Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Tudor Mohora şi Laszlo Borbely, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Stimaţi colegi,

Începem secvenţa dedicată intervenţiilor personale ale deputaţilor.

Domnul deputat Moisoiu Adrian.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astă-dimineaţă este intitulată "20 martie 1990 - 20 martie 2003, 13 ani de la un pretins "pogrom antimaghiar" la Târgu-Mureş".

Au trebuit să treacă 12 ani pentru a citi în cotidianul "Adevărul" că extremiştii din U.D.M.R. şi-au dat arama pe faţă şi că la Cluj-Napoca la 14 martie 2003, 1000 de adepţi ai lui Tökes László au cerut oficial autonomie teritorială.

Acest lucru mi-a adus aminte de diversiunea Tg.Mureş - martie 1990, de aşa zisul "pogrom antimaghiar", motivat de pretinsul "etnocid" la care a fost supusă minoritatea maghiară - datorită "şovinismului şi sălbăticiei din totdeauna a românilor" şi ca atare trebuia să se realizeze printr-o dublă diversiune: conflictul să fie declanşat de către români iar mediatizarea lui, indiferent de realitatea faptică, să-i prezinte drept victime pe minoritarii maghiari !

Ar trebui să invoc aici întreaga noastră istorie pentru a demonstra că şovinismul nostru, dacă şi cât a fost, a fost exclusiv de reacţie. În ce priveşte sălbăticia, mă voi rezuma să compar faptele cutremurătoare marcate de aşa zisa eliberare a Ardealului de Nord de către trupele maghiare în 1940, crimele de război comise de exemplu de groful Wass Albert şi eliberarea Ardealului de către trupele române în 1944. Am să citez declaraţia cuiva care a trăit sub ocupaţia maghiară, publicată în "Naţiunea" în nr.38/1991: "N-am fost niciodată scuipat sau bătut de români pentru că mama mea era unguroaică, în schimb am fost scuipat şi bătut de către unguri pentru că tatăl meu era român !" Reamintesc totodată cele 104 cazuri de traumatisme corporale, comoţii cerebrale, fracturi multiple suferite de ofiţeri şi subofiţeri de miliţie şi securitate, cât mai ales crimele odioase comise în decembrie 1989 la Zetea, Dealu, Odorheiu Secuiesc sau Tg.Secuiesc. Mai trebuie să adaug ceva ?

În ce priveşte pogromul, acesta nu se putea declanşa în Harghita, unde românii sunt într-o proporţie de 14% sau Covasna, unde românii sunt într-o proporţie de 25% şi de aceea a fost ales Tg.Mureş unde românii şi ungurii trăiesc într-o proporţie aproximativ egală şi ca atare avea şanse să reuşească.

Primii paşi s-au făcut în 19 martie când o coloană de români care trecea pe lângă sediul U.D.M.R. a fost bombardată cu diverse obiecte contondente, inclusiv ţigle şi cărămizi, ceea ce i-a determinat ca finalmente să devasteze clădirea. Iar pentru a se declanşa o asemenea reacţie a fost necesară o întreagă campanie de pregătire: separatism şcolar impus în plin an şcolar, inscripţionări în limba maghiară fără un cadru juridic corespunzător, alungarea românilor din instituţii sau întreprinderi, refuz de a-i servi pe cei care se adresau în limba română, profanarea unor monumente (Avram Iancu şi Nicolae Bălcescu), a unor biserici româneşti (biserica de la Valea a fost incendiată), lozinci, demonstraţii, acţiuni şi provocări antiromâneşti ( ca de exemplu intrarea unui Trabant într-o mulţime de demonstranţi români, intonarea imnului Ungariei, arborarea drapelului acesteia etc.)

Conform scenariului stabilit pentru 20 martie, o echipă a televiziunii irlandeze a fost instalată pe acoperişul plat al Hotelului "Grand" din Tg.Mureş, ce este plasat exact pe axa locului unde trebuiau să se producă evenimentele, iar Piaţa Victoriei s-a umplut cu aproximativ 30.000 de unguri şi cu cel mult 3.000 de români veniţi mai mult de curiozitate decât cu intenţii agresive. Şi pentru ca iniţiativa să aparţină românilor, s-a apelat la o diversiune: s-au dat telefoane anonime de alarmare în câteva comune româneşti de pe Valea Gurghiului (Hodac, Ibăneşti) pentru a fi înştiinţaţi localnicii că viaţa unor apropiaţi ai lor le este ameninţată de către unguri la Tg.Mureş.

Aşa s-a regizat şi desfăşurat un "pogrom antimaghiar" la care maximum 200 de ţărani înarmaţi sumar cu unelte agricole au produs victime unei mulţimi de maghiari de peste 100 de ori mai mare, care i-a aşteptat ore în şir ca să sosească, înarmată cu bâte, lanţuri şi răngi confecţionate în mod special. Aşa s-a desfăşurat un pogrom filmat în care scenele de violenţa aparţin exclusiv maghiarilor. Aşa se explică faptul că marea majoritate a victimelor au aparţin "agresorilor români" ! Aşa a fost martirizat ca "ungur" Mihăilă Cofar, care întâmplător purta un pulover de culoare verde.

Doresc să-l citez pe Szöcs Geza, omul numărul doi al U.D.M.R. la acea vreme, care la primul Congres Naţional al U.D.M.R. din iunie 1990 a declarat: "Târgu Mureşul n-a fost o înfrângere, ci o victorie, n-a fost un sfârşit, ci un început!"

Iată de ce la aniversarea a 155 de ani de Revoluţia Maghiară, comparând lozincile strigate la manifestările stradale din primăvara lui 1990:"Moarte valahilor", "Acum ori niciodată", "Trăiască Ungaria", "Iliescu nu uita, Ardealul nu-i ţara ta" cu cele din martie 2003: "Ungaria Mare, aşa a fost, aşa va fi" să constat că idealul numit Ungaria Mare al comunităţii maghiare este mai aproape ca oricând. Mesajul transmis în 1990 de către Szürös Mátyás, preşedinte interimar al Ungariei de atunci "maghiarimea trăitoare în afara hotarelor Ungariei este parte a naţiunii maghiare, pentru a cărei soartă suntem răspunzători...Trebuie să spun că Ardealul este pământ strămoşesc maghiar, cel puţin în aceeaşi măsură în care este şi românesc...Deci, maghiarii au acolo deplina îndreptăţire de a trăi, de a munci, de a lupta şi, ca atare, pot nu numai să ceară, ci să şi pretindă dreptul lor asupra pământului şi asupra a tot ce li se cuvine în materie de drepturi individuale şi colective..." a fost însuşit şi adus la îndeplinire de U.D.M.R. prin politica consecventă a paşilor mărunţi pe care a promovat-o. Felicitări U.D.M.R.-ului dar şi conducătorilor noştri din toţi aceşti ani !?

Mesajul transmis comunităţii maghiare cu ocazia zilei de 15 martie 2003 de către domnul prim ministru Adrian Năstase este în totală concordanţă cu Szürös Mátyás (!?) Întrebările pe care i le pun atât dânsului cât şi preşedintelui Ion Iliescu sunt: Pe noi, ardelenii, ce ne mai aşteaptă ? Ce ne mai pregătiţi ? Cu drepturile colective şi individuale ale românilor din Ungaria ce se întâmplă ? Ei cui aparţin ?

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Damian Brudaşca. Va urma domnul Cristian Sandache.

Domnul Damian Brudaşca:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

În zilele de 14-15 martie anul curent, liniştea, tihna şi siguranţa populaţiei Transilvaniei au fost din nou ameninţate de acţiunile iresponsabile şi duşmănoase promovate de adepţii fanatici ai revizionismului şi revanşismului unguresc conduşi de acest reprezentant autentic al lui Satan cu sutană, Laszlo Tökes. Şi pentru ca impactul mediatic intern şi internaţional al evenimentului să fie pe măsura trufiei ungureşti, iar sfidarea românilor şi mai evidentă şi incontestabilă, organizatorii acestui aşa-zis Forum din martie au decis organizarea lui la Cluj-Napoca, capitala de suflet a Ardealului. Pentru unii observatori pripiţi sau neavizaţi, cei câteva sute de participanţi ar fi urmărit scindarea U.D.M.R. De altfel, chiar şi organizatorii tărăboiului de la Cluj-Napoca au lăsat să se înţeleagă că ar urmări acelaşi lucru.

Dar, în realitate, nu este vorba despre aşa ceva. În maniera-i cunoscută, manifestarea de la Cluj-Napoca a fost pentru pastorul Tökes un nou prilej de a reaminti ura sa viscerală împotriva românilor şi a statului naţional unitar român. Atât în discursul său, cât şi în intervenţiile unor participanţi a fost clar şi neechivoc exprimat idealul subminării statului român, inclusiv prin modificarea Constituţiei, astfel încât pretenţiile absurde şi aberante formulate aici să capete susţinere legislativă. S-a cerut modificarea Constituţiei, mai precis eliminarea precizării caracterului statului naţional şi crearea nici mai mult nici mai puţin decât a unor privilegii de tip feudal pentru reprezentanţii minorităţii ungureşti. De asemenea, se militează pentru înfiinţarea Consiliului Naţional Maghiar din Ardeal, în cadrul căruia un rol important ar urma să revină bisericilor ungureşti. Alături de Laszlo Tökes s-au aflat câţiva fruntaşi ai UDMR Cluj şi parlamentari reprezentând platformele radicale şi mişcarea reformistă.

Spre surprinderea mass-media şi chiar a fruntaşilor unguri, la lucrările din Biserica reformată din Cluj-Napoca au luat parte şi parlamentari ai P.R.M., printre care m-am numărat şi eu. Ca deputat de Cluj, am dorit să aflu direct de la sursă obiectivele urmărite de acest forum. Nu pot rămâne indiferent atunci când liniştea, poate chiar siguranţa şi viaţa concetăţenilor mei sunt ameninţate de aceşti neobosiţi pescuitori în ape tulburi adunaţi în jurul fanaticului Laszlo Tökes. Prezenţa noastră acolo n-a deranjat în nici un fel desfăşurarea întâlnirii întrucât, ca reprezentanţi ai unui partid profund ataşat valorilor democraţiei, am respectat dreptul adversarilor noştri de a se reuni, de a-şi exprima punctele de vedere. Prin prezenţa noastră am dorit să nu uite că sunt în România şi nu pot face tot ce le trece prin cap. Revine autorităţilor statului român să ia măsuri legale ca să preîntâmpine subminarea unităţii şi integrităţii noastre naţional-statale.

Pentru observatorii pripiţi, manifestarea de la Cluj-Napoca ar reprezenta începutul dezintegrării U.D.M.R. Nimic mai fals. În primul rând, la lucrări au participat chiar şi reprezentanţii filialei Cluj a UDMR care nu s-au dezis niciodată public de apartenenţa lor la Uniune. În al doilea rând, însuşi pastorul Laszlo Tökes a declarat că nu doreşte şi nu urmăreşte distrugerea UDMR. În al treilea rând, participanţilor la întâlnirea de la Biserica reformată li s-a transmis un mesaj din partea deputatului Nemeth Zsolt, preşedintele Comisiei de politică externă a Parlamentului de la Budapesta. Nu cred că autorităţile ungureşti au interes să slăbească, mai ales în condiţiile actuale, UDMR, recunoscută drept coloana a V-a a intereselor sale de destabilizare a României şi de creare a premiselor desprinderii Ardealului dintre fruntariile ţării noastre.

Asistând la o parte a Forumului de la Cluj-Napoca, am reuşit să înţeleg că, în realitate, este vorba de o diversiune gândită şi pregătită în laboratoarele serviciilor secrete de la Budapesta în strânsă legătură cu conducerea centrală a UDMR. Ungurii sunt conştienţi că, în perspectiva integrării României şi Ungariei în Uniunea Europeană, rolul politic al UDMR s-a încheiat. Este chiar posibil ca, în interesul minorităţii maghiare din România, acest cancer politic să fie extirpat în viitorul apropiat. În acelaşi timp, însă, pescuitorii în ape tulburi din conducerea acestei Uniuni şi a Bisericilor ungureşti constată că nu s-au putut încă materializa pretenţiile lor de retrocedare a mai bine de jumătate din imobilele din marile oraşe ale Transilvaniei şi a peste 50% din terenurile şi pădurile acestei provincii. Şi asta în ciuda compromisurilor politice grave făcute de UDMR cu CDR, iar în prezent cu P.S.D. La alte reuniuni şi întâlniri, diverşi fruntaşi unguri s-au arătat profund nemulţumiţi de ritmul retrocedărilor, ca şi de satisfacerea celorlalte pretenţii formulate şi acceptate în principiu de P.S.D.

Pentru salvarea imaginii proprii, dar şi pentru a exercita un nou şantaj ordinar asupra autorităţilor româneşti, conducerea UDMR a scos asul din mânecă. E vorba de acelaşi clasic de-acum, Gică Contra al ungurilor, Laszlo Tökes. Lui i-a revenit rolul de a se revolta, de a urla că e nevoie de autonomie, de instituţii proprii ungurilor, inclusiv de armată regulată, dar mai ales de recuperarea averilor obţinute, vreme de secole, din sudoarea majorităţii româneşti a Ardealului. Este clar că adevăratul scop urmărit prin recentele acţiuni este de a exercita încă un şantaj asupra Guvernului Năstase pentru a-l obliga să accelereze retrocedarea bunurilor imobiliare către grofii şi baronii UDMR. În aceste noi condiţii, UDMR poate ameninţa oricând cu ruperea odiosului protocol încheiat cu P.S.D., motivându-şi decizia prin pretinsele nemulţumiri ale populaţiei ungureşti. Şi, ca întotdeauna, extremiştii unguri mizează pe faptul că, fiindu-i indiferente interesele şi durerile naţionale, Adrian Năstase, pentru a se menţine şi eterniza la putere, va juca, şi de această dată, după cum i se cântă.

Iată de ce, P.R.M. consideră că a venit clipa scoaterii definitive a UDMR-ului în afara legii şi tragerea la răspundere a fanaticului extremist şi duşman al poporului român care este Laszlo Tökes.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Cristian Sandache. Va urma domnul Ştefan Baban.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Titlul scurtei mele intervenţii echivalează de fapt cu o interogaţie: "Şcolile-spital, o posibilitate?"

În condiţiile în care există un număr important de copii şi adolescenţi internaţi în diferite unităţi spitaliceşti din România, iar perioada spitalizării acestora poate fi îndelungată, se pune în mod logic întrebarea: cum poate fi recuperat timpul destinat în mod firesc învăţăturii.

După ştiinţa mea, una din normele europene în materie precizează că pe perioada unei spitalizări mai îndelungate este obligatorie asigurarea accesului copiilor şi adolescenţilor la învăţătură. În unele spitale sunt chiar clase speciale în cadrul cărora pacienţii beneficiază de profesionalismul unor cadre didactice special detaşate în acest sens.

Un experiment a fost aplicat o vreme şi la Spitalul "Sfânta Maria" din Iaşi în colaborare cu un partener din Franţa. Poate că o astfel de idee ar merita o atenţie aparte.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc. Mulţumesc şi pentru operativitate.

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban. Va urma domnul Napoleon Pop.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

"Noul cod rutier şi şoferii români".

1 februarie este data la care a intrat în vigoare noul Cod rutier al României, dată pe care şoferii nu o vor uita prea uşor, datorită anomaliilor şi contradicţiilor stipulate în acest act normativ.

Prima aberaţie este stabilită de articolul 89, lit.g) care arată că "neoprirea la semnalul regulamentar al poliţistului, în scopul sustragerii de la control" constituie doar contravenţie şi nu infracţiune şi se sancţionează cu amendă de la 2 la 8 milioane lei. Aici deja e vorba de stupiditate totală, întrucât, practic, se aboleşte acest act normativ pentru orice persoană care îşi poate permite să plătească amenda. Poţi fi beat criţă, drogat, poţi merge cu 150 km la oră în sectoare unde limita de viteză este de 60 km la oră, tot ce ai de făcut e să te uiţi în altă parte când poliţistul îţi face semn să opreşti şi gata, este declarat nevinovat după ce ai achitat amenda.

O altă anomalie este sancţionarea cu amendă de la 1,5 la 5 milioane lei a schimbării direcţiei de mers prin încălcarea marcajului longitudinal continuu. Există nenumărate sectoare de drum unde linia continuă se întinde, fără nici un motiv, pe câţiva kilometri, iar un şofer care întoarce în asemenea zonă va fi sancţionat la fel de aspru ca şi altul care circulă pe contrasens. Probabil că aici, poliţiştii s-au gândit la "planul" de amenzi, pentru că, de acum încolo, nu vor trebui să facă altceva decât să tragă linia continuă în dreptul unei benzinării cu vad şi să aştepte calm cohortele de contravenienţi care vor cotiza, vrând-nevrând, fie la bugetul de stat, fie la alte "bugete".

Înşirarea aberaţiilor din acest act normativ ar putea continua pe multe pagini, aducând argumente logice şi pertinente, care le-ar putea demonta pas cu pas. Ceea ce trebuie însă evidenţiat este faptul că noile amenzi reprezintă o sfidare a bunului simţ, într-o ţară în care venitul mediu a ajuns să reprezinte mai puţin decât suma pe care o poţi avea de plătit pentru o depăşire neregulamentară. Iar acest lucru duce automat la diminuarea câştigurilor salariale ale acestei categorii profesionale - şoferii - precum şi la introducerea unor măsuri economice dure de către angajator, începând de la reducerea locurilor de muncă şi terminând cu pierderile pe care le înregistrează, prin plata acestor amenzi. Recentul miting al şoferilor pe străzile Capitalei a venit ca un semnal de alarmă, atenţionând că şoselele României sunt pentru toţi şoferii şi nu numai pentru cei care dispun de resurse financiare şi care nici nu clipesc când achită cele 8 milioane de lei. Dacă le achită...

Practic, guvernul actual, deşi reprezintă un partid social-democratic nu face altceva decât să atenteze, prin acest act normativ, la dreptul cetăţenilor României de a circula cu automobilul pe drumurile publice. Este inacceptabil ca, în condiţiile în care şoselele arată ca după bombardament, obligând de multe ori şoferii să încalce regulile de circulaţie pentru a nu-şi face praf maşinile, să avem un cod rutier care sancţionează cu amenzi colosale abateri relativ minore.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş vrea să mă refer la faptul că puterea corupe mediul de afaceri.

Măsura atractivităţii mediului de afaceri românesc a fost dată recent de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, investiţiile directe străine fiind în 2002 cu 30% mai mici decât în anul precedent.

Chiar dacă acest rezultat nu reflectă decât parţial erodarea euforiei unei noi guvernări aflată în al doilea an de exerciţiu, evoluţia investiţiilor directe străine este o sinteză a calităţii mediului politic şi economic, în raport cu oportunităţile pieţei interne şi care nu au lipsit: privatizări, restructurarea pe bani publici, acţiunile economice asigurate prin cheltuielile bugetare, noi nişe de piaţă.

Atunci ce se întâmplă?

Răspunsul este foarte simplu şi îl găsim în deficienţele sistemului nostru intern semnalate de Uniunea Europeană: economie de piaţă nefuncţională, capacitate administrativă redusă, lipsa independenţei justiţiei. Toate aceste deficienţe ne trimit la cauza numitor comun, respectiv corupţia generalizată şi instituţională, aceasta împiedicând, tocmai prin capacitatea limitată administrativă şi lipsa independenţei justiţiei, funcţionalitatea pieţei şi implicit dinamica şi atractivitatea oportunităţilor acesteia.

Iată că Guvernul vrea să-şi asume răspunderea pentru un pachet anticorupţie, dar care, neatacând fondul problemei, respectiv restrângerea corupţiei puterii prin acte ferme ale justiţiei, doreşte să scoată în evidenţă că tocmai mediul de afaceri este unul din generatorii corupţiei, inclusiv prin dreptul constituţional al cetăţenilor oameni de afaceri de a deveni politicieni.

Această conexiune reprezintă o mare capcană pentru societatea românească. Etichetarea fără rezerve a mediului de afaceri ca fiind corupt înseamnă atac la democraţia economică, iar de aici până la a declara că tocmai economia de piaţă este cauza principală a corupţiei nu mai este decât un pas. Urmează întrebarea: de ce să mai facem o economie de piaţă funcţională, această calitate ducând la o corupţie şi mai mare.

Este greu de acceptat că, în mod brusc, asimilarea acquis-ului comunitar şi mai multă transparenţă în mediul de afaceri au devenit elemente cruciale în asanarea corupţiei interne prin măsura asumării răspunderii guvernului, când corupţia, peste tot în lume, este legată de putere şi bani publici şi nu de iniţiativă şi bani privaţi.

Realitatea este ca imixtiunea în creştere a statului în economie corupe şi mai mult mediul de afaceri, fluxurile economice, comerciale şi financiare private pe orizontală, fiind înlocuite cu cele publice pe verticală, între cheltuielile bugetare şi mediul de afaceri, cu dividendul către cei care au puterea să împartă banul public.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Becsek Garda Dezideriu. Va urma domnul deputat Ioan Miclea. Domnii deputaţi Makkai Grigore şi Valeriu Gheorghe au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii din Camera Deputaţilor este una din comisiile permanente cele mai solicitate de către populaţia ţării noastre care speră în ajutorul forului legislativ în combaterea reală a corupţiei.

Numărul petiţiilor, a memoriilor, precum şi a plângerilor depuse la Comisia de abuzuri era atât de mare în decursul anilor încât au fost angajaţi specialişti valoroşi ca colaboratori externi, cu contracte de muncă, cu ajutorul cărora s-a putut face faţă solicitărilor venite din partea populaţiei.

Însă, o dată cu intrarea în vigoare a Codului Muncii, Biroul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi petiţiilor a cerut din partea Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor să aprobe angajarea colaboratorilor externi Bulai Jorj, Oprişan Emilian şi Preda Liviu, specialişti deosebit de eficienţi în lupta pentru combaterea corupţiei şi angajarea lor prin contracte individuale de muncă cu timp parţial de patru ore zilnic conform Cap. VIII din noul Cod al muncii.

Însă, în şedinţa Biroului Permanent din data de 10 martie, s-a luat hotărârea să se renunţe la doi din cei trei specialişti. Necesitatea menţinerii celor trei specialişti are în vedere caracterul cu totul special al acestei comisii, constând într-o problematică foarte largă a petiţionarilor ce atinge întreaga sferă de activitate în toate domeniile societăţii.

Cei trei specialişti în domenii specifice pe linie de ordine publică, apărare naţională, fond funciar, cadastru, geodezie, inspecţiile descentralizate ale statului, mediu şi sănătate publică, ocupă o sferă de strictă specialitate, situaţie în care fără aportul dânşilor în aceste domenii de activitate ale comisiei ar rămâne descoperite, atât în cadrul audierilor solicitanţilor în plenul comisiei, dar în special în interpretarea memoriilor şi redactarea adreselor de înaintare diferitelor organisme ale statului, pe de o parte, şi interpretarea şi eventualele reveniri la răspunsurile primite.

Implicarea directă a celor trei specialişti o considerăm de un real aport la soluţionarea unor dosare legate de problematica specifică, având în vedere şi numărul petiţiilor adresate comisiei pe parcursul întregului an, deplasărilor în teritoriu în cadrul subcomisiilor pe probleme.

O eventuală renunţare la trei specialişti în situaţia când fenomenele de abuzuri şi corupţie sunt în atenţia conducerii statului, numărul sesizărilor şi petiţiilor fiind în creştere, ar genera o blocare parţială a activităţilor comisiei care nu s-ar justifica printr-o economie de salarii derizorie.

Acum, când ne confruntăm cu fenomenul corupţiei la toate nivelele, acum, când Guvernul vrea să-şi asume răspunderea printr-un pachet de legi împotriva corupţiei, ar fi foarte neplăcut ca o comisie specială a Parlamentului să fie nevoită să-şi desfăşoare o activitate formală numai pentru faptul că din aşa-numite considerente financiare, forul legislativ al ţării nu poate beneficia de ajutorul celor trei experţi specialişti cu activitate îndelungată în domeniu.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Ioan Miclea. Va urma domnul Traian Dobre. Domnul Ion Luchian depune la secretariat declaraţia politică.

Domnul Ioan Miclea:

Mulţumesc domnule preşedinte de şedinţă.

Partidul din care fac parte eu nu agreează preconizata modificare a Constituţiei României şi aceasta pentru mai multe considerente, care au fost prezentate de la această tribună de către colegii mei de partid.

Personal, mi se pare inutil un astfel de demers, atâta timp cât peste puţini ani România va intra în Uniunea Europeană, fiind, în această eventualitate, obligată să adopte Constituţia acesteia.

Dacă adăugăm la aceasta şi faptul că un asemenea demers costă mulţi bani, cheltuială care la ora actuală este greu de suportat (dacă nu imposibil) de către o economie de piaţă fragilă, de către un buget şi aşa subdimensionat, avem motivaţia solidă a inutilităţii demersului la care au antamat colegii noştri din PSD şi din alte partide.

Apoi există motive solide, de fond, ale inutilităţii modificării Constituţiei, unul din acestea fiind acela că se încălcau unele prevederi care nu urmează să fie modificate.

Mă refer concret la încercarea de a strecura în Constituţie prevederea potrivit căreia, în justiţie şi administraţie, se va putea folosi limba maternă a cetăţenilor ţării de altă etnie decât cea română.

Eu îi înţeleg pe colegii din UDMR când se luptă şi se zbat spre a câştiga pentru maghiarii din România drepturi şi facilităţi pe care până acum nu le-au avut. Dar nu pot şi nu voi putea înţelege niciodată solicitarea insistentă de a li se acorda maghiarilor drepturi care îi pun în postura de a fi discriminaţi pozitiv. Este cazul învăţământului, unde maghiarii au două opţiuni: de a se înscrie în instituţii de învăţământ în care învaţă şi români sau în cele exclusiv cu limba de predare maghiară.

Pe linia acestei practici, se înscrie şi dorinţa unora de a se introduce în Constituţie prevederea potrivit căreia în justiţie şi administraţie să se poată folosi limba maternă.

La prima vedere, lucrul este de înţeles, deoarece datorită unei politici slugarnice a fostei, dar mai ales a actualei guvernări, mulţi maghiari nu mai ştiu limba română, deşi acest lucru este obligatoriu conform Constituţiei. Am atras, nu o dată, atenţia guvernanţilor despre acest pericol, dar, din păcate, nu s-a ţinut cont de semnalele noastre, iar inevitabilul s-a produs!

În Transilvania, mulţi copii şi adolescenţi nu mai învaţă limba română în şcoală, aceasta fiind pentru ei o materie secundară, fără importanţă, pe care chiar dacă nu o ştiu tot trec clasa.

Cu această ocazie, invit o subcomisie parlamentară să facă o vizită la şcoli din secuime şi să se convingă despre adevărul celor afirmate aici.

Pe lângă vina de neiertat a guvernanţilor pentru această situaţie etnică, aş numi-o dezastruoasă, în care cetăţeni români nu cunosc limba ţării în care s-au născut, în care au crescut, care le-a asigurat dreptul la instruire (chiar în limba lor maternă) pe cheltuiala noastră a tuturor, o mare vină o au şi cei din conducerea UDMR, care, prin politica lor de segregare în şcoli şi chiar în societate, au dat României cetăţeni români de etnie maghiară handicapaţi, în sensul că aceştia nu pot comunica cu concetăţenii lor care vorbesc limba statului în care trăiesc.

