Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Tudor Mohora şi Nicolae Leonăchescu, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă propun să începem.

Domnule Brudaşca, daţi-i drumul!

Domnul Damian Brudaşca:

Bună dimineaţa.

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "Calomnii, insulte şi acuzaţii murdare".

Vreme de 13 de ani după evenimentele din decembrie 1989, atât eu, cât şi întreaga mea familie am fost an de an terorizaţi, calomniaţi, insultaţi, denigraţi şi terfeliţi prin presă de un ratat, până la ieri mai lingău pe la cabinele mai marilor vremii, iar ulterior devenit subit justiţiar în slujba minciunii şi neadevărului. Acuzaţiile ce mi se aduc,cu dovezi inventate, sunt legate de evenimentele de la 15 noiembrie 1987.

Având în vedere că la data respectivă eram instructor la Cabinetul judeţean de partid din Braşov şi am cunoscut o parte din aceste evenimente, începând din ianuarie 1990, în mai multe numere succesive, am publicat, în revista clujeană "Tribuna", o evocare a evenimentelor petrecute la Braşov. Pornind de la faptul că, asemenea a zeci de activişti de partid, UTC, sindicat etc., am fost şi eu, după desfăşurarea propriu-zisă a mişcării de protest, repartizat exclusiv pentru munca de partid la IABV şi, astfel, am reuşit să cunosc din interior o serie de fapte, pe care, ulterior, le-am redactat în revistă, câţiva nemernici, între care şi un psihopat din Braşov, mi-au atribuit mie tocmai lucrurile pe care eu le prezentasem cu deplină onestitate şi obiectivitate opiniei publice şi viitorilor istorici interesaţi de mişcarea protestatară respectivă.

Am mai arătat, cu diverse prilejuri, că eu, personal, nu am cunoscut şi nu cunosc nici în prezent pe nici unul dintre cei implicaţi direct în organizarea şi desfăşurarea mişcării de protest. De asemenea, nu am fost implicat în absolut nici un fel în arestarea, anchetarea, condamnarea, pedepsirea lor, nu intrau în competenţele mele astfel de activităţi. Prezenţa mea la IABV (şi numai aici, precizez încă o dată), după desfăşurarea mişcării propriu-zise a fost strâns legată de munca de partid în secţiile uzinei.

Am adresat de-a lungul anilor mai multe scrisori direct şi prin presă preşedinţilor Sindicatului 15 Noiembrie, prin care le-am cerut să facă publice toate acuzaţiile concrete care mi se aduc, respectiv, să precizeze dacă eu, personal, am avut vreo legătură, oricare ar fi fost aceasta, cu anchetarea lor propriu-zisă, cu judecarea sau cu condamnarea acestora. De asemenea, le-am cerut ca în cazul în care ei, familiile lor, prietenii sau cunoscuţii lor au avut ceva de suferit datorită mie, să se adreseze justiţiei şi să ceară pedepsirea mea pentru faptele pe care le-aş fi săvârşit.

În plus, am solicitat, inclusiv într-un drept la replică publicat de "Evenimentul zilei" în 1998, domnului Moisescu, fostul procuror general al României, ca şi domnului Costin Georgescu, fostul director al SRI, să dea publicităţii orice materiale aflate în dosarele acestui caz, care se referă nemijlocit la implicarea şi contribuţia mea directă în arestarea, anchetarea, schingiuirea sau deportarea celor implicaţi. Niciodată n-am primit absolut nici un răspuns!

La împlinirea a 10 ani de la eveniment, Sindicatul 15 Noiembrie din Braşov a dat publicităţii două volume, în care sunt prezentate faptele petrecute. Lucrarea reproduce circa 35 de pagini din reportajul publicat de mine pe aceeaşi temă, iar titlul volului II al acestuia este preluat din textul meu.

În lucrarea respectivă nu îmi sunt aduse acuzaţii pentru fapte pe care le-aş fi comis împotriva participanţilor la mişcarea de protest. Nu văd de ce, dacă ar fi deţinut dovezi clare în acest sens, sindicatul, cel mai interesat în prezentarea adevărului, m-ar fi cruţat tocmai pe mine şi nu le-ar fi adus la cunoştinţa opiniei publice sau nu ar fi cerut justiţiei să mă tragă la răspundere.

Cum spuneam, nu am întâlnit niciodată pe nici unul dintre cei care au avut de suferit în urma acestei mişcări de protest şi, prin urmare, nu am cerut nici condamnarea lor la moarte, aşa cum sunt acuzat.

Apreciez atacurile împotriva mea şi acuzaţiile ce mi se aduc în paginile României libere drept murdare şi menite a mă împroşca şi în acest an cu noroi. Toate afirmaţiile cuprinse în recentele articole din această publicaţie sunt calomnii la adresa mea şi, ca urmare, intenţionez să îi acţionez în judecată atât pe autorii lor cât şi ziarul care le-a publicat.

Astfel, le voi acorda şansa să dovedească în faţa judecătorului, cu probe, toate aceste afirmaţii calomnioase, care îmi aduc atingere gravă demnităţii şi onoarei mele de om şi membru al comunităţii. Voi solicita atunci ca toate datele referitoare la mine, dacă există (cu toate că eu am certitudinea că nu există), să fie relevate, pentru a-mi dovedi nevinovăţia.

Aceste neadevăruri şi calomnii publicate în presă sunt menite să-mi creeze o imagine nefavorabilă, atît între colegii mei parlamentari, cât şi în rândurile electoratului care a crezut şi crede în mine, mă consideră un om onest, dăruit activităţii pe care o desfăşor, pentru a le reprezenta, promova şi apăra interesele. În acelaşi timp, acest atac mârşav este îndreptat şi împotriva Partidului România Mare, din care fac parte.

Eu cred că e timpul să înceteze infernul la care, de 13 ani, suntem supuşi continuu eu şi familia mea. De aceea, de la acest microfon, adresez domnului preşedinte al CNSAS rugămintea de a asigura accesul, cât mai curând posibil, al tuturor celor interesaţi, la documentele referitoare la evenimentele din urmă cu 15 ani de la Braşov şi, totodată, solicit să fie date publicităţii toate acele documente şi acte care mă incriminează pentru fapte pe care sunt acuzat că le-aş fi săvârşit.

În aceste condiţii, asigur opinia publică şi clasa politică că sunt pregătit să suport absolut toate consecinţele dacă se va dovedi în mod onest, corect, că aş fi fost vinovat de lucrurile de care sunt acuzat astăzi. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul Adrian Moisoiu şi urmează domnul Daraban.

Domnul Adrian Moisoiu:

Bună dimineaţa.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea dea stăzi este intitulată: "La mulţi ani, George Emil Palade!"

Este în logica istoriei ca fiecare ţară să aibă un patrimoniu al său, risipit în lume. Este, însă, cel puţin dureros, atunci când una dintre cele mai valoroase perle ale acestei coroane îşi găseşte împlinirea pe alte meleaguri. Probabil, cu timpul, o să ne obişnuim şi cu acest gând!

"Am ales cercetarea şi emigrarea deoarece aveam sentimentul că nu ştiu destul". Sunt cuvintele marelui român, ale primului român care a intrat în posesia celei mai râvnite distincţii din lume, premiul Nobel; sunt cuvintele lui George Emil Palade.

George Emil Palade s-a născut în urmă cu 90 de ani la Iaşi, la 19 noiembrie 1912, în familia profesorului de filozofie şi pedagogie Emil Palade, originar din Bârlad. După ce şi-a luat bacalaureatul la liceul "Bogdan Petriceicu Haşdeu" din Buzău, urmează Facultatea de medicină din Bucureşti, pe care o absolvă în 1935.

În 1940 obţine titlul de doctor în ştiinţe, cu teza "Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie şi fiziologie comparată".

După ce lucrează în câteva clinici din ţară, în 1946, intră în posesia unei burse de cercetare la Universitatea din New York, unde se şi stabileşte, obţinând cetăţenia americană în 1952.

Întâlnindu-l pe Albert Claude, ajunge să lucreze la Institutul Rockefeller pentru cercetări medicale din New York în domeniul biologiei celulare.

În nenumăratele sale studii, George Emil Palade a demonstrat că particulele de citoplasmă, numite iniţial "corpusculele lui Palade ", sunt formaţiuni granulare dense cu dimensiuni de 0,1 microni, bogate în acid ribonucleic, fapt pentru care ulterior s-au numit ribozomi.

Investigaţiile sale au condus la elucidarea unor probleme legate de transportul transmembranar de substanţe organice, pentru ca acestea să ajungă în celulele ţesuturilor umane vascularizate.

Premiile Albert Lasker din 1966 şi Hurwitz din 1972 au prefaţat o activitate de cercetare prestigioasă, împlinită în 1974 cu premiul suprem care încununează o viaţă dedicată ştiinţei. Împreună cu Albert Claude şi Cristian de Duve, pentru descoperirea ribozomilor prin tehnici de microscopie electronică, i se decernează Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină.

Dincolo de personalitatea ştiinţifică a lui George Emil Palade, ce este recunoscută şi prin faptul că este membru al Academiei de Arte şi Ştiinţe din New York, al Academiei Americane de Ştiinţe şi al Academiei Române, este necesar să se ştie un fapt semnificativ: în biroul său de lucru are pe perete harta României Mari şi tabloul lui Mihai Viteazul.

Dat fiind momentul de răscruce la care se găseşte societatea românească actuală, doresc să subliniez faptul că marele român îi sfătuieşte pe tineri să înceapă a fi cercetători în România şi abia apoi să plece în străinătate, pentru a acumula experienţă, pentru ca astfel să se întoarcă în România mai bine pregătiţi pentru a produce o ştiinţă performantă. Acest lucru depinde de Guvernul român care trebuie să maximizeze sursele de realizare a potenţialului genetic al unor tineri supradotaţi, completându-l cu o educaţie corespunzătoare şi creând simultan infrastructura necesară pentru a-i face cu adevărat productivi.

Dacă Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti poartă numele lui Carol Davilla, cea din Iaşi, al profesorului Grigore T. Popa, care a contribuit efectiv la formarea lui George Emil Palade, cea din Cluj al lui Iuliu Haţeganu, iar cea din Timişoara al lui Victor Babeş, propun ca Universitatea de Medicină şi Farmacie din Tg. Mureş să adopte numele lui George Emil Palade. Senatul universităţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării ar fi deosebit de onoraţi de acest nume!

La aniversarea de azi să ridicăm un pahar de şampanie şi să urăm într-un glas: La mulţi ani cu bucurii şi sănătate, iubite corifeu al ştiinţei româneşti! Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îi dau cuvântul domnului deputat Aurel Daraban, va urma domnul Ştefan Baban.

Domnul Aurel Daraban:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În fiecare an, când discutăm proiectul bugetului de stat pentru anul viitor, prin care se pun bazele şi se stabilesc liniile directoare ale activităţii societăţii româneşti, consider că exigenţa şi responsabilitatea în abordarea acestor chestiuni trebuie să primeze, iar adoptarea bugetului pentru 2003 ar trebui să reliefeze strădaniile conclucrării noastre reciproce în construirea viitorului economic, financiar, social şi cultural al acestei ţări, care, iată, în această săptămână, urmează să fie recunoscută în plan extern ca parteneră în NATO.

Cu stupoare am asistat, însă, la incalificabile atacuri venite din partea unor reprezentanţi importanţi ai PNL, partid ce se declară "al deschiderii de dialog", care a apreciat că bugetul de stat pe anul viitor este demagogic, electoral şi anticonstituţional, iar aprecierile asupra Parlamentului sunt în aceeaşi măsură de incitante: "Sper că acest Parlament nu a devenit Parlamentul Năstase, ci este în continuare Parlamentul României".

Evident, de aceea ne aflăm în Parlament, să discutăm bugetul, să-l analizăm, să facem reajustări acolo unde e nevoie, să propunem soluţii şi alternative.

În acest context, când România trece printr-o perioadă destul de grea, când se fac eforturi extraordinare în toate planurile pentru a intra într-o stare de normalitate, aceste atacuri vitriolante şi demagogice din partea liberalilor mi se par nepermise, sfidătoare, jignitoare şi la adresa noastră, ca parlamentari. La urma urmei, atunci când au fost la guvernare şi au deţinut o majoritate covârşitoare în Parlament, ce fel de bugete s-au realizat şi când se realizau în timp?

Acei care atacă construcţia bugetară pentru anul 2003, atacă implicit toate eforturile ministerelor, Guvernului, ale majorităţii parlamentare şi, în ultimă instanţă, ale poporului român, de a accede în instituţiile europene şi euroatlantice. Proiectele bugetului de stat şi al asigurărilor sociale pentru anul 2003, după cum bine cunoaştem, au fost fundamentate pe baza a două obiective esenţiale: asigurarea finanţării transparente şi stabile pe bază de programe de dezvoltare economică durabilă a ţării şi asigurarea respectării angajamentelor asumate de ţara noastră faţă de NATO.

Prin modul în care a fost formulat, prin modul cum a fost efectuat şi cum a fost votat de Parlament, bugetul vine să răspundă acestor cerinţe ale oamenilor şi ale ţării. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Ştefan Baban, va urma domnul Ioan Oltean.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Reforma învăţământului românesc - şcoli păzite de jandarmi."

A trebuit să explodeze o grenadă la un renumit liceu bucureştean, pentru ca să ne dăm seama că sunt necesare măsuri de siguranţă sporită pentru elevi. Acesta este un mod deloc onorabil de a recunoaşte că, în afara problemelor care vin din interior, învăţământul românesc este vulnerabil la criminalitatea ce bântuie societatea noastră.

S-au dat rechizite şcolare copiilor săraci, li s-a oferit o gustare gratuită (care, şi ea, lasă mult de dorit), au posibilitatea de a ajunge cu mijloace de transport la şcoală pe timp nefavorabil fără să mai fie nevoiţi să înoate prin troiene, au fost dotate multe şcoli cu calculatoare, s-au cârpit acoperişurile şi sobele, dar nimeni nu s-a gândit că ceva mult mai de preţ este pus în periocol: viaţa elevului. Acest nou pericol se adaugă la cele deja existente: marijuana, haşişul, cânepa indiană, găştile de cartier care cer taxe de protecţie, luând un nedorit exemplu de la cei mai mari elevi, care, în pauzele dintre ore, fac rost de bani pentru droguri, ţigări şi băutură prin folosirea forţei.

Acestor semne de degradare morală şi civică li s-a răspuns timid, prin angajarea unor paznici, oameni de ordine, care erau plătiţi şi de cei care aveau interesul ca afacerile în şcoli să prospere, astfel încât eficienţa acestor măsuri de pază şi securizate au fost nule. Oricum, imaginea unuia sau mai multor oameni în uniformă înarmaţi la intrarea în şcoală este ea însăşi una violentă, dar, dacă s-a ajuns până aici, înseamnă că viitorul nu ne va aduce prea multe bucurii.

Pericolul existent în şcolile din România ar trebui să fie văzut sau intuit cu mult înainte de a exploda o grenadă. Ştim cu toţii că civilizaţia, pe lângă elementele de progres şi prosperitate, nu exportă numai lucrurile bune, ci şi droguri, arme, ideologii criminale.

În acelaşi timp cu programa şi cu regulamentele de desfăşurare a examenelor, în paralel cu strategiile de informatizare a celor mai îndepărate şcoli săteşti ori de administrare eficientă a clădirilor este necesar să existe şi un plan de apărare împotriva violenţei care se manifestă în apropierea sălilor de clasă. Vor trăi oare copiii noştri, şi noi alături de ei, scenele de film americane, cu licee înconjurate de sârmă ghimpată, cu pereţi sufocaţi de graffiti, cu vestiare din care se revarsă arme de foc şi arme albe, cu profesori care nu mai au curajul să se prezinte la ore?

Şcoala ar trebui să rămână un loc sacru, precum biserica sau un sanctuar, unde, odată intrat, să nu te mai ameninţe nici un pericol, nici un fel de presiune psihică, decât setea şi dorinţa de cunoaştere. Părinţii trebuie să-şi trimită copiii la şcoală cu gândul că, în afara dreptului la învăţătură şi la gratuităţile acordate, le este respectat, garantat şi apărat şi dreptul la viaţă. Altfel, vom fi mereu martorii unor scene de panică şi ai unor materiale incendiare pentru mass-media, dar, în acelaşi timp, şi ai unor clipe de coşmar pe care le vor trăi tinerele generaţii. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Oltean, va urma domnul deputat Puiu Haşotti.

Doamna Maria Lazăr, domnul Corneliu Ciontu şi domnul Valeriu Gheorghe au depus la secretariat declaraţiile. Sunt 38 de înscrişi, aşa că apelez la concizie, din nou.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Intervenţia mea vizează un fenomen: politizarea excesivă a unei instituţii, care, prin menirea ei, ar trebui să fie în afara oricărei influenţe de natură politică, ar trebui să fie o instituţie bazată pe cinste, corectitudine şi profesionalism. Este vorba de instituţia privind Corpul de control al primului ministru.

Înfiinţat prin Legea nr. 90/2001 Corpul de control al primului ministru face parte din categoria acelor organisme ce alcătuiesc aparatul de lucru al Premierului, organism ale cărui atribuţii sunt stabilite prin decizia, nepublicată, a acestuia, atribuţiuni, care, probabil, nu sunt recunoscute de cei controlaţi şi nu numai. Acest aspect este de natură a pune sub semnul întrebării transparenţa actului de control, trimiţând în ceaţă întreaga activitate a Corpului de control al primului ministru.

Suspiciunea planează şi mai mult din momentul în care domnul Victor Ponta, şef al Corpului de control al primului ministru, a ocupat recent şi o funcţie politică, aceea de şef al Organizaţiei de tineret a Partidului Social Democrat. Este limpede pentru toată lumea că, de la această dată, obiectivitatea oricărui act de control guvernamental este grav afectată, atâta timp cât o persoană care deţine o funcţie importantă în domeniul controlului este, în acelaşi timp, şi deţinătorul unei importante funcţii de partid, şi nu a oricărei funcţii, ci a celei de şef al organizaţiei de tineret a partidului de guvernământ.

Oricât de profesionist şi de competent ar fi domnul Ponta, va fi greu de delimitat locul unde începe şi unde se termină actul de control de locul unde începe şi se termină controlul politic. Pentru că, din momentul în care domnul Ponta deţine cele două funcţii, în opinia mea, total incompatibile, peste actul de control se va suprapune comanda politică, dintr-o raţiune simplă: întregul Corp de control se subordonează primului ministru, care este şi şef al partidului de guvernământ, domnul Ponta subordonându-se domnului prim-ministru atât pe linie profesională cât şi pe linie politică.

Înregimentarea politică a domnului Victor Ponta probează, pentru a nu ştiu câta oară, dorinţa PSD-ului pentru ca, prin orice mijloace, să deţină controlul structurilor statului prin plasarea în fruntea acestora a unor persoane cu funcţii în partidul de guvernământ, în scopul vădit de pesederizare a societăţii româneşti.

Pentru rezolvarea acestei situaţii, ce ar trebui să afecteze grav imaginea primului ministru, nu există decât o singură soluţie: demiterea sau demisia domnului Victor Ponta din funcţia de şef al Corpului de control, ceea ce ar permite folosirea cu mai mult folos a timpului de care dispune pentru activităţi politice demne de persoana sa.

Partidul Democrat cere demiterea de îndată a domnului Victor Ponta din funcţia de şef al Corpului de control al primului ministru, pentru a se permite acestui organism guvernamental să îşi îndeplinească cu obiectivitate atribuţiile avute, fără ingerinţe politice. De asemenea, cerem ca această instituţie să fie a Guvernului şi nu a primului ministru, pentru a-i da menirea pe care trebuie să o aibă un astfel de organism şi nu pentru a fi doar un instrument în mâna primului ministru, pentru a-şi teroriza, pentru a-şi ameninţa adversarii, fie ei din exteriorul partidului, fie chiar din interiorul partidului de guvernământ. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Puiu Haşotti, va urma domnul Tudor Baltă.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.

Domnule prim-ministru,

În toamna anului 2000 aţi promis orice pentru a obţine puterea, aţi atacat cu virulenţă coaliţia aflată la guvernare şi pentru numărul de posturi, considerat a fi prea mare, în administraţia centrală, întotdeauna, una din principalele surse de corupţie şi ineficienţă. Aţi promis, bineînţeles, că veţi schimba această stare de fapt, aţi promis că veţi reduce drastic numărul miniştrilor, secretarilor de stat, directorilor generali, directorilor de regii, de institute, de comisii, comitete etc.

Promisiunile PSD sunt făcute doar pentru a fi încălcate. Avem astăzi cel mai mare Guvern din Europa. Avem, spre exemplu, un purtător de cuvânt care are, nici mai mult, nici mai puţin, rangul de secretar de stat. Ce înseamnă asta? Că are dreptul la 1 director de cabinet, 2 asistenţi de cabinet, 4 consilieri personali, 2 secretari personali şi 2 curieri personali şi să nu uităm limuzina cu şofer.

Ce servicii deosebite aduce purtătorul de cuvânt României? Să facem un calcul simplu: sunt 27 de miniştri, incluzându-vă şi pe dumneavoastră, 186 de secretari de stat, da, nu mai puţin de 213 miniştri şi secretari de stat conduc România! Avem în total 2415 persoane care fac parte din cabinetul demnitarilor guvernamentali. De asemenea, sunt 17 conducători de organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, mai există, în concluzie, 180 de angajaţi ai cabinetului acestor demnitari ai Guvernului României.

În total, lăsând la o parte cabinetele prefecţilor, 2600 de persoane au fericirea de a fi angajaţi în cadrul cabinetelor demnitarilor din cadrul Guvernului României. Toate aceste persoane înghit lunar fonduri din bugetul românilor şi nu fac altceva decât să fluture legitimaţiile de Guvern, în speranţa obţinerii unor comisioane cât mai grase.

Nu trebuie uitaţi nici cei aproximativ 400 de directori din ministere. Mai adăugaţi şi directorii celor 136 de instituţii aflate în subordinea sau în coordonarea diferitelor ministere şi tabloul unui Guvern mamut este complet, este expresia pură a megalomaniei unui premier care începe să se creadă etern, ca şi partidul său.

Aţi promis românilor eficienţă şi reducerea corupţiei şi risipei guvernamentale, le-aţi oferit peste 3000 de oameni, elita clientelei PSD. Pe lângă alocaţia bugetară legală, românii plătesc lunar din buzunarele lor cel puţin 45 de miliarde de lei, luând ca medie un salariu de 15 milioane de lei (jumătate din salariul unui secretar de stat) doar pentru salariile membrilor PSD amintiţi mai sus şi, în consecinţă, pentru creşterea puterii "marelui partid social-democrat". Chipurile, "social-democrat"...

Nu are rost să mai calculăm şi cheltuielile aferente acestei armate PSD: benzină, protocol, diurnă, cazare, bilete de avion şi multe altele (şpaga este alt capitol).

Vreau să vă întreb, domnule prim-ministru, cum rămâne cu angajamentele luate în faţa Uniunii Europene? Aşa cum se arată în rapoartele de ţară ale Comisiei Europene, aţi promis de fiecare dată descentralizarea, mărind aparatul guvernamental şi oferind comunităţilor locale doar responsabilităţile, imposibil de suportat din punct de vedere financiar, de bugetele locale. Se descentralizează doar obligaţiile, centralizându-se cât mai mult banii.

Înainte de a căuta modalităţi de a mai lua bani din buzunarele românilor, organizând alegeri anticipate, gândiţi-vă, domnule prim-ministru, cum poate deveni România membru al Uniunii Europene cu un aparat birocratic supradimensionat, ineficient şi corupt până în cele mai intime structuri ale sale? Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Tudor Baltă, va urma domnul Leonăchescu.

Domnul Tudor Baltă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La sfârşitul anului 2000, Partidul Social Democrat s-a angajat în faţa electoratului că va realiza o guvernare mai bună pentru o viaţă mai bună, evidenţiind, totodată, prin oferta de guvernare propusă, principalele opţiuni şi priorităţi pentru relansarea economică, reînnoire şi modernizare, precum şi pentru îmbunătăţirea nivelului de trai. Oferta electorală de guvernare, care exprimă în sinteză răspunsul Partidului Social Democrat la temele centrale ale politicii româneşti, respectiv: proprietate, reformă, rolul statului, egalitatea şanselor, creşterea nivelului de trai, integrarea europeană şi euroatlantică, a reprezentat şi reprezintă documentul pragmatic care jalonează întreaga activitate a Guvernului.

Pentru transpunerea în practică a obiectivelor asumate, Guvernul şi-a stabilit un program de guvernare şi un plan de acţiune care să cuprindă o detaliere pe fiecare domeniu de activitate a acţiunilor programate pentru îndeplinirea obiectivelor, dar, mai ales, cu un calendar corelat şi etapizat pentru realizarea acţiunilor.

Solidaritatea şi protecţia socială reprezintă principii fundamentale pentru Guvernul Partidului Social Democrat. Componenta socială este cu atât mai importantă cu cât ignorarea acesteia în timpul guvernării de dreapta, în perioada 1996-2000, a condus la prăbuşirea fără precedent a nivelului de trai şi la creşterea gradului de sărăcie a populaţiei ţării.

