. Nici dumneavoastră.

Votat în unanimitate.

Parcurgând proiectul de lege şi ordonanţa de urgenţă, votând textele acestora, supun votului dumneavoastră proiectul, în condiţiile art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

La pct.26: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.32/2002 privind comasarea prin absorbţie a Regiei Autonome Locato, de către Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului şi Protocolului de Stat.

Domnule deputat, vă rog să prezentaţi, în numele Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, propunerea de dezbatere, pentru că suntem şi aici în procedură de urgenţă.

Domnul Ion Florescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă propun 10 minute pe total şi un minut pe intervenţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu aceste propuneri? De acord.
Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

La titlul acesteia, dacă aveţi obiecţiuni?

Comisia nu a avut. Nici dumneavoastră.

Votat în unanimitate.

Textul articolului unic care vizează, practic, modificarea art.6 din Ordonanţa nr.32.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Titlul ordonanţei de urgenţă, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Art.1, art.2, art.3, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Art.4, art.5, art.6, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Art.7, art.8, art.9 şi art.10, care este şi ultimul, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votate toate în unanimitate.

Parcurgând textele proiectului de lege şi ordonanţei de urgenţă şi adoptându-le, urmează să supunem acest proiect de lege votului dumneavoastră final, în condiţiile art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Propunerea legislativă privind declararea comunei Băbeni, judeţul Vâlcea, oraş.

Din partea iniţiatorului?

Stimaţi colegi,

Vă rog să amânăm acest proiect, pentru că distinşii noştri colegi iniţiatori, care fac parte din Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, însoţesc delegaţia chineză.

vom putea relua ulterior acest proiect.

Următorul proiect, aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/1997 pentru constituirea Comisiei speciale de verificare a certificatului eliberat în baza Legii nr.42/1990 pentru cinstirea eroilor martiri. Procedură de urgenţă.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială este aici? Sau Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi? E cineva din partea Comisiei pentru muncă şi protecie socială? Nici din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi?

Doamna Ivănescu, aveţi un mandat în alb să reprezentaţi Comisia de muncă şi protecţie socială. Din partea preşedintelui comisiei şi din partea preşedintelui de şedinţă, vă rog să propuneţi timpii de dezbatere, că suntem în procedură de urgenţă.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă propun 10 minute în total cu 2 minute pentru fiecare intervenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc. Dacă sunteţi de acord, stimaţi colegi, cu această propunere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege în formularea Senatului, formulare pe care comisia noastră şi-a însuşit-o.

La titlul proiectului de lege, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Preambulul articolului unic. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Pct.I din art.unic dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi, votat în unanimitate.

Pct.2. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Pct.3. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Pct.4. Nu sunt obiecţiuni.Votat în unanimitate.

Pct.5 şi ultimul. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Trecem la dezbaterea ordonanţei de urgenţă. La titlul acesteia, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Art.1. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.2 şi 3. Nu sunt obiecţiuni. Votate în unanimitate.

Art.4 şi 5. Nu sunt obiecţiuni la nici unul, votate în unanimitate.

Art.6, 7 şi 8 care este şi ultimul, dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Votate toate în unanimitate.

Parcurgând şi adoptând textele proiectului de lege şi ale ordonanţei de urgenţă, proiectul de lege îl supunem votului dumneavoastră final, în condiţiile art. 74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Domnul coleg care a propus, domnul deputat Miţaru Anton.

Poftiţi să susţineţi Proiectul de Lege pentru declararea Comunei Băbeni judeţul Vâlcea oraş.

Domnul Anton Miţaru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Un grup de parlamentari PSD, deputaţii Acsinte Gaspar, Anton Miţaru, Nicu Spiridon, Vasile Bleotu şi senatorii Şerban Brădişteanu şi Vitilă Matei au înaintat o propunere legislativă privind înfiinţarea oraşului Băbeni. Comuna Băbeni este atestată documentar din 1491, formată din 7 sate cu o populaţie de 9677 de locuitori. Populaţia comunei Băbeni a fost consultată prin referendum, organizat şi desfăşurat în conformitate cu Legea nr.3/2000, pe data de 30 decembrie 2001, participând la vot 58% din electorat, 98% din participanţi s-au pronunţat pentru declararea ca oraş.

În susţinerea propunerii s-a obţinut, potrivit Constituţiei, punctul de vedere şi avizul Consiliului Legislativ. Potrivit Regulamentului Camerei Deputaţilor, propunerea legislativă a fost dezbătută în fond de Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi a fost avizată favorabil de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru buget-finanţe, bănci.

Faţă de cele de mai sus, vă rugăm să supuneţi dezbaterii plenului propunerea legislativului în forma prezentată, îndeplinind condiţiile legale.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină în dezbateri? Nu.

Trecem atunci la dezbaterea proiectului de lege urmărind textele acestuia şi raportul comisiei.

La titlul legii, vă rog să urmăriţi amendamentul 1. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Adoptat în unanimitate.

Se modifică titlul legii în mod corespunzător. La art.1, vă rog să urmăriţi amendamentul 2. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi, adoptat în unanimitate amendamentul 2 şi se modifică art.1 alcătuit în noua formulă din două alineate.

Art.2, urmăriţi amendamentul 3, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Parcurgând textele acestui proiect de lege, urmează ca aceasta să fie supusă votului, în condiţiile art.74 alin.1 din Constituţie. În consecinţă, supun votului dumneavoastră proiectul de lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi a fost votat.

Proiectul de Lege pentru prorogarea termenului prevăzut la art.4 din Ordonanţa Guvernului nr. 69/2000 pentru asigurarea finanţării acţiunilor legate de aplicarea Legii fondului funciar nr.18/1991.