Arătam mai sus că intenţia de a modifica Constituţia, în sensul de a folosi, în justiţie şi administraţie, şi o altă limbă decât cea oficială a statului, ar încălca prevederile constituţionale ce nu urmează a se modifica. Mă refer concret la prevederile art.13 care statuează clar că limba oficială a ţării este limba română. Prin introducerea în justiţie şi administraţie a limbii minorităţilor ca limbă obligatorie, strădania UDMR de a se modifica prevederile art.1 din Constituţie este inutilă, deoarece el se autoanulează prin lipsa de obiect, România nu mai este stat unitar, naţional, suveran şi independent, atâta timp cât pe teritoriul ei se oficializează în administraţie şi justiţie şi alte limbi decât româna. Iată că, în acest fel, România devine un stat multinaţional, iar scopul din UDMR este atins. Mă mir că guvernanţii nu reacţionează la acest lucru. Nu reacţionează pentru că nu vor, dar le atrag atenţia că lipsa lor de fermitate şi verticalitate în această problemă, îi va costa mult la alegerile viitoare.

Vreau să închei această declaraţie politică prin a vă arăta şi aspectul mai puţin plăcut a unui asemenea demers: în cazul adoptării modificărilor despre care vorbim, fiecare instanţă de judecată va trebui să aibă între 1 şi 4 - 5 translatori, pentru fiecare limbă vorbită pe teritoriul ţării (maghiari, ţigani, germani, evrei, sârbi, lipoveni, ucrainieni etc.).

În România sunt cca. 490 de instanţe judecătoreşti la care, dacă socotim o medie de 3 interpreţi per etnie, ar însemna că pe lângă fiecare instanţă să funcţioneze 5 - 6 interpreţi de diferite etnii, care trebuie plătiţi (varianta de a-i liberaliza nu ar fi în conformitate cu Constituţia, deoarece folosirea limbii materne în justiţie ar fi un drept acordat de acesta, iar a uza de acest drept înseamnă ca statul să asigure translatarea gratuită, deci să-i plătească pe translatori).

Costul estimat al unui asemenea lux este de circa 200 de miliarde lei pe an, la care dacă adăugăm 400 de miliarde de lei pentru translatorii din administraţie, iată că acest moft ne va cost circa 600 de miliarde de lei pe an.

Oare nu avem ce face cu aceşti bani? Suntem pre săraci să ne permitem satisfacerea unor capricii deşarte.

Haideţi să revenim cu picioarele pe pământ. dacă maghiarii au probleme cu limba română, ceea ce nu ar trebui să existe, atunci propun să suplimentăm, unde este nevoie, postul de profesor de limba română în şcoli. aceşti profesori, pe lângă faptul că ei îi vor învăţa pe elevi limba română, ei îi vor alfabetiza şi pe cei maturi care nu cunosc limba ţării, care le asigură hrana zilnică. Apoi, de ce ar fi nevoie de a folosi interpreţi sau translatori în justiţie şi administraţie pentru cei care nu cunosc limba română, când Constituţia ţării garantează dreptul la apărare al fiecărui cetăţean, iar în România există instituţia avocatului care poate să reprezintă cu succes în faţa instanţelor judecătoreşti sau, în faţa organelor administraţiei publice pe oricine, fie că ştie, fie că nu ştie limba română. Cred că asupra acestei chestiuni trebuie să medităm cu toţii, problema trebuie tratată cu multă înţelepciune şi pragmatism, văzute atât urmările, cât şi costurile ei şi apoi luată o hotărâre, în raport cu toate datele problemei.

Dacă în justiţie şi în administraţie şi în şcoli şi acasă, etnicii vor vorbi limba lor, atunci la ce mai este necesară prevederea constituţională că limba oficială a statului este limba română. Hai să modificăm şi acest articol al Constituţiei şi să spunem că limba oficială este cea pe care doreşte să o vorbească fiecare cetăţean. Desfiinţăm şi România ca stat şi ne vom declara cetăţeni ai universului. Astfel, europenismul unei anumite categorii de cetăţeni, colegi ai noştri, vor fi pe deplin satisfăcuţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Traian Dobre:

Stimate domnule preşedinte,

Distinsă doamnă,

Stimaţi colegi,

Am să spun câteva vorbe despre social-democraţie.

Într-un context internaţional complicat, la care se adaugă tranziţia prin care ţările care au avut regimuri totalitare, social democraţia, nu doar ca aspectul final, ci mai cu seamă prin prisma aplicabilităţii practice îşi dovedeşte eficienţa în acest al treilea mileniu în care a păşit omenirea. Social-democraţia, ca şi oglindă a normalităţii unei societăţi, a fost percepută, dacă e să dăm un exemplu şi pe polonezi, care au optat în septembrie 2001 pentru o guvernare social-democrată şi ulterior, Ungaria. Pentru a uza şi de un alt exemplu care, de altfel, scoate în evidenţă spiritul balcanic şi inadaptabilitatea ţărilor din fostul bloc comunist la anumite tipuri de doctrine, trebuie menţionată recenta asasinare a premierului Zoran Djindjici.

Revenind, dacă ne întrebăm care au fost motivele percepţiilor pro social-democrate în multe dintre ţările Europei, putem foarte uşor şi să răspundem. Social-democraţia reprezintă forma cea mai viabilă a politicilor sociale şi economice, este o reflectare a trăsăturilor fiinţei umane cu calităţile şi defectele sale, care promovează economia de piaţă şi proprietatea privată în sensul realist al acestora.

Ca formaţiune politică, PSD şi-a canalizat acţiunile de o asemenea manieră încât scopurile propuse, devenite obiective ţintă, după accederea la guvernare, să fie atinse într-un interval de timp cât mai scurt şi să aibă în prim plan cetăţeanul, deşi rezultatele unor asemenea măsuri, considerate de unii nepopulare, se vor putea palpa în anii următori. Trebuie precizat aici faptul că dramele din anii 1990 au avut, ca şi principală cauză, inconsecvenţa aplicării unor măsuri care să conducă către implementarea unei economii de piaţă concurenţiale care să favorizeze ulterior îmbunătăţirea nivelului de trai.

Perceput şi interpretat eronat, în funcţie de cadrul politic, ca şi de interesele personale sau de grup, rolul statului ca element de reglementare, supraveghere şi distribuire în plan economic a fost catalogat adesea după alegerile din 2000 ca aparţinând statului totalitar. Însă, nu a fost şi nu este pomenită nevoia menţinerii unui echilibru social într-o societate românească aflată la un moment dat într-o totală degringoladă.

Viaţa şi oamenii, cu dramele şi aşteptările lor au constituit întotdeauna reperele social-democraţiei. Istoria, ca şi prezentul, demonstrează că nu putem avea rezultate remarcabile fără un real spirit de echipă, fără respect reciproc şi fără recunoaşterea obiectivă că şi celălalt poate avea dreptate sau poate avea altă părere. Aşadar, deducem uşor că vom trăi mai bine dacă vom munci bine şi responsabil, dacă vom rămâne demni. aceste provocări reprezintă examenul ce trebuie promovat de fiecare dintre noi, pentru ca o dată cu trecerea timpului să avem parte de fapte durabile iar forţa noastră să fie una a echilibrului şi inteligenţei. Spuneam şi cu alte prilejuri că din postura de partid aflat la guvernare, PSD-ul este conştient că drumul pe care a pornit este şi lung şi greu, dar nu există cale de întoarcere. În schimb, acest partid are avantajul de a fi cel mai bine adaptat specificului românesc, însă, fără efortul reînvăţării competitivităţii şi fără eliberarea de prejudecăţi, nu vom putea ajunge prea departe pe drumul ce ne-am propus să-l parcurgem.

Dincolo de ambiţii efemere, suntem cu toţii cetăţeni ai acestei ţări şi avem datoria de a milita pentru o reală solidaritate naţională, avem obligaţia de a căuta şi găsi factorii de coeziune şi de unitate. Şi, aici aş face trimitere la declaraţia politică a colegului dinaintea mea. Punând în practică esenţa social-democraţiei moderne, punem în prim plan capacitatea individuală a omului de a se sluji de propria raţiune, fără a neglija resorturile sufleteşti, toate acestea urmând să conducă către civilizaţie, progres şi adaptabilitate la noile condiţii impuse de mileniul în care trăim.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Doru Dumitru Palade:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Trebuie să recunoaştem că fiecare popor, fiecare ţară are şi puncte tari şi puncte slabe, aşa cum în ultimul timp ne-am obişnuit să facem evaluări şi analize, necesar ar fi să fie cât mai obiective posibil.

Istoria României moderne sau ceea ce ne place să denumim perioada care începe cu Alexandru Ioan Cuza a avut aproape în permanenţă, o diplomaţie care ne-a ajutat să trecem peste momentele grele din istorie cu soarta noastră, ţară aşezată de Dumnezeu la intersecţia directă a trei imperii, toate cu tendinţe expansioniste.

Poate nu întotdeauna, diplomaţia românească a reuşit să se strecoare abil prin interesele marilor puteri pentru a salva teritoriul şi poporul nostru de soarta planificată la alte nivele. Dar trebuie să apreciem pozitiv faptele care de multe ori au scos România basma curată din situaţii nefavorabile şi aceasta datorită unei diplomaţii inteligente care a gândit şi acţionat în interesul ţării. Dacă perioada de dinainte de al război mondial rămâne istoricilor să evalueze eficienţa diplomaţiei noastră, iată că şi în vremea regimului totalitar comunist, trăită de noi toţi, putem aprecia că externele au acţionat de multe ori magistral. Figuri mai recente, precum Corneliu Mănescu, Alexandru totu, Ştefan Andrei, aflaţi în fruntea unor echipe de specialişti de marcă, au reuşit să ţină bine cârma diplomaţiei în momente delicate, chiar dacă totul trebuia pus pe seama meritelor "genialului conducător".

Iată că după 1989, schimbările radicale făcute la vârful externelor aduc oameni noi, liberi să-şi pună în valoare talentul diplomatic în noile condiţii de libertate create atât pe plan intern, cât şi extern. Au trecut 13 ani de la acele evenimente. oare în politica externă, s-a arătat România demnă de tradiţia moştenită?

Cu un enorm regret trebuie să remarc că mai mult am călcat prin gropi, nu am dovedit tact, am acţionat fie pripit, fie cu întârziere, imatur şi contrar intereselor noastre naţionale, fără o analiză complexă a consecinţelor ce pot urma din anumite luări de poziţii.

Recunoaşterea ca stat independent a Republicii Moldova, tratatul cu Ucraina, poziţiile noastre în conflictele din fosta Iugoslavie şi recentele gafe copilăreşti faţă de problemele Irakului, ne dau de gândit dacă politica externă o mai conduc românii sau este monitorizată din altă parte. De fiecare dată am acţionat pripit, motivat de felul în care suntem percepuţi internaţional. Ce avantaje economice, ce poziţii favorabile am obţinut de pe urma atitudinii noastre în conflictele din fosta Iugoslavie, după ce am marcat pierderi uriaşe în timpul desfăşurării evenimentelor? Nu numai că nu am încasat daune sau să fi încheiat contracte avantajoase, dar prin Serbia nici nu vor să mai audă de români! Aşa va fi şi cu un eventual Irak post Saddam, după ce SUA se va instala la petrolul irakian, căci acesta este singurul motiv plauzibil al conflictului americano-european, cred că România nu îşi va recupera nici măcar datoria dinainte de 1989.

Este adevărat că eventualul conflict ne-a pus într-o poziţie delicată între SUA şi Uniunea Europeană, NATO sau aderarea la Uniunea Europeană? De aceea, în problemele externe în acest moment trebuie să avem maximă precauţie şi inteligenţă, tact diplomatic şi mai presus de orice să primeze interesul naţional. Ce vom face dacă parlamentele Germaniei sau Franţei vor vota împotriva intrării noastre în NATO? Nu vom avea nici NATO şi nici Uniunea Europeană! Trebuia să negociem inteligent avantaje şi garanţii de la SUA, înainte de a ne face preş în faţa americanilor.

De mulţi ani, PRM atrage atenţia opiniei publice asupra unor cercuri mafiote interne cu ramificaţii internaţionale, interesate în afaceri ilicite în România şi, ce este mai grav, cu interes direct ca în ţara noastră lucrurile să nu curgă în direcţia unei reforme eficiente şi controlate, ci pe căi extrem de costisitoare, fără o dezvoltare reală. De aceea, primesc verde de la centrele de putere internaţionale nu numai persoane care pot să garanteze că totul va decurge, în România, conform monitorizării mafiote făcute de aceste grupuri interesate, cu alte cuvinte, joacă pe gloabe. Iată că recenta reţea Tender-William Matser, cu ramificaţii spre domnii Timofte şi Talpeş, ne trimite totuşi la oameni de ordinul 2 sau 3 din ierarhiile occidentale, deci ne mai rămâne speranţa că vârfurile de putere din SUA sau Uniunea Europeană sunt dezinformate permanent în legătură cu mersul lucrurilor la noi. Nu putem crede că cei care conduc destinele unor ţări dezvoltate vor să cocoloşească bombe sociale în România.

Ne este clar însă, că diplomaţia românească este condusă după alte comenzi decât interesul naţional şi acest lucru îl înţelege şi electoratul, cu toată cortina de artificii şi fum pe care o aruncă mass-media proguvernamentală.

Cu cine facem politica externă a României? Nu ştiu dacă există persoane responsabile în prezent de politica externă a ţării, la care presa şi nu cea a PRM, să nu facă aluzie că s-ar afla în slujba unor servicii secrete străine!

Nu este cazul să facem trimiteri, presa este plină de acuze, dar ne întrebăm, până când?

Curăţenia o poate face în acest moment numai PRM şi poate de aceea nu suntem plăcuţi pentru abnegaţia noastră de a face deosebire între interesele României şi obligaţiile ce decurg din alianţele la care ţara noastră este parte. Noi ne bazăm însă pe faptul că electoratul ne place şi pentru acest motiv, şi credem că totuşi el va fi lăsat să hotărască la alegeri.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Costache Mircea. Va urma domnul Emil Rus.

Domnul Costache Mircea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "un deziderat major al societăţii româneşti - abolirea dictaturii neamului prost".

Oriunde mergi, pe la sate sau pe la oraşe, te întâmpină imaginea tristă a unei Românii medievale, cufundată tot mai mult în mizerie, sărăcie, noroaie şi gropi ca după bombardament. De asemenea, starea de spirit a oamenilor seamănă cu a unor vietăţi hăituite cărora le este frică şi de propria umbră. Concetăţenii noştri afectaţi cotidian de lipsuri şi greutăţi, de lipsa siguranţei zilei de mâine, de lipsa siguranţei pentru viitorul copiilor, paralizaţi de aroganţa şi nesimţirea autorităţilor nu mai par a avea curajul luptei fireşti pentru o viaţă mai bună.

Guvernările post-decembriste au anulat şi bruma de bunăstare şi de tihnă pe care aceştia o aveau. Imaginea comunităţii româneşti este azi una a unei turme fără orizont şi fără speranţă. Când cineva încearcă să lege un dialog cu ei, te sfătuiesc să vorbeşti mai încet că aude primarul sau primăriţa şi nu mai dă ajutorul social, îi anulează dosarul pentru venitul minim garantat. Directorul şcolii le spune supuşilor să nu mai facă cereri pentru salariul de merit dacă nu au completat adeziuni la PSD. În imaginea lor, PSD-ul dă ajutoare, dă venit minim garantat, dă corn cu lapte, dă pensii, un popor de asistaţi aşteaptă în fiecare zi ca un for suprem să le asigure minimele condiţii de subzistenţă.

Oriunde mergi, oriunde te întorci în căminele neîncălzite, dărăpănate, în baruri, aşa zisele baruri, insalubre, oamenii nu mai par a vedea prin ceaţă nici o zare a unui viitor cât de cât omenesc. Copiii lor desculţi, flămânzi aşteaptă de la părinţi, părinţii aşteaptă de la autorităţi şi autorităţile privesc sus spre cei care diriguiesc avuţia ţării, cei care au în mână finanţele, cei care au în mână frâiele guvernării. Oriunde te îndrepţi în această ţară ţi se arată un obraz hâd al dictaturii neamului prost, cel care a sădit în fiinţa naţională lipsa de speranţă şi de orizont, lipsa de coeziune minimă socială, lipsă de solidaritate naţională. Peste tot, insulta îţi şficuieşte obrazul, drapele străine se înalţă pe teritoriul naţional, imnuri străine se cântă în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Pretutindeni, lipsa, mizeria, corupţia, desfrânarea, lipsa de cumpătare a unora se aşează ca o sudalmă pe obrazul naţiunii. Dictatura neamului prost trebuie să ia sfârşit! Luminaţi poporul şi luminaţi-vă şi pe dumneavoastră, stimaţi domni!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Emil Rus şi va urma domnul Ilie Merce.

Domnul Emil Rus:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Această declaraţie politică de astăzi o aşez sub semnul protestului împotriva agresivităţii politice, până la sufocare, pe care o exercită PSD din Bistriţa-Năsăud asupra cetăţenilor. Se reproşează mereu oamenilor că toate relele vieţii se trag de la faptul că n-au ştiut cu cine să voteze.

De altfel, imediat după alegerile din 2000 au început racolările primarilor şi consilierilor, a urmat epurarea înlăturându-se oamenii de altă orientare politică din serviciile administraţiei de stat. Vrei un post, o detaşare, obţinerea unui examen pentru o treaptă de calificare profesională sau o suplinire în învăţământ, se poate, dacă eşti de-ai noştri, dacă te înscrii în PSD. Listele pentru reînscrierea Partidului Social Democrat, potrivit legii, care circulă în prezent pentru culegerea semnăturilor trebuie să cuprindă toată populaţia cu drept de vot a judeţului şi dacă omul doreşte şi dacă nu, pentru a -şi arăta fiecare dragostea pentru Guvernul Năstase. vrei tu, omule, o adeverinţă de la primărie? Se rezolvă, dacă semnezi pe lista partidului. Iar prin instituţii circulă formulare de susţinere cu precizarea că ele vin de la domnul director şi atunci profesorul sau salariatul nu au încotro, decât să-şi dea adeziunea. Alte liste sunt înmânate profesorilor diriginţi de la clasele terminale din licee pentru a fi semnate de către tinerii majori, întrucât partidul pune un mare accent pe tineret. De aceea, ne cam pleacă tinerii din ţară.

În plus, sunt şi listele care sunt întocmite contra cost - 100 de mii de lei tabelul cu 15 semnături. Iată cum se ivesc locurile de muncă, câştiguri obţinute uşor care nu sunt impozabile. Un fost ţăran c.a.p-ist are o pensie astăzi până la 500 de mii de lei, în vreme ce ajutorul social pentru cei neîncadraţi în muncă e mult mai mare, aşa că de ce nu ar umbla şi ei după semnături. Iată măsura iresponsabilităţii unui partid care se vrea cu tot dinadinsul unic, spre fericirea celor mulţi şi a ţării, care o duce din ce în ce mai greu. Preoţii de la noi au ajuns să adune cartofi, fasole, morcovi, pătrunjel, făină şi alte produse agro-alimentare pentru spitale, iar bolnavii care se internează au grijă să-şi procure medicamentele necesare. Nu este exclus ca şi internarea în spitale să fie condiţionată tot de adeziunile în cauză. În ţara cu atâtea biruri şi cu atâta corupţie, orice este posibil.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul Ilie Merce şi apoi domnul Ştefan Păşcuţ.

Domnul Ilie Merce:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea se intitulează "Parchetul Naţional Anticorupţie - o armă de panoplie?"

Ca şi surorile lui mai vechi, create de celelalte guvernări post-decembriste, PNA-ul nu va face altceva decât să sporească panoplia de arme ruginite, folosite în aşa-zisa bătălie împotriva corupţiei, o armă construită special de Guvernul Năstase să facă cât mai mult zgomot, să tragă împrăştiat, dar niciodată la ţintă.

După părerea mea, PNA-ul a fost fabricat de către "armurierii" domnului Năstase pentru colorarea imaginii artistice şi mai puţin pentru a se lua la trântă cu mafioţii şi cu adevăraţii protectori din clasa politică aflată la guvernare.

Guvernele care s-au perindat la conducerea României după 1989, ne-au amăgit, pur şi simplu, astfel încât, acum, cei mai mulţi dintre români se simt ridicoli, pentru că au avut naivitatea să creadă că gangsterii de la Putere sunt dispuşi să lichideze hoţia şi mafia. Astăzi, plătim scump această credulitate. Din cauza mafiei, a corupţiei şi hoţiei care se constituie printre principalele surse ale sărăciei generalizate din România actuală, am ajuns la limita supravieţuirii.

Toate zonele geografice ale ţării sunt dominate şi controlate de mari clanuri mafiote, în dispreţul legilor şi al bunului simţ. Şi mai grav este faptul că organele abilitate să lupte împotriva mafiei şi corupţiei, în loc să aplice legea, pur şi simplu, protejează clanurile mafiote care, la rândul lor, plătesc taxe de protecţie.

Este de notorietate şi faptul că aceste clanuri mafiote zonale au protectorii lor în cele mai înalte sfere ale Puterii. Unii dintre aceştia au fost demascaţi în mass-media, dar cu multă timiditate. O mare parte a presei scrise şi audio-vizuale a fost acaparată de Putere şi adusă la ascultare. Aşa-zisele războaie declanşate de unele ziare centrale sau locale împotriva mafiei, cu mici excepţii, nu au fost decât praf aruncat în ochii lumii, scenarii ale Puterii Corupte, care nu are nici un interes să meargă până la capăt, să taie răul de la rădăcină pentru că, paradoxal, rădăcina se află chiar la vârful Puterii.

De ani de zile se tot încearcă diverse formule de luptă împotriva corupţiei. Dar, din păcate, niciodată Puterea nu a dorit, cu adevărat, să depăşească stadiul de experiment, pentru că a profitat copios de pe urma acestui flagel. Din nefericire, nu e singurul domeniu în care se tot încearcă experimente, cu consecinţe dezastruoase pentru destinele României şi ale cetăţenilor săi.

Dacă oligarhia PSD-istă a creat această instituţie numită, pompos, parchetul Naţional anticorupţie, de ce nu a făcut un inventar al tuturor structurilor operative din întreg sistemul organelor de siguranţă naţională şi ordine publică, abilitate să combată corupţia, să le pună sub comandă unică şi în afara oricăror influenţe politice, dacă tot se invocă modelele occidentale, cum este în Italia, de exemplu, precum şi în alte ţări. S-ar elimina, astfel, inclusiv concurenţa neloială, tărăgănarea rezolvării cazurilor, precum şi unele ingerinţe în influenţarea soluţiilor finale.

În prezent, pe frontul luptei anticorupţie este un haos total, menţinut intenţionat de către o Putere coruptă până în măduva oaselor. Nimeni nu are interes să facă lumină, pentru că, în beznă se poate fura şi mult şi bine.

Organele operative cu atribuţii pe linia corupţiei se calcă pe picioare şi se încurcă reciproc, învârtindu-se în jurul cozii. Unele dintre acestea acţionează în baza unor reglementări vechi, care nu le oferă acoperirea legală necesară şi proceduri clare de acţiune.

În ce temei legal se poate cere SRI-ului, spre exemplu, să se implice în contracararea noilor ameninţări la adresa siguranţei naţionale care privesc corupţia, crima organizată, infracţiunile transfrontaliere, dacă Legea Siguranţei Naţionale a fost votată acum 12 ani. Şi acesta nu este singurul exemplu!

Pachetele de legi care trebuiau să impună concepţia modernă în acest domeniu, conform standardelor europene, zac prin sertarele guvernanţilor actuali care amână, cu încăpăţânare, să-şi facă ordine în ograda proprie. Ei au obosit de atâta furat şi nu mai au putere fizică, tăria morală şi, mai ales, voinţa politică necesară să se lupte cu adevăraţii corupţi şi nu cu morile de vânt, cum s-a întâmplat până în prezent.

În consecinţă, recomandăm guvernanţilor să lase din gură subiectul luptei împotriva corupţiei, l-au teoretizat şi politizat arhisuficient, a venit şi vremea să treacă la fapte.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Ştefan Păşcuţ, va urma domnul Valentin Vasilescu.

Domnul Ştefan Păşcuţ:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

A venit primăvara, au început grevele.

În ziua de 7 martie 2003 s-au desfăşurat în cadrul Prefecturii Hunedoara lucrările Comisiei de dialog social care au avut ca temă situaţia economică şi socială de la S.C.Siderurgica S.A.Hunedoara.

În cadrul dezbaterilor s-au căutat posibilităţi de intervenţie pe linie politică şi guvernamentală, care ar putea detensiona actuala situaţie de la S.C.Siderurgica S.A. Hunedoara prin găsirea şi adoptarea unor măsuri viabile şi coerente.

La întâlnire au participat parlamentari din judeţul Hunedoara ai tuturor partidelor politice, conducerea Prefecturii şi a Consiliului judeţean şi liderii sindicatului "Siderurgistul" Hunedoara.

Întrucât complexitatea problemelor existente la Combinatul Siderurgic Hunedoara depăşeşte competenţa organelor locale şi în vederea detensionării situaţiei de la Hunedoara, participanţii la dezbateri au stabilit să se întâlnească joi, 13 martie 2003, probabil o zi cu ghinion, ora 12 la Camera Deputaţilor cu domnul Mihai Tănăsescu, ministrul finanţelor publice, şi cu domnul ministru Ovidiu Muşetescu, şeful Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiunilor Statului.

La această întâlnire au participat parlamentari de la PSD, PD, PNL şi PRM, reprezentanţi ai sindicatului "Siderurgistul", ai sindicatului "Metarom", la care aceştia sunt afiliaţi, şi reprezentanţi ai patronatului. Au lipsit chiar cei doi miniştri care nu s-au obosit să participe la această întâlnire, dar nu s-au obosit nici să trimită unul din secretarii de stat din subordinea lor.

Iată cât de mult doresc actualii guvernanţi să rezolve problemele multe şi grave cu care se confruntă cetăţenii judeţului Hunedoara, judeţ care este din nou puternic lovit de valul de disponibilizări.

La "Siderurgica" Hunedoara urmează să fie disponibilizaţi 3500 de salariaţi, la "Minvest" Deva circa 1000, iar la Compania Naţională a Huilei Petroşani, 500 de salariaţi. Astfel înseamnă că numai judeţul Hunedoara va contribui cu aproximativ 25% din noua acţiune de disponibilizare.

Şi totuşi miniştrii mai sus menţionaţi nu au timp să discute cu nimeni.

Se vorbeşte de numărul de disponibilizaţi, se vorbeşte de întreprinderile care sunt puse pe lista neagră, dar nimeni nu vorbeşte de măsurile de protecţie socială ce trebuie luate pentru ca cei afectaţi de valul de disponibilizări să poată trece peste acest şoc. Salariile compensatorii nu pot rezolva problema. S-a dovedit şi cu alte ocazii. Astfel, rata şomajului se situează între 13% în zona Hunedoara şi peste 30% în zona Călan, faţă de media pe judeţ de 9,4% şi de 8,1% media pe ţară. Aceste cifre sunt recunoscute de oficialităţi, cele reale sunt cu totul altele. În condiţiile în care populaţia ocupată din zona Hunedoara - Teliuc - Ghelari - Călan este de 26 500-27 000 de persoane, iar populaţia activă este de 44 000 de persoane, în zonă există un excedent de forţă de muncă de 17 000 persoane care va spori cu încă 3 500 salariaţi disponibilizaţi de la S.C.Siderurgica S.A., ajungând astfel la un excedent de aproximativ 20 000 de persoane.

În vederea creării de noi locuri de muncă, această zonă a fost declarată zonă defavorizată, pe o perioadă de 5 ani, prin HG 1078/2000. Cu toate facilităţile oferite de Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, societăţile private înfiinţate în această zonă au reuşit într-o proporţie foarte mică să absoarbă forţa de muncă disponibilă.