În centrul politicilor de natură socială sunt şi vor fi: familia, copiii, tinerii. Pentru sprijinirea familiilor tinere în cumpărarea de locuinţe şi dotarea acestora au fost desfăşurate o serie de acţiuni, respectiv: Agenţia Naţională de Locuinţe a primit în atribuire de la primării aproximativ 120 de ha pentru programul de construcţii de locuinţe individuale prin credit ipotecar; au fost deschise şantiere de lucru în 12 oraşe şi au fost predate la cheie 116 unităţi locative.

În ceea ce priveşte construcţia de locuinţe-standard de închiriat pentru tineri şi salariaţi, până în prezent au fost realizate 532 de aparamente, din care 106 în anul 2001 şi 426 în semestrul I al acestui an. În cadrul programului de locuinţe sociale au fost realizate 772 de apartamente.

De la înalta tribună a Parlamentului aş dori să vă informez că săptămâna trecută această politică socială a Guvernului Năstase s-a resimţit şi la nivelul municipiului Constanţa. În prezenţa unor reprezentanţi de marcă, s-au inaugrat ultimele 60 de apartamente cu regim de închiriere pentru tineri, dintr-un total de 150 de apartamente, în perioada 2001-octombrie 2002. Urmează ca în perioada următoare să se mai dea în folosinţă peste 80 de apartamente.

Aprobarea bugetului de stat pe 2003, prin care se stabilesc sume clare pentru continuarea acestor programe sociale dă garanţia seriozităţii şi solidităţii programului de guvernare pe care noi l-am aprobat. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl poftesc pe domnul deputat Nicolae Leonăchescu. Apoi va urma domnul deputat Vasile Predică.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

În perioada 30 septembrie - 5 octombrie 2002 am făcut o deplasare în provincia Voivodina din Serbia, cu dorinţa de a ne informa la faţa locului cu privire la situaţia românilor şi vlahilor.

M-am bucurat de compania unor parlamentari interesaţi în această problemă, şi anume: Leonida Lari Iorga, Ştefan Baban, George Dumitru Moisescu şi Corneliu Bichineţ.

Am trecut prin localităţi în care comunităţile româneşti sunt semnificative din punct de vedere demografic sau în crepuscul cum sunt: Novi Sad, Zrenianin, Panciova, Cuvin, Deliblata, Satu Nou, Sân Mihai, Vârşet etc.

Peste tot am întâlnit structuri culturale româneşti care desfăşoară activităţi pe linia conservării identităţii etno-culturale. În fruntea acestor societăţi şi asociaţii culturale, artistice ori sportive sunt lideri marcanţi ca: Slavco Almăjan, Lucian Marina, Vasile Barbu, Pavel Gatăianţu, Ionel Stoiţ, Ileana Dorina Bulic, Ion Marcovicianu, Florin Ursulescu, Mărioara Baba-Voinovici, Panta Cebzan, Arabela Frăţilă, Vasca Barbu, Ileana Magdu, Ioţa Bulic, Lucian Bogdan, Gheorghe Lifa, Ionică Toderaş, Victor Mihailov, Ion Sfera etc.

M-am bucurat că aceşti remarcabili lideri poartă cu cinste steagul culturii neamului lor într-un spaţiu în care, până nu demult, oprimarea minorităţii româneşti era o normă.

Tristă a fost însă constatarea că, în Serbia, vlahii nu au avut nici un drept. Liderul lor, Dragomir Drăghici, născut în localitatea Kriveli Bor, ne-a spus că vlahii sunt în număr mare, sute de mii, dar că nu au şcoală în limba lor şi nici preoţi în biserici din neamul lor.

Procesul de deznaţionalizare al românilor şi al vlahilor a fost puternic şi urmele lui le-am constatat la tot pasul.

Ceea ce noi am oferit cu generozitate minorităţilor etnice din România nu obţin minorităţile româneşti; guvernele din ţările vecine au acţionat exact în sens contrar.

Marea durere a românilor uitaţi din acest spaţiu este aceea că guvernele României nu au avut şi nici nu au o strategie pe termen lung cu privire la supravieţuirea etnică a acestor fraţi ai noştri.

Lipsa de receptivitate a guvernanţilor români la doleanţele lor s-a transformat în indiferenţă şi în mentalitate capitulardă. În acest fel, s-a renunţat în mod condamnabil la apărarea interesului naţional în această zonă a sudului Dunării.

Din această perspectivă, apreciez că lipsa strategiei noastre faţă de soarta românilor uitaţi reprezintă un puternic act de acuzare.

Este timpul să ne trezim, iar guvernanţii să nu mai facă greşelile din ultima jumătate de secol.

Autocriticile nu îşi mai au rostul. Ele acuză!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Vasile Predică. Va urma domnul Ionel Marineci.

Domnul Vasile Predică:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt Vasile Predică, deputat de Vâlcea.

Permiteţi-mi să vă anunţ demisia din Grupul parlamentar Social-democrat şi umanist şi trecerea la Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Ionel Marineci. Va urma doamna Leonida Lari.

Domnul Ionel Marineci:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În declaraţia mea politică de astăzi mă voi referi la una din direcţiile de acţiune ale Guvernului României, respectiv strategia în domeniul protecţiei copilului în dificultate.

Această strategie a fost lansată în luna mai 2001 la Snagov, lansare la care am participat şi eu, şi de la momentul respectiv am urmărit permanent, uneori prin implicare directă în proces, modul cum s-a înfăptuit de-a lungul celor 18 luni de la lansare.

Una dintre direcţiile generale ale strategiei o reprezintă restructurarea serviciilor şi instituţiilor de tip rezidenţial existente, inclusiv pentru copiii cu deficienţe sau handicap, şi reorientarea utilizării resurselor materiale umane şi tehnice către organizarea şi diversificarea de servicii alternative la protecţia rezidenţială.

Am fost deosebit de emoţionat şi onorat în acelaşi timp de aprecierile primului-ministru, domnul Adrian Năstase, la adresa proiectului "Apartamentul", iniţiat de mine în 1994, ca alternativă de tip familial la sistemul rezidenţial.

Graţie adoptării acestei alternative de tip familial, în judeţul Teleorman nu mai există instituţii de tip rezidenţial pentru copiii în dificultate.

Prin promovarea unor proiecte finanţate de Comunitatea Europeană în valoare de circa 1,2 milioane euro, toţi cei 386 de copii aflaţi în sistem rezidenţial în 2001 s-au alăturat celor 134 de copii aflaţi în centre de tip familial. Astfel, în 2002, judeţul Teleorman realizează o premieră naţională în domeniu.

În scopul reducerii numărului copiilor instituţionalizaţi, au fost plasaţi la asistenţi maternali profesionişti, numai în anul 2002, 205 copii, iar în anul 2001 deja fuseseră plasaţi 236.

Au fost înfiinţate patru centre de zi, un centru maternal, un centru de consiliere pentru mame maltratate, un centru de recuperare pentru copii cu nevoi speciale.

Sunt foarte multe lucruri de spus despre preocuparea Consiliului judeţean Teleorman şi a Direcţiei judeţene pentru protecţia copilului în privinţa transpunerii în viaţă a strategiei în domeniul protecţiei copilului în dificultate, toate constituindu-se în merite incontestabile.

Un lucru este cert: pe lângă cunoaşterea la nivel naţional, se adaugă şi recunoaşterea internaţională. Într-o conferinţă care a avut loc la Londra între 2-12 noiembrie la reşedinţa Ambasadei României, baroana Emma Nicholson a apreciat stadiul reformelor în domeniul protecţiei copilului în România, şi în mod special a nominalizat judeţul Teleorman, pe care l-a vizitat la sfârşitul lunii octombrie 2002.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

O invit pe doamna deputat Leonida Lari. Va urma domnul Florin Iordache.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimaţi colegi,

Întotdeauna am avut o reticenţă faţă de oamenii care se cred cunoscători în toate şi judecători ai tuturor.

Am cunoscut în viaţa mea diverse personalităţi, persoane, dar am considerat că este un lux să le pun etichete. De ce? Pentru că am luat exemplul marilor modelatori de suflete până la şi de la Hristos încoace: proorocii, poeţii Vechiului Testament, profeţii şi luminaţii getodaci din vechea Dacie, apostolii, asceţii, călugării, poeţii clasici şi contemporani ai tuturor neamurilor.

Înainte de a spune despre cineva ceva măcar jumătate de cuvânt, trebuie să te întrebi: "Oare am dreptate măcar pe jumătate?" Dacă nu avem dreptate, cea mai bună metodă de a afla adevărul este rugăciunea în tăcere, şi răspunsul ni se va da, pentru că în jurul Pământului există un spaţiu informaţional care cuprinde trecutul, prezentul şi viitorul, chiar şi vocea celor duşi pe alte tărâmuri.

Am început-o de atât de departe, fiind nevoită să reamintesc nişte lucruri care ţin de istorie şi metaistorie, de religie şi metafizică, de cultură şi metacultură, din cauza unor necunoscători cu o pregătire istorică, filosofică şi culturală precară, care se încumetează să-şi dea cu părerea în cel mai abominabil mod cu putinţă despre nişte oameni care au creat ceva care va rămâne şi după dânşii în spiritualitatea românească.

Am deschis vorba despre atacurile sub centură ba asupra poetului Adrian Păunescu, ba asupra liderului PRM, Corneliu Vadim Tudor, care deja a umplut paharul.

În "Evenimentul Zilei" din 4 noiembrie a.c., în comentariul său, un oarecare aşa-zis analist de mâna a doua, Cornel Nistorescu, îşi permite să spună despre Adrian Păunescu, George Pruteanu şi alţii nişte chestii de râsul găinilor, de exemplu că ei ar reprezenta bătrânetul României, că ar fi nişte obstacole în evoluţia ţării, Cornel Nistorescu neînţelegând un lucru simplu de tot: oricâte regimuri s-ar schimba, valoarea omului de spirit rămâne aceeaşi, căci este talent în aur, adică talent de la Domnul, şi nu are cum să se micşoreze.

A reieşit din comentariul dat al domnului Cornel Nistorescu şi gaşca pe care o reprezintă dânsul că ei reprezintă tineretul României. Păi, dacă lăsăm ţara pe mâna unui asemenea tânăr precum Nistorescu, se bănuieşte cam unde ajungem - direct la balamuc.

Comanda din "Cotrova" pentru "Evenimentul Zilei" este destul de limpede, şi acest domn, mai bine-zis nedomn, se conformează, bălăcărind oameni de o reală valoare, fie ei şi din PSD sau din alte partide.

Oala cu mizeriile respectivului comentarist s-a răsturnat şi peste capul senatorului Corneliu Vadim Tudor, în numărul din 18 noiembrie al "Evenimentului Zilei". Comentaristul cu pricina se plânge de faptul că, la câteva săptămâni după atentatul de la Jean Monet, nu ne-am ales cu nimic şi că există totuşi ceva care scapă tuturor. Cam pe unde a găsit acel ceva Cornel Nistorescu? Exact la Partidul România Mare. Adică PRM-iştii şi ziarul "România Mare" sunt responsabili şi de această grenadă aruncată peste nişte copii nevinovaţi.

Să te apuci, cu o violenţă diabolică, să extragi nişte fraze din ziar şi să alcătuieşti scrisori imbecile care ar aduce cu stilul PRM, după care să le pui în cârca unui lider şi a unui partid justiţiar, aceasta deja depăşeşte înţelegerea adevăraţilor creştini.

Creştinilor adevăraţi nici prin cap nu le-ar trece ideile satanice care trec prin mintea bolândă a acestui om pe nume Nistorescu.

Haideţi să recunoaştem că deja se încalcă orice limită a convieţuirii în societate.

Multe am văzut cu toţii, multe am şi îndurat, dar aceste aberaţii sunt cea mai mârşavă făcătură prin care se încearcă noi tulburări în România.

Aruncarea asupra unor parlamentari şi a unor partide injurii şi calomnii care echivalează cu demenţa este făcătura unui om bolnav care trebuie să se vindece de urgenţă. Iar ziarul "Evenimentul Zilei", care din 1992 şi până acum a izbit în tot ce mai suflă româneşte în ţara aceasta, ar fi cazul să îşi analizeze bine activitatea de până acum, pentru că s-ar putea să fie chemat la răspunderea opiniei publice pentru atacurile permanente, antiromâneşti împotriva acestui popor.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul domnul Florin Iordache. Va urma domnul Ştefan Lăpădat.

Domnii deputaţi Eugen Nicolăescu şi Emil Rădulescu au depus la secretariat declaraţiile politice.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Peste puţine zile, visul românilor de pretutindeni va fi realizat. Invitarea la Summitul de la Praga a delegaţiei României alături de celelalte ţări ale Alianţei Nord Atlantice, în vederea aderării la structurile acestei alianţe menită să constituie un sistem de securitate comun, reprezintă un remarcabil succes al politicii Guvernului Adrian Năstase, al politicii Partidului Social Democrat.

Cooptarea ţării noastre alături de celelate state membre constituie o recunoaştere a capacităţii şi talentului armatei române, care în toate misiunile întreprinse alături de armatele Alianţei a dovedit o excelentă pregătire şi acomodare rapidă cu noile structuri militare, cu armamentul modern al acestora. Iar rezultatele s-au văzut peste tot acolo unde militarii români s-au pregătit şi au luptat alături de militarii armatelor aliate.

Incontestabilă rămâne politica de aderare a partidului de guvernământ care, prin toate structurile sale şi permanent în ultimii 12 ani, a avut în prim planul preocupărilor sale aderarea la Alianţa Nord Atlantică, alianţă menită să furnizeze baze indispensabile pentru stabilirea climatului de securitate în Europa, fondat pe dezvoltarea instituţiilor democratice şi pe voinţa de a soluţiona diferendele în mod paşnic.

În aceste condiţii, ziua de 22 noiembrie se va înscrie cu litere de aur în istoria ţării noastre, o zi care trebuie să fie pentru toţi românii a bucuriei unui succes de răsunet. Vom fi mai siguri, mai liniştiţi şi mult mai încrezători în cei care au îndeplinit acest deziderat.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Ştefan Lăpădat. Va urma domnul Ştefan Cazimir.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia se intitulează "Argumente".

Societatea românească este supusă din nou dezbaterii unei false dileme: vor fi sau nu alegeri anticipate anul viitor?

Premierul Adrian Năstase nu mai conteneşte cu implementarea acestei idei, conştient fiind că invitaţia de a adera la NATO care ni se va face la Summitul de la Praga este singurul cartuş care i-a mai rămas în bătălia electorală.

Din aceste motive, domnul prim-ministru nici nu face precizare că la Praga va fi lansată doar o invitaţie, iar că, pentru cooptarea între ţările membre NATO, toate cele 19 Parlamente ale ţărilor membre trebuie să fie de acord cu acest lucru. Nu se explică nici costurile pe care va trebui să le facem pentru a ne alinia logistic la dotarea armatelor celorlalte ţări membre. Şi-a pus cetăţeanul simplu întrebarea "Cât costă un distrugător de ultimă generaţie pe care flota românească va trebui să îl aibă în dotare? Dar un submarin? Dar câteva avioane F.16? Dar câteva blindate, pe care deocamdată le vedem doar pe canalul tv "Discovery"? Dar zecile de mii de arme de infanterie şi artilerie, bocanci, uniformele şi toate cele necesare echipării unei armate competitive?" Toate acestea costă imens şi nimic nu se produce în ţară, deci va trebui să fie plătiţi bani grei.

Nici un reprezentant al Puterii nu s-a grăbit să explice oamenilor că NATO nu poate fi de acord să devenim membri fiind dotaţi cu armament de model sovietic. Nici meniurile tradiţionale ale armatei nu vor rămâne aşa, fasolea, varza şi macaroanele cu brânză nefăcând parte din preferinţele nutriţioniştilor care supraveghează alimentaţia armatei comune NATO.

Premierul doreşte însă alegeri anticipate pentru a nu da timp electoratului să îşi pună aceste întrebări, pentru a prelungi pactul social cu sindicatele, pentru a depăşi această iarnă care se anunţă cumplită pentru majoritatea românilor şi a intra deja în campania electorală.

Derularea pe timp de doi ani a alegerilor parlamentare şi apoi a celor locale şi prezidenţiale ar mai constitui un motiv pentru actuala Putere de a justifica nerespectarea Programului de guvernare, şi implicit nerezolvarea în mod prioritar a problemelor economice şi sociale solicitate de masele de oameni care suportă sărăcia, foamea şi frigul, şi marginalizarea socială.

Fiind solicitate de Guvern, alegerile anticipate demonstrează incapacitatea acestuia de a-şi duce mandatul până la capăt. De regulă, anticipatele se declanşează la cererea Opoziţiei. Numai la noi lucrurile se derulează invers. Banii pentru alegeri au fost trecuţi în Bugetul de stat pe anul 2003 la Fondurile de rezervă bugetară, care a crescut de patru ori, iar Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului a crescut de aproape şase ori.

Partidul România Mare se declară pentru respectarea Constituţiei şi a Legii electorale, este pregătit pentru participarea la eventualele alegeri anticipate, indiferent de termenul care se va stabili, având resursele umane şi financiare necesare.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ştefan Cazimir. Va urma domnul Costache Mircea.

Domnul Ştefan Cazimir:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Onorate fotolii goale,

"Ştiinţa a ajuns la un asemenea nivel încât s-a creat o prăpastie între nivelul ştiinţei şi cel al omului simplu. Între ştiinţa care a ajuns foarte departe şi omul care n-o poate urmări de foarte aproape s-a creat un vid, care este umplut tocmai de diferitele feluri de magie. Mă rog, este părerea mea, nu ştiu în ce măsură se susţine." (Ion Hobana, "Şuetă la o cafea", interviu consemnat de Carmen Chihaia în "Adevărul", nr.3821 din 5-6 octombrie 2002). Nu, domnule Ion Hobana, părerea dumneavoastră nu se susţine. Nu progresele extraordinare ale ştiinţei formează patul germinativ al magiei, ci difuzarea insuficientă a cunoştinţelor elementare, care nu se refuză puterii de înţelegere a oamenilor, dar le rămân inaccesibile din cu totul alte motive. Rădăcinile obscurantismului sunt cele ştiute dintotdeauna: şcolarizarea deficientă sau nulă, greutăţile economice, dezechilibrele sociale ş.a.m.d. O parte din frustrările generate astfel îşi caută compensaţia apelând la iraţional, iar mass-media se conformează comenzii sociale.

Micul ecran este literalmente invadat de cohorte de indivizi dubioşi, ridicaţi în slăvi contra cost de diverse emisiuni tv, una mai sordidă decât alta: impostori, magnetizori, vindecători, misionari, vizionari, spiritişti, ocultişti, escroci, şarlatani, bioterapeuţi, magi, vraci, draci împieliţaţi. Un oarecare Cojocaru a născocit...cojoterapia: nişte cercuri metalice cu doi electrozi, în care îl bagă pe suferind şi îl curăţă de bani în zece şedinţe. O anume Lidia Fecioru, cu o sclipire vicleană în ochi şi cu un zâmbet cabalin pe buze, ne oferă generos serviciile ei magneto-curative: a făcut facultatea la Djuna! (Unde o fi oraşul asta, că eu n-am auzit de el?) Celebrul Constantin Mudava ne-ar fi vindecat de toate pe toţi dacă îl alegeam preşedinte; din păcate nu l-am ales, de aceea videcarea întârzie.

O gazdă extrem de primitoare a personajelor duse cu pluta sunt emisiunile lui Teo Trandafir. Cu aerul ei săltăreţ şi jovial, amfitrioana are o propensiune vădită pentru tot ce frizează patologicul şi absurdul. Iat-o, în ziua de 17 mai 2002, prezentându-l publicului pe "clarvăzătorul" Radu Ionescu. Insul operează cu un glob de cristal, prin care identifică "aura" persoanei. Teo are - cum altfel? - o aură foarte frumoasă. Numita Nicoleta Moldovanu, prezentă în emisiune ca medium, enumeră condiţiile de a accede la revelaţie: să fii un om foarte credincios, să ţii posturi etc, etc. Intervine în discuţie actriţa Tora Vasilescu, precizând că reîncarnarea şi metempsihoza sunt subiecte tabu pentru biserică, dar de fapt n-ar trebui să fie, întrucât...biblia a fost epurată! toţi cei care trec prin moartea aparentă povestesc aceleaşi lucruri; aşadar, prin repetiţie, ele devin dovezi ştiinţifice...Nicoleta Modovanu plimbă un inel suspendat deasupra unei planşete şi anunţă că spiritul lui Nostradamus a sosit.

Spiritul grăieşte în versuri: "Caută să dai/ ceea ce tu ai"...

Tanţa (asistenta lui Teo) manifestă îndoieli:

"De unde ştiu că-i aici?"

Nicoleta: "Înseamnă că n-ai credinţă!"

Tora: "Tanţo, tu ai suflet?"

Tanţa: "Am!"

Tora: "Îl vezi?"

Tanţa: "Nu!"

Tora (triumfătoare): "Păi vezi!"

Nicoleta: "Nostradamus e în continuare aici. Îl mai întrebăm ceva? Că nu pot să-l mai ţin atâta".

Nostradamus: "Am avut misiunea de a percepe şi de a comunica atât de lejer (!) informaţiile care mi-au fost transmise întrucât...", bla-bla-bla.

La sfârşit, spiritul cere ceva de pomană, ca răsplată pentru deranj.

Nu ştiu ce i s-a oferit, dar e limpede pentru toţi că "deranjul" în chestiune îngroaşă binişor buzunarele amfitrioanei, păstrându-i totodată subţirimea obrazului. Numai de n-ar da CNA-ul cu ea de pământ, că atunci unda seismică ar depăşi hotarele ţării. Până una-alta, magia, spiritismul, bioenergia, terapiile (neconvenţionale) şi alte asemenea bazaconii profitabile ţin în continuare afişul, legându-i la ochi pe naivi, umflând conturile complicilor din mass-media şi strivind nemilos în picioare logica, omenia şi bunul-simţ.

Voi, magi şi impostori, să batem palma
şi firma să ne-o punem pe antet.
Escroci şi bişniţari, veniţi de-a valma,
vă cheamă gazda marelui banchet!

Prin ode şi discursuri transpirate
reclama-i mare, bâlciul e în toi
să născocim minciuni mai gogonate
şi în plase vechi să prindem fraieri noi.

Cu grâu murat sau cu oţet de mere
şi lăptişor de matcă la pahar,
se duce răul, suferinţa piere,
de nici o boală nu mai ai habar.

Metoda "uite popa, nu e popa"
ne poartă ferm spre alte biruinţi.
ca mâine vom intra în Europa
şi ne-om ieşi definitiv din minţi.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc. Vom face şi un cenaclu la noi, la Parlament, pentru că avem oameni deosebiţi.

Domnul deputat Costache Mircea. Va urma domnul Cristian Sandache.

Domnul Costache Mircea:

Domnule preşedinte,

De data aceasta, aţi făcut dovada unei forţe de a stăpâni psihologia celor aflaţi în băncile acestei săli, întrucât cred că v-aţi dat seama că nu îmi scrisesem discursul pe care vroiam să îl ţin astăzi, şi mi-aţi dat cuvântul ceva mai repede, ca să vedeţi dacă sunt în stare să şi improvizez. Aşa că, de data aceasta, pe placul dumneavoastră şi al tuturor, voi fi foarte scurt.

O parafrază la "somnul raţiunii" a lui Goya se poate face şi în legătură cu starea actuală a ţării, spunând ceva despre sistemul care naşte monştri.

Drama României începutului de mileniu III constă în primul rând în încătuşarea spiritului românesc, prin promovarea nonvalorii, a subculturii şi, mai ales, prin supremaţia rapacităţii. O adevărată reluare la scara modernităţii de mitului cavernei a pus stăpânire pe sufletul ţării. Spiritul gregar, lăcomia animalică oprimă geamătul înnăbuşit al mulţumiii tâlhărite şi umilite de creaturile infernale cocoţate la cârma treburilor publice.

Strămoşii în opinci şi în bordeie au fost vrednici de a ne lăsa o ţară, o limbă, o cultură, un adevărat tezaur miraculos. Ce lasă urmaşilor proprietarii limuzinelor de lux, ai palatelor aberante, datori cu zecile de miliarde numai la curent electric, darămite faţă de generaţiile viitoare?

Ce lasă în urmă aceia care încredinţează zăcămintele de la Roşia Montana aventurierilor străini, care se întrec în a înstrăina valori materiale şi spirituale din tezaurul naţional?

Ce ţară lasă în urmă impostorii cumularzi ai acestui moment de profund declin naţional?

Am putea continua, dar lucrurile sunt clare: în ţara lui Păvălache, vai de neamul lui Costache.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cristian Sandache. Va urma domnul deputat Ioan Sonea.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pe 17 noiembrie 1996, candidatul Convenţiei Democrate Române, domnul Emil Constantinescu, obţinea 54% din sufragiile electoratului român, devenind astfel preşedinte al statului.