Din partea iniţiatorului? Domnul ministru Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege pe care Guvernul îl supune spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor are ca obiect prorogarea termenului prevăzut la art.4 din Ordonanţa Guvernului nr. 69/2000 pentru asigurarea finanţării acţiunilor legate de aplicarea Legii fondului funciar nr.18/1991 şi a Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietatea asupra terenurilor agricole şi celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legi fondului funciar.

Potrivit notei de fundamentare, menţionăm că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2000 termenul de finalizare a acţiunilor de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii nr.18 din/1991 şi ale Legii nr.1/2000 a fost prelungit până la data de 31 decembrie 2001. Din analiza efectuată la nivelul Guvernului, la începutul anului 2002, a rezultat că până la sfârşitul anului 2001 dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere nu a fost realizat decât în proporţie de circa 60%. Ca urmare, prin planul de acţiuni din programul de guvernare pe anii 2002-2003 s-a stabilit ca obiectiv sporirea acestui procentaj până la 90% în anul 2002 şi până la 95% în anul 2003.

Întrucât acţiunile de aplicare a Legii fondului funciar au fost intensificate încă de la începutul anului 2002, existând o situaţie de fapt care se impune a fi reglementată printr-un act normativ corespunzător, a fost iniţiat proiectul de lege prin care se propune o prelungire a termenului de finalizare a aplicării celor două legi până în trimestrul III al anului 2004.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, a fost supus dezbaterii pentru avizare în fond în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice care a propus dezbaterea acestui proiect cu un amendament pe care Guvernul şi-l însuşeşte.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Dacă din partea comisiei? Vă rog să prezentaţi raportul.

Domnul Mihai Nicolescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate şi stimaţi colegi,

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată, aşa cum a fost anunţată, în fond, spre dezbatere şi avizare în procedură de urgenţă cu Proiectul de Lege pentru prorogarea termenului prevăzut la art.4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2000 pentru asigurarea finanţării acţiunilor legate de aplicarea Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, şi a Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, şi ale Legii nr.169/1997 transmis cu adresa nr.226 din 29 aprilie 2002. Prin proiectul de ordonanţă de urgenţă se propune o prelungire a termenului de finanţare aplicării Legilor fondului funciar nr.18/1991 şi Legii nr.1/2001, cu modificările şi completările ulterioare, până în trimestrul III al anului 2004.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.72 din Constituţie. Aşa cum a fost anunţat, proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 22 aprilie 2002 şi în urma dezbaterii Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice propune aprobarea, admiterea, fără modificărea proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte dintre dumneavoastră cineva să intervină în dezbaterile generale? Nu.

Trecem, în aceste condiţii, la dezbaterea textelor proiectului de lege. La titlul acesteia dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Cuprinsul art.unic care, de fapt, se referă la dispoziţia de prorogare a termenului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Adoptat în unanimitate.

În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră final proiectul de lege, în condiţiile art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Aş ruga liderii grupurilor parlamentare să-şi mobilizeze colegii în sală pentru că la ora 12 avem vot final.

Mai parcurgem un proiect până la ora exactă şi pentru a da posibilitatea colegilor noştri să vină. Am senzaţia că vom fi obligaţi să facem apel nominal.

La pct.30 Proiectul de Lege pentru modificarea alin2 al art.2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/1999. Comisia de cultură propune respingerea.

Domnul Márton Árpad va susţine această propunere.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Într-adevăr, a existat o problemă în legătură cu legea respectivă, problema însă a fost deja rezolvată prin legi aprobate şi apărute în Monitorul Oficial, ca atare, ordonanţa de urgenţă ar fi trebuit să fie modificată în consens cu legea care este în vigoare şi să o adoptăm încă o dată şi, atunci, ar exista o lege care are o prevedere şi o ordonanţă ulterioară care modifică acea lege care are aceeaşi prevedere, ceea ce ar fi un absurd. Ca atare, noi am propus respingerea acestei ordonanţe pentru că între timp Parlamentul României a aprobat o lege care a soluţionat problema respectivă. Deci este de prisos. Vă rugăm să aprobaţi respingerea ordonanţei.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Aţi ascultat raportul Comisiei de cultură, ştiinţe, arte şi mijloace de informare în masă, prin care propune respingerea acestui proiect de lege. Dacă aveţi de făcut vreun comentariu cu privire la propunerea de respingere? Nu aveţi.

Supun votului dumneavoastră propunerea de respingere a Proiectului de Lege pentru modificarea alin.2 al art.2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/1999, în condiţiile art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi,

Îmi face plăcere să vă prezint la balcon Delegaţia Congresului mexican, condusă de preşedintele Comisiei de politică externă. (Aplauze în sală. Domnii deputaţi se ridică în picioare.)

Stimaţi colegi,

Domnii secretari mă anunţă că au mai plecat unii deputaţi şi astfel în sală nu mai sunt prezenţi în numărul necesar pentru votul final. Din informaţiile pe care le am, există unele acţiuni în câteva judeţe, unde participă colegii noştri. Nu ştiu dacă în mod motivat sau nu. În aceste condiţii, nu putem ţine şedinţa de vot final de astăzi. Aş ruga şefii grupurilor parlamentare să-şi verifice prezenţa şi să ne anunţe care sunt absenţele nemotivate.

Cu aceasta, şedinţa noastră de astăzi se încheie. Ne întâlnim joi, când vom începe cu Proiectul de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Române pentru Investiţii Străine.

Vă amintesc că activitatea în Camera Deputaţilor nu s-a încheiat, după şedinţa în plen, dumneavoastră vă desfăşuraţi activităţile în comisii. Poate acolo veţi avea prezenţa mai bună şi veţi întocmi rapoartele care sunt în întârziere.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,05.