Dezbateri parlamentare
Dezbateri parlamentare
Şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 19 martie 2003
- Sumarul şedinţei
- Stenograma completă
- publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.31/2003
| Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 19 martie 2003 |
Şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 19 martie 2003
|
Şedinţa a început la ora 10,15. Lucrările au fost conduse de domnii Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului, asistaţi de domnii Constantin Niţă, secretar al Camerei Deputaţilor, şi Puskás Zoltan-Valentin, secretar al Senatului. |
|
||
|
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa comună a Senatului şi a Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că din cei 484 de parlamentari şi-au înregistrat prezenţa 419, fiind absenţi 65. Stimaţi colegi, Birourile permanente ale celor două Camere au adoptat proiectul ordinii de zi şi al programului de lucru în forma în care v-au fost distribuite. La această formă, fac precizarea că punctul 2, cel cu privire la rezolvarea unor texte divergente la Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 81/2000, nu mai poate rămâne înscris pe ordinea de zi, fiindcă nu a fost votat raportul de mediere de Camera Deputaţilor. În aceste condiţii, pe ordinea de zi rămân: punctul 1, cu angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului de Lege privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, şi punctele 3 şi 4,: numirea unui titular şi a unui membru supleant în Consiliul Naţional al Audiovizualului şi numirea directorului general al Agenţiei Naţionale de Presă "Rompres". La ordinea de zi difuzată sunt obiecţiuni? Da. Domnul deputat Bolcaş. |
||||
|
Domnul Augustin Lucian Bolcaş: Domnilor preşedinţi, Domnule prim-ministru, Stimaţi colegi, Ca o chestiune de procedură, ridic în faţa Domniilor voastre neconstituţionalitatea înscrierii pe ordinea de zi a punctului privind asumarea răspunderii Guvernului pentru Legea, intitulată generic, anticorupţie. Este un moment grav, zic eu, pentru viaţa noastră parlamentară şi, deci, pentru viaţa noastră democratică admiterea înscrierii pe ordinea de zi a acestui punct privind asumarea răspunderii. Nu vreau să intru în dezbateri sterile legate de texte şi de interpretări juridice. Nu vreau, în acelaşi timp, să vă răpesc timpul cu conotaţii politicianiste care nu au nici un fel de relevanţă şi de substanţă. Vreau să vă spun doar că textul constituţional este clar şi univoc: asumarea răspunderii Guvernului se poate face pentru o lege. Singularul textului nu este interpretabil nici juridic, nici politic. Ceea ce ne prezintă azi Guvernul sub titulatura de lege nu este din punct de vedere juridic actul normativ ce se vrea a fi impus. Nu este din punct de vedere juridic un asemenea act, pentru că el contravine în modul cel mai direct şi categoric art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, pe care mulţi au uitat-o. O lege este constituită, conform acestui articol, din reglementări de acelaşi nivel şi având acelaşi obiect, iar obiectul nu este definit prin susţinerile iniţiatorului, ci din cuprinsul legii. Titlurile şi capitolele înseamnă, cel puţin din punctul meu de vedere, 17 legi separate, care nu au decât o trăsătură de unire: dorinţa Guvernului ca prin acest act de asumare a răspunderii să-şi impună discreţionar punctul de vedere, în dispreţul dezbaterilor parlamentare. Este greu să vorbeşti despre asta fără să ai o conotaţie emoţională sau despre un anume partizanat politic, şi în aceste condiţii nu pot face susţinerile mele decât apelând la rigorile doctrinarilor în materie atât politică, cât şi constituţională. Se spune clar că inovaţia aceasta a Guvernului, chiar dacă sub aspect strict formal lucrurile pot fi rezolvate prin trimiterea la textul Constituţiei, fiind vorba de un proiect de lege, în realitate acesta vizează nu un domeniu distinct, ci un domeniu foarte larg, practic, scopul fiind ca acest text să nu mai fie supus discuţiei forului legislativ, şi concluzia este foarte corectă: democraţia înseamnă, în primul rând, dialog. "Dumneavoastră aţi dovedit din nou, stimaţi colegi din actuala putere, că nu ştiţi să exersaţi dialogul." - citat din susţinerile domnului deputat, prof. univ. dr. Adrian Năstase din şedinţa Camerelor comune din 12 mai 1999. Iertaţi-mă, dar în Drept există un principiu: adevărurile rămân imuabile în continuarea curgerii timpului. Ceea ce aţi spus atunci este şi logic, şi adevărat, şi bine aţi făcut că aţi spus-o. Atunci, ca şi acum, se punea o problemă poate prea actuală în zilele noastre: de supravieţuire a parlamentarismului sau de acceptare a dictaturii Executivului. Nu putem accepta că există condiţii şi conotaţii care să permită ca, sub titlu de lege, să treacă o adunare eclectică ce vizează dispoziţii cu caracter penal, civil şi comercial, unite sub acest steag iluzoriu al luptei împotriva corupţiei. Faţă de susţinerile mele, ce se doresc a fi corecte şi echilibrate, resping categoric ideea de presă a intenţiei noastre de a împiedica Guvernul să declanşeze după doi ani şi jumătate de guvernare lupta împotriva corupţiei. Noi nu suntem împotriva luptei contra corupţiei, ci suntem pentru lupta împotriva corupţilor. În aceste condiţii, vă rog să constataţi că înscrierea pe ordinea de zi a dezbaterii sub titlul de lege a acestui act este neconstituţională pentru că este vorba de un act pentru care Guvernul nu-şi poate asuma răspunderea conform art. 113 din Constituţie. Şi acum, pentru a încheia, v-am reţinut atenţia în mod deosebit, vreau să fac apel personal la cei care pentru mine, în sistemul nostru constituţional, alături de instituţia prezidenţială, reprezintă garanţii echilibrului puterilor în stat, echilibru însemnând şi ierarhie a puterilor în stat, la cei care pentru mine reprezintă, alături de preşedinte, garanţii democraţiei şi adevăratei dezbateri parlamentare, la preşedintele Senatului României şi la preşedintele Camerei Deputaţilor, care să nu permită înscrierea pe ordinea de zi, ca esenţa democraţiei, esenţa parlamentarismului, dezbaterea limpede şi deschisă să fie transferată din pretoriul Parlamentului pe sticlele televizoarelor, la care fiecare are acces când şi cum poate, să respecte demnitatea funcţiilor cu care au fost învestiţi, să participe la adevărate dezbateri parlamentare, şi nu să ne oblige pe noi să fim transformaţi în agenţi guvernamentali care ascultăm o lecţie pe care ne-o predă Guvernul, pe care, de fapt, noi ar trebui să-l cenzurăm. Este o problemă gravă, spun eu, pentru că ţine însăşi de existenţa reală a parlamentarismului democratic în acest moment la noi. Pentru aceste considerente, vă solicit ca să constataţi neconstituţională includerea pe ordinea de zi a acestui punct. Vă mulţumesc. (Aplauze în rândurile opoziţiei.) |
||||
|
Domnul deputat Boc, din partea P.D. |
||||
|
Domnule prim-ministru, Domnilor preşedinţi, Domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor, Partidul Democrat solicită eliminarea punctului 1 de pe ordinea de zi, întrucât angajarea răspunderii Guvernului are, aşa cum s-a menţionat aici, accente neconstituţionale. În susţinerea argumentaţiei noastre, evident, ne vom referi acum doar la chestiuni de natură procedurală. Chestiunile de fond le vom aborda eventual într-o altă dezbatere. "Numai depunerea acestui proiect de lege reprezintă un eşec al democraţiei.", spunea prim-vicepreşedintele P.D.S.R., vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, domnul profesor universitar doctor Adrian Năstase, cu ocazia angajării răspunderii Guvernului în 12 mai 1999, cu privire la un proiect de lege privind unele măsuri pentru accelerarea reformei în economie. Spunea Domnia sa cu aceeaşi ocazie: "Continuaţi să trataţi Parlamentul ca pe o anexă a Executivului." De asemenea, Domnia sa spunea: "Se argumentează prin deficitul de reformă pentru a se ajunge la un deficit de democraţie." De asemenea, spunea Domnia sa: "Vă rog să observaţi din nou că, de data aceasta, Guvernul vine nu cu ordonanţe de urgenţă, pentru că cei care-l monitorizează din exterior le-au spus clar că nu mai este acceptabilă această practică, jocurile acestea, promisiunile care se fac prin ordonanţe şi care apoi sunt schimbate în Parlament. De aceea, pe nişte chestiuni care sunt tehnice, până la urmă, şi care în nici o legislaţie din lume nu ar fi trebuit să formeze obiect pentru angajarea răspunderii, Guvernul vine, pentru că are nevoie de anumite legi în următoarele două-trei săptămâni." Iată, doamnelor şi domnilor, o faţetă a lucrurilor. Partidul de guvernământ, atunci când era în opoziţie, era ferm împotriva unei asemenea practici pe care, şi la vremea aceea, o considera neconstituţională. Ce s-a schimbat între timp? S-a schimbat Constituţia cumva şi nu ştim noi? Nu am auzit să se fi schimbat Constituţia între timp. Ne-am reamintit însă faptul că în 1999 Guvernul îşi angaja răspunderea asupra a 5 legi. De data aceasta, Guvernul Adrian Năstase îşi angajează răspunderea asupra a 17 legi. Aceasta este schimbarea radicală. De asemenea, se poate observa că acum, în 2002, Parlamentul a devenit pentru Guvern un ghişeu pentru înregistrat ordonanţe de urgenţă şi proiecte de legi prin care se angajează răspunderea Guvernului. Când spun că este un ghişeu pentru înregistrat ordonanţe de urgenţă mă refer la cele 416 ordonanţe de urgenţă adoptate în 2001 şi 2002, în comparaţie cu cele 164 adoptate în 1997 şi 1998. De data aceasta Guvernul Adrian Năstase nu a mai recurs la ordonanţe de urgenţă, pentru că dacă ar fi recurs la ordonanţe de urgenţă trebuia să adopte 17 ordonanţe de urgenţă, şi a realizat un lucru frumos: le-a comasat pe toate într-un proiect de lege ce vi-l prezintă în faţa Parlamentului într-un mod care sfidează textul art. 113 din Constituţia României. Lucrul cel mai periculos însă este următorul: asistăm la o ignorare fără precedent a locului şi rolului pe care trebuie să-l aibă Parlamentul într-o democraţie parlamentară. Potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării". Din cele precizate se poate observa că în acest moment Parlamentul a devenit, aşa cum Domnia sa, domnul prim-ministru, spunea în 1999, "o anexă a Executivului". Avem de a face cu o sustragere fără precedent de la dezbaterea parlamentară a celor mai importante legi care vizează societatea românească, şi exemplele sunt elocvente. Deşi aveam în Parlament proiectul Legii declarării averilor demnitarilor, trecuse de Senat, trecuse de Comisia juridică a Camerei Deputaţilor, nu s-a dorit o dezbatere parlamentară, ci a fost preluat şi introdus într-o formă de-a dreptul schilodită în acest proiect de lege, întrucât s-a transformat din declararea averilor demnitarilor în ascunderea averii demnitarilor, dar vom discuta pe fond altă dată. Conflictul de interese la fel. Era în dezbatere parlamentară, a fost scos din dezbatere parlamentară şi introdus în acest pachet de legi. De asemenea, Codul muncii, un proiect de lege extrem de important pentru societatea românească, care marca, de