Intervenţia mea de astăzi este legată de o serie de apariţii memorialistice prin care reprezentanţi ori demnitari ai fostei guvernări din anii 1997-2000 încearcă să îşi justifice politicile, incriminând aproape constant actualul Partidul Social Democrat. La loc de cinste se evidenţiază memoriile domnului Constantinescu, veritabil monument al megalomaniei perpetue, în cadrul cărora se face şi o analiză comparativă a primilor doi ani de guvernare PSD cu cei patru ani ai guvernării Coaliţiei. Pe un ton sentenţios, alternând cu puseuri marţiale, fostul preşedinte se desfăşoară asemenea unui şuvoi, combinând nostalgia cu cele mai năstruşnice asociaţii de idei. Efectele sunt triste.

Domnule Constantinescu, aţi invocat sacrificiul conducătorilor, dar nu v-aţi sacrificat decât prin cuvinte, zidindu-vă într-un turn de fildeş, într-o realitate paralelă care nu trecea dincolo de lentilele ochelarilor dumneavoastră. La Ruginoasa, în judeţul Iaşi, v-aţi crezut o clipă Alexandru Ioan Cuza şi aţi lansat un noiam de promisiuni electorale cu termene fixe ce s-au dovedit baloane de săpun. Ca memorialist, fiţi binevenit în peisajul publicisticii politicii autohtone. Ca om politc însă, sper că nu veţi mai avea curajul de a vă asuma riscul unei noi descinderi în cetate. Aţi amăgit cu teatrală seninătate conştiinţe nevinovate, retractând apoi totul la fel de senin. V-aţi jucat de-a preşedinţia. Aţi ucis iluzii şi apoi v-aţi retras înfricoşat de sondaje.

Ceea ce este mai grav este încăpăţânarea dumneavoastră de a crede în continuare că guvernarea şi, în genere, atitudinea Partidului Social Democrat nu ar fi în conformitate cu standardele europene, prin contrast, chipurile, cu presupusa modernitate a administraţiei pe care aţi girat-o. Este dreptul dumneavoastră. Politica modernă, europeană şi naţională totodată, nu este o etichetă pe care orice formaţiune sau guvern şi-o pot aplica după plac, ci o sumă de fapte.

Partidul Social Democrat demonstrează din plin că este european şi naţional în exercitarea responsabilităţilor sale.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul Ioan Sonea. Va urma domnul Călin Popescu Tăriceanu.

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Este vorba de oraşul românesc în perspectivă.

Rezultat a doi ani de muncă, raportul Comisiei mondiale "Urban 21", prezentat la Berlin în 2000 în prezenţa cancelarului german Gerhardt Schroeder şi a secretarului general ONU Kofi Anan, aducea în atenţia momentului elemente majore pentru politica în domeniu, fiind vorba de viaţa urbană, elemente cum ar fi: mai mult de jumătate din locuitorii Pământului vor trăi la oraşe; numărul locuitorilor de la oraşe se va dubla, ca urmare a afluirii spre oraşe a tinerilor care nu prea au şanse la ţară.

La nivelul mondial, în 2025, se estimează că vor exista multe oraşe cu peste 10 milioane de locuitori. Creşterea numărului de locuitori de la oraşe va fi determinată de transformarea tehnologică prin care se poate schimba fundamental modul de viaţă şi muncă, prin modul prin care oraşul poate contribui la democratizarea deciziilor politice, prin modul în care, la oraşe, se poate dezvolta productivitatea şi puterea novatoare. Se prevede că, în 2025, ponderea populaţiei urbane pe glob va fi de 60%. Este România în armonie cu aceste prevederi?

În 1938, România avea, la oraş, 20% din populaţie, iar în 1989 53,2%. Era un semnal pozitiv. Acum se pune întrebarea: care sunt cauzele care, după 1989, în România, în contradicţie cu tendinţa mondială, se întâmplă un exod al populaţiei de la oraşe spre sate, în situaţia în care suprafaţa arabilă este sub 0,5 ha pe locuitor, iar condiţiile de muncă şi de trai din mediul rural încă nu sunt pe măsura şi comparabile sau chiar compatibile cu cele de la oraş, pentru marea majoritate a celor de la sat. Se poate pune, astfel, un set de chestiuni: cu ce scop, începând după 1989, au fost demolate sau înstrăinate aproape toate marile platforme industriale şi centre de cercetare ştiinţifică din zone, sigur, orăşeneşti, care au contribuit din plin la consolidarea independenţei economice şi politice a României? Pot fi aceste obiective reconstruite, pentru a face faţă provocării mondiale? În ce măsură procesul de concentrare a bogăţiei în mâna unei categorii restrânse, pe seama sărăcirii celor mulţi, afectează acest exod al populaţiei de la oraş spre sat? Se acceptă ideea creşterii nivelului de viaţă de la ţară prin faptul că acolo se construiesc reşedinţele de week-end ale celor bogaţi?

Campania împotriva datornicilor la gaz, la apă, la curent, prin diferite firme - noi înţelegem că trebuie recuperaţi banii, datoriile, dar iată că se recurge la metode extraordinare. La Bistriţa a fost investită cu puteri deosebite o firmă străină, chiar dacă acum există un proces, prin care erau angajaţi recuperatori care recurgeau la metode absolut anormale pentru a se recupera datoriile: oameni ameninţaţi cu scoaterea din casă, cu întreruperea curentului, apei, căldurii ş.a.m.d.

Este această procedură şi acest mod de a aborda viaţa de la oraş un semn că se doreşte slăbirea oraşului românesc şi orientarea spre sat a marii majorităţi a populaţiei? Este acesta drumul pe care îl urmează România, practic, în contradicţie cu directivele şi cu orientările de la nivel mondial?

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Călin Popescu Tăriceanu şi ultimul vorbitor domnul Ion Mocioi, întrucât am depăşit ora prevăzută.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Declaraţia politică pe care am s-o fac este legată de viitoarea decizie de la Praga, ca rezultat al noilor criterii geo-strategice şi de securitate mondială.

Integrarea în structurile europene şi euroatlantice a constituit, pentru toţi actorii scenei politice româneşti a ultimului deceniu, indiferent de coloratură, obiectul primordial al politicii externe.

Toate partidele politice au căzut de acord asupra faptului că interesul naţional al României este acela de a se alătura unor structuri care să-i confere în timp stabilitate economică, socială şi politică.

Asistăm, în ultima perioadă, la o serie de încercări ale actualei majorităţi de a specula momentul post-Praga, ca şi când NATO şi-ar fi dorit ca partener de alianţă nu ţara numită România, ci PSD-ul domnului Năstase. Nu există nici un dubiu asupra faptului că miza câştigării de capital electoral, în urma nominalizării ţării noastre pentru începerea negocierilor de aderare la civilizaţia occidentală, se vrea speculată la maximum de către şeful PSD.

Ca atare, domnul Năstase a ajuns la concluzia că însuşirea succesului repurtat la Praga, urmată de declanşarea campaniei pentru alegerile anticipate ar putea fi soluţia ideală pentru mistuitoarea-i dorinţă de a-şi prelungi mandatul. Este ceva firesc pentru liderul unui partid în care convingerile sunt înlocuite de interese, pentru cineva pentru care dorinţa de a rămâne la putere cu orice preţ a devenit ţelul suprem. Sedus de magia puterii, singura nelinişte reală a premierului pare a fi reprezentată de teama erodării propriei imagini până în 2004.

Având semnale clare din partea cancelariilor occidentale privind intenţia începerii negocierii de aderare a României la NATO în această toamnă, premierul nu s-a sfiit să cocheteze cu varianta demisiei, în cazul unui eşec al ţării noastre la Summitul din 21 - 22 decembrie.

Trebuie să fie extrem de limpede, pentru toată lumea, faptul că actualul Guvern nu-şi poate asuma o posibilă victorie obţinută de România la Praga. Reformularea ecuaţiilor geo-strategie şi de securitate în urma atacurilor teroriste din 11 septembrie 2002 au determinat ca varianta de extindere favorită pentru Summitul de la Praga să fie cea de "big bang enlargement", adică o extindere cu toate cele 7 candidate, printre care şi România.

Căzută în anonimat prin anii '94 - '95, poziţia geo-strategică a revenit aproape obsesiv după 11 septembrie 2001, fiind un criteriu cu o formidabilă influenţă asupra extinderii, văzută ca o soluţie a securităţii şi stabilităţii mondiale. În acest context, greutatea strategică pe care a căpătat-o Bazinul Mării Negre pare a fi singura motivaţie reală pentru manifestarea unui interes real faţă de ţări precum România şi Bulgaria. Războiul antiterorist şi noile priorităţi de securitate americane au scăzut pachetele de admitere, evaluările nemaifiind făcute după criteriul progreselor reale.

În acest tablou euroatlantic, Guvernul Năstase are, într-adevăr, un merit, acela de a fi creat o economie de piaţă anemică, un mediu investiţional redus şi o societate în care birocraţia sufocă, iar corupţia situează România pe un dezonorant loc fruntaş. Constatăm, cu regret, faptul că, pentru un Guvern dotat cu un spirit de conservare exacerbat, amănunte privind poziţionarea României pe unul din ultimele locuri în ceea ce priveşte libertatea economică, locul 114 din 123 de ţări calificate, într-un raport al Institutului KATO din SUA, sau extinderea corupţiei la toate nivelurile, fapt care ridică semne de întrebare şi asupra criteriilor politice îndeplinite de România, nu reprezintă motive de reală îngrijorare.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Ultimul vorbitor, domnul Ion Mocioi.

Domnul Marian Ionescu a depus la Secretariat, domnul Bălăeţ şi cine mai are să depună la Secretariat declaraţiile, întrucât trebuie să încheiem şedinţa.

Domnul Ion Mocioi:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru,

În primăvara anului 2002, a început aplicarea unui proiect de restaurare a operelor din piatră a Complexului monumental brâncuşian "Calea eroilor" din Tg.Jiu, lucrările fiind finanţate printr-un împrumut al ţării la Banca Mondială.

Licitaţia pentru desemnarea executantului lucrărilor de restaurare a fost câştigată de T.l.s, Trustul de lucrări speciale din Bucureşti, o unitate cu nume bombastic, dar fără specialişti şi experienţă în domeniu, fără laborator de specialitate, interesată de preluarea investiţiei de 100.000 de dolari.

Este păcat că Direcţia monumentelor istorice din Ministerul Culturii a aprobat un deviz umflat pe toate părţile, cu tot felul de costuri, după un caiet de sarcini făcut de finanţişti, şi nu de specialişti. Dovada: o schelă simplă de lemn, de circa 10 mp, ridicată la Poarta Sărutului, costă 300 de milioane de lei. Clauza principală din contractul încheiat între Ministerul Culturii şi Cultelor şi Firma "T.L.S" prevede că sumele din devizele de lucrări nu pot fi făcute publice, iar în caz contrar contractul putând fi reziliat. Nimeni nu s-a sesizat. Cine o mai fi beneficiat de astfel de sume secrete?

Lucrările începute cu întârziere trebuiau finalizate la 15 septembrie 2002, practic, la sfârşitul perioadei călduroase, cum se cuvine pentru astfel de lucrări. Au apărut însă neînţelegeri privind soluţiile tehnice de restaurare şi imperfecţiunea proiectului aprobat. S-a amânat finalizarea lucrărilor până la 1 octombrie a.c. În plus, calitatea lucrărilor efectuate este total compromisă. Se lucrează ca pe un şantier de construcţii unde sunt angajaţi nespecialişti. A fost decapată placa de plumb pentru protecţia arhitravei Porţii sărutului, în condiţiile muncii cu târnăcopul, deşi nu trebuia să se prevadă înlăturarea acestei protecţii care a fost asigurată la restaurarea pentru termen lung efectuată în 1964. Acum s-au spart în urma aplicării unui asemenea stil defectuos de lucru, margini ale arhitravei de piatră şi părţi incizate pentru ornamentele Porţii sărutului efectuate de Brâncuşi. Dovadă: au fost arătate, la urcarea pe schelă, la locul faptei, ministrului culturii, care a venit peste vară să vadă lucrarea şi acesta a plecat convins de o asemenea faptă neaşteptată din partea unor "specialişti" ai Tls. La scaunele Mesei tăcerii s-a aplicat, pentru demontarea lor, aceeaşi restaurare cu târnăcopul şi s-a văzut, au fost ciobite operele.

Executantul a cerut completarea devizului cu lucrări suplimentare şi neînţelegerile au continuat. Timpul nu a stat pe loc, iar şantierul operelor a fost învăluit cu un gard negru, care sperie până şi vizitatorii şi lucrările s-au întrerupt pentru căutarea unui alt restaurator. A sosit la faţa locului reprezentantul Băncii Mondiale, nemulţumit de situaţia creată. S-a ajuns la concluzia: rezilierea contractului cu "T.l.s" sau angajarea în subantrepriză a unei societăţi specializate.

Evident, restaurarea operelor de piatră din Complexul monumental "Calea eroilor" din Târgu Jiu nu mai poate continua în perioada de iarnă şi trebuie finalizată în primăvara anului următor, dacă nu se va întâmpla să continue mai mulţi ani întreruperea lucrărilor, ca în cazul restaurării Coloanei infinite, care nici acum, la 6 ani de la începerea lucrărilor, nu-i terminată şi are nevoie de intervenţii.

Noi am fost foarte nemulţumiţi că în această deosebit de importantă acţiune de restaurare a operelor lui Brâncuşi nu s-a implicat cu responsabilitate Uniunea Artiştilor Plastici, adevăratul diriginte de şantier aşteptat să preia lucrările complexe de pe şantierul de excepţie organizat la Târgu Jiu.

Ministerul Culturii are o mare vină în derularea acţiunii de restaurare a operelor lui Brâncuşi şi de punere în valoare cultural-turistică a acestora, vină care îşi are rădăcinile în desfiinţarea instituţiei de rang naţional, Complexul naţional "Constantin Brâncuşi" din Târgu Jiu creat prin Hotărârea Guvernului pentru aplicarea Legii nr.127/1992 privind trecerea monumentelor de la Târgu Jiu în patrimoniul public, restaurarea şi punerea lor în valoare complexă.

Noi considerăm că demersurile pentru întocmirea şi aplicarea proiectului de restaurare a operelor de la Târgu Jiu sunt ilegale şi exclud controlul statului şi al Guvernului asupra restaurării şi punerii în valoare a vestitelor monumente brâncuşiene. Apreciem că derularea restaurării operelor brâncuşiene de la Târgu Jiu este un eşec naţional tocmai în anul comemorării a 45 de ani de la trecerea în nefiinţă a părintelui sculpturii moderne, artist genial care a dăruit ţării cele mai importante monumente de artă din lume din toate vremurile.

Cerem să intervină, în această situaţie, nu numai Ministerul Culturii şi Cultelor, ci şi Guvernul României, pentru a determina finalizarea lucrărilor de restaurare la Coloana infinită, Aleea scaunelor, Masa tăcerii şi Poarta sărutului din şantierele de la Târgu Jiu, înfiinţând, în acest oraş, un Institut naţional de cercetare, restaurare şi punere în valoare a operelor lui Brâncuşi.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Eugen Gheorghe Nicolaescu:

România a devenit o ţară în care corupţia este principala cauză a sărăcirii populaţiei, în ciuda prezentărilor triumfaliste a realizărilor Guvernului lui adrian Năstase de către propaganda de partid şi de stat.

De fiecare dată când se primesc informaţii privind acte de corupţie, prima grijă a guvernanţilor este să sară în apărarea baronilor, să ţipe că nu sunt lăsaţi în pace săracii PSD-işti şi deseori să ameninţe cu procese penale.

Nici măcar o dată guvernanţii nu au mulţumit că sunt atenţionaţi asupra fenomenului corupţiei şi să dea dovadă de voinţă politică pentru stoparea unui flagel care macină întreaga societate.

Dacă se doreşte cu adevărat să se obţină rezultate, este normal să se dispună măsuri de începere a cercetărilor, de urgentare a anchetelor, de retragere a sprijinului politic a celor care sunt acuzaţi de acte de corupţie.

Autorităţile controlate de PSD, care se crede atotputernic şi veşnic, nu au demnitatea elementară de a recunoaşte că sunt controlate politic, că servesc interese de partid şi de stat şi că sunt neputincioase.

Presa, de luni de zile, descoperă cazuri de corupţie, presa internaţională vorbeşte despre miniştri care cer mită, unii dintre noi aducem la cunoştinţa organelor abilitate informaţii sau documente care pot constitui piste de anchetă. Însă noi, cei care ne facem datoria faţă de cetăţeni, suntem acuzaţi că nu ne vedem de treabă şi-i încurcăm pe cei care nu ştiu decât să-şi umple buzunarele pe bani publici, folosind protecţia politică.

Vechii activişti de partid şi de stat care conduc astăzi România nu pot înţelege că această ţară nu este a lor, aşa cum era odinioară, şi că ei trebuie să dea astăzi socoteală cetăţeanului contribuabil, care trebuie să ştie cum se cheltuieşte banul pe care-l plăteşte drept impozite şi taxe.

Această declaraţie are drept scop solicitarea adresată Parchetului Naţional Anticorupţie care să spună public câte anchete a declanşat pentru cercetarea cazurilor de corupţie, pe judeţe, pe speţe, dacă a avut imixtiuni politice în derularea activităţii şi dacă s-a sesizat la semnalările presei şi a partidelor politice.

Este nevoie ca în România justiţia să înceapă să fie independentă.

Domnul Marian Ionescu:

"Construcţiile politice nu pot înlocui foamea săracilor"

Se constată că PSD a declanşat o situaţie politică unică în democraţia românească. Explicarea ipotetică a solicitării PSD de a iniţia alegeri anticipate constă în atragerea majorităţii electoratului de partea sa, aspect care ne determină să punem egalitate între comportamentul defunctului PCR şi actualul PSD. Constatăm că aşa-numita strategie politică prezentată în Planul de guvernare 2001 - 2004 este departe de a fi realizată. Din acest punct de vedere, PSD a impus, alături de ingineriile financiare demolatoare pentru cetăţeanul de rând, anumite construcţii politice menite să distragă atenţia, în special categoriilor de cetăţeni care trăiesc sub limita minimei decenţe. Din punct de vedere formal, în actuala democraţie au fost acordate, teoretic, o serie de drepturi constituţionale dar respectarea lor este departe de realitatea înconjurătoare; spre exemplu, în articolul 43 din Constituţia României, este stipulată "Obligaţia statului de a lua măsuri de dezvoltare economică de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent". Este absolut clar, pentru toţi cetăţenii ţării, că toate politicile reformiste au generat scăderea continuă a nivelului de trai, cu toate că acest obiectiv nu a fost cuprins în Planul de guvernare.

Teama actualului guvern de alegerile din 2004 reprezintă adevăratul sens al aşa-ziselor alegeri anticipate. Variantele puse la dispoziţie de către PSD şi comentate pe larg de către mass-media conduc ori la modificarea Constituţiei, ori la adevărate scene teatrale de demisie a miniştrilor actualului cabinet sau de invalidare parlamentară a Guvernului, chiar de către parlamentarii PSD.

Domnilor guvernanţi, pentru asigurarea liniştii dumneavoastră în astfel de demersuri alambicate politic, Partidul România Mare vă propune să meditaţi asupra proverbului popular "cine sapă groapa altuia, acela cade în ea". Argumentele prezentate de către PSD, prin care doreşte să aibă majoritate parlamentară, reprezintă, la ora actuală, o minciună, pentru că acest lucru este realizat foarte bine prin susţinerea PSD-ului de către UDMR, PUR şi minorităţi naţionale. Cota dumneavoastră de popularitate, în creştere după ultimele alegeri locale, este total artificială, pentru că principalele dumneavoastră argumente utilizate cu succes au constat în pachete cu mâncare date alegătorilor în 2 - 3 zile consecutive înainte de votare, spre exemplu în localităţile: Vulcana, Pandele şi Brăneşti, judeţul Dâmboviţa, de asemenea, prin oferirea de spectacole cu ansamblul artistic "Chindia", care se află în subordinea Consiliului Judeţean Dâmboviţa şi, deci, este finanţat din bugetul de stat. Argumentele materiale oferite de PSD nu pot ţine de foame păturilor sărace ale populaţiei în celelalte zile ale anului, iar politicile promovate de la alegerile din 2000 până în prezent au fost de sărăcire accentuată a populaţiei în folosul clientelei politice.

Prin promovarea unor alegeri anticipate parlamentare care solicită un referendum naţional pentru modificarea Constituţiei şi trei campanii electorale precedate şi de mascarada cădere a guvernelor, prejudiciază imaginea ţării noastre, în special în plan extern şi conduce la batjocorirea demnităţii şi bunului simţ al alegătorului.

Filiala Dâmboviţa a Partidului România Mare constată că, prin sărăcirea accentuată a populaţiei, PSD procedează la cumpărarea conştiinţei cetăţenilor înaintea actului de votare.

În concluzie, vă precizăm că, prin construcţiile politice ca regionalizarea ţării şi alegerile anticipate oferite în ultima perioadă şi comentate, de altfel, în general negativ de mass-media, acestea nu pot înlocui pauperizarea tot mai adâncă a populaţiei şi înfometarea acesteia.

Domnul Emil Grigore Rădulescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Ultimul raport de ţară întocmit de experţii Comisiei de la Bruxelles ne plasa, în urmă cu o lună, pe ultimul loc între statele candidate la aderare. Cu ceva timp în urmă, preşedintele Comisiei mixte româno-europene, Domenico Mennitti, a criticat dur autorităţile de la Bucureşti pentru întârzierea reformelor în justiţie. Acum, România este arătată cu degetul pentru că este cea mai coruptă dintre ţările care aspiră la statutul de membru al Uniunii Europene.

Datele şi informaţiile care demonstrează acest lucru au fost adunate într-o amplă analiză realizată de către Fundaţia pentru o Societate Deschisă, cu sediul la Budapesta, studiu care acoperă toate statele candidate la aderare.

Sistemul medical, autorităţile vamale, justiţia, poliţia, parlamentul şi ministerele, cele mai importante instituţii ale statului român, sunt atinse de corupţie. Chiar dacă Guvernul a pus la punct un plan naţional anticorupţie, până acum nu au fost luate măsuri decât în cazuri minore, în eşaloanele inferioare ale societăţii.

În România, corupţia este chiar sistematică în multe dintre sectoarele vieţii publice. Autorităţile vamale sunt percepute drept cea mai coruptă instituţie, urmată de justiţie, Agenţia pentru Privatizare şi Parlament. Membrii Parlamentului sunt consideraţi cel mai corupt grup profesional, urmaţi de agenţii de poliţie şi miniştri. Numărul de condamnări sau de anchete declarate pentru corupţie în rândul acestor categorii este foarte mic. Spre exemplu, numărul condamnărilor în anul 2001 pentru trafic de influenţă este de doar 128 - nici unul dintre aceştia nu se referă însă la înalţi funcţionari de stat.

Autorităţile de la Bucureşti nu au manifestat un interes prea mare în a reglementa în chestiunea conflictului de interese, una dintre sursele principale de corupţie, chiar dacă acest fenomen este endemic la nivelul politicii şi al administraţiei publice.

Toţi funcţionarii publici ar trebui să depună declaraţii de venit, însă acestea nu au nici o valoare, pentru că nu sunt făcute publice şi nu există mijloace legale necesare pentru a ancheta şi pedepsi cazurile de încălcare a acestor reglementări.

Cele mai multe dintre firmele care câştigă contracte publice sunt societăţi printre ai căror acţionari se află oficiali ai statului român. Aceştia din urmă nici măcar nu încearcă să ascundă faptul că deţin o funcţie publică şi, în acelaşi timp, au afaceri private sau sunt consultanţi pentru diverse companii.

Relaţiile dintre oamenii de afaceri şi politicieni nu sunt temporare, ci se concretizează în adevărate reţele bazate pe reciprocitate şi solidaritate.

Chiar dacă cheltuielile publice sunt incluse în bugetul oficial de stat, Guvernul apelează la ordonanţe de urgenţă pentru a schimba bugetul, facilitând astfel alocarea de favoruri financiare în schimbul contribuţiilor pentru partide şi campanii electorale.

Încrederea în sistemul judiciar este minimă. Procentul românilor care nu au încredere în justiţie a crescut, de la 62% în 1998, la 77% în 2000. 22% din cetăţeni recunosc deschis că plătesc mită atunci când au de-a face cu sistemul juridic din România. Corupţia din poliţie este favorizată de legăturile dintre ofiţerii de poliţie şi crima organizată, în timp ce corupţia la frontierele statului implică până şi cele mai înalte sfere ale politicului.

În sănătate, corupţia atinge niveluri înspăimântătoare. 68% din români recunosc că au făcut plăţi neoficiale pentru permis de spitalizare, 62% pentru tratamente de urgenţă, 56% pentru tratamente la stomatolog şi 52% pentru un consult la un medic specialist. Conform Băncii Mondiale, unul dintre efectele cele mai evidente ale acestui sistem corupt este faptul că populaţia mai săracă a României nu are acces la tratamentul medical de care are nevoie.

Cea mai importantă critică ce poate fi adusă Guvernului Năstase este refuzul continuu de a renunţa la controlul direct asupra activităţilor judecătoreşti.

