Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse de domnul Adrian Năstase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domniiCorneliu Ciontu şi Tiberiu Csaba Kovacs, secretari.

Domnul Adrian Năstase:

Doamnelor şi domnilor,

Începem activitatea de astăzi cu cele 50 de minute consacrate intervenţiilor deputaţilor.

Are cuvântul, dacă a sosit, domnul deputat Vasile Vetişan. N-a sosit încă. Dau cuvântul domnului deputat Radu Liviu Bara. Se pregăteşte domnul deputat Dugulescu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Radu Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Din unele declaraţii publice ale unor mari specialişti în domeniul administraţiei publice locale, rezultă că autonomia locală ar fi fost instaurată în România după 1996 prin Ordonanţa de urgenţă nr.22 din 1997.

Îi anunţăm pe această cale pe cei care se ocupă în prezent de administraţia publică locală că aşezarea acestui deosebit domeniu de activitate pe noile principii ale autonomiei şi descentralizării s-a făcut odată cu constituirea noilor autorităţi locale rezultate în urma alegerilor locale din februarie 1992.

Înainte de alte comentarii, aş dori să fac precizarea că este vai de ţara în care problemele pur juridice sunt soluţionate în asemenea mod şi de o asemena putere.

Pentru cei care nu cunosc, doresc să amintesc că, în timp ce ei se jucau în ţărâna administraţiei publice locale, încercând să iasă şi să prindă puterea prin promisiuni mincinoase bazate pe credulitatea alegătorilor, o bună parte dintre cei prezenţi în această sală puneau bazele noii administraţii publice locale, rupând-o de centralismul excesiv existent în timpul regimului comunist şi aliniind-o la principiile generoase ale autonomiei locale şi descentralizării specifice democraţiilor occidentale avansate şi consacrate de Consiliul Europei prin Carta Europeană a Autonomiei Locale.

Îi desfid pe cei care au fost membri ai Parlamentului ales în mai 1990 să spună aici dacă la elaborarea, dezbaterea şi aprobarea în 1991 a Legii administraţiei publice locale nu s-a lucrat cu documentele Consiliului Europei pe masă, deşi în vremea respectivă România încă nu semnase.

Au urmat alegerile locale din februarie 1992 şi implicit intrarea în vigoare a Legii nr.69 din 1991, care a consacrat noile principii şi pe baza cărora au funcţionat noile autorităţi timp de 4 ani. Desigur, cei 4 ani au pus în evidenţă unele carenţe ale noilor reglementări. Era şi normal să se întâmple aşa, întrucât transformările ce trebuiau produse erau mult prea ample şi profunde.

Aşa fiind, la sfârşitul anului 1995, când se apropia încheierea mandatului de 4 ani al primarilor şi consilierilor locali, Parlamentul a primit din partea Guvernului şi a dezbătut până prin luna martie a anului următor, 1995, un proiect de lege prin care se aduceau peste 100 de amendamente la Legea administraţiei publice locale adoptate în 1991.

Cu toţii am fost de acord în primăvara anului 1996 că proiectul de modificare propus de Guvern urmăreşte şi reuşeşte într-o foarte mare măsură să valorifice experienţele primilor 4 ani de aplicare a actului normativ iniţial şi să elimine carenţele care s-au manifestat în teritoriu. Să pună în acord deplin acest act normativ cu Carta Europeană a Autonomiei Locale, care fusese semnată între timp de România. Că aşa stau lucrurile, rezultă cu prisosinţă din precierile elogioase, verbale şi scrise ale unor reprezentanţi de marcă ai Consiliului Europei, specialişti de mare clasă în domeniu, cu care au avut loc numeroase întâlniri la Guvern şi la Parlament. I-am numit numai pe domnii Locatelli, Sabata şi Dernov.

Să pună mai bine de acord prevederile legii cu dispoziţiile Constituţiei care fusese adoptată ulterior Legii nr.69/1991.

Toate cele menţionate mai sus au fost confirmate de votul aproape unanim pe care l-a dat Camera Deputaţilor după dezbateri ample din comisie şi plen, care au durat mai multe zile, amendamentelor propuse de Guvern.

Iată cum arată votul final exprimat în Cameră la data de 12 martie 1996: 277 pentru, 23 contra şi 24 de abţineri. Se poate vedea, fără putinţă de tăgadă, că însăşi Opoziţia din acea vreme a votat masiv amendamentele socotindu-le, de bună seamă, benefice pentru administraţia publică locală.

Ţin să precizez că printre susţinătorii înfocaţi ai amendamentelor s-au aflat fruntaşi ai PNTCD-ului. Este vorba de aceiaşi oameni care, la un an de la acest vot, au votat modificarea modificării, de data aceasta, însă, fiind la guvernare.

Pe bună dreptate, ne punem întrebarea: care vot a fost corect? Cel din martie 1996, sau cel pe peste un an, atunci când, printr-o ordonanţă emisă în pripă, redactată de diletanţi în materie de tehnică legislativă şi total necunoscători în ale administraţiei publice locale, se explică efectiv ceea ce s-a făcut bun în acest domeniu.

Cum pot să tolereze aberantele afirmaţii ale Ordonanţei nr.22, fruntaşii ţărănişti care au lucrat în comisia de specialitate şi în plen şi au contribuit efectiv la îmbunătăţirea şi alinierea la standardele europene a prevederilor actului normativ de bază ale administraţiei publice locale. Sau dânşii sunt de acord că autonomia locală în România începe numai în 1996 şi cu avortonul legislativ numit Ordonanţa de urgenţă nr.22 din 1997? Adresez întrebarea domnilor deputaţi colegi ai acestei comisii.

Ca inginer ce sunt, mă întreb: cum a putut să se semneze un act normativ în care la art.15 se spune că funcţia de consilier local este incompatibilă cu cea de membru al Guvernului, iar la art.19 se neagă acest lucru.

În final, mă întreb: când vor înceta personaje lipsite de cel mai elementar profesionalism să mai facă declaraţii în probleme în care nu se pricep, Alt fel spus: să-şi mai bage nasul în guvernarea administraţiei publice locale atâta vreme cât sunt conştienţi, dacă sunt într-adevăr, că nu au, nu au avut şi nu ar fi bine să mai aibă niciodată o legătură cu acest domeniu.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Dugulescu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Va urma domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petru Dugulescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Acum, după sfânta sărbătoare a Paştilor, de la această înaltă tribună a democraţiei româneşti, cu durere doresc din nou să atrag atenţia asupra unui act de fundamentalism religios şi încălcare a Constituţiei româneşti în judeţul Caraş-Severin, de unde am primit aceste informaţii din partea unui grup de credincioşi baptişti.

Iată ce declară dânşii: "În data de 22 aprilie 1998, o delegaţie a Bisericii creştine baptiste din Caransebeş, formată din pastorul Delciu Busuioc, vicepreşedintele Cultului baptist din România, domnul Lup Beniamin, din partea Asociaţiei creştine Efrata, şi domnul Aldenson Arne, creştin american, afiliat acestei organizaţii, s-au deplasat în comuna Codnăreva, judeţul Caraş-Severin, pentru a vizita pe Elena Armaşu, membră a Bisericii baptiste din Caransebeş. La intrarea în comună, ne-a ieşit în faţă preotul ortodox Idomir Lucian, care ne-a întâmpinat cu cuvintele: «Ticăloşilor, nenorociţilor, escrocilor, plecaţi din parohia mea, căci acesta este pământ ortodox!»

Imediat după aceea a lovit cu cârja pe pastorul Delciu Busuioc, vicepreşedintele Cultului baptist, şi l-a insultat şi înjurat de mai multe ori.

Duminică, 26 aprilie 1998, am mers din nou la Codnereva cu un grup de trei credincioşi americani, pastorul Alderson, cu soţia sa, şi încă o persoană, şi cu 11 credincioşi români. Ne-am deplasat cu un microbuz Ford şi cu un autoturism Mercedes, intenţia noastră, aşa cum ne-am înţeles în prealabil cu Poliţia locală, a fost să ne întâlnim cu credincioasa noastră Armaşu Elena, membră a Bisericii noastre, şi să avem o slujbă de Cina Domnului sau sfânta împărtăşanie, cu ocazia Paştilor, în casa ei.

Când am ajuns în dreptul casei, spre noi se îndrepta un grup de aproximativ 100 de persoane, în frunte cu preotul ortodox Idomir Lucian. Mulţi dintre cei din grup aveau topoare în mâini, pietre şi ciomege.

Preotul a început să strige la noi şi să ne insulte, cerându-ne să părăsim satul. Am răspuns de mai multe ori că vom pleca, dar preotul a început să lovească în maşină. În acel moment, ceilalţi din grup au început să lovească şi ei.

Misionarul american Arne Alderson era la volan. Cineva din grup a introdus mâna pe geam şi i-a apucat ochelarii, aruncându-i pe jos. Un altul a smuls oglinda maşinii şi o izbea de capotă. Alţii au aruncat cu pietre şi loveau cu pumnii şi picioarele în maşină şi în geamuri, terorizând pe cei aflaţi în maşină.

În acel moment a apărut, alergând, şeful de post, plutonierul Giurgiuţ Gheorghe, şi ajutorul său, care, pur şi simplu, a trebuit să calce peste oameni ca să ajungă lângă maşină. A strigat la preot, ca să plece imediat de acolo. În momentul în care preotul a plecat şi ceilalţi din grup au plecat, am fost însoţiţi de organele de poliţie la post, unde am dat o declaraţie.

Şeful de post ne-a spus că ştia ce se va întâmpla şi că este bine că nu am intrat în casă. Dânsul a luat măsuri de prevenire, instalând în faţa casei, unde urma să intrăm, pe un cetăţean, care-l anunţa că am sosit în sat. Asta l-a ajutat ca să ajungă în timp util la faţa locului. A fost şeful de post, plutonierul Giurgiuţ Gheorghe. Ne-a spus că, dacă mai întârzia 30 de secunde, nu mai aveam nici maşină, nici cauciucuri şi ne-a arătat 4 bucăţi de dinamită, care au fost pregătite să fie folosite împotriva noastră şi pe care dânsul le-a confiscat în ziua aceea.

Am mai fost anunţaţi că preotul a făcut planuri de 4 zile, cum să distrugă casa în care urma să intrăm şi a instigat pe oamenii din sat să ne atace.

Instigarea a avut loc inclusiv duminică dimineaţa, la slujba de dimineaţă, când o mare parte din credincioşii ortodocşi au fost împotriva atacului înarmat împotriva noastră, iar o parte au fost de acord. A avut loc o ceartă în Biserica ortodoxă pe această temă.

Suntem pe deplin mulţumiţi de atitudinea Poliţiei, şi în special a domnului plutonier Giurgiuţ Gheorghe, care ne-a însoţit apoi personal până la ieşirea din sat.

Cerem ca Ministerul de Interne şi organele abilitate să aplice legile, pentru a preveni întâmplarea unor astfel de fapte în viitor".

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

Va urma domnul deputat Mihai Baciu, de la PD.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

Informaţii tot mai insistente, venite din cercurile actualei Puteri, dau drept sigură acţiunea de transformare a RENEL, care ar avea drept punct final privatizarea.

Să admitem că privatizarea sectorului energetic ar deveni o realitate şi că, din punct de vedere energetic, românii ar putea fi subordonaţi unor persoane particulare, care vor interzice controlul statului. O asemenea perspectivă mă cutremură, cu atât mai mult cu cât un segment al acestui sector este energetica nucleară.

La noi în ţară, energetica nucleară este în subordinea RENEL-ului. Activitatea de cercetare ştiinţifică fundamentală se află sub patronajul altor foruri. Acum, într-o asemenea dispersie de responsabilităţi, finanţarea ambelor genuri de activităţi este deficitară şi obligă specialiştii la migrare sau la soluţii nesigure. În acelaşi timp, s-au împlinit 12 ani de la catastrofa nucleară de la Cernobâl şi trista aniversare ne obligă la o atitudine fermă.

Problema cercetărilor fundamentale din domeniul particulelor elementare, al fizicii atomului, precum şi energetica nucleară, inclusiv producţia de izotopi, reprezintă componente ale frontului de undă al ştiinţei şi tehnologiei contemporane. Este un domeniu de mare sensibilitate, de imensă responsabilitate, unde sunt investite valori imense şi care trebuie abordat cu maximă competenţă.

În multe ţări, acest domeniu este subordonat direct primului ministru, iar algoritmul decizional este sub un control strict, stabilitatea cadrelor profesionale fiind o certitudine.

Actuala tranziţie de la noi a mărit substanţial pericolul unei catastrofe provenind din acest sector, pentru că exigenţele factorilor responsabili încep să scadă, abaterile tehnologice se înmulţesc şi schimbarea cadrelor conduce la afectarea responsabilităţilor directe şi a securităţii psihologice a specialiştilor.

Spre a se evita pierderile incalculabile prin prăbuşirea sectorului nuclear şi a îndepărta pericolul unor catastrofe, cer ca întregul domeniu să fie subordonat primului ministru, ca sector de interes naţional, de stat.

În acelaşi timp, cer să se definească urgent: proprietarul, beneficiarul şi utilizatorii actualelor echipamente, sisteme, laboratoare şi unităţi nucleare, spre a se asigura controlul tuturor activităţilor de acest gen, începând de la materia primă şi terminând cu depozitele finale pentru combustibilul ars şi alte materiale radioactive. Ele trebuie să fie sub control calificat, stabil, deasupra tuturor conjuncturilor politice, spre a ne asigura viaţa noastră şi a celor care vor veni.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul Mihai Baciu. Nu este în sală.

Îi dau cuvântul domnului deputat Petre Ţurlea. Se pregăteşte domnul deputat Mihai Hlinschi.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petre Ţurlea:

Vă mulţumesc.

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vreau să fac de la început o remarcă, mai ales pentru istoricii de mâine, care vor citi stenograma acestei Camere a Deputaţilor.

Domnule vicepreşedinte, vreau să vă felicit. Astăzi este o zi mare. S-a împlinit astăzi un an şi jumătate de când a început actuala legislatură şi, în sfârşit, a catadicsit actuala majoritate să accepte ca un vicepreşedinte din partea Opoziţiei să conducă lucrările, măcar pentru o zi, ale acestei Camere a Deputaţilor. (Aplauze)

Îmi aduc aminte că în legislatura trecută, când domnia voastră eraţi preşedinte de Cameră, în fiecare săptămână câte un reprezentant al Opoziţiei de atunci, al actualei Majorităţi, conducea lucrările Camerei Deputaţilor. Este şi aceasta un model de "occidentalism" al comportamentului actualei majorităţi.