fapt, trecerea României definitiv de la socialism la capitalism, iar nu a fost supus dezbaterii parlamentare, ci promovat prin angajarea răspunderii. Să nu mai vorbim de Codul rutier, care trecuse de o Cameră a Parlamentului, a fost promovat prin ordonanţă de urgenţă, sfidând toată munca desfăşurată de către Parlament. Iată, doamnelor şi domnilor, cum în momentul de faţă asistăm la un paradox. Guvernul, acela care sfidează Parlamentul, vine azi să ceară Parlamentului, în fapt, un vot de încredere asupra unui pachet de legi. Care ar trebui să fie răspunsul Parlamentului la o asemenea sfidare fără precedent? Vom judeca şi veţi judeca toţi. În privinţa chestiunilor de procedură, nu mai reiterez argumentele excepţionale prezentate de colegul jurist Bolcaş, deoarece este de ordinul evidenţei că Guvernul nu-şi poate angaja răspunderea decât punctual asupra unui proiect de lege. Aduc în acest sens şi un argument din Constituţia Franţei, ce a stat la baza Constituţiei României în privinţa multor texte, care la art. 49 spune foarte clar: "Guvernul îşi poate angaja răspunderea doar asupra unui text." şi menţionează expres Constituţia Franţei şi, de altfel, practica franceză este în acest sens, însă se pare că interpretăm Constituţia aşa cum dorim, în funcţie de interesele pe care le avem. Doamnelor şi domnilor, P.D. vă solicită să nu fiţi părtaşi la această încălcare flagrantă a textului Constituţiei! Dacă acest lucru se va realiza în România, Constituţia va reprezenta doar o simplă barieră de hârtie în calea abuzurilor şi în calea încălcărilor fără precedent de către Guvernul României a acestei Constituţii. Vă mulţumesc. (Aplauze ale opoziţiei.) |
||||
|
Doamna senator Norica Nicolai. |
||||
|
Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Sfidarea Constituţiei şi a democraţiei a devenit o infracţiune de obicei pentru Guvernul Năstase. Dacă analizaţi evoluţia democratică şi rolul instituţiilor statului în ultimii doi ani, veţi constata că sunteţi un decor pentru un spectacol prost de operetă oferit de actualul Guvern. Legile sunt propuse în Parlament, se respectă procedurile parlamentare de propuneri legislative, dar acestea sunt, eventual, dacă sunt considerate utile, însuşite de Guvernul Năstase. Aceasta înseamnă sfidarea iniţiativei parlamentare şi sfidarea votului care ne-a adus pe toţi aici. Nu este pentru prima oară când asistăm la astfel de spectacole, spectacole care încalcă legea, şi în acest moment Constituţia este în postura de a fi suspendată de activitatea Guvernului. De ce ne mai trebuie o altă Constituţie dacă nu suntem în stare să o respectăm pe aceasta pe care o avem? Aici principiul respectului faţă de lege este pus încă o dată în discuţie. Avem o legislaţie care prevede reglementarea tehnicii legislative şi mă refer la Legea nr. 24/2000, care este foarte clară în legătură cu modul în care trebuie construită o lege, dar construcţia legii, dezbaterea legii sunt abordate ca o nobilă inutilitate de către actualul Guvern. Acest pachet ar fi trebuit să cuprindă, în mod esenţial, reforma profundă a sistemului de justiţie în România. Nu avem absolut nimic decât reglementarea unui grup de interese economice care va aduce încă o dată transformarea economiei româneşti într-o economie de clientelă politică, într-o economie de tip mafiot. Noi vă solicităm să scoateţi de pe ordinea de zi acest punct 1. Este absolut sfidător faţă de electoratul care ne-a adus în Parlament şi nu trebuie să fim părtaşi la această sfidare. (Aplauze ale opoziţiei.) |
||||
|
Domnul senator Ion Predescu. |
||||
|
Domnilor preşedinţi, Vă rog să-mi îngăduiţi ca, înainte de a răspunde la aspectele procedurale ridicate de cei trei colegi, să prezint, pe scurt, instituţia angajării răspunderii pentru a vedea toţi dacă cele trei obiecţiuni sunt sau nu constituţionale, regulamentare, în raport de ceea ce caracterizează această instituţie constituţională, angajarea răspunderii Guvernului. Toată lumea este de acord că angajarea răspunderii Guvernului reprezintă o provocare la care se poate răspunde prin moţiune de cenzură. Provocarea nu este a minorităţii parlamentare, ci chiar a Guvernului, şi rezultatul este alternativ: ori se acceptă angajarea, ori este demis Guvernul. Adică ori se păstrează încrederea, ori se confirmă neîncrederea. Această instituţie, dată fiind însemnătatea ei, este condiţionată de termene foarte scurte de trei zile, dar reţineţi, vă rog, ceea ce este foarte important, sunt termene posterioare angajării răspunderii şi nimic nu este anterior. Apoi, este exclusiv la opţiunea Guvernului angajarea răspunderii, iar nu a altor factori, impulsuri sau altor autorităţi. Reţineţi semnificaţia şi caracteristica esenţială. Este cea mai simplificată şi cea mai rapidă modalitate de legiferare în cazul angajării asupra unui proiect de lege. Caracteristica de bază: nu se dezbate şi nu se votează. Se prezintă şi rămân trei zile la dispoziţia celor care o pot contesta prin moţiunea de cenzură care, dacă se face, se dezbate în condiţiile prevăzute de Constituţie pentru aceasta. Mai are două caracteristici esenţiale. Mobilizează majoritatea parlamentară, şi vă rog să reţineţi că aceasta este de esenţa instituţiei, şi temperează eventualele tendinţe de disidenţă în această majoritate. Creează, prin efectul ei, două prezumţii legal constituţionale, şi anume: de acceptare a angajării obiectului angajării şi, a doua, de încredere în Guvern. Nu are nici o altă condiţionare decât aceea prevăzută de Constituţie de a corespunde celor 3 modalităţi prevăzute de angajare. Nu are alte condiţii de admisibilitate de procedură decât cele de conţinut prevăzute de Constituţie, la care m-am referit. Prin urmare, domnilor, ceea ce aţi susţinut dumneavoastră, referitor la ordinea de zi, nu se încadrează în statutul constituţional caracterizând această instituţie. Ce s-a susţinut? Că este neconstituţională înscrierea pe ordinea de zi a unui proiect denumit "generic". Doresc să observ - şi vă rog să reţineţi! - că înscrierea pe ordinea de zi nu este o problemă de constituţionalitate sau de neconstituţionalitate. Trebuie să folosim termenii corespunzători şi să vorbim exact, pentru că ordinea de zi se referă la activitatea de şedinţe, fie în structurile unei Camere, fie a Camerelor în comun. Că proiectul ordinii de zi se adoptă de organismul Biroul permanent care conduce Camera sau Birourile permanente, în cazul nostru, şi se supune aprobării plenului, care o acceptă, o modifică sau o respinge, nu este o problemă de constituţionalitate. Prin urmare, formularea este total inadecvată. Referirea la condiţia de constituţionalitate nu are ce căuta la ordinea de zi. A! doriţi să vă referiţi la fondul ei. Alta este calea prin care vă puteţi referi la fond, şi nu pe calea ocolită, neprocedurală, a alcătuirii proiectului ordinii de zi şi a supunerii lui votului plenului Camerelor. Nu ocoliţi legea, pentru că nu este admisă eludarea legii ca, pe cale procedurală, să rezolvaţi fondul problemei. Fondul problemei are o singură rezolvare: moţiunea de cenzură. Este exclus a se elimina din înscrierea pe ordinea de zi o problemă de fond ce ţine de o altă procedură de rezolvare. Prin urmare, vă rog să nu achiesaţi la încălcarea reglementărilor regulamentare, deoarece doar acestea privesc ordinea de zi: propunerea şi adoptarea ei de către plen. Printre problemele ridicate în obiecţii şi discuţii este şi aceea dacă ne aflam în faţa unui proiect de lege sau nu. Un proiect de lege denumit "generic" este un termen improvizat, nu este consacrat în termenii proprii de legiferare şi care caracterizează... |
||||
|
Domnul Augustin Lucian Bolcaş (din sală): Legea nr. 24! |
||||
|
Lăsaţi Legea nr. 24, întrucât cred că o ştim noi, cei care am lucrat-o, mai bine decât dumneavoastră. Prin urmare, un obiect, o lege poate reprezenta ca realizare o reglementare complexă şi, practic, doctrinar, se numesc coduri acele reglementări. Poate reglementa la modul general o materie şi este lege generală pe acest criteriu. Poate reglementa un sector de cuprindere mare al activităţi sociale, economice şi este lege generală sau poate reglementa sector de relaţii şi capătă caracter general, dar special faţă de reglementările generale sau un anumit set de relaţii sociale, şi este lege specială. Prin urmare, "lege generic" este un termen necunoscut şi el nu poate reprezenta şi constitui criteriu de apreciere, de evaluare şi, cu atât mai puţin, de soluţionare a acestei aşa-zise obiecţiuni. Am ascultat apoi ca şi dumneavoastră observaţii cu privire la ocolirea Parlamentului, la sfidarea Parlamentului şi am auzit ceva de domeniul fanteziei: că încălcarea procedurilor parlamentare ar constitui infracţiune. Nu mi-a fost dat să aud până acum aşa ceva! Doresc să vă spun în legătură cu aceasta că săvârşiţi o omisiune esenţială deosebit de importantă, gravă chiar. Păi, dacă asumarea răspunderii de către Guvern este prevăzută de Constituţie şi ea înseamnă nici dezbatere, nici vot, cum puteţi afirma că este o modalitate de ocolire a activităţii Parlamentului?! Este nonsens! De ce apelaţi la nonsens ca să vă motivaţi o susţinere căreia doriţi să-i daţi cel puţin aparenţă de logică şi coerenţă? În raţionamentele folosite pentru asemenea susţineri este o evidentă inadvertenţă care încalcă flagrant textul constituţional al art. 113 care prevede că "Guvernul îşi poate asuma răspunderea pe riscul său". Riscul guvernării este inerent unui guvern, cum bine se ştie din toată practica şi doctrina privind guvernarea, din dreptul constituţional şi instituţiile politice. Nu există guvern şi guvernare fără riscuri. Unul dintre riscuri este asumarea răspunderii de către Guvern şi o face atunci când crede de cuviinţă fără nici o aprobare, fără nici o încuviinţare, fără nici un impuls din partea altei autorităţi şi, mai ales, aşa cum vă menţionam, oportunitatea îi aparţine în exclusivitate. Prin urmare, trebuie să privim lucrurile cu temeinicie, să nu transgresăm textul constituţional şi să lăsăm avântul şi imaginaţia care devin, nu vă supăraţi, verbiaj, nu motiv şi motivare a unui punct de vedere, a unei opinii la care orice parlamentar are dreptul. Eu îmi cer scuze, dar mă caracterizează exigenţa deosebită în această privinţă, după cum ştiţi, şi niciodată nu mi-am permis extravaganţe în afirmaţiile prin care mi-am expus punctul de vedere ca senator. De aceea vă rog să reţineţi că toate aceste susţineri nu au acoperire. Şi acum permiteţi-mi să vă prezint ceea ce reglementează şedinţa noastră. Este Regulamentul şedinţelor comune care zice în art. 82: "Prevederile secţiunii prezente, adică art. 71-82, se aplică în mod corespunzător şi moţiunii de cenzură cu privire la angajarea răspunderii." Acesta e textul de trimitere, iar celelalte reglementări privind moţiunea de cenzură cred şi sunt convins că majorităţii dintre dumneavoastră vă sunt cunoscute, dar ele stabilesc, pentru a vă reîmprospăta datele acestea, că o asemenea moţiune de cenzură, în cazul angajării răspunderii, se depune în trei zile de la angajare, sub sancţiunea decăderii, că