În România există un Avocat al Poporului, însă acesta nu a fost înzestrat decât cu puteri reduse şi nu a iniţiat până acum nici o anchetă pentru vreun caz de corupţie.

Acesta este doar un rezumat al analizei realizate de Fundaţia de la Budapesta care arată clar că autorităţile, prin lipsa de măsuri consecvente, încurajează corupţia generalizată din România.

Ceea ce spune acest raport este adevărat, că România este cea mai coruptă dintre ţările care candidează la Uniunea Europeană, dar aceasta poate s-o spună oricine în afară de George Soros, care, prin mita pe care a tot oferit-o aşa-zisei "elite intelectuale" şi prin avalanşe de sondaje falsificate livrate timp de 12 ani, a intoxicat populaţia şi a contribuit el însuşi, mai mult ca oricine, la generalizarea corupţiei.

Domnul Valeriu Gheorghe:

Am fost sesizat de Asociaţia Patronală a Angrosiştilor de Cereale din România că, în cursul anilor 2001 şi 2002, România a importat din Ucraina şi Republica Moldova grâu radioactiv. Este o problemă esenţială pentru România, dacă ne gândim că fiecare dintre noi suntem consumatori de pâine. Este, oare, posibil să fi mâncat pâine contaminată radioactiv?

Asociaţia Patronală a Angrosiştilor de Cereale din România (ANCER) a primit, din unele ţări arabe, principale importatoare de cereale din România, specificaţii de calitate pentru cereale, în special pentru grâu. Aceste specificaţii de calitate erau menţionate în scrisori oficiale adresate Ambasadelor României, Ministerului Agriculturii şi Ministerului de Externe şi conţineau o clauză de control a radioactivităţii grânelor. Grâul provenit din Ucraina şi parţial din Republica Moldova este prohibit pe pieţele arabe pentru că prezintă riscul contaminării radioactive (probabil efect al dezastrului de la Cernobâl).

România este importatoare de grâu din aceste două ţări, prin România se tranzitează grâu din Ucraina, grâu care mai apoi primeşte certificat de origine românesc, după care ajunge pe piaţa arabă. România ar trebui să protejeze grâul românesc destinat exportului printr-un act administrativ care să conţină obligativitatea controlului radioactivităţii la punctele de frontieră pentru importurile de cereale şi interzicerea intrării în România, chiar şi numai pentru tranzit, a cerealelor identificate a fi contaminate radioactiv.

Am adresat şi o interpelare domnului ministru Ilie Sârbu pentru a primi date oficiale din partea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor privind importurile de grâu din Ucraina şi Republica Moldova din anul 2001 şi până în prezent şi dacă aceste importuri au fost controlate la frontieră din punct de vedere al radioactivităţii.

Ucraina este cel mai important producător de grâu din zona Mării Negre, de aceea preţurile acestui produs sunt, de regulă, mai mici decât cele ale grâului românesc, fapt ce nemulţumeşte atât producătorii de cereale din România, cât şi pe angrosiştii-depozitari. În acest context, comercianţii-exportatori speculează acest aspect şi îşi îndreaptă atenţia mai întâi către grâul din Ucraina şi, mai apoi, către cele românesc. Din cauza preţului grâului ucrainean suferă nu numai România, ci şi celelalte ţări exportatoare de grâu din Europa Centrală şi de Est: Ungaria, Serbia şi Bulgaria.

Grâul românesc este în majoritate biologic, natural, fapt care ar trebui să-i confere o poziţie bună pe piaţa cerealelor. Dar se întâmplă următorul lucru: MAAP a alocat fonduri pentru depozitarea grâului în spaţii total neadecvate, respectiv în grajduri. Urmarea: grâul românesc de calitate superioară este declasat ca grâu furajer.

Care credeţi că este interesul MAAP? Care este imaginea României?

Domnul Corneliu Ciontu:

Stimaţi colegi,

Întreaga societate românească este conştientă, în acest moment, de caracterul artificial şi găunos al aerului suficient şi optimist pe care actuala putere îl arborează. Un veritabil val de propagandă se abate zilnic asupra românilor, încercând să-i convingă pe aceştia de viaţa bună şi confortabilă pe care o duc.

Totuşi, toată această construcţie firavă se prăbuşeşte atunci când un oaspete străin, obiectiv şi imparţial, este dispus să spună lucrurilor pe nume.

Prezent recent la Bucureşti, preşedintele Comisiei parlamentare România - Uniunea Europeană, Domenico Mennitti a declarat: "În România există multe legi, dar ele sunt greu sau deloc transpuse în practică, aşa cum se întâmplă, spre exemplu, în cazul independenţei magistraturii sau al libertăţilor civile". Un alt oaspete important, Pat Cox, preşedintele Parlamentului European a declarat că, citez, "corupţia este un motiv de îngrijorare. Administraţia publică şi justiţia au nevoie de independenţă şi integritate".

Pe scurt, două din domeniile cele mai importante ale reformei promise în campania electorală, justiţia şi administraţia, sunt, în viziunea partenerilor noştri externi, compromise. Faptul că acestea sunt, în acest moment, cangrenate de corupţie o demonstrează recentul scandal al deturnărilor fondurilor Uniunii Europene din România, prezentat pe larg de prestigiosul cotidian german "Die "Toige Zaitung", care semnalează destinul bizar al celor peste 20 de milioane de dolari alocaţi de Uniunea Europeană Văii Jiului.

Să mergem mai departe. Actualul Guvern se laudă, prin statistici şi grafice parţiale, cu importante realizări în domeniul economic. Iată însă că diagnosticul rece şi lucid al Forumului Economic Mondial spune cu totul altceva. Conform acestuia, România a căzut, în ultimul an, cu nu mai puţin de zece locuri în clasamentul creşterii economice. Cu excepţia Ucrainei, suntem ultimii din Europa, fiind devansaţi de state precum Trinidad-Tobago, Zimbabwe sau Nicaragua. Aceasta nu este, domnilor guvernanţi, cine ştie ce performanţă.

Un alt domeniu cu care se mândresc actualii guvernanţi este politica externă. Iată însă că unul dintre cei mai influenţi analişti americani ai momentului, Richard Kaplan, publică în "New York Times" o analiză extrem de dură a diplomaţiei româneşti din ultimii ani. Observând că politica externă a lui Nicolae Ceauşescu era una pro-occidentală, deşi politica sa internă era una de tip sovietic, Kaplan scrie: "Liderii români urăsc să fie comparaţi cu Ceauşescu, dar politica lor externă este conformă tiparului acestuia". Din pricina corupţiei şi a sărăciei, reputatul analist consideră că integrarea europeană a României, în acest moment, citez "ar putea altera Europa".

Iată, pe scurt, poziţia celor care observă România din exterior. Încercarea executivului de a ocoli şi oculta aceste luări de poziţie, scoţând în evidenţă, în bună tradiţie comunistă, tocmai laudele şi încurajările de circumstanţă şi curtoazie nu poate înşela pe nimeni.

Iată de ce nu putem înţelege nerăbdarea cu care actuala putere pregăteşte alegerile anticipate. Ea a primit un mandat pe patru ani din partea populaţiei, încălcându-şi punctual toate promisiunile: depolitizarea justiţiei, independenţa administraţiei, eradicarea corupţiei, creşterea economică ş.a.m.d. Şi, iată, în loc să-şi ducă până la capăt mandatul, încercând să apropie de realitate angajamentele indecente faţă de electorat, Guvernul se gândeşte la propriile interese politice. El este dispus să creeze instabilitate politică şi să cheltuiască sume electorale uriaşe în scopuri politicianiste.

Aşa cum am mai spus-o, Partidul România Mare este pregătit pentru alegerile anticipate, neavând decât de câştigat politic de pe urma acestora. Orice partid de opoziţie aşteaptă, prin vocaţie, alegerile, însă ne este greu să înţelegem ce i-ar putea determina pe guvernanţi să opteze pentru ele. Oare domniile lor chiar cred în sondajele de opinie pe care le comandă? Oare chiar iau în serios relatările elogioase ale Televiziunii publice şi ale altor instituţii mass-media scutite de impozite? Chiar este de crezut scenariul disocierii imaginii Partidului România Mare de cea a preşedintelui său, prin decalarea alegerilor prezidenţiale de cele legislative, de parcă Corneliu Vadim Tudor nu va fi un candidat de marcă la Senatul României? În zadar Puterea actuală încearcă, prin argumente puerile, să convingă opinia publică de faptul că alegerile anticipate ar fi impuse de interesul naţional. Adevăratul motiv este mai mult decât vizibil: teama de ascensiunea Partidului România Mare şi a liderului său, Corneliu Vadim Tudor.

În concluzie, actuala putere demonstrează, în ultimul timp, o stranie pierdere a lucidităţii. Îi recomandăm, ca tratament, o mai mare disponibilitate de a asculta diagnosticurile şi criticile partenerilor noştri externi şi de acceptare a dialogului real cu opoziţia. Ar fi, poate, un tardiv, dar imperativ moment al trezirii.

Doamna Maria Lazăr:

Urgentarea armonizării legislaţiei româneşti cu cea a Uniunii Europene reprezintă una din priorităţile actualei puteri pentru integrarea ţării noastre în structurile europene.

Putem aprecia, la ora actuală, că, în acest scop, mai ales după anul 2000, Parlamentul, prin cele două Camere, a reuşit să dezbată şi să adopte un pachet legislativ important cu referire la principalele domenii care fac obiectul aderării.

Acest efort a fost recunoscut şi de organismele şi personalităţile europene, autoritate care monitorizează ţara noastră şi avem deplina satisfacţie că înalţi oaspeţi, între care Preşedintele Adunării Europene a Consiliului Europei şi cel al Parlamentului European, adresându-se Camerelor reunite ale Parlamentului, au apreciat pozitiv demersurile sale în acest scop.

Administraţia publică reprezintă unul din principalele domenii care, în perspectiva integrării, trebuie să urgenteze atât procesul de reformă cât şi elaborarea unei legislaţii corespunzătoare, în consens cu cea europeană.

Reforma administrativă presupune, pe lângă o legislaţie coerentă şi un proces de modernizare, de introducere a mijloacelor de informatizare în scopul simplificării accesului cetăţenilor la serviciile publice şi la actele de decizie, diminuarea birocraţiei, înlăturarea corupţiei, urgentarea aplicării măsurilor de descentralizare şi democratizare.

Deşi aproape toate forţele politice din România s-au pronunţat asupra oportunităţii unor asemenea măsuri, este grav faptul că unul dintre acestea, mă refer la cele din opoziţie, PD şi PNL, care încearcă, prin diverse modalităţi, să frâneze acest demers.

De curând, au fost luate în dezbatere proiecte de lege în regim de urgenţă, a căror finalizare a fost îngreunată cu bună ştiinţă, în scopul respingerii acestora. Dar poate nu atât faptul că se manifestă această rezistenţă deranjează, ci mai ales poziţia duplicitară a acestora, care, în faţa opiniei publice şi a mass-mediei, nu contenesc să critice PSD-ul şi Guvernul de o anumită încetineală în pregătirea condiţiilor de aderare, iar, pe de altă parte, fac tot ce le stă în putere pentru ca acest proces să se producă cât mai târziu şi, dacă se poate, nu în timpul actualei guvernări.

Un caz recent îl constituie îndârjirea cu care s-au opus pentru dezbaterea Ordonanţei de urgenţă privind elaborarea cărţii electronice de identitate, pe motivul că nu este acum timpul, că asemenea decizie ar necesita costuri financiare ridicate.

Adoptarea unei asemenea legi reprezintă nu numai o problemă de aderare. Introducerea cardului de identitate în mod etapizat, până în anul 2007, aşa cum prevede textul legii, ar crea cetăţenilor români avantajul unor servicii sigure şi eficiente şi o circulaţie mai avantajoasă a acestora în spaţiul european.

Prin urmare, faţă de o asemenea atitudine, răspunsul nostru este prompt, şi anume: perioada parcursă de România în drumul ei spre aderare putea să fie şi mai scurtă, dacă guvernarea precedentă ar fi manifestat mai mult interes şi mai multă responsabilitate faţă de cetăţeni şi faţă de interesele fundamentale ale ţării.

Domnul Corneliu Ciontu:

Cu aceasta, şedinţa pentru declaraţii politice s-a încheiat.

Vă urez o zi liniştită şi succes în activitate.

După pauză, şedinţa este condusă de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Nicolae Leonăchescu şi Tudor Mohora, secretari.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să declar deschisă a doua parte a şedinţei noastre de astăzi, destinată examinării şi adoptării unor legi care sunt înscrise pe ordinea de zi.

Vă anunţ că, la această oră, şi-au înregistrat prezenţa 262 de deputaţi, absenţi sunt 82, din care 48 participă la alte acţiuni parlamentare.

Am rămas, ieri, la Proiectul de Lege privind Legea partidelor politice, proiect care a fost restituit de preşedinte spre reexaminare.

Dau cuvântul Comisiei juridice pentru a prezenta raportul. Cine vine din partea Comisiei juridice? Domnul preşedinte Neagu al Comisiei juridice.

Haideţi să luăm, atunci, următorul proiect, până vine domnul profesor Neagu.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.143/2002 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal şi unele legi speciale în vederea ocrotirii minorilor împotriva abuzurilor sexuale.

Suntem în procedură de urgenţă, tot Comisia juridică.

La a doua, domnule deputat Bădoiu, nu puteţi s-o prezentaţi dumneavoastră, ordonanţa cu...? Cine a fost desemnat raportor din partea comisiei?

Dacă vreţi, îl amânăm şi pe acesta.

Suntem în procedură de urgenţă. Vă rog să propuneţi timpii de dezbatere, deocamdată.

Domnul Cornel Bădoiu:

Domnule preşedinte,

Vă rog să ne scuzaţi pentru această mică sincopă.

Raportul Comisiei juridice, prin raportul acestei comisii, s-a ajuns la concluzia că lista trebuie să cuprindă un număr de 25.000 de membri, motiv pentru care propunem ca timp de dezbatere...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu, nu, staţi puţin, că nu despre asta e vorba, că asta nu e în procedură de urgenţă. Ba şi asta e în procedură de urgenţă. Pentru că nu era domnul profesor Neagu, care a zis că vrea să propună...

A venit? Bun.

Domnule profesor, prezintă domnul...?

Domnul Cornel Bădoiu:

Poftiţi, domnule profesor, că eu...

Domnul Ion Neagu:

Prezintă dumneata.

Domnul Valer Dorneanu:

Începeţi, domnule deputat Bădoiu, deci Legea partidelor politice.

Domnul Cornel Bădoiu:

Raportul Comisiei juridice este favorabil, în sensul că lista trebuie să cuprindă cel puţin 25.000 de membri fondatori domiciliaţi în cel puţin 18 judeţe. Timpii de dezbatere: 3 minute şi în total, pentru restul, 10.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Potrivit cererii preşedintelui, au fost...

Doriţi să interveniţi? Staţi un pic. (Se adresează domnului deputat Dumitru Buzatu, care a ridicat mâna) Deci, preşedintele, practic, s-a referit la numărul de membri care trebuie să îl cuprindă lista de constituire a unui partid politic, care erau 50.000 din cel puţin 21 de judeţe, dar nu mai puţin de 1.000 de persoane din fiecare şi 21 de judeţe şi municipiul Bucureşti.

Comisia ne propune, în raportul său, reformularea textului, în sensul reducerii numărului de membri fondatori la 25, reducerii numărului de judeţe la 18, inclusiv municipiul Bucureşti şi reducerea numărului minim din fiecare judeţ de la 1.000 la 700.

Dacă, la aceste propuneri ale comisiei, doreşte cineva să intervină?

Domnul deputat Buzatu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Procedură.

Domnul Valer Dorneanu:

A, procedură vreţi? Poftiţi.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Probabil că a fost şi momentul acesta de început puţin confuz şi cred că s-a uitat să se prezinte motivaţia acceptării acestor solicitări, pentru că, dacă nu există nici o motivaţie şi, pur şi simplu, s-a acceptat doar aşa, că i s-a părut comisiei că 25 e mai potrivit decât 50, 18 mai potrivit decât 21, atunci noi am putea să propunem să fie 13 cu 19, pentru o oarecare simetrie, aşa sau orice altă variantă am putea propune. Sunt...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Am pus în discuţie prima problemă pe care a ridicat-o preşedintele, cu privire la care, prin raport, Comisia juridică a oferit o propunere.

Domnul Dumitru Buzatu:

Eu nu am vrut să mă refer la obiecţia domnului preşedinte, ci, pur şi simplu, la procedura aceasta de a expune raportul, să vedem motivaţia, să ni se furnizeze şi motivaţia...

Domnul Valer Dorneanu:

Să dăm posibilitatea preşedintelui Comisiei juridice să-şi motiveze această propunere.

Poftiţi.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia a considerat că a exagerat pragul de reprezentativitate de 50.000 de membri fondatori, care să provină din 21 de judeţe ale ţării. Un astfel de prag, aprecia comisia, împiedică libera confruntare de programe şi ideologii ce trebuie să caracterizeze o societate democratică. Pe de altă parte, s-a apreciat că societatea românească este sau, mai bine zis, democraţia din societatea românească a atins un asemenea nivel de dezvoltare, îngăduiţi-mi să spun aşa, încât ar îngădui, totuşi, ca lista aceasta să fie de cel puţin 25.000 de membri, şi nu 50.000, cum, iniţial, se prevedea în legea adoptată. A fost redus şi numărul de judeţe: cel puţin 18 judeţe ale ţării şi Municipiul Bucureşti, dar nu mai puţin de 700 de persoane pentru fiecare din aceste judeţe şi Municipiul Bucureşti. Repet: argumentul principal l-a constituit pragul de reprezentativitate. Totuşi, reexaminându-le, noi am socotit că numărul de 50.000 este prea mare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, doamna deputat Bogea, din partea Partidului România Mare.

Domnul Angela Bogea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul nostru parlamentar consideră că cererea domnului preşedinte, de micşorare atât a numărului minim de membri cât şi a numărului de judeţe din care aceştia trebuie să provină, nu va avea ca efect coagularea vieţii politice româneşti şi nu va duce la crearea unor partide reprezentative care să-şi poată asuma atât răspunderea la nivel local cât şi la nivelul guvernării ţării. Dacă facem un calcul estimativ, gândindu-ne că, în România, sunt în jur de 3.000 de localităţi şi dacă vom continua să tot înfiinţăm comune, cum văd că este modelul în sesiunea aceasta, nu-i săptămână în care noi nu înfiinţăm încă o comună, vom ajunge, probabil, la 3.000 - 3.500 de localităţi şi, dacă facem un calcul minim ca, la nivelul fiecărei localităţi, să se depună candidaturi cam 11 - 13 membri de partid, vom vedea că numărul acestora, pentru ca un partid să aibă depus un număr de candidaturi în toate localităţile, se ajunge în jurul a 33.000 de membri. Deci, noi considerăm că numărul de 25 de membri este prea mic pentru ca un partid să fie reprezentativ şi ne vom trezi în faţa alegerilor cu diferite partide mici, care vor fi, de fapt, partide de buzunar şi care vor fi în serviciul altor partide. De aceea considerăm că cifra de 50.000 de membri de partid şi cele 21 de judeţe este mai bună pentru asanarea vieţii politice româneşti.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Puiu Haşotti.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor,

Din fericire, acesta este un proiect pe care l-a depus Grupul Partidului Naţional Liberal. Este foarte adevărat că, în Comisiile juridice ale celor două Camere, a suferit schimbări foarte importante. Aşadar, putem vorbi, aici, de o partajare a acestui proiect de lege pe care l-am votat şi s-a întors de la domnul preşedinte Ion Iliescu cu două remarci.

Aş vrea să spun că, atunci când noi am iniţiat această propunere legislativă, am prevăzut suma de 30.000. Ne-am gândit şi noi la coagularea forţelor politice, ne-am gândit la o mai bună reprezentare pe eşichierul politic, am luat însă act şi de reacţia Societăţii civile, a ONG-urilor. Vreau să vă reamintesc că, nu mai departe decât acum câteva zile, preşedintele Parlamentului European, Pat Cox, făcea referire la această lege, în această sală, şi subliniez faptul că aceste referiri au fost făcute după ce legea fusese returnată cu obiecţiunile domnului preşedinte Ion Iliescu. din această perspectivă, după o analiză pe care am făcut-o în cadrul grupurilor parlamentare şi după o logică politică minimă, considerăm că modificările pe care le-a adus Comisia juridică acestui proiect de lege care, cum spuneam, este o iniţiativă liberală, dar foarte mult modificată în Comisiile juridice ale celor două Camere sau modificările care au fost sugerate de Preşedinţia României sunt justificate şi noi vom vota acest proiect de lege, cu modificările amintite, numărul de membri şi cele 18 judeţe în care, cu anumite rigori, partidele trebuie să-şi facă simţită prezenţa.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

S-a anunţat, îmi pare rău... Domnule Szilágyi, având în vedere că doamna Ivănescu este doamnă, să-i dăm întâietate, totuşi. Vă rog eu frumos.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte, pentru amabilitate şi pentru politeţe care e mai rar întâlnită în zilele noastre şi sperăm că se va instaura un climat de respect şi de, să zicem, consideraţie mai evident între noi, indiferent din ce formaţiune politică facem parte.

Domnul Valer Dorneanu:

Inclusiv prin consacrarea egalităţii de şanse.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

La asta mă refeream. Chiar dacă solicităm egalitate de şanse, totuşi, civilizaţia şi politeţea, mai ales când avem o minoritate feminină în Parlament, impune, cred că, nişte reguli moştenite de la străbunii noştri.

Revenind la problema pusă în discuţie, eu trebuie să reamintesc că Partidul Democrat a avut o atitudine echilibrată de-a lungul discuţiei acestei modificări a partidelor politice, şi a susţinut că o cifră de înregistrare a unui partid politic în jur de 25.000 de membri ar fi potrivită pentru o viaţă politică relativ tânără, dar totuşi cu ceva experienţă de 12 ani şi mă bucur că, în sfârşit, ajungem prin vocea Comisiei juridice la o soluţie de acest tip.

Este foarte adevărat că vocea opiniei publice ne îndeamnă la acest lucru. Ceea ce va trebui să înţelegem noi şi să ne gândim la o soluţie legală este cum se descalifică partidele politice care s-au înregistrat în mod legal. Deci, 18 judeţe, 25.000 de membri - aceasta este cu totul şi cu totul altă problemă, care va trebui să conteze pentru coagularea vieţii politice, pentru participarea la alegeri şi, sigur, cucerirea voturilor electoratului, a puterii locale sau centrale. Deocamdată, discutăm despre înregistrarea şi căpătarea personalităţii juridice pentru o formaţie politică aflată la început de drum, urmând ca să rezolvăm şi problema descalificării.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Szilágyi.

Domnul Zsolt Szilágyi:

Vă mulţumesc domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi în primul rând, să salut şi să felicit instituţia prezidenţială pentru sesizarea corectă pe care a făcut-o şi anume că acest art.19 alin.3 lezează, în fond, îngrădeşte o libertate fundamentală şi anume libertatea de asociere. Aşa cum s-a mai spus de aici şi forurile europene au făcut referire la acest punct, bineînţeles că presa, societatea civilă au transmis un semnal foarte corect şi pertinent pe marginea acestui alineat.

Ca secretar în Comisia de integrare, trebuie să vă spun că, cu trei săptămâni în urmă, Comisia mixtă parlamentară Uniunea Europeană - România a adoptat o recomandare la sfârşitul şedinţei Sesiunii a XIV-a a comisiei respective în care cere în mod foarte clar renunţarea de la Parlament, cere de la Parlament, renunţarea luării deciziilor şi a adoptării acelor prevederi care îngrădesc libertatea de asociere.

Probabil că aţi primit şi dumneavoastră la cutiuţă scrisoarea deschisă semnată de mai multe organizaţii din partea societăţii civile, cred că este o scrisoare care trebuie să ne dea de gândit. De ce? Fiindcă anexa 2 conţine un tabel: Ce se întâmplă în celelalte ţări europene şi în celelalte ţări din regiune. Vreau să vă spun, dacă adoptăm în forma propusă de comisie, Legea partidelor, în România va fi mai greu să înfiinţez un partid decât în Rusia.

Deci, în ţările Uniunii Europene, de regulă, Austria - 1, Danemarca - 1, Findanda - 5.000, Franţa - 2, Germania - 300, Grecia - 200, Marea Britanie - 8, Olanda - 1, Suedia - 1 şi sunt, deci, aceste semnături, aceste susţineri sunt necesare pentru înfiinţarea unui partid şi bineînţeles că, prin prag, sau prin stabilirea anumitor criterii la prezentarea alegerilor se obţine acea coagulare politică de care se vorbeşte aici.

Vreau să vă spun că nici în ţările regiunii noastre nu se găseşte un număr atât de ridicat, nu se găseşte. Cel mai înalt număr pentru numărul susţinătorilor este Rusia la 10.000, iar OSCE a redactat un raport despre Cazahstan, fiindcă Cazahstan-ul a adoptat o lege similară cu a noastră, adoptată iniţial, de 50.000 de membri, semnături, respectiv 1.000 de persoane reprezentând două treimi din regiunile importante ale Cazahstanului.