Aveam de gând să vă prezint nişte lucruri extrem de importante pentru mine, zic eu, şi pentru românii din Covasna. Venind, însă, în tramvaiul 35, în dimineaţa aceasta, spre Camera Deputaţilor, am renunţat la această temă, pentru că pot s-o expun şi săptămâna viitoare, întrucât am auzit la un radio portativ un lucru de-a dreptul alarmant.

Vreau înainte să fac o precizare - şi n-o luaţi decât exact cum vă spun. Ca bun cunoscător, zic eu, al relaţiilor religioase, interconfesionale din România, vreau să vă spun că ideea fundamentalismului ortodox, care se tot anunţă de la această tribună, face parte din ofensiva împotriva Bisericii Ortodoxe Române şi împotriva naţiunii române.

Art.29 din Constituţia românească interzice prozelitismul religios. Ce a fost acolo, decât un prozelitism religios, în comuna pe care a menţionat-o colegul meu mai înainte?

Să vă spun un singur lucru. La Oradea s-a construit, după Revoluţia din 1989, cea mai mare biserică baptistă din întreaga Europă. Asta înseamnă că în România este fundamentalism ortodox, nu au voie baptiştii să-şi facă slujbele?

Iată problema pe care voiam s-o expun la această tribună.

Ştiţi domniile voastre, probabil, pentru că s-a făcut mare prezentare în mass-media, că acum 10 zile, domnul prim-ministru nou ales, domnul Radu Vasile, a făcut o vizită fulger, de două zile, în Covasna şi Harghita. Spun "fulger", deşi au fost două zile, pentru că problemele au fost atât de mari, încât în două zile în nici un caz nu le poţi analiza deplin.

La sfârşitul acestui periplu, domnul Radu Vasile a făcut mai multe promisiuni, între care citez câteva. A promis aşa: susţinerea culturii româneşti în cele doas judeţe, susţinerea Episcopiei Ortodoxe din Harghita şi Covasna, păstrarea efectivelor militare din zonă, combaterea discriminării la care sunt supuşi românii în domeniul şcolar, susţinerea ziarelor româneşti. A spus, de asemenea, că nu va accepta nici o acţiune care să vizeze autonomia teritorială pe criterii etnice. Şi, de asemenea, a mai promis că va numi un consilier special pentru problemele românilor din aceste două judeţe şi ale acelor două judeţe în ansamblu.

Toate acestea, dacă vă aduceţi aminte domniile voastre, noi, cei din PUNR, prin vocea noastră şi a altor colegi, le-am prezentat de la această tribună de foarte multe ori, le-am prezentat şi în moţiunea din toamna trecută şi în memoriul din 24 martie, anul acesta, către Preşedintele României.

Au fost preluate de către domnul prim-ministru. Nu ne deranjează faptul că acum spun cei din PNTCD că ar avea întâietate. Cum este cu vestita plată integrală a salariilor preoţilor de la bugetul de stat.

Eu am un proiect de lege înaintat Camerei Deputaţilor şi înregistrat ca atare, trecut prin comisii, exact pe această temă, încă din 3 martie 1997. Şi acum ies cei din PNTCD şi spun că ei au întâietatea, în aprilie '98. Dar interesant că acest proiect al meu a fost respins de majoritatea actuală anul trecut. Iar acum, când se apropie alegerile, sunt gata să dea şi salariile integrale preoţilor. Nu mă interesează asta. Important este să se rezolve, pentru că este spre binele românilor din acele două judeţe.

Am sperat că aceste promisiuni ale domnului Radu Vasile, pe care-l ştiu ca un om integru, de vreo 25 de ani, noi fiind de aceeaşi meserie şi-l respect, am sperat că aceste promisiuni înseamnă şi o schimbare de atitudine a PNTCD-ului, retransformarea acestui partid într-un partid naţional, aşa cum a fost creat el şi aşa cum l-a condus în anii de glorie interbelici Iuliu Maniu.

Iată, însă, ce aflu de la acel radio portativ, azi-dimineaţă? Aseară, domnul prim-ministru Radu Vasile - cel cu promisiunile! - a numit drept consilier pentru problemele românilor din Harghita şi Covasna, pe Columban Gabor, actualul preşedinte al Consiliului judeţean din Harghita, cel care a voiajat anul trecut nu mai puţin de 117 zile în Occident. Din aceste 117 zile, toate le-a consacrat numai propagandei antiromâneşti în Occident.

Domnul Columban chiar declară în Ziarul "Adevărul" de astăzi că se va ocupa de programul special pentru Harghita şi Covasna.

Iată că promisiunile făcute pentru salvarea românilor din Harghita şi Covasna, că problemele românilor vor fi rezolvate de către domnul Columban Gabor, deci un reprezentant al uneia dintre cele mai dure aripi din UDMR, un reprezentant al aripii antiromâneşti deschise şi chiar fasciste. Şi nu este mult ce vă spun. Iată un citat din domnul Columban Gabor. În ziarul "Adevărul Harghitei", din 28 aprilie 1993, el spunea următoarele: "Puterea locală (din Harghita) va fi obligată să privească pe minoritarii (români) existenţi în zona de acţiune ca un fel de ostatici". Nu-i asta fascism?!

Şi, iată, un reprezentant al fascismului antiromânesc este pus consilier la primul-ministru pentru a rezolva problemele românilor din Harghita şi Covasna.

Cu mare durere, constat că speranţa mea ca Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat, un partid istoric, care merită tot respectul, speranţa mea ca acesta să redevină naţional a fost înşelată.

Încă o dată, prin acest gest, numirea domnului Columban Gabor, un antiromân deschis, declarat, în funcţia de consilier al primului-ministru pentru problemele românilor din Harghita şi Covasna este o injurie la adresa acestor români. Şi românii de acolo, deşi sunt puţini, nu uita şi nu vor ierta gestul PNTCD-ului.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Mihai Hlinschi, de la PDSR.

Va urma domnul deputat Bălăeţ Dumitru, de la Grupul parlamentar PRM.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Hlinschi:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Politica declarată a premierului Radu Vasile, de sprijinire a agriculturii, mie, personal, care am lucrat toată viaţa direct în producţia zootehnică, mi-a dat o mare satisfacţie, cu atât mai mult cu cât vine după politica dezastruoasă şi antinaţională dusă de către fostul premier Victor Ciorbea, fostul şi actualul ministru al agriculturii şi alimentaţiei, politică lipsită de pricepere, care nu a adus nici un leu la bugetul ţării, dar care a dus la creşterea aberantă a preţului la produsele alimentare, la scăderea dramatică a nivelului de trai al populaţiei şi care a contribuit în mod decisiv la căderea fostului premier.

Declaraţia lui Radu Vasile vine în totală contradicţie cu Hotărârea Guvernului nr.3/1997, potrivit căreia s-au prevăzut cote de contribuţie pentru constituirea fondului de pensii şi asigurări sociale ale agricultorilor, astfel: pentru producţia vegetală - 3,5%, pentru producţia animală - 3,5%, pentru industrializarea produselor alimentarea - 2%. Total - 9%. La acestea, se adaugă pentru comercializarea produselor agricole 4%.

Se percep, astfel, pe produse agricole, cote suplimentare de impozitare de circa 10% din venitul societăţilor comerciale cu profil agricol şi de industrie alimentară, atât a celor cu capital privat, cât şi a celor cu capital majoritar de stat, şi mai ales a celor care cresc animale pentru carne.

Eu mă refer cu precădere la societăţile privatizate care, în loc să fie stimulate în dezvoltarea lor, sunt mai degrabă frânate. În acest fel, mare parte din societăţile comerciale nu funcţionează datorită acestei impozitări suplimentare, excesive şi imorale. Or, premierul Radu Vasile vorbeşte de sprijinirea agriculturii.

Ar avea şi am avea cu toţii ocazia să facem un prim pas în acest sens. Foarte multe societăţi comerciale ar putea funcţiona şi ar putea contribui la buget cu celelalte impozite, dacă acest impozit suplimentar, perceput în mod discriminatoriu asupra produselor agricole, ar fi suportat de toată economia, într-o cotă de până la 1%, ceea ce n-ar fi nici prea mult, ar fi mai uşor de suportat, ar fi mai echitabil şi, deci, mai puţin imoral şi ar aduce şi mai mulţi bani la buget.

Dacă s-ar renunţa la această impozitare suplimentară şi excesivă pentru societăţile comerciale agricole, s-ar putea reduce preţul de vânzare cu amănuntul a produselor alimentare cu circa 10-15%, ceea ce ar avea un impact pozitiv asupra populaţiei, s-ar consolida poziţia Guvernului Radu Vasile, care s-ar putea concentra mai mult asupra realizării programului de reforme, ceea ce, în interesul naţiunii române, eu îi doresc şi vreau să mă folosesc de această ocazie pentru a-i ura succese.

De altfel, de la cabinetul ministrului agriculturii şi alimentaţiei, după ştiinţa mea, a plecat către domnul Alexandru Athanasiu, ministrul muncii şi protecţiei sociale, propunerea unui proiect de lege în acest sens, încă de la data de 21.07.1997, dar care a rămas fără finalitate, pentru că fostul prim-ministru era mai preocupat cum să ne servească reforma pe pâine, decât s-o facă în realitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

(Domnul deputat Petru Dugulescu se deplasează la tribună, solicitând să i se dea cuvântul.)

Ce se întâmplă? În cadrul acestui segment de program, nu sunt admise replicile. Fiecare îşi asumă răspunderea pentru declaraţiile pe care le face. (Se adresează domnului deputat Petru Dugulescu.)

Domnul deputat Bălăeţ.

Va urma domnul deputat Lazăr Lădariu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Ne pare rău să constatăm că, abia instalat, noul Guvern al domnului Radu Vasile intră în stare de incompatibilitate cu prevederile Constituţiei. Aceasta se datorează faptului că noul ministru al privatizării, domnul deputat Sorin Dimitriu, ocupă în acelaşi timp şi o altă funcţie publică de autoritate, şi anume aceea de preşedinte al Consiliului de administraţie al FPS.

Zadarnic încearcă domnul Sorin Dimitriu să escamoteze această problemă în faţa mass-mediei, a opiniei noastre publice. Prevederile Constituţiei sunt extrem de clare în acest sens. Astfel, art.104 al Constituţiei precizează: "Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională, salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop comercial".

Dacă observăm faptul că prin art.5 al Ordonanţei de urgenţă nr.88/1997, transformată în Lege a privatizării, la iniţiativa, bineânţeles, a domnului Dimitriu, care este preşedintele FPS-ului, FPS-ul este definit ca insituţie publică, ceea ce domnului Dimitriu acum nu-i mai place. Iar prin art.8 al aceleiaşi ordonanţe de urgenţă, obiectul de activitate al FPS este precizat pe linia comercializării activelor societăţilor comerciale cu capital de stat, ceea ce domnul Dimitriu acum uită şi se face că nu înţelege.

Observând toate acestea, nu se poate să nu deducem dubla incompatibilitate în care se află domnul Sorin Dimitriu cu prevederile Constituţiei.

Pe de o parte, el ocupă, pe lângă funcţia de ministru al privatizării, o altă funcţie publică de autoritate, aceea de preşedinte al FPS. Dânsul a încercat să numească FPS-ul ca autoritate publică fără importanţă, deci fără autoritate. Dar Ordonanţa de urgenţă nr.88 prevede că numirea preşedintelui FPS se face de către primul-ministru, la propunerea ministrului de finanţe. Or, primul-ministru nu se ocupă cu numirea în funcţii publice fără autoritate. Ar fi şi hazliu, şi absurd, şi periculos.

Pe de altă parte, funcţia de ministru al privatizării în noul Guvern, pe care o ocupă în prezent Sorin Dimitriu, vine în incompatibilitate constituţională şi cu exercitarea funcţiei de reprezentare a organizaţiei cu scop comercial, care este FPS, după cum precizează aceeaşi Ordonanţă de urgenţă nr.88.

De ce n-o fi vrut să renunţe la această funcţie domnul Sorin Dimitriu în momentul în care a fost chemat să devină ministru în noul Guvern? La această gravă întrebare trebuie să răspundă nu numai domnul Sorin Dimitriu, ci şi domnul prim-ministru care a acceptat această situaţie, preşedintele Emil Constantinescu, întregul staff PNŢCD, în care ştim că se află jurişti străluciţi, conducerea Convenţiei Democrate, precum şi întreaga coaliţie guvernamentală.

Situaţia de incompatibilitate constituţională a domnului Sorin Dimitriu este chiar mult mai gravă decât a fostului premier Victor Ciorbea. Pe când acesta din urmă îşi păstra postul de primar general al capitalei, mai mult din orgoliu personal şi poate şi din teama PNŢCD de a pierde în faţa unor alegeri anticipate în capitală, în cazul domnului Sorin Dimitriu, ca nou ministru al privatizării, păstrarea postului de preşedinte al FPS implică ideea de foloase materiale de natură personală, ceea ce este deosebit de scandalos şi de grav pentru prestigiul moral al noului guvern în faţa opiniei publice, a poporului. Cum poate fi admis acest lucru? Domnul Sorin Dimitriu şi cei ce îl susţin vedem că încearcă diverse subterfugii în faţa prevederilor constiţuionale, mergând până la ideea modificării Ordonanţei de urgenţă nr.88, a privatizării, care abia a fost elaborată şi trecută la promulgare, la Preşedinţie, fără să fie discutată în Parlament.

Dar, dacă domnul Ciorbea a încercat să modifice prin ordonanţă de urgenţă Legea administraţiei locale, se vede că Dumnezeu nu l-a ajutat să ducă până la capăt mizeria legislativă în care era implicat. Şi sperăm că nici domnului Sorin Dimitriu, Dumnezeu nu-i va ajuta să-şi desăvârşească mârşăviile sale de la FPS. Deja opinia publică este consternată iar pe urmele domnului Dimitriu curg, în momentul de faţă, blestemele.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Vă rog să respectaţi cu stricteţe cele 3 minute pentru intervenţii.