Pentru populaţia din această zonă, vă dau câteva exemple, plata întreţinerii la bloc reprezintă o problemă de nerezolvat. Ca urmare a acestei situaţii, foarte mulţi locatari s-au debranşat de la sistemul de alimentare cu energie termică şi astfel în Călan, Ghelari şi Teliuc, începând cu anul 2000, nu se mai produce şi nu se mai furnizează energie termică pentru încălzirea locuinţelor.

De asemenea, în municipiul Hunedoara, din 23 000 de apartamente, doar 700 mai sunt branşate la sistemul centralizat de încălzire, adică 3,04%, şi multe alte probleme ale acestor oameni din această zonă, pe lângă aceştia care, momentan, s-au debranşat, iată o să mai fie încă 3.500.

În încheiere, vă întreb, domnilor miniştri, ce aveţi de gând să faceţi cu aceşti oameni? Sau nu aveţi nici un gând?

A venit primăvara, au început grevele. Oare asta-i soluţia?

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Valentin Vasilescu şi va urma domnul Paul Magheru.

Domnul Valentin Vasilescu:

Domnule vicepreşedinte,

Stimaţi colegi,

De mai bine de un an de zile, PRM este etichetat de reprezentanţii Puterii, cei ai aşa zise Opoziţii democrate, cei ai autointitulatei Societăţii civile şi ai mass-media, în orice ocazie, de la inaugurarea unei grădiniţe până la sărbătorirea Zilei Naţionale a României, care consfinţeşte, după cum ştiţi, momentul făuririi României Mari, drept extremist.

Mai nou, extremismul inventat de dânşii şi pus în cârca Partidului România Mare este acela care împiedică, după părerea dânşilor, accederea ţării noastre în Uniunea Europeană, şi această miciună sfruntată vine să anuleze concluziile raportului de ţară dat publicităţii de Consiliul Europei în luna octombrie anul trecut, raport fundamentat pe criterii profesioniste, după cum cunoaşteţi.

Uniunea Europeană a considerat în acel raport că în România nu există o economie de piaţă funcţională şi asta datorită corupţiei şi subordonării justiţiei, ca fenomen generalizat practicat pe scară largă de toate forţele politice care s-au succedat în ultimii 13 ani la conducerea statului.

Or, în afară de Partidul România Mare, toate partidele politice reprezentate în Parlament şi altele care nu mai sunt acum partide parlamentare s-au aflat sub diferite forme, în diferite combinaţii, la guvernare. Lupta împotriva corupţiei nu a fost niciodată, în ultimii 13 ani, decât o campanie de imagine şi manipulare a opiniei publice, prin care s-a mascat dorinţa puterii de a împiedica instituţiile statului de a funcţiona.

Consiliul Naţional al Studierii Arhivelor Securităţii a luat fiinţă în vechea guvernare şi la conducerea acestuia s-a aflat şi se află şi astăzi, în majoritate, reprezentanţi ai PNL, PNŢC, PD, UDMR şi PSD. Chiar dânşii recunosc faptul că rezultatele obţinute în deconspirarea celor care au făcut poliţie politică din cadrul fostei Securităţi este aproape nul. Şi pentru că trebuia şi aici să existe un ţap ispăşitor, în circul pus la cale de PSD, în înţelegere cu PD şi PNL, reprezentanţii acestor formaţiuni politice, ca şi clientela lor politică din auto-intitulata societate civilă au găsit nimerit să arunce vina nerealizărilor C.N.S.A.S. în responsabilitatea P.R.M. Acum, după opinia domniilor lor, P.R.M. nu mai este un partid extremist, el fiind catalogat drept partidul securiştilor.

În campania electorală din toamna anului 2000, atât Partidul Democraţiei Sociale din România, cât şi PNL, PD, Convenţia Democrată au cheltuit o grămadă de bani pentru a convinge electoratul să nu voteze PRM, pentru că odată ajuns la putere - spuneau dânşii - acest partid va băga ţara în război. Iată că prin coalizarea PD, PNL, UDMR cu PDSR a fost împiedicată accederea la guvernare a PRM. Şi Ion Iliescu, cel pe care ei l-au sprijinit să-l înfrângă pe Corneliu Vadim Tudor în turul doi, chiar ne-a băgat în război, cu concursul dumneavoastră, al parlamentarilor PSD, PD, PNL, UDMR, şi împotriva voinţei parlamentarilor PRM. Şi decizia de participare a României la invadarea Irakului s-a luat într-un mod total neconstituţional, în absenţa unei rezoluţii a Consiliului de Securitate a ONU, ca şi prezenţa de trupe străine pe teritoriul României, care este şi ea neconstituţională.

Consecvent în convingerile mele politice, am participat alături de aproape 1.000 de tineri, în nume propriu, la marşul pentru pace care a avut loc sâmbătă, 15 martie 2003 în Bucureşti. Deşi dreptul la pace, dreptul la viaţă şi la exprimarea opiniilor reprezintă valori ale democraţiei înscrise în Constituţie şi în normele de drept internaţional, presa i-a catalogat pe manifestanţi, deci implicit pe mine, drept fascişti.

Acum eu îi întreb pe colegii mei parlamentari ai Puterii şi ai aşa-zisei Opoziţii democrate: ce anume trebuie să mă consider, după opinia lor fascist sau securist? Nu de alta, dar sfera noţiunii de securist o exclude pe cea de fascist. Aşa că aştept o altă etichetă pe care dumneavoastră o veţi inventa, pentru a ascunde lipsa de voinţă în combaterea adevăratei probleme, care este corupţia, în România.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Paul Magheru. Va urma domnul Costel Marian Ionescu.

Domnul Paul Magheru:

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o ca un avertisment şi precauţie: "Temeţi-vă de fundaţiile ungureşti şi când aduc daruri!"

Ea porneşte de la o interpelare la care s-au adăugat elemente noi, adresată ministrului administraţiei publice, Octav Cozmâncă, în legătură cu darea în folosinţă gratuită a unei suprafeţe din domeniul public unei Fundaţii de caritate din Ungaria cu filiale în România. Titlul, după cum observaţi, parafrazează un vechi îndemn al marelui preot Laocoon adresat troienilor de a nu introduce în cetatea lor faimosul cal născocit de Ulise, în care se ascundeau soldaţi greci. Situaţia pe care v-o prezint, hic et nunc (aici şi acum) seamănă izbitor de mult cu întâmplarea din legendă, exemplară prin generalitatea şi permanenţa ei.

Consilierii locali ai municipiului Oradea, întruniţi în şedinţa ordinară din 30.01.2003, au fost amăgiţi, chiar şi cei de bună-credinţă ori zeloşi apărători ai bunului public, de o şmecherie pusă la cale de preşedintele unei Fundaţii pretins caritabile "Mecena - Mecénás" Alapitvány Oradea, finanţată de statul maghiar, Kiss Alexandru, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Bihor, vicepreşedinte al UDMR, preşedintele Consiliului Reprezentanţilor UDMR Bihor. Analizând cu atenţie Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Oradea nr. 31/30.01.2003, privind darea în folosinţă gratuită, pe o perioadă de 49 de ani, a unei suprafeţe de 10.000m², din incinta Ştrandului Municipal, în favoarea Fundaţiei "Mecena - Mecénás" Alapitvány Oradea, în scopul construirii unui Centru Cultural şi motel "Termal", examinând condiţiile comodatului, întreaga construcţie juridică fragilă, ale cărei deficienţe se văd cu ochiul liber, ne dăm seama că totul se bazează pe o logică şi argumente ale înşelăciunii, printr-un demers tipic de cazuistică a binefacerii sau carităţii, în sens moral. Cazuistica, sunt obligat să fac această precizare, pentru a putea pătrunde exact dedesubturile unei hotărâri contestate, este o parte a moralei care încearcă să rezolve cazuri de conştiinţă, situaţii dificile, interese, dându-le interpretări meşteşugite pentru a ascunde situaţii false. Întregul material documentar pe care l-am avut la dispoziţie, procesul-verbal abundă în argumente subtile, ingenioase, generoase, corecte în formă, dar false în fond. În interpelarea amintită am demontat rând pe rând toate viciile juridice, administrative, procedurale care fac imposibilă aplicarea acestei hotărâri. Într-o intervenţie intempestivă, preşedintele Fundaţiei, Kiss Alexandru, prezent la şedinţa Consiliului Local Oradea, probabil pentru a-i impresiona pe consilieri cu promisiuni generoase, recunoştea că fundaţia va fi susţinută cu bani primiţi de la guvernul maghiar: "Nu vă spun acum, în orice caz dvs. cam înţelegeţi de unde am putea primi noi bani ... Sigur, ne gândim unde să punem şi de la cine să cerem teren sau de la cine, pentru că bani am primit, dar teren de la cine, numai de la dvs. putem să cerem." Şi fiindcă preşedintele fundaţiei ezită să spună de unde are banii, între timp s-a dezvăluit din interiorul UDMR că Guvernul Ungariei donează 2,2 milioane de dolari Fundaţiei "Mecena - Mecénás" Alapitvány Oradea. Aceşti bani sunt o pradă proaspătă a războiului maghiaro-ungar din UDMR. Iniţial, aceşti bani, pe când era în graţiile premierului Viktor Orban, i-a primit episcopul reformat Tokes Laszlo pentru a construi cu ei un centru turistic, bisericesc şi de agrement în satul de naştere al lui Ady Endre din judeţul Satu Mare. După căderea premierului Viktor Orban şi autoizolarea lui Tokes, aceşti bani au fost transferaţi acoliţilor noului premier. Iată ce spune Tokes personal într-o scrisoare deschisă către premierul Peter Medgyessy despre liderii Fundaţiei "Mecena", care au primit aceşti bani: "Acest grup de interese ahtiat după bani nu urmăreşte nicicum adevăratele interese ale naţiunii noastre aflate acum într-o situaţia mizerabilă".

Motivaţia cadoului folosirii gratuite pe timp de 49 de ani a unei suprafeţe din Ştrandul Municipal este discriminatorie şi ofensatoare la adresa publicului din Oradea, precum nefericită şi îndoielnică este aprecierea făcută de preşedintele Fundaţiei "Mecena - Mecénás", Kiss Alexandru că "70% din studenţii care termină în România doresc să lucreze în altă parte decât în România". Kiss Alexandru şi-a propus să introducă un legământ de glia românească a tinerilor, cu bani de la o fundaţie maghiară. Cine vă crede? De ce frizaţi absurdul şi jigniţi studenţimea română?

Asemenea prejudecăţi discriminatorii şi acţiuni pretins caritabile nu trebuie privite izolat, ci raportându-le la o multitudine de alte fenomene de aceeaşi natură (amintesc numai privatizarea Fabricii de Bere din Oradea, pe ruinele căreia a crescut ca în poveste Centrul Comercial Lotus din petalele căruia se înfruptă şi actualul prim-ministru al Ungariei, Peter Medgyessy, şi cazul Staţiunii Sovata). Prin asociere îmi vine în minte un discurs rostit de fostul prim-ministru al Ungariei Viktor Orban, care pe ultima sută de metri de mandat se lăuda, în cadru public, în faţa câtorva zeci de mii de oameni că: "... în momentul de faţă avem 70% din Transilvania, 46% cu acte şi restul ştim noi cum". Hotărârea Consiliului Local Oradea este menită să sporească "cei 46% cu acte", iar restul dacă ştiu ei cum, trebuie să le facem dovada că nu suntem nici naivi şi nici proşti şi denunţăm cu toată fermitatea declaraţiile formale de caritate menite să inducă în eroare şi să înşele poporul român. Peticul de pământ din Ştrandul Municipal Oradea se doreşte să fie în mic ceea ce a fost Staţiunea Sovata în mare. De aceea sunt obligat să închei cu avertismentul enunţat de la început: Temeţi-vă de fundaţiile ungureşti şi când aduc daruri!

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Costel Marian Ionescu. Va urma domnul deputat Sali Negiat.

Domnul Costel Marian Ionescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Politici electorale şi de imagine în sprijinul agriculturii".

Toate guvernele postdecembriste s-au ocupat numai declarativ de cosmetizarea imaginii proprii, în scopul rentabilizării agriculturii. Se ştie că nivelul de trai al oricărei naţiuni este reflectat şi de factori ce ţin de siguranţa alimentară a populaţiei.

În opinia Partidului România Mare, cine va şti să implementeze reforme economice performante în agricultură, acela va câştiga dreptul de gestionare a acestei ţări bogate şi mănoase.

Guvernele care au condus vremelnic această ţară au avut pretenţia să se ocupe de toate domeniile de activitate pe acele coordonate impuse de către organismele internaţionale şi nu au avut în vedere necesităţile concrete şi obiective ale poporului român.

O maximă a lui Lichtemberg arată că: "O naţiune care vrea să placă tuturor este vrednică de dispreţul tuturor", iar Lech Walesa arăta "că dacă democraţia nu dă pâine, înseamnă că nu e bună"

În orice ţară, normalitatea se construieşte prin asigurarea unui nivel de trai decent, considerat în acest moment de către Partidul România Mare ca prioritate cu adevărat naţională, dar politica agricolă impusă de Uniunea Europeană solicită diminuarea drastică a personalului care se ocupă cu munca în agricultură, de la 48.000 existent, la circa 8%, în condiţiile în care se importă peste 65% dintre produsele agro-alimentare, iar peste 55% din suprafaţa arabilă a ţării este lăsată pârloagă.

În anul 2001 România a importat produse agroalimentare în valoare de 870 de milioane de dolari. În anul 2002 a importat aceleaşi produse agroalimentare în valoare de 1 miliard 370 mii de dolari, ceea ce reprezintă o creştere a importurilor în 2002, faţă de 2001, cu 63%. Acest lucru demonstrează indubitabil politica falimentară a Guvernului în primii doi ani de guvernare.

În aceste condiţii, Guvernul a iniţiat Ordonanţa nr. 127 din 2002 privind unele măsuri de accelerare a acţiunilor de eliberare a titlului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, aspect procedural care a deschis drumul Ordonanţei pentru modificarea Legii nr. 34 din 1994 privind impozitul pe venitul agricol, devenită Lege privind impozitul pe terenul agricol.

Această lege a fost aprobată de parlamentarii PSD, UDMR, PUR şi respinsă de către parlamentarii PRM, deoarece aduce încă o dată o degradare accentuată a vieţii ţăranilor, prin introducerea impozitelor pe pământ, chiar dacă în campania electorală din anul 2000, PDSR a promis că nu va introduce impozitul pe venitul agricol până în anul 2004.

Datorită presiunii parlamentarilor Partidului România Mare, Guvernul a emis Ordonanţa 158 din 2002, în care se prevede acordarea gratuită în anul 2003 a unui ajutor de îngrăşăminte agricole producătorilor agricoli care au în proprietate teren arabil în extravilan, în suprafaţă totală de până la 2,5 hectare.

Partidul România Mare consideră că acordarea acestui ajutor numai posesorilor suprafeţelor arabile de până la 2,5 hectare constituie inechitate şi este o strategie comunistă pur electorală faţă de posesorii terenurilor de până la 10 hectare. Această ordonanţă este total deficitară şi discreţionară, deoarece ar fi trebuit să acorde facilităţi în asigurarea cu îngrăşăminte chimice pentru 2,5 hectare şi celor care au până la 10 hectare.

Se precizează în această ordonanţă că îngrăşământul trebuie să conţină cel puţin două elemente fertilizante, cu maxim 40% substanţă activă cu conţinut obligatoriu în fosfor. Nu s-a precizat în ordonanţă un raport util între cele două elemente, astfel producătorii de îngrăşăminte au speculat această ambiguitate şi au introdus în reţeta îngrăşământului chimic cantităţile minime de fosfor, atât de necesare culturilor agricole.

Componenţa chimică variază de la 28% azot şi 12% fosfor, la 27% azot şi 13% fosfor. Se poate ajunge astfel ca producătorii să speculeze ambiguitatea acestei ordonanţe şi să prezinte o compoziţie cu 39% azot şi 1% fosfor, în scopul realizării unor îngrăşăminte chimice, cu preţ de cost cât se poate de mic, în comparaţie cu preţul oferit prin ordonanţă.

Azotatul de amoniu conţine 33,5% azot şi costă 250.000 lei sacul, faţă de îngrăşământul chimic, electoral, de fapt, al cărui preţ este de 410.000 lei pe sac precizat în ordonanţă.

Din acest punct de vedere, Partidul România Mare atrage atenţia asupra activităţilor speculative favorizate prin această ordonanţă, făcută în scopul îmbogăţirii prin corupţie a întreprinderilor producătoare de îngrăşăminte chimice. Termenul stabilit pentru distribuire este de 30 aprilie a.c.

În judeţul Dâmboviţa, dintr-un total de 11.600 de tone repartizat s-au distribuit până la ora actuală aproximativ 600 de tone, ceea ce reprezintă 5,2% îngrăşăminte agricole repartizate agricultorilor. Se pune problema când vor ajunge la agricultori toate cantităţile? Poate până la anul viitor, la cealaltă campanie agricolă.

Nu s-a făcut popularizarea cuvenită de către responsabilii Guvernului în teritoriu pentru probleme de agricultură, asupra organizării, aprovizionării şi distribuirii gratuite a îngrăşămintelor chimice, aspect ce determină pe foarte mulţi beneficiari ai acestei ordonanţe să-şi cumpere îngrăşăminte din bani proprii, pentru că lucrările din agricultură nu depind de birocraţia şi indiferenţa guvernanţilor.

Partidul România Mare atrage atenţia asupra licitaţiei pentru stabilirea distribuitorilor. Când s-a făcut? Cine a participat şi în ce publicaţie scrisă s-a anunţat? Pentru că adevăraţii beneficiari nu cunosc aceste lucruri.

Altă acţiune a actualilor guvernanţi, tot în scop electoral şi de imagine este Hotărârea Guvernului nr. 109 din 30 ianuarie 2003 prin care s-a acordat aşa-zis sprijin producătorilor agricoli, în vederea achiziţionării de motorină în anul 2003, cu finanţare de la bugetul de stat, cu o subvenţie simbolică de 3.600 de lei la litru, ceea ce reprezintă circa 19% din preţ.

Amintim că preţul de producţie al motorinei la rafinărie este de circa 8.000 lei pe litru, iar dacă Guvernul PSD-UDMR-PUR ar fi dorit ca agricultura să reprezinte cu adevărat prioritate naţională, ar fi trebuit să subvenţioneze lucrările agricole cu motorină la preţul de producţie, ceea ce ar fi generat inevitabil creşterea nivelului de trai, în special al populaţiei care sărăceşte din ce în ce mai mult.

Pentru a beneficia de această subvenţie nesemnificativă sunt necesare foarte multe etape pe care trebuie să le parcurgă obligatoriu un agricultor, cum ar fi: eliberarea unor adeverinţe de către directori generali ai agriculturii şi industriei alimentare, întocmirea unei cereri tipizate, verificarea şi certificarea cererilor şi altele.

În concluzie, datorită birocraţiei, a mecanismelor greoaie, pe direcţia mişcării hârtiilor, majoritatea agricultorilor care au dreptul la motorină subvenţionată, conform ordonanţei, renunţă, pentru că timpul pierdut şi efortul pentru întocmirea documentaţiilor şi drumurilor parcurse nu justifică ajutorul acordat.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Sali Negiat. Va urma ultimul la cuvânt, dar valoros, domnul Mihai Baciu.

Domnul Sali Negiat:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Intervenţia mea se referă la situaţia gravă generată de problemele de rezolvare a aplicării Legii nr. 18 din 1991 şi a Legii nr. 1 din 2000 în zona localităţilor Valul lui Traian şi Basarabi- Murfatlar din judeţul Constanţa.

În vederea aplicării legilor fondului funciar la nivelul localităţii Valul lui Traian sunt necesare 2.338 hectare de teren arabil şi sunt disponibile doar 130 de hectare de vie şi o suprafaţă repartizată la peste 40 km de această localitate de 190 hectare teren arabil, în zona Medgidia, Peştera.

Deşi localitatea Valul lui Traian dispunea de cea mai mare suprafaţă de teren arabil în acea zonă, situaţia s-a schimbat prin exproprierile de după 1945 şi înfiinţările de institute şi staţiuni de cercetare, în număr de 4, Institutul de cercetare pentru creşterea ovinelor Palas - Constanţa, Staţiunea de cercetări vitivinicole Murfatlar, Staţiunea de cercetări pomicole Valul lui Traian şi Staţiunea de cercetări pentru cereale în culturi irigate Valul lui Traian.

Această situaţie cred că este un caz unic în România, ca pe terenurile unei singure localităţi să fie înfiinţate patru staţiuni de cercetare şi institute.

Au mai existat şi două CAP-uri la nivelul acestei localităţi.

La aplicarea Legii nr. 18 din 1991 s-au restituit doar 80% din suprafeţele până la 10 hectare, iar acum, la aplicarea Legii nr. 1 din 2000 nu mai există terenuri disponibile, deoarece vechile proprietăţi se află la dispoziţia celor 4 institute şi staţiuni de cercetare amintite mai sus, în suprafaţă de peste 3.700 de hectare şi peste 700 de hectare la dispoziţia Municipiului Constanţa, ca proprietăţi ale domeniului public al statului, transformarea aceasta având loc în anul 1999, înaintea apariţiei Legii nr. 1 din 2000.

În aceste condiţii, adevăraţii proprietari ai acestor terenuri sunt în situaţia de a nu-şi putea recupera drepturile de proprietate în zona unde locuiesc şi nici în altă parte, cu toate că aceste terenuri există şi sunt în situaţia amintită mai sus.

Rezolvarea este doar prin repunerea în drepturi a adevăraţilor proprietari şi ca ei să arendeze, eventual, actualilor posesori, cele 4 institute şi staţiuni de cercetări şi Municipiul Constanţa, cu atât mai mult cu cât în toate ţările civilizate acest gen de unităţi de cercetări agricole au nevoie de cel mult aproximativ 100 hectare de teren şi cu atât mai mult cu cât, actualmente, aceste unităţi care dispun în mod nejustificat de aceste proprietăţi, fac chiar concesionări de terenuri şi sunt generatoare de sute de miliarde de lei pierderi, cumulate în ultimii 12 ani.

Ca şi vechile CAP-uri şi IAS-uri, înainte de desfiinţare, actualmente aceste unităţi de cercetări sunt surse de jaf şi pierderi, fiind bunuri ale tuturor şi ale nimănui, iar adevăraţii proprietari, în situaţia disperată de a acţiona prin orice mijloace pentru a-şi recupera proprietăţile. De aceea fac apel la Guvernul României pentru rezolvarea urgentă şi dreaptă a acestei situaţii explozive din zona Valul lui Traian, Murfatlar a judeţului Constanţa.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Şi ultimul vorbitor, domnul deputat Mihai Baciu. Domnul Ioan Sonea depune la secretariat declaraţia.

Domnul Mihai Baciu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bine aţi spus "ultimul vorbitor", pentru că nu voi citi. Vă voi scuti de un text scris şi vă voi spune câteva cuvinte liber...

Domnul Corneliu Ciontu:

În cele trei minute, da, domnule deputat?!

Domnul Mihai Baciu:

...în dorinţa de a fi cât mai scurt, tocmai veneam în întâmpinarea aspiraţiei dumneavoastră legitime de a ne înscrie în câteva minute.

Anul trecut Guvernul a dat Ordonanţa 36/2002, Ordonanţa privind taxele şi impozitele locale, şi în ordonanţa aceasta, între alte binefaceri cu care ne blagosloveşte Guvernul de mai mulţi ani, se află şi impozitarea terenurilor agricole şi silvice începând de la 1 ianuarie anul acesta, lucru care s-a şi întâmplat şi se află în plină desfăşurare.

Pe 4 februarie, deci chiar la începutul actualei sesiuni, Grupul parlamentar al Partidului Democrat a depus o iniţiativă legislativă, o propunere, de amendare a acestei ordonanţe, în care, în esenţă, propune amânarea impozitului pe terenurile agricole şi silvice din extravilan pe câţiva ani, pe mai mulţi ani, până când oamenii vor avea de unde să plătească. Deci, repet, până când vor avea de unde să plătească şi mai propunem noi acolo ca banii pe care deja i-au dat cei care au plătit impozitul să fie returnaţi celor care au plătit.

De ce am făcut noi această propunere? Trei argumente principale aducem, foarte pe scurt. Primul argument pe care-l ştiţi cu toţii este următorul: micii şi mijlocii proprietari de pământ din România sunt la pământ cu banii. Dacă mai au ceva de mâncare, pentru că mai cresc o găină, un purcel, mai cresc o vacă ce le dă lapte, bani nu au deloc, nu mai intru în detalii din ce cauză sunt săraci lipiţi pământului, n-au nici o resursă financiară, n-au de unde plăti acest impozit.

Chiar dacă pentru bugetul statului n-ar însemna mare lucru, dar pentru ei înseamnă mare lucru, pentru că n-au de unde.

Un al doilea argument este că punerea în posesie a terenurilor agricole şi silvice este departe de a fi încheiată. Chiar dacă unii prefecţi au raportat ca primii secretari, pe vremuri, că ei au succese extraordinare în această acţiune, acţiunea este departe de a fi terminată.

Şi al treilea argument important pe care-l aducem este următorul: toată ţara este plină de procese, sigur, tribunalele, instanţele, pline cu zeci de mii de procese cu litigii pentru pământ. Cu litigii pentru pământ - repet - la care se mai adaugă faptul că, pe timpul comunismului, ştiţi dumneavoastră foarte bine, multe suprafeţe de pământ au fost transferate fără să fie întrebaţi oamenii, deci în mod cu totul arbitrar, de la o comună la alta, de la o comună la un AEI, la un IAS şi mai ştiu eu cum, după criteriile şi interesele de atunci.

Acum comunele se ceartă, şi cazurile sunt foarte multe în toată ţara, pe acest pământ, fiecare îl revendică, nu ştie nimeni al cui este, cine plăteşte impozitul pe acest pământ.

Iată, deci, cel puţin trei argumente bine întemeiate care pot fi verificate pe teren, pentru care noi am propus această amânare sine die a impozitului pe pământ.

Ce s-a întâmplat mai departe? Guvernul a intrat în alarmă, pentru că noi, imediat după înaintarea acestei iniţiative am declanşat o campanie naţională - repet - naţională de strângere de semnături pentru sprijinirea iniţiativei noastre. Această campanie a avut un ecou foarte mare în toată ţara; până în prezent deja avem sute de mii de semnături strânse, pentru că oamenii au reacţionat aşa cum ne aşteptam să reacţioneze: au semnat pentru sprijinirea acestei iniţiative.

Speriat, Guvernul, joia trecută a hotărât să emită o ordonanţă de urgenţă (cum altfel?!), de urgenţă, evident, prin care se suprimă anul acesta, se suspendă pentru acest an acest impozit şi se dau banii înapoi - scria acolo - să vedem cum se vor realiza chestiunile acestea.

Care este substratul acestui gest al Guvernului? Este clar pentru toată lumea: Guvernul s-a alarmat că PD-ul câştigă în imagine, pe bună dreptate, că PD-ul devine tot mai cunoscut în mediul rural şi ce a zis? hai să luăm noi imaginea PD-ului şi să venim noi cu această iniţiativă, deşi dumneavoastră ştiţi foarte bine că nici de gând nu avea Guvernul să scutească pe oameni de impozit, ba, dimpotrivă, dăduse ordin la toţi primarii din toată ţara să nu dea nici un act, inclusiv certificate de deces la cei care solicitau şi care nu-şi plăteau impozitul pe pământ, să plătească întâi impozitul. Iată, aşadar, că Guvernul, speriat de ce vă spuneam mai înainte, a luat această iniţiativă.