se dezbate după trei zile de la data depunerii, se comunică Guvernului locul şi data şedinţei, cu 24 de ore înainte de ţinerea acesteia, de către preşedintele Camerei Deputaţilor, se dezbate moţiunea, se votează, cu votul majorităţii, şi se aplică procedura pentru dezbaterile parlamentare. Acestea sunt dispoziţiile Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului cu privire la moţiunea de cenzură, care este un aspect ulterior al angajării răspunderii, dacă şi numai în cazul în care se depune o moţiune de cenzură. În rest, cum vă spuneam, angajarea răspunderii nu se dezbate, nu se votează. Se dă termen de trei zile, se depune moţiune de cenzură, bine, nu se depune... Intervin cele două prezumţii legal constituţionale. Prin urmare, este riscul Guvernului de a-şi asuma demiterea, prin angajarea răspunderii. Domnilor colegi, Nu mai folosiţi termenul de "ocolire a Parlamentului" în cazul angajării răspunderii, pentru că, prin aceasta, demonstraţi că nu cunoaşteţi textul constituţional. Nu vă supăraţi! Dacă Constituţia prevede angajarea răspunderii, ca o instituţie cu asemenea date caracteristice şi cu asemenea efecte, de ce mai afirmaţi atunci că este ocolit Parlamentul în cazul angajării răspunderii Guvernului? Nu aveţi dreptate. Şi nu încălcaţi Constituţia! Vă rog foarte mult! Respectaţi art. 113 din Constituţie şi atunci continuăm să discutăm. Dar până atunci, dacă altfel procedaţi, daţi-mi voie să vă tratez şi eu altfel, imputându-vă că nu respectaţi prevederile constituţionale. Şi acest lucru este evident. S-au făcut aici referiri, le am şi eu... Nu aţi gândit numai dumneavoastră, am gândit şi noi şi, spre deosebire de dumneavoastră, eu am texte. Dumneavoastră v-aţi referit la ce aţi reţinut din memorie. La 12 mai 1999, tot aici, Guvernul Radu Vasile şi-a asumat răspunderea. Iată ce a spus primul-ministru de azi, atunci vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi primvicepreşedinte, liderul grupului parlamentar din opoziţie. Vă rog, fiţi atenţi! Citez: "Sensul constituţional care, evident, aici este transgresat este acela ca în anumite momente Guvernul să vină şi, pe un proiect de lege care să aibă o anumită coloană vertebrală şi care să marcheze o anumită idee centrală în acţiunea Guvernului, atunci să se apeleze la această procedură." Vă rog, reţineţi textul din mai 1999, raportaţi-vă la proiectul de lege de azi şi veţi constata şi consecvenţă, şi seriozitate. Vă rog, reţineţi, dar comparativ şi în acelaşi timp, dar şi cu o condiţie: cu exactitate. Nu altfel. Ce s-a răspuns atunci? Am să vă citez. Vasile Lupu: "Este mai mult decât firesc ca un proiect de lege să sistematizeze legislaţia existentă. Chiar dacă este o funcţie a Consiliului Legislativ, aceasta o poate îndeplini şi Parlamentul." Alt - obişnuiesc eu să zic - doctrinar de epocă, de moment, a zis aşa: "Guvernul îşi poate angaja răspunderea simultan pentru mai multe proiecte de lege sau, cum este în cazul de faţă, pentru un proiect de lege care vizează modificarea mai multor legi în acelaşi timp." Şi conchide că "...în tăcerea textului constituţional..." - ce profundă filozofie, zice că art. 113 ar avea tăcere în privinţa aceasta! - "...se poate proceda de felul cum a procedat Guvernul de astăzi". Iată, prin urmare, domnilor, cei care căutaţi să actualizaţi sau să adaptaţi tezele pe baza cărora aţi guvernat în acea perioadă, vă găsiţi în mare dificultate, pentru că astăzi nu puteţi să combateţi, nu puteţi să depăşiţi dificultatea susţinerilor, a modalităţilor practicate şi a modului de a concepe angajarea răspunderii ca instituţie constituţională, corespunzător reglementării pe care o are în Constituţie. Cred că sunt suficiente argumente, doamnelor şi domnilor colegi, şi pentru aceste motive vă solicit să nu luaţi în considerare, adică să respingeţi cererile formulate cu titlu de excepţie, pentru că, în realitate, nu reprezintă excepţii propriu-zise la ordinea de zi. Vă mulţumesc. (Aplauze.) |
||||
|
Mulţumesc. (Domnul Augustin Lucian Bolcaş solicită cuvântul.) Poftiţi. Solicitaţi drept la replică sau ce drept solicitaţi? |
||||
|
Domnul Augustin Lucian Bolcaş: Este vorba de probleme de regulament care au fost invocate în faţa Domniilor voastre şi vreau ca cele patru probleme să le clarific punct cu punct, ca să nu existe vreun dubiu asupra susţinerilor mele. În primul rând, îl felicit pe domnul senator Predescu, distins jurist, că alege argumentele unui avocat de provincie, Vasile Lupu, în detrimentul argumentelor profesorului universitar Adrian Năstase. Eu susţin argumentele domnului profesor universitar. (Aplauze puternice.) |
||||
|
Aţi cerut cuvântul pentru o problemă de procedură, nu pentru una de speculaţie. |
||||
|
Domnul Augustin Lucian Bolcaş: Da. Prima problemă: să nu facem confuzie, în textele regulamentului, între procedura de discutare a unei moţiuni de cenzură şi procedura de discutare a ordinii de zi. Astfel cum sunt şi alte instituţii, în cadrul moţiunilor, de exemplu, care nu îndeplinesc condiţiile de regulament şi de procedură şi care pot fi respinse de către preşedinţii Camerelor, tot astfel, la ordinea de zi, un act care nu îndeplineşte condiţiile constituţionale poate să nu fie înscris la ordinea de zi, prin voinţa plenului. A doua problemă. V-aş ruga să nu faceţi o confuzie, tot în această materie, în legătură cu noţiunile de proiect de lege şi ceea ce trebuie el să susţină. Nu-mi permit să citez în faţa dumneavoastră, domnilor colegi, care trebuie să cunoaşteţi, pentru că altfel nu aţi putea fi aici, nu-mi pot permite să citez în faţa distinsului jurist, domnul senator Predescu, dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, care stipulează clar că este obligatorie la întocmirea proiectelor de lege, noţiune necunoscută pentru Domnia sa... Atunci mă întreb: ce caută în Parlament? În final, la art. 12, pe care l-am invocat, lucrurile sunt absolut clare. Un act normativ, deci o lege, poate cuprinde reglementări şi din alte materii conexe, numai în măsura în care sunt indispensabile, nu după propria noastră fantezie, conexe realizării scopului urmărit prin act. Or, acest text nu a fost respectat în întocmirea acestei propuneri de act. Dacă actul pentru care vrei să-ţi asumi răspunderea... Sigur că asumarea răspunderii este propria voinţă a Guvernului, dar nici în această materie - şi asta trebuie să învăţăm -, aşa cum în nici o altă materie, voinţa Guvernului nu este discreţionară, ci este supusă cenzurii noastre. Demnitatea noastră constă în respectarea atribuţiilor noastre de parlamentari. Eu refuz să mă transform într-o maşină de vot sau de audit, deşi susţinerile domnului profesor universitar Adrian Năstase sunt la fel de interesante şi în 1999, şi în 2000, cu mici diferenţe. Vă mulţumesc. (Aplauze.) |
||||
|
Domnul Ion Predescu solicită dreptul la replică şi apoi are cuvântul domnul senator Antonie Iorgovan. |
||||
|
Domnule coleg, Aş dori să vă reamintesc ceea ce aţi pierdut din vedere. Normele Legii nr. 24/2000 - vă spun eu, dacă nu ştiţi cumva - sunt norme de recomandare. Prin urmare, dacă sunt norme de recomandare, nu au sancţiuni. Arătaţi-mi un text sau vreo propunere legislativă sau proiect care a fost anulat pentru că nu respecta normele Legii nr. 24 şi atunci mă închin, dar până atunci daţi-mi voie să vă spun că nu aţi priceput esenţa Legii nr. 24/2000. Cu privire la prima afirmaţie, vă aparţine. Pentru mine, aceasta reprezintă ce aţi putut dumneavoastră reţine din analiza şi prezentarea comparativă făcută de mine, despre felul cum s-a reflectat şi practicat, pentru unii, atunci într-un fel, acum în alt fel, pentru noi, una şi aceeaşi reprezentare, pe una şi aceeaşi cunoaştere şi respectare a Constituţiei României. Pentru dumneavoastră poate fi altfel. Nu vă contrazic. E dreptul dumneavoastră de a fi o dată într-un fel, altă dată altfel, de a înţelege o dată cum vreţi, altă dată cum vi se pare. E dreptul dumneavoastră suveran, n-am obiecţiuni cu privire la acest drept. Vă mulţumesc. |
||||
|
Domnul senator Antonie Iorgovan. |
||||
|
Domnilor preşedinţi, Domnule prim-ministru, Onoraţi membri ai Guvernului, Nu este pentru prima dată când de la tribuna Parlamentului, într-o chestiune, îndrăznesc să spun, nu serioasă - deci problema pentru care ne-a chemat Guvernul -, ci extrem de serioasă, nu gravă, ci foarte gravă, esenţială pentru destinul ţării, în loc să abordăm această chestiune prin matca, prin litera şi spiritul Constituţiei... Şi, dacă tot am vorbit de doctrină şi s-au citat autori, eu mi-am îngăduit, domnule Lucian Bolcaş şi distinse domn coleg Boc şi doamna Norica, să vin în faţa Parlamentului României cu un autor care nu poate fi pus sub semnul întrebării, pentru că, până una, alta, nu i s-a descoperit vreo filiaţiune legată de partidul nostru. Este vorba de profesorul Pierre Pactet. Cartea se cheamă "Instituţii politice şi drept constituţional". Puteau să fie aduse multe cărţi. Doctrina nu este bazată numai pe o carte. La pagina 458, referitor la instituţia angajării răspunderii, maestrul de la Sorbona spune următorul lucru: "Instituţia se bazează pe încrederea tacită care există între Parlament şi Guvern." Dacă acest lucru stă la baza instituţiei, în rest sunt poveşti. Ieşim din instituţie. Vine Guvernul cu un proiect de lege - şi două vorbe am să spun imediat, ce înseamnă sintagma din Constituţie "un proiect de lege" - şi spune: "Acest proiect de lege este esenţial pentru realizarea programului de guvernare şi pentru aşezarea ţării în coordonatele politicii externe, aşa cum rezultă acestea din programul de guvernare acceptat de dumneavoastră." Asta spune Guvernul. Iar Parlamentul poate să spună nu numai că nu achiesăm la această idee, ci, dimpotrivă, considerăm că acest Guvern a ieşit de mult din sfera programului de guvernare, că prin acest proiect nu se conduce ţara în sensul în care îl doreşte naţiunea română şi acest Guvern trebuie să fie demis. Dar această demitere, stimaţi colegi - poate o dată o să învăţăm acest lucru -, nu se face prin atacarea ordinii de zi, prin transformarea unei discuţii banale de procedură într-o problemă de fond. Deci subterfugiul a fost sesizat. Nu e posibilă răsturnarea iniţiativei guvernamentale decât pe calea unei moţiuni de cenzură. Vă simţiţi în stare să declanşaţi o moţiune de cenzură? Mai multe voci din sală: Da! |
||||
|