Are cuvântul domnul Lazăr Lădariu, şi se pregăteşte domnul deputat Nicolae Groza.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule preşedinte,

Permiteţi-mi să vă spun cu toată sinceritatea că şi eu mă bucur să vă văd acolo, în scaunul în care de fapt vă este locul. Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Parcă niciodată nu ni s-au oferit dovezi atât de elocvente ca azi, prin care întâmplările vieţii să ilustreze adevărul că realitatea românească postdecembristă este mai dominată ca oricând nu doar de o îngrijorătoare îndepărtare de sentimentul naţional, ci chiar de o dispreţuire a lui. Pentru argumentarea afirmaţiei dovezile le avem la tot pasul. Şi atunci, când în faţa cărţii sfinte şi a Constituţiei, de atingerea cărora fuge ca necuratul de tămâie, "înfocatul" udemerist Baranuy Francisc jura deunăzi la învestira lui ca ministru al sănătăţii, nu pentru integritatea României, ci pentru integrarea ei, dorită de nostalgicii după fostul imperiu cu gândul la denumirile de pe atunci şi la cea de-a doua limbă oficială întru autonomie maghiară.

Şi atunci, când un alt ministru, ca şi cel precedent în ale reformei, de data aceasta Daniel Dăianu, tot cu mâna pe Biblie jura că va milita neobosit nu pentru propăşirea, ci pentru prăbuşirea României, pentru desăvârşirea operei începute de Guvernul Ciorbea.

Şi atunci, când premierul Radu Vasile dând o raită prin Harghita şi Covasna să se convingă cât de fericiţi sunt şi cum zburdă pe câmpii şi prin poieni fraţii noştri români, ademeniţi de gustul palincăi şi al kurtoskalacs-lor, anume pregătiţi de prietenul PNŢCD-ului Verstoy Attila, refuză să vadă o cruntă realitate şi zice, cumplit minţindu-se: "Totul e bine, chiar nagyon jo".

Şi atunci, când la Cleja Bacăului, câţiva apucaţi lunatici în ciuda împotrivirii miilor de români şi ceangăi din localitate, la ordinul UDMR vor acolo şcoală ungurească convinşi că guvernul antinaţional nu are nici ochi să vadă, nici urechi să audă învolburările timpului.

Şi atunci, când în dricul nopţii adus ca oaspete al radioului, deci al unui post public, un fel de altă "gâscă beată, ameţită de chemarea altor zări", într-un dispreţ suveran, vede în România o republică bananieră.

Şi atunci, când membrii filialei Cluj a UDMR cer, nici nu se putea altfel, dublă cetăţenie, pentru maghiarii din România. Ne vom opri aici.

Pentru că Guvernul Vasile a pornit cu stângul, nedând pe respectul pentru demnitatea naţională nici măcar o ceapă degerată, pentru că debandada cu consecinţele ei sumbre şi inacceptabile duc la dezordinea care domneşte în ţară, pentru că tronează ideea nefastă a unei minorităţi bântuite de fixaţia de a avea o a doua limbă oficială într-o autonomie maghiară, se cuvine să le amintim spusele unui mare bărbat al neamului - Alexandru Papiu Ilarian: "Cereţi respectarea limbii noastre româneşti, fiţi naţionalişti, când vă cere cineva să fiţi şi patrioţi, spuneţi-i că naţionalistul şi patriotul tot una şi aceeaşi înseamnă".

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Nicolae Groza, urmează domnul deputat Gheorghe Ana.

Domnul Nicolae Groza:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Asupra Romsuintest-SA Periş s-au abătut cu furia unui uragan forţele oarbe ale puterii judeţene şi centrale, prefectul de Illfov, directorul FPS - Ilfov, un deputat CDR de Ilfov, un director general executiv al FPS-ului, un director al FPS etc. ca să dărâme marele complex de cercetare şi de producţie din domeniul creşterii porcilor prin doborârea unui falnic director general, care este domnul Constantin Aureliu. Pentru celelalte complexe de creştere a porcilor, nu privatizate, ci sacrificate în anul 1997 s-a invocat ca un leit-motiv: lipsa performanţei şi eficienţei economice. Acum se invocă lipsa performanţei manageriale, a unui conducător care ţine sus steagul celei mai performante unităţi de cercetare zootehnică din ţara românească.

În anul 1997, cu simţul datoriei şi al responsabilităţii de bun român, am angajat un duel cu primarul de la Geoagiu, pentru a salva de la distrugere, din motive obscure, Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Geoagiu. Acum nu pot să rămân indiferent faţă de aceştia, de marşul în forţă al unor reprezentanţi PNŢCD-işti ai puterii ilfovene asupra Rosuintest-SA Periş.

Domnilor menţionaţi mai sus, nu realizaţi că politica agricolă a Ministerului Agriculturii pe care o susţineţi şi o puneţi în practică ne-a promis carne de porc cu 20% mai ieftină de Sfintele Paşti? Şi ne va promite carne de miel cu 40% mai scumpă pentru Crăciun? Unde este competenţa dumneavoastră de diriguitori ai administraţiei centrale şi locale, când vă căzniţi să faceţi o AGA performantă dintr-un mănunchi de incompetenţi? Performanţa se obţine prin însumarea unor competenţe de talia domnului Constantin Aureliu, nu prin însumarea unor nulităţi şi hrăpăreţi de tipul Claudiu Babiuc.

Domnule ministru Sorin Dimitriu, vă adresez rugămintea ca pe lângă strădania dumneavoastră de privatizare a economiei româneşti, să vegheaţi, că în judeţe, reprezentanţii FPS-ului turnează episoadele noului serial "Memorialul purificării doctrinare a intelectualităţii din România", iar pentru agricultură sunt "harabnicii sfârşitului de secol XX.

Vă mulţumesc. Deputat de Olt - Groza Nicolae.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul Gheorghe Ana. Apoi urmează domnul deputat Ilie Neacşu.

Domnul Gheorghe Ana:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Un eveniment fără precedent, cu implicaţii deosebite, ce atestă existenţa corupţiei la niveluri înalte, petrecut în noapte de 16-17 aprilie 1998 la Aeroportul Bucureşti-Otopeni, a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, celor care în noiembrie 1996 au crezut în sloganurile actualei puteri, cât de mult s-au înşelat. Cadre cu funcţii important în structurile statului, comandorul Ioan Suciu, comandantul Aeroportului Militar Otopeni, şi colonelul Truţulescu Gheorghe, şef serviciu din cadrul SPP, au participat la introducerea ilegală în ţară a circa 3000 baxuri ţigări LM prin intermediul unei aeronave ucrainene.

La sesizarea presei, acest eveniment a declanaşt controverse nebănuite între instituţiile implicate şi obligă organele abilitate să prezinte opiniei publice răspunsuri la câteva întrebări. Cum poate un avion să intre în spaţiul aerian al ţării fără permisiunea autorităţilor? Cum şi-ar permite echipajul să rişte ca autorităţile române să descopere că transportă altceva decât ce au declarat, printr-o escală tehnică? Pe ce bază au colaborat autorităţile civile de la Otopeni, ca aparatul să ajungă în zona militară, transformând un zbor civil într-unul militar? Unde s-au volatilizat cele 4 persoane care au intrat în ţară la Otopeni, de nu au mai ajuns la hotel? Cine a stat în spatele acestei acţiuni cu ţigări, dacă avem în vedere că cel puţin două transporturi similare s-au desfăşurat în perioada mai 1997 - aprilie 1998, pe aceeaşi filieră bulgaro-ucraineană şi în aceleaşi condiţii? Ca să nu mai vorbim de contrabanda prin porturile Constanţa şi Giurgiu.

Lăsând pe cei în drept să răspundă la aceste întrebări şi să elucideze acest caz, sper, nu pot să nu-mi amintesc de un celebru organism naţional creat cu mare tam-tam de domnul peşedinte Emil Constantinescu, tocmai împotriva corupţiei, denumit CNAICO care a reuşit o "performanţă deosebită", ca într-un an şi jumătate de existenţă să nu condamne nici unul din marii corupţi. Şi atunci, mă întreb şi vă întreb, doamnelor şi domnilor, care a fost sensul declaraţiei domnului preşedinte Emil Constantinescu pe postul naţional de Televiziune, legat de evenimentele din 16-17 aprilie? Şi cel mai simplu cetăţean ştie cine organizează în asemenea situaţii un flagrant şi ce înseamnă acest lucru, dar probabil că singurul mod de a salva ce mai era de salvat din lupta împotriva corupţiei a organismului naţional pe care îl patronează a fost acela de a atribui merite unor organisme, care pe zi ce trece îşi dovedesc neputinţa atâta timp cât nu sunt independente, fiind manevrate după interesul unora.

Prin poziţia precizată, domnul preşedinte Emil Constantinescu ne demonstrează câtă diferenţă există între angajamentele asumate în campania electorală şi la învestitură pe tema corupţiei şi rezultatele obţinute de domnia-sa până în prezent. Permanent, în declaraţiile domniei sale au existat şi există referiri la acte de corupţie nesancţionate în perioada anterioară anului 1996 şi niciodată nu a ratat ocazuia să înfiereze iresponsabilitatea şi chiar complicitatea guvernanţilor de la acea vreme, precum şi neimplicarea preşedintelui ţării în stoparea acestui flagel.

A sosit momentul în care cei care criticau de pe margine să fie în situaţia de a găsi soluţii în stoparea corupţiei. În acest sens, s-au angajat în declaraţii belicoase promiţând că va lua cele mai drastice măsuri şi că va asigura respectarea legilor, astfel încât cetăţenii să trăiască într-un climat de siguranţă şi onestitate.

Ce s-a realizat astăzi vedem cu toţii. Vorbe, vorbe şi iar vorbe, care sunt mai uşor de pronunţat decât să începi cu fapte concrete, în primul rând în propria ogradă, unde atât presa, cât şi partidele din opoziţie i-au adus la cunoştinţă multe aspecte de corupţie. Cetăţenii acestei ţări s-au săturat de declaraţii de genul: "Nimeni nu va fi protejat, indiferent dacă este vorba de preşedinte, de familia preşedintelui, cei aproape de preşedinte, de membri ai Guvernului etc." Ei vor fapte nu vorbe. Or, dacă nici preşedintele ţării nu-şi respectă cuvântul, atunci nu le-a mai rămas decât încrederea că Dumenzeu va plăti fiecăruia după fapte. Dar, până la Dumnezeu ne omoară creştin-democraţii!

De aceea, de la această tribună, ca membru al Comisiei de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională solicit: demiterea imediată a domnului Nicu Anghel, şeful SPP, şi generalului Gheroghe Bucşe, şeful de stat major la aviaţiei şi al apărării antiaeriane, pentru implicarea celor două instituţii în acte de corupţie.

De asemenea, îi solicit domnului preşedinte Emil Constantinescu să-şi ceară scuze naţiunii, întrucât ori a fost dezinformat, ori ascunde ceva poporului, pentru declaraţia făcută pe postul de Televiziune Naţională şi să garanteze cu funcţia pe care o deţine că nimeni şi nimic nu va fi ocrotit din vinovaţii acţiunii de la Otopeni. Sper ca organele de anchetă să aibă verticalitatea şi simţul datoriei şi să nu fie intimidate de nici un nume sau funcţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Ilie Neacşu şi apoi va urma domnul deputat Nicolae Popa.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

M-am gândit că nu e lipsit de interes să vin în faţa dumneavoastră astăzi cu o retrospectivă aniversară prilejuită de împlinira a 500 d ezile de când România este condusă de un preşedinte monarhist şi de un executiv plămădit din interesele unui algoritm păgubos Şi am mai purces pe acest drum, ştiind că reprezentanţii de marcă ai actualei puteri nu au timp de bilanţuri economice şi sociale, fiind preocupaţi până peste cap de contrabanda cu ţigări, de acoperirea corupţilor, de consolidarea mafiei şi de urmărirea prin orice mijloace a adversarilor politici.

Stimaţi colegi,

Preşedintele Emil Constantinescu şi colaboratorii săi principali au uitat de multă vreme promisiunile mincinoase din campania electorală, peste Contractul cu România s-a aşternut praful, călugărul Vasile a dispărut fără urmă, dezgustat de demagogia celor care s-au folosit de numele său, iar populaţia trăieşte tot mai prost. Reise cu claritate că reprezentanţii PNŢCD, PNL şi sateliţilor lor şi-au dorit să guverneze doar pentru a-şi redobândi pământurile, pădurile, casele, fabricile, hotelurile, aceştia nefiind interesaţi de dezvoltarea economică a ţării, de investiţii, de export, de crearea de locuri de muncă, de creşterea puterii de cumpărare, de îmbunătăţirea nivelului de trai, de viitorul tineretului, de sănătatea bătrânilor etc.

Toate intenţiile actualilor guvernanţi includ aici şi pe unii profitori din PD şi pe cei din UDMR, urmăresc prăbuşirea totală a economiei, prin înstrăinarea sistematică a societăţilor industriale şi prin demolarea capacităţilor de producţie zootehnică. Unităţi economice de vârf sunt vândute la preţuri derizorii de nişte indivizi care n-au construit în viaţa lor un coteţ de găini. Deseori, comisioanele primite pentru intermedierea unor astfel de vânzări sunt mai mari decât valoarea societăţilor înstrăinate. Nesuportând critica, Puterea reacţionează cu ce are la îndemână. Presa aservită, în mod deosebit TVR şi "Prima TV" acţionează ca un resort atunci când liniştea Palatului Cotroceni este tulburată de tromptele adevărului. Nu contează că patronul postului "Prima TV" este unul din capii mafiei din România. Acesta găzduieşte periodic la "Prima TV" "elita intelectualităţii CDR şi PD" în materie de dezbateri politice şi filozofice: Nestor Bădiceanu, Nicolae Dide şi Sorin Roşca Stănescu.

Stimaţi colegi,

Puterea nu se face vinovată doar pentru dezastrul economic şi pentru sărăcirea generală a întregii populaţii. Ea încarcă să-şi menţină poziţiile cu sprijinul poliţiei politice care acţionează azi, precum securitatea din vremea lui Nicolski. Toţi adversarii politici sunt urmăriţi zi şi noapte, sunt timoraţi scriitorii şi ziariştii patrioţi. În Săptămâna Patimilor a fost omorât în bătaie prim-vicepreşedintele PNŢCD Lambru din Timişoara, pentru că şi-a permis să critice puterea actuală. Haidamacii domnului Dejeu i-au făcut o vizită de curtoazie şi scriitorului şi ziaristului Ioan T. Lazăr întorcându-i casa cu susul în jos, pentru că a îndrăznit să publice un interviu referitor la activitatea intelectuală a domnului Ion Diaconescu pe când trudea ca informator la securităţii.