Deci, problema de fond, prin modificarea numărului de 50.000 la 25.000, respectiv a 21 de judeţe la 18 judeţe, nu este rezolvată. Deci, argumentele pe baza cărora insituţia prezidenţială a retrimis legea stau în picioare chiar şi dacă noi adoptăm textul propus de comisie.

Prin urmare, domnule preşedinte şi domnilor colegi, vă rog respectuos să acceptaţi propunerea mea şi anume, retrimiterea articolului respectiv la comisie şi discutarea în comisie în aşa fel încât criteriile de fondare a partidelor să nu îngrădească un drept fundamental care este libertatea de asociere.

Vă mulţumesc că m-aţi ascultat.

Domnul Damian Brudaşca (din bancă):

Este părerea partidului dumneavoastră politic sau a partidului unic?

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Haşotti, apoi domnul deputat Buzatu. Iertaţi-mă domnule deputat, că dacă nu aţi ridicat mâna, am crezut că doar...

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc domnule preşedinte. Am îndrăznit totuşi să vin a doua oară în calitate de iniţiator. Vedeţi, aici observăm trei atitudini diferite: este atitudinea comisiei, este atitudinea partidului şi a Partidului Naţional Liberal şi a Partidului Democrat, la extreme să spunem şi vreau să fiu înţeles cu acest termen nu într-o manieră politică sau peiorativă, este Grupul PRM care solicită menţinerea pragului de 50.000 şi este Grupul UDMR care susţine reducerea drastică a numărului necesar de membri pentru înscrierea unui partid politic până la 200, 300, 1000, dând exemple din ţări cu democraţie mai mult decât consolidată.

Am avut experienţa acelor partide cu 251 de membri. Eu vreau să vă spun că cifrele care sunt aici sunt absolut corecte şi ţin cont de anumite recomandări ale instituţiilor europene. Câţi dintre noi îşi mai amintesc că există Partidul Reîntregirii Naţionale, varianta daco-romană? Ştiţi că peste 20 de partide au obţinut un număr mai mic de voturi decât membrii cu care ar trebui să se înscrie la Tribunalul municipiului Bucureşti? Păi, noi trebuie să ieşim din această aberaţie şi trebuie să descurajăm astfel de manifestări care perturbă pur şi simplu viaţa politică românească.

Prin urmare, până vom ajunge să ne gândim la diminuarea acestui număr, pentru înscrierea unui partid politic şi la o reprezentare, hai să spunem judeţeană sau, eventual, provincială a unor partide politice, să lăsăm aceste propuneri pe care le-a făcut comisia, să ţinem cont de recomandările preşedintelui României şi să adoptăm legea aşa cum este ea, altfel, nu numai că va continua perpetuarea acestor manifestări politice aberante în care zeci de partide să nu obţină câteva mii de voturi la nivelul întregii ţări. Acest procedeu se doreşte a fi chiar accentuat, avem partide cât o scară de bloc. Românul este foarte inventiv în aceste chestiuni. Şi pentru cheltuirea unor fonduri în campania electorală, oricine îşi face repede, repejor un partid politic. Prin urmare, aceasta este poziţia noastră, vom vota proiectul în varianta propusă de Comisia juridică.

Domnul Damian Brudaşca (din bancă):

Drept la replică că ne-a pomenit numele partidului.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Buzatu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu aş fi tentat să acord aceeaşi atenţie tuturor părerilor care au fost exprimate aici şi să luăm de bune toate propunerile, pentru că nici un argument obiectiv nu justifică întrutotul una din propuneri. Dacă este vorba de libertatea de asociere, atunci cred că ar trebui să coborâm numărul membrilor la doi, pentru că abia de aici nu mai putem vorbi de prejudicierea libertăţii dreptului de a se asocia; pentru că unul singur nu se poate asocia cu el însuşi. Deci, de la doi încolo şi pe cale de consecinţă, ar trebui ca un partid să aibă minimum doi membri, poate îl adăugăm pe al treilea, putem găsi o soluţie convenabilă, restul argumentelor se bazează pe "eu am considerat" şi dacă "eu am considerat", pot să consider că 50.000, 30.000, 10.000 sunt propuneri absolut rezonabile, deci, oricare din aceste propuneri pot fi acceptate.

Ceea ce mă miră însă pe mine foarte mult acuma este că, colegii noştri din Camera Deputaţilor acceptă cu foarte mare uşurinţă orice text care este retrimis fără să mai facă nici un fel de judecată asupra raţiunilor acestora; faptul că opinia publică, aşa cum spunea domnul Haşotti, nu ştiu ce a făcut, cred că este un argument fals. Nu s-a dus opina publică la Cotroceni. N-am auzit să fi fost opinia publică pe acolo.

Domnul Anghel Stanciu (din bancă):

Poate să se învârtă în jurul gardului.

Domnul Dumitru Buzatu:

Poate să fie o fundaţie care se ocupă eventual cu o asemenea chestiune sau două sau trei sau poate chiar o sesizare, după câte am auzit, a Partidului Naţional Liberal, dar eu nu cred că noi trebuie să răspundem imediat unei sesizări a Partidului Naţional Liberal, după ce această chestiune a făcut obiectul unei dezbateri, zic eu destul de solide în Camera Deputaţilor şi în Senat.

Părerea mea este că cea mai raţională propunere din cele care au fost aici este cea a domnului Zsolt de a se retrimite la comisie şi a se discuta, pentru că dacă, într-adevăr, dorim ca să venim în întâmpinarea unui părţi a opiniei publice care se teme că nu va putea face atâţia membri în cadrul unui partid, atâţia membri cât să voteze măcar un deputat, pentru că este nevoie de vreo 30.000 de oameni care să voteze un deputat al partidului nostru, dacă mai ţinem cont că este nevoie de un prag de 5%, nici nu mai punem problema celor 30.000. Dacă pentru a veni în întâmpinarea deci a acelei părţi a opiniei publice care se teme că în planul numărului de membri nu va reuşi să adune atâţia încât să poată alcătui un partid în viitor sau să reziste unor criterii de selecţie în prezent, să acceptăm propunerea domnului Zsolt şi comisia, după ce va mai delibera, ascultând toate opiniile, să poată să propună un număr acceptabil de membri astfel încât oricine să poată face un partid. Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Tóro, apoi domnul deputat Leonăchescu şi apoi domnul deputat Stanciu, în ordinea în care s-au înscris.

Domnul Tóro Tiberiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aş dori să aduc un argument în plus faţă de cele spuse de colegul meu, domnul deputat Szilágyi Zsolt. Se ştie că, coagularea vieţii politice sau curăţirea vieţii politice de eventualele false partide sau partide satelit nu se face neapărat prin Legea partidelor politice, ci există o serie de alte legi, aş spune aici Legea finanţării partidelor politice sau chiar Legea electorală prin care se pot introduce acele filtre care au acel efect de coagulare a vieţii politice. Eu cred că ar trebui să ne aplecăm cu mai multă atenţie asupra vocii societăţii civile, asupra vocii elitei intelectuale, democratice care, în cei 12 ani, au dovedit că urmăresc cu atenţie viaţa politică, urmăresc cu atenţie procesul legislativ şi când este necesar îşi ridică cuvântul.

Domnul preşedinte Iliescu cred că a dat dovadă de chibzuinţă politică când a retrims dezbaterii acel articol din această Lege a partidelor politice.

Eu formulez încă o dată un apel către dumneavoastră pentru a redeschide această dezbatere, în primul rând, în cadrul grupurilor parlamentare, în al doilea rând, în cadrul Comisiei juridice de a găsi o soluţie care să rezolve în fond această problemă semnalată atât de preşedintele Iliescu, atât de intelectualii români, cât şi de organizaţiile internaţionale care urmăresc cu atenţie eforturile ţării noastre pentru integrare în structurile atlantice. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Leonăchescu şi apoi domnul deputat Stanciu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cifrele care ni s-au propus, într-adevăr, nu au fost justificate. A acţionat, cred, un anume efect de halou, cochetăm foarte mult cu multiplii ai cifrei 5, deci, 25.000; bine, pe o obişnuinţă matematică, chiar a cincinalelor aş zice, cifra de 18 vine printr-un mecanism de divizibilitate cu mai multe numere prime: 2, 6, 3, 9, iar cifra 7 vine ca un număr prim. Deci, nu avem o logică nici măcar matematică în cifrele propuse. Nu avem o logică şi este păcat. De aici putea să fie 19,5, 26.300, orice cifră este acceptabilă, dacă judecăm aşa, dar dacă pornim de la procesele reale, aşa cum ar trebui să pornim, noi ar trebui să avem la bază un studiu al unui institut de specialitate în acest domeniu, un studiu care să ne fundamenteze în mod ştiinţific cifrele propuse, care să reflecte fie un procent din populaţia majoră a ţării, fie un stadiu sau alt parametru etc. Or, dacă din acest punct de vedere facem o analiză ad-hoc, fiindcă studiu nu există, ar trebui să gândim că democraţia noastră este la început de proces şi va opera cu nişte cifre, în timp ce alte ţări care au alte cifre sunt la sfârşit de proces sau într-un proces stabilizat al democraţiei, deci, modelele care ni se recomandă nu sunt transplantate automat la noi, care încercăm să creăm o democraţie în condiţii date. Ni se propune, ca un criteriu recomandabil, cristalizarea vieţii politice, dar şi la acest parametru se pune întrebarea: cine o cristalizează? Forţăm noi cristalizarea prin nişte cifre sau lăsăm viaţa să se pronunţe şi cineva constată care este stadiul şi identifică cifrele pe care ar trebui să le utilizăm.

În condiţii de început de democraţie am văzut numărul mare de partide care au apărut imediat după revoluţie şi, mai ales, liderii lor, lideri de scară de bloc, de familie care au dispărut imediat, unii chiar pe filiere infracţionale. Deci, povestea cu un fondator, eventual doi fondatori, cifre de acest gen, nu operează la început de proces; sunt chiar destabilizatoare.

Sigur, factorii de putere pot vectoriza în măsura în care depăşesc interesul culorii politice şi ţin cont de recomandările institutelor ştiinţifice de specialitate în domeniul cercetării opiniilor publice, al evidenţierii realităţilor.

Şi ar mai fi o problemă în final, şi cu asta vă rog să-mi permiteţi să închei, care ar fi în acest act decizional statutul independenţilor, că noi am constatat că şi persoane independente, nu coagulate într-un partid, pot participa într-o campanie electorală, chiar să candideze la postul de preşedinte al republicii. Ei, independenţii, ce statut vor avea? Sunt ei precizaţi din acest punct de vedere al coagulării în partide sau sunt eliminaţi de pe scena politică? Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Stanciu şi apoi domnul deputat Raj Tunaru şi apoi domnul deputat Boc.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimaţi colegi,

Există o vorbă "dacă nu-i putirinţă, degeaba chichirez gâlceavă".

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog să traduceţi dictonul acesta care l-aţi folosit, pentru că tocmai am votat legea pe articole.

Domnul Anghel Stanciu:

Mă adresez deputatului de Iaşi care poate să traducă din moldoveneasca veche în cea nouă.

Domnule preşedinte, de ce a apărut această lege? Deci, cine a dorit să o modifice şi de ce? În esenţă, se propunea în vechea lege să avem 15 judeţe cu 300 de membri, acum se propune să avem 18 cu 700 de membri. Ce mi-e 300, ce mi-e 700, când cimitirele cuprind mai multe. Se pot lua după cruci, cum s-au luat şi s-au făcut partide. Deci, până aici, nu este nici o diferenţă, practic. A apărut al doilea, al treilea criteriu; trebuie să treacă de la 10.000 de membri la 50.000 de membri.

Domnule preşedinte, nu este nici un obstacol, putea să fie şi 70, putea să fie şi 20, este ca la zaruri; dai şi cât iese. A ieşit 50. Singurul criteriu este, într-adevăr, ce a susţinut Partidul România Mare.

Domnilor, la alegerile locale, ca să poţi să ai candidaţi în toate localităţile, câţi trebuie să ai? Dacă ai şi reprezentanţi la secţii, câţi trebuie să ai? Aceia trebuie să fie membri de partid. Deci, aceasta este o logică şi eu propun, aşa cum a spus şi distinsul vecin al meu din Vaslui, Dumitru Buzatu, să o trimitem la comisie, conform unei reguli parlamentare, evident, mă asociez acestei propuneri, ca să stabilească comisia câţi membri sunt necesari pentru a acoperi numărul de candidaţi şi reprezentaţi la secţie.

Vin acum pe cealaltă chestiune pe care au ridicat-o distinşii colegi care spune: vine societatea civilă şi să vezi.

Domnule preşedinte, vă rog să luaţi act că, începând de astăzi, mă declar societate civilă, pentru că cine sunt? 3 femei şi 5 babe se declară societate civilă.

Doamna Paula-Maria Ivănescu (din bancă):

Ce aveţi domnule cu femeile?

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, nu mai faceţi afirmaţii antifeministe, am văzut că aţi protestat şi când distinsa noastră colegă a vorbit despre egalitatea de şanse.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule, asta cu egalitatea de şanse le lăsăm pe seama lor că ştiu dânsele mai bine cum suntem noi egali cu dânsele şi nu invers.

Domnul Valer Dorneanu:

S-ar putea păstra, dar ca la dumneavoastră la Iaşi, s-ar putea să fie câteva vecine la care vă referiţi şi... nu ştiu dacă vă mai votează.

Domnul Anghel Stanciu:

S-ar putea să fie, da. Vă rog să îmi permiteţi să retrag afirmaţiile domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul Anghel Stanciu:

Venim cu societatea civilă care protestează că se interzice un drept de asociere. Aici mă întâlnesc iar cu domnul Buzatu, care nu ascultă, că le ştie pe toate. Domnule, în mod normal şi firesc, aşa este; nu 2, 3 persoane pot să înfiinţeze un partid şi este corect, noi am mai ridicat această problemă când s-a discutat prima dată Legea partidelor.

A doua chestiune însă diferă. De ce diferă domnule preşedinte? Fiecare dintre noi din această sală putem să candidăm la preşedinţie, este dreptul nostru, nu ne împiedică nimeni. Deci, independenţi, fără partide, putem candida la Preşedinţia României, dar vine o condiţie; trebuie să asiguri 100.000 de semnături.

Deci, partidele se pot înfiinţa cu 3 şi nu mai este nici un fel de piedică în libertatea de asociere, dar ca să participe la alegeri, ca să primească sediul, ca să uziteze de toate drepturile unui partid politic trebuie să vină cu un număr de semnături şi atunci, propunerea pe care noi o facem onoratei comisii este să schimbăm filosofia, se înfiinţează partidele cu 3 membri, dar pentru a putea participa la alegeri, să prezinte liste cu 50.000 de semnături sau 100.000 de semnături şi atunci vom vedea şi cu asta închei domnule preşedinte. Şi dumneavoastră aveţi dreptul să pilotaţi un avion, dar dacă nu faceţi şcoală, nu vă dă voie. Şi partidele pot să participe la alegeri, dar "dacă nu aduc putirinţă, degeaba chichirez gâlceava".

Închei în numele partidului şi spun, să se întoarcă legea la comisie şi să dăm dreptul de asociere cu 3 persoane un partid, dar poate să se bucure de aceste drepturi când dovedeşte că are putirinţă. Vă mulţumesc domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc şi v-aş ruga, atunci când mai merg la Iaşi, să-mi daţi şi mei un dicţionar din acesta cu moldovenească veche pentru a mă putea familiariza cu limbajul dumneavoastră.

Domnul Raj Tunaru şi apoi domnul Ervin Székely.

Domnul Raj-Alexandru Tunaru:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Prin această Lege a partidelor, acest proiect de Lege a partidelor, eu consider, ca deputat independent şi ca preşedinte al unui partid al tinerilor, consider că această lege îngrădeşte drastic dreptul la asociere şi încălcăm Constituţia României. Nu mai puţin, acum o săptămână, am avut un distins parlamentar aici pe care l-am aplaudat frenetic, minute în şir şi în picioare şi care ne-a spus: această lege este o aberaţie, dacă această lege ar fi existat în ţara mea, eu n-aş mai fi fost aici.

Domnul Damian Brudaşca (din bancă):

Nu a spus că această lege este o aberaţie, a spus că nu ar fi putut el să fie ales.

Domnul Raj-Alexandru Tunaru:

Poate presa a tradus greşit, dar a spus că dacă această lege ar fi fost în ţara mea, eu n-aş mai fi fost aici. De aceea, eu consider că noi, antevorbitorii mei, fiecare a avut dreptate, atât domnul deputat Haşotti, dar şi reprezentanţii României Mari, dar cu toate acestea noi suntem aici deputaţi ai României, noi trebuie să aplicăm legea fundamentală a ţării, adică să aplicăm Constituţia, până când o vom revizui şi o vom schimba, trebuie neapărat să o aplicăm. În Constituţie spune clar: nu se poate îngrădi dreptul la asociere. Să nu uităm că domnul deputat Puiu Haşotti a dat exemplul european. Noi vrem să intrăm în Europa, noi vrem să intrăm imediat şi vom intra în NATO. Păi, atunci cum se explică faptul că în Olanda există Partidul Băutorilor de Bere, format din 5-6 membri, cum se explică faptul că în altă ţară democratică cu o democraţie foarte mare există membrii Partidului Răţoiului Donald. Credeţi că aceşti oameni nu au gândit consecinţele, că sunt prea multe partide şi că banii de la buget... au gândit toate astea şi eu sunt de acord cu aceste probleme de buget şi de bani, dar nu putem să încălcăm Constituţia ţării dacă noi vrem să ajungem în Europa. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Ervin Székely şi apoi domnul deputat Boc.

Domnul Székely Ervin:

Mulţumesc domnule preşedinte. Comisia juridică a analizat această propunere şi această situaţie cu deosebită atenţie şi competenţă, însă cred că în acest caz stăm în faţa unei probleme eminamente politice şi nu juridice. După cum şi antevorbitorii mei au subliniat, este o capcană să intrăm într-un joc cu cifrele, pentru că fiecare cifră se poate susţine cu un argument şi se pot găsi cam tot atâtea contraargumente. De aceea, noi considerăm că această problemă, fiind o problemă politică în primul rând, prima dată ar trebui să dezbatem în grupurile parlamentare şi abia după aceea, când am găsit o formulă care să respecte, pe de o parte, toate cerinţele, toate exigenţele respectării libertăţii de asociere şi necesitatea coagulării vieţii politice, abia atunci să rediscutăm această problemă în Comisia juridică.

Deci, mă alătur propunerii făcute de colegul meu Zsolt Szilágyi şi spun cu această ocazie că aceasta este şi poziţia oficială a Grupului UDMR de a solicita retrimiterea legii la comisie. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Boc şi apoi domnul deputat Puiu Haşotti din nou şi v-aş ruga să încercăm să conchidem asupra acestui punct şi apoi vrea şi iniţiatorul, am înţeles, da, domnule ministru?

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc domnule preşedinte. O să încerc să prezint câteva argumente teoretice şi de o parte şi de alta.

În primul rând, textul de referinţă de la care trebuie să pornim este art.37 din Constituţia României care, în alin.1 spune: "cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere". În cazul sindicatelor avem un număr foarte scăzut, practic de la 2 se pot asocia în sindicate, la asociaţii şi fundaţii numărul este de 3, dacă eu nu greşesc şi îmi amintesc bine Ordonanţa 26/2000, la partide politice avem deja în lege numărul de 10.000 de semnături în legea în vigoare.

Dacă ar fi să respectăm acest spirit al Constituţiei pentru a împiedica eventuala proliferare a unor partide de buzunar şi care, pe de o parte, să încurce cetăţeanul pe buletinul de vot când merge să-şi exprime opţiunea electorală, putem găsi soluţii alternative. Cum? În primul rând, putem exclude de la facilităţi în materie de sedii, în materie de chirie, acele partide politice care nu au un anumit număr de membri sau în privinţa reprezentării lor politice, avem pragul electoral care le pune o barieră serioasă în calea intrării lor în Parlament sau în consiliile locale şi judeţene dacă nu obţin 5% la parlamentare, un prag variabil la alegerile locale.

În privinţa prezenţei pe buletinul de vot pentru acele partide care nu au un anumit număr de membri li se poate impune să suporte costul acelor imprimate pentru a fi trecute pe buletinul de vot. Iată de ce am putea avea soluţii pentru a menţine şi în România cadrul legal existent şi a nu merge mai departe. Din această perspectivă, soluţia preşedintelui României a fost una de a rediscuta, de a medita şi este adevărat domnule deputat, societatea civilă este prezentă, solicitarea preşedintelui României a venit ca urmare a faptului că societatea civilă, coagulată într-un număr important de organizaţii...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat Stanciu, lăsaţi negocierile cu UDMR-ul, pentru că vă vizează colegul nostru.

Domnul Emil Boc:

Domnul deputat Stanciu oricum este atent, cu o ureche este la UDMR şi cu o ureche este la viaţa publică.

Domnul Valer Dorneanu:

Întotdeauna aşa face.

Domnul Emil Boc:

Ca să-i răspund direct domnului deputat Stanciu,cu privire la întrebarea cine este societatea civilă, o celebră formulă politologică spune că societatea civilă este şi reprezintă puterea celor fără de putere. Aceia s-au adresat preşedintelui Iliescu, iar domnia sa, în calitate de mediator între puterile statului, între stat şi societate, s-a aplecat la urechea societăţii civile şi ne-a retrimis nouă să medităm în continuare asupra acestui subiect.

Şi atunci, aceste argumente ar veni în direcţia de a-mi păstra numărul acesta de 10 mii şi de a nu pune nici o altă restricţie suplimentară. Acum, noi trebuie să cumpănim dacă realitatea românească impune într-adevăr o altă cifră. Care ar fi considerentele pentru care ar trebui să mărim numărul de la 10 mii? În primul rând, de a exclude de la facilităţi acele partide care sunt create doar cu scopul de a obţine facilităţi. Repet: sedii, chirii şi aşa mai departe; doi: de a realiza o coagulare a scenei politice româneşti în partide puternice consacrate, care să reprezinte alternative viabile, fie pentru guvernare, fie pentru a exprima opiniile cetăţenilor; şi, nu în ultimul rând, de a fi o expresie a societăţii civile.

Din această perspectivă, în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi am ajuns la această cifră, de 25 de mii, care se situează între limita extremă, care este Kazahstanul - 50 de mii de membri - şi limita inferioară - doi membri, un membru, în unele ţări din Uniunea Europeană, dar aici trebuie să corelăm şi cu dimensiunea demografică a diferitelor state din Uniunea Europeană. Nu putem pune pe acelaşi palier, hai să spunem, Danemarca sau Olanda, sub aspectul numărului populaţiei, pe acelaşi palier cu România, unde avem totuşi 23 de milioane de locuitori.

Deci, din această perspectivă, trebuie găsit un echilibru. Punctul de vedere al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a fost acela că 25 de mii de membri ar reprezenta o soluţie viabilă pentru România în acest moment istoric.

Dumneavoastră trebuie să apreciaţi astăzi dacă rămânem în continuare la varianta iniţială - de 10 mii, cu argumentele prezentate -, sau la varianta de moment, cerută de realitate, de 25 de mii de membri.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Haşotti.

Domnul Puiu Haşotti:

Domnule preşedinte, foarte scurt. Pe mine nu m-a impresionat atitudinea nu ştiu a cărui ONG, a societăţii civile atât de mult. Eu, totuşi, a trebuit să iau în calcul raportul Comitetului Mixt România-Uniunea Europeană, a trebuit să ţin cont şi de sugestia - absolut, că a fost o sugestie, nu altceva - a domnului Petkov şi, în primul rând de sugestia Preşedintelui României care, vă reamintesc tuturor, doamnelor şi domnilor, în momentul când a ajuns legea pentru ca domnia sa, domnul Preşedinte, s-o ratifice, a suferit presiunea societăţii civile. Dar prima declaraţie a domnului Preşedinte a fost că este de acord cu prevederile acestei legi.

Şi acum, o chestiune de fond. În situaţia în care vreţi că un partid se poate înscrie cu 2, 3, 100 sau 200 de membri, anulăm toată legea, pentru că legea nu cuprinde numai aceste chestiuni, două chestiuni restrictive, cuprinde multe, cuprinde zeci de chestiuni care fac posibilă articularea vieţii politice în România. Trimitem legea la comisie, pentru a avea un partid din trei membri? Anulăm toată legea.

Prin urmare, dumneavoastră aveţi de ales astăzi între a avea o lege a partidelor politice, şi a nu avea o lege a partidelor politice. Asta este toată chestiunea.

O voce din sală:

Au expirat cele 10 minute!

Domnul Valer Dorneanu:

O să vă explic şi cum e cu cele 10 minute, care se aplică în caz de procedură de urgenţă obişnuită, dar aici este vorba de reexaminarea unei legi, şi de o lege nu lipsită de complicaţii.

Domnul Damian Brudaşca (din sală):

Domnule preşedinte, îmi daţi voie şi mie?

Domnul Valer Dorneanu:

Staţi puţin, domnule Brudaşca. Cine era înscris la cuvânt?