E în ordine. Am înţeles că vă simţiţi în stare. Atunci daţi-mi voie să-l citez pe domnul Pruteanu: "on va voir" dacă această moţiune va fi şi adoptată de Parlamentul României. Este singura modalitate prin care poate fi oprit Guvernul în funcţiune de a-şi angaja răspunderea. În legătură cu proiectul de lege, domnule coleg... Pentru că dumneavoastră, ca avocat cu diligenţe şi cu state de servicii, nu aţi precupeţit nici un efort pentru a scoate în evidenţă "monstruozitatea construcţiei juridice", vreau să vă spun, domnule coleg, că de data aceasta aţi lovit pe undeva, pe alături. Dacă trebuie cineva lovit, deci în sfera specialiştilor, pentru concepţia asupra structurii acestui act normativ, atunci daţi-mi voie să dezvălui acest adevăr: acest proiect nu l-au gândit domnul Năstase şi echipa guvernamentală în ansamblu, ab initio, l-au gândit trei oameni: Dorneanu, Iorgovan şi Gaspar. (Rumoare în sală.) Îndrăznesc să spun că este pentru prima dată, dar efectiv pentru prima dată în legislaţia României, când se propune o asemenea construcţie juridică. Proiectul de lege, înainte de toate, are ceea ce spunem noi "reglementări primare", adică sunt norme care reglementează pentru prima dată domenii sociale. În al doilea rând, acest proiect de lege nu se limitează numai la normele care nu există în legislaţie. El merge mai departe şi spune: pentru a fi coerentă această reglementare, trebuie să modificăm în stânga, în dreapta, ceea ce este permis şi de legea pe care Domniile voastre aţi evocat-o. În concluzie, să considerăm aceste atacuri ca fiind de natură politicianistă, care nu au nici o legătură nici cu Constituţia, nici cu regulamentele. Vă mulţumesc. |
||||
|
Domnul deputat Boc mai doreşte o intervenţie. |
||||
|
Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Domnilor preşedinţi, Doamnelor şi domnilor, Din nefericire, ca jurist, am fost pus în faţa unei situaţii inedite, să aud în plenul celor două Camere ale Parlamentului faptul că o lege are în România valoare de recomandare. Este un lucru pe care nu l-am auzit şi nu l-am întâlnit în nici un tratat de drept pe care l-am studiat până în prezent. Atunci, le propunem cetăţenilor, dacă Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă cu privire la Codul rutier, să considere interdicţia de a trece pe roşu ca o normă de recomandare şi, dacă vor fi prinşi trecând pe roşu, să spună că domnul Predescu le-a recomandat să treacă sau să nu treacă pe roşu. (Rumoare în sală. Aplauze.) Pe de altă parte, distinsul senator, domnul Iorgovan, spunea că textul Constituţiei, în art. 113, permite Guvernului să-şi angajeze răspunderea asupra unui pachet de legi, invocând textul francez. Eu am în faţă, domnule senator, textul francez al art. 49 şi, pe de altă parte, am şi alţi autori, în afară de Pierre Pactet, Jean Gicquel, Chantebeau, care spun foarte clar că textul constituţional trebuie interpretat exact în litera lui. Primul-ministru îşi poate angaja răspunderea în faţa Adunării Naţionale "sur le vot d'un text", asupra unui text precis, pentru că acesta este sensul acestei proceduri. Angajarea răspunderii constituie o procedură excepţională, derogatorie de la procedura legislativă obişnuită. Or, în condiţiile în care acceptăm că un Guvern vine cu 17 legi şi le pune pe ordinea de zi, fără să mai fie dezbătute, fără a mai putea modifica o virgulă din acel text, şi ele intră în vigoare, cum mai putem accepta că această procedură trebuie să fie una normală? Constituţiile au permis această procedură excepţională pentru cazuri excepţionale. Când este o problemă, cu un text care nicicum nu poate fi adoptat, atunci Guvernul decide, vine şi îşi angajează răspunderea şi spune: "Ori plec eu, ori rămâne textul." Şi iată că, de data aceasta, această excepţie devine regulă şi 17 legi se încearcă a fi promovate fără dezbatere parlamentară. Este un atac la democraţia parlamentară. Şi un argument în acest sens... Eu regret faptul că distinşii noştri colegi, domnul Dorneanu, Gaspar şi Iorgovan, menţionaţi a fi coautorii acestui proiect, nu au ţinut cont de bibliografia oferită chiar de domnul Adrian Năstase, pentru că Domnia sa a fost extrem de concret şi extrem de precis în 1999, când, spunându-i unui domn senator care încerca să explice faptul că textul singular de la art. 113 ar avea şi o formulă generică, deci ar putea să fie vorba de mai multe texte care să fie supuse concomitent votului de încredere, domnul Adrian Năstase sublinia, pe bună dreptate: "Este aberant ce spune domnul senator. Puteţi să vă închipuiţi că Guvernul vine şi cere să-şi angajeze răspunderea pe două declaraţii de politică generală, una care sprijină bombardamentele din Kosovo şi alta care condamnă bombardamentele din Kosovo? Deci, dacă acceptăm interpretarea propusă de dumneavoastră, înseamnă că Guvernul ar putea veni să-şi asume răspunderea şi pe două declaraţii.", spunea Domnia sa. "Or, acest lucru nu este posibil.", spunea domnul Adrian Năstase. "De aceea, această formulă acoperitoare, această umbrelă pe care ne-a trimis-o Guvernul reprezintă, din punctul nostru de vedere, un abuz în ceea ce priveşte procedurile parlamentare." Întrebarea simplă este: dacă atunci a fost un abuz, acum ce este? Vă mulţumesc. |
||||
|
Are cuvântul domnul senator Frunda. |
||||
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnilor preşedinţi, Domnule prim-ministru, Distins Cabinet, Distins Parlament al României, Nu încerc să vorbesc tare, încerc să vorbesc convingător. Domnule preşedinte, Acest pachet de legi, această lege încearcă să preia nişte coordonate din reglementările Uniunii Europene. Putem fi de acord, putem să nu fim de acord cu aceste lucruri. Cred însă că, în ceea ce priveşte procedura, ar fi bine să preluăm o normă care este similară şi la Consiliul Europei, şi în Uniunea Europeană. Pe probleme de procedură se dă cuvântul unui deputat sau senator pentru a susţine problema procedurală respectivă şi unuia împotrivă şi se trece la vot. La noi, în schimb, astăzi, au avut loc dezbateri avocaţiale, în care s-au adus şi jigniri personale, după părerea mea. Am participat aici şi am fost decepţionat de autolauda unora, de critica sub centură a altora, şi cred că nici una, nici cealaltă nu îşi au locul în Parlamentul României. Există metode constituţionale bine stabilite, în care pot să atac un proiect cu care nu sunt de acord, dar vă rog, doamnelor şi domnilor colegi, să respectăm instituţia ai cărei membri suntem, prin exemplul personal. În numele Grupurilor Uniunii Democrate Maghiare din România vă solicit, domnule preşedinte, să sistaţi discuţiile privitoare la ordinea de zi şi să supuneţi la vot cele două sau trei propuneri care au fost făcute. Vă mulţumesc. (Aplauze.) |
||||
|
Mulţumesc. Nu cred că mai este nevoie de propunerea de sistare, pentru că nu mai sunt alţi vorbitori. Supun votului dumneavoastră ordinea de zi, astfel cum v-am prezentat-o. Din sală: Cu eliminarea primului punct! |
||||
|
Bun! Pentru a evita orice discuţii, procedez cum cere opoziţia, ca să nu spună că majoritatea nu o ascultă, deşi majoritatea decide. Opoziţia se exprimă, după un principiu parlamentar. Cine este pentru eliminarea de pe ordinea de zi a punctului 1? 124 de voturi pentru. Împotrivă? 234 de voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt. S-a respins propunerea de eliminare a punctului 1 de pe ordinea de zi. Acum supun din nou votului dumneavoastră ordinea de zi astfel cum v-am prezentat-o, fără punctul 2. Cine este pentru? 234 de voturi pentru. Împotrivă? 124 de voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Stimaţi colegi, s-a aprobat ordinea de zi, fără abţineri. |
||||
|
Dau cuvântul la primul punct al ordinii de zi domnului prim-ministru Adrian Năstase, pentru a prezenta proiectul de lege asupra căruia Guvernul îşi asumă răspunderea. Aveţi cuvântul, domnule prim-ministru. |
|
||
|
Domnul Adrian Năstase - prim-ministru al Guvernului României: Domnilor preşedinţi, Stimaţi colegi, Stimaţi invitaţi, Discuţia de procedură a fost extrem de importantă, extrem de interesantă. Ea face trimitere şi la un moment anterior şi mă simt dator, în calitate de prim-ministru, dar şi de parlamentar şi de membru al Parlamentului anterior, să vă dau câteva explicaţii. Dincolo de aspectul de fond pe care îl vom discuta şi încercarea de a vă spune ce anume a motivat dorinţa noastră de a veni cu această lege complexă în faţa dumneavoastră, expunându-ne unei eventuale moţiuni de cenzură, vreau să reamintesc celor care cu bunăvoinţă s-au aplecat asupra discursului meu din 1999... Aş vrea să-i rog să vadă şi finalul discursului pe care l-am ţinut atunci şi să-i rog, atunci când fac o analiză de text, să o ducă până la capăt şi să aducă în faţa ascultătorului întreaga demonstraţie, pentru ca, eventual, să o poată folosi într-o altă ocazie. Spuneam atunci: "Chestiunea cererii nu poate să fie judecată sub aspectul admisibilităţii decât de către Parlament." Era vorba de discuţia aceea privind o lege complexă... Vă aduceţi aminte toate aspectele. Deci era discuţia de procedură în legătură cu admisibilitatea introducerii pe ordinea de zi a unui astfel de punct. Am spus atunci: "Aş dori, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, să acceptaţi ca în finalul acestei discuţii de ordin procedural, înainte de a demara procedura în baza art. 113 din Constituţie, să cereţi celor două Camere să se pronunţe asupra admisibilităţii acestei solicitări din partea Guvernului, pentru că va trebui ca acest moment să rămână foarte clar în arhiva Parlamentului, cu o hotărâre din partea actualei puteri de a crea un precedent, care mai târziu va fi folosit şi de alte guvernări." Deci, stimaţi colegi, riscul unei astfel de proceduri l-am evocat în 1999. Puterea de atunci a răspuns prin domnul Vasile Lupu, prin domnul Răsvan Dobrescu. Nu am să vă reţin atenţia cu ceea ce au spus distinşii parlamentari din vremea respectivă, dar mă miră faptul că doamna Norica Nicolai, care este în acest Parlament singura relicvă a parlamentarilor P.N.Ţ.C.D. de atunci... (Aplauze în sală.)...nu îşi asumă răspunderea pentru o practică ce a fost generată de colegii săi de partid. Deci atunci Parlamentul a decis că o astfel de procedură poate să fie folosită. Guvernul nostru nu face decât să folosească o metodă ce a fost pusă în aplicare, la vremea respectivă, de către P.N.Ţ.C.D., P.N.L. şi P.D. (Rumoare în sală.) De aceea, sigur, îl rog pe domnul deputat... (Intervenţie din sală, neinteligibilă.) Nu, la vremea respectivă noi eram în opoziţie şi nu am dorit să discutăm o astfel de formulă. Stimaţi colegi, Vreau să vă rog să acceptaţi că, într-adevăr, practicile pe care le considerăm benefice atunci când suntem la putere pot fi folosite nu numai în timpul când suntem la putere. Iată că practica pe care dumneavoastră aţi stabilit-o atunci acum este folosită de către un alt Guvern. Acest aspect am vrut să-l ridic din punctul de vedere al procedurii. Sigur, putem să discutăm la nesfârşit, dar cei care ne ascultă acum sau care ne vor urmări vor avea impresia că vrem să eliminăm discuţia de esenţă asupra acestei probleme şi nu vrem să examinăm o problemă care, de foarte multă vreme, preocupă societatea românească. Domnul deputat Bolcaş, cu elocinţa sa obişnuită, care bănuiesc că nu a fost dobândită printr-o lectură asiduă a revistei România Mare, a reuşit să fie... (Aplauze în sală.) a reuşit să fie extrem de... |
||||
|
Domnul Augustin Lucian Bolcaş (din sală): Daţi-mi voie să resping complimentul! |
||||
|
Vă mulţumesc foarte mult. Sper să nu citiţi această revistă... (Aplauze în sală.) Vreau, de asemenea, să remarc faptul că multe dintre argumentele sale sunt pertinente şi, într-adevăr, până la urmă, discutăm despre o anumită practică parlamentară pe care o acceptăm sau nu. Eu am încercat să vă învederez doar faptul că noi mergem pe un drum pe care l-au deschis cu seninătate şi cu foarte multă pasiune, la vremea respectivă, reprezentanţii P.N.Ţ.C.D.-ului, ai P.N.L.-ului şi ai P.D.-ului... Din sală: Şi ai U.D.M.R.-ului! |