Sunt lucruri grave, stimaţi colegi. Din lipsă de timp, nu pot să prezint şi alte aspecte ale bilanţului glorios al celor 500 de zile de guvernare PNŢCD-USD-UDMR. Vă asigur însă că vom continua monitorizarea - e la modă, nu? - tuturor acţiunilor antinaţionale iniţiate de actuala putere, vom prezenta opiniei publice aspectele de tip mafiot, doar, doar va catadicsi domnul Dejeu să recunoască deschis pe TVR-1 sau "Prima TV" că serviciul secret al PRM a surclasat prin profesionalism şi KGB şi CIA şi Mossadul. Cât despre chemarea a 12 deputaţi PRM la Parchet de către nişte lachei ai preşedintelui Constantinescu mă văd nevoit să-mi exprim un sentiment de milă faţă de gestul ieftin al unei puteri neputincioase.

Vă mulţumesc.

Din sală din partea Grupul parlamentar al PNŢCD:

O să daţi socoteală!

Domnul Ilie Neacşu:

Să vedem cine va da socoteală, la urmă!

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul deputat Nicolae Popa şi se pregăteşte domnul deputat Ioan Bivolaru.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Neculai Popa:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Recent ministrul privatizării, domnul Sorin Dimitriu, a emis un ordin prin care societăţile comerciale privatizate sau pentru care procedura de privatizare a fost încheiată până la sfârşitul anului trecut vor beneficia de 60% din fondurile înregistrate din vânzarea acţiunilor. Banii urmează să fie folosiţi pentru retehnologizarea, dezvoltarea sau pentru plata datoriilor. Surprinzătoarea măsură, mult aşteptată şi aproape nesperată, vine ca un balon de oxigen pentru cele 300 de societăţi comerciale care vor beneficia de efectele sale, după cum alte sute de societăţi care au fost privatizate în ultimii ani şi pentru care aceste fonduri cuvenite prin lege au fost blocate, urmează să primească banii de mult aşteptaţi. Pe scurt, suma pe care o vor primit societăţile comerciale este de peste 1000 de miliarde de lei. Curajului de a lua o astfel de decizie este extrem de importantă pentru dinamica privatizării şi pentru succesul acestei acţiuni, i se adaugă şi o altă decizie, care vizează returnarea a 60% din sumele rezultate din privatizare şi societăţilor comerciale care vor recurge la vânzarea acţiunilor deţinute de stat. Nu putem dcât să salutăm fermitatea şi promptitudinea cu care a acţionat ministrul privatizării pentru înlăturarea celei mai serioase piedici care a fost pusă în calea privatizării, o dată cu apariţia năstruşnicei Legi nr.44/1998 impusă prin asumarea răspunderii guvernului. După cum se cuvine, în aceeaşi notă, să apreciem şi reacţia promptă a premierului Radu Vasile care a declarat, fără echivoc, că este întru totul de acord cu măsura luată de ministrul privatizării.

Implicaţiile acestei decizii surprinzătoare sunt foarte serioase. Pe lângă efectul benefic pentru societăţile în cauză, trebuie luat în calcul şi efectul incitant pentru potenţialii participanţi la procesul de privatizare. Cu totul altfel este interesat un cumpărător în adjudecarea unui pachet de acţiuni sau în cumpărarea unor active când ştie că o parte însemnată din fondurile cheltuite sunt returnate pentru capitalizarea societăţii respective.

A fost sesizată, sperăm la timp, cea mai gravă cauză a blocării privatizării în primele 4 luni din acest an, când nici măcar 1/5 din cât s-a stabilit nu s-a privatizat. Nu atât criza politică, ci produsul cel mai stupid, catastrofal al acestei crize, noua Lege a privatizării, impusă în pripă, constituie adevărata cauză a stagnării privatizării. Este şi motivul pentru care apreciem că o revedere rapidă a acestei legi este nu numai oportună, dar şi absolut necesară. Nu peste 5-6 săptămâni, ci în aceste zile. Iar pentru a evita orice tergiversare, chiar cu riscul abdicării de la promisiunile făcute, Guvernul ar trebui să promoveze această lege sub regimul urgenţei, fie prin ordonanţă, fie prin asumarea răspunderii guvernamentale, ştiindu-se că măsurile propuse sunt în esenţa lor agreate şi de Opoziţie. Astfel, este aproape exclus ca procedura parlamentară normală să scoată la liman şirul de modificări necesar al Legii privatizării mai repede decât în toamnă, ceea ce ar însemna compromiterea acestui an în planul privatizării.

Nevoia unei reacţii rapide este determinată şi de implicaţiile pe care modificările proiectate la Legea privatizării le va avea asupra bugetului pe acest an. Deocamdată, dintr-o simplă evaluare, rezultă că, în urma deciziei ministrului Sorin Dimitriu, 1000 de miliarde de lei vor lua calea directă spre societăţile privatizate. Alte sute de miliarde, dacă nu cumva mii de miliarde, ar urma acelaşi drum, potrivit unei măsuri exprese incluse de Ministerul Privatizării în Programul de guvernare. Este vorba de efectele pe care le va avea, cum prevede expres programul: utilizarea fondurilor obţinute din vânzările de active de către societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, inclusiv în scopul restructurării, retehnologizării, dezvoltării, societăţilor comerciale respective.

Modificările Legii privatizării, evident, trebuie făcute urgent, înainte de discutarea bugetului, pentru a nu compromite întreaga restructurare a proiectelor bugetare aflate într-un echilibru fragil. Şi alte măsuri din programul de guvernare, de această dată cu posibile efecte benefice asupra bugetului, impun urgentarea procedurii de modificare a Legii privatizării. Iată doar două dintre ele. Susţinerea privatizării unor societăţi comerciale mari, cu datorii importante la bugetul de stat, şi de asigurări sociale, la bănci şi alţi creditori, prin conversia datoriilor în acţiuni, reeaşalonări etc. În acest fel, s-ar putea ca o importantă parte din sumele prevăzute din proiectul de buget pentru dobânzile aferente, datoriile publice preluate de Bancorex şi Banca Agricolă să fie diminuate. Demararea procesului de privatizare în domenii de interes bugetar: învăţământ şi sănătate. Intenţiile spectaculoas în materie de privatizare anunţate de ministrul de resort au nevoie înainte de toate, de un susport legislativ adecvat. Rămâne să vedem ce va urma sau cât de lung şi de consistent va fi şirul unor astfel de iniţiative incitante, dar nu şi lipsite de risc şi de vulnerabilitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul deputat Ioan Bivolaru şi apoi urmează domnul deputat Mihai Drecin.

Aveţi cuvântul, domnule deputat!

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

A devenit notorie politica antisocială a creştin-democraţiei, precum şi a forţelor politice asociate la guvernările autohtone de după noiembrie 1996. Populaţia României este obligată să suporte consecinţele grave ale politicilor falimentare ale acestei coaliţii, consecinţe care culminează cu scăderea dramatică a nivelului de trai.

După majorările de preţuri la energia electrică, gaze naturale şi carburanţi din noiembrie 1997, opinia publică a semnalat destul de clar Guvernului că aceste costuri vor depăşi cu mult resursele financiare ale unor importante segmente sociale defavorizate, precum şomerii, pensionarii, salariaţii şi alţii.

Începând cu 22 aprilie a.c., în întregul judeţ Neamţ, Romgaz a întrerupt furnizarea gazului metan la toate centralele termice din municipiii şi oraşe lăsând populaţia respectivă, precum şi unităţile bugetare, şcolile, creşele, gădiniţele, căminele, dispensarele în totalitate, fără beneficiul agentului termic. Cauza acestor măsuri în forţă, anunţate cu cinism de către Romgaz în ajunul sărbătorilor Paştelui Ortodox, o constituie datoria regiilor locale faţă de aceasta, datorie acumulată de la populaţie şi de la obiectivele bugetare, în valoare de circa 17 miliarde de lei.

Ponderea acestor datorii rezidă din majorările de preţuri necorelate cu veniturile cetăţenilor, a proastei funcţionări a sistemului de compensare prin cupoane, a cheltuielilor pentru încălzire, precum şi a lipsei fondurilor obiectivelor bugetare care s-au acumulat în perioada previzibilă noiembrie 1997 - martie 1998, pentru care Guvernul, deşi atenţionat, nu a luat nici o măsură.

Prin cupoanele pentru încălzire, regiile Judeţului Neamţ trebuiau să primească în primul trimestru al anului de la buget circa 8 miliarde de lei, în care sunt incluse şi sumele datorate de obiectivele bugetare, dar aceste sume sunt blocate la trezoreria locală din lipsă de fonduri. Aceste guvernări, dovedite ostile societăţii româneşti, se concretizează în Judeţul Neamţ prin represalii globale aplicate de Romgaz, scoţându-se în totalitate din circuit cele 90 de centrale termice care deservesc asociaţiile de proprietari sau locatari, neţinându-se cont că o parte din acestea şi-au plătit în termen datoriile faţă de regiile respective. Un judeţ din Moldova, judeţul Neamţ, puternic afectat de dezindustrializarea forţată, promovată de politica economică a Puterii, în care marile obiective industriale au fost total sau parţial scoase din circuitul economic,unde rata şomajului este una din cele mai ridicate din ţară, unde procesul investiţional nu are nici o şansă să devină realitate, nu poate fi abandonat de Ministerul Industriilor şi Comerţului la discreţia iresponsabilă a unei regii ca Romgaz, care este pe picior de război total cu întreaga populaţie urbană şi aşa greu încercată. Şi aceasta, în condiţiile în care jumătate din datoria faţă de Romgaz este obligaţie bugetară a statului.

Guvernul nu poate trata simplist o astfel de situaţie necăutând soluţii de compensare în cadrul bugetului între datoriile bugetare faţă de Romgaz şi datoriile Romgazului faţă de buget. Romgazul nu poate trece peste obligaţia de a încerca o reeşalonare a acestor datorii acumulate de populaţie în perioada de iarnă, pentru perioada de vară imediat următoare, urmărindu-se o relaxare a efortului acestuia în limite suportabile.

Romgaz nu are voie să sancţioneze global populaţia urbană atâta timp cât aceasta, precum şi regiile locale, deţine monopolul furnizării de gaz metan şi respectiv de agent termic. Romgazul nu poate neglija cererea regiilor locale din Judeţul Neamţ de a găsi împreună soluţii privind decuplarea de la alimentarea cu gaz metan doar acelor centrale termice la care beneficiarii se dovedesc real rău platnici.

În acest sens, Romgazul, Ministerul Industriei şi Comerţului, Guvernul României vor trebui să definească în procedură de urgenţă regimul de "rău-platnic" pentru populaţia urbană defavorizată, ale cărei venituri modeste nu mai pot fi rezonabil împărţite între priorităţile curente. Guvernul României trebuie să înţeleagă că generalizarea categoriei de "rău-platnic" este o stare de fapt şi nu o stare de spirit şi că aceasta nu se poate rezolva prin declaraţii de război total la adresa populaţiei. Cu atât mai mult cu cât scumpirile la energia termică, energia electrică, combustibil, preconizate pentru luna mai, vor transfera majoritatea populaţiei ţării la această categorie de "rău-platnici".

Cer ca Ministerul Industriei şi Comerţului, împreună cu Ministerul Finanţelor, să găsească imediat soluţia relaxării acestei situaţii pe care Romgazul o experimentează în judeţul Neamţ, iar Guvernul să înţeleagă că raţiunea sa de a exista este aceea de a rezolva problemele populaţiei şi nu de a le crea. Cei 5 parlamentari PDSR de Neamţ solicită deplasarea reprezentanţilor Guvernului în judeţul Neamţ pentru a stabili, acolo, care sunt soluţiile rezonabile ce pot fi impuse.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Mihai Drecin, se pregăteşte domnul deputat Octavian Bot.

Domnul Mihai Dorin Drecin:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Deşi reprezentanţii puterii au venit la conducerea ţării cu promisiunea impunerii legii şi a combaterii corupţiei la toate nivelurile societăţii româneşti, pozând în justiţiari, actele de corupţie şi de încălcare a legii în societatea românească s-au înmulţit. De cele mai multe ori, ele se fac pe faţă, prin organe ale statului, care prin atribuţiile lor sunt desemnate să apere legea şi nu să o încalce. Acest lucru este extrem de grav pentru cetăţenii de rând ai ţării, pentru credibilitatea instituţiilor statului, dar şi pentru imaginea României în străinătate. Un astfel de caz, ca, de altfel, multe altele întâmplate în ultimul an, este cel al transportului de ţigări de pe Aeroportul militar Otopeni, operaţiune desfăşurată într-un total dispreţ faţă de legislaţia română în vigoare, faţă de regulamentele şi disciplina militară, atentând foarte grav chiar la siguranţa naţională.

În opinia PUNR, o acţiune de amploarea celei de la Otopeni nu s-a putut desfăşura fără implicarea şi cu ştiinţa unora dintre cele mai înalte autorităţi şi funcţionari ai statutului român: Serviciul de Protecţie şi Pază, Ministerul Apării Naţionale, Ministerul Transporturilor. Or, simpla arestare a unor aşa-zişi "ţapi ispăşitori", funcţionari de rang inferior, ca vinovaţi de încălcarea legii nu este decât o diversiune menită să distragă atenţia opiniei publice şi o imensă portiţă de salvare pentru capii acestei afaceri de tip mafiot.

Declaraţia preşedintelui Emil Constantinescu, după ce operaţiunea "Ţigareta-Otopeni" a fost analizată în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, nu face decât să confirme supoziţia de implicare în afacere a unor înalţi funcţionari ai statului. Ea este o încercare de acoperire a adevăraţilor vinovaţi. Iată de ce:

1) "Flagrantul organizat", în concepţia preşeditelui, a devenit flagrant numai după descoperirea afacerii de către mass-media.

2) "Flagrantul", în concepţia noastră şi după lege, ar fi trebuit să fie realizat la faţa locului, pe Aeroportul militar Otopeni, şi nu în depozitele de la Mogoşoaia.

3) Prin realizarea "flagrantului", ar fi trebuit ca azi, în arest, alături de cei reţinuţi până acum, să fie şi echipajul şi însoţitorii mărfii de pe aeronava ucraineană.