Dumneavoastră ce problemă vreţi să ridicaţi?

Domnul Damian Brudaşca (din sală):

Problema care este în dezbatere.

Domnul Valer Dorneanu:

Era înscris domnul Mohora, care s-a înscris, lângă mine fiind şi n-aţi observat dumneavoastră.

Domnul Tudor Mohora:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sigur că discuţia aceasta este o discuţie care poate fi interminabilă. În fond, între argumentele existenţei şi forţei unui partid, numărul de membri este unul dintre argumente.

Ca atare, eu aş putea să spun, potrivit chiar propriei noastre experienţe, că românii nu au fost împiedicaţi de majorarea de la 251 la 10 mii de membri şi de includerea chiar a obligaţiei pentru a strânge 100 de mii de semnături pentru a participa la alegerile prezidenţiale, să îndeplinească aceste condiţii, chiar dacă s-a constatat că, de fapt, după alegeri nici pomeneală n-a fost vorba de realitatea celor prezentate Tribunalului Municipiului Bucureşti. Până la urmă, probabil că ar trebui ca noi să gândim care ar fi mecanismele de control al modului în care se înscriu partidele politice, pentru că ele nu există în Legea partidelor politice şi nu există nici sancţiuni exprese, decât să zicem o trimitere la o prevedere a Codului penal în privinţa acestei înscrieri.

Eu, însă, aş vrea să fac o altă sesizare legată de Legea partidelor politice şi de această retrimitere a domnului Preşedinte Ion Iliescu, care pledează pentru retrimiterea la comisie. Şi este vorba despre următorul lucru: este adevărat că această cifră de 50 de mii de membri este prevăzută la art.19, dar în proiectul acesta de lege este coroborată această cifră cu art.48, care se referă la modalităţile prin care un partid poate fi radiat prin hotărâre judecătorească pentru neîndeplinirea obiectivelor stabilite pentru un partid politic, care se referă tot la cifra de 50 de mii de voturi. Şi, pentru acest motiv, eu cred că trebuie ca şi acest articol trebuie să fie rejudecat prin corelare şi atunci se justifică, sigur, retrimiterea la comisie.

Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Două lucruri trebuie să subliniem. În primul rând, s-a invocat încălcarea libertăţii de asociere. este vorba de asociere politică aici, care trebuie corelată cu programe, ideologii şi reprezentativitate. Pentru a-i permite cuiva să se înscrie ca un partid politic, trebuie mai întâi să am premisa unui număr de membri, nu înscriu trei şi merg pe factorul aleatoriu, că va avea la alegeri 200 de mii. Or, dacă vorbim de ideologie, de programe politice care vizează ţara, nu putem admite un număr mic, pentru că şi în alte ţări aşa stau lucrurile. Dar, un alt argument, cred eu, al doilea, ne-a determinat să menţinem acest număr rezonabil de 25 de mii. Cum ştiţi şi dumneavoastră, la înfiinţarea unui partid ţara, statul, trebuie să-i pună la dispoziţie o anumită logistică. La întrebarea: dacă avem câteva sute de partide, putem să le oferim mâine, sau peste o lună, sedii şi întreaga logistică necesară, atâta timp cât n-avem posibilitatea să dăm locuinţe la oameni? Şi, când în România experienţa ne-a dovedit, ne-a demonstrat în mod concret că anumite partide, în sediile primite de la stat, şi-au deschis baruri, cârciumi şi alte prăvălii.

Deci nu vorbim numai de asociere în sine, fără implicaţii şi corelări cu ceea ce presupune un partid politic. Pentru că, dacă-i permit cu 2.000 sau 200, se înfiinţează şi n-am garanţia că la alegeri votează pe el încă 200-300 de mii, ca să aibă acel gir al reprezentativităţii.

În legătură cu ceea ce sublinia domnul Mohora, această corelare o putem face noi, aici, pentru că avem această posibilitate. Eras vorba de art.48, unde comisia, hai să spun, din grabă, a omis să coreleze dispoziţiile privind numărul de 50 de mii de membri cu celelalte dispoziţii din lege. Or noi, aici, putem să facem acest lucru. A majoria ad minus - cine poate mai mult, poate şi mai puţin. Iată de ce cred eu că n-ar trebui să mai restituim această lege la comisie, s-o adoptăm, pentru că actualele condiţii din România nu îngăduie înfiinţarea unor partide din trei cu berea, şase cu pizza, că n-avem de unde să le dăm sedii şi bani. Să lăsăm societatea aceasta să se aranjeze sub aspect material, social, ideologic şi poate modificăm această lege, dacă viaţa ne va demonstra că acele partide mici vor face în adevăr politică.

Deci, eu sunt de părere că acest proiect nu trebuie restituit din nou la comisie. Facem o simplă corelare a art.19 alin.3 cu art.48 din lege şi-i dăm drumul pentru promulgare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat şi apoi domnul Tunaru.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Aş ridica o problemă de procedură. Grupul nostru parlamentar a propus retrimiterea problemei la comisie. Noi suntem convinşi că toate aceste dezbateri pe care le facem aici, de la acest microfon, mult mai bine se poate susţine între specialişti, inclusiv cu nişte corelări pomenite aici, care nu cred că este bine să fie făcute pe picior, mai ales că am votat o lege pe care ne-a retrimis-o Preşedintele ţării, pentru că am mai greşit. Să n-o trimitem tot greşit mai departe, la Senat.

Vă rog, domnule preşedinte, ori decideţi dumneavoastră să fie retrimisă comisiei, ori supuneţi votului Camerei retrimiterea la comisie. Şi, dacă nu se votează retrimiterea la comisie, să continuăm discuţiile după aceea.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Tunaru. Şi apoi, domnul ministru Gaspar, din partea iniţiatorului.

Domnul Raj-Alexandru Tunaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu este corect expozeul domnului preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, plecând de la această premisă şi de la acest exemplu, cu sediile. Adică, noi avem sedii. Pentru noi au fost, pentru alţii nu mai sunt, nu? Nu este corect. Aici nu e vorba de democraţie, aici nu e vorba de dreptul la libertate pe care noi l-am obţinut în 1989 şi cu mult sânge, din păcate.

Eu cred că trebuie înfiinţat un partid politic cu orice număr de semnături, de membri. Dar, putem să facem această restricţie după aceea. De exemplu, un partid din trei membri sau din 200 de mii se înscrie la tribunal, oficial. După aceea, dacă nu prezintă liste oficiale complete cu candidaţi pentru toate judeţele, sau dacă nu face un anumit prag atât la locale, cât şi la generale, atunci, acel partid se poate autoexclude sau, printr-o lege, putem să-l radiem, sau să le dăm sedii după ce face acest prag politic. Dar să plecăm de la început cu premisa că nu mai avem sedii pentru alte partide, eu nu sunt de acord.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Buzatu şi propun ca, după aceea, să sistăm dezbaterile; bineînţeles, dăm cuvântul şi iniţiatorului.

Cine este de acord? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Aveţi cuvântul şi apoi, domnul ministru Gaspar.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Anumite intervenţii ale colegilor noştri m-au făcut să vin din nou la tribuna aceasta.

Unul dintre vorbitori a susţinut că această lege este o aberaţie. Părerea mea este că existenţa domniei sale ca deputat în această Cameră este o aberaţie şi sperăm ca noua lege să corecteze, să îndepărteze aceată aberaţie.

Pe lângă aceasta, eu cred că este de ajuns că s-au exprimat reprezentanţii grupurilor parlamentare de 7 ori până acum. Vă rugăm să procedaţi regulamentar şi să supuneţi la vot raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, cu modificarea pe care a susţinut-o domnul preşedinte aici şi să închidem această dezbatere, că riscăm să nu mai facem nimic astăzi.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Deci, s-au sistat dezbaterile.

Domnul ministru Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să fac un scurt istoric în legătură cu modul în care s-a ajuns la acest proiect de lege. Proiectul de lege este rezultatul propunerii legislative iniţiate de Grupul parlamentar al PNL, asupra căruia Guvernul a propus o serie de amendamente.

În propunerea iniţială a PNL, numărul de membri fondatori era de 30 de mii. Acest prag a fost susţinut în cadrul comisiei şi de către Partidul Democrat, deci care era pentru 30 de mii.

În urma discuţiilor care s-au purtat şi amendamentelor Guvernului, s-a considerat că pragul necesar pentru constituirea unui partid politic să fie de 50 de mii.

Prin scrisoarea pe care Preşedintele a restituit-o, nu face nici un fel de referire la ceea ce urmează să stabilească Parlamentul. Observaţia dânsului este aceasta: că un prag de reprezentativitate exagerat, evident că împiedică o asemenea liberă confruntare de programe, ideologii şi argumente. Deci, nu că ar îngrădi într-un fel sau altul dreptul la asociere.

În cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi s-a ajuns la concluzia ca pragul acesta să fie de 25 de mii de membri fondatori, domiciliaţi în cel puţin 18 dintre judeţe şi municipiul Bucureşti şi, în fiecare circumscripţie, din acestea să se obţină cel puţin semnăturile a 700 de persoane, lucru care eu cred că devine în deplină concordanţă cu scrisoarea Preşedintelui.

Pe de altă parte, Parlamentul, când examinează o scrisoare trimisă de Preşedinte în virtutea prerogativelor sale constituţionale, de a cere o singură dată reexaminarea unei legi Parlamentului, se poate face şi corelările care ar urma, ca urmare a faptului că, soluţionându-se problema de fond, care a fost pusă în scrisoare, dacă se ajunge la anumite necorelări, atunci Parlamentul poate să le facă. Şi acest lucru s-a făcut în legătură cu art.47 alin.1 lit.b).

Mie-mi parte foarte rău că am întârziat puţin la dezbateri, pentru că am fost la Senat, pentru a susţine la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi un proiect de lege, dar am înţeles de la preşedintele de şedinţă că s-a pus în discuţie şi art.48, tot pentru chestiune de corelare, art.48 alin.2. Nu are nici un fel de legătură numărul de membri fondatori de 25 cu numărul de mandate, de voturi pe care trebuie să le obţii ca să poţi să fii ales în consiliile judeţene, consiliile locale sau în Parlament.

De aceea, domnule preşedinte, eu vă propun ca să supuneţi votului plenului raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, cu cele două amendamente care rezultă din scrisoarea pe care Preşedintele a înaintat-o Parlamentului.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Prima oară o să supun votului cererea Grupului parlamentar al UDMR de a fi restituită legea la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Cine este pentru? 47 de voturi pentru restituire.

Împotrivă? 85 de voturi împotrivă.

Abţineri? Trei abţineri.

Deci, cu 85 de voturi împotrivă, 47 de voturi pentru şi trei abţineri, s-a respins cererea de retrimitere la comisie a proiectului.

În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră amendamentul nr.1 al comisiei, cel cu privire la reducerea numărului de membri fondatori la 25 de mii, din 18 judeţe, dar nu mai puţin de 700 persoane din fiecare.

Cine este pentru? 86 de voturi pentru.

Împotrivă? 48 de voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere a domnului vicepreşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, două abţineri.

Cu 86 de voturi pentru, 48 împotrivă şi două abţineri, s-a adoptat amendamentul nr.1 al comisiei.

Supun votului dumneavoastră amendamentul nr.2, cel cu privire la corelarea art.47 alin.b).

Cine este pentru? 85 de voturi pentru.

Împotrivă? 47 de voturi împotrivă.

Abţineri? Două abţineri.

Cu 85 de voturi pentru, 47 împotrivă şi două abţineri, s-a adoptat şi amendamentul nr.2.

O să rog Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Departamentul Legislativ să verifice toate textele legii, dacă nu mai este nevoie şi de alte corelări la acete cifre pe care noi le-am votat acum.

Vom supune votului final în şedinţa de vot final.

Stimaţi colegi,

Cvorumul din sală este sub limita cvorumului de vot, respectiv 130. Eu am dat drumul la alarmă. Rog şi şefii grupurilor parlamentare să-şi aducă în sală colegii.

Până atunci, însă, nu putem trece la parcurgerea listei de vot final şi vă propun să mai luăm câteva proiecte în dezbatere.

Pe locul 2 pe ordinea de zi de astăzi era Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 143/2002.

Rog Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi să propună timpii de dezbatere, pentru că aici ne aflăm în procedură de urgenţă.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Propun 10 minute şi două minute pentru fiecare luare de cuvânt.

Domnul Valer Dorneanu:

V-aş ruga să prezentaţi pe scurt şi raportul, pentru a trece pe urmă la dezbateri.

Domnul Ion Neagu:

Este vorba de Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.143/2002 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal şi unele legi speciale în vederea ocrotirii minorilor împotriva abuzurilor sexuale.

Avem aviz favorabil de la Consiliul Legislativ, avem aviz favorabil de la Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Având în vedere curba ascendentă a criminalităţii în acest domeniu, comisia a analizat acest proiect de lege şi vine în faţa dumneavoastră propunându-vă aprobarea acestei ordonanţe de urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii în Codul penal şi unele legi speciale în vederea ocrotirii minorilor împotriva abuzurilor sexuale.

Pot să vă mai spun că au fost majorate limitele de pedeapsă, limitele maxime, fireşte, prevăzute în Codul penal şi în legile speciale. Din dorinţa, dacă vreţi, ca sancţiunea penală aspră să constituie un motiv temeinc de reflecţie a celor care sunt tentaţi să încalce legea penală în această privinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Trecem, stimaţi colegi, la dezbaterea proiectului de lege şi a ordonanţei.

La titlul acestuia, dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut amendamente. Nici dumneavoastră.

Votat titlul în unanimitate.

Textul articolului unic.

Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

Titlul ordonanţei de urgenţă.

Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

Preambulul art.I.

Dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt.

Votat în unanimitate.

La pct.1 şi pct.2.

Nu sunt obiecţiuni.

Votate în unanimitate.

Pct.3 şi pct.4.

Nu sunt obiecţiuni.

Votate în unanimitate.

Pct.5, pct.6 şi pct.7.

Nu sunt obiecţiuni.

Votate în unanimitate.

Pct.8. Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

Art.II. Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

Parcurgând textele proiectului de lege şi ale ordonanţei, urmează să supunem acest proiect votului final când acesta va putea avea loc.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97/2002 privind asigurarea transparenţei în domeniul ajutorului de stat şi al relaţiilor financiare dintre autorităţile publice şi întreprinderile publice, precum şi completarea art.6 din Legea nr.143/1999.

Şi aici avem procedură de urgenţă.

Comisia de industrie şi servicii.

Domnule vicepreşedinte Bivolaru, aveţi cuvântul să propuneţi timpi de dezbatere.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

5 minute timp de dezbatere; câte un minut pentru fiecare intervenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu această repartizare a timpilor de dezbatere?

Aş ruga operatorul de televiziune să ţină cont, totuşi, de înţelegerea pe care am avut-o împreună şi în mod amiabil şi să filmeze din locurile pe care le-am stabilit. Deci nu cu plimbări printre deputaţi.

Vă rog, stimaţi colegi, să urmăriţi în paralel proiectul de lege şi cu amendamentele comisiei.

Rog comisia să precizeze în ce constă modificarea titlului legii, pentru că figurează ca amendament admis. Care este amendamentul? Şi de ce îl treceţi la amendamente admise? Consilierul de la comisie să vină puţin aici. Da. Deci la titlul proiectului de lege nu există nici o modificare. Dacă aveţi dumneavoastră obiecţiuni? Nu. Admis în unanimitate.

La textul art.unic urmăriţi amendamentul 2 - se adaugă dispoziţiei de aprobare sintagma "cu următoarele modificări şi completări".

Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 2? Nu aveţi, adoptat în unanimitate.

Titlul ordonanţei, nu sunt amendamente la comisie. Dacă aveţi dumneavoastră? A fost adoptat în formularea Guvernului.

La art.1 din ordonanţă, urmăriţi amendamentul 4. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Adoptat în unanimitate amendamentul. Art.1 se va modifica în mod corespunzător.

După art.1 comisia propune prin amendamentul 5 un articol nou numerotat 1¹. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt obiecţiuni. Admis amendamentul 5 şi se introduce art.1¹.

La art.2 urmăriţi amendamentul 6. Nu sunt obiecţiuni, votat în unanimitate amendamentul 6 şi se modifică art.2 actual.

Art.3,urmăriţi amendamentul 7. Nu sunt obiecţiuni, adoptat amendamentul şi se modifică art.3.

La pct.8 din raport, de fapt nu există nici un amendament.

Art.4, vă întreb pe dumneavoastră dacă aveţi obiecţiuni la el? Nu, se adoptă în formula iniţială.

Art.4 se adoptă în formula iniţială, la preambulul acestuia.

La alin.6, 7, 8, de asemenea, comisia nu formulează amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră? Nu. Votat în formularea iniţială art.4, în întregime.

Vă rog să constataţi că am parcurs şi textul proiectului de lege şi al ordonanţei de urgenţă.

Vom supune proiectul votului dumneavoastră final la şedinţa de vot.

La pct.18 - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr.192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura. Şi aici suntem în procedură de urgenţă.

Domnule deputat Oltean, aveţi cuvântul să propuneţi timpii de dezbatere.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Pentru dezbaterea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2002 pentru completarea Legii nr.192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura propunem 15 minute ca termen general şi 1 minut pentru fiecare intervenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu această propunere de repartizare a timpilor de dezbatere?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege. Vă rog să urmăriţi în paralel proiectul legii şi al ordonanţei de urgenţă, în paralel cu raportul comisiei sesizate în fond.

La titlul legii comisia nu are nici o observaţie. Dacă aveţi dumneavoastră? Votat în unanimitate titlul în formularea iniţiatorului.

La textul art.unic urmăriţi amendamentul 1. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Admis amendamentul 1 şi se modifică textul art.unic din lege.

La titlul ordonanţei de urgenţă a Guvernului, dacă aveţi obiecţiuni? Comisia n-a avut, nici dumneavoastră. Adoptat în formularea Guvernului.

Preambulul art.I, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi, votat în formularea Guvernului.

La pct.1 din cuprinsul ordonanţei, alin.1. Deci cu privire la art.8 alin.1, dacă aveţi obiecţiuni? Comisia n-a avut. Votat în formularea iniţiatorului.

La pct.1 cu privire la art.8 alin.2, urmăriţi amendamentul 2 de la pag.3. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Admis amendamentul şi se modifică textul art.8 alin.2 în mod corespunzător.

Tot la pct.1 alin.3 al art.8. Comisia n-a avut obiecţiuni, dacă aveţi dumneavoastră? Nici dumneavoastră, votat în formularea Guvernului.

Pct.2 cu privire la art.9 cu cele 7 alineate ale sale. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat pct.2, cel cu privire la art.9 în formularea Guvernului.

Pct.3, cel cu privire la art.10. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat în formularea iniţiatorului.

Pct.4, cu privire la pct. 11, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în formularea Guvernului.

Pct. 5, cu privire la art.12, nu aveţi obiecţiuni, votat în formularea Guvernului.

Pct. 7, pentru art.61 alin.1, până la lit.g) comisia n-a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Nu aveţi, înseamnă că art.61 alin.1 până la lit.g) a fost votat în unanimitate în formularea Guvernului.

La lit.h) urmăriţi amendamentul 3 de la pag.3, dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Admis amendamentul 3 şi se modifică lit.h) în mod corespunzător.

Pentru lit.i) şi j) şi pentru alin.2 de la art.61 nu mai sunt obiecţii din partea comisiei. Nu mai sunt amendamente, dacă aveţi dumneavoastră? Nu aveţi, votate în formularea Guvernului.

Pct.VIII, cel cu privire la art.62 alin.1 lit.a), urmăriţi amendamentul 4.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Dinu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La art.62 lit.a) am cerut ca: "pescuitul electric, cu excepţia celui practicat în scop ştiinţific..." şi textul mai departe să curgă. Deci exceptăm de la constituirea de infracţiuni care se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, "pescuitul cu excepţia ".. acela în scop ştiinţific, precum şi pescuitul neautorizat", trebuie introdus în text "pescuitul neautorizat în timpul nopţii cu unelte de plasă". Pentru că poate fi şi pescuit autorizat şi atunci nu trebuie amestecat cu cel care de fapt reprezintă infracţiunea. Amedamentul este propus de mine şi de domnul deputat Marian Ianculescu.

Domnul Valer Dorneanu:

Iniţiatorul? Cine este iniţiatorul?

Stimaţi colegi, de fapt, colegii noştri au susţinut amendamentul 4 pe care îl găsiţi la pag.3. Dacă aveţi obiecţiuni? Altele, pentru că nici colegul nostru n-a avut în realitate obiecţiuni. Nu. Adoptat în unanimitate amendamentul şi se modifică în mod corespunzător lit.a).

De la lit.b) şi c) alin.2, 3 de la art.62, comisia n-a mai avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Nu. Adoptate în formularea iniţiatorului.

Pct.9, dacă aveţi obiecţiuni? Comisia n-a avut. Adoptat cu toate articolele sale, în formularea iniţiatorului.

Art.II, dacă aveţi obiecţiuni? Comisia n-a avut. Nici dumneavoastră, votat în formularea iniţiatorului.

Art.III. Nu sunt obiecţiuni, votat în formularea iniţiatorului.

Proiectul de Lege privind înfiinţarea comunei Paleu, jud. Bihor.

Din partea iniţiatorilor nu este nimeni? Propunerea domnilor senatori Pete Ştefan, Maior Liviu, Duţă Vasile. Sereş Deneş. În mod normal trebuie să vină cineva şi să-şi susţină proiectul. Este cineva dintre iniţiatori? Nu este, amânăm proiectul.

Rog secretariatul să convoace... Aţi convocat iniţiatorii? Bun, deci anunţaţi iniţiatorii.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2002 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, cine este iniţiatorul?

Domnule ministru, poftiţi. Vă rog să prezentaţi acest proiect de lege.

Domnul Ionel Fleşariu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Legea nr.215 privind administraţia publică locală stabileşte ca atribuirea sau schimbarea de denumiri pentru străzi şi alte obiective de interes local se face de către consiliul local.

În condiţiile legii, la ora actuală problema schimbării sau atribuirii de denumire este reglementată în România printr-un decret-lege din 1990. Este vorba de Decretul 100. Decretul este depăşit, la vremea respectivă nu exista prevederea despre care am amintit mai înainte din Legea nr.215, pentru că nu exista Legea nr.215, aşa încât am considerat că este necesar să se elaboreze o nouă reglementare.

În acest scop a fost elaborată Ordonanţa Guvernului nr. 63 privind procedura de schimbare şi de atribuire de denumiri, ordonanţa este aprobată de Senat, a fost discutată în Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic care a formulat unele amendamente, amendamente cu care suntem întru totul de acord.

Vă rog să aprobaţi ordonanţa în forma venită de la Guvern cu amendamentele formulate de comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat Oltean, aveţi cuvântul să prezentaţi raportul.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a luat spre dezbatere Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.63/2002 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri, act normativ care se dovedeşte a fi de natura legilor ordinare.

La dezbatere, comisia a ţinut seama de avizul favorabil emis de către Consiliul Legislativ, precum şi de avizul favorabil înaintat comisiei noastre de către Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Raportul întocmit răspunde necesităţilor de îmbunătăţire a textului ordonanţei comunicat de Guvern şi vă rugăm să susţineţi raportul exact aşa cum a fost întocmit şi prezentat de către comisia sesizată în fond.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă la dezbateri generale doreşte cineva să participe? Nu. Trecem atunci la dezbaterea pe articole.

La titlul legii, dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat în formularea iniţiatorului.

La art.unic, urmăriţi întâi amendamentul 1. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 1? A fost admis amendamentul 1, se completează textul art.unic cu sintagma "cu următoarele modificări" şi se înlocuieşte pct.5 cu poz. 5.

Domnul Ioan Oltean:

Dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog, domnule Oltean.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La art.1 este o scăpare de natură materială, în sensul că textul trebuie să se completeze cu următoarele cuvinte: "cu următoarele modificări şi completări". Ordonanţa nu numai că se modifică, dar se şi completează. Este un text nou introdus de către comisie. Deci v-aş ruga să se completeze art.unic: "cu următoarele modificări şi completări".

Domnul Valer Dorneanu:

Intervenţia era necesară. Supun votului dumneavoastră amendamentul 1 cu solicitarea de completare, formulată de domnul preşedinte.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu privire la alin.6 la art.3 care se propusese prin lege să fie abrogat, urmăriţi amendamentul 2. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 2? Adoptat amendamentul şi se modifică textul în mod corespunzător.

La titlul ordonanţei nu există obiecţiuni. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi, adoptat în formularea iniţiatorului.

Art.2, 3 şi 4 dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt. Votate toate.

La art.5, alin.1 urmăriţi amendamentul 3. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 3. Nu aveţi. Admis amendamentul, se modifică textul în mod corespunzător.

După art.5 alin.1 comisia, prin amendamentul 4, propune un alineat nou 2, dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 4?

Domnul ministru.

Domnul Ionel Fleşariu:

Domnule preşedinte,

Propun să înlocuim imperativul "va adopta" cu facultativul "poate adopta", pentru că nici chiar prin lege nu putem impune consiliului local să adopte o iniţiativă de schimbare a denumirii unei localităţi. Deci în loc de "va adopta", "poate adopta".