De ce fac eu această declaraţie? O fac să fim auziţi, sigur în sală nu suntem foarte mulţi, presa nu prea este de faţă la această oră, dar eu sper că o să se audă, că este vorba, de fapt, de o iniţiativă a PD-ului, însuşită de Guvern. Deja gorniştii şi ţucălarii lui Dâncu au început să străbată ţara şi să bată cu pumnii în piept, cu cărămida, că au făcut deja vânătăi în partea stângă a pieptului că Guvernul iubeşte ţăranii şi iată ce cadou le dă! Este un cadou făcut de Guvern la presiunea şi la iniţiativa noastră. Această iniţiativă a PD-ului o vom continua cu fermitate, vom iniţia şi o altă campanie de trei semnături pe pensionari şi pe alte categorii necăjite ale acestei ţări şi poate că Guvernul, speriat, iar va mai da cine ştie ce ordonanţă simplă, de urgenţă, ordin şi aşa mai departe.

Aceasta am vrut să vă spun, domnule preşedinte... Să văd dacă am mai scris ceva aici în palmă, n-am mai scris nimic... Deci, închei spunându-vă că, iată, modalitatea - şi vând acest patent şi la alte partide din opoziţie - modalitatea este să sensibilizeze populaţia puternic pe o temă, Guvernul se sperie şi vine şi el cu o iniţiativă pe care, după aceea, încearcă să o confişte şi să se laude, aşa cum face cu iniţiativa noastră.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de domnii deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Makkai Grigore:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În fiecare an, în luna martie sărbătorim două din cele mai importante zile ale calendarului ecologic. În data de 22 martie aniversăm "Ziua mondială a apei", iar a doua zi, în 23 martie "Ziua mondială a meteorologiei".

Ziua internaţională a apei a fost desemnată de Organizaţia Naţiunilor Unite. Organizaţia Internaţională a Meteorologiei, pornind de faptul că datele climatologice se pot utiliza cu succes în activităţile de gospodărire a resurselor de apă, a creat în anul 1946 o Comisie Internaţională de Hidrologie. Însă, declararea zilei de 22 martie ca "Ziua Mondială a apei" a survenit mai târziu, la Conferinţa Mondială de Protecţia Mediului Înconjurător de la Rio de Janeiro din anul 1992. Pentru organizarea evenimentelor legate de această zi, anual este desemnată câte o organizaţie internaţională din domeniu. Aceasta stabileşte şi tematica simpozioanelor, conferinţelor sau a dezbaterilor ştiinţifice, care au loc cu această ocazie. Anul trecut, ca organizator a fost desemnat Comitetul Internaţional pentru Energia Atomică, iar în acest an, acest rol onorant îi revine Comitetului Internaţional pentru Protecţia Mediului din cadrul ONU.

"Ziua Mondială a Meteorologiei" este sărbătorită din anul 1961. Cu această ocazie marcăm înfiinţarea Organizaţiei Mondiale a Meteorologiei. Predecesorul OMM-ului Organizaţia Internaţională a Meteorologiei a fost înfiinţată în anul 1873, însă ea nu avea un caracter interguvernamental, ci funcţiona mai mult ca o "asociaţie ştiinţifică". La data de 23 martie 1950, Organizaţia Internaţională de Meteorologie se transformă în Organizaţia Mondială a Meteorologiei, cu caracter interguvernamental şi în scurt timp devine cea mai largă organizaţie de specialitate a ONU, din care astăzi fac parte toate ţările lumii.

În concepţia OMM, fenomenele legate de cele două elemente de mediu - apa şi aerul - sunt atât de interdependente, încât în multe din ţările lumii aniversarea celor două zile ecologice sunt cuplate. A devenit deja tradiţie, la dezbaterile din aceste zile se fixează ca temă centrală o problemă de interes major. Astfel, dacă ne referim doar la ziua meteorologiei, de-a lungul anilor au fost dezbătute: relaţia dintre meteorologie şi agricultură (1968), dintre meteorologie şi producţie alimentară (1976, 1984), dintre meteorologie şi producţia de energie (1979), sau meteorologia în slujba vieţii şi a protecţiei bunurilor (2002).

Asemenea, cu ocazia zilei internaţionale ale apei se alege an de an cu mare grijă un subiect, care se leagă de obicei de o temă de cercetare din domeniul protecţiei mediului. Astfel, în anul 1997 ne-am întrebat dacă omenirea are suficientă apă, iar în 2000 ne-am ocupat de rezervele de apă ale secolului 21.

Se pare că sensibilizarea societăţii faţă de evenimentele meteorologice şi hidrologice extreme este în creştere. Fenomenul este explicabil dacă ne gândim că, în ultimul deceniu, în medie pe an îşi pierd viaţa cca. 250.000 de persoane în urma catastrofelor naturale. Decesul a cca. 90% din numărul menţionat survine ca urmare a fenomenelor meteorologice şi hidrologice periculoase.

Fenomenul de încălzire a atmosferei terestre astăzi este deja o certitudine. În urma eliminărilor masive de gaze cu efect de seră, temperatura medie a atmosferei a crescut cu 0.6 grade Celsius faţă de anul 1860. Ca efect imediat, nivelul apelor din oceanul planetar a crescut cu valori între 10 şi 20 cm. Modelarea matematică a fenomenului ne indică faptul că o continuare cu aceeaşi rată a încălzirii atmosferei va genera în anul 2100 o creştere cu cca. 100 cm a nivelului apelor oceanului planetar. Acest lucru va avea un impact major asupra geografiei planetei, asupra economiei şi societăţii umane. Inundarea zonelor costiere de astăzi, unde se găsesc cele mai fertile terenuri agricole şi cele mai mari concentrări ale populaţiei va avea urmări greu previzibile.

Poate acesta a fost şi motivul pentru care, în acest an, tematicile stabilite sunt convergente în ideea grijii pentru viitor. Astfel pentru ziua "apei" tema dezbaterilor o constituie "Apa pentru viitor", iar pentru ziua "meteorologiei" "Clima Viitorului".

Parlamentul României, consecvent pentru asigurarea unui cadru legislativ adecvat protecţiei mediului din ţara noastră, a promovat şi promovează proiecte de legi şi iniţiative legislative menite să asigure a protecţie adecvată atât a mediului aerian, cât şi a celui acvatic din ţara noastră. De asemenea, a procedat la ratificarea majorităţii convenţiilor internaţionale din domeniu şi depune eforturi pentru asigurarea armonizării legislaţiei din ţara noastră cu cea din Uniunea Europeană.

Domnul Ioan Sonea:

Statul "Vinde-tot"

Prin anul 1995 exista o preocupare intensă şi legitimă, de altfel, pentru a rezolva o problemă gravă: cea a chiriaşilor din casele naţionalizate. Se încerca prin Legea 112/1995 eliminarea diferenţelor dintre chiriaşii din casele naţionalizate şi cei din locuinţele construite de stat. Se acorda chiriaşilor din casele naţionalizate dreptul de a cumpăra locuinţele, în anumite condiţii.

Din calcule diverse, unele chiar politicianiste, printr-o serie de prevederi cuprinse în Normele metodologice de aplicare a Legii 112 precum şi prin Legea 10/2000 s-au adus modificări esenţiale faţă de Legea 112, modificări care au condus la târârea prin tribunale a mii de chiriaşi-proprietari din casele naţionalizate, chiriaşi care le-au cumpărat de la "STAT" după ce le locuiseră, cei mai mulţi, zeci de ani. Desigur că foştilor proprietari, cel puţin unora, li s-a făcut o nedreptate.

Acum au loc procese între moştenitorii foştilor proprietari, unii dintre ei plecaţi din ţară chiar înainte de venirea comuniştilor la putere şi tot din motive politice, şi chiriaşii deveniţi proprietari.

Se pune întrebarea dacă aceştia din urmă ar mai fi cumpărat casele dacă nu le acorda acest drept o lege elaborată de Parlamentul României. Iată, astăzi proprietarii care au cumpărat imobilele în baza unei legi se văd în situaţia de a fi scoşi în stradă. Tot prin încălcarea unui drept fundamental, acela al dreptului de proprietate. Printr-o ordonanţă se prevede evacuarea începând cu 2004. Pot proprietarii actuali să-şi procure o nouă locuinţă într-un termen relativ scurt, având în vedere preţurile! Numai în capitală sunt câteva zeci de mii de cazuri. În acelaşi timp ne putem întrebarea cum acţionează justiţia, din moment ce vânzătorul nu a fost un bişniţar oarecare, ci chiar Statul Român. Nu este destul că sunt târâţi prin procese pe care le pierd, rămânând în stradă, dar actualii proprietari sunt umiliţi ca fiind comunişti, nomenclaturişti, etc. Cei mai mulţi sunt cetăţeni obişnuiţi. Se pare că Guvernul actual, al aceluiaşi partid, care în urmă cu câţiva ani le vindea casele, consideră acum că este mai eficient şi dă mai bine la imagine acordând câştig foştilor proprietari. Totuşi, cine plăteşte taxele şi timpul pierdut prin sălile tribunalelor de către cumpărătorii înşelaţi de Stat? Pot aceştia să-şi susţină drepturile la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fiind proprietari de drept? Putem spune că PDSR=PSD nu a făcut o politică sinceră în privinţa acestei chestiuni. Nu ştia în 1995 cine era proprietarul bunului pe care îl scotea pe piaţă?

Credem că s-a ştiut întotdeauna ce probleme pot să apară prin soluţii cu jumătate de măsură, dar s-a preferat acest mod de lucru şi de o putere şi de cealaltă, care s-au succedat prin faţa electoratului, tocmai pentru a se da frâu liber jocurilor şi ingineriilor avocăţeşti ca surse de îmbogăţire şi pentru a se crea impresia că se poate face dreptate prin justiţie, iar pe de altă parte pentru a se da speranţe în bătălia electorală. Dar cum se poate, într-un stat în care corupţia este la loc de cinste, să se facă dreptate? Nimănui nu îi pasă de cei aruncaţi în stradă, bătrâni, tineri, pensionari fără sprijin, care au crezut în consecvenţa puterii.

Cum despăgubeşte Statul pe cel care suportă atingeri tocmai din vina Statului? Se repară o nedreptate printr-o altă nedreptate! Dacă cumpărătorii ar da în judecată Statul pentru că le-a vândut ceea ce nu-i aparţinea, după cum o spune acum prin aceiaşi oameni, probabil că acest stat ar trebui să dispară. Probabil că acest lucru se şi doreşte.

Are acelaşi partid - stat puterea să-şi asume erorile şi să ia măsurile de protecţie necesare şi pentru victimele fostului regim comunist şi pentru propriile sale victime ? Pentru că mereu se pune problema cine îl protejează pe cetăţean de abuzurile Statului...

Numai că Statul înseamnă oameni, instituţii, interese.

Într-un stat care nu are putere, aceasta aparţine şi este exercitată de cei care nu respectă Legea şi Statul.

Domnul Iosif Armaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Pe măsură ce procesul de democratizare a societăţii româneşti dobândeşte contururi din ce în ce mai clare, începând cu anul 2001, şi, mai pregnant, din anul 2002, se constată accentuarea interesului, pe toate palierele societăţii, pentru revizuirea Constituţiei. Este de domeniul evidenţei că o serie de prevederi ale Constituţiei din anul 1991 nu mai corespund realităţilor actuale şi, ca atare, se impune ca acestea să fie corectate.

Nu mă voi referi, în intervenţia mea de astăzi, la totalitatea domeniilor în care legea fundamentală a ţării urmează a fi modificată. Doresc să subliniez însă o temă, considerată până nu demult intangibilă şi, ca atare, tratată dintr-un unghi conjunctural, devenită, în împrejurările actuale, abordabilă: dreptul cetăţenilor străini de a deţine în proprietate terenuri. Sloganul: "Nu ne vindem ţara!", la modă prin anii '90, nu mai este de actualitate, subiectul precizat nu mai provoacă un val masiv de respingere, dimpotrivă, în context integrării, el trebuie reconsiderat.

Proprietatea privată reprezintă esenţa unei economii de piaţă şi a sistemului statal de tip occidental. Forma dominantă de proprietate reprezintă şi una din cele mai importante diferenţe între sistemul comunist şi cel capitalist, aşa încât era normal ca tranziţia în România să nască numeroase controverse pe marginea acestui subiect.

Din câte cunosc, reglementarea constituţională a proprietăţii a fost amplu dezbătută, atât în cadrul Comisiei parlamentare abilitate cu revizuirea de fond a Constituţiei, cât şi în cadrul Forumului Constituţional, o structură de dialog instituţionalizat al societăţii civile referitor la revizuirea Constituţiei.

Opinia susţinută de cvasitotalitatea cazurilor este ca expresia folosită în Constituţie să nu mai fie "ocrotirea" proprietăţii private, ci "garantarea" ei. Se doreşte ca actualul art. 41 al Constituţiei să stipuleze cât mai simplu şi mai direct faptul că proprietatea privată este garantată de stat, considerându-se că această modificare ar asigura o mai bună protecţie a proprietăţii şi un tratament egal al proprietarilor.

În această privinţă, noul text al Constituţiei precizează clar că proprietari pot fi chiar şi cetăţenii străini. Dreptul străinilor de a deţine terenuri în România este susţinut şi în ideea de a nu mai fi necesară modificarea legii fundamentale, odată cu aderarea previzibilă a României la Uniunea Europeană, în anul 2007.

Această temă - larg dezbătută de opinia publică în ultimii ani - are ca resort mai degrabă atitudinea autorităţilor publice (nu întotdeauna principială) în aplicarea şi respectarea legilor referitoare la restituirea bunurilor şi la dreptul de moştenire, decât posibilele carenţe ale textului constituţional.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Gheorghe Dinu:

Declaraţie politică: "Suferinţele justiţiei române".

Modul defectuos de funcţionare a justiţiei române constituie o preocupare constantă a societăţii civile, gradul de credibilitate al acesteia menţinându-se la o cotă deosebit de scăzută în ochii populaţiei. Se vorbeşte mult şi se scrie des despre neajunsurile legislaţiei noastre şi despre corupţia şi politizarea care şi-au făcut loc şi în instanţele judecătoreşti. Chiar şi doamna ministru Rodica Stănoiu recunoştea, nu demult, într-o conferinţă de presă, aceste carenţe ale actului de justiţie, denunţa existenţa "clanurilor familiale" şi a cartelurilor din magistratură, pleda pentru "separarea apelor" în justiţie.

Întrucât şi la sediile partidului nostru, precum şi la birourile parlamentare ale aleşilor noştri continuă să se înregistreze nenumărate sesizări şi reclamaţii cu privire la fapte care impietează activitatea juridică şi duc la hotărâri judecătoreşti considerate nedrepte, pronunţate părtinitor sau superficial, fără o analiză atentă şi profesionistă a cazului, ne-am pus întrebarea: care este cauza acestor lipsuri?

Un posibil răspuns ar consta în selecţionarea celor chemaţi să facă parte din corpul magistraţilor, la profilul lor moral, la verticalitatea şi imunitatea lor faţă de orice presiuni politice sau de altă natură, la rezolvarea problemei incompatibilităţilor morale şi deontologice din magistratură. Recentul caz prezentat de una din televiziunile centrale al judecătorului din Bihor care racola autostopiste prezentabile pentru ca pe drum să se masturbeze în faţa lor este pur şi simplu stupefiant. Asemenea oameni, îmbrăcaţi în robă judecătorească, sunt puşi să împartă dreptatea, să dea lecţii de legalitate şi moralitate, când însăşi deplinătatea facultăţilor lor mintale cele mai elementare este serios pusă la îndoială!

Îmi exprim părerea că "separarea apelor", de care vorbea doamna ministru Stănoiu, trebuie să înceapă de la selecţia magistraţilor, căci până nu vom avea un corp de magistraţi morali şi profesionişti, nesupuşi ordinelor şi influenţelor politice, nu vom avea un stat de drept funcţional.

Apoi, consider că este necesară reintroducerea sistemului specializării în instituţiile judiciare, aşa cum există în ţările dezvoltate, cu un sistem de drept bine fundamentat şi aşa cum existat şi la noi în perioada interbelică. Mai concret, pledez pentru specializarea profesională a magistraţilor şi chiar a avocaţilor în domeniul dreptului penal, civil, comercial, fiscal. Să se renunţe la sistemul din prezent, când trecerea judecătorilor de la o secţie la alta se face pe baza unei decizii administrative, fără a se verifica şi dacă au cunoştinţele necesare unei astfel de activităţi.

Avansarea judecătorilor la instanţe superioare sau pe grade ierarhice să nu se facă exclusiv pe criteriul vechimii, ci pe baza unor examene riguroase, care să implice modul cum şi-au îndeplinit activitatea pe gradul sau la instanţa de la care este avansat.

De asemenea, aşa cum s-a mai propus, ar trebui introdusă de urgenţă instituţia judecătorului de instrucţie, specializat în materie, care să vizeze actele procurorilor. În lipsa acestei instituţii, vom asista în continuare la suspiciunea subordonării actului procurorului sistemului executiv, cu nuanţă politică. În zadar s-a înfiinţat un Parchet Naţional Anticorupţie, dacă şeful acestui parchet poate fi influenţat politic.

Plecând de la statistică ce înregistrează o creştere importantă a infracţiunilor şi contravenţiilor economico-financiare, se impune înfiinţarea tribunalelor financiare, cu judecători şi procurori specializaţi, eventual, recrutaţi din schema Curţii de Conturi. Se ştie că această Curte are atribuţii judiciare foarte reduse şi, în consecinţă, atâţia judecători şi procurori financiari nu prea au obiectul muncii.

Desigur, aceste câteva propuneri, care nu sunt numai ale mele, nu epuizează toate măsurile ce ar trebui luate pentru modernizarea şi europenizarea sistemului nostru judiciar. Dar, pentru a fi posibilă destrămarea uriaşelor reţele mafiote, cu ramificaţii către straturile superioare ale politicii, pentru a combate corupţia, infracţionalitatea şi clanurile oculte din societatea românească, trebuie eradicate mai întâi corupţia şi structurile mafiote ale justiţiei.

Nimic nu se va putea construi durabil în România până nu vom avea un stat de drept autentic, degrevat de tendinţele dirijiste specifice sistemului totalitar, bazat pe o justiţie independentă, în serviciul cetăţeanului şi bucurându-se de deplina încredere a acestuia.

Domnul Gheorghe Roşculeţ:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu cu mult timp în urmă, un coleg din Opoziţie vorbea de faptul că Guvernul Năstase, "prin strategii mai mult sau mai puţin previzibile, găseşte modalităţi de a încălca legea, chiar şi în domeniul învăţământului". Colegul nostru, uitând să spună cât de "roză" era situaţia în domeniul educaţiei pe vremea când partidul din are face parte era la guvernare, vorbeşte însă de "repercusiunile grave" pe care le are politica socială a Guvernului actual asupra studenţilor.

Ceea ce face domnul deputat este doar o contestare oarbă şi dorim să-i amintim câteva din preocupările şi realizările Ministerului Educaţiei şi Cercetării în anii 2001-2003 în învăţământul superior: în anul financiar 2001, a fost suportat de la bugetul de stat 55,8%, iar în 2002 44,6% din costul total al cazării studenţilor din învăţământul de stat în cămine; în anul de învăţământ 2001-2002, au fost suportate de la bugetul de stat 880 miliarde de lei pentru bursele studenţilor (21% din numărul total al studenţilor din învăţământul de stat); în perioada vacanţelor anului de învăţământ 2001-2002, peste 6000 de studenţi au beneficiat de odihnă în tabere, fondurile alocate ridicându-se la peste 14 miliarde de lei; pentru reamenajarea şi construcţia de cămine noi pentru studenţii din învăţământul de stat au fost alocate în anul 2001 127,8 miliarde de lei, iar în anul 2002 185,9 miliarde de lei; în vederea finalizării şi reparării unor spaţii de învăţământ şi biblioteci aflate în construcţie s-au alocat de la bugetul de stat, în 2001, 354,9 miliarde de lei, iar în anul 2002 368,6 miliarde de lei; pentru reabilitarea şi dotarea laboratoarelor aparţinând instituţiilor de învăţământ superior s-au alocat de la bugetul de stat 144,7 miliarde de lei în 2001 şi 120 de miliarde de lei în 2002.

Dorim, de asemenea, să-i aducem la cunoştinţă domnului deputat cele mai importante valori legate de nivelul finanţării învăţământului superior în anul 2003; pentru finanţarea de bază, suma alocată în acest an este de 5542,8 miliarde de lei, pentru un număr de 381481,5 studenţi echivalenţi; pentru finanţarea contravalorii reducerilor la transportul urban al studenţilor de la cursurile de zi s-au alocat 55 de miliarde de lei, de care vor beneficia 272575 studenţi; la capitolul dedicat burselor acordate studenţilor şi doctoranzilor români, fondul total de burse pentru 2003 este de 1253,7 miliarde de lei; numărul studenţilor români eligibili pentru stabilirea fondului de bursă este de 266525 şi, respectiv, 2565 doctoranzi cu frecvenţă; pentru susţinerea cheltuielilor necesare funcţionării căminelor şi cantinelor studenţeşti, Ministerul Educaţiei şi Cercetării asigură în 2003 o alocaţie în valoare de 550 miliarde de lei, iar numărul locurilor de cazare subvenţionate este de 103719.

Iată, aşadar, numai câteva date care demonstrează preocuparea constată a Ministerul Educaţiei şi Cercetării, respectiv, a Guvernului Adrian Năstase, în vederea asigurării condiţiilor decente pentru studenţii din învăţământul superior.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Cine minte o dată are posibilitatea să se îndrepte şi să mai poată fi crezut.

Cine minte de două ori este capabil să o mai facă şi trebuie să depună eforturi multe pentru a putea fi crezut pe cuvânt.

Cine minte de mai multe ori este considerat mincinos şi nu mai are nici o şansă să fie luat în seamă.

PSD-ul şi Guvernul lui Adrian Năstase minte de când a preluat puterea şi, ca atare, nu mai poate fi crezut, nici dacă ar încerca să spună adevărul.

Guvernul PSD a minţit când:

• a introdus venitul minim garantat fără să spună că acesta nu va putea fi acordat la nivelul prevăzut în lege şi că este numai o formă de a cumpăra voturi de la cei săraci. În prezent, acest venit se acordă în procente variind între 12-65% din cât este stabilit prin lege, dar fondurile bugetelor locale numai atât pot suporta;
• a introdus impozitul pe venitul terenurilor agricole, spunând că acesta este cerut de normele europene şi că numai aşa putem îndeplini criteriile de integrare, introducând aceste venituri în bugetele locale, iar acum îl anulează fără să rectifice bugetele locale, consecinţa fiind că bugetele comunelor vor fi ciuntite;
• a afirmat că nu are baroni locali, că nu are corupţie, dar arestările se ţin lanţ, chiar şi în condiţiile în care poliţia şi justiţia lucrează cu mănuşi cu importanţii pesedişti.

Acum, acest Guvern vine cu un pachet de luptă anticorupţie, care nu face altceva decât să le permită pesediştilor continuarea activităţilor suspectate puternic de corupţie şi nu-l mai putem crede, pentru că ne-a minţit de prea multe ori.

Domnul Codrin Ştefănescu:

Încă din anul 2001, am asistat la problemele cu care se confruntă Uzina mecanică din Cugir, probleme grave, provocate de conducerea defectuoasă a vechilor guvernanţi. Consecinţă a superficialităţii şi indiferenţei cu care a fot tratată situaţia internă a societăţii, Uzina de la Cugir se află acum în pragul disperării, chestiunile nerezolvate în acea perioadă de către PD, PNL şi PNŢ conducând la o situaţie mult mai gravă, în prezent.

Paradoxal, însă, vinovaţii pentru provocarea acestei stări nu au fost şi nu sunt nici acum traşi la răspundere pentru pagubele existente, rezolvarea situaţiei revenind acum în exclusivitate nouă. Actualul Guvern depune în prezent eforturi pentru redresarea situaţiei economice a societăţii, stimulând investiţiile necesare pentru eficienta funcţionare a acestui agent economic, încercând salvarea şi eficientizarea acestuia.

Sperăm ca organele abilitate să dea dovadă de înţelegere în soluţionarea acelor probleme pe care le întâmpină Uzina Cugir, referindu-mă în special la procesele pe care, în mod paradoxal, aceasta le-a pierdut în instanţă. Echipa societăţii încearcă să treacă peste o perioadă dificilă, cauzată de moştenirea unei conduceri care aproape a prăbuşit unul din cele mai importante centre ale industriei din România. Însă, cugirenii sunt ambiţioşi, corecţi şi se luptă pentru dreptul lor.

Bravo, aşadar, echipei de conducere a uzinei, care împreună cu sindicatele, oferă soluţii pertinente pentru reabilitare, iar dacă problemele cu care aceştia se confruntă se vor rezolva într-un viitor apropiat, putem afirma că acest fapt se datorează numai efortului conjugat şi susţinut, omeniei şi dorinţei de mai bine de care aceştia dau dovadă.

Când vorbim de Cugir, însă, nu ne gândim numai la calităţile oamenilor de aici, ci, mai ales, la efectele care se răsfrâng asupra acestora, având în vedere starea actuală a uzinei. Nu putem să nu ne gândim la mamele care nu au ce să pună în pachetul copiilor la şcoală sau la pâinea care nu întotdeauna ajunge la toată familia.

Ar trebui, aşadar, să reflectăm cu toţii la consecinţele pe care ignoranţa celor din trecut le-a provocat asupra locuitorilor din Cugir. Ştim, însă, că, într-o bună zi, vinovaţii pentru suferinţa lor vor fi traşi la răspundere, iar cea mai grea va fi aceea morală, în faţa cugirenilor.

Domnul Ion Luchian:

Medicii pediatri mi-au atras atenţia că tot mai mulţi copii suferă de rahitism. Această boală este rezultatul unei hrăniri necorespunzătoare, din cauză că părinţii români, tot mai săraci, au ajuns să nu-şi mai poată permite să alimenteze bebeluşii din motive financiare. Rahitismul este o boală specifică populaţiilor ţărilor sărace.

Ministrul Sănătăţii şi Familiei are prevăzut în bugetul pentru anul 2003 Programul de distribuire a laptelui praf, în valoare de 348 miliarde de lei, dar această sumă este mai mică de patru ori decât cea acordată Programului "Laptele şi cornul".

Acest program nu funcţionează în toate zonele, chiar unele femei nici nu ştiu de existenţa acestui program. Pe de altă parte, acolo unde primăriile, prin direcţiile de sănătate publică, distribuie laptele praf gratuit, părinţii ajung să se calce în picioare la cozi pentru obţinerea acestuia. În prezent, în mai multe judeţe din ţară nu se mai distribuie laptele, mii de copii sugari suferind din cauza direcţiilor de sănătate publică, direcţii care nu mai aplică legea.

Ministerul ne informează că în această perioadă sunt în curs de desfăşurare licitaţiile pentru firmele distribuitoare. Tot sistemul sanitar din România este în profundă criză. Preşedintele Colegiului Farmaciştilor, Dumitru Lupuleasa, a denunţat situaţia dezastruoasă în care se află farmaciile din întreaga ţară. În condiţiile în care majoritatea farmaciilor sunt în stare de faliment, Guvernul a decis impunerea unor condiţii foarte exigente în contractele cu casele de asigurări de sănătate, motiv pentru care doar un sfert din unităţile farmaceutice vor avea dreptul de a vinde medicamente subvenţionate de stat.

Copiii, veteranii de război şi urmaşii revoluţionarilor nu mai beneficiază de medicamente gratuite, decât în limita listelor subvenţionate de stat. Cei mai afectaţi sunt copiii, mari consumatori de OTC-uri, care, conform noilor reglementări, beneficiază gratuit numai de antibiotice.

Tentativa de a limita gratuităţile de care beneficiază copiii a mai avut-o în toamna trecută preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Eugeniu Ţurlea. Acum, în normele contractului-cadru pe anul 2003, copiilor (cu excepţia celor cu vârste între zero şi un an, care, oricum, consumă foarte puţine medicamente), dar şi veteranilor de război şi persoanelor cu handicap, li se limitează accesul la tratamente.