4) Prin realizarea "flagrantului", nava care a făcut transportul de contrabandă ar fi trebuit să fie arestată pe Aeroportul Otopeni.

5) Dacă a fost "flagrant organizat", cum explică domnul preşedinte Emil Constantinescu faptul că ministrul transporturilor, al apărării naţionale, cel de interne şi şeful SPP-ului neagă că ar fi avut cunoştinţă de operaţiune?

6) Cum poate explica domnul preşedinte Emil Constantinescu faptul că, de la aeroport la hotel, o parte din echipaj şi din însoţitorii mărfii "s-au pierdut" pe drum?

7) Cum se explică faptul că autorităţile române de pe Aeroportul Otopeni au permis decolarea aeronavei şi schimbarea direcţiei de zbor a acesteia?

PUNR consideră că, prin declaraţia sa, domnul Emil Constantinescu, Preşedintele României, a adus prejudicii imense instituţiei prezidenţiale, devenind, în faţa opiniei publice, apărător al celor care încalcă legile în România. Aceasta nu este prima dată! Am reaminti afirmaţiile domniei sale privind încălcarea embargoului impus Iugoslaviei, cu sacrificarea conducerii Societăţii comerciale "Solventul" S.A. Timişoara şi a conducerii acesteia, implicarea unor consilieri prezidenţiali în procesul de privatizare, lipsa oricărei poziţii a preşedintelui în privinţa încălcării de către justiţie a Legii nr. 112 privind casele naţionalizate, ca şi eliminarea bancrutei frauduloase din legislaţia ţării. Apărarea celor ce au încălcat legea şi aruncarea răspunderii asupra unor funcţionari de rang inferior, precum şi valoarea mărfii aduse ilegal în ţară, ne fac să credem că de această operaţiune erau în temă înalte instituţii ale statului, pe care preşedintele a încercat să le apere prin declaraţia sa.

Sumele mari de bani obţinute din operaţiuni ilicite se utilizează, de multe ori, în scopuri politice, în special pentru campaniile electorale. Încercarea de escamotare a adevărului despre operaţiunea de la Aeroportul militar Otopeni ne face să credem că o parte din bani erau destinaţi unor interese politice.

Faţă de această situaţie, PUNR cere Preşedintelui României şi primului ministru să acţoneze pentru sancţionarea, conform legii, a celor vinovaţi, până la nivelul miniştrilor, departamentelor implicate în această scandaloasă afacere.

Faţă de această situaţie, PUNR cere Preşedintelui României:

1) Să retracteze declaraţia care justifică operaţunea Otopeni, prin ceea ce dumnealui a numit "flagrantul organizat";

2) Demisia şefului S.P.P., acest serviciu find grav şi direct implicat în acţiunea de la Aeroportul militar Otopeni;

3) Demisia de onoare a ministrului transporturilor, în sectorul căruia, nu pentru prima oară, se întâmplă astfel de acţiuni;

4) Demisia de onoare a ministrului apărări naţionale, în timpul mandatului căruia s-a produs încălcarea legii şi a regulamentelor militare, lezându-se astfel onoarea armatei române;

5) PUNR cere Parlamentului să formeze o comisie de anchetă asupra acestei acţiuni ilicite de pe teritorul României. În cazul în care Parlamentul, prin majoritatea parlamentară, se va opune partidului nostru, noi propunem constituirea unei comisii formate din reprezentanţi ai partidelor din opoziţie, pentru elucidarea în principal a acestei operaţiuni ilicite, precum şi analizarea numeroaselor semnale privind desfăşurarea unor acţiuni de contrabandă pe teritoriul României cu ţări, maşini, băuturi, arme, droguri, precum şi traficul de carne vie.

PUNR consideră că a sosit timpul ca cele promise în campania electorală privind apărarea legii şi combaterea corupţiei şi cu care reprezentanţii CDR, USD, UDRM, precum şi Preşedintele României au câştigat alegerile să devină, în sfârşit, realitate în societatea românească.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Bot este în sală? Dacă nu este, are cuvânttul domnul deputat Petru Bejinariu şi se pregăteşte domnul deputat Gavra.

Domnul Petru Bejinariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Răpirea Bucovinei în anul 1775 i-a produs peste un veac lui Eminescu atât de mare durere sufletească încât poetul a creat cele mai cutremurătoare poeme în proză de indignare din cultura românească. Trecerea Bucovinei sub dominaţia austro-ungară a însemnat, în primul rând, lupta pentru deznaţionalizarea românilor. Două sunt etniile a căror agresivitate Eminescu le identifica a fi un pericol pentru românii din Bucovina: evreii şi ucrainienii, respectiv, rutenii. Dar, în tot ce a gândit şi a scris, niciodată nu a arătat intoleranţă şi agresivitate, numai stăruinţa de a apăra interesele legitime ale românilor. Poetul a arătat că în Bucovina trăiesc două feluri de slavi: usulii şi rutenii, primii fiind autohtoni, în vreme ce ceilalţi sunt fugiţi din Galiţia şi aşezaţi între Nistru şi Prut, pe teritorii româneşti.

Am venit în faţa dumneavoastră, şi vă sunt recunoscător că mă urmăriţi, deoarece astăzi în literatura şi manifestările culturale şi politice ucrainiene se vorbeşte din nou şi tot mai des de statutul de populaţie autohtonă, băştinaşă a rutenilor din Bucovina, precum în urmă cu 100 de ani. Dar nu numai se vorbeşte, se şi lucrează! Frecvenţa acestor declaraţii şi demersuri a crescut de la aşa-numitul "sacrificiu istoric" făcut de actuala putere prin Tratatul româno-ucrainian, prin care s-a cedat Ucrainei nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa şi sudul Basarabiei, fără nici un temei istoric, juridic sau moral.

Aşadar, agresiunile asupra limbii române, asupra bisericii ortodoxe, asupra şcolii româneşti, au reapărut în forme vechi, dar modernizate şi într-un cadru social-istoric nou. De la numele dat nou născuţilor şi până la falsificarea istoriei românilor, sunt parcurse toate formele deznaţionalizării românilor. Acum, însă, procesul este mai activ, cu forme în văzul lumii şi multe ascunse, are o anumită grabă şi curge în numele părerii susţinute de ucrainieni care, chipurile, sunt băştinaşi-autohtoni, cu drepturi asupra acestor teritorii.

Iată o reacţie de nivel înalt! Participarea la Sfânta Înviere la Mănăstirea Putna a domnului preşedinte Emil Constantinescu nu a mai fost agreată de o mare parte din populaţia locală, mai ales din clipa când domnia sa a declarat că a ales Putna "deoarece aici veghează de veacuri spiritul lui Ştefan cel Mare" şi că, în acest an, "vom aniversa 80 de ani de la unirea Bucovinei". Or, spiritul marelui Ştefan cel Mare a fost unul de luptă pentru unitatea şi independenţa Moldovei, şi nu unul de sacrificiu istoric, de împărţire a ei cu vecinii. Iar la aniversare, după evocarea momentelor înălţătoare ale revenirii Bucovinei la România, ce vom mai putea spune? Că mai mult de jumătate a fost cedată?

Guvernele vin şi pleacă, miniştrii vin şi pleacă, în ultima vreme, tot mai des..., evenimente de tipul: grupul de spioni; trecerea prerogativelor de la rege la Prinţesa Margareta, avion străin cu baxuri de ţigări patronate de oameni ai puterii, adică "flagrantul" ş.a., tot trec, însă, ceea ce rămâne şi trebuie să rămână este "Podoaba cea mai aleasă şi mai mândră între podoabele ţării, poporul românesc", cum admirabil spunea Vlahuţă.

Dar eu cred că şi în această nouă realitate, care acum se repetă pentru români în alte condiţii, "De avem sau nu dreptate, Eminescu să ne judece!" Iar dacă e necesar, pentru unii, poate veni chiar şi sentinţa din finalul poemului "Scrisoarea a III-a"!

Mulţumesc.

(Aplauze sporadice.)

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Gavra, în încheierea acestei secţiuni din programul de astăzi. Aveţi cuvântul, domnule deputat!

Domnul Ioan Gavra:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Onorat auditoriu, atât cât este prezent la balcoanele Camerei Deputaţilor, ca reprezentare a mass-mediei scrise şi audio-vizuale,

Se pare că, în ultima vreme, România este bântuită de multe stafii! Din păcate, aproape zilnic se petrec evenimente de-a dreptul stranii şi inexplicabile! Contrabanda cu ţigarete de pe Aeroportul militar Otopeni reprezintă, bunăoare, doar unul din şirul lung al acestora.

Cum, însă, niciodată răul nu vine de unul singur, asemenea evenimente au loc şi în viaţa politică a ţării! Despre ce este vorba? Cam tot în acelaşi interval de timp în care se derula "afacerea ţigareta", la Cluj-Napoca, personajul funebru Gheorghe Funar, cunoscut în ţară şi peste hotare, punea la cale o escrocherie politică de proporţii. În termeni strict juridici, el a săvârşit o crasă ilegalitate. Aşadar, contrabanda s-a mutat şi în plan politic! Desigur, mijloacele utilizate sunt cu totul altele: minciuna, diversiunea şi inducerea în eroare a opiniei publice din ţară.

Fireşte, opinia publică din România, şi nu numai aceasta, s-a obişnuit cu extravaganţele şi ieşirile publice deplasate ale "personajului" Gheorghe Funar. Bietul om a rămas fără orchestră, după excluderea sa definitivă din viaţa politică!

Nemaiavând obiectul muncii, din nou, după câteva luni de zile, s-a specializat în spectacole şi reuniuni folclorice gen Caritas. În 1992, organiza lanţuri vii pentru apărarea şi susţinerea binescutei escrocherii naţionale Caritas de la Cluj-Napoca. Hârtia de ziar, banda magnetică radio şi pelicula camerelor de televiziune păstrează încă nealterate rătăcirile şi inepţiile rostite atunci de către Gheorghe Funar.

De la escrocheria Caritas, Gheorghe Funar a trecut la escrocheria politică, denumită ilegal "AUR". Nu se putea o formulă mai bună! Altfel spus, la piraterie şi brigantism politic!

Aventurile de acest gen ale lui Gheorghe Funar au început în urmă cu câteva luni de zile, prin autoproclamarea sa ilegală drept şef de partid. Curat-murdar, vorba lui Caragiale! Sigur, personajul cu pricina suferă de complexul piticului. De data aceasta, însă, se pare că a încurcat rău lucrurile!

A organizat pe 25 aprilie, la Cluj-Napoca, un spectacol folcloric după chipul şi asemănarea sa. Scopul spectacolului a fost unul singur: acela de a se autoproclama din nou şef de partid! Bineînţeles, al unui alt partid! Iată, prin urmare, că doar în câteva luni de zile Gheorghe Funar a atins o performanţă inegalabilă: s-a autoproclamat şef de partid la două partide! În ambele cazuri, în mod ilegal şi abuziv. Ce mai contează, însă, la Gheorghe Funar o ilegalitate, la cele peste 2000 de procese penale şi civile în care este antrenat în momentul de faţă?

Cum spuneam, în momentul de faţă, în inconştienţa sa totală, a săvârşit un sacrilegiu: a atentat la existenţa juridică a unei minorităţi etnice. În mod concret, este vorba despre rromi, adică, etnia pe care cu distincţie şi onoare o reprezintă în Camera Deputaţilor colegul nostru Mădălin Voicu. Iată, aşadar, că "personajul" Gheorghe Funar se află acum în război cu minoritarii de toate rasele şi culorile, inclusiv cu rromii, aşa cum plastic se exprima ieri o binecunoscută ziaristă bucureşteană într-un cotidian central.

În 1992, s-a înfiinţat - atenţie! legal, de această dată - organizaţia denumită "Asociaţiile unite ale rromilor", care a fost înregistrată oficial la Tribunalul municipiului Bucureşti sub denumirea prescurtată de "AUR". Aşadar, "AUR"-ul aparţine de fapt şi de drept Asociaţiei unite a rromilor! În mod ilegal, Gheorghe Funar a încercat sâmbătă, 25 aprilie, la Cluj-Napoca, în cadrul unei reuniuni folclorice de prost-gust, să-şi însuşească "AUR"-ul rromilor. Nici mai mult, nici mai puţin!

Se pare că, de această dată, greşeala lui a fost şi va fi fatală. A uzurpat spaţiul etnic al rromilor. Şi încă ceva: "AUR"-ul rromilor este, totuşi, înregistrat legal la Tribunalul municipiului Bucureşti, pe când "AUR"-ul lui Funar reprezintă o escrocherie politică de proporţii!

În consecinţă, Gheorghe Funar confirmă încă o dată, dacă mai era necesar, că acţiunile sale de acest fel nu au nimic comun cu legea şi că rămâne pe mai departe un impostor politic bine cunoscut în ţară şi peste hotare.

Sunt convins că rromii vor avea câştig de cauză. Soluţia onorabilă pentru Gheorghe Funar este una singură: aceea de a trece împreună cu ucenicii săi la "AUR"-ul rromilor! Poate aşa, va dobândi şi el recunoaştere publică în România! Depinde dacă rromii sunt dispuşi la o asemenea asociere politică. Oricum, după înfăţişare şi după comportament, lui Gheorghe Funar nu i-a mai arămas o altă alternativă!

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Cu aceasta, programul de intervenţii ale deputaţilor s-a încheiat şi urmează să trecem la şedinţa propriu-zisă.

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei şi vă anunţ că din totalul celor 343 de colegi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 251, sub absenţi 92, din care participă la alte acţiuni parlamentare 60. Cvorumul prevăzut de art. 128 din regulament este întrunit.

Vă propun să intrăm în ordinea de zi. Vă anunţ de pe acum că la ora 11,00 va avea loc votul final asupra unor iniţiative legislative, ca şi votul în legătură cu desemnarea unuia dintre vicepreşedinţii Camerei.

Rog liderii grupurilor să invite în sală toţi deputaţii!

Primul punct înscris pe ordinea de zi este Propunerea legislativă privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. Vă reamintesc faptul că astăzi vom continua dezbaterile la această propunere legislativă şi, de asemenea, că în şedinţa din ziua de joi, 23 aprilie, au fost aprobate toate articolele, cu excepţia art. 15, care a fost remis comisiei.

Rog colegii din Comisia juridică să ia loc în banca rezervată! Îi rog, de asemenea, să ne prezinte punctul de vedere adoptat de comisie în legătură cu acest articol care a fost trimis spre reexaminare la Comisia juridică.