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă există obiecţiuni? Nu există.

Supun amendamentul 4 votului dumneavoastră în formula propusă spre modificare de domnul ministru. Deci nu "va adopta", ci "poate adopta".

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pentru alin.2 actual de la art.5 urmăriţi amendamentul 5. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Votat în unanimitate.

La art.6 şi 7, dacă aveţi obiecţiuni, comisia nu mai are. Nu aveţi nici dumneavoastră, adoptat în formularea iniţiatorului.

Am parcurs textele proiectului de lege şi ale ordonanţei, vom supune proiectul de lege votului dumneavoastră când va avea loc şedinţa de vot final.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I-IV din învăţământul de stat. Procedură de urgenţă.

Rog pe domnul preşedinte Oltean să propună timpii de dezbatere.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a luat spre dezbatere şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.96/2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I-IV învăţământul primar, ordonanţă care se referă la aşa zisa acţiune "cornul şi laptele".

Înainte de a prezenta timpii de dezbateri, îngăduiţi-mi să precizez că la această dezbatere, comisia a luat în calcul o mulţime de avize emise de către Comisia pentru buget-finanţe, bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru învăţământ şi Consiliul Legislativ, tocmai pentru a evita orice fel de discuţie legată de propunerea şi amendarea acesteia în cadrul comisiei.

Pentru dezbatere propunem ca termen timp general de dezbatere - 10 minute, iar pentru fiecare intervenţie - 1 minut.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Dacă sunteţi de acord cu aceşti timpi de dezbatere?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

La titlul proiectului de lege, vă rog să urmăriţi amendamentul 1. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Admis amendamentul şi se modifică titlul legii.

La cuprinsul art.unic din proiectul de lege urmăriţi amendamentul 2. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Admis amendamentul 2 şi se modifică art.unic.

Titlul ordonanţei de urgenţă. Dacă aveţi obiecţiuni? Da, la amendamentul 3.

Domnul ministru Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Vă rog să constataţi că amendamentul propus de către comisie nu concordă cu conţinutul proiectului de ordonanţă. Se spune: "...privind acordarea suplimentului de hrană copiilor care frecventează învăţământul preşcolar şi elevilor din învăţământul primar de stat", ca şi când există deja o normă de bază şi vin acum şi le dau un supliment, ceea ce nu este corect. Adică titlul ordonanţei.

Discuţia aceasta noi am avut-o şi în Guvern cineva a venit cu acest titlu, că se acordă un supliment de hrană. Dacă se acordă suplimentul, înseamnă că există ceva şi vin şi dau peste el încă ceva. Or, în realitate, se acordă pentru prima dată nişte produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I-IV - învăţământul de stat.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte Oltean.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Observaţia domnului ministru Gaspar este absolut corectă, de altfel, mă pregăteam să intervin pentru că este o scăpare a comisiei noastre în ce priveşte amendarea titlului ordonanţei, pentru că aşa cum explica şi domnul ministru acordarea unui supliment înseamnă, în prealabil, acordarea unei alte porţii. Or, aici nu se adaugă acest corn şi lapte la alte produse care anterior au fost acordate copiilor. De aceea propun, în numele comisiei, menţinerea titlului textului din ordonanţă şi nu a celui adoptat de către comisie şi prezent în raport.

Domnul Valer Dorneanu:

Având în vedere faptul că se retrage practic amendamentul de către comisie, vă întreb dacă aveţi obiecţiuni la titlul ordonanţei din formularea Guvernului. Nu. Adoptat titlul ordonanţei în formularea Guvernului.

La art.1 alin.1 urmăriţi amendamentul 4 al comisiei. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Votat în unanimitate.

Da. Poftiţi, domnule deputat! Exact acelaşi supliment de hrană e, nu?

Domnul Ioan Oltean:

Dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte, să se reţină: se adaugă la titlu şi "pentru copiii din clasele I-IV şi învăţământul preşcolar", ca să existe corelarea titlului cu conţinutul ordonanţei în sine.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul ministru Fleşariu.

În formula iniţială a Guvernului, preşcolarul este cuprins sau necuprins?

Domnul Ionel Fleşariu:

Domnule preşedinte,

În formula iniţială a Guvernului nu exista formularea şi nu exista posibilitatea acordării de produse, cel puţin în această fază, şi pentru învăţământul preşcolar. La comisie s-a discutat această chestiune şi comisia a aprobat şi a fost de acord, a adoptat acest amendament, să se introducă atât în titlu, cât şi în textele ulterioare, şi învăţământul preşcolar. Nu ne opunem acestei formulări.

Domnul Valer Dorneanu:

Bun. În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră titlul ordonanţei de urgenţă modificat potrivit propunerii domnului preşedinte Oltean.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi, revin la art.1 alin.1. Urmăriţi amendamentul 4 şi întreb comisia şi iniţiatorul dacă la art.1 alin.1 nu trebuie să revenim la aceeaşi sintagmă, "supliment de hrană", în raport de ce am votat la titlu. Domnule Oltean, e corectă formularea? Se acordă un supliment de hrană?

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

În situaţia în care dinn titlu s-a eliminat expresia "supliment de hrană", această eliminare trebuie să se regăsească în întreg conţinutul legii şi la art.4 din ordonanţă. Această formulare se va elimina şi se va folosi cea din titlul ordonanţei propriu-zise...

Domnul Valer Dorneanu:

Se enumeră, "produse lactate şi de panificaţie..."

Domnul Ioan Oltean:

Exact... "produse lactate şi de panificaţie copiilor care frecventează învăţământul preşcolar şi învăţământul primar".

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, textul amendamentului de la pct.4, potrivit propunerii pe care o face preşedintele comisiei. Domnul ministru Fleşariu, sunteţi de acord?

Domnul Ionel Fleşariu:

Domnule preşedinte, e o consecinţă logică a modificării titlului ordonanţei.

Domnul Valer Dorneanu:

Exact. Supun votului dumneavoastră amendamentul 4 astfel cum a fost reformulat de domnul preşedinte Oltean, prin eliminarea sintagmei "un supliment de hrană".

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Potrivit amendamentului 4, după alin.1, comisia mai propune introducerea unui alineat 2. Urmăriţi-l la pag.4. Dacă aveţi obiecţiuni la alin.2 propus de comisie. Nu. Adoptat în unanimitate.

Actualul alin.2 care va fi renumerotat 3 este amendat de către comisie la pag.4. Urmăriţi pag.4 alin.3.

Dacă aveţi obiecţiuni la alin.3 reformulat de comisie. Nu. Votat în formularea comisiei.

Pentru alin.3, care se renumerotează 4, urmăriţi ultima parte a paginei 4, modul cum comisia reformulează acest text, adăugând şi cuvântul "calitate".

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.2, urmăriţi amendamentul 5, art.2 din ordonanţă. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Adoptat amendamentul 5, se modifică art.2 cu cele două alineate ale sale potrivit amendamentului votat de dumneavoastră.

Art.3, urmăriţi amendamentul 6. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Admis amendamentul 6, se modifică art.3 alin.3 din ordonanţă. Alin.1 şi 2 de la art.3 rămânând neamendate de comisie. Dacă nici dumneavoastră nu aveţi obiecţiuni, nu aveţi, urmează a fi votate în formularea iniţiatorului.

Art.4, 5 şi 6 din ordonanţă. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votate în formularea Guvernului.

Art.5. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în formularea Guvernului.

Am parcurs textele acestui proiect. Urmează să-l supunem votului final în şedinţa care va fi stabilită.

Proiectul de Lege pentru aderarea României la Protocolul Convenţiei din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi cu privire la finanţarea pe termen lung a programului de cooperare pentru supravegherea şi evaluarea transportului pe distanţe lungi a poluanţilor atmosferici în Europa.

Iniţiatorul dacă este. Poftiţi, domnule ministru! Prezentaţi-l!

Domnul Ovidiu Ianculescu (secretar de stat, Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În contextul accelerării pregătirilor pentru aderarea la Uniunea Europeană se situează şi semnarea Protocolului Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanţe lungi.

Contribuţia ce revine României, ca parte la acest protocol, este de 0,37% din cheltuielile pentru finanţarea programului. Participarea României la program contribuie la întărirea cooperării între state în vederea protejării sănătăţii umane şi reducerii poluării atmosferice atât pentru România, pentru Europa, cât şi la nivel global.

Faţă de aceste probleme, vă rugăm a aproba proiectul de lege propus.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să participe la dezbateri generale. Nu.

Trecem atunci la dezbaterea proiectului de lege.

La titlul acestuia dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Adoptat în unanimitate.

Textul art.unic care cuprinde dispoziţia de aderare a protocolului pe care îl aveţi anexat. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Adoptat în unanimitate.

Vom supune votului final acest proiect la şedinţa de vot final.

Proiectul Legii drepturilor pacientului.

Da. Poftiţi, domnule Brânzan!

Domnul Ovidiu Brânzan:

La acest proiect s-a cerut un raport suplimentar care încă nu a fost depus de către comisie. Solicităm amânarea.

Domnul Valer Dorneanu:

Staţi puţin. Nu este iniţiatorul aici de la Ministerul Sănătăţii? Nu este.

(Domnul preşedinte se consultă cu domnul ministru Acsinte Gaspar în privinţa prezenţei iniţiatorului)

Stimaţi colegi, nu putem lua acest proiect pentru că s-a cerut un raport suplimentar care n-a fost depus.

La pct.25, propunerea legislativă privind exercitarea profesiunii de biochimist. Înţeleg că dezbaterile generale au avut loc. Sunt iniţiatorii prezenţi? Înţeleg că există din partea iniţiatorilor...cine este? Doamna Popa. Vă rog să poftiţi în faţă dacă sunteţi iniţiatoare.

Au fost făcute dezbaterile generale? La mine e notat: continuă dezbaterile pe articole.

Domnule Buzatu, poftiţi! O problemă de procedură.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Atunci când a fost înaintat spre dezbaterea Camerei acest proiect de lege, dacă ne amintim bine nu s-a luat nici o hotărâre în legătură cu dezbaterea sa, pentru că eu am făcut o obiecţie în legătură cu raportul Comisiei de muncă, care propune respingerea acestui proiect de lege din raţiunile pe care le-am prezentat atunci şi întrucât nu a fost refăcut raportul, nu s-a retrimis la comisie această lege, noi ne vedem siliţi să cerem din nou să se ia în consideraţie raportul înaintat în avizul Comisiei pentru muncă şi protecţie esocială şi să se rediscute în cadrul Comisiei pentru sănătate legea aceasta, ţinând cont şi de avizul nostru, fie să fie pusă la vot respingerea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule Brânzan.

Domnul Ovidiu Brânzan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia de sănătate în întocmirea raportului a ţinut cont de toate avizele existente la data întocmirii raportului ale Consiliului Legislativ şi aşa mai departe.

Nici până în ziua de astăzi, la Comisia de sănătate nu există depus un raport al Comisiei de muncă, de care să putem ţine seama, drept care solicitarea de trimitere la comisie în baza unui raport negativ, care nu există la comisia noastră, mi se pare inacceptabilă. Drept care propun continuarea discuţiilor pe text în fond.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Buzatu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Vorbesc în numele Comisiei pentru muncă şi protecţie socială. Am verificat acum cinci minute dacă acest raport a fost trimis în timpul regulamentar la Comisia pentru sănătate şi a fost trimis, domnule preşedinte. Domnul preşedinte ori nu ştie, ori nu vrea să recunoască că a fost trimis acest raport şi argumentele care sunt cuprinse în raport sunt de natură să ne facă să respingem acest proiect de lege.

Eu vă rog, domnule preşedinte, propun acum să fie retrimis la comisie acest raport pentru a fi luat în consideraţie şi raportul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat Popa, iniţiatoarea. Unul dintre iniţiatori. Poftiţi!

Doamna Constanţa Popa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aşa cum a subliniat şi domnul vicepreşedinte Brânzan, această propunere legislativă are avize favorabile nu numai de la Comisia de sănătate, Consiliul Legislativ, dar şi de la Guvernul României, sub semnătura domnului prim-ministru Adrian Năstase.

Mai mult decât atât, propunerea legislativă este semnată de un număr de 20 de parlamentari aparţinând grupurilor parlamentare ale P.S.D., P.R.M. şi P.N.L.

Deci, susţin discutarea pe articole, aşa cum a hotărât plenul în şedinţa din data trecută, de susţinerea în continuare a discuţiilor pe articole la propunerea legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Da. Domnul deputat Buzatu. Dumneavoastră aveţi abilitarea comisiei să susţineţi acest punct de vedere, nu este o intervenţie personală?

Domnul Dumitru Buzatu:

Nu este o intervenţie personală, este o intervenţie din partea comisiei. Doamna preşedintă nu este şi în momentul când lipseşte, eu am fost...

Domnul Valer Dorneanu:

Am vrut ca să ştie colegii noştri exact despre ce este vorba.

Domnul Dumitru Buzatu:

Vreau să explic câteva lucruri în legătură cu avizul Guvernului. Dacă veţi citi, stimaţi colegi, avizul Guvernului, veţi observa că acel aviz este favorabil sub o anumită condiţie, a respectării solicitărilor Guvernului de a modifica textul, iar solicitările sunt de modificare a textului în proporţie de 90%.

Dacă cumva comisia a ţinut cont de această chestiune, hai că am mai face abstracţie de avizul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială. Dar, din păcate, nu putem face abstracţie nici de acel aviz şi încă o dată reiterez propunerea aceasta de a fi retrimis spre dezbatere comisiei acest raport.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, nu e prima oară când comisiile cărora li se cere avizul, nu prea sunt luate în consideraţie.

Având în vedere faptul că eu n-am nici un motiv să pun la îndoială declaraţia unui preşedinte de comisie şi pentru că s-a făcut din partea Comisiei pentru muncă cererea de a fi restituit la comisie pentru a analiza Comisia pentru sănătate şi punctul de vedere al Comisiei pentru muncă, supun votului dumneavoastră această cerere formulată de Comisia pentru muncă şi ocrotire socială.

Cine este pentru? Vă rog să participaţi la vot, stimaţi colegi!

Stimaţi colegi, lăsaţi şi ziarele şi alte discuţii şi participaţi la vot!

40 de voturi pentru restituire.

Împotrivă? 35 de voturi împotrivă.

Abţineri? 4 abţineri.

Cu 40 voturi pentru restituire, 35 împotrivă şi 4 abţineri, s-a decis restituirea propunerii la comisia de fond pentru a analiza şi punctele de vedere ale Comisiei pentru muncă şi v-aş sfătui să le analizaţi şi pe cele din avizul Guvernului, pentru a nu exista din nou discuţii în plen cu privire la aceste lucruri.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.101/2002.

Comisia pentru agricultură să ia loc. Suntem şi în procedură de urgenţă. Vă rog să propuneţi timpii de dezbatere.

Poftiţi, domnule preşedinte!

Domnul Ioan Bâldea:

Domnule preşedinte,

Proiectul de Lege are ca obiect de reglementare completarea art.6 din Legea nr.268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administraţie terenul proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniului Statului, avându-se în vedere preluarea prin echivalenţă în contul redevenţei datorate de concesionarii terenurilor agricole şi a unor produse agricole, în scopul acordării de ajutoare persoanelor fizice afectate de factorii naturali.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.101/2002 pentru completarea art.6 din Legea 268 privind privatizarea societăţilor comerciale şi înfiinţarea Agenţiei Domeniului Statului face parte din categoria legilor organice potrivit prevederilor art.72 din Constituţie.

Propunem timpul de cinci minute, un minut pe intervenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la dezbaterea pe articole.

La titlul proiectului de lege dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat în formularea iniţială.

Cuprinsul art.unic. Urmăriţi amendamentul 1. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 1. Nu aveţi. Admis amendamentul.

Da. Poftiţi, domnule deputat!

Domnul Alexandru Pereş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Deşi suntem în procedură de urgenţă, am rugămintea să-mi permiteţi, pentru a înţelege rostul acestor amendamente depuse de mine şi de un coleg de la P.R.M., doar 20 de secunde.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog!

Domnul Alexandru Pereş:

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.101/2002, după părerea noastră nu face decât să îngreuneze activitatea Agenţiei Domeniului Statului, adăugându-i încă o sarcină dificilă şi aduce şi un iz electoral puternic acum, când se discută mult de alegeri anticipate.

Fac această afirmaţie pe următoarele considerente: Legea 268/200, ca lege organică, are ca principal obiectiv reglementarea privatizării societăţilor comerciale foste IAS-uri, precum şi înfiinţarea Avgenţiei domeniului statului, ca administrator al terenurilor agricole proprietate publică şi privată a statului.

Art.6 la care se face referire în ordonanţa de urgenţă, precum şi art.22 alin.2 din legea sus menţionată specifică modalităţile de preluare a redevenţei nefăcând nici o excepţie, redevenţele datorate putând fi plătite aşa cum s-a stabilit de A.D.S. şi concesionar în contractul de privatizare şi concesionarea terenurilor statului.

Modificările propuse şi aduse Legii 268/2002 prin Ordonanţa de urgenţă 101/2002 nu fac altceva decât aruncă asupra A.D.S. o sarcină deosebit de dificilă de a prelua şi în natură, în cereale sau alte produse agricole, redevenţele datorate în condiţiile în care Agenţia Domeniului Statului şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nu mai au posibilitatea de a asigura depozitarea decât cu eforturi financiare suplimentare de la bugetul de stat.

Pe de altă parte, nu este bine de a transforma Agenţia Domeniului Statului şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor în organism de intervenţie, de întrajutorare în cazul unor calamităţi naturale. Acest lucru, de a colecta efectele unor fenomene naturale nedorite, se poate face şi a mai fost făcută de Parlamentul României sau chiar de Guvern prin Ordonanţa de urgenţă sau hotărâri de Guvern, aşa cum s-a întâmplat în urmă cu două luni, prin Ordonanţa de urgenţă nr.106 din 5 septembrie 2002 privind acordarea unor ajutoare cu titlu gratuit producătorilor agricoli din judeţele Dolj şi Mehedinţi, ca urmare a fenomenelor meteorologice nefavorabile din perioada anului 2001.

Iată de ce consider, domnule preşedinte, stimaţi colegi, că Ordonanţa de urgenţă nr.101/2002 în forma actuală nu rezolvă scopul celor invocate în expunerea de motive. Propun corectarea şi aprobarea amendamentelor susţinute în plenul Comisiei pentru agricultură, aşa cum le-am propus noi şi, din păcate, au fost respinse în plenul comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi cam depăşit toate regulile procedurii de urgenţă.

Domnul Alexandru Pereş:

Mi-am cerut voie, domnule preşedinte, pentru a justifica totuşi...pentru că din titlu şi aşa cum apar amendamentele...nu ştiu dacă colegii o să înţeleagă prea mult de ce am vrut noi să iniţiem acest amendament.

La art.unic, la nr.1 la "amendamente respinse", consider că ar trebui prima dată să discutăm restul amendamentelor pentru că modificarea este doar pe introducerea, acceptarea sau neacceptarea alineatelor de la 6 la 9 sau de la 6 la 7. E vorba de o numerotare.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, încă o dată vă spun, aţi făcut şi dezbateri generale şi aţi propus şi amendamente în bloc, aţi făcut tot ce aţi vrut. Haideţi, totuşi, să respectăm regulamentul. Suntem la art.unic unde comisia are un amendament.

Practic, amendamentul propune adăugirea la dispoziţia de aprobare a ordonanţei, "cu următoarea modificare". Aveţi obiecţiuni la acest lucru? Votat textul art.unic potrivit amendamentului 1.

La titlul ordonanţei dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Adoptat în unanimitate în formularea Guvernului.

La preambulul art.unic care cuprinde practic dispoziţia de modificare şi completare a ordonanţei. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Votat în unanimitate.

La alin.6 de la art.unic, comisia ne propune amendamentul 2. Dacă la amendamentul 2 aveţi obiecţiuni. Nu. Adoptat amendamentul. Se modifică alin.6 în mod corespunzător.

La alin.7 de la art.6 dacă sunt obiecţiuni. Nu sunt. Adoptat în unanimitate.

La alin.8? Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

La alin.9? Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Unde aveţi dumneavoastră amendamente, domnule coleg?

Domnul Alexandru Pereş:

Domnule preşedinte, la "amendamente respinse", la art.unic, am propus renumerotarea alineatelor, în textul iniţial apare de la 6 la 9. Noi am propus de la 6 la 7, având în vedere că în următoarele alineate propunem abrogarea alineatelor, eliminarea. Deci, la art.unic, "amendamente respinse".

Domnul Valer Dorneanu:

Păi, să le luăm atunci pe rând, că dacă nu se resping propuneţi întâi propunerile de respingere a alineatelor.

Domnul Alexandru Pereş:

Sigur. Şi după aceea, renumerotarea în funcţie de amendamentele admise sau respinse.

Domnule preşedinte, la nr.cr.2 de la "amendamente respinse", propunem eliminarea alin.7 din ordonanţa de urgenţă din următoarele considerente: prezenta ordonanţă de urgenţă modifică Legea 268/2001 care are ca obiect privatizaea societăţilor comerciale.

În consecinţă, putem da doar posibilitatea Agenţiei Domeniului Statului de a prelua redevenţa în natură, iar pentru sprijinul producătorilor agricoli afectaţi de calamităţi naturale trebuie elaborată o lege specială distinctă.

Domnul Valer Dorneanu:

Comisia. Din partea comisiei, vă rog să vă pronunţaţi. Şi apoi din partea Guvernului.

Deci, se propune eliminarea alin.7.

Domnul Mihai Nicolescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege, stimaţi colegi,

Comisia a votat cu 12 voturi contra, 7 împotrivă la acest alineat. În ceea ce mă priveşte, în numele majorităţii, susţinem să rămână alin.7 pentru că ordonanţan vizează într-adevăr completarea art.6 din Legea 268 privind privatizarea în scopul rezolvării unor probleme legate de această secetă în sensul de a permite Agenţiei Domeniului Statului să preia în cadrul redevenţei produse cerealiere şi la art.7 nu se poate renunţa pentru că, prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, acesta stabileşte suprafeţele afectate de factorii naturali.

Deci, în mod normal, este o acţiune de rezolvare pentru cei care, într-adevăr, n-au recoltat nimic datorită secetei, datorită grindinei. Motivaţia este pentru cele două judeţe, însă se are în vedere să se rezolve problema tuturor celor care au fost afectaţi grav de fenomenul de secetă şi de grindină.

În aceste condiţii, propunem să fim de acord să aprobăm alin.7, aşa cum a fost votat de majoritatea membrilor comisiei. Vă mulţumesc. Şi cred că nu este vorba de vot electoral, de intervenţii electorale, este vorba de rezolvarea unei probleme reale, a vieţii reale care o parcurg producătorii, cetăţenii din zonele acestea calamitate în anul 2002. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Sassu, şi apoi domnul deputat Mardari.

Domnule Brudaşca, nu v-aţi manifestat dorinţa de a lua cuvântul, nu vă supăraţi. V-aţi ridicat în picioare şi nu ştiu ce vreţi. Colegul dumneavoastră din spate a ridicat mâna, la fel ca şi domnul Sassu. Nu v-am văzut. Iertaţi-mă, nu v-am văzut. V-am văzut în picioare, dar nu ştiam ce vreţi să faceţi.

Aveţi cuvântul, domnule Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Noi am propus eliminarea şi dintr-un motiv care ţine de tehnica legislativă, până la urmă. Vorbim într-o lege care se intitulează Legea privatizării unei anumite gestiuni, vorbim despre cum se utilizează fondul pentru dezvoltarea agriculturii. Nu are nici un sens. Singura chestiune care este legată de privatizare, este faptul că redevenţa se ia într-un anumit fel. Cum se utilizează însă fondul, trebuie spus la legea respectivă, nu aici.

Această idee de a rezolva prin tot felul de legi care se ocupă de alte domenii, dar pentru că ne-a venit o idee, să mai rezolvăm nu ştiu ce problemă, mai scriem aici şi chestia asta, eventual o parte se duce la fondul cinematografiei, alta la nu ştiu ce " " " N-are nici un sens.

Haideţi să facem această modificare, dacă este necesară, la legea respectivă. Altfel, n-o să mai ştie nimeni la ce lege se referă, cum se întâmplă chestiunile ş.a.m.d. Deci, mi se pare absolut inutil să punem aici un text care nu are legătură cu această lege. Are legătură cu legea care priveşte utilizarea fondului pentru dezvoltarea agriculturii. Că o face ministrul, că o face Guvernul, că se face prin lege specială, asta este o altă chestiune. Dar nu aici. Aici discutăm despre privatizare. Este cu totul şi cu totul altceva.