Cum am mai spus, cei mai afectaţi de această măsură guvernamentală sunt copiii. Toate intenţiile de protejare a copiilor devin vorbe fără acoperire, atâta timp cât dreptul la sănătate şi la obţinerea medicamentelor este obstrucţionat tot mai mult în fiecare zi.

Domnul Valeriu Gheorghe:

Mă simt obligat să avertizez Ministerul Agriculturii că în ultima perioadă de timp am sesizat, prin interpelări, situaţia dezavantajoasă în care se află producătorii interni de carne de porc, pasăre şi de zahăr. Voi depune o interpelare cu privire la producţia de zahăr din România.

Zahărul, ca şi celelalte produse pe care le-am amintit, beneficiază de subvenţii foarte mari în ţările de provenienţă, ceea ce face ca preţul acestor produse importante să fie mai mic decât preţul produselor româneşti. Fermierii şi procesatorii implicaţi în cultivarea sfeclei de zahăr şi, respectiv, producerea zahărului au atenţionat Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor în legătură cu gravele probleme cu care se confruntă acest sector. În prima săptămână a lunii februarie 2003, a avut loc la Bruxelles o întâlnire cu oficiali ai Comisiei Europene şi reprezentanţii români ai acestui sector. Delegaţia română a făcut o impresie bună oficialilor europeni.

După aproape două luni de la acest eveniment, Ministerul Agriculturii, Apelor şi Pădurilor nu a discutat în şedinţele de Guvern care au urmat actele normative promise pentru reglementarea situaţiei în domeniu. În tot acest timp, mari cantităţi de zahăr rafinat sunt importate din Uniunea Europeană, Polonia şi Moldova, abandonându-se producătorii interni.

Hotărârea Guvernului nr. 55/2002 privind instituirea de taxe vamale de 30% la importul de zahăr brut a alimentat suplimentar bugetul ultimelor 12 luni cu aproximativ 25 de milioane de dolari, bani care ar fi trebuit să se regăsească în sprijinul acordat de bugetul de stat pentru sectorul zahăr. Producătorii şi procesatorii de zahăr au solicitat Ministerului Agriculturii, Apelor şi Pădurilor, încă de săptămâna trecută, să promoveze în cel mai scurt timp normative necesare redresării acestui sector şi să urgenteze aplicarea unei hotărâre de Guvern privind majorarea taxelor vamale de la 45% la 90% pentru zahărul rafinat şi de la 45% la 60% pentru zahărul brut.

Când consideraţi, domnule ministru, că veţi avea timpul necesar să vă aplecaţi asupra "pachetului complex de măsuri" pentru contracararea unei destabilizări a pieţei interne a zahărului, aşa cum aţi promis, prin secretarii de stat din Ministerul Agriculturii, Apelor şi Pădurilor?

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc. Prima parte a şedinţei noastre s-a încheiat. Vă mulţumesc pentru participare. În câteva minute o să reluăm lucrările.

(După pauză, lucrările au fost conduse de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Tudor Mohora şi Laszlo Borbely, secretari.)

Domnul Corneliu Ciontu:

Cu speranţa că, între timp, vor mai veni şi alţi colegi în sală, vă propunem să începem lucrările noastre.

Şi-au înregistrat prezenţa 284 de deputaţi, sunt absenţi 60, participă la alte acţiuni parlamentare 32.

Vom relua lucrările cu pct.23, care a fost amânat în şedinţa trecută deoarece iniţiatorul nu era prezent. Este vorba de Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Şerbăuţi, judeţul Suceava, lege organică.

Dacă iniţiatorul doreşte să ne prezinte ceva în legătură cu iniţiativa respectivă.

Poftiţi.

Domnul Dorel Petru Crăciun:

Sunt deputatul Dorel Petru Crăciun, iniţiatorul proiectului.

Acest proiect de lege are menirea de a asigura organizarea administrativă conform doleanţelor cetăţenilor şi de a înlătura măsurile abuzive şi arbitrare din anul 1968, când comuna Şerbăuţi, judeţul Suceava, a fost desfiinţată.

Localitatea Şerbăuţi este atestată documentar din anul 1620. Satul Călineşti Cuparencu, propus a face parte din viitoarea comună Şerbăuţi, este atestat din 1597, de pe vremea domnitorului Eremia Movilă.

Cele două sate, Şerbăuţi şi Călineşti, care au fost format comuna Şerbăuţi până la desfiinţarea din 1968, au o suprafaţă de 3349 de hectare, din care 528 de hectare teren intravilan, şi o populaţie de 3317 locuitori, respectiv 1056 de familii. Distanţa dintre cele două sate faţă de primărie este de şapte kilometri.

În satul Şerbăuţi există fostul sediu al primăriei, iar în cele două sate funcţionează două grădiniţe, trei şcoli generale, două cămine culturale cu două biblioteci, un dispensar uman, o farmacie, două biserici ortodoxe şi trei lăcaşuri de cult.

În satul Şerbăuţi oamenii se ocupă cu agricultura şi creşterea animalelor. Sunt organizate secţii private cu profil de prelucrare a lemnului, a laptelui, cărnii şi alte activităţi de prestări de servicii.

Exprimându-ne speranţa că doleanţelor locuitorilor, rezultate din referendumul local din 4 noiembrie 2001, vor avea înţelegerea necesară, supunem spre analiză şi dezbatere, în redactarea prezentată, Proiectul de lege pentru înfiinţarea comunei Şerbăuţi, judeţul Suceava, cu rugămintea de a fi adoptat.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl rog pe preşedintele comisiei, domnul Oltean, să prezinte raportul.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată în data de 2 decembrie 2002 cu Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Şerbăuţi din judeţul Suceava.

La dezbatere au fost prezenţi şi reprezentanţii Guvernului, iar comisia a avut în vedere şi avizele favorabile ale Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, precum şi avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi al Guvernului.

Raportul întocmit scoate în evidenţă că sunt întrunite condiţiile prevăzute în Legea nr.351/2002 şi, în consecinţă, cu amendamentele propuse, solicităm plenului Camerei Deputaţilor să adopte raportul în forma în care v-a fost înaintat.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la observaţiile generale.

Domnul Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

M-am înscris la cuvânt pentru a susţine proiectul de lege prezentat şi pentru a vi-l recomanda cu toată căldura pentru argumentele expuse în expunerea de motive, dar şi pentru un altul, în plus: este vorba de prezenţa în această nouă structură a unui sat, Călineşti, care a fost satul Călineşti Cuparencu în care a trăit Gheorge Eminovici, tatăl poetului naţional Mihai Eminescu.

Iată, avem o datorie istorică, culturală, în a susţine acest proiect de lege.

Tot din acest sat s-a ridicat primul paraşutist din istoria lumii care a supravieţuit experimentului lui. Este mai puţin cunoscut evenimentul, dar este prezentat în toate enciclopediile poloneze şi chiar externe de mare prestigiu referitoare la istoria aeronauticii.

Reţineţi: de acolo s-a ridicat primul paraşutist care a supravieţuit temerarei sale încercări.

De aceea, voi susţine proiectul de lege prezentat.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dacă la pct.1 din raport sunt observaţii. Îl considerăm votat.

Dacă la pct.2 există observaţii, existând o modificare în raportul comisiei. Nu sunt.

Dacă la pct.3 sunt observaţii. Nu sunt.

Dacă la pct.5, art.3, sunt observaţii. Mulţumesc.

Dacă la pct.6 sunt observaţii. Mulţumesc.

Dacă la pct.7 sunt observaţii.

Dacă la pct.8 sunt observaţii.

Fiind o lege organică, urmează să o supunem votului în şedinţa de vot final.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice.

Din partea iniţiatorului, vă rog.

Domnul Alexandru Fărcaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am onoarea să mă prezint: sunt Alexandru Fărcaş, secretar de stat la Ministerul de Interne.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Unul din obiectivele fixate în planul de acţiune al Programului de guvernare pe perioada 2001-2004 este combaterea corupţiei şi stoparea birocraţiei în administraţia publică. Între căile de acţiune fixate în plan legislativ există şi adoptarea unui act normativ care să reglementeze problematica referitoare la numele persoanelor.

Reglementarea se justifică, având în vedere şi neconcordanţele între dispoziţiile Decretului nr. 975/1968 cu privire la nume şi modificările intervenite în domeniul administraţiei publice centrale şi locale, în special descentralizarea şi demilitarizarea serviciilor publice de evidenţă a persoanei.

În acest sens, pentru ca noul act normativ să răspundă cerinţei care generează adoptarea acestuia, respectiv necesitatea eliminării exceselor birocratice şi aprecierilor personale în domeniul supus reglementării, propunem reglementarea unor cazuri concrete, în care cererile de schimbare a numelui sunt considerate a fi întemeiate, prin prevederea acestora în lege.

Totodată, prin proiectul de act normativ se propune stabilirea unei proceduri suple pentru soluţionarea cererilor de schimbare a numelui pe cale administrativă, stabilindu-se cu claritate instituţiile cărora le revine competenţa de soluţionare a acestor cereri, precum şi atribuţiile acestora.

În consecinţă, Guvernul solicită Camerei Deputaţilor votul favorabil pe acest proiect de lege.

Vă mulţumim.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul preşedinte Ioan Oltean să prezinte raportul.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Comisia noastră a fost sesizată cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice.

Comisia a luat în dezbatere acest proiect de lege, ţinând cont şi de avizul Consiliului Legislativ, care viza câteva amendamente de formă şi de fond.

Considerentele care au stat la baza adoptării acestui act normativ au fost scoase în evidenţă de către iniţiator; de aceea, nu mă voi opri asupra lor. Vă voi ruga doar să susţineţi acest proiect de lege în forma pe care comisia v-a propus-o, întrucât noi apreciem că aceasta corespunde unor realităţi pe care şi iniţiatorul le-a scos în evidenţă mai înainte.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dacă doreşte cineva să participe la dezbaterile generale. Dacă nu, trecem la ordonanţă.

Titlul ordonanţei. Sunt obiecţii? Adoptat.

Cap. I, titlul. Sunt obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.1. Sunt obiecţii? Adoptat.

Art.2. Sunt obiecţii? Adoptat.

Art.3. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Cap.II, titlul. Dacă sunt obiecţii. Nu. Vă mulţumesc.

Art.4 lit.b), poz.2 din raport. Dacă sunt obiecţii faţă de amendamentele propuse. Dacă nu sunt, este adoptat.

Art.5. Sunt obiecţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Art.6. Sunt obiecţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Art.7. Sunt obiecţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Art.8. Sunt obiecţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Art.9. Sunt obiecţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Art.10. Sunt obiecţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Art.11. Sunt obiecţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Art.12. Sunt obiecţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Art.13. Sunt obiecţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Art.14. Sunt obiecţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Art.15. Sunt obiecţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Art.16. Sunt obiecţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Art.17. Sunt obiecţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Art.18. Sunt obiecţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Art.19. Sunt obiecţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Art.20. Sunt obiecţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

La art.21, la pct.3 din raport, pag.3, există un amendament. Dacă sunt obiecţii faţă de acest amendament. Vă mulţumesc. Adoptat.

Cap.III. Titlul. Sunt obiecţii? Nu.

Art.22. Sunt obiecţii? Nu.

Art.23. Sunt obiecţii? Nu.

Titlul legii. În raport sunt amendamentele de la poz.1 şi 2. Sunt observaţii? Dacă nu, mulţumesc. Adoptat.

Urmează să se voteze în şedinţa de vot final.

Proiectul de Lege privind exercitarea profesiei de detectiv particular.

Iniţiatorul.

Domnul Alexandru Fărcaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorată Cameră a Deputaţilor,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Proiectul de Lege pentru exercitarea profesiei de detectiv particular propune un set de norme juridice care să instituie cadrul legal necesar acestei noi profesii.

În proiect este definită noţiunea de detectiv particular, precizându-se că acesta îşi poate desfăşura activitatea numai în cadrul societăţilor specializate de detectivi sau în cabinete individuale, fără să aducă atingere dreptului la viaţă intimă, familială şi privată ori altor drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor.

În exercitarea atribuţiilor sale, detectivul particular nu poate desfăşura activităţi care să contravină reglementărilor internaţionale la care România este parte, siguranţei naţionale, ordinii publice sau bunelor moravuri.

Pentru exercitarea profesiei de detectiv particular, orice persoană trebuie să îndeplinească anumite condiţii care sunt reglementate expres în lege.

Calitatea de detectiv particular se dobândeşte în urma verificării îndeplinirii acestor condiţii legale şi a examinării candidaţilor de către o comisie instituită la nivelul structurilor de poliţie competente.

Un capitol special, Cap. III, stabileşte drepturile şi obligaţiile detectivului particular. Precizăm în acest sens că proiectul propune ca, în efectuarea investigaţiilor, detectivul particular să poată solicita acele date sau informaţii care nu sunt clasificate şi care nu aduc atingere drepturilor fundamentale prevăzute de Constituţie.

În cuprinsul aceluiaşi articol se precizează faptul că detectivul particular nu are dreptul să efectueze investigaţii cu privire la activitatea persoanelor cu statut diplomatic, a persoanelor care îndeplinesc activităţi în interesul unei autorităţi publice ori care privesc convingerile religioase, politice sau sindicale, precum şi cauzele penale aflate în lucru.

În cuprinsul Cap. V, la "Dispoziţii finale", sunt prevăzute autorităţile competente să exercite controlul asupra activităţii specifice desfăşurate de detectivi, autoritatea competentă să ţină evidenţa acestora, precum şi a societăţilor specializate şi a cabinetelor individuale.

Proiectul de lege propune completarea nomenclatorului "Clasificarea ocupaţiilor în cadrul economiei naţionale" cu activitatea de detectiv particular.

În termen de 60 de zile de la publicarea acestei legi este obligatorie elaborarea normelor de aplicare.

Cu menţiunea că proiectul de lege supus dezbaterii a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ şi că la elaborarea acestuia au fost avute în vedere legislaţia existentă în domeniu, precum şi modul în care este reglementată profesia de detectiv particular în state cu tradiţie în această sferă de activitate - Marea Britanie, Statele Unite, Belgia, Elveţia şi Italia -, Executivul vă propune, stimate doamne deputaţi, stimaţi domni deputaţi, să adoptaţi proiectul de lege prezentat.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl rog pe vicepreşedintele Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, domnul Marcu Tudor, să ia cuvântul.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să vă rog să fiţi de acord cu o propunere pe care o fac în legătură cu Proiectul de Lege privind exercitarea profesiei de detectiv particular şi Propunerea legislativă privind exercitarea profesiei de detectiv particular. Acest proiect şi această propunere legislativă sunt venite de mai bine de doi ani. Ele au fost purtate însă şi înainte de legislatura aceasta, în legislatura trecută, şi au suscitat foarte multe intervenţii atât în Senat, cât şi în Camera Deputaţilor, foarte multe avize. Aceste proiecte nu sunt chiar atât de simple pentru că angajează foarte multe activităţi ale unor oameni dintr-o profesie nouă care, într-o oarecare măsură, pot aduce atingere drepturilor cetăţenilor dacă nu sunt bine legiferate.

Ca atare, proiectul acesta a fost, după cum am spus, dezbătut foarte mult şi sunt foarte multe amendamente aduse la el. Trei dintre deputaţii care au adus astfel de amendamente - Răzvan Ionescu, Dănuţ Saulea şi Popescu Virgil - sunt plecaţi în străinătate. Eu le pot susţine amendamentele, dar socotesc că mai corect este să şi le susţină, din motivele pe care le-am arătat în introducere.

De aceea, vă fac propunerea, domnule preşedinte, să supuneţi la vot ca pentru o şedinţă ulterioară să se amâne discuţia acestui proiect de lege, având în vedere că, în final, el este foarte important şi nu vrem să ni se impute că nu au fost prinse toate aspectele celor care au făcut propunerile respective, mai ales că Răzvan Ionescu are nişte propuneri venite chiar şi din partea Guvernului.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc. Am reţinut propunerea, care este o propunere pertinentă. Este bine să le dăm posibilitatea colegilor noştri care, din motive obiective, nu sunt prezenţi dar au amendamente importante la această lege, să le prezinte într-o şedinţă ulterioară.

Cine este pentru amânare?

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Ana:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Eu cred că propunerea colegului nostru nu este corectă. De ce: pentru că există un raport al comisiei. Niciodată noi nu am aprobat în plen amânarea unor dezbateri din lipsa unor colegi care au amendamente. Există un raport al comisiei care poate fi susţinut. Deci, proiectele de lege pot fi dezbătute în plenul Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Era vorba de o solicitare.

Poftiţi, domnule Marcu Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ceea ce invocă domnul, colegul meu de la Camera Deputaţilor, este numai parţial adevărat deoarece, în principiu, eu sunt de acord că nu trebuie să fac întotdeauna ce s-a întâmplat până atunci; altfel, nu ar mai progresa nimeni.

Faptul că nu s-a mai făcut până acum aşa ceva suscită două aspecte: în primul rând, nu ştiu dacă nu s-a mai făcut aşa ceva timp de 12 ani de când este Parlamentul, şi nu pot invoca un anumit lucru despre care nu sunt absolut sigur. Şi, în al doilea rând, nu sunt determinat ca o cutumă anterioară, care poate fi oricând întreruptă, să fie pentru mine literă de lege. Dacă nu s-a făcut până acum, nu s-a ivit ocazia. Iată, se iveşte acum, mai ales că propunerea pe care am făcut-o eu este legată de cei trei care lipsesc şi care au dreptul să facă astfel de propuneri.

Ultimul argument: această lege stă de mai bine de doi ani în discuţiile ambelor Camere, şi încă o dată spun că au fost nenumărate intervenţii - aşa sunt tomurile de groase pentru susţinerea amendamentelor propuse.

Pentru evitarea oricăror suspiciuni, eu nefiind în măsură să susţin interesele celor care au făcut propunerile, în aceeaşi măsură în care ar fi susţinute de către ei, am transmis dumneavoastră propunerea preşedintelui Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, domnul Răzvan Ionescu, de a fi amânată cât se poate de repede. Nimeni nu stă în drum, după doi ani de la ultima propunere legislativă şi după încă nu ştiu câţi ani anteriori de funcţionare mai mult sau mai puţin clară a unor astfel de societăţi de detectivi particulari, ca să o votăm repede şi pripit. Vă mulţumesc. Trebuie să fim corecţi.

Încă odată vă spun: când apare în faţa unui judecător un procuror şi un avocat care susţin interese deosebite în baza aceleiaşi legi, şi care se bat cap în cap, opuse fiind de fapt, eu sunt vinovat că am făcut o lege mai puţin clară.

Ce dacă am făcut raportul comisiei? Chiar preşedintele care l-a semnat solicită să îşi mai susţină amendamentele în afara acestui raport. Nu văd care este problema.

De altfel, pentru lucruri mult mai minore am amânat noi şedinţe în plen. Susţinerea amendamentelor este chiar mai importantă decât pentru ce am făcut noi de multe ori - o ultimă propoziţie nu ştiu cum era prinsă în raport greşit. Am amânat nenumărate de genul acesta. Acum este mult mai important, şi vă rog să susţineţi aprobarea propunerii.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul doamnei deputat Paula Ivănescu.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Eu cred că, referitor la solicitarea colegilor din Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, este o chestiune de eleganţă şi de colegialitate din partea noastră să îi dăm curs pentru că este motivată. Şi, pentru că noi avem rar ocazia să discutăm o lege pe amendamente pe poziţii politice în Camera Deputaţilor, este un moment în care se pot confrunta păreri contrarii, şi este foarte bine să asistăm la acest lucru.

Dat fiind că am zece ani experienţă parlamentară, să ştiţi că aceste lucruri s-au mai întâmplat şi am tratat cu toată înţelegerea, cu toată colegialitatea şi cu toată simpatia dezbaterile parlamentare şi solicitările colegilor noştri de a lua parte la o dezbatere adevărată.

Eu vă rog să fiţi amabili să acceptăm amânarea dezbaterilor pe săptămâna viitoare, că nu se va întâmpla nimic rău.

Cred că legea va avea un curs mai bun.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Poftiţi.

Domnul Gheorghe Marin:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aici avem în dezbatere o propunere de retrimitere sau de amânare a dezbaterilor.

Domnul Corneliu Ciontu:

Este vorba de o amânare.

Domnul Gheorghe Marin:

Da, este o amânare a dezbaterilor.

Problema pe care o indic eu este motivaţia amânării. Dacă acceptăm şi facem o cutumă din faptul că, atunci când lipsesc autorii unor amendamente, legile să fie retrimise sau amânate la discuţii, s-ar putea să cădem într-o situaţie în care cei care doresc să amâne nişte dezbateri să lipsească de la susţinerea amendamentelor şi, atunci, pe aceeaşi motivaţie, să amânăm dezbaterile.

Deci eu sunt de acord ca ele să fie amânate, dar nu pe motivaţia că lipsesc autorii amendamentelor.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Cutuma există. Nu o inaugurăm acum.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

O ultimă intervenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă rog să fiţi scurt, domnule Marcu.

Domnul Marcu Tudor:

Vă rog frumos. Cred că nu m-am făcut bine înţeles. Ei nu lipsesc pentru că nu au venit la şedinţă din motive personale, ci pentru că sunt în misiune toţi trei trimişi de către Parlament. Deci ei sunt într-o misiune oficială. Înţeleg rezerva pe care o aveţi, dacă eu aş fi neglijent şi nu aş mai veni, nu îmi susţin amendamentele. Dar, dacă un grup care reprezintă un bun procentaj din Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională este plecat într-o misiune şi susţine să fie prezent pentru că dânşii au nenumărate amendamente, nu este acelaşi lucru cu ce s-a întâmplat până acum şi cum acuzaţi dumneavoastră - că lipseşte, să îi fie de bine.

Între altele fie spus, eu nu pledez pentru cauza mea. Le pot susţine eu amendamentele, având în vedere că sunt acolo trecute, dar nu cu aceeaşi acurateţe şi pertinenţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, domnul deputat Stuparu. Poftiţi.

Domnul Timotei Stuparu:

Domnule preşedinte,

Sunt membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Grupul PSD solicită să menţină această propunere pentru că au fost făcute amendamente şi pentru a da voie celor care au făcut aceste amendamente să le susţină. Deci, suntem pentru amânare.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră propunerea de a se amâna pentru şedinţa următoare, nu pentru mai târziu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri?

Vă mulţumesc.

Trecem la următorul punct de pe ordinea de zi.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.190/2002 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.170/2001 privind atenuarea impactului social ca urmare a procesului de reorganizare a sectorului producţiei de apărare.

Este procedură de urgenţă.

Rog pe doamna preşedinte să ne stabilească şi să ne propună şi timpii pe care să îi aprobăm.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Având în vedere că este vorba doar de un articol, trecut şi prin Senat, noi vă propunem un timp de discutare de cinci minute, cu luări individuale de poziţie de un minut.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Sunt observaţii? Dacă nu, supun votului dumneavoastră timpul propus de doamna preşedinte.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbaterile generale. Nu.

La ordonanţă avem un articol unic. Sunt observaţii faţă de acest articol? Dacă nu, mulţumim. Urmează să îl votăm la şedinţa de vot final.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.32/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr.203/1999 privind permisele de muncă.

Iniţiatorul.

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Ion Giurescu (secretar de stat, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Prezentul Proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.32/2003 are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.203/1999 privind permisele de muncă, în vederea armonizării cu prevederile comunitare, sub aspectul definirii unor categorii de lucrători străini, al stabilirii categoriilor de străini care pot fi încadraţi în muncă fără permis de muncă, eliminarea obligativităţii obţinerii permiselor de muncă de către cetăţenii Uniunii Europene şi înăsprirea sancţiunilor în acest domeniu.

Faţă de cele prezentate mai sus, Ministerul Muncii susţine adoptarea prezentului proiect de lege în forma prezentată în raportul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Preşedintele comisiei, doamna deputat Smaranda Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Acest proiect de lege, stimaţi colegi, are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.203/1999 privind permisele de muncă, sub aspectul definirii unor categorii de lucrători străini, al enumerării categoriilor de străini care pot fi încadraţi fără permis de muncă, al eliminării obligativităţii obţinerii permiselor de muncă de către cetăţenii Uniunii Europene şi al înăspririi sancţiunilor în acest domeniu.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune plenului aprobarea acestui proiect de lege, întrucât este necesară armonizarea prevederilor Legii nr.203/1999 cu prevederile comunitare în domeniu.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Dacă nu, trecem la discutarea pe articole.

Titlul ordonanţei. Sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.I. Sunt observaţii? Nu.

La pct.1. Sunt observaţii? Nu.

Pct.2. Sunt observaţii? Mulţumesc.

Pct.3. Sunt observaţii? Mulţumesc.

Pct.4. Sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Pct.5. Sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Pct.6. Sunt observaţii? Nu.

Pct.7. Sunt observaţii? Nu.

La pct.8, vedeţi raportul, pag.3, punctul 2. Dacă sunt observaţii faţă de acel amendament? Nu. Adoptat.

Pct.9. Sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Pct.10. Sunt observaţii? Nu.

Pct.11. Sunt observaţii? Nu.

Pct.12. Sunt observaţii? Nu.

Pct.13. Sunt observaţii? Nu.

Pct.14. Sunt observaţii? Nu.

Pct.15. Sunt observaţii? Nu.

La Art.II. Sunt observaţii? Nu sunt.

La Art.III. Sunt observaţii? Nu sunt.

La Art.IV. Sunt observaţii? Nu sunt.

Nu avem anexe.

Titlul legii. Dacă sunt observaţii? Mulţumesc.

Vă rog să vedeţi raportul, pag.2, punctul 1, articol unic. Dacă sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Urmează să fie supus votului la şedinţa specială.

Trecem la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor, adoptat de Senat în 19.12.2002.

Raportul - Comisia pentru muncă.

Din partea iniţiatorului, dacă doreşte cineva? Da, poftiţi doamna deputat. (Discută cu doamna deputat Paula Maria Ivănescu)

Da, este un senator iniţiatorul şi nu este prezent.

Deci, doamnă Paula Ivănescu, vă rog. Probabil e un coleg al dumneavoastră de partid, da?

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da, şi de circumscripţie electorală. Domnul senator Hanganu îşi cere scuze, însă este trimis într-o misiune de Senat şi nu a putut să fie astăzi în faţa dumneavoastră, pentru a-şi susţine iniţiativa legislativă.

Iniţiativa de faţă, votată, de altfel, şi de Senat, vine să completeze o lege care a fost adoptată de Parlamentul României în anul 1996 şi modificările aduse acestei legi se referă, în primul rând, la îmbunătăţirea regimului juridic al caselor de ajutor reciproc, precum şi la alinierea la Consiliul Mondial al Uniunilor de Credit.

Trebuie să ne reamintim că am auzit cu toţii că abrevierea de CAR a mai fost folosită în scopuri de fraudare a populaţiei, şi de alte instituţii, şi trebuia foarte clar stabilit şi stipulat în lege care este regimul juridic al acestora, cum se înfiinţează, cum se afiliază, cum fac acele uniuni teritoriale şi cum ajung să-şi facă uniunea centrală. Trebuia foarte clar stipulat cum se acordă împrumuturile şi cui se acordă. În afară de salariaţi, mai pot participa şi alte persoane care pot obţine un venit dintr-o activitate de tip salarial şi, totodată, trebuia să se evite posibilitatea fraudării din nou a abrevierilor şi a acestei activităţi.

Este o lege necesară, care se adresează la circa 6 milioane de beneficiari ai serviciilor caselor de ajutor reciproc.