Cine ne prezintăt punctul de vedere al comisiei? Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul!

Domnul Nicolae Grădinaru:

Vă mulţumesc.

Deci, la Comisia juridică s-a prezentat o propunere legislativă privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. Prin majoritate de voturi, comisia a fost de acord cu propunerea legislativă, iar în data de 27 s-a propus o reformulare a art. 15, aprobată cu majoritate de voturi de către Comisia juridică, pentru corelarea cu art. 90, 95 alin. 3 şi 147 din Constituţia României, propunere făcută de domnul Acsinte Gaspar şi susţinută de domnul deputat Zoner.

Prin raportul comisiei, supunem plenului Camerei spre dezbatere şi avizare propunerea legislativă a Grupului PDSR.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Deci, art. 15 a fost convenit în forma cuprinsă în adresa semnată de domnul vicepreşedinte Stancov, formă pe care o aveţi în textele distribuite. Vă întreb dacă există obiecţii faţă de formularea convenită de către comisie, pe baza amendamentelor transmise de către domnii Gaspar şi Zoner. Dacă nu, supun votului art. 15.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? 1 abţinere.

Cu 1 abţinere, art. 15 a fost aprobat.

În aceste condiţii supun votului dumneavoastră Cap. IV, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? 2 abţineri.

Cu 2 abţineri, Cap. IV al propunerii legislative a fost aprobat.

Fiind vorba de o lege organică, vă propun ca votul să fie exprimat împreună cu celelalte legi care urmează să fie votate la ora 11,00.

Vă mulţumesc.

Trecem la următorul punct de pe ordinea de zi: Propunerea legislativă privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Pază. Evenimentele din ultimile zile au arătat cât de necesară este o lege pentru acest serviciu!

Rog colegii din comisie şi iniţiatorii să ia loc în băncile rezervate!

Vă reamintesc faptul că în şedinţa de joi, 23 aprilie, au fost aprobate primele 12 articole din textul legii, iar în cadrul art. 13 alin. 1 au fost aprobate toate literele, cu excepţia lit. c) şi d), care au fost remise comisiei în vederea reformulării şi corelării. De aceea, vom trece la discutarea alin. 2 al art. 13 şi vă rog să observaţi propunerea de modificare cuprinsă în raportul comisiei şi care este sugerată pentru o variantă modificată a alin. 2 din art. 13.

Dacă sunt observaţii în legătură cu formularea comisiei la art. 13 alin. 2? Aaveţi cuvântul, domnule deputat!

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte,

Propun să extindem şi asupra alin. 2 de la art. 13, deoarece fuseseră trimise numai lit. c) şi d) la discuţii, dar lucrurile se leagă întrucâtva. Aşa că vom discuta mâine, miercuri, în comisie tot art. 13.

Propun să trecem mai departe, la art. 14.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc. Înţeleg că şi iniţiatorul este de acord.

Trecem la Cap. III - "Personalul Serviciului de Protecţie şi Pază". Dacă sunt obiecţii în legătură cu titlul capitolului? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră titlul Cap. III.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, titlul a fost aprobat.

Trecem la art. 14 alin. 1. Comisia propune restructurarea acestui articol cu 11 alineate în 3 articole distincte, cu 3-4 alineate; eliminarea alin. 9 şi un text nou alin. 4, în cadrul ultimului articol propus. Îi dau cuvântul domnului deputat Nica, pentru a vă prezenta un amendament.

Domnul Mihail Nică:

La alin. 1 al art. 14, propun reformularea acestuia, sub următoarea formă: "Personalul Serviciului de Protecţie şi Pază se compune din maxim 1.500 militari şi civili."

Argumentele mele în favoarea limitării prin lege a numărului personalului acestei instituţii:

1) Numărul demnitarilor beneficiari de protecţia SPP este limitat. Drept urmare, raportul dintre numărul de personal al SPP şi cel al demnitarilor trebuie să fie constant. În cazul apariţiei unor situaţii de excepţie, când este nevoie de forţe suplimentare, se poate apela la cooperarea cu alte instituţii. Acest lucru este specificat la arat. 13, în care vorbim despre cooperare.

2) Referitor la cea de a doua misiune a SPP, asigurarea pazei sediilor de lucru şi a reşedinţelor, tendinţa în acest domeniu, la sfârşit de mileniu, este utilizarea dispozitivelor de înaltă tehnologie pentru paza şi accesul în obiective. Nu este nevoie de amplasarea unui ofiţer la fiecare obiectiv. Fiind o instituţie de elită, personalul ei trebuie să aibă însuşiri şi pregătire deosebită, să fie profesionişti veritabili.

Un alt argument pe care mi l-au adus zilele acestea: cred că trebuie limitat numărul de persoane astfel încât ofiţerul de serviciu să poată face foarte uşor apelul de dimineaţă şi de seară şi un ultim argument, singura instituţie care răspunde de cum se cheltuiesc banii contribuabilului este Parlamentul. De aceea, fac un apel către colegii din Cameră să judece acest amendament din punct de vedere al cheltuierii banilor publici pentru protecţia demnitarilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog să-mi daţi amendamentele. Îi dau cuvântul domnului deputat Paşcu pentru a prezenta punctul de vedere al iniţiatorilor.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Mircea Paşcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Eu cred că nu putem fi de acord cu această limitare întrucât este o chestiune extrem de importantă. De ce hotărâm noi aici 1.500 şi nu 1.453? Pe ce bază putem noi să avem această chestiune clarificată în momentul de faţă, să spunem că toate obiectivele şi misiunile care revin serviciului pot fi îndeplinite cu 1.500 şi nu mai mult de 1.500 de oameni? Argumentele, că este vorba de banul public şi aşa mai departe, pot fi întoarse. Acele echipamente sofisticate pe care colegul meu le aduce în discuţie costă mai mult decât oamenii respectivi şi, atunci, acelaşi argument poate să fie adus împotriva domniei sale şi, ca atare, nu cred că putem să ne prevalăm de acest argument că trebuie să avem grijă de banul public pentru a limita numărul acesta.

La fel putem să discutăm şi despre nivelul forţelor armate din România şi să o discutăm între noi, aici, fără sfatul competent al oamenilor şi aşa mai departe. Putem să luăm orice decizie dorim. Eu cred că este un factor restrictiv, de ultim moment, care a apărut în discuţie. El nu a fost discutat în comisie atunci când oamenii respectivi au fost acolo şi puteau să ne dea un aviz, să spunem aşa, tehnic, bine documentat asupra acestei solicitări şi nu suntem în măsură să putem accepta o asemnea limitare scoasă pur şi simplu din buzunar şi prezentată ca fiind ceva ştiinţific determinat pentru îndeplinirea misiunii.

Deci, nu sunt de acord cu aceasta.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al comisiei.

Domnul deputat Vilău.

Stimaţi colegi,

Aş vrea să vă rog următorul lucru: dacă se poate - ca să putem să avansăm. Pentru a clarifica aceste aspecte, ar trebui să avem, pe de o parte, punctul de vedere al iniţiatorilor, pe de altă parte, punctul de vedere al comisiei aşa cum a deliberat ea. Dar, mi se pare ciudat ca membri ai comisiei să vină după aceea cu puncte de vedere suplimentare, care introduc nişte elemente care, evident, ar fi trebuit să fie discutate la nivelul comisiei şi clarificate acolo, pentru că va apare un element de derută din partea celor care nu cunosc subiectul sub aspectul său tehnic şi cred că în felul acesta nu vom avansa suficient de repede în această dezbatere.

De aceea, au v-aş ruga să aveţi amabilitatea să ne prezentaţi rezultatul deliberărilor dumneavoastră şi punctele de vedere comune la care aţi ajuns. Există un raport cu numeroase modificări, care, eu cred că reprezintă punctul de vedere pe care dumneavoastră vi l-aţi însuşit şi v-aş ruga să susţineţi aceste puncte de vedere; dacă este cazul, dacă nu, ne spuneţi că acest raport nu mai este actual şi că trebuie făcut altul.

Aici este o chestiune în care vreau să vă consult ca să înţeleg cum mergeţi mai departe.

Domnul deputat Vilău.

Domnul Ioan-Adrian Vilău:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă pentru această precizare. Înainte de orice, aş dori să reamintesc că atunci când a luat cuvântul domnul deputat Nică a spus că îşi va prezenta un punct de vedere personal şi nu vorbeşte în numele comisiei. Eu îi înţeleg grija şi chiar susţin această tendinţă. Înţeleg grija domniei sale de a avea o atenţie specială pentru banul public, dar din păcate nu pot decât să repet şi eu că acest amendament nu a fost făcut în comisie, nu a fost înaintat în timpul dezbaterilor din comisie, deci n-are cum comisia să şi-l însuşească în acest moment. Noi rămânem pe varianta pe care am propus-o la art. 14, urmând ca propunerea domnului Nică să fie tratată ca orice altă propunere care ar fi venit din sală, respectiv, o propunere care nu se bucură de votul comisiei în dezbaterea în fond a acestui proiect de lege.

Revenind la fondul chestiuni, aş putea să vă spun că ar fi greu şi ar fi un precedent periculos dacă printr-o lege am încerca să legăm rezultatul unei activităţi de o determinare strictă din punct de vedere numeric. Mai ales că amendamentul a fost propus în acest moment, eu nu pot să am o reprezentare exactă a implicaţiilor pe care le-ar presupune acceptarea acestei formule. Nu ştiu dacă 1.499 de lucrători SPP sau 1.501 sunt mai potriviţi pentru un moment sau pentru altul, dar mă gândesc că sunt anumite acţiuni cu participare internaţională - respectiv acţiuni care au loc în România - în care s-ar putea să avem nevoie de un număr mai mare de lucrători SPP, aşa cum s-ar putea întâmpla ca în anumite perioade de timp şi de calm şi de linişte socială, să nu fie nevoie, poate, nici de 1.000 de lucrători ai Serviciului de Protecţie şi Pază.

Deci, pe scurt, comisia nu poate să-şi însuşească un asemenea punct de vedere pentru că nu l-a discutat şi nu a avut un vot asupra lui.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc. Dacă mai sunt alte propuneri?

Domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Problema pe care a ridicat-o domnul deputat Nică îşi are rezolvare pentru că, anual, odată cu aprobarea bugetului se aprobă şi numărul şi structura personalului. Deci, nu cred că este cazul ca noi să batem în cuie aici un număr de personal pentru acest serviciu, care, la un moment dat, s-ar putea ca prin Legea bugetului - deşi asta este o lege organică şi nu poate să fie modificată - dar, practica este aceasta: numărul de personal la instituţii se aprobă odată cu bugetul de stat.

Şi, domnule preşedinte, v-aş ruga - pentru că tot sunt aici şi este vorba de alin. 1 - să-mi permiteţi să fac o intervenţie în sensul îmbunătăţirii redactării acestui alineat.

Această lege urmează să fie completată cu prevederi din Legea 80 privind Statutul cadrelor militare. Ca atare, se impune o corelare în ceea ce priveşte terminologia sub aspectul categoriilor de personal şi vă propun ca art. 14, alin. 1, să aibă următoarea redactare: "Personalul Serviciului de Protecţie şi Pază se compune din personal militar şi salariaţi civili".

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

În legătură cu această chestiune, da? Punctul de vedere al comisiei în legătură cu această propunere. Imediat, domnule preşedinte.

Aveţi cuvântul.

Domnul Ioan-Adrian Vilău:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Această lege este o lege foarte tehnică înainte de orice şi pot să vă asigur că în comisie s-a întors aproape fiecare cuvânt pe toate feţele încât să-i dăm valoarea pe care o merită.

Problema salariaţilor civili s-a discutat cred că ore întregi în interiorul comisiei pentru că s-a pornit de la ce spunea şi domnul deputat Gaspar, dar pe de altă parte vă atrag atenţia că pentru anumite misiuni speciale s-ar putea ca această instituţie să apeleze la persoane civile care nu sunt salariaţi. Şi, prin sintagma "salariaţi civili" nu acoperim întreaga posibilitate sau numărul total de variante pe care îl are acest serviciu.

Vă dau un exemplu foarte concret. În România are loc o negociere palestiniano-israeliană, să zic aşa, da, şi este nevoie ca pentru această operaţiune să avem doi-trei translatori de arabă, care nu sunt în mod automat salariaţi ai acestei instituţii, dar care instituţie apelează pentru o anumită perioadă limitată de timp, sigur în anumite condiţii specifice.

Şi, atunci, dacă ne oprim doar la sintagma "salariaţi civili" nu acoperim întreaga sferă de colaboratori şi alt tip de personal.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Vreau să-i spun domnului deputat Vilău că statul de funcţii al oricărei instituţii se compune din personal, înţelegând personal angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată. Exemplul pe care l-a dat dânsul că vom folosi doi translatori - aceştia sunt colaboratori. Ei nu intră în categoria personalului efectiv al instituţiei respective. Ca atare, mi se pare că introducerea sintagmei "salariaţi civili" este corectă, fiind vorba de personalul încadrat potrivit statelor de funcţii pe care le are Serviciul de Protecţie şi Pază.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al iniţiatorului?

Domnul deputat Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Discuţia a fost, într-adevăr, în comisie. În cazul în care e nevoie să fie angajaţi nişte oameni civili din afara statului de organizare al Serviciului de Protecţie şi Pază, să poată să o facă, dar aceştia nu intră în statul de organizare. Deci, noi, dacă lăsăm propunerea domnului Gaspar - de fapt, legislatorul a propus aşa, iniţial - nu contravenim cu nimic interesului şi posibilităţilor Serviciului de Protecţie şi Pază de a angaja oameni în anumite situaţii fără să facă parte din statul lor de organizare.

Deci, propunem să rămână tot aşa cum a spus domnul Gaspar, aşa cum a fost iniţial, "personal militar şi salariaţi civili", indiferent cine, chiar şi oameni, militari, dacă pot fi angajaţi ulterior, nu înseamnă că intră în statul de organizare al serviciului.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Berciu.