De aceea, propunerea noastră este să eliminăm acest alineat. Şi, dacă este nevoie, să se facă o modificare acolo unde trebuie. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Mardari şi apoi domnul deputat Damian Brudaşca, căruia îi cer scuze că nu i-am dat cuvântul, dar n-am văzut " " "

Domnul Ludovic Mardari:

Mulţumesc, domnule preşedinte, dacă aţi observat, sunt şi eu coautor la amendament. Trebuie să se înţeleagă faptul că nu avem nimic împotrivă ca redevenţa să fie încasată de către Agenţia domeniilor statului, în natură. Adică, cei care au de plătit o astfel de taxă, s-o plătească sub formă de cereale. Dar nu mi se pare în regulă ca aceeaşi instituţie a statului, Agenţia domeniilor statului să se ocupe şi de distribuirea de ajutoare sociale. Există alte instituţii în stat care desfăşoară o astfel de activitate.

Din această cauză, eu sunt de acord cu ceea ce au spus antevorbitorii. Şi poate că n-ar fi rău dacă această iniţiativă legislativă, proiect de lege va fi retrimis la comisie spre analizare. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Damian Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte, înainte de a mă referi la problema respectivă, daţi-mi voie să mă adresez compartimentului tehnic al Camerei, pe care îl rog respectuos să verifice situaţia din Cameră, pentru că în partea unde stau eu, se pare că este ceaţă, întrucât astăzi, de două ori, n-aţi văzut când am ridicat mâna. Pe cale de consecinţă, îi rog respectuos să asigure condiţiile tehnice pentru a nu crea probleme prezidiului.

Şi acum să mă refer la problema în sine.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu era ceaţă. Era exclusiv vina mea şi înţeleg că mi-aţi adresat mie această critică dură, deşi v-am cerut scuze.

Domnul Damian Brudaşca:

Susţin, din tot sufletul, ideea eliminării din acest proiect de lege, din această ordonanţă a alin.7, pe un considerent care reiese din însăşi manifestările partidului de guvernământ la ultimele confruntări electorale. S-a dovedit că, acolo unde banii nu au fost suficienţi, s-a intervenit inclusiv cu băuturi alcoolice, distribuite chiar şi copiilor de vârstă şcolară.

Nu cred în sinceritatea celor care au declarat aici că nu este vorba de o lege de pregătire a anticipatelor. Este tocmai această manieră, sesizându-se că, datorită politicii promovate de Guvern, s-a ajuns la o stare de pauperizare excesivă a populaţiei. Iar acum, prin două pachete de făină şi trei litri de ulei, este posibil să se câştige aceste alegeri.

Dacă partidul de guvernământ este într-adevăr serios, atunci trebuie să ţină cont de observaţiile făcute de reprezentantul PD-ului, anterior, aici, pentru a nu amesteca lucrurile, pentru a nu amesteca competenţele instituţiilor statului, pentru a nu conferi unor instituţii alte atribuţii decât cele care le revin prin lege. Sau poate că şi aceasta este o formă de fumigen, care se pregăteşte înaintea anticipatelor care se tot anunţă de mai multă vreme. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule deputat Bozgă.

Domnul Ion Bozgă:

Nu este vorba de nici un act normativ care să pregătească anticipatele. Noi, în comisie, l-am dezbătut; dumneavoastră îl prezentaţi cu tendinţe. Este cu totul altceva. Dacă citiţi actul normativ, ordonanţa de urgenţă are cu totul şi cu totul alte prevederi.

Noi susţinem punctul de vedere al ordonanţei, aşa cum a trecut în comisie. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Reprezentantul ministerului, poftiţi.

Domnul Ovidiu Ionescu (secretar de stat, Ministerul Apelor, Alimentaţiei şi Pădurilor):

Domnule preşedinte,

Onorată Cameră,

Noi susţinem punctul de vedere al Guvernului şi forma în care a trecut prin comisie. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea comisiei, mai doriţi? Poftiţi, domnule deputat Nicolescu.

Domnul Mihai Nicolescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că intervenţia aşa cum este, şi dacă se aprobă, şi sper să se aprobe, nu reprezintă apanajul numai al Guvernului, reprezintă apanajul tuturor forţelor politice. Şi, de aceea, cred că vizează o problemă majoră, legată de viaţa unor oameni care, aşa cum am spus, aproape că nu au soluţie de trai în unele situaţii, că nu au recoltat nimic la grâu şi la porumb. Şi problema aceasta, cred că în egală măsură ne interesează şi pe cei de la Putere, acum, şi pe cei din Opoziţie. Şi orice realizare în acest domeniu este ca o realizare a întregii forţe existente în Parlament.

În această manieră aş dori să tratăm lucrurile, pentru că, într-adevăr, nu-i vorba de nici o intervenţie de natură electorală, ci este vorba de o intervenţie, într-adevăr, de viaţă.

Iar legat de această intervenţie pe Legea nr.268 şi art.6, noi ştim că am aprobat o modificare în cadrul articolului respectiv, alin.4 şi 5, în care, la fondul de dezvoltare, am introdus posibilitatea, am dat posibilitatea ministerului ca din rezervele bugetare, să orienteze pentru fondul de dezvoltare, pentru decontarea tractoarelor şi maşinilor la un moment dat, urmând ca, pe măsură ce se încasează fondurile în fondul de redevenţă, să se reglementeze acest lucru.

Tot aşa, astăzi, această intervenţie vine să regleze, să reglementăm o problemă care mi se pare esenţială, vizavi de această intervenţie pe produse agricole. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Pereş şi domnul Mardari.

Domnul Alexandru Pereş:

Domnule preşedinte, doar o mică precizare. Deci, în urmă cu două luni, Parlamentul României aproba Ordonanţa nr.106, tocmai datorită unor efecte meteorologice nefavorabile în două judeţe din sudul ţării. Şi Parlamentul a înţeles. Atât Parlamentul, cât şi Partidul Democrat. Sigur, am votat această ordonanţă.

Ceea ce ni se propune, în schimb, în Ordonanţa nr.102, este total o altă chestiune. Domnul ministru, oricare ar fi, actualmente ministrul agriculturii, domnul Ilie Sârbu, poate dispune de tot ceea ce înseamnă încasarea redevenţei în natură, şi, printr-un simplu ordin al ministrului, va dispune de întreaga cantitate, care are de fapt o altă destinaţie prin lege. Asta am cerut să reglementăm.

Haideţi să scoatem acest alineat, lăsăm posibilitatea de intervenţie a domnilor " " ", sigur că da, prin hotărâre de Guvern, dacă se doreşte, prin ordonanţe de urgenţă, dar nu la un simplu ordin al ministrului agriculturii. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Mardari, şi pe urmă trecem la vot.

Domnul Ludovic Mardari:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În primăvara acestui an s-a dezbătut în Camera Deputaţilor un proiect de lege referitor la calamităţile naturale. Cu acea ocazie, în cadrul comisiei, eu am avut un amendament, conform căruia producătorii agricoli să beneficieze de o susţinere importantă din partea statului, astfel încât să-şi poată plăti taxa necesară pentru asigurarea culturilor.

Bineînţeles că acel amendament nu a fost acceptat. Dacă bine îmi amintesc, spuneam ca această susţinere să fie de la 30% la 80%, din partea statului. Nu a fost acceptat. Şi acum nu-l mai înţeleg pe domnul vicepreşedinte al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, domnul Nicolescu, de ce manifestă o atât de mare grijă pentru cei aflaţi în necaz, dacă atunci, cu acea ocazie, nu a fost la fel de grijuliu.

Care este părerea mea? Dacă s-ar fi acceptat acel amendament, acum toţi agricultorii care au suferit pagube, din cauza condiţiilor meteorologice, ar fi avut posibilitatea să încaseze despăgubirile de la societăţile de asigurare existente în ţară.

În situaţia în care ne aflăm, având în vedere că acele culturi nu au fost asigurate, aşa cum am spus, sunt de acord ca Agenţia domeniilor statului să încaseze redevenţa în natură, dar distribuirea acestor ajutoare sociale să fie făcută de către instituţiile specializate ale statului, şi nicidecum de către o instituţie care nu ar trebui să se ocupe cu astfel de activităţi.

Din cauza aceasta, este necesară eliminarea alineatului la care a făcut referire şi colegul Pereş. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră propunerea de eliminare a alin.7. O găsiţi la pag.3, capitolul "Amendamente respinse". Aţi auzit argumente şi pro şi contra.

Cine este pentru propunerea de eliminare a domnului deputat Alexandru Pereş de la PD şi susţinută de P.R.M.

Cine este pentru? 24 voturi pentru.

Stimaţi colegi, lăsaţi ziarele şi telefoanele.

Voturi împotrivă? 40 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Cu 40 de voturi împotrivă, o abţinere şi 24 voturi pentru, amendamentul de abrogare a alin.7 a fost respins.

Cine este pentru alin.7? 43 de voturi pentru.

Împotrivă? 8 voturi împotrivă.

Abţineri? 4 abţineri.

Cu 43 voturi pentru, 8 împotrivă şi 4 abţineri, s-a adoptat alin.7.

La alin.8, am înţeles că aveţi aici un amendament, domnule Pereş. Poftiţi.

Domnul Alexandru Pereş:

Mulţumes, domnule preşedinte.

De fapt, vine în corelare cu ceea ce am propus la alin.7. Noi am propus doar eliminarea sintagmei "Modul de atribuire a ajutoarelor". Dar, din moment ce alin.7 a trecut, probabil că acest lucru va trebui să se regăsească. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră propunerea domnului Pereş de amendare a alin.8, propunere respinsă de către comisie.

Cine este pentru? 17 voturi pentru.

Împotrivă? 38 voturi împotrivă.

Abţineri?

Cu 38 voturi împotrivă, 17 voturi pentru, amendamentul domnului Mardari de la alin.8 a fost respins.

Supun votului dumneavoastră alin.8, în formularea din ordonanţă.

Cine este pentru?

Stimaţi colegi, v-aş ruga, totuşi, cei care veniţi în sala de şedinţe, să veniţi pentru a participa la dezbateri şi a vota, nu pentru a citi ziarele.

39 voturi pentru.

Împotrivă? 19 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Cu 39 voturi pentru, 19 voturi împotrivă şi o abţinere, este adoptat textul alin.8, în formularea existentă în ordonanţă.

La alin.9, tot domnul deputat Pereş. Poftiţi.

Domnul Alexandru Pereş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am cerut eliminarea alin.9 şi pe nişte considerente, credem, destul de clare. Aşa cum apare în ordonanţă, alin.9 dă puteri mari ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, inclusiv în a da ordine administraţiei publice locale.

Considerăm că acest lucru nu este conform cu legislaţia şi am cerut eliminarea acestei posibilităţi a ministrului de a da ordine primarilor, viceprimarilor şi consiliilor locale din zonele afectate. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule deputat Nicolescu.

Domnul Mihai Nicolescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimate şi stimaţi colegi,

Cu respectul total pe care îl port colegului, trebuie să observăm că este vorba de o acţiune comună, la care a achiesat şi Ministerul Administraţiei Publice, domnul ministru Octav Cozmâncă, practic, care a semnat ordonanţa respectivă, deci nu este vorba de un ordin. Este vorba de o acţiune comună. De aceea, cred că nici nu se poate altfel, fără să angajăm administraţia locală într-o acţiune care vizează identificarea celor care, într-adevăr, nu au obţinut nimic anul acesta, în mod deosebit, datorită condiţiilor climatice.

Deci, de aceea, apreciez că trebuie să votăm punctul de vedere al Guvernului şi cel exprimat de comisie, prin votul favorabil a 14 colegi, 6 împotrivă şi o abţinere. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului deputat Pereş. Aţi ascultat şi argumentele domniei sale şi cele ale comisiei.

Cine este pentru? 15 voturi pentru.

Împotrivă? 39 voturi.

Abţineri?

Cu 39 voturi împotrivă, 15 voturi pentru şi o abţinere, amendamentul domnului deputat a fost respins.

Supun votului dumneavoastră alin.9 al art.6. Deci, alin.9 de la articolul unic.

Cine este pentru? 39 voturi pentru.

Împotrivă? 14 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Cu 39 voturi pentru, 14 voturi împotrivă şi o abţinere, s-a adoptat şi alin.9. Vom supune votului final acest proiect de lege.

Domnul Alexandru Pereş:

Mai este un amendament.

Domnul Valer Dorneanu:

Da, îmi cer scuze. Domnul deputat mai are un amendament, care a fost de asemenea respins.

Domnul Alexandru Pereş:

La poziţia 5, la "Amendamente respinse", domnule preşedinte, am propus introducerea unui alineat nou, care sună aşa: "În caz de calamităţi naturale, prin lege specială, producătorii agricoli, persoanele fizice, neasigurate la societăţile de asigurare, şi de asigurare agreate de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, pot beneficia de ajutoare în natură, din redevenţa preluată de Agenţia domeniilor statului, conform prevederii alin.6 al art.6. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Comisia doreşte să facă vreo precizare?

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins al domnului deputat Pereş.

Cine este pentru? 14 voturi pentru.

Împotrivă? 39 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu 39 voturi împotrivă, 14 voturi pentru şi 2 abţineri, s-a respins şi acest amendament.

Stimaţi colegi, am parcurs textele acestui proiect de lege, şi-l vom supune votului final.

La pct.27 avem proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.102/2002. Şi aici suntem în procedură de urgenţă.

Rog Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice să propună timpii de dezbatere.

Domnul Mihai Nicolescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimate şi stimaţi colegi,

Obiectul de reglementare al prezentului proiect de ordonanţă de urgenţă îl constituie suspendarea procedurii de executare silită, pornită de creditorii bugetari şi/sau autoritatea pentru valorificarea activelor bancare asupra construcţiilor zootehnice, dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, ce fac obiectul de reglementare al Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.168/2001, aprobată cu modificările - prin Legea nr.387/2002, cu menţinerea sechestrelor sau ipotecilor respective, după caz. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.72 din Constituţie.

La lucrările comisiei, raportul a fost adoptat cu 4 voturi împotrivă, în şedinţa din 16 octombrie 2002. proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 26 septembrie 2002. în urma dezbaterii, comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege.

Propunem pentru dezbatere 15 minute pe ansamblu şi un minut pe intervenţie. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu aceşti timpi de dezbatere? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la dezbaterea pe articole a proiectului de lege şi a ordonanţei de urgenţă a Guvernului.

La titlul acesteia, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Adoptat în unanimitate, în formularea iniţiatorului.

La textul articolul unic, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Adoptat în unanimitate.

La titlul ordonanţei de urgenţă a Guvernului, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Adoptat în formularea Guvernului.

La art.1, alin.1, urmăriţi amendamentul nr.2. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

S-a admis amendamentul nr.2 şi se modifică art.1, alin.1, în mod corespunzător.

Art.1, alin.2 şi 3 comisia nu a mai avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Nu.

Votate în formularea Guvernului.

Pardon, domnul deputat Mardari.

Domnul Ludovic Mardari:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am un amendament care sună în felul următor: "Statul român va despăgubi în maximum un an de zile creditorii particulari, bănci sau agenţi economici". De ce am solicitat să fie introdus, acceptat acest amendament? Deoarece, altfel, întregul proiect de lege este anticonstituţional. În România se apără proprietatea. Şi aici creditorii particulari au sprijinit întreprinderile cu activitate agricolă cu o serie de mărfuri sau chiar şi bani, credite şi este normal să existe această posibilitate de recuperare. În condiţiile în care statul îi despăgubeşte pe creditori, în continuare poate să facă tot ceea ce doreşte cu activele eliberate de sarcini, dacă este potrivit termenul.

Din acest motiv, am susţinut amendamentul şi vă rog să-l aprobaţi. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule deputat Bozgă.

Domnul Ion Bozgă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

Nu putem fi de acord cu amendamentul propus de colegul nostru, întrucât statul român nu are deocamdată disponibil asemenea sume prevăzute în buget, nu este vorba de nici o naţionalizare sau de altă natură, dacă vrem să gândim aşa, întrucât din evidenţele pe care le are Ministerul Agriculturii care vor opera în situaţia când aceste active din zootehnie dezafectate vor fi solicitate de către posibilii crescători de animale - este vorba de o cifră infimă de posibili specialişti în agricultură care vor solicita aceste active - în atare situaţie, din evidenţe nu reiese că firme private au investit acolo sume mari. Este vorba de câteva bănci care, într-adevăr, au de recuperat sume de la acele active. Numai că în acest moment situaţia este atât de bine pusă la punct, întrucât nu mai au ce recupera. În afară de acoperiş, ceva cărămizi, ţigle, nu pot să mai recupereze. Dacă, însă, tinerii până la 40 de ani sau specialiştii din agricultură vor avea curajul - că este un act de curaj - să le solicite şi să le adapteze la tehnologia de creştere a speciilor respective, băncile după 5 ani mai au o şansă, să mai ia 10% din acea valoare; aşa nu vor mai recupera nimic.

Dacă gândim că este o naţionalizare, din punctul nostru de vedere, al comisiei, este un punct impropriu. Propun să votăm ordonanţa aşa cum este propusă şi aprobată de comisie.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră ".. Poftiţi, domnule Sassu. Sper să nu mă acuzaţi şi dumneavoastră de ceaţă, că nu v-am văzut?!

Domnul Alexandru Sassu:

Domnule preşedinte,

Vă mulţumesc.

Mi se pare explicaţia absolut fantezistă. Dacă sunt bani privaţi, avem lege pe baza căreia statul poate lua respectivul obiectiv. Este vorba, totuşi, de o naţionalizare, dacă această explicaţie care a fost dată înainte este corectă. Dacă sunt bani, există băgaţi în acel obiectiv, trebuie daţi înapoi. Nu se poate lua! Este o aiureală, sunt puţini sau mulţi, nu contează. Există modalităţi de valorificare în condiţiile respective. Că sunt ale băncilor sau sunt ale altcuiva, nu contează! Sunt bani, atunci există o lege pe care poate să meargă lucrurile. Dacă nu, atunci înseamnă că nu avem cum să le luăm. Mi se pare o aiureală completă această explicaţie. Dacă sunt bani, atunci avem obligaţia, statul nu poate lua. Dacă era al statului, da, sigur, putea să-l vândă, nu era nici o problemă, putea să facă ce vrea cu el. Dar, să iei de acolo de unde sunt nişte bani privaţi, mi se pare o chestiune care se cheamă în toată lumea naţionalizare.

În al doilea rând, această modalitate de valorificare, în cazul în care sunt nişte creanţe, există şi pentru aceasta lege. Iertaţi-mă, dacă este alta explicaţia, s-o auzim pe aceea corectă, dar aceasta nu justifică cu nimic legea. Se cheamă, în orice colţ din lumea aceasta naţionalizare atunci când banii privaţi sau ai altcuiva sunt luaţi de către stat. Şi despre aceasta este vorba.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule ministru, dacă doriţi să explicaţi şi dumneavoastră, în raport de obiecţiile care s-au formulat aici.

Domnul Ovidiu Ionescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Răspunsul este că nu sunt bani. De ce nu sunt bani? Dacă aceste ferme erau de interes sau voia cineva să le ia, le lua până acum. S-a încercat vânzarea lor, s-a încercat valorificarea într-un fel a ceea ce-i acolo, sunt nişte ruine, practic, din care au mai rămas nişte cărămizi şi eventual nişte ţigle. Ţiglele s-au dus demult. Cele care aveau ţigle s-au privatizat şi de aceea a venit această soluţie. Dacă mai este cineva interesat să ia aceste ruine şi să facă din ele ceva, să mai dea o şansă celui care a pierdut banii să mai recupereze din aceşti bani, atunci să încercăm să facem ceva. De aceea s-a băgat această lege.

Creditorii au o şansă să recupereze banii sau o parte din banii pe care îi au acolo, că de multe ori s-a gajat cu aceste... la preţuri total diferite de ceea ce era în realitate. Şi atunci, măcar o parte din bani, creditorul are şansa să-i recupereze după 5 ani dacă cineva are curajul să investească în acestea şi noi încercăm să încurajăm un investitor să rişte şi să refacă această capacitate de producţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Încă o dată, domnule Sassu, poftiţi.

Domnul Alexandru Sassu:

Îmi pare rău că intervin încă o dată. Am impresia că nu ne înţelegem. Discutăm de două lucruri diferite. Poate este o intenţie bună şi cu aceasta sunt de acord, dar nu se face aşa. Aceasta este singura problemă! Deci, statul nu are nici o obligaţie să salveze banii privaţi, aşa cum spune domnul ministru. Dacă sunt acolo nişte oameni care au investit bani, înseamnă că pot să le ia şi se spală cu ele pe cap, dacă nu le dau la stat sau se găsesc alte metode.

Deci, repet, este vorba de o intenţie bună care nu se face prin naţionalizare. Şi în 40 şi ceva când s-a făcut naţionalizarea, tot intenţii bune erau. Cel puţin, aşa se declarau. Discutăm despre naţionalizare şi la această chestiune nu ne-a răspuns. Că nu sunt bani la stat să le cumpere sau că nu sunt bani să despăgubească? Nu este o explicaţie! Este naţionalizare şi la aceasta nu răspundeţi.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule Bozgă.

Domnul Ion Bozgă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Trebuie să răspund distinsului coleg, pe care-l respect, că nu este vorba de o naţionalizare. Poate că nu am fost bine explicit. Este vorba de activele la care statul are capital majoritar, nu forma privată este majoritară, numai pe acelea mai operează şi din acelea nimeni nu mai are ce recupera, că din ’90 până acum au fost scoase la vânzare, sub diverse forme şi nu le-a luat nimeni.

În ideea de a mai recupera ceva, statul, care are capital majoritar, deci este proprietar majoritar, a venit cu această soluţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Domnul deputat Mardari.

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule preşedinte,

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Reprezentantul Guvernului a încercat să dea o explicaţie, dar este în afară de orice. Domnia sa spunea că mai există o şansă pentru creditori ca după 5 ani să-şi mai recupereze banii pierduţi, ceea ce nu este adevărat. Dacă citiţi cu atenţie textul proiectului de lege propus, reiese foarte clar: creditorii, practic, vor pierde orice şansă de a mai recupera ceva în timp. Din cauza aceasta, aşa cum spunea şi colegul Sassu de la Partidul Democrat, este vorba de o naţionalizare şi, ca urmare, eu propun ca acest proiect de lege să fie retrimis la comisie sau chiar respins.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Propunerea de retrimitere la comisie ar fi putut să fie supusă votului dumneavoastră dacă s-ar fi motivat într-un fel. Nu există nici un motiv, nici colegul nostru nu sugerează vreun motiv şi, în consecinţă, eu supun votului dumneavoastră textul articolului unic, cu dispoziţia de aprobare care a fost propusă de către comisie.

Cine este pentru? 38 voturi pentru.

Împotrivă? 16 voturi împotrivă.

Abţineri? 1 abţinere.

38 pentru, 16 împotrivă şi 1 abţinere s-a adoptat textul articolului unic, cu dispoziţia de aprobare a ordonanţei.

În consecinţă, propunerea de respingere nu se mai supune la vot.

Noi, de fapt, am revenit la votarea articolului unic şi vă amintesc că trecusem în momentul în care s-a făcut această propunere şi de titlul ordonanţei de urgenţă, dar o mai supun încă o dată atenţiei dumneavoastră.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Adoptat titlul ordonanţei de urgenţă.

La art. 1 alin. 1 votasem amendamentul 3, dar îl mai supun încă o dată dezbaterii dumneavoastră. Există obiecţiuni la amendamentul 3? Nu există. Adoptat amendamentul, se elimină practic lit. a).

La art. 1 alin. 2 şi 3 dacă sunt obiecţiuni? Comisia nu a avut, nici dumneavoastră. Votat în unanimitate.

Articolul 2 alin. 1 lit. a). Urmăriţi amendamentul 3.

Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 3? Nu aveţi. Admis amendamentul 3 şi eliminată litera.

La lit. b) urmăriţi amendamentul 4. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Admis amendamentul 4, se modifică lit. b) de la art. 2.

Articolul 2 lit. c). Comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Nici dumneavoastră. Votat în unanimitate.

Articolul 2 alin. 2 urmăriţi amendamentul 5. Dacă aveţi obiecţiuni? Poftiţi, domnule profesor.

Domnul Mihai Nicolescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La poziţia 5 art. 2 alin. 2 este acolo menţiunea: "Alin. 2 al art. 1, al art. 2" este o greşeală materială. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Cu propunerea de rectificare materială, întreb din nou dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 5? Nu. Adoptat în formularea comisiei, cu intervenţia de rectificare propusă de domnul Nicolescu.

Articolele 3, 4 şi 5 din ordonanţă, dacă sunt obiecţiuni? Comisia nu a avut amendamente. Nici dumneavoastră. Adoptată în formularea din ordonanţă.

Am parcurs, aşadar, textele proiectului de lege. Vom supune votului final când se va stabili.

Stimaţi colegi,

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind regimul de reţinere a câinilor periculoşi sau agresivi. Lege organică, procedură de urgenţă. Ne oprim? Cum?

Stimaţi colegi,

Colegii noştri ne spun că sunt puţini reprezentanţi şi din partea opoziţiei şi sunt şi foarte multe amendamente.

Supun votului dumneavoastră propunerea de suspendare a şedinţei.

Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Ne vedem joi, în plenul Camerelor, dacă nu vom fi puşi în situaţia fericită de a convoca o şedinţă festivă comună, legată de decizia NATO. Deocamdată, avem şedinţă în plen a Camerei Deputaţilor.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,15.