Eu vă rog, în numele colegului meu şi al senatorilor care au votat, să acordaţi votul dumneavoastră pentru această lege.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

O invit pe doamna preşedinte, doamna Smaranda Dobrescu, să prezinte raportul.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Stimaţi colegi,

Acest proiect de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor, referindu-se, în principal, la acordarea posibilităţii de a înfiinţa case de ajutor reciproc nu numai salariaţilor, ci şi altor persoane care obţin venituri salariale, în strictă concordanţă cu noile prevederi ale Codului muncii, la asocierea caselor de ajutor reciproc în uniuni teritoriale, precum şi la modul în care casele de ajutor reciproc acordă împrumuturi membrilor săi.

La Senat, colegii senatori au adus nişte îmbunătăţiri acestui proiect de lege, prin faptul că Uniunea, Consiliul Uniunii de Credit trebuie să colecteze anual bilanţurile tuturor uniunilor teritoriale şi să le prezinte Ministerului Finanţelor. Cu alte cuvinte, aceste fonduri, pentru prima oară, sunt supuse şi unui control din partea finanţelor.

Comisia pentru muncă propune plenului aprobarea proiectului de lege, întrucât prevederile sale vizează atât alinierea la Consiliul Mondial al Uniunilor de Credit, cât şi la cerinţele actuale ale acestei activităţi, contribuind la îmbunătăţirea regimului juridic al caselor de ajutor reciproc.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc, şi eu, doamna preşedinte.

Dacă, pentru dezbaterile generale, doreşte cineva să ia cuvântul? Poftiţi.

Domnul Victor Bercăroiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Consider oportună Iniţiativa legislativă de modificare şi completare a Legii nr.122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor. Această iniţiativă, aşa cum s-a spus, reglementează, în principal, posibilitatea de a înfiinţa case de ajutor reciproc nu numai pentru cei cu venituri salariale, dă posibilitatea caselor de ajutor reciproc să se asocieze în uniuni teritoriale, precum şi modalitatea acordării de împrumuturi membrilor acestor case. De asemenea, prevederile sale vizează alinierea la Consiliul Mondial al Uniunilor de Credit, la cerinţele actuale ale acestei activităţi, precum şi la îmbunătăţirea regimului juridic al caselor de ajutor reciproc. vreau să spun că ele funcţionează deja, regimul juridic, prin această lege, este foarte bine reglementat, sunt aproximativ 6 milioane de salariaţi care beneficiază de prevederile acestei reglementări. De aceea, în numele Grupului parlamentar al PSD, vă îndemn să votăm acest proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva la discuţiile generale? Dacă nu, trecem la lege.

Titlul legii. Sunt observaţii? Nu sunt. Mulţumesc.

Art.I. Sunt observaţii? Nu sunt.

Pct.1. Sunt observaţii? Nu sunt.

Pct.2. Sunt observaţii? Nu sunt.

Pct.3. Sunt observaţii? Nu sunt.

Pct.4. Sunt observaţii? Nu sunt.

Pct.5. Sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Pct.6. Sunt observaţii? Nu sunt.

La Art.II. Sunt observaţii? Nu sunt.

Mulţumesc.

Legea urmează să se supună votului în şedinţa specială.

Trecem la punctul 30 din ordinea de zi: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor.

Raport - Comisia pentru muncă.

Pentru că e procedură de urgenţă, o rog pe doamna preşedinte Dobrescu să ne propună şi timpul de dezbatere.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă propunem un sfert de oră pentru dezbateri şi luări de cuvânt de un minut.

Domnul Corneliu Ciontu:

De acord cu timpul propus?

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Mulţumesc.

La dezbateri generale doreşte cineva să participe? Da, doamna deputat Paula Ivănescu.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu aş vrea să spun două - trei consideraţii care sunt în numele meu, şi nu sunt ale Grupului pe care îl reprezint. Este o favoare făcută puterii judiciare din România, cu acest tip de salarizare, dar vreau să vă spun că mă aşteptam, în momentul în care au creat acele salarii imense, faţă de ceea ce se întâmplă în toată economia românească, măcar să fie în stare să facă un proiect de lege corespunzător tehnicii legislative şi normelor juridice. Deşi se spune că magistraţii sunt plătiţi cu o indemnizaţie brută lunară ş.a.m.d., în următorul articol, aceşti minunaţi jurişti din România spun că, pentru vechime, se adaugă nişte sporuri, obţinându-se, la sfârşit, tot o indemnizaţie brută lunară. undeva, prin uşa din dos, cu acordul nostru, se introduc nişte drepturi care, la alte persoane din puterea legislativă, din puterea executivă, de la preşedinţie nu există. cu bună ştiinţă. magistraţii din această ţară, puterea judecătorească, să ştie că îi salarizăm ca lumea, dar aşteptăm aportul lor în combaterea corupţiei şi în obţinerea dreptăţii de fiecare cetăţean din ţara aceasta.

Nemulţumirea mea este, în acest moment, pentru că n-au găsit o cale de termeni juridici, încât să-şi ascundă acest spor de vechime, pe lângă celelalte sporuri care se obţin, sub o formă juridică corespunzătoare.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Mulţumesc.

Intrăm pe text.

Titlul ordonanţei. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Mulţumesc.

Cap.I. Titlul capitolului. Sunt observaţii? Nu.

Art.1. Sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Art.2. Vezi raport, pag.2, punctul 2. Sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Capitolul II "Salarizarea magistraţilor".

Art.3. Sunt observaţii? Nu sunt. Mulţumesc.

Art.4. Sunt observaţii? Nu sunt.

Art.5. Vezi raport, pag.3, punctul 3. Sunt observaţii? Mulţumesc.

Art.6. Sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Art.7. Sunt observaţii? Nu sunt. Mulţumesc.

Art.8. Sunt observaţii? Mulţumesc.

Art.9. Sunt observaţii?

Art.10. Sunt observaţii?

Art.11. Sunt observaţii? Nu.

Art.12. Sunt observaţii? Nu.

Art.13. Sunt observaţii? Nu.

Art.14. Sunt observaţii? Nu.

Capitolul III. Titlul capitolului. Sunt observaţii? Nu sunt. Mulţumesc.

Art.15. Sunt observaţii? Nu.

Art.16. Sunt observaţii? Nu.

Capitolul IV. Titlul capitolului. Sunt observaţii? Nu.

Art.17. Sunt observaţii? Nu sunt.

Art.18. Sunt observaţii? Nu.

Art.19. Sunt observaţii? Nu.

Art.20. Sunt observaţii? Nu.

Art.21. Sunt observaţii? Nu.

Art.22. Sunt observaţii? Nu.

Art.23. Sunt observaţii? Nu.

Art.24. Sunt observaţii? Nu.

Art.25. Observaţii? Nu.

Art.26. Observaţii? Nu.

Art.27. Observaţii? Nu.

Art.28. Sunt observaţii? Nu.

Art.29. Sunt observaţii? Nu.

Art.30. Sunt observaţii? Nu.

Art.31. Sunt observaţii? Nu.

Art.32. Sunt observaţii? Nu sunt.

Art.33. Sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Art.34. Vezi raport, pag.3, punctul 5. Dacă sunt observaţii faţă de această amendare? Nu. Mulţumesc.

Capitolul V. Titlul. Sunt observaţii? Nu.

Art.35. Sunt observaţii? Nu.

Art.36. Observaţii? Nu.

Art.37. Observaţii? Nu.

Art.38. Observaţii? Nu.

Art.39. Observaţii? Nu.

Art.40. Observaţii? Nu.

Art.41. Observaţii? Nu.

Art.42. Observaţii? Nu.

Art.43. Observaţii? Nu.

Art.44. Observaţii? Nu.

Art.45. Raport, pag.4, punctul 6. Sunt observaţii? Nu.

Art.46. Sunt observaţii? Nu.

Art.47. Observaţii? Nu.

Art.48. Observaţii? Nu.

Art.49. Sunt observaţii? Nu.

Art.50. Sunt observaţii? Nu.

Avem şi 2 anexe.

Anexa nr.1. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Mulţumesc.

Anexa nr.2. Sunt observaţii? Nu.

Dacă asupra titlului legii sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Articolul unic. Sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Urmează să fie votat în şedinţa specială de vot.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.207/2002 privind creşterile salariale care vor fi acordate în anul 2003 personalului diplomatic salarizat potrivit Ordonanţei Guvernului nr.65/1998 privind salarizarea unor categorii de diplomaţi, adoptat de Senat.

Raport - Comisia pentru muncă, procedură de urgenţă.

O rog pe doamna preşedinte Dobrescu să ne propună timpul de dezbatere.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Vă propunem, domnule preşedinte de şedinţă, 10 minute discuţii, un minut luări de cuvânt.

Domnul Corneliu Ciontu:

Supun votului dumneavoastră timpii propuşi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Dacă doreşte cineva la dezbateri generale să ia cuvântul? Dacă nu, trecem pe text. Credeam că domnul Ráduly dorea.Venea serios, aşa, spre... Nu doreşte.

Titlul ordonanţei. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Mulţumesc.

Art.1. Sunt observaţii? Nu.

Art.2. Sunt observaţii? Nu.

Art.3. Sunt observaţii? Nu.

Art.4. Sunt observaţii? Nu.

Art.5. Observaţii? Nu.

Art.6. Observaţii? Nu.

Art.7. Observaţii? Nu.

Art.8. Sunt observaţii? Nu.

Art.9. Sunt observaţii? Nu.

Art.10. Observaţii? Nu.

Art.11. Sunt observaţii? Nu.

Anexa Ia). Sunt observaţii? Nu sunt.

Anexa Ib). Sunt observaţii? Nu sunt.

Anexa IIa). Sunt observaţii? Nu sunt.

Anexa IIb). Sunt observaţii? Nu.

Titlul legii. Sunt observaţii? Mulţumesc. Nu sunt.

Art. unic al legii. Sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

La prima şedinţă de vot, va fi supus, şi acest proiect, votului dumneavoastră.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.34/2003 privind măsuri în domeniul disciplinei financiar-valutare a agenţilor economici.

Raport - Comisia pentru buget.

Din partea iniţiatorului, cine doreşte să ia cuvântul?

Doamna Maria Manolescu (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin acest act normativ, s-au abrogat prevederile stipulate în Ordonanţa Guvernului nr.18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu privire la încasarea şi repatrierea în termen a sumelor în valută aferente exporturilor de mărfuri, executărilor de lucrări şi prestărilor de servicii în străinătate. Prevederile abrogate au devenit caduce, fiind în contradicţie cu prevederile art.61 din Acordul european care se referă la neinstituirea de restricţii în circulaţia de capital şi la plăţile curente, fiind, totodată, în contradicţie şi cu reglementările Băncii Naţionale a României în planul liberalizării mişcărilor de capital prevăzute în documentul de poziţie pentru capitolul IV "Libera circulaţie a capitalurilor". Totodată, prin Ordonanţei Guvernului nr.34/2003, s-au modificat prevederile Ordonanţei Guvernului nr.15/1996, în sensul că agenţii economici care au angajat credite bancare pentru producţia de export vor beneficia de bonificaţia de dobândă acordată de stat prin intermediul Eximbank, numai pentru exporturile a căror contravaloare a fost încasată şi repatriată.

Comisia de specialitate a Camerei Deputaţilor a întocmit raport de adoptare în forma prezentată de Guvern, iar Ministerul Finanţelor Publice propune şi susţine adoptarea actului normativ în forma prezentată.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Rog comisia să prezinte punctul de vedere.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor a examinat Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.34/2003 privind măsuri în domeniul disciplinei financiar-valutare a agenţilor economici şi, în şedinţa sa din 26 februarie 2003, a hotărât, cu unanimitate de voturi, supunerea spre dezbaterea şi aprobarea plenului Camerei, în forma prezentată de Guvern.

La lucrările comisiei au participat ca invitaţi, în conformitate cu prevederile art.51 şi 52 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice, domnii Paul Coman şi Matei Gheorghe, doamna Alice Drăghici, precum şi reprezentantul Băncii Naţionale a României, domnul Matei Alexandru, care au susţinut forma rezultată din prezentul raport.

Legea face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dacă, la dezbaterile generale, doreşte cineva să ia cuvântul? Dacă nu, trecem la text.

Titlul ordonanţei. Sunt observaţii? Nu sunt.

Art.I. Sunt observaţii? Nu sunt. Mulţumesc.

Art.II. Sunt observaţii? Nu sunt. Mulţumesc.

O vom supune votului la următoarea şedinţă.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.160/2002 privind suspendarea aplicării unor dispoziţii din Legea cetăţeniei române, nr.21/1991, lege organică, adoptată de Senat.

Raport - Comisia juridică. E procedură de urgenţă.

Rog, din partea Comisiei juridice, pe domnul preşedinte, domnul deputat Neagu, să ne propună timpul.

Domnul Ion Neagu:

10 minute timp general, un minut pentru intervenţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră propunerea făcută.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Mulţumesc.

Dacă, pentru dezbateri generale, doreşte cineva să ia cuvântul?

Dacă nu, supun atenţiei dumneavoastră titlul ordonanţei.

Dacă sunt observaţii în legătură cu titlul ordonanţei? Mulţumesc.

Articolul unic. Dacă sunt observaţii în legătură cu articolul unic? Mulţumesc.

O vom vota la următoarea şedinţă.

Proiectul de Lege pentru modificarea art.19 din Ordonanţa Guvernului nr.65/1997 privind regimul paşapoartelor în România şi a art.39 din Legea nr.105/1996 privind evidenţa populaţiei şi cartea de identitate.

Raport - Comisia juridică.

Poftiţi, domnule preşedinte.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte, comisia a primit aviz favorabil de la Consiliul Legislativ, a primit aviz favorabil de la Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi a examinat acest proiect de lege, membrii comisiei propunând adoptarea Proiectului de Lege pentru modificarea art.19 din Ordonanţei Guvernului nr.65/1997 privind regimul paşapoartelor din România şi a art.39 din Legea nr.105/1996 privind evidenţa populaţiei şi cartea de identitate, în forma adoptată de Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să se înscrie la declaraţiile generale, să ia cuvântul? Nu.

Titlul legii. Dacă sunt probleme? Nu sunt observaţii. Mulţumesc.

Art. I. Sunt observaţii? Mulţumesc.

Art. II dacă sunt observaţii? Mulţumesc. Nu sunt.

Cum spuneam, acest proiect de lege a fost adoptat de Senat, urmează şi noi să-l supunem votului la prima şedinţă de vot.

Proiectul de Lege pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, adoptat de Senat pe 21.III.2002, propunerea legislativă privind violenţa în familie, 671/2001, şi propunerea legislativă privind protecţia victimelor violenţei în familie, 118/2002. Din partea iniţiatorului dacă doreşte cineva? Vă rog.

Domnul Alexandru Fărcaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Onorată Cameră a Deputaţilor,

Violenţa în familie se înscrie în sfera largă a criminalităţii. Amploarea fenomenului în România a căpătat aspecte atât de grave încât reclamă în mod imperios măsuri legislative şi instituţionale menite, pe de o parte, să limiteze fenomenul, iar pe de altă parte să vină în sprijinul victimelor acestor violenţe. Este cunoscut faptul că, îndeosebi, copiii şi femeile sunt ţinta agresiunilor casnice, iar carenţele legislative existente în prezent nu fac decât să favorizeze pe agresori. Manifestarea conduitei deviante în cadrul familiei are consecinţe grave asupra partenerilor şi în special asupra copiilor, asupra întregii societăţi româneşti.

Pentru realizarea obiectivelor de apărare a sănătăţii fizice, psihice, morale, a stării de normalitate a poporului se propune în cadrul acestui proiect de lege înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei, organ de specialitate al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, cu următoarele obiective: promovarea valorilor familiale, ajutorarea membrilor de familie aflaţi în dificultate datorită actelor de violenţă în familie. De asemenea, se propune înfiinţarea Consiliului de Familie, asociaţie benevolă, fără personalitate juridică şi fără scop lucrativ, formată din unii membri ai familiei.

Pentru asigurarea asistenţei sociale în problemele specifice relaţiilor familiale, agenţia autorizează asistenţii familiali. Totodată, se stabileşte obligaţia consiliilor locale de a emite hotărâri pentru organizarea şi funcţionarea de centre pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie, centre ce pot fi publice sau private în funcţie de natura finanţării. Baza acestor adăposturi revine Corpului Gardienilor Publici cu sprijinul Ministerului de Interne din unităţile de poliţie.

Legea introduce un capitol nou, măsuri de prevenire şi combatere a fenomenului de violenţă în familie prin care se reglementează atribuţiile personalului din Ministerul de Interne care instrumentează cazurile de violenţă în familie.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Iniţiatorul pledează ca dumneavoastră să examinaţi cu atenţie şi să aprobaţi proiectul de lege supus. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc. Îl rog pe domnul preşedinte Neagu, preşedintele Comisiei juridic, să ne prezinte punctul de vedere al comisiei.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Senatul a dezbătut şi adoptat această iniţiativă legislativă care provine dintr-o propunere legislativă formulată de către senatorii Simona Marinescu şi Petre Roman. Guvernul României, prin punctul de vedere transmis la Senat, susţine această iniţiativă legislativă sub rezerva însuşirii unor amendamente.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a mai fost sesizată spre dezbatere în fond cu propunerea legislativă privind violenţa în familie iniţiată de deputaţii Ovidiu Brânzan, Hildegard Puwak, Viorica Afrăsinei, Smaranda Dobrescu, Minodora Cliveti, Mihaela Muraru-Mândrea, Carmen Moldovan, Petru Andea, Ana Florea, precum şi cu propunerea legislativă privind protecţia victimelor violenţei în familie, iniţiată de deputaţii Mona Muscă, Valeriu Stoica, Titu Nicolae Gheorghiof, Ionel Olteanu şi Emil Boc.

În urma discuţiilor cu caracter general, s-a hotărât ca dezbaterea proiectului de Lege pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie să se facă concomitent cu examinarea amendamentelor depuse la comisie sau formulate oral în timpul şedinţelor, precum şi cu discutarea ca amendamente a propunerilor susţinute de iniţiatorii celor două iniţiative legislative.

Lucrările comisiei asupra acestui proiect de lege au avut loc în şedinţele din 4 iunie 2002 şi 19, 20, 25 şi 27 februarie 2003. Dezbaterile au fost finalizate în şedinţa din 27 februarie 2003. În cursul examinării, unele amendamente au fost admise de membrii comisiei, altele au fost respinse, iar unele au fost retrase de către iniţiatori. După examinare, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, adoptat de Senat la 21 martie 2002 cu amendamentele admise, astfel cum reiese din anexa 1.

Menţionăm că, în timpul dezbaterilor, unele amendamente au fost respinse, astfel cum sunt redate în anexa 2 la prezentul raport. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu. Dacă doreşte cineva să participe la dezbateri generale? Doamna deputat Paula Ivănescu. Vă rog, poftiţi.

Doamna Paula-Maria Ivănescu:

Ţin să felicit iniţiatorii pentru că au atacat o problemă existentă în societatea românească, mă bucur că se scoate vălul despre o problemă pe care până acuma am tot pitit-o în toate colţurile minţii, mă bucur că suntem hotărâţi să învăţăm oamenii că au drepturi, că au şi obligaţii şi toată lumea trebuie să respecte atât personalitatea umană a celui de lângă tine, a tovarăşului de lângă tine, a tovarăşului de viaţă de lângă tine, a celor care trăiesc şi vieţuiesc împreună cu tine. Dacă nu sunt statistici foarte clare în acest domeniu este pentru faptul că avem o tradiţie păguboasă în această ţară şi în această naţiune că "femeia trebuie să fie supusă bărbatului", că "bătaia este ruptă din Rai", că "unde dă mama creşte" şi că ne putem face dreptate şi cu pumnul şi cu palma şi cu vorba mai iuţită.

Aceste trei iniţiative legislative, toate au partea lor foarte bună, foarte bine abordată, sigur, toate trei au părţi comune, dar sunt şi diferenţiate între ele. Este extrem de bine că astăzi scoatem în faţa opiniei publice o problemă care, în alte dăţi sau poate chiar şi acuma, este considerată de intimitate. Nu. Este o plagă a societăţii, toţi trebuie să trăim liberi în armonie cu soţii noştri, cu copiii noştri, cu părinţii noştri şi nici un fel de violenţă, fie că este ea fizică, fie că este psihică sau de oricare alt tip, nu are ce să caute într-o relaţie atât de umană, atât de necesară societăţii, atât de propice pentru dezvoltarea unei ţări.

Este bine că ne-am aplecat asupra acestui proiect de lege şi cred că fiecare dintre noi, plecând în circumscripţiile electorale vom încerca să conştientizăm oamenii că cel mai bine se rezolvă diferendele, lucrurile neclare, nevoile şi necazurile dintr-o convieţuire în comun prin armonie, prin sfat, prin uniunea membrilor şi dacă nu, statul este dator să intervină şi să apere victimele.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat va vota forma prezentată de comisie ca fiind una, să zicem, de echilibru între cele trei iniţiative prezentate.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte altcineva să ia cuvântul? Doamna deputat Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cred că este unul dintre cele mai importante proiecte de lege, pentru că se adresează direct persoanelor care suferă la ora actuală pe un motiv întemeiat, şi anume violenţa domestică, violenţa în familie. Şi aici nu este vorba numai de violenţă fizică, este vorba în acelaşi timp de violenţă de natură psihică, de abuz economic, de tot ceea ce ţine în mod normal de drepturile omului. Nu este vorba numai de femei, este vorba şi de copii şi de bărbaţi. 2% dintre bărbaţi recunosc că sunt agresaţi în familie şi e firesc, atâta vreme cât sunt copii care-şi bat părinţii, părinţi care-şi bat băieţii mai mari, atâta vreme cât există chiar şi persoane de sex feminin care trag câte una zdravănă soţului.

Partea însă cea mai dureroasă este aceea care ţine de copii şi femei. De ce? Pentru că atunci când copiii sunt bătuţi, dezvoltarea lor psihică este grav afectată. S-au făcut foarte multe statistici, mai puţin la noi, mai mult în alte ţări, în America, în Europa şi lucrurile sunt extraordinar de grave, pentru că aşa cum ne creştem copiii, aşa vom avea o societate care se va dezvolta firesc sau mai puţin firesc, cu mai mult spirit de iniţiativă sau mai puţin spirit de iniţiativă, cetăţeni mai timoraţi sau mai încrezători în sine.

Drept urmare, trebuie să avem grijă şi de copii, nu numai atunci când sunt bătuţi, ci şi în situaţia în care ei asistă la bătăi în familie. Aş vrea să vă aduc aminte aici două clipuri sociale pe care le-am lucrat împreună cu Centrul de mediere şi securitate comunitară din Iaşi, cu care am lucrat şi la proiectul de lege, şi împreună cu Bogdan Enoiu, Agenţia McCann Erickson. Ei bine, aceste clipuri sunt cu bătătorul, pe care probabil dumneavoastră l-aţi văzut, cu un băiat cu vergele pe spate care, uitându-se cum un adult bate covoarele, spune: eu nu voi bate niciodată covoarele, pentru că le doare.

Al doilea clip social este cel cu un copil care îşi priveşte părinţii certându-se şi umbrele părinţilor sunt transformate în monştri. Toate acestea arată ce înseamnă abuzul fizic sau abuzul de natură psihologică asupra copiilor. La ora actuală, e un alt clip în aceeaşi formaţiune, Centrul de mediere şi securitate comunitară din Iaşi cu Agenţia McCann Erickson şi cu încă câteva asociaţii pentru protecţia familiei şi a femeilor. Este vorba de acel clip social în care o femeie este lovită pe stradă, cade şi ceilalţi trec uşor peste acest incident, trec peste trupul ei.

O să vă întrebaţi de ce am făcut aceste eforturi împreună sau, mai bine zis, chiar înainte, iată, de a fi promulgată legea, pentru că Uniunea Europeană, Consiliul de Miniştri, recomandă ca aceste legi care prevăd şi conţin în sine schimbări de mentalitate să fie însoţite de campanii sociale, de campanii de informare pentru a preveni neaplicarea legii sau neînţelegerea ei. Aş vrea să vă aduc la cunoştinţă că este, la ora actuală, o statistică mondială care spune clar că una din cinci femei este agresată în familie. Nu e lucru simplu, nu e lucru uşor, atâta vreme cât ne mai gândim că în aceeaşi casă, în aceeaşi clădire, în aceeaşi încăpere, continuă să stea victima împreună cu agresorul după consumarea violenţei şi se aşteaptă bineînţeles la alte violenţe din partea agresorului.

V-aş mai aduce la cunoştinţă că în Europa, o altă statistică spune foarte clar că sunt mai multe femei care suferă de pe urma violenţei în familie decât cele care suferă de pe urma accidentelor vasculare sau de pe urma cancerului. Asta ar trebui să ne dea de gândit şi să vedem cât de importantă este această lege.

În România, statisticile care s-au făcut arată că peste 35% dintre femei - nota-bene, femeile reprezintă un procent de 52% în România-, ei bine, din acest 52%, peste 35% recunosc că sunt agresate în familie.

Care este scopul acestei legi? Păi, în primul rând, să protejăm victimele, ele să se simtă protejate de această lege dar, în acelaşi timp, să existe şi un avertisment foarte puternic pentru agresor, ca înainte de a ridica pumnul sau palma să se gândească de zece ori şi poate să renunţe.

Scopul acestei legi este de a înlocui această "formă de comunicare" prin violenţă, de a o înlocui cu buna înţelegere, cu dialogul şi dacă este cazul cu tratamente aplicate celor care nu sunt în stare să se controleze dintr-un motiv sau altul.

Este adevărat că cele mai multe violenţe în familie sunt provocate de nemulţumirea şi de neputinţa familiei de a-şi susţine un nivel de viaţă normal. Ei bine, legea nu rezolvă această problemă. Această problemă revine celor care guvernează, au guvernat şi vor guverna ţara.

În momentul în care sărăcia se va diminua în România, sunt convinsă că şi violenţa se va diminua.

Vreau să vă aduc la cunoştinţă că există o recomandare a Uniunii Europene, a Consiliului Uniunii Europene cu privire la violenţa domestică. Această recomandare este foarte proaspătă din anul 2002, este Recomandarea 5, care spune foarte limpede şi clar că fiecare ţară membră a Uniunii Europene, drept urmare şi noi, dacă vrem să devenim membrii ai Uniunii Europene, va trebui să aibă o lege specială pe violenţa domestică. Şi în acea recomandare se vorbeşte foarte clar despre ce trebuie să cuprindă această lege. Ei bine, din cele trei legi propuse dumneavoastră, s-a făcut una singură şi aici, iniţiativa formării unei singure legi, redactării unui singur proiect de lege din cele trei revine Comisiei juridice, care ne-a dat această idee şi îi mulţumesc pentru ideea respectivă, am reuşit să intrăm în comisie cu un singur proiect de lege, această lege îndeplineşte toate recomandările Uniunii Europene. Aş putea să spun chiar că este una dintre cele mai europene legi la ora actuală, mă refer la proiectul nostru.

În acelaşi timp, aş vrea să mulţumesc foarte mult Comisiei juridice pentru că a avut înţelepciunea, răbdarea să discute fiecare amendament în parte. Comisia juridică a fost condusă cu... eu, cel puţin nu am mai întâlnit decât la Comisia de cultură a Camerei Deputaţilor atâta spirit democratic, atâta bunăvoinţă cum a fost la această comisie şi pentru acest lucru mulţumesc domnului preşedinte al comisiei, domnul Neagu.

În acelaşi timp însă, trebuie să-i mulţumesc şi domnului Ştefan Cazimir care a avut cele mai pertinente observaţii pe tema formulărilor care trebuie să fie cât mai clare, cât mai precise şi în acelaşi timp cât mai suple.

Sunt câteva chestiuni care ţin de cunoştinţe strict penale în această lege şi aici în totalitate, toate acele articole îi aparţin domnului preşedinte Neagu.