||||
|
Şi ai U.D.M.R.-ului, la vremea respectivă, şi care, acum, ne permite să venim cu această formulă agregată pentru a da un mesaj pe o temă pe care dânşii nu au avut curajul, la vremea respectivă, să se angajeze. Pentru că, dacă ar fi făcut aceste lucruri în perioada respectivă, probabil că noi ar fi trebuit să venim acum cu alte teme pentru a le rezolva sub aspect legislativ. Şi acum să-mi daţi voie, stimaţi colegi, să vă prezint ceea ce este, de fapt, scrisoarea de însoţire, ca să spun aşa, a acestei legi pentru care vă cerem atenţie, vă cerem înţelegere şi cooperare. Ştim fără îndoială că acest text nu este un text perfect. Am fi dorit să avem un text foarte bun sau cât mai bun. Am făcut eforturi în acest sens şi am să vă prezint aceste lucruri pe parcursul expunerii mele. S-au făcut încercări şi în aceste ultime ore pentru a îmbunătăţi textul, au fost unele idei suplimentare, unele texte suplimentare care au circulat. Din punct de vedere procedural, însă, noi nu ne putem angaja răspunderea decât pe textul pe care l-am transmis Birourilor permanente, chiar dacă suntem conştienţi că pe parcurs s-au mai descoperit şi alte elemente care ar fi putut fi adăugate. Însă suntem absolut deschişi de a discuta, la nivelul Guvernului, sau de a sprijini orice altă iniţiativă legislativă care să corecteze eventuale lacune ale acestei legi. Nu cred că prin această lege vom putea să rezolvăm toate problemele referitoare la cauzele şi la formulele de utilizat în lupta împotriva corupţiei. De aceea, fără îndoială, este vorba doar de încă un moment, de încă un semnal pe care dorim să-l dăm cu toţii în această activitate, urmând ca, pe parcurs, prin colaborarea tuturor grupurilor parlamentare, să găsim şi alte elemente care să îngrădească, pe cât este posibil, tentaţia corupţiei sau suspiciunea de corupţie. Domnilor preşedinţi, Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Stimaţi invitaţi, Guvernul aduce astăzi, în faţa Parlamentului, sub forma angajării răspunderii asupra unui proiect de lege, o problemă care a frământat societatea românească în ultimul deceniu, cu mare rezonanţă atât pe plan intern, cât şi pe plan extern: problema corupţiei. Recurgerea la această procedură legislativă reprezintă un act de responsabilitate din partea Guvernului, faţă de un obstacol în asigurarea credibilităţii României, a instituţiilor statului, a clasei politice. Ţin să declar în mod expres, în plenul celor două Camere ale Parlamentului, că Guvernul României, bazându-se pe dispoziţiile art. 113 alin. (1) din Constituţie, îşi angajează răspunderea asupra unui proiect de lege menit să ofere soluţii eficiente de prevenire şi de combatere a corupţiei, asigurând transparenţă în exercitarea funcţiei publice şi mediului de afaceri. Prin proiectul de lege pe care îl promovăm astăzi, am deplina convingere că facem un pas important pe calea onorării ofertei noastre electorale şi de guvernare, precum şi angajamentelor faţă de Uniunea Europeană şi NATO. Această iniţiativă a Guvernului, care sprijină direct aplicarea strategiei naţionale pentru combaterea corupţiei, are loc la un an de la adoptarea Programului naţional şi Planului de prevenire a corupţiei şi a Planului naţional de acţiune împotriva corupţiei. Măsurile propuse în proiectul de lege sunt rezultatul unei analize de profunzime efectuate de Guvern asupra realităţii româneşti şi a percepţiilor interne şi internaţioanle privind fenomenul corupţiei în ţara noastră. În acest sens, au fost analizate riguros concluziile unor evaluări instituţionale, guvernamentale şi neguvernamentale, ale investitorilor străini şi ale mediului de afaceri din ţara noastră, precum şi rezultatele unor studii sociologice realizate în România. O dată cu accelerarea integrării României în Uniunea Europeană şi în NATO, trebuie să ne concentrăm tot mai mult asupra bunei funcţionări a statului de drept, a administraţiei publice, asupra modului de aplicare a legii sau asupra compatibilităţii mediului economic cu regulile unei economii de piaţă. Din această perspectivă, combaterea fenomenului corupţiei este esenţială pentru materializarea angajării consecvente a Guvernului României, a societăţii româneşti în ansamblu, în asumarea şi îndeplinirea criteriilor de aderare la Uniunea Europeană şi NATO. Nu ne propunem cu această ocazie să facem un bilanţ detaliat al măsurilor preventive, precum şi al acţiunilor concrete desfăşurate în primii doi ani de guvernare pentru combaterea fenomenului de corupţie. Am aprobat de urgenţă, la începutul anului 2001, legile care permit retrocedarea terenurilor agricole şi forestiere, precum şi a imobilelor confiscate abuziv. Aceasta ne-a permis ca, acum, în primăvara anului 2003, să avem peste 92% titluri de proprietate eliberate, faţă de 70% cât erau în decembrie 2000. A fost retrocedat un număr însemnat de imobile, peste 8.200, urmând ca restituirea în natură să se intensifice, potrivit reglementărilor adoptate în ultima perioadă. Măsuri esenţiale de combatere a corupţiei au fost luate, practic, în toate domeniile: achiziţiile publice, licitaţiile electronice unde, prin cele 73.000 de licitaţii, s-au economisit peste 1.100 miliarde lei, stoparea adopţiilor internaţionale în condiţiile cunoscute, înfiinţarea ghişeului unic în instituţii publice şi la registrul comerţului, reglementarea transparenţei tuturor actelor normative, îmbunătăţirea şi monitorizarea mediului de afaceri, prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice şi altele. Un rol important în această luptă îl are, fără îndoială, şi înfiinţarea Parchetului Naţional Anticorupţie, care până în prezent şi-a dovedit utilitatea şi eficienţa prin instrumentarea unor fapte şi acte relevante de corupţie. Toate aceste acţiuni s-au desfăşurat în conformitate cu Programul de prevenire şi Planul de combatere a corupţiei, adoptate de Guvern. În continuarea acestui ansamblu de acţiuni, prin prezentul proiect de lege Guvernul asigură deschiderea unei ofensive radicale împotriva corupţiei. Punerea în aplicare a legii are menirea să restabilească încrederea populaţiei şi a comunităţii oamenilor de afaceri în capacitatea de acţiune a Guvernului şi în puternica sa voinţă de a acţiona pentru a elimina corupţia din structurile societăţii româneşti, pe toate palierele sale. Voinţa politică a Guvernului va trebui să-şi găsească un ecou consistent, materializat în participarea întregii societăţi româneşti: partide politice, Parlament, massmedia, societate civilă, populaţia. Noile reglementări pe care vi le supunem atenţiei reprezintă reacţii concrete în plan legislativ, instituţional şi în planul promovării publice, la dinamica pe care acest flagel a cunoscut-o după 1989. Totodată, aceste reglementări au fost concepute în spiritul unui imperativ foarte clar, de asigurare a acelui pragmatism care să le scoată din abstractul literei legii şi să le facă eficiente, aducându-le mai aproape de oameni şi de problemele lor reale. Soluţiile din proiectul de Lege privind angajarea răspunderii Guvernului constituie o reacţie la semnalele critice provenite din mediul intern, dar şi din unele aprecieri externe. Am în vedere evaluările Comisiei Europene, ale F.M.I. şi Băncii Mondiale, ale "Transparency International", "Freedom House", BERD, GRECO, Consiliul Europei, ca şi semnale ale asociaţiilor oamenilor de afaceri români şi străini, ale Consiliului investitorilor străini din România, ale unor ambasade străine la Bucureşti. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Măsurile şi obiectivele cuprinse în proiectul de lege ar rămâne inutile dacă nu le-am racorda la pulsul concret al societăţii, dacă nu s-ar pune în aplicare cu şi pentru cetăţeni. Efortul guvernamental de combatere a corupţiei depinde în mare măsură de sprijinul tuturor formaţiunilor politice, precum şi al societăţii civile şi mass-media. Etapa de acţiune iniţiată prin acest proiect legislativ implică practici instituţionale îmbunătăţite, deschise şi transparente, care impun o participare mai activă a cetăţenilor la evidenţierea şi izolarea fenomenului corupţiei, participarea ONG-urilor specializate pentru a semnala fenomene asociate corupţiei şi a monitoriza consistenţa răspunsului instituţional. Trebuie să privim realitatea cu ochi critic şi autocritic, dar, în acelaşi timp, nu trebuie să facem rabat de la echilibru şi luciditate. Să recunoaştem că avem o problemă, corupţia, însă şi zvonistica şi, mai ales, falsele etichetări politice îşi au contribuţia lor care nu trebuie omisă din vedere. Pe lângă realitatea dată, există şi importante mistificări. Aş adăuga faptul că, din păcate, partidele politice s-au preocupat mult prea puţin de prevenirea şi combaterea corupţiei atunci când se aflau la putere. În prezent, partidele din opoziţie se manifestă ca şi când ar afla de corupţie acum şi nu ar avea nici o responsabilitate în legătură cu acest fenomen. În sensul răspândirii unei culturi civice solide, Guvernul îşi propune un parteneriat cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale preocupate de urmărirea şi semnalarea fenomenului corupţiei, pentru implicarea efectivă a societăţii civile în evaluarea programelor şi proiectelor iniţiate pe acest domeniu. Avem în vedere în acest sens realizarea unor campanii publice de anvergură pentru creşterea conştientizării cetăţenilor asupra consecinţelor fenomenului corupţiei şi totodată o mobilizare mai puternică pentru cunoaşterea şi promovarea măsurilor preventive pe care le întreprindem în combaterea acestui flagel. Stimaţi parlamentari, Nu există o singură concepţie privind corupţia, dar cetăţenii tind să absolutizeze componenta bănească a corupţiei, neglijând serviciile reciproce, sursă indirectă de îmbogăţire. Cu toţii cred că suntem de acord cu privire la caracterul extins, de proporţii, al corupţiei la nivelul societăţii româneşti. Insuficienta diferenţiere a fenomenelor de corupţie ce au loc, a instituţiilor implicate duce la un criticism general, la o radicalizare a opiniei publice în acuzarea sistemului politic de corupţie. Acesta este, practic, principalul motiv al deteriorării relaţiei de reprezentativitate dintre cetăţeni şi clasa politică. În momentul în care această relaţie ajunge să fie perturbată, însăşi funcţionarea regimului politic democratic este pusă în pericol. Nemulţumirile exprimate şi de societatea civilă sunt o dovadă a faptului că relaţia dintre cetăţean şi autorităţi este încă afectată de disfuncţionalităţi cronice, greu de remediat. Au existat considerabile eforturi de recuperare a handicapurilor în plan legislativ, urmărindu-se apropierea autorităţilor de nevoile concrete ale cetăţenilor. Marea problemă rămâne însă tocmai discrepanţa dintre prevederea legală şi practica instituţională existentă. Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Sunt anumite domenii evidenţiate de cetăţeni ca fiind cele mai expuse fenomenului corupţiei. Printre acestea figurează sistemul vamal, sistemul judiciar, poliţia, sistemul administraţiei publice. Comenzile publice reprezintă activitatea cea mai favorabilă corupţiei, în judecata majorităţii cetăţenilor, aici fiind incluse lucrările publice pentru construcţii, sănătatea publică şi poliţia. Aşadar, putem să tragem concluzia că spaţiul public şi activităţile care au legătură cu sfera politică sunt cele mai suspecte, potrivit percepţiei populaţiei, dar şi estimărilor sociologice. Proiectul de lege pentru care Guvernul îşi angajează astăzi răspunderea în faţa Parlamentului îşi propune să elimine cauzele generatoare de corupţie tocmai în domeniile în care coeficientul de vulnerabilitate este mai ridicat. Având în vedere implicaţiile fenomenului corupţiei asupra societăţii, prevenirea şi combaterea acestui fenomen necesită pe plan legislativ o abordare multidisciplinară şi sistematică, pornind de la reglementarea aspectelor de drept penal până la disciplinarea raporturilor de drept comercial şi asigurarea transparenţei în viaţa economică. În acest sens, Guvernul a elaborat prezentul proiect de lege ca o reglementare complexă care, pe lângă dispoziţiile ce se circumscriu pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cuprinde şi dispoziţii din alte materii conexe, indispensabile realizării scopului urmărit. Am să mă refer în continuare, pe scurt, la principalele reglementări pe care le conţine proiectul de lege asupra căruia Guvernul a hotărât să-şi angajeze răspunderea. Coloana vertebrală a proiectului de lege o constituie prevederile referitoare la conflictul de interese şi la regimul incompatibilităţilor în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice. Se completează astfel cadrul legal instituit în ţara noastră pentru prevenirea şi combaterea folosirii abuzive a funcţiilor publice, a obţinerii unor câştiguri necuvenite în exercitarea acestora. Prevederile proiectului se înscriu totodată pe linia documentelor internaţionale în materie şi se regăsesc în unele legislaţii europene, cum sunt cea italiană, cehă, spaniolă, portugheză. În cadrul dispoziţiilor generale este definit conflictul de interese ca fiind situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau funcţie publică are un interes personal, de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care-i revin, potrivit Constituţiei şi altor acte normative. Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice sunt imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public. Conflictul de interese este reglementat pentru următorele demnităţi şi funcţii publice: preşedintele României, funcţia de membru al Guvernului, funcţiile publice de autoritate din administraţia publică centrală şi locală, magistraţii, aleşii locali, funcţionarii publici. Este prevăzută obligativitatea întocmirii declaraţiei de interese a persoanelor care exercită demnităţi şi funcţii publice, declaraţie în care se includ funcţiile deţinute în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale ori partide politice, activităţile profesionale remunerate, calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare. Este reglementată, totodată, interdicţia de utilizare a numelui, însoţit de calitatea persoanei care exercită demnităţile şi funcţiile publice, în orice acţiune publicitară privitoare la o activitate care aduce profit, cu excepţia publicităţii gratuite pentru scopuri caritabile. Declaraţiile de interese sunt publice şi se consemnează într-un registru special, denumit Registrul declaraţiilor de interese. Pe de altă parte, în proiectul de lege sunt reglementate incompatibilităţile care vizează calitatea de parlamentar, funcţia de membru al Guvernului şi alte funcţii publice de autoritate din administraţia publică centrală şi locală, magistraţii, aleşii locali şi funcţionarii publici. Potrivit proiectului, calitatea de deputat şi de senator, precum şi funcţia de membru al Guvernului şi alte funcţii publice de autoritate din administraţia publică centrală sunt incompatibile cu funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice, funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale, funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor comerciale, funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale sau calitatea de membru al unui grup de interes economic. Au fost stabilite cazurile de incompatibilitate privind pe prefecţi, subprefecţi, primari, viceprimari, preşedinţi şi vicepreşedinţi ai consiliilor judeţene, consilieri locali şi judeţeni, funcţionari publici. S-a prevăzut că pentru persoanele care exercită demnităţi şi funcţii publice de autoritate din cadrul autorităţilor şi instituţiilor aflate exclusiv sub control parlamentar se aplică normele privind regimul incompatibilităţilor prevăzute pentru miniştri, precum şi dispoziţiile stabilite, fără îndoială, prin legi speciale. Stimaţi parlamentari, Prin reglementarea transparenţei informaţiilor referitoare la obligaţiile bugetare restante se urmăresc descurajarea, prevenirea şi reducerea acumulărilor de arierate la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj şi la bugetul fondului naţional unic pentru asigurări sociale de sănătate, precum şi la bugetele locale. Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Administraţiei Publice şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate vor aduce la cunoştinţa publică, pe pagina proprie de Internet, lista contribuabililor care înregistrează obligaţii bugetare restante, cu indicarea totalului obligaţiilor bugetare datorate în anul fiscal precedent, cuantumul obligaţiilor restante. Administrarea informaţiilor şi serviciilor publice prin intermediul mijloacelor electronice conduce la o puternică debirocratizare a procesului administrativ prin realizarea reformei la ghişeu, ghişeul on-line, ceea ce determină şi o reducere a costurilor administraţiei, eficientizarea utilizării fondurilor publice, scăderea semnificativă a actelor de corupţie prin eliminarea contactului direct dintre cetăţean şi funcţionar şi transformarea modului de operare al instituţiilor publice prin utilizarea tehnologiei informaţiilor. Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi continua globalizare a reţelelor informatice au condus la un progres de necontestat al societăţii şi la asigurarea transparenţei în viaţa publică, dar au determinat şi apariţia unei noi forme de criminalitate, criminalitatea informatică. În proiect, infracţiunile în domeniul informatic sunt grupate potrivit criteriilor prevăzute în Convenţia europeană privind criminalitatea informatică, semnată de România la 23 noiembrie 2001. De asemenea, pentru asigurarea cooperării internaţionale imediate şi permanente în domeniul combaterii criminalităţii informatice se prevede înfiinţarea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a Serviciului de combatere a criminalităţii informatice. În proiect se prevede reglementarea unei noi instituţii juridice în cadrul sistemului legislativ românesc, referitoare la grupurile de interes economic, precum şi la stabilirea condiţiilor în care grupurile europene de interes economic sunt recunoscute şi pot funcţiona în România. Pentru o deplină armonizare a cadrului juridic românesc cu dispoziţiile legale ale Uniunii Europene, reglementările privind constituirea, organizarea şi funcţionarea grupurilor europene de interes economic au fost prevăzute pentru grupurile de interes economic înmatriculate în România. Este reglementat, de asemenea, regimul juridic de care se bucură în România grupurile europene de interes economic. În baza reglementărilor statutate prin proiect acestea sunt recunoscute şi pot funcţiona în condiţiile legii în România. Adoptarea acestei legi ne va ajuta de altfel să încheiem unul dintre capitolele importante de negociere cu Uniunea Europeană în săptămânile următoare. Cartea a doua din proiectul de lege cuprinde modificarea şi completarea unor reglementări în scopul prevenirii şi combaterii corupţiei. Astfel, modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie urmăresc, pe de o parte, completarea cadrului legal în domeniu cu noi incriminări, iar, pe de altă parte, extinderea sferei subiectului activ al infracţiunilor de corupţie la unele categorii de persoane prevăzute în Convenţia penală privind corupţia, precum şi în Convenţia privind protecţia intereselor financiare ale comunităţilor europene şi protocoalele sale adiţionale. De asemenea, pentru asigurarea eficienţei în activitatea de urmărire, judecare şi sancţionare a faptelor de corupţie, proiectul prevede o reglementare specială referitoare la alcătuirea completelor de judecată. Dintre prevederile referitoare la modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, menţionăm pe cele referitoare la competenţa şi structura acestui parchet. În lege au fost prevăzute criteriile de departajare a competenţei Parchetului Naţional Anticorupţie de competenţa ce revine Parchetelor de pe lângă instanţe. Aceste criterii se referă, în principal, la valoarea prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, la valoarea sumei ori a bunului care formează obiectul infracţiunii şi la calitatea persoanelor care au comis o astfel de infracţiune. Pentru o mai bună organizare a activităţii de urmărire penală în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie au fost prevăzute unele modificări de structură atât la nivel central, cât şi teritorial, cum sunt, de exemplu, crearea unei secţii judiciare sau înfiinţarea de servicii şi birouri pentru ofiţerii de poliţie judiciară şi pentru specialiştii din cadrul Parchetului. Conform art. 31 din Constituţie, fiecare persoană are dreptul de a avea acces la orice informaţie de interes public, drept ce nu poate fi îngrădit. Autorităţile publice au obligaţia de a asigura informarea corectă a cetăţenilor în ce priveşte treburile publice şi problemele de interes personal, iar modificarea şi completarea Legii nr. 115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere reprezintă unul dintre mijloacele de realizare a acestei obligaţii. Pentru a înlătura suspiciunile cu privire la modul în care sunt dobândite bunurile de către demnitari, magistraţi, persoane cu funcţii de conducere şi control şi funcţionari publici şi pentru a impulsiona conduita corectă a acestora în exercitarea atribuţiilor corespunzătoare funcţiei sau mandatului, precum şi pentru a asigura un control eficient al societăţii civile asupra autorităţilor publice, proiectul de lege prevede, în principal, următoarele: introducerea unei reglementări care să prevadă publicarea declaraţiei de avere pe paginile de Internet ale Parlamentului, Guvernului, ministerelor, celorlalte autorităţi ori instituţii publice centrale, prefecturilor sau consiliilor judeţene, după caz, ori în "Monitorul Oficial al României", Partea a III-a; lărgirea sferei persoanelor care intră sub incidenţa legii, prin adăugarea prefecţilor, subprefecţilor, persoanelor cu funcţii de conducere şi