Domnul Ion Berciu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu vin să întăresc amendamentul domnului Nică datorită unei concepţii a societăţii civile. Nu-mi imaginez că ţara noastră va avea nevoie de mai mulţi paznici în viitor. Odată cu maturizarea societăţii am impresia, aşa cum spunea domnul deputat Nică, că maximum 1.500 - deci, nu era precizată o barieră fermă - dar un maxim era necesar a se spune, spre a nu se face o serie de alte abuzuri la un moment dat. Iar, în legătură cu angajaţii de care spunea domnul deputat, adică acei angajaţi civili sunt de acord să fie nominalizaţi drept colaboratori externi, sau colaboratori ai instituţiei respective.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Paşcu.

Domnul Ioan Mircea Paşcu:

Deci, referitor la amendamentul propus de domnul Gaspar şi eu sunt de aceeaşi părere, formula de "salariaţi civili" este mai bună, trebuie să vedem ulterior în lege în ce măsură un asemenea om atras suferă anumite - eu ştiu - anumite chestiuni care îl handicapează ulterior, poate să fie asimilat cu personalul respectiv. Acolo a fost chestiunea pe care a ridicat-o domnul avocat Vilău.

Dar, referitor din nou la această chestiune cu numărul, mie mi se pare că lucrurile sunt tranşate. Domnul Gaspar ne-a spus foarte clar că nu putem să angajăm mai mulţi oameni decât avem buget. Şi a veni în momentul de faţă şi a susţine că aici este problema câţi paznici au grijă de poporul român mi se pare puţin ciudat. Dacă e să discutăm aşa şi ne însuşim acest principiu, atunci practic va trebui să luăm toate instituţiile din acest sistem şi să vedem dacă numărul pe care îl au acolo este sau nu este justificat. De ce să nu existe mai puţini oameni la SRI, după acest principiu, sau de ce să nu existe mai mulţi oameni la SRI, pentru că şi SRI-ul face parte din acelaşi sistem al siguranţei naţionale. La fel putem să vorbim şi despre jandarmi şi aşa mai departe. Deci, nu putem să reducem şi să aducem toate chestiunile generale la o singură componentă a sistemului, punându-i în cârcă, practic, toate tarele sistemului dacă avem asemenea lucruri în vedere.

Deci, după părerea mea nu putem accepta şi acesta este un argument suplimentar la cele pe care le-am invocat deja, cu atât mai mult cu cât, repet, prin buget se poate controla foarte bine care este nivelul numărului de angajaţi ai acestui serviciu.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi, avem două chestiuni de rezolvat.

Vă propun să luăm întâi amendamentul domnului Gaspar, pentru că acest amendament vizează textul în oricare dintre variantele sale - varianta comisiei sau varianta propusă de domnul Nică - şi este o modificare de redactare în sensul de a se schimba formula "militar şi civil" cu formula "personal militar şi salariaţi civili".

Sunt de acord şi comisia şi iniţiatorul în legătură cu acest amendament. Supun votului dumneavoastră amendamentul.

Cine este pentru?

Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere, amendamentul a fost aprobat.

Acum urmează să tranşăm prin vot amendamentul propus de domnul deputat Nică, care propune ca alin. 1 să sune în felul următor: "Personalul Serviciului de Protecţie şi Pază se compune din maxim 1.500, dânsul spune "militari şi civili - acum vom pune "personal militar şi salariaţi civili".

Deci, ideea este - domnul Nică consideră că trebuie stabilită o limită maximă pentru serviciu - iar, pe de altă parte, argumentul a fost acela că acest număr se stabileşte în funcţie de bugetul anual.

O să supun votului dumneavoastră. Domnul deputat Berciu. Vreţi să mai adăugaţi ceva înainte de vot.

Domnul Ion Berciu:

Bugetul se susţine motivând şi numărul de personal. Deci, nu putem spune de la coadă. Prin urmare, având în vedere aceste servicii, ar fi foarte bine să se ştie până unde ne întindem cu ele. De aceea nu mi se pare că argumentul suficient este bugetul, pe urmă stabilim numărul de personal. Mi se pare cam invers pus.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Vă rog să reflectaţi cu atenţie la această chestiune. E până la urmă o chestiune de principiu, dacă prin legile organice ale instituţiilor stabilim o dată pentru totdeauna numărul maxim de personal. Gandiţi-vă dacă acest lucru s-a făcut şi cu alte prilejuri şi dacă va trebui să se facă şi cu alte ocazii de acum încolo.

Aceasta este, de fapt, problema de principiu, sau dacă trebuie să existe o anumită flexibilitate dată de mărimea bugetului şi de sarcinile distincte pe perioade de timp.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului deputat Nică, precizând de la început că punctul de vedere al iniţiatorului a fost diferit şi, de asemenea, punctul de vedere al comisiei a fost contrar.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi.

25 de voturi pentru - insuficiente pentru adoptare.

Vă reamintesc că lucrăm cu un cvorum de lucru care ţine seama şi de prezenţa a 60 de colegi ai noştri la diverse activităţi parlamentare, inclusiv la comisia parlamentară de anchetă pentru evaluarea situaţiei Societăţii Române de Televiziune şi, de asemenea, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci. De aceea, vă rog să ţineţi seama că dezbaterile noastre se desfăşoară în aceste condiţii de cvorum. Deci, având numai 25 de voturi pentru, amendamentul domnului Nică nu a fost aprobat.

Domnule deputat Gaspar, mai aveţi vreo observaţie la alin. 1 ? Nu.

Deci, supun votului dumneavoastră alin. 1 cu amendamentul deja aprobat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri? 4 abţineri.

Cu majoritate de voturi alin. 1 a fost aprobat.

Trecem la alin. 2.

Domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Redactarea care ne este propusă de către comisie la acest alineat este o redactare restrictivă, în sensul că ar urma să beneficieze de exerciţiul autorităţii publice numai categoria de "personal operativ" şi aş vrea să întreb şi iniţiatorul şi comisia dacă, totuşi, n-ar trebui să se revină la textul iniţial aşa cum a fost făcut în propunerea legislativă, în sensul că este vorba de "personalul serviciului", pentru că dacă rămânem la această redactare propusă de comisie "personal operativ", va trebui totuşi să fie definit ce înseamnă "personal operativ".

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Vreţi să-mi daţi.....

Domnul deputat Paşcu.

Domnul Ioan Mircea Paşcu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noi am avut - după cum aţi văzut, în lege a existat o formulare mai largă, mai permisivă - aşa cum a subliniat şi colegul nostru, domnul Gaspar, noi însă, tocmai pentru că am vrut să controlăm mai bine aceste implicări ale personalului serviciului respectiv şi să împiedicăm, ca să spunem aşa, abuzul într-o asemenea situaţie, am fost mai restrictivi şi am introdus numai personalul operativ, respectiv, personalul care participă efectiv la îndeplinirea misiunii date.

Există şi personal care nu este operativ, dar care sprijină misiunea respectivă. Noi am considerat că acel om nu poate să fie în situaţia de a-şi declina o calitate de autoritate publică, pentru că, practic, misiunea lui este mai puţin importantă decât misiunea celor operativi şi, deci, raţiunea principală pentru care noi am formulat această chestiune a fost tocmai asta, să îngrădim posibilitatea ca cineva să se folosească de această calitate. Dar, dacă - cum să spun eu - plenul hotărâşte să revenim, şi nu există asemenea reţineri, suspiciuni, sau colegii consideră că nu este cazul să avem asemenea suspiciuni, în plus nu am absolut nimic contra să revenim şi la textul iniţial.

Am vrut numai să explic care au fost raţiunile pentru care am venit cu un text mai restrictiv.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al comisiei.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Comisia rămâne la varianta din raport. Doar personalul operativ considerăm că este mandatat ca în anumite acţiuni să fie învestit cu exerciţiul autorităţii publice. Am discutat foarte mult şi cred că aceasta este cea mai înţeleaptă opţiune.

Vă mulţumim.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

În atare situaţie, eu cred că se impune ca să fie definit ce înseamnă categoria de "personal operativ".

Domnul Adrian Năstase:

Da. Mulţumesc.

Domnul deputat Paşcu.

Domnul Ioan Mircea Paşcu:

Deci, formula pe care o susţin este cea din raportul comisiei. Am arătat, însă, că dacă există cealaltă opinie, n-am avea nimic contra. Eu cred că trebuie să vedem lucrurile acestea şi situaţia în care, prin această formulare, serviciul ca atare şi oamenii săi sunt mai bine puşi în gardă şi mai feriţi de posibile speculaţii pe această temă, dacă se menţine această formulă.

Deci, până la urmă, putem să rămânem la această formulă şi să o supuneţi aşa la vot.

Vă mulţumim.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Deci, stimaţi colegi, situaţia este în felul următor: în ceea ce priveşte amendamentul domnului deputat Gaspar, comisia este împotrivă, este, de fapt, pentru a-şi menţine punctul de vedere din raport, iar iniţiatorii sunt mai curând favorabili punctului de vedere al comisiei.

În aceste condiţii supun votului dumneavoastră amendamentul domnului deputat Gaspar.

Cine este pentru?

La această chestiune, domnule Zoner. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu Zoner:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nefiind vorba de o eliminare, conform Regulamentului întâi se pune la vot varianta comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat,

În mod formal, este un amendament. Deci, amendamentul trebuie supus la vot şi este de modificare, deci, în loc de "personal operativ" este vorba de "personalul serviciului". Deci, chestiunea este în felul următor: trebuie să operăm întâi acest subamendament pe un amendament care este cuprins în raportul comisiei, pentru că altfel practic am elimina discuţia pe orice subamendamente şi am merge direct pe formulările comisiei. Sigur că ar fi mult mai rapid, dar ar fi - poate - mai puţin democratic.

Dar, eu cred că am explicat suficient de bine care este semnificaţia votului, am arătat că, de fapt, domnul Gaspar a făcut o propunere, care nu este îmbrăţişată - ca să spun aşa - de către comisie şi am spus şi am subliniat şi punctul de vedere al iniţiatorului, care v-a fost prezentat şi care agrea mai curând formula modificată de către comisie.

În aceste condiţii eu cred că putem să trecem la vot şi lucrurile sunt foarte clare.

Supun votului dumneavoastră amendamentul propus de către domnul deputat Gaspar.

Cine este pentru? 19 voturi pentru, insuficiente pentru adoptare.

Supun votului dumneavoastră formularea comisiei, formularea propusă de comisie în raportul său.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 3 abţineri şi 1 vot împotrivă, alin. 2 a fost aprobat.

Alin. 3. Dacă sunt observaţii? Dacă nu, îl supun votului dumneavoastră în formularea propusă de către comisie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi alin., 3 a fost aprobat.

Alin. 4. Dacă sunt observaţii? Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art. 14 în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi art. 14 a fost aprobat.

Trecem la art. 15. De fapt, vă rog să observaţi pe raportul comisiei modificările care încep să apară, inclusiv pe numerotare, alin. 5 devine art. 15 cu trei alineate.

Deci, alin. 5 iniţial devine art. 15, în propunerea comisiei cu trei alineate distincte.

În legătură cu alin. 1 al noului art. 15, dacă sunt sunt observaţii? Dacă nu, îl supun votuljui.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin. 2. Dacă sunt observaţii? Este vorba de formularea propusă de către comisie. Dacă nu, o supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin. 3. Dacă sunt observaţii? Supun votului dumneavoastră alin. 3.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art. 15, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la art. 16, care preia în mai multe alineate o parte din alineatele iniţiale ale art. 14.

Alin. 1 din art. 16. Dacă sunt observaţii? Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin. 2. Dacă sunt observaţii? Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin. 3. Sunt observaţii? Da.

Domnule deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Este vorba de un acord gramatical. "Personalul care şi-a pierdut parţial capacitatea de muncă în condiţiile alineatului... fiind încadrat", nu "încadraţi".

Domnul Adrian Năstase:

Da. Nu mai punem la vot această modificare, dar dacă mai sunt observaţii în legătură cu alin. 3? Dacă nu, îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin. 4.

Domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

La alin. 4, după sintagma "la data decesului şi..." se impune obligatoriu să fie introdusă o virgulă, pentru că altfel textul ia o altă interpretare. Deci, "....l-a avut la data decesului şi, o singură dată, o compensaţie egală cu...".

Domnul Adrian Năstase:

Deci, fără "şi-ul" acela de dinainte? După "şi"...

În loc de "şi", virgulă, domnule Gaspar. Sunteţi de acord?

Domnul Acsinte Gaspar:

Nu, nu. "...care l-a avut la data decesului şi, o singură dată, (e precizare), o compensaţie egală....".

Domnul Adrian Năstase:

Da, pentru că "şi-ul"...

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului deputat Gaspar.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului alin. 4, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art. 16, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la art. 15 din textul iniţial, care va deveni art. 17, în noua numerotare. Iar pentru formulare vă rog să-l urmăriţi în textul iniţial, prezentat de către colegii noştri.

Sunt două alineate pe care vi le supun în ordine discuţiei.

Alin. 1 al fostului art. 15. Dacă sunt observaţii? Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin. 2. Dacă sunt observaţii? Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art. 15 iniţial, renumerotat art. 17.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Fostul art. 16 devine art. 18 şi se propune reformulara lui, aşa cum puteţi observa la pag. 16 din raportul comisiei.

Dacă sunt observaţii în legătură cu propunerea comisiei? Nu sunt observaţii. Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei pentru art. 18.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 17 va deveni art. 19, cu două alineate.

Domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Amendamentul care este propus de către comisie este motivat cu următoarea situaţie: "îmbunătăţire redacţională pentru claritatea textului". Însă mie mi se pare că textul este incomplet şi ar trebui să fie foarte clar precizat că obligaţia aceasta de a păstra secretul de stat şi secretul de serviciu există atât în perioada de activitate, cât şi după încetarea acesteia, în condiţiile legii.

Ca atare, vă propun ca art. 19 alin. 1 să sune în felul următor: "Personalul militar şi civil din Serviciul de Protecţie şi Pază are obligaţia de a păstra secretul de stat şi secretul de serviciu, atât în perioada de activitate, cât şi după încetarea acesteia, în condiţiile legii".

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al iniţiatorului? De acord.

Punctul de vedere al comisiei? De acord.

Supun votului dumneavoastră amendamentul prezentat de domnul deputat Gaspar.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră alin. 1 al art. 19, cu amendamentul deja acceptat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin. 2. Dacă sunt observaţii?

Domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Vreau să întreb atât pe iniţiator, cât şi pe membrii comisiei dacă totuşi, aşa cum este redactat, textul nu creează o anumită situaţie. De pildă, interdicţia aceasta operează chiar şi în cazul în care cineva din SPP este chemat la Parchetul Militar? Că se spune aşa: "Divulgarea în orice mod a datelor sau informaţiilor ce fac obiectul activităţii".