Drept urmare, stimaţi colegi, este o lege care întruneşte practic, nu ştiu dacă există vreun grup parlamentar care să nu aibă reprezentanţi, iniţiatori în această lege, drept urmare întruneşte toate opţiunile politice, în acelaşi timp, ea fost susţinută de către toate grupurile parlamentare pentru a fi o lege bună.

Încă o dată, cu mulţumiri domnului Neagu şi întregii Comisii juridice şi, în acelaşi timp, cu mulţumiri mari organizaţiilor neguvernamentale, sunt două care au participat efectiv, au elaborat proiectele de legi, Centrul de mediere şi securitate comunitară din Iaşi şi Asociaţia pentru promovarea femeilor din Timişoara, dar nu mai puţin celelalte organizaţii neguvernamentale care au făcut o coaliţie, toate care se ocupă de acest domeniu, pentru a susţine proiectul de lege şi în acelaşi timp cu mulţumiri pentru toţi iniţiatorii care au făcut eforturi mari ca acest proiect de lege să vă fie adus la cunoştinţă, vă rog să-l susţineţi şi în acelaşi timp să-l susţineţi şi să ajutaţi victimele violenţei domestice.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu. Poftiţi, domnule deputat. Domnul deputat Ovidiu Brânzan.

Domnul Ovidiu Brânzan:

Mulţumesc, domnule preşedinte. O să fiu mult mai scurt, întrucât antevorbitoarea mea a fost aproape exhaustivă în problemă.

Domnul Corneliu Ciontu:

Şi ne-a şi convins.

Domnul Ovidiu Brânzan:

Da, da. Oricum, existenţa a trei propuneri legislative pe aceeaşi temă, foarte bine elaborate, denotă implicit importanţa acestei problematici. În acest context, nu pot decât să felicit, într-adevăr, Comisia juridică care a avut răbdarea ca, din trei propuneri legislative mari, să facă un raport care, zic că, în linii mari înglobează şi rezolvă în mod foarte elegant o problematică sensibilă într-un context absolut european şi mai ales într-o manieră în care nu creează discriminări pozitive atât de atractive uneori într-un asemenea domeniu.

Ce vreau să subliniez este faptul că această temă relevă foarte bine o colaborare între societatea civilă şi Parlament la nivelul iniţiativei legislative. Este poate cel mai bun exemplu de iniţiativă legislativă comună care vine dinspre societatea civilă prin organismele ei reprezentative, prin ONG-urile nominalizate anterior şi care ulterior a fost preluată de către parlamentari prin finalizarea proiectelor de lege în forma în care au fost prezentate Comisiei juridice. Este o soluţie extrem de bună care a rezolvat o doleanţă a societăţii civile într-o formă foarte bună, foarte elegantă.

În calitate de iniţiator, de reprezentant al unuia dintre grupurile de iniţiatori, pot să spun că nu sunt neapărat fericit de toate formulele, rezolvările găsite în textul final al raportului, însă, pe de altă parte, sunt absolut fericit de faptul că această problemă este în sfârşit rezolvată. Sunt foarte fericit de faptul că avem un raport pe care unele minusuri pe care le putem corecta ulterior, minusuri din punct de vedere al iniţiatorului, nu minusuri ale raportului în sine. Deci, sunt fericit că există acest raport şi categoric susţin şi vă propun să votăm raportul în forma în care a fost el înaintat de către Comisia juridică. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc. Domnul deputat Damian Brudaşcu.

Domnul Damian Brudaşca:

Evident că şi eu salut faptul că s-a ajuns să se supună dezbaterii Camerei Deputaţilor un asemenea proiect de lege care reprezintă o necesitate cu totul şi cu totul deosebită pe fondul accentuării situaţiilor de violenţă domestică în marea majoritate a localităţilor României, cel puţin în mediul rural, datorită accentuării sărăciei, datorită creşterii lipsurilor de ordin material, dar şi pe fondul creşterii consumurilor de alcool, se poate constata o mare frecvenţă a cazurilor de violenţă în familie.

Eu îi felicit, la rândul meu, pe cei care au avut această idee, ca şi Comisia juridică, pentru că s-a aplecat cu foarte multă atenţie asupra celor trei propuneri legislative distincte. Este un progres cu totul deosebit şi din perspectiva alinierii noastre la practicile comunitare, la dreptul comunitar, este de dorit ca această lege să o vedem cât mai repede aplicată, pentru că acest lucru este un minus în activitatea pe care o putem constata noi. Se adoptă legi foarte bune, marele necaz este însă în clipa în care constatăm că legile, deşi foarte bine gândite, foarte necesare, nu se aplică sau se aplică parţial, se aplică deformat, astfel încât scopul pentru care au fost propuse nu se împlineşte întotdeauna.

Felicitări încă o dată iniţiatorilor şi, în numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare, pot spune că susţinem adoptarea acestui proiect de lege. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc. Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul?

Trecem la raportul prezentat de comisie. Titlul legii nemodificat. Sunt observaţii? Nu sunt.

Titlul cap. I nemodificat. Sunt observaţii? Nu sunt. Mulţumesc.

Art.1 cu amendament adoptat de comisie. Sunt observaţii? Nu sunt.

Art.2 cu amendamente adoptate de comisie. Sunt observaţii? Nu sunt.

Art.3 cu modificări adoptate de comisie. Sunt observaţii? Nu sunt.

Art.4. Sunt observaţii? Nu sunt.

Art.5. Sunt observaţii? Nu sunt.

Art.6. Sunt observaţii? Nu.

Art.7. Sunt observaţii? Nu.

Cap. II, există propunerea de eliminare. Sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Cap. III. Titlul capitolului III cu modificările propuse de comisie. Sunt observaţii? Nu sunt. Mulţumesc.

Art.6. Sunt observaţii? Mulţumesc.

Art.7. Sunt observaţii? Mulţumesc.

Art.8 cu amendamente adoptate de comisie. Sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Art.9. Sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Art.10. Sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Art.11, propunerea comisiei de a se elimina acest articol. Sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Art.12, de asemenea, cu amendări ale comisiei. Sunt observaţii? Nu sunt. Mulţumesc.

Cap. V propus de comisie, este vorba de medierea în cazurile de violenţă în familie. Sunt observaţii? Nu sunt. Mulţumesc.

Art.13, cu amendări ale comisiei.

Sunt observaţii? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Art.14, cu amendări adoptate de comisie.

Sunt observaţii? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Art.15.

Sunt observaţii? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Art.16, cu amendările adoptate de comisie.

Sunt observaţii? Nu.

Art.17. Sunt observaţii? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Art.18. Sunt observaţii? Nu.

Vă mulţumesc.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte, procedură!

Domnul Corneliu Ciontu:

Procedură. Domnul Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Avem rugămintea respectuoasă să ne îngăduim răgazul, cel puţin de un minut pe fiecare articol, pentru a examina cu atenţie amendamentele care mai sunt la această iniţiativă legislativă şi să nu uităm că, totuşi, este o lege cu totul nouă, care reglementează instituţii noi în sistemul legislativ românesc şi, de aceea, cred că merită o atenţie suplimentară.

Pe de altă parte, v-aş ruga să lecturaţi mai uşor textele de lege, în ordinea în care sunt prezentate în raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc pentru intervenţie. Am reţinut.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Ştefan Cazimir:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Există în secţiunea "Amendamente respinse", la poz.5, menţiunea că am propus eliminarea instituţiei "consiliul de familie" din cuprinsul proiectului de lege. Este însă o greşeală materială pe coloana "Motivare", şi anume enunţul: "Consiliul de familie nu este o instituţie tradiţională poporului român". Este exact contrariul a ceea ce am susţinut în comisie - şi pot atesta membrii care au participat la dezbateri. Ideea pe care am susţinut-o eu în comisie este că, dimpotrivă, consiliul de familie este o instituţie tradiţională a poporului român şi, ca atare, nu mai trebuie instituită prin lege.

O altă greşeală materială, sau cel puţin aşa o pot considera în această clipă, este că în secţiunea "Amendamente respinse" nu a fost menţionat în primul rând domnul Ionel Olteanu, care a susţinut aceeaşi idee cu argumente de natură juridică mai pertinente decât acelea pe care le-aş fi putut aduce eu. Şi, dacă-mi permite, l-aş ruga chiar pe domnul deputat Olteanu să refacă această argumentare în faţa plenului, pentru ca, în legătură cu oportunitatea acestei instituţii, să putem aviza într-o mai bună cunoştinţă de cauză.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Rog comisia să spună punctul de vedere faţă de această intervenţie.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Noi n-avem nimic împotrivă, însă, demult am trecut de acest pct.5. Dar, dacă socotiţi că este cazul să revenim şi să reluăm aceste discuţii pe marginea amendamentului, n-am practic nimic împotrivă, însă noi am ajuns la pct.18, pct.19. Sunt depăşite deja. De acord cu erorile materiale care eventual pot fi corectate, pentru că s-a lucrat la acest raport extraordinar de mult şi staff-ul tehnic probabil că a notat greşit anumiţi termeni. Însă, repet încă o dată: ar însemna să reluăm acest proiect de lege de la început. Noi am depăşit aceste aspecte pe care domnul profesor Cazimir le-a învederat aici.

Las la latitudinea dumneavoastră, aşadar, domnule preşedinte al şedinţei, să apreciaţi dacă reluăm discuţii pe texte deja depăşite.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Eu mi-am însuşit observaţia făcută de domnul deputat Olteanu. Probabil că eu am trecut prea repede şi n-am sesizat intenţia domniei sale de a interveni şi v-aş propune să facem o excepţie numai pentru acest caz şi-l rog pe domnul deputat Olteanu să-şi prezinte punctul de vedere, urmând să continuăm cu art.19, unde ne-am oprit.

Domnul Ionel Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Cred că excepţia nu este pentru mine. Este pentru noi toţi, pentru că avem nevoie să reflectăm dacă, într-adevăr, este cazul să creăm o structură nouă, o instituţie nouă - consiliul de familie - într-o materie, într-un domeniu care are o natură specifică, de o anumită sensibilitate, să spun aşa, ceea ce ar exclude o asemenea instituţie.

De altfel, vă rog să observaţi că şi la articolele următoare - la art.21, aş cita, art.20 de asemenea, la art.21, în special, este vorba de această instituţie a consiliului de familie care exercită, printre altele, atribuţiile de mediere între membrii familiei. Întrebarea se pune în felul următor: câtă vreme, prin natura însăşi a medierii, cei care o exercită trebuie să aibă o calitate neutră în raport cu membrii unui asemenea consiliu, mă întreb dacă o asemenea activitate nu se contrazice pe ea însăşi, repet, datorită faptului că medierea nu poate fi exercitată decât de cineva care are o atitudine obiectivă, care poate avea o atitudine obiectivă în raport cu obiectul medierii.

Pe de altă parte, existenţa acestui consiliu de familie duce la ideea de a transpune din domeniul tradiţiilor morale, tradiţiilor sociale, în domeniul dreptului, o instituţie care funcţionează, poate ad-hoc, există ca atare în memoria colectivă, memoria culturală a poporului român, a unor colectivităţi, cel puţin.

În legătură cu această instituţie, aş mai vrea să spun că proliferarea unor asemenea instituţii, cu atât mai mult în domenii în care activitatea lor este inutilă, sau chiar poate să contrazică scopurile pe care şi le propune, mi se pare că este de datoria noastră de a gândi şi de a elimina din textul legii o asemenea structură a consiliului de familie, pentru a lăsa posibilitatea ca medierea să fie exercitată de către asistenţii sociali, de către ceilalţi actori ai societăţii civile care pot exercita o asemenea activitate de mediere.

În ultimul rând, este un argument de tehnică legislativă, dacă doriţi. Într-un articol precedent articolului 21 se vorbeşte de consiliul de familie pentru ca el să fie definit ulterior - ceea ce înseamnă compoziţia lui şi ceea ce se urmăreşte prin activitatea respectivului consiliu de familie.

În sfârşit, un alt argument care pledează la eliminarea acestui text şi eliminarea instituţiei, sau structurii consiliului de familie din această propunere legislativă este acela care vizează faptul că o asemenea calitate de membru al consiliului de familie nu se pierde prin neuz. Este un nonsens, câtă vreme calitatea de membru al familiei decurge din faptul că respectivul face parte dintr-o structură familială constituită legal.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl rog pe domnul preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, dacă are un punct de vedere faţă de cele prezentate?

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noi am zăbovit asupra acestei legi o săptămână numai în luna februarie, dezbaterile au durat ore în şir. Aş vrea să spun că atunci când s-a votat în comisie menţinerea acestei "instituţii"(ghilimelele sunt cerute de vorbitor), s-a argumentat - şi de ce să nu recunoaştem că aşa stau lucrurile - că în mod frecvent se vorbeşte de consiliul de familie. Sigur, nu e o "instituţie" omologată din punct de vedere juridic. Iniţiatorii - şi aţi asistat şi dumneavoastră la discuţii, stimaţi colegi, mă refer la domnul Olteanu şi la domnul Cazimir - au susţinut menţinerea, ca să spun aşa, în textul legii a instituţiei, cu unele corecturi, pe bună dreptate.

Deci, la art.22 alin.3 observaţia este corect făcută de domnul Olteanu, însă eu, pentru că... aşa cum vă amintiţi cei care aţi participat la dezbateri, aş fi totuşi pentru menţinerea acestei formulări din lege, să lăsăm acest consiliu de familie, pentru că în realitate este prefigurat un colectiv, să-i spun aşa, denumit "consiliu de familie", care are menirea de a interveni, este o asociaţie fără personalitate juridică, şi de a elimina, a atenua diferendele, conflictele etc. care se nasc în familie. Hai să ne amintim că în vorbirea curentă românească auzim deseori spunându-se că a avut loc consiliul de familie şi s-a decis cutare şi cutare lucru.

Deci, nu văd cu ce ar deranja menţinerea în textul legii a acestor precizări legate, repet, de această "instituţie".

Eu sunt de părere că ar trebui menţinută, cu observaţia corectă, pe care a făcut-o domnul Olteanu, că art.22 alin.3 să fie reformulat sau, eventual, eliminat. Nu ştiu, n-am reţinut exact ce propunere a făcut colegul meu.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Doamna deputat Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Stimaţi colegi, colegul nostru, domnul deputat Olteanu are perfectă dreptate. Acel articol trebuie eliminat, pentru că, într-adevăr, nu poţi să-ţi pierzi calitatea de membru al familiei, al consiliului de familie în nici o situaţie, cred eu, decât în situaţia în care mori, dar şi atunci mai rămâi în amintirea familiei.

Drept urmare, îi dau perfectă dreptate şi cred că trebuie eliminat acel alineat.

Pe de altă parte, în legătură cu întregul concept al consiliului de familie, aici trebuie să recunoaştem că iniţiatorii au convenit asupra acestei chestiuni. Dacă consiliul de familie are sau nu are o eficienţă în ameliorarea conflictelor, e greu de spus. Cred, însă, că trebuie menţinut, pentru un singur lucru: cred că este o atenţionare a familiei, a membrilor ei asupra responsabilităţii ce-i revine, sau le revine, în încercarea de a împăca părţile. Poate că sunt situaţii în familie în care se rezolvă conflictele în felul acesta. Şi atunci, având în vedere că există o asemenea posibilitate, având în vedere că iniţiatorii au convenit asupra consiliului de familie prezent în acest proiect de lege, menţinem consiliul de familie, dar suntem de acord cu eliminarea alineatului despre care vorbea domnul Olteanu.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Îmi cer scuze că revin din nou la tribună pentru a face precizări cu privire la care mă simt oarecum obligat.

Prima precizare, stimaţi colegi, pentru ca să ştiţi ce votaţi şi pe baza căror argumente.

În comisie, votul a fost la egalitate. Prin urmare, un grup de membri ai comisiei au susţinut eliminarea "consiliului de familie" ca instituţie, ca structură inutilă în cadrul acestei propuneri legislative, celălalt grup, dimpotrivă, a susţinut contrariul. Balanţa votului a fost înclinată de votul preşedintelui şi cred că memoria tuturor celor prezenţi este aceeaşi.

Deci, din această perspectivă, iată care a fost echilibrul dezbaterilor în comisie, ceea ce înseamnă că şi un punct de vedere şi celălalt a fost susţinut cu argumente pertinente.

Pe de altă parte, existenţa acestei structuri paralele care este formată din aceiaşi membri ai familiei, ca şi familia însăşi, la care se referă această structură de consiliu al familiei, mi se pare că dovedeşte prin ea însăşi inutilitatea unei asemenea structuri. Ce facem? Luăm din domeniul relaţiilor sociale o instituţie sau o structură ad-hoc, constituită ca urmare a tradiţiei româneşti, şi o legiferăm, având în vedere sau conştienţi fiind că ea este inutilă. Deci, dintr-o asemenea perspectivă trebuie să ne gândim. Pe de altă parte, există argumentul care spune foarte clar că un asemenea consiliu, format din aceiaşi oameni, acţionează prin mediere cu privire la aceiaşi oameni care reprezintă componenţa familiei. Mie mi se pare că se insistă prea mult cu privire la o situaţie care mi-ar aduce aminte de expresia unui parlamentar elveţian "structurita" - o boală care bântuie Europa, proliferează structuri, unele utile, altele mai puţin utile. într-un domeniu ca cel al relaţiilor familiale mi se pare că trebuie să fim ceva mai atenţi şi să avem în vedere că un asemenea consiliu de familie este perfect inutil.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Brânzan

Domnul Ovidiu Brânzan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

De principiu, tind să fiu de acord cu colegul Olteanu, fiindcă, într-adevăr, probabil că o asemenea structură pare nu foarte eficientă în realizarea obiectivelor pe care şi le-a propus, însă, pe de altă parte, totuşi, ştiu că există în practica unor ţări europene rezolvarea extrajudiciară a unor probleme sensibile, cum este cazul infracţionalităţii la minori sau alte domenii ale vieţii comunităţii.

În acest context, consider că introducerea acestei noţiuni ar fi totuşi utilă, în sensul responsabilizării societăţii civile şi a oamenilor în general, pentru a învăţa să-şi rezolve măcar anumite probleme în afara sferei justiţiei.

Deci, pentru a conştientiza, este cred că un prim pas de conştientizare a societăţii civile că anumite probleme pot fi rezolvate în cadrul societăţii şi în afara justiţiei şi cred că în acest sens iniţiativa este totuşi utilă, motiv pentru care susţin adoptarea ei în această formă.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Mircea Nicu Toader:

Am şi eu o opinie referitor la consiliul de familie şi-mi menţin părerea că trebuie să existe în lege acest consiliu de familie, mai ales că în practica tuturor familiilor există acest consiliu, indiferent că se numesc naşi, indiferent că se numesc părinţi. Nu cred că niciodată o decizie destul de importantă pentru o familie n-a avut loc şi cu un sfat sau o intervenţie a altuia din afara familiei propriu-zise, fie părinte şi, de regulă, părintele-spiritual - naş.

Deci, cred că acest consiliu de familie este corect să rămână. Că-l instituţionalizăm sau nu, că se ţine cont sau nu, nu face nici un rău nimănui. Deci, părerea mea este să rămână în continuare.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mai sunt intervenţii?

Poftiţi, domnule profesor.

Domnul Ştefan Cazimir:

N-aş vrea să abuzez de răbdarea dumneavoastră, dar mi se pare că a instituţionaliza, prin lege, o instituţie care deja există prin tradiţie înseamnă a forţa uşi deschise. Nu e prima dată când în activitatea noastră legislativă se întâmplă asemenea lucruri. De pildă, celebra lege privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice a fost, din capul locului, o lege pleonastică, pentru că nu făcea decât să repete nişte prevederi deja existente, în primul rând într-o lege privind protecţia consumatorului, şi s-a ajuns, în ultimă instanţă, ca un articol al ei - art.7 - să sune astfel: de unde iniţial suna "Denumirea, explicaţiile şi orice alte informaţii vor fi traduse obligatoriu în limba română", când şi-au dat seama cei din comisia de mediere că deja lucrul e statuat, au modificat şi noul enunţ sună astfel: "Denumirea, explicaţiile şi orice alte informaţii vor fi traduse în limba română, conform legislaţiei în vigoare", ceea ce este un lucru de un haz eminent.

Acelaşi lucru, sau ceva asemănător s-ar întâmpla şi prin adoptarea prin lege a unei instituţii, sau prin statuarea legală a unei instituţii care deja funcţionează şi, până la urmă, efectul ar putea fi contrar celui scontat, adică un efect negativ, şi nu unul pozitiv, prin faptul că instituind această formă de mediere chiar între factorii care sunt angajaţi în conflict (absurditatea situaţiei a fost deja explicată de domnul Ionel Olteanu) se deresponsabilizează alţi factori menţionaţi în lege, cum ar fi în primul rând asistenţii familiali, care pot să spună: până nu se întruneşte consiliul de familie, noi nu ne implicăm şi să aşteptăm întâi consiliul de familie.

Deci, repet, deşi intenţia rămâne pozitivă, efectul ar fi negativ.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Mai doreşte cineva?

Domnul preşedinte.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mie-mi pare rău că ne cramponăm de o chestiune care, într-adevăr, a fost discutată la comisie, dar care, în opinia mea, vine să sprijine sensul şi raţiunea legii.

Acest consiliu de familie nu ştiu cu ce deranjează în conţinutul legii, ţinând seama că are menirea de a aplana conflictele care eventual ar interveni între membrii familiei.

Domnule, s-a întemeiat consiliul de familie şi au decis că ... Chestiunea cu "structurita", cu poveşti, mă rog, pe care le anunţă unii colegi de-ai mei, n-ar avea impact direct aici şi nu văd cu ce am înrăutăţi legislaţia noastră, dacă în sânul acestei legi care reglementează combaterea violenţei în familie, ar apărea această denumire "consiliu de familie". Şi vreau să închei prin a sublinia că am înclinat balanţa la vot în comisie, pentru că am fost de acord cu poziţia iniţiatorilor şi este firesc să fie aşa, pentru că au venit colegii noştri, între care şi colegul meu Ionel Olteanu s-a înscris, dar nu ştiu pe ce aspecte, mă rog, şi am încercat să le dau dreptate celor care au venit cu proiectul de lege, să le dăm satisfacţie, pentru că, până la urmă, au muncit la un proiect de lege care, iată, a ajuns în această fază.

De aceea, domnule preşedinte, v-aş ruga, totuşi, să puneţi la vot această propunere a colegilor mei, ca să putem face un pas înainte, pentru că am impresia că ne-am oprit asupra unor chestiuni care nu sunt atât de importante cât s-ar crede prin luările de cuvânt de la această tribună.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Am procedat aşa cum am procedat, pentru că, într-adevăr, este o lege mult prea importantă, ca să nu asigurăm un cadru de dezbatere favorabil găsirii celor mai bune formule.

În acelaşi timp, vreau să vă spun că am constatat cu satisfacţie că este printre puţinele legi la care şi-au adus contribuţia parlamentari din toate partidele. Bine ar fi să avem mai multe asemenea proiecte legislative, unde să ne dăm concursul toţi parlamentarii din toate partidele.

ne aflăm în faţa a două situaţii: s-a solicitat eliminarea art.5, pe care noi l-am votat, dar mi-am însuşit vina că, probabil, am trecut eu prea repede şi n-am observat că domnul deputat Olteanu vrea să intervină. Deci, deşi am votat acest articol, fac apel la bunăvoinţa dumneavoastră şi, în conformitate cu regulamentul, cu modificările aduse regulamentului, trebuie să supunem votului din nou acest articol, în formula propusă de comisie.

Cine este pentru propunerea făcută de comisie, în legătură cu art.5? vă mulţumesc.

Deci, o largă majoritate.

Împotrivă? Trei voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Vă mulţumesc.

Deci, amendamentul propus a căzut.

A doua problemă ridicată de domnul deputat Olteanu o s-o rezolvăm când ajungem la art.22, pentru că acolo am înţeles că şi comisia şi-a însuşit eliminarea acelui alineat.

Reluăm de la art.19, unde ne-am oprit. Dacă sunt observaţi la acest articol? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Titlul Capitolului V care are medierea în cazurile de violenţă în familie.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Art.20. Dacă sunt observaţii? Vă mulţumesc.

Art.21. Dacă sunt observaţii? Poftiţi, domnule deputat Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aminteam în intervenţia mea faptul că este inoportun şi contrar normelor în tehnică legislativă să vorbeşti despre o instituţie într-un articol şi, după aceea, s-o defineşti ulterior. La art.21, din câte văd, se spune foarte clar că prevenirea situaţiilor conflictuale şi medierea între membrii familiei se realizează prin intermediul consiliului de familie sau de către mediatorii autorizaţi, după care, la art.22 se spune ce este şi ce face şi din cine se compune acest faimos consiliu de familie. Cred că este inadecvat să avem o asemenea reglementare, cel puţin prin prisma acurateţii unei reglementări.

Domnul Corneliu Ciontu:

Propuneţi ceva?

Domnul Ionel Olteanu:

Propunerea mea era de eliminare a consiliului de familie. Dincolo de chestiunea aceasta, am înţeles că a căzut, domnule preşedinte, cred că ar trebui inversate articolele, 21 în locul actualului 22 şi viceversa.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dacă şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi are ceva de spus în legătură cu această propunere de schimbare.

Domnul Ion Neagu:

Da, am avea o rugăminte: totuşi, să dezbatem legea şi să rămână aşa, aceasta este propunerea noastră, pentru că nu e nici o mare nenorocire şi în tehnica legislativă se mai regăsesc asemenea situaţii când fac trimitere şi după aceea reglementezi, mai ales când definesc instituţii şi când nu intru pe fondul efectelor lor. Deci nu e nici un mare necaz dacă în următorul articol 22 definesc instituţia despre care am amintit cu un articol anterior. Vă mulţumesc. Vă propun să rămână textul aşa şi vă rog să supuneţi votului aceasta.

Domnul Corneliu Ciontu:

Am înţeles. Supun art.21 în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.22, dacă sunt observaţii? Deci cu propunerea pe care am înţeles că şi-a însuşit-o şi comisia, la art.22 să eliminăm alin.3. Da, domnule deputat Olteanu, asta aţi propus, da? Deci cu această amendare supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu majoritate de voturi s-a amendat.

Art.23, sunt probleme? Nu sunt. Adoptat.

Capitolul V devine Capitolul VI cu acelaşi titlu. Sunt probleme la această propunere? Nu.

Art.24. alin.1, sunt probleme? Nu sunt. Adoptat. Toate alineatele.

Art.25. Sunt observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Adoptat.

Capitolul VII, titlul capitolului VII. Dacă sunt observaţii? Vă mulţumesc.

Trecem mai departe. Art.27. Sunt observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Adoptat.

Art.28. Sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.29. Sunt obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Titlul Capitolului VIII. Sunt obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Art.30. Sunt obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Art.31, fost art.17. Sunt obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Titlul Capitolului IX, deci Capitolul VII devine Capitolul IX cu acelaşi titlu. Sunt observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Adoptat.

Art.32. Sunt obiecţiuni? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Urmează să supunem votului final şi acest proiect de lege.

Proiectul de Lege pentru completarea art.3 din Ordonanţa Guvernului nr.24/1992 privind stabilirea serviciilor consulare şi a taxelor percepute pentru prestarea acestora şi a art.13 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr.36/1995. Lege organică. Raportul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Rog iniţiatorul să prezinte. Vă rog.

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Art.82 alin.1 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale cu modificările şi completările ulterioare prevede: "Pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială a tutorelui sau a curatorului acestuia". În legătură cu aplicarea acestor dispoziţii au fost sesizate o serie de probleme cu care se confruntă persoanele care domiciliază în străinătate şi care îşi pot ridica drepturile de pensie doar prin intermediul unui mandatar cu procură specială.