de control din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi prin adăugarea tuturor persoanelor care sunt numite în funcţie de către preşedintele României, Parlament sau de către primul-ministru; declanşarea din oficiu a procedurii de control şi în ipoteza în care persoanele obligate să-şi actualizeze declaraţia de avere încalcă această obligaţie; abrogarea art. 37 care incriminează fapta de a publica sau divulga conţinutul declaraţiei de avere de către persoanele care primesc, păstrează sau deţin astfel de declaraţii deoarece nu mai corespunde scopului legii, care este asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice. A fost, de altfel, actualizat conţinutul declaraţiei de avere şi s-a prevăzut obligaţia de depunere a unei noi declaraţii de avere în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi. O altă reglementare se referă la asigurarea transparenţei şi stabilităţii în mediul de afaceri. Principalele reglementări vizează asigurarea transparenţei în procesul de înregistrare a societăţilor comerciale şi în întreaga activitate a acestora, precum şi evitarea conflictelor de interese în cadrul operaţiunilor efectuate de societăţile comerciale cu organele sale de conducere. Modificarea şi completarea Legii nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale a apărut ca o necesitate impusă de noile cerinţe ale trecerii la economia de piaţă şi de procesul de privatizare a unităţilor economice. Creşterea şi diversificarea continuă a agenţilor economici cărora le revin obligaţii fiscale a fost însoţită şi de multiplicarea şi diversificarea metodelor şi căilor prin care aceştia s-au sustras de la plata impozitelor, taxelor şi contribuţiilor legal datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi altor bugete, chiar dacă au beneficiat de facilităţi şi scutiri în perioada de început a funcţionării lor. De o deosebită importanţă sunt modificările legii în sensul contracarării evaziunii fiscale realizate prin utilizarea în cadrul lanţului comercial de la producător sau importator până la consumatorul final a unor societăţi comerciale care se sustrag controlului fiscal datorită nerespectării prevederilor legale referitoare la sediul social. De asemenea, au fost introduse unele prevederi menite să combată producerea, comercializarea şi utilizarea în afara condiţiilor legale a documentelor cu regim special prin care în multe cazuri au fost realizate tranzacţii comerciale nereale sau denaturate, ce au avut ca efect diminuarea veniturilor impozabile şi, implicit, a datoriilor fiscale. Doamnelor şi domnilor parlamentari, În continuare, am să mă opresc asupra unor prevederi din proiectul de lege cu implicaţii în procesul de combatere a corupţiei, şi anume modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, adoptată la sfârşitul anului 1999 prin angajarea răspunderii Guvernului în funcţiune la acea dată. În perioada de timp care a trecut de la adoptarea acestei legi şi până în prezent, în procesul de implementare au fost identificate o serie de dificultăţi generate de imperfecţiunea unor prevederi sau, dimpotrivă, de inexistenţa altora, fapt care a condus la inoperabilitatea unora din dispoziţiile legii. Reforma administraţiei publice în etapa actuală a guvernării trebuie să răspundă unor cerinţe legitime ale societăţii civile, precum şi ale organismelor internaţionale, de a fi adoptate măsuri vizibile în plan legislativ şi instituţional, în sensul combaterii fenomenului de corupţie în rândul funcţionarilor publici. Necesitatea alinierii într-un timp cât mai scurt la standardele administrative existente în Uniunea Europeană impune ca acţiunile de combatere a fenomenului corupţiei să fie concomitente cu măsuri care să asigure profesionalizarea şi imparţialitatea serviciului public, optimizarea structurilor şi eliminarea birocraţiei. În acest context, situaţia funcţiei publice şi a funcţionarului public, ca mijloace de acţiune legală prin care administraţia îşi realizează funcţiile, în mod necesar trebuie să constituie obiectul unor propuneri de reglementare. Prin modificările şi completările aduse Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, este promovată o cultură a serviciului public profesionist, de calitate, capabil să servească eficient şi competent interesele legitime ale cetăţenilor, să-i asigure totodată determinarea riguroasă a activităţilor corespunzătoare funcţiei publice, condiţiile clare privind acordarea statutului de funcţionar public, precum şi o distribuire mai bună a competenţelor şi responsabilităţilor funcţiilor publice, ceea ce implică clasificarea funcţionarilor publici în trei categorii, respectiv înalţi funcţionari publici, funcţionari publici de conducere şi funcţionari publici de execuţie. Sunt consacrate norme speciale privind selectarea şi numirea în funcţii publice, precum şi promovarea funcţionarilor publici. Aceste reglementări au fost realizate pe baza unei ample documentări cu privire la statutele funcţionarilor publici din state membre şi din state candidate la aderare în Uniunea Europeană, precum şi cu consultarea specialiştilor de la Uniunea Europeană. Domnilor preşedinţi, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Angajarea răspunderii este un act constituţional al Guvernului, care se desfăşoară în cadrul unei proceduri parlamentare speciale, dar recurgerea la această procedură poate avea drept consecinţă demiterea sa pe calea unei moţiuni de cenzură. Cu toate acestea, Guvernul a considerat ca, prin obiectul său proiectul de lege având o semnificaţie cu totul deosebită pentru societatea românească, să fie transmis pentru observaţii şi propuneri partidelor reprezentate în Parlament, unor organizaţii neguvernamentale implicate în procesul de monitorizare pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, mass-media, precum şi unor personalităţi politice. În urma examinării propunerilor şi observaţiilor au fost însuşite un număr important de sugestii care vizau introducerea unor reglementări pentru completarea şi corelarea textelor din proiect, îmbunătăţirea unor soluţii, unele clarificări ale textelor cu caracter tehnic, precum şi unele propuneri de ordin redacţional. Au fost cel puţin şase sau şapte variante de text pe care am lucrat de-a lungul acestor luni. Dintre observaţiile şi propunerile făcute şi care au fost reţinute în proiect, ţin să exemplific următoarele: din partea Grupurilor parlamentare ale P.S.D. (social-democrat şi umanist), completarea şi modificarea mai multor prevederi din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, în cazurile conflictului de interese în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice să fie avute în vedere şi rudele de gradul I ale demnitarului, îmbunătăţirea structurii organizatorice a Parchetului Naţional Anticorupţie, completarea declaraţiei de avere cu o nouă poziţie referitoare la obligaţiile pe care le are declarantul, cu o valoare ce depăşeşte zece mii de euro. Din partea Grupurilor parlamentare ale U.D.M.R., calitatea de ales local este incompatibilă şi cu calitatea de acţionar la o societate comercială înfiinţată de consiliul local sau consiliul judeţean, numirea înalţilor funcţionari publici să se facă de către primul-ministru, iar pentru directorii generali din ministere, de către miniştri. Secretarii generali ai prefecturilor şi ai judeţelor să fie numiţi de ministrul administraţiei publice, ca şi în prezent. Din partea Grupurilor parlamentare ale P.D., orice persoană interesată poate sesiza în scris prefectul în legătură cu actele emise sau încheiate de primari şi viceprimari, care produc un folos material pentru aceştia, pentru soţul sau rudele de gradul I, aleşii locali vor depune declaraţia de interese la secretarul unităţii administrativ-teritoriale, reformularea unor prevederi referitoare la incompatibilităţile privind funcţionarii publici şi declaraţiile de interese, poate face parte din categoria înalţilor funcţionari publici persoana care a absolvit programe de formare în domeniul administraţiei publice organizate de Institutul Naţional de Administraţie, de alte instituţii similare din străinătate, precum şi de instituţiile de învăţământ superior din ţară. Era o modalitate de a evita un eventual monopol al institutului în legătură cu această chestiune. Posibilitatea funcţionarului public de a fi membru al unui partid politic legal constituit, precum şi condiţiile privind transferul funcţionarului public. Din partea Grupurilor parlamentare ale P.N.L. au fost preluate unele texte, într-o formă reformulată, cu privire la conflictul de interese, transparenţa informaţiilor referitoare la obligaţiile bugetare restante, statutul funcţionarilor publici, prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice. Din partea Partidului Umanist din România, includerea infracţiunii de şantaj în sfera infracţiunilor de corupţie. Grupul parlamentar al P.R.M. nu a transmis observaţii. Din partea societăţii civile, includerea preşedintelui României în categoria persoanelor care intră sub incidenţa reglementărilor privind conflictul de interese, solicitate, de altfel, şi de preşedintele ţării; instituirea unor interdicţii pentru persoanele care exercită o demnitate sau o funcţie publică, referitoare la utilizarea numelui, a imaginii, vocii sau semnăturii personale în orice formă de publicitate a unui agent economic român sau străin, a oricărui produs comercial sau a unei activităţi care aduce profit, cu excepţia publicităţii gratuite pentru scopuri caritabile; instituirea unui registru special de evidenţă, denumit Registrul declaraţiilor de interese; reglementarea incompatibilităţii dintre calitatea de deputat, senator, membru al Guvernului cu statutul de membru al unui grup de interes economic; să fie supuse declarării bunurile şi serviciile cu titlu gratuit în cadrul unor activităţi de protocol în exercitarea mandatului sau a funcţiei, a căror valoare depăşeşte fiecare echivalentul a 300 de euro. Din partea mass-media, eliminarea din cuprinsul legii a titlurilor privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, Codul de conduită al funcţionarilor publici. Vreau să mulţumesc tuturor celor care ne-au transmis propunerile lor. Guvernul a luat act de declaraţiile critice ale unor lideri ai partidelor din opoziţie şi care, într-un fel, încearcă mai curând tergiversarea adoptării acestor reglementări. Noi suntem conştienţi că acest text nu este perfect, ştim acest lucru şi vom lucra cu cei care vor dori să-l îmbunătăţim în perioada următoare, dar au trecut prea mulţi ani în care nu am luat măsurile necesare. Era nevoie să dăm un semnal foarte clar şi pentru clasa politică, şi pentru societatea românească, şi pentru partenerii noştri din afară. Sigur că am deranjat foarte multe persoane, suntem conştienţi. Unele dintre acestea încearcă prin intermediari să blocheze această lege sau să o întârzie. Nu ne mai putem permite aşa ceva, este un moment important şi dacă nu vrem ca lucrurile să iasă de sub control sau să ajungem la situaţii extrem de complicate, cum a fost şi este în continuare cea din Serbia, ca să dau un singur exemplu, va trebui să luăm măsurile necesare în acest moment. Sigur, vom putea lucra împreună în continuare pentru a îmbunătăţi aceste texte şi de aceea mă întreb dacă nu cumva unele dintre discuţiile de procedură nu ascund cumva mai curând dorinţa de a împiedica adoptarea pe fond a reglementărilor din această lege. Domnilor preşedinţi, Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, După cum lesne se poate observa, în ansamblul său, acest proiect de lege care vizează aprofundarea activităţilor de prevenire şi combatere a corupţiei este deosebit de complex, urmărind o tratare coerentă şi cuprinzătoare mai ales în acele sectoare ale vieţii sociale şi economice în care s-a dovedit că actele normative au fost deficitare, neclare sau neadaptate integral realităţilor româneşti. Fără îndoială, ar fi fost de dorit ca un act normativ de o asemenea importanţă să fie supus dezbaterii în Parlament, însă la fel de evident este şi faptul că nu mai dispunem de timpul necesar unor asemenea dezbateri care s-ar fi putut prelungi mult prea mult, cu consecinţe nefaste pentru evoluţiile politice din ţară, în contextul proiectelor pe care le avem împreună şi le-am definit, şi le susţinem împreună, pentru integrarea europeană. România a întârziat prea mult, mai bine de un deceniu, să adopte măsuri hotărâte în vederea prevenirii şi combaterii corupţiei. Aceste întârzieri se răzbună în prezent şi ne pot aduce prejudicii deosebit de mari nu numai în planul acţiunilor privind integrarea europeană şi euroatlantică, ci mai ales în domeniul aşezării vieţii şi activităţilor economico-sociale pe temelii sănătoase, în folosul nostru, al tuturor cetăţenilor României. Guvernul are voinţa politică şi capacitatea de a aplica prevederile cuprinse în această lege, fiind hotărât să-şi asume răspunderea în faţa plenului celor două Camere ale Parlamentului în deplinul respect al prevederilor constituţionale. Lupta împotriva corupţiei nu este apanajul unui singur partid, ci reprezintă unul dintre domeniile de acţiune care ar trebui să ne pună de acord pe toţi. România curată este în interesul tuturor. Acesta este mesajul principal pe care doresc să vi-l împărtăşesc astăzi şi dacă, într-adevăr, îl înţelegem şi credem că putem face ceva împotriva corupţiei, atunci daţi-mi voie să vă spun că mă bazez nu doar pe acordul, dar şi pe suportul dumneavoastră, indiferent de partidul pe care-l reprezentaţi. A trecut vremea simplelor declaraţii, este timpul faptelor pentru toţi cei care îşi unesc eforturile în vederea integrării euroatlantice a României. Nu de mult timp, domnul Robertson, de la această tribună, ne atrăgea atenţia asupra necesităţii de a da un semnal foarte clar în această privinţă. Dacă dorim ca obiectivele pe care ni le-am propus chiar să se îndeplinească, este nevoie nu doar să vorbim despre ceea ce ar trebui să facem, ci chiar să facem ceea ce ştim că trebuie să facem. Pentru aceasta trebuie să ne desprindem de trecut, de mentalităţile care de atâtea ori au afectat destinul ţării. Fără transparenţă, fără asigurarea unui mediu de afaceri modern şi stăvilirea fenomenului de corupţie ne marginalizăm singuri. Prin angajarea răspunderii în şedinţa de astăzi, Guvernul îşi afirmă hotărârea de a-şi continua mandatul de încredere acordat în decembrie 2000 numai cu condiţia acceptării proiectului de lege pe care l-am prezentat. De altfel, prin angajarea răspunderii sale politice, Guvernul a pus Parlamentul în faţa unei alternative: fie să menţină în funcţiune actualul Guvern, acceptând proiectul de lege prezentat, fie să se încerce demiterea sa, retrăgându-i-se încrederea prin iniţierea unei moţiuni de cenzură. Sunt ferm încredinţat că prin adoptarea şi aplicarea riguroasă a acestei legi România va face un semnificativ pas înainte în direcţia consolidării statului de drept, a instituţiilor acestuia, precum şi în vederea modernizării în ansamblu a societăţii noastre în concordanţă cu valorile europene la care ne-am exprimat adeziunea încă din decembrie 1989. Îmi exprim convingerea că membrii Parlamentului vor judeca în mod obiectiv ofensiva anticorupţie pe care Guvernul a declanşat-o şi că ne vor sprijini cu toată tăria în acest moment. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată şi cred că dumneavoastră, stimaţi colegi, veţi susţine Guvernul în acest important demers legislativ. Vă mulţumesc încă o dată. (Aplauze puternice.) |
||||
|
Stimaţi colegi, Doi dintre dumneavoastră au cerut un drept la replică, doamna senator Norica Nicolai şi domnul... |
||||
|
Domnule preşedinte, Am o rugăminte, să respectaţi procedurile parlamentare. Vă rog foarte mult, sigur, putem să facem o discuţie la o cafea, putem să discutăm în contradictoriu despre lecturi şi alte chestiuni, această procedură a avut o discuţie interesantă la început, am apreciat-o... (Aplauze puternice.)... dar vă rog foarte mult, în acest moment, după ce am încheiat angajarea răspunderii, să faceţi o pauză necesară pentru ca Guvernul să se retragă. Cei care vor mai avea după aceea comentarii vor putea să facă lucrul acesta într-un alt cadru. Vă mulţumesc. (Aplauze puternice.) |
||||
|
Domnul Augustin Lucian Bolcaş: Îi cer scuze domnului prim-ministru, dar sigur că de poliţia şedinţei... |
||||
|
Domnul Bolcaş, Stimate coleg... |
||||
|
Domnul Augustin Lucian Bolcaş: ...pentru că eu voiam aici să cer scuze publice domnului senator Ion Predescu. Printr-o eroare de exprimare am personalizat o necunoaştere a legii şi în aceste condiţii vreau să-l asigur de întregul meu respect şi de faptul că m-am exprimat greşit. În acelaşi timp vreau să-i mulţumesc domnului prim-ministru Adrian Năstase pentru aprecieri, dar vreau să precizez că numele meu nu poate să fie disociat de al Partidului România Mare, din care fac parte, în numele căruia primesc şi acuze, şi critici şi vreau să onorez participarea mea la acest partid. Aceasta este demnitatea mea. Vă mulţumesc. |
||||
|
Domnul Bolcaş, aţi luat cuvântul fără să vi-l dau şi aţi cam profitat şi de lungimea lui. |
||||
|
Trecem la al doilea punct din ordinea de zi, alegerea unor membri în Consiliul Naţional al Audiovizualului şi al "Rompres"-ului. Începem votul cu membrii Guvernului. |
|
||
|
Rugăm membrii Guvernului să rămână la vot. Doamna Hildegard-Carola Puwak prezent |
||||
|
Numai puţin, domnule secretar, sunt două voturi de efectuat: primul, pentru numirea unor membri ai Consiliului Naţional al Audiovizualului. Aici raportul s-a făcut, sunt trei perechi propuse, membru titular şi membru supleant. Pentru buna desfăşurare a votului, două căsuţe cu două perechi se şterg în diagonală şi rămâne căsuţa pe care o doriţi dumneavoastră. În partea cealaltă, la "Rompres", Comisia pentru cultură, culte, artă şi mijloace de informare în masă a depus raportul, îl aveţi difuzat, aici aveţi un singur candidat, dacă îl votaţi, rămâne numele intact, dacă nu, îl ştergeţi cu pixul. Vi se vor distribui ambele buletine de vot. Domnule secretar Constantin Niţă, vă rog să începeţi. |
||||
|
Doamna Hildegard-Carola Puwak prezent |
||||
|
Îl rog pe domnul secretar Paul Păcuraru să prezinte lista de la Senat. |
||||
|
Domnul Nicolae Paul Anton Păcuraru: Da. Începem lista Senatului. Acatrinei Gheorghe prezent Mulţumesc. |
||||
|
Rugăm membrii celor două Birouri permanente să meargă să numere voturile. |
||||
|
DUPA PAUZA |
||||
|
Domnul secretar Paul Păcuraru va citi rezultatele votului cu privire la numirea directorului general al Agenţiei Naţionale de Presă "Rompres" şi numirea unui membru titular şi al unui membru supleant în Consiliul Naţional al Audiovizualului. |
||||
|
Domnul Nicolae Paul Anton Păcuraru: "Proces-verbal referitor la rezultatul votului exprimat de către deputaţi şi senatori cu privire la numirea directorului general al Agenţiei Naţionale de Presă "Rompres". În temeiul prevederilor art. 32 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au procedat la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de către deputaţi şi senatori, prin vot secret, cu buletine de vot, conform art. 83 şi 84 din acest regulament, asupra candidatului propus de primministru pentru numirea în funcţia de director general al Agenţiei Naţionale de Presă "Rompres", potrivit art. 14 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 19/2003, şi s-au constatat următoarele: Numărul total al deputaţilor şi senatorilor 484; Pentru numirea directorului general al Agenţiei Naţionale de Presă "Rompres" sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. 7 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, potrivit căruia numirea în funcţie se hotărăşte cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi. Ca urmare a faptului că, din totalul de 484 deputaţi şi senatori, au fost prezenţi 432 şi şi-au exprimat votul 432, din care 344 au votat pentru, ceea ce reprezintă majoritatea cerută de regulament, domnul Ioan Mihai Roşca este numit în funcţia de director general al Agenţiei Naţionale de Presă "Rompres", pentru un mandat de cinci ani, începând cu data de 19 martie 2003. Încheiat astăzi, 19 martie 2003." Semnează membrii Biroului permanent ai Camerei Deputaţilor şi Senatului. "Proces-verbal referitor la rezultatul votului exprimat de către deputaţi şi senatori cu privire la numirea unui membru titular şi a unui membru supleant al Consiliului Naţional al Audiovizualului. În temeiul prevederilor art. 32 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au procedat la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de către deputaţi şi senatori, prin vot secret, cu buletine de vot, în turul trei de scrutin, asupra candidaţilor propuşi pentru numirea în Consiliul Naţional al Audiovizualului a unui membru titular şi a unui membru supleant, propuşi de Senat, potrivit art. 11 alin. 1, 2 şi 7 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, şi s-au constatat următoarele: Numărul total al deputaţilor şi senatorilor 484; Din verificarea şi numărarea voturilor rezultă următoarele voturi obţinute de candidaţi: Numele şi prenumele candidaţilor: - domnul Teodorel Radu, membru titular; - domnul Diaconescu Dan, membru titular; - domnul Săftoiu Claudiu, membru titular; În conformitate cu prevederile art. 11 alin 5 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, candidaturile se aprobă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, ceea ce reprezintă minim 243 de voturi pentru, din totalul de 484 parlamentari. Potrivit rezultatului votului, nici unul dintre candidaţii pentru membru titular sau pentru membru supleant nu au îndeplinit condiţiile cerute de lege. În consecinţă, urmează a se programa un nou tur de scrutin pentru a se alege membru titular şi membru supleant al Consiliului Naţional al Audiovizualului." Semnează membrii Biroului permanent ai Camerei Deputaţilor şi ai Senatului. |
||||
|
Mulţumesc. Adresăm felicitări domnului Roşca în îndeplinirea mandatului care i-a fost încredinţat. Declar închisă şedinţa comună de astăzi. Şedinţa s-a încheiat la ora 13,50. |
||||
![]() |