Pentru rezolvarea dificultăţilor ridicate de cuantumul cheltuielilor necesare autentificării procurilor întocmite în vederea ridicării pensiei în România, proiectul propune modificarea art.3 al Ordonanţei Guvernului nr.24/1992. Astfel, printre serviciile scutite de taxe consulare urmează a fi inclusă şi autentificarea procurilor speciale, întocmite potrivit art.90 alin.2 din Legea nr.19/2000 în vederea ridicării pensiei în România de către persoanele de origine română care locuiesc în străinătate.

O altă problemă avută în vedere la elaborarea prezentei legi o reprezintă cetăţenii străini şi apatrizi de origine română care beneficiază de pensii de asigurări sociale în România pentru perioada în care au avut domiciliul, conform legii, pe teritoriul României. Astfel, potrivit legislaţiei actuale, aceste persoane nu pot autentifica procura specială prevăzută de lege în vederea ridicării pensiei prin mandatar, decât prin intermediul notarilor publici de pe teritoriul României. Aceasta, întrucât, potrivit art.13 alin.3 din Legea notarilor publici şi activităţilor notariale nr.36/1995, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României pot îndeplini la cererea persoanelor fizice sau juridice străine şi dacă legislaţia statului de reşedinţă nu se opune, numai anumite activităţi notariale expres şi limitativ prevăzute de acest articol.

Pentru rezolvarea acestei situaţii, prin prezentul act normativ se propune completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr.36/1995, în sensul includerii printre actele care se pot îndeplini de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României la cererea cetăţenilor străini sau apatrizilor de origine română şi a autentificării procurilor speciale prevăzute de art.90 din art.2 din Legea nr.19/2000.

Faţă de cele arătate a fost întocmit acest proiect de lege pe care îl supunem atenţiei dumneavoastră şi vă rugăm să-l aprobaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc. O rog pe doamna preşedintă Smaranda Dobrescu să ne prezinte punctul de vedere al comisiei.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune plenului aprobarea acestui proiect de lege pentru soluţionarea dificultăţilor ridicate de cuantumul cheltuielilor necesare autentificării procurilor întocmite în vederea ridicării pensiei în România, în sensul includerii printre serviciile scutite de taxe consulare şi a autentificării procurilor speciale. Acest proiect de lege face parte din categoria legilor organice.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să se înscrie la cuvânt? Dacă nu, trecem la dezbaterea legii.

În legătură cu titlul legii, dacă sunt observaţii? Adoptat.

Art.1. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.2. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Şi această lege urmează să fie votată în şedinţa specială de vot final.

Reexaminarea Legii privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, ca urmare a cererii preşedintelui României. - lege organică. Raportul Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Dacă iniţiatorul doreşte să ne prezinte punctul său de vedere. Da, iniţiatorul lipseşte. Comisia?

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ar trebui să aveţi două pupitre, unul mai înalt şi unul mai mic, să nu mai tot frecăm sârmele acestea pe aici, că au început să slăbească şi cad tot timpul pe jos. Raport de reexaminare asupra proiectului de Lege privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor.

În conformitate cu prevederile art.89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată spre dezbatere şi avizare în fond, în vederea reexaminării, cu proiectul de Lege privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, trimis cu adresa nr.295 din 17 februarie şi înregistrat sub nr.32 din 18 februarie. Nu au fost sesizate comisii pentru avizare.

Care este, de fapt, istoricul? Din fraza aceasta reiese. Preşedintele României, la 21 ianuarie 2003, s-a adresat Parlamentului cu cererea de reexaminare a art.6 alin.7, 20 alin.2, 23 alin.1, 24, 28 alin.2, 48 şi 68. Deci 7 articole din Legea privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor şi trimise la administraţia prezidenţială pentru promulgare. Membrii comisiei au constatat obiectivitatea solicitării de reexaminare, exprimându-şi în parte acordul cu forma adoptată de Senat. Spun, în parte, deoarece Senatul a adoptat, a formulat discuţii asupra a 4 articole, restul de 3 rămânând în forma iniţială. Acelaşi lucru am formulat şi noi la Cameră, am reluat în discuţie cele 4 articole care într-adevăr trebuiau rediscutate, urmând ca celelalte 3 să rămână în forma pe care am votat-o, chiar dacă ne-a trimis-o preşedintele înapoi.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice şi se adoptă potrivit art.74 alin.1 din Constituţie. La lucrările comisiei au fost prezenţi 24 de deputaţi din totalul de 26 de membri ai comisiei. Senatul a reexaminat Legea privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor în şedinţa din 10 februarie.

În urma reexaminării, în şedinţa din 4 martie cu unanimitate de voturi pentru, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege cu modificările art.6, 20, 23 şi 24. Restul articolelor solicitate pentru reexaminare de către preşedintele României, adică art.28 alin.2, 48 lit.o) şi 68 text nou, au fost admise în forma aprobată de Senat. Adică în forma iniţială.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Trecem la modificările propuse în urma solicitării preşedintelui de a se reexamina această lege.

La art.6, dacă sunt observaţii? Adoptat.

La alin.2 şi 1 de la art.20, dacă sunt observaţii? Numai doi. Nu sunt.

La art.23 alin.1, dacă sunt observaţii? Domnul Marcu.

Domnul Marcu Tudor:

Pentru corectitudinea comportamentului în comisie trebuie să informez Parlamentul - Camera Deputaţilor că la acest articol s-a prezentat domnul Naghi de la SPP împreună cu câţiva din conducerea SPP-ului şi a insistat să rămână şi fraza care se referă la obţinerea unui aviz, în prealabil, a SPP pentru funcţionarea gărzii de corp.

Noi nu am fost de acord cu acest amendament, dar pentru că nu este aici nici domnul Naghi şi am fost rugat să vă informez de dorinţa domniilor lor ca alături de jandarmerie, dânşii să facă un aviz şi ulterior un control asupra funcţionării acestui serviciu de gardă de corp, eu vă informez ca atare şi vă las pentru vot la dispoziţia dumneavoastră.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dacă mai doreşte cineva să intervină la acest punct, acest alin.1. Dacă nu, cu precizările de rigoare, supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru propunerea făcută de comisie? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Vă mulţumesc.

Art.24. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

La alin.2 art.24 comisia propune eliminarea. Sunt observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Şi aceste modificări vor fi supuse votului final. Da. Vă rog, procedură - domnul Marcu.

Domnul Marcu Tudor:

Ţin să menţionez acest lucru pentru buna funcţionare ulterioară a unor astfel de şedinţe în care preşedintele a trimis spre reexaminare o lege, noi am judecat, parţial, 4 din cele 7 articole, celelalte 3 rămân în forma iniţială. Nu trebuie să punem la vot şi acestea sau rămâne votul, pur şi simplu, pe care l-am dat anterior, dar oricum trebuie să informăm că ele rămân în forma iniţială.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Rămâne ce s-a adoptat în Cameră. Da.

Propunerea legislativă pentru completarea art.6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2001 privind exploataţiile agricole. Raport, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, procedură de urgenţă.

Îl rog pe domnul preşedinte să ne propună timpii pentru dezbaterea acestui proiect legislativ.

Domnul Ioan Bâldea:

Domnule preşedinte, propunem 3 minute şi unul pe totalul intervenţiei.

Domnul Corneliu Ciontu:

Rog să prezentaţi punctul de vedere al comisiei.

Avem iniţiatori aici? Nu.

Poftiţi, domnule Bâldea.

Domnul Ioan Bâldea:

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată în fond spre dezbatere şi avizare în procedură de urgenţă cu Propunerea legislativă pentru completarea art.6 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.108/2001 privind exploataţiile agricole, transmis cu adresa nr.9525/februarie 2003.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea art.6 din ordonanţă privind exploataţiile agricole, în sensul de a se prevedea că exploataţiile agricole se pot constitui şi în terenurile aflate în administrarea instituţiilor publice. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.72 alin.2 din Constituţie. La lucrările comisiei au fost prezenţi 32 de deputaţi şi a fost votat cu o singură abţinere.

În urma dezbaterii, comisia propune admiterea cu o modificare a proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii, observaţii?

Domnul deputat Pereş.

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Spiritul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 108/2001 este, de fapt, menţionat şi în expunerea de motive care însoţeşte această propunere legislativă, şi anume aceea de a acorda facilităţi financiare şi prime pe produs pentru producătorii agricoli.

De asemenea, tot în expunerea de motive iniţiatorul constată că aceste facilităţi sunt celor sare trăiesc din producţia agricolă.

Punctul meu de vedere şi, categoric, al grupului parlamentar din care fac parte, este că prin aceasta, dacă instituim această obligaţie legislativă de a finanţa inclusiv din bugetul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei dând facilităţi instituţiilor publice care au în administrare teren agricol, nu facem altceva decât reinstaurăm acele gospodării anexe de care ne-am lipsit în urmă cu câţiva ani de zile.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu. Dacă mai doreşte cineva să intervină?

Domnul Mihai Nicolescu:

Poftiţi, domnule preşedinte.

Stimate şi stimaţi colegi,

În respectul pe care îl port colegului Pereş şi în discuţia pe care am avut-o şi în cadrul comisiei, apreciem că este oportun să completăm Ordonanţa nr.108 - Legea nr.166 cu această menţiune, pentru că sunt o serie de unităţi, inclusiv domeniul acesta şcolar, care pot intra aici şi care nu reprezintă nici o suprafaţă prea mare şi putem asigura o funcţionalitate în contextul organizării exploataţiilor agricole pe care într-adevăr, cred că trebuie să le susţinem, în mod cu totul şi cu totul deosebit. Dacă vrem ca, într-adevăr, România să obţină în agricultură rezultate deosebite, trebuie să începem să funcţionăm în mod deosebit cu această lege pentru că este singura care ne poate conduce într-un sistem de exploatare spre producţie, productivitate şi eficienţă economică de care avem mare nevoie azi, când vorbim de această integrare sau de pregătire pentru integrare europeană.

De aceea, propun menţinerea punctului de vedere al comisiei şi rog colegii să ne exprimăm votul în acest sens.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Domnul Pereş.

Domnul Alexandru Pereş:

Domnule preşedinte,

Îmi cer scuze, având în vedere că domnul vicepreşedinte a venit cu câteva precizări, doresc să vă spun că nu e vorba neapărat de aceste grupuri şcolare cu profil agricol, ar fi fost o idee bună pe care o îmbrăţişam şi noi, dar e vorba de alte instituţii publice aflate în administrarea altor ministere. Şi haideţi să vorbim cinstit că e vorba de penitenciare, e vorba de unităţi militare, de jandarmerii care au în administrare suprafeţe de teren agricol şi probabil că doresc ca din bugetul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei sau din subvenţiile, şi aşa puţine, venite pe această zonă a agriculturii, să aibă posibilitatea şi dânşii de a-şi mai completa nevoile.

Cam aici a fost intenţia şi discuţia din comisie, sigur că s-au adus amendamente, a fost vorba şi de instituţiile de cult, dacă e să le spunem, inclusiv de aceste grupuri şcolare, la care nu am avut nici o piedică de a fi discutate, dar, pe de altă parte, de a veni cu aceste sume, şi repet din nou, sume foarte mici aflate la dispoziţia Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei pentru a finanţa terenuri agricole aflate în administrarea penitenciarelor, doar pentru a reface aceste gospodării anexe în gospodării, în care, ştiţi dumneavoastră foarte bine, cine împărţea şi cine ducea în diferite zone bunurile agricole şi inclusiv animaliere care erau produse totuşi cu efortul celor care vremelnic erau locuitori ai acestor instituţii publice. E vorba de penitenciare.

Deci, din acest punct de vedere, m-am abţinut şi Grupul parlamentar al PD va vota împotriva acestei iniţiative legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolescu.

Domnul Mihai Nicolescu:

Stimaţi colegi,

Cred că trebuie să scăpăm de această suspiciune care ne macină de 13 ani şi trebuie să înţelegem că terenul ţării româneşti, terenul agricol, trebuie să producă, indiferent unde se găseşte el şi prin această viziune şi aprobare care s-a dat în comisie, se are în vedere tocmai acest lucru, ca acest teren să producă. Şi este o suprafaţă, trebuie susţinut, este şi cu destinaţie specială, am putea spune, dar nu aceasta este esenţa. Esenţa este aceasta, că trebuie să fim în măsură să ne gândim cum să găsim resurse, să susţinem o suprafaţă cât mai mare agricolă din România ca, într-adevăr, să putem obţine acele rezultate care să ne permită să stăm la dialogul acesta cu Comunitatea Europeană, în condiţii de eficienţă maximă şi, din acest punct de vedere, cu respectul pe care îl port tuturor colegilor şi în mod deosebit colegului Pereş, care este membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, cred că trebuie să gândim de maniera aceasta şi încă o dată reiterez punctul de vedere şi rugămintea să votăm în acest sens pentru a susţine modificarea art.6, aşa cum s-a propus.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc. Mai doreşte cineva? Poftiţi, domnule deputat Andrei Chiliman.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Onoraţi colegi,

Legea asta este o ciudăţenie. Cred că este o ciudăţenie absolută pentru România. Instituţiile publice trăiesc din bugetul de stat. Bugetul este aprobat anual şi defalcarea sumelor în cadrul acestui buget trebuie făcută în aşa fel ca să acopere şi cheltuielile pentru aceste gospodării anexă, ziceţi-le cum vreţi, nu e vorba de terenuri care trebuie cultivate sau nu. Ciudăţenia este că, de fapt, multe dintre ele ar trebui să renunţe, din aceste instituţii, la aceste terenuri anexă, care ar trebui, de fapt, să intre într-un circuit agricol normal în România şi instituţiile, de fapt, să se aprovizioneze pe licitaţii de mărfurile şi celelalte de care au nevoie.

Ca atare, cred că ar fi, grupul nostru oricum nu poate să accepte o asemenea ciudăţenie cum este această propunere legislativă, în orice caz, mă aştept la un anumit punct de vedere al Guvernului la această propunere, pentru că ea, de fapt, încalcă nişte principii de funcţionare a instituţiilor bugetare. E vorba de o subvenţionare a unei instituţii bugetare, într-o formă directă şi nu mascată, de data asta.

Ca atare, cred că Guvernul ar trebui să-şi spună punctul de vedere, să-l ştim şi noi, ca să ştim exact dacă e de acord cu încălcarea principiilor de funcţionare a instituţiilor publice şi de cheltuirea bugetului.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.

Mai sunt intervenţii? Da. Poftiţi, domnule deputat.

Da, şi închidem şi vă reamintesc că totuşi este procedură de urgenţă. Dar, democratic, mai lăsăm aşa.

Domnul Mihai Nicolescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cred că problema se leagă de producţia marfă şi din acest punct de vedere susţinerea este pentru a realiza producţie marfă, inclusiv în acest context al instituţiilor publice. Este vorba de o alocare de resurse din bugetul agriculturii care este responsabil pentru toată suprafaţa agricolă a ţării şi sunt menţionate lucrurile acestea în Legea nr.166. prin propunerea respectivă se are în vedere o extindere cu încă suprafeţele acestea care trebuie să producă, să realizeze producţie marfă.

De aceea, reiterez pentru a doua oară să fim de acord să votăm propunerea respectivă, aşa cum am discutat-o în cadrul comisiei şi pentru că practic este normal să fie aşa.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc şi eu. Deci au fost declaraţii de principiu, nu au fost amendamente concrete. Să trecem pe text.

Titlul legii - nemodificat. Sunt observaţii asupra titlului? Nu sunt.

Articolul unic, cu modificările propuse de comisie. Sunt observaţii?

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Să ascultăm şi punctul de vedere al Guvernului, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnul Corneliu Ciontu:

Este procedură de urgenţă şi nu este obligatoriu să ascultăm punctul de vedere al Guvernului, domnule Chiliman. Dumneavoastră aţi condus mai multe şedinţe decât mine, ar trebui să mă ajutaţi, nu să mă încurcaţi.

Da, vă rog, domnule Nicolăescu.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte, - procedură -, se pare că nu se înţelege despre ce este vorba. La un proiect de lege care are implicaţii bugetare este obligatoriu punctul de vedere al Guvernului. Asta este problema, nu este alta.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da, comisia a audiat punctul de vedere al Guvernului. Bine, eu nu am nimic împotrivă, dacă se ţine morţiş să vină un reprezentant al Guvernului să explice, putem să şi amânăm acest punct de vedere, dar dacă există aici din partea Guvernului, îl rog să facă precizările de rigoare, ca să putem continua.

Poftiţi, domnule Predilă.

Domnul Gheorghe Predilă:

Domnule preşedinte,

Guvernul nu şi-a exprimat un punct de vedere oficial în scris, este iniţiativă parlamentară şi cu asta...

Domnul Corneliu Ciontu:

Am înţeles. Rog preşedintele comisiei să ne dea alte detalii în legătură cu modul în care s-a întocmit acest raport.

Domnul Ioan Bâldea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În şedinţa în care s-a dezbătut acest proiect de lege Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei a fost reprezentat şi am avut vot pozitiv din partea dânşilor.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolăescu, procedură.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Eu insist pe procedură parlamentară, pentru că de aceea suntem un Parlament, nu discutăm după ureche, nu discutăm după păreri, nu discutăm după cum i se pare unuia pe la colţ de stradă. Procedura parlamentară spune clar: La orice proiect de lege la care sunt implicaţii bugetare este nevoie de punctul de vedere scris al Guvernului. Aşa cum la toate proiectele de lege la care noi facem diverse amendamente care implică fonduri bugetare suplimentare sau diminuate se cere punctul de vedere al Guvernului. În această situaţie noi nu putem merge mai departe. Acest proiect de lege trebuie trimis înapoi la comisie, să ceară punctul de vedere al Guvernului şi după aceea îl discutăm.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul deputat Nicolescu.

Domnul Mihai Nicolescu:

Scuzaţi-mă. Vă mulţumesc.

Este corect ceea ce a spus colegul, în condiţiile în care se cere suplimentarea bugetului. Nu este vorba de nici o creştere bugetară, este vorba de situaţii de judecare în limitele aceluiaşi buget. Nu se cere nimic suplimentar. Şi, din acest punct de vedere, cred că este bine să ne exprimăm votul pentru că în momentul în care am discutat la comisie a fost prezent ministerul şi şi-a exprimat un punct de vedere, un acord în acest sens, iar noi am discutat în condiţiile limitelor actuale ale bugetului agriculturii, care au fost aprobate, şi nu am cerut nimic în plus în această direcţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc. Domnul Emil Boc, apoi domnul deputat Chiliman. A stârnit multă pasiune proiectul acesta de lege. Vă rog.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte, vă mulţumim.

Noi nu facem altceva decât să citim din expunerea de motive, semnată de iniţiator, unde se spune că prin această propunere legislativă "se propune acordarea de facilităţi financiare şi prime pe produs pentru producătorii agricoli". Deci nu putem susţine faptul că acest proiect de lege, această propunere legislativă nu are implicaţii bugetare. În condiţiile acestea, potrivit Legii finanţelor publice, fiecare deputat trebuia să vină cu fişa fiscală, amintiţi-vă de acea prevedere odioasă din Legea finanţelor publice, neconstituţională, dar atâta vreme cât nu este abrogată ea este în vigoare, şi în condiţiile acestea noi trebuie să cunoaştem punctul de vedere atât al Ministerului Finanţelor, faţă de acordarea acestor facilităţi financiare şi prime pe produs, cât şi poziţia oficială a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, motiv pentru care solicităm prezenţa celor două instituţii, prin reprezentanţii lor, aici în plenul Camerei Deputaţilor.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Andrei Ioan Chiliman şi apoi preşedintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Tot pe o chestiune de procedură, domnul director Predilă, secretar de stat până de curând, a spus de aici de la microfon foarte clar: " Guvernul nu are un punct de vedere scris la această iniţiativă legislativă". Dacă s-au exprimat puncte de vedere ale unor membri ai Guvernului la comisie, ele au fost făcute în nume personal. Şi, ca atare, nu au nici o valoare juridică în faţa Parlamentului.

Din acest motiv, singura soluţie rămâne retrimiterea la comisie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da, poftiţi, domnule preşedinte Bâldea.

Domnul Ioan Bâldea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Propunerea legislativă care a stârnit atâtea discuţii astăzi aici, nu-şi propune să stabilească ale cui sunt aceste terenuri, care este destinaţia lor, ce se va întâmpla cu ele. Pur şi simplu, propunerea legislativă supune spre aprobare considerarea acestor terenuri ca exploataţii agricole. Nu face altă referire! Să se recunoască aceste terenuri agricole, care sunt de 50 de ha, de 100 de ha, cât or fi ele, ca exploataţie agricolă. Nu ştiu cine are dreptul dintre noi să scoată din circuitul agricol anumite suprafeţe şi să nu aibă nici un statut, nu e nici exploataţie agricolă, nu e nici proprietate privată. Deci nu văd de unde atâta agitaţie pe această temă. Acest teren agricol trebuie să aibă statutul de exploataţie agricolă. Nu ne propunem să elucidăm acum forma de proprietate şi perspectiva acestor terenuri.

Domnule preşedinte,

Comisia îşi menţine raportul şi propun să supuneţi la vot.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Emil Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Ultimul argument ni l-a oferit chiar distinsul nostru coleg. În condiţiile în care domnia sa menţionează şi accentuează faptul că acele terenuri vor fi asimilate exploataţiilor agricole, iar exploataţiile agricole, ştim bine, beneficiază de facilităţi, subvenţii etc., cum putem susţine, cum putem afirma că nu este vorba de implicaţii bugetare, din moment ce aducem o categorie de terenuri în categoria exploataţiilor agricole, exploataţii care beneficiază de drepturi şi facilităţi. Deci în aceste condiţii trebuie să intervină tot mecanismul parlamentar.

În primul rând, fişa fiscală. Practic această propunere legislativă nu trebuia să fie discutată în comisii fără existenţa fişei fiscale potrivit Legii finanţelor publice. Nu credem că pentru un proiect de lege acceptăm, cum este acesta, fără fişă fiscală, iar nouă, reprezentanţilor Opoziţiei, ne sunt respinse pe bandă rulantă propunerile legislative pentru că nu există această fişă fiscală.

În al doilea rând, punctul de vedere oficial al Guvernului, faţă de extinderea acestor facilităţi trebuie să fie cunoscut. Or, art.110 din Constituţie menţionează foarte clar că atunci când este vorba de implicaţii bugetare trebuie să existe punctul de vedere oficial al Guvernului exprimat în plenul Camerei şi nu doar prin chestiuni tacite, menţionate în comisie.

Deci, domnule preşedinte, având în vedere aceste implicaţii, în temeiul art.96 din Regulamentul Camerei, să solicitaţi, să supuneţi la vot, retrimiterea la comisie în vederea compatibilizării textului cu cerinţele regulamentului.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Din păcate, în această dispută s-au spus foarte multe lucruri pe lângă regulament, am intrat într-o dispută procedurală, dar s-au uitat amănuntele şi aşa mai departe. Cred însă că există un singur lucru pe care putem să-l discutăm, există o cerere a grupurilor din Opoziţie ca să fie de faţă ministrul sau reprezentantul Guvernului autorizat, şi acest lucru este corect. În consecinţă, eu vă propun să amânaţi dezbaterea până la venirea unui ministru sau a unui reprezentant al Guvernului.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.

Şi eu împărtăşesc şi colegial vă prezint această idee, să propunem amânarea dezbaterii, pentru a o face în prezenţa reprezentantului Guvernului care să poată răspunde întrebărilor care se pun din partea colegilor noştri.

Domnule Nicolescu, înainte de a supune la vot, poftiţi.

Domnul Mihai Nicolescu:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Noi am considerat că domnul secretar de stat Predilă, e adevărat că ex-secretar de stat, a venit cu punctul de vedere al Guvernului. Nu ne-a trimis un alt secretar de stat care să răspundă la această problemă şi din acest punct de vedere dânsul este aici prezent şi dacă vine cu punctul de vedere... pentru că prezenţa dânsului cred că este legată de un punct de vedere pe care trebuie să şi-l expună acum, aici, aşa cum s-a expus şi în momentul în care am început să abordăm şi să discutăm iniţiativa respectivă.

De aceea, din acest punct de vedere, poate şi domnia-sa să-şi prezinte un punct de vedere, în legătură cu această problemă, înainte de a supune la vot forma respectivă.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da, vă mulţumesc. Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Valeriu Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Cu tot respectul pentru domnul Predilă, dânsul nu poate să reprezinte punctul de vedere al Guvernului. Aşa cum spunea domnul Sassu mai devreme, punctul de vedere oficial îl prezintă un ministru sau secretar de stat pe resortul respectiv. Aşa că, domnule preşedinte, vă rugăm să retrimiteţi la comisie sau să vină în şedinţa viitoare un reprezentant la Guvernului cu punctul de vedere al Guvernului privind acest proiect de lege, acest articol din proiectul de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră propunerea făcută, de amânare a dezbaterii acestui proiect de lege, pentru a da posibilitatea ca Guvernul să ne prezinte punctul de vedere.

Cine este pentru această amânare? Vă rog să număraţi.

Voturi împotrivă? 20 de voturi împotrivă.

S-a hotărât amânarea acestui punct de pe ordinea de zi.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 157/2002 pentru completarea Legii arendării, nr.16/1994, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii arendării, nr.16/1994. Lege organică, raport comun, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Procedură de urgenţă.

Vă rog să ne propuneţi timpii de dezbatere.

Domnul Ioan Bâldea:

În cadrul dezbaterii s-a hotărât ca propunerile prevăzute în iniţiativa legislativă menţionată mai sus să fie preluate cu amendamentele, în cuprinsul Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 157/2002 pentru completarea Legii arendării, nr.16/1994, având în vedere că au acelaşi obiect de reglementare.

Ordonanţa de urgenţă şi propunerea legislativă au ca obiect de reglementare completarea şi respectiv modificarea Legii arendării, nr.16/1994, în scopul înlăturării unor necorelări în procesul aplicării acesteia. Proiectul de lege şi Propunerea legislativă pentru modificarea Legii arendării nr.16/1994 fac parte din categoria legilor organice, potrivit art.72.

La dezbaterea proiectului a participat ca invitat, în conformitate cu prevederile art.50-52 din Regulament, Gheorghe Predilă - secretar de stat din Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei la vremea respectivă. La lucrările comisiilor au fost prezenţi din partea Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice 32 de deputaţi, iar din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au fost 22 de deputaţi din totalul de 25 de membri ai comisiei.

Raportul comisiilor a fost adoptat în şedinţa din 26 februarie 2003. În urma dezbaterilor membrii celor două comisii au hotărât în unanimitate să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare, proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 157/2002 pentru completarea Legii arendării, nr.16/1994, cu amendamentele admise, astfel cum rezultă din anexa la prezentul raport comun.

Vă propun ca timpi 10 minute pe ansamblu şi un minut de intervenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Cine este pentru timpii propuşi? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate. S-a adoptat.

Dacă doreşte cineva să aibă vreo intervenţie în legătură cu acest proiect de lege? Dacă nu, trecem pe textul comisiei.

Titlul legii. Sunt obiecţii, observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Art.I. Sunt observaţii? Adoptat.

La pct.3 se introduce un text nou, care devine pct.1.

Titlul ordonanţei se modifică. Sunt obiecţii? Vă mulţumesc.

Art.4. Sunt obiecţiuni? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Prin renumerotare, pct.1 devine pct.1² cu acelaşi cuprins.

Art.6, text nemodificat. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Art.8. Sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.8 se introduce un text nou care devine, de asemenea, pct.2². Sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.9 se introduce un text nou. Dacă sunt observaţii faţă de acest text? Nu sunt. Vă mulţumesc.

De asemenea, la art.10 se introduce un nou text. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Art.25. Suportă modificări. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Art.25², dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Art.II. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Urmează să fie votat în şedinţă specială de vot final. Consultându-mă cu domnii secretari, am constatat că nu avem cvorum de vot şi închei lucrările şedinţei.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,55.