Dacă un cadru din această instituţie este chemat la Parchetul Militar şi spune nişte lucruri în legătură cu activitatea acestui serviciu, atunci va fi pedepsit? Sau, ar fi recomandabil ca în cuprinsul acestui alineat să introducem următoarea sintagmă:"Divulgarea în orice mod, în afara cazurilor prevăzute expres de lege, a datelor sau informaţiilor ce fac obiectul activităţii".

Domnul Adrian Năstase:

Punctul de vedere al comisiei?

Domnul Ioan-Adrian Vilău:

Îngrijorarea domnului Gaspar este justificată mai ales că în presă, în ultima perioadă, au apărut tot felul de informaţii potrivit cărora un ofiţer sau altul dintr-o structură militară este - mă rog - sau împiedicat sau îndemnat să compară în faţa instanţelor de judecată, după o anumită procedură. Dar, eu cred că nu trebuie să fim suficient de excesivi aici pentru că pct. 2 trebuie corelat cu alin. 1. Nici o lege n-a stabilit interdicţia de a apărea în faţa unei instanţe de judecată, de exemplu, şi de a mărturisi acolo, sau de a depune depoziţie pe anumite teme. Or, cuvântul "divulgarea" are o altă conotaţie decât aceea de a împiedica o altă instituţie a statului de a-şi face treaba. Deci, dacă admitem că la alin. 1 este vorba de "condiţiile legii", legea, de la Codul de Procedură Penală, până atunci înseamnă regulament militar, permite oricărui angajat şi chiar îl obligă să apară, să depună mărturie sau să facă un act de "divulgare" în folosul comunităţii.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Domnule deputat Gaspar, menţineţi amendamentul? Nu. Renunţaţi. Bun.

Domnul deputat Gaspar şi-a retras amendamentul.

Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei, de modificare a alin. 2, sau mai bine-zis alin. 2, în formularea propusă de către comisie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art. 19, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 18 devine art. 20. Dacă sunt observaţii? Dacă nu, îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 19 devine art. 21. Iertaţi-mă ! Întâi am să supun votului dumneavoastră titlul Cap.IV. Dacă sunt observaţii? Dacă nu, supun votului titlul acestui capitol.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Sunt două litere, la alin. 1, de fapt două litere, pentru că articolul are un singur alineat, care nu sunt modificate de către comisie şi, deci, ele ar urma să fie dezbătute în varianta propusă de către iniţiator.

În legătură cu lit. a), dacă sunt observaţii? Dacă nu, supun votului lit. a) de la art. 21.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit. b). Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii. O supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pentru lit. c) comisia, la pag. 18, propune o formulare proprie, pe care o supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit. e). Dacă sunt observaţii? Dacă nu, supun votului dumneavoastră propunerea comisiei de la lit. d).

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit. d). Sunt observaţii? Supun votului dumneavoastră acest text.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia propune eliminarea textului de la lit. f).

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art. 21, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 20 va deveni art. 22. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Supun votului art. 22.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 21 va deveni art. 23, dar se propune adăugarea unui al doilea alineat la acest articol.

Examinăm întâi primul alineat. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Supun votului alin. 1.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin. 2. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Supun votului dumneavoastră acest alineat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului art. 23, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 22 va deveni art. 24. Dacă sunt observaţii în legătură cu acest articol? Nu sunt observaţii. Îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cap. V. "Dispoziţii finale"

Dacă sunt observaţii în legătură cu titlul acestui capitol? Nu sunt observaţii. Supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 23 va deveni art. 25, în formularea comisiei, pe care o aveţi la paginile 20 şi 21. Dacă sunt observaţii? Dacă nu, supun votului textul, aşa cum este propus de comisie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 24 va deveni art. 26. El are mai multe alineate care sunt reformulate de către comisie. Alin. 1 mai întâi. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin. 2. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin. 3. Sunt observaţii? Nu. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin. 4. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art. 26, în ansamblul său.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 25 va deveni art. 27. El are două alineate pe care le supun dezbaterii Camerei. Primul alineat, în formularea comisiei. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Supun votului acest alineat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin. 2. Dacă sunt observaţii? Vă rog să observaţi, comisia propune eliminarea textului la alin. 2 şi recomandă un nou text, care are conţinutul cuprins la pag. 23.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului art. 27, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 26 va deveni art. 28. Dacă sunt observaţii faţă de propunerile comisiei? Nu sunt observaţii. Supun acest articol votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 27 va deveni art. 29. Primul alineat rămâne aşa cum a fost formulat de iniţiator. Dacă sunt observaţii? Supun votului alin. 1.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin. 2, în formularea propusă de către comisie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului art. 29, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 28-30 vor deveni art. 30, respectiv, până la 32 şi vă rog la art. 28, care este renumerotat 30, să examinăm şi anexele. De fapt, începem deocamdată cu Anexa nr.2, pentru că art. 28, renumerotat 30, face trimitere la această anexă. Vă rog să o aveţi în vedere.

Dacă sunt observaţii?

Domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Anexa nr.2 se compune din două părţi. Deci, o dată avem redarea grafică a emblemei Serviciului de Protecţie şi Pază, şi după aceea avem descrierea emblemei Serviciului de Protecţie şi Pază. Cred că descrierea face parte din această anexă. Vă propun ca nota finală de partea de descriere a emblemei să fie eliminată. Aceasta era o chestiune de informare pentru comisie şi nu poate să facă parte această notă din anexa efectivă.

Domnul Adrian Năstase:

Nu, ea figurează ca parte din anexă, ori este, de fapt, o descriere, spune domnul Gaspar, care nu mai este necesară în anexă. (Consultaţii la masa prezidiului).

Şi comisia este de acord? Este de acord.

Supun votului amendamentul domnului deputat Gaspar.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art. 30, cu modificarea operată.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 31, care este fostul art. 29, care....

Deci, vă rog să ţineţi seama de propunerile comisiei, de la pag. 25, şi, în aceste condiţii, vă supun dezbaterii art. 31.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 32. Dacă sunt observaţii? Este textul final. Supun votului dumneavoastră art. 32 din iniţiativa legislativă.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, şi art. 32 a fost aprobat. Anexele au fost aprobate prin trimiterea din articolul precedent.

În aceste condiţii, noi am parcurs aproape în întregime iniţiativa legislativă. Rămân două texte... art. 13, de fapt, în întregime - care va fi discutat mâine în cadrul comisiei şi, joi, textul poate fi definitivat şi legea va putea să fie supusă votului final.

Îi dau cuvântul domnului deputat Paşcu care vrea să facă o precizare finală.

Doar o clipă, domnule deputat.

Rugăm staff-ul tehnic să facă renumerotările decise astăzi, astfel încât legea să poată să fie urmărită cu mai mare atenţie şi în condiţii mai bune la dezbaterea finală de joi.

Domnul deputat Paşcu.

Domnul Ioan Mircea Paşcu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Deşi noi n-am încheiat votul la această lege, vă asigurăm că art. 13 va fi analizat aşa cum trebuie şi vom găsi formularea prin care noi credem că o să mulţumim toate părţile, o să găsim o formulare echilibrată - vă asigurăm de acest lucru. Deşi votul, practic, se va face joi, daţi-mi voie ca în calitate de iniţiator, pentru că până la urmă într-un fel sau altul se poate spune că am încheiat dezbaterea, în cea mai mare parte, pe această lege, să vă mulţumesc pentru modul cum aţi contribuit la perfecţionarea ei şi, mai ales, la acest act politic care reprezintă punerea activităţii acestui serviciu pe baze legale şi, în felul acesta, înscrierea întregului sistem în rigorile statului de drept.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Peste trei minute vom exercita votul la câteva proiecte de lege. Rog liderii grupurilor să anunţe toţi colegii şi, de asemenea, rog să fie convocaţi şi membrii comisiilor, în aşa fel încât să avem cvorumul necesar. Vă reamintesc că este vorba de legi organice. De aceea, rog să se ia toate măsurile pentru a fi convocaţi colegii noştri la votul care este programat la ora 11,00.

Secretariatul tehnic este rugat să meargă la comisii pentru a convoca la acest vot toţi membrii Camerei.

Până atunci, am să vă anunţ deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate. Propunerile sunt următoarele: Petreu Liviu - PNŢCD, Nanu Romeo -PNŢCD, Marineci Ionel - PDSR, Dumitriu Carmen - PDSR, Stancov George - USD, Pop Leon Petru - PUNR, Putin Emil - USD-PSDR.

Supun votului dumneavoastră această comisie de mediere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Vă propun să începem desfăşurarea votului.

Vă rog să vă ocupaţi locurile în bănci.

Vă rog să vă ocupaţi locurile în bănci, ca să putem număra voturile celor prezenţi.

Vă rog să luaţi loc în sală!

Mai sunt câţiva colegi care nu şi-au ocupat încă locurile în sală şi-i rog insistent să-şi ocupe locurile în bănci.

Dacă se poate, colegii de-alături să-i tragă de mânecă pe cei care mai sunt încă în picioare, ca să putem să desfăşurăm votul.

Vă rog să luaţi loc!

Mai sunt 7 colegi care stau în picioare şi care nu ne permit să desfăşurăm votul... Îi aşteptăm, ca să putem să desfăşurăm votul. Nu-i nici o problemă. Dacă mai au conversaţii de desfăşurat, stăm şi-i aşteptăm, că restul nu sunt decât vreo două sute şi ceva, deci, nu-i o problemă.

Primul proiect de lege care va fi supus votului este proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/1998 privind modificarea accizelor la produsele petroliere.

Supun votului dumneavoastră acest proiect de lege.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. Sunt 168 de voturi pentru.

Împotrivă? Vă rog să număraţi. Sunt 92 de voturi împotrivă.

Abţineri? Sunt 3 abţineri.

Cu 168 de voturi pentru, 92 de voturi împotrivă şi 3 abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.

Următorul proiect de lege este proiectul de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Fondului Român de Dezvoltare Socială.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Nu, vă rog să aşteptaţi, să numărăm totuşi... Număraţi, că va trebui, totuşi, să consemnăm în procesul-verbal. Sunt 265 de voturi pentru.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Cu 265 de voturi pentru şi o abţinere, proiectul de lege a fost aprobat.

În continuare, proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/1998 privind reglementarea amortizării activelor corporale pentru anul 1998.

Domnul deputat Dobre m-a anunţat că doreşte să facă o declaraţie înainte de vot, din partea Grupului parlamentar al P.D.S.R.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Traian Dobre:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Ordonanţa nr. 4/1998 este o ordonanţă tehnică, cu caracter economic.

Din aceste considerente, mă văd nevoit să vă atrag atenţia că este o ordonanţă cu implicaţii negative asupra procesului de relansare economică şi asupra reformei.

Este foarte bine ştiut de orice om cu minime cunoştinţe elementare economice că principala sursă a dezvoltării economice, a relansării economice este investiţia. Or, tocmai această ordonanţă reduce în mod artificial cheltuielile de amortizare de la societăţile comerciale, ceea ce duce la o mărire a profitului, implicit, cu o anumită mărire a impozitului pe profit.

De fapt, care este istoria acestei ordonanţe?

Amortizarea mijloacelor corporale şi necorporale, pentru prima dată, pe sistemul economiei din piaţă, a fost reglementată prin Legea nr. 15/1994. În luna septembrie 1997, specialiştii din Ministerul Finanţelor, probabil, au dat acea Ordonanţă nr. 54, care a adus lucrurile într-o normalitate.

În ce constă normalitatea? Normalitatea constă în aceea că vechea lege prevedea ca cheltuielile de amortizare să fie proporţionale cu gradul de folosire a mijlocului fix, care este o eroare economică.

Ei, tocmai această lege, acestă ordonanţă care ne-a fost supusă astăzi votului, ne aduce la acea normalitate, adică împinge cheltuielile de amortizare pe o durată foarte lungă, ceea ce nu permite realizarea principalei surse de investiţii - amortizarea, pentru dezvoltare şi relansare economică.

Eu, stimaţi colegi, vă propun să votaţi împotriva acestei ordonanţe pentru a fi legiferată.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă mai sunt declaraţii?

Da. Domnul deputat Pambuccian.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este foarte adevărat ceea ce a spus domnul deputat Dobre. Este o chestiune extrem de sensibilă chestiunea aceasta a amortizărilor şi, de aceea, eu v-aş propune o altă abordare a acestei chestiuni, şi anume v-aş propune ca legea să fie transmisă, pentru că am asistat la o schimbare de Guvern, noului Guvern, şi acest nou Guvern să-şi spună punctul de vedere pentru că este posibil ca în strategia noului Guvern, chestiunea aceasta să fie abordată altfel.

Eu v-aş propun un aviz suplimentar din partea noului Guvern asupra legii în discuţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Rog reprezentantul Guvernului să comenteze această propunere.

Deci, domnule ministru Sassu, dacă doriţi să comentaţi?

Domnul deputat Pambuccian a sugerat ca să nu supunem votului această ordonanţă, în ideea că noul Guvern ar putea să aibă un alt punct de vedere.

Domnul ministru Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Având în vedere această cerere, vă rog să amânaţi votul pentru săptămâna viitoare. Până atunci, o să vină Guvernul cu un punct de vedere care să fie supus plenului.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră această propunere a domnului deputat Pambuccian, agreată de domnul ministru Sassu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Vă rog să număraţi. Sunt 9 abţineri.

Cu 9 abţineri, propunerea a fost acceptată.

Trecem la următorul punct. Este vorba, de data aceasta, de o propunere legislativă privind declararea ca municipiu...

Stimaţi colegi,

Vă rog să faceţi linişte, ca să ştiţi exact despre ce este vorba, atunci când supun textul la vot.

Deci, ...propunere legislativă privind declararea ca municipiu a oraşului Câmpia Turzii.

Doresc să vă informez că este vorba despre o propunere legislativă care nu poate să treacă decât dacă obţine votul pentru o lege organică. Deci, este vorba de o lege cu caracter organic.

Supun votului dumneavoastră această propunere legislativă.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. Sunt 268 de voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? Sunt 6 abţineri.

Cu 268 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 6 abţineri, propunerea legislativă a fost aprobată.

Ultima lege pe care o voi supune votului dumneavoastră este propunerea legislativă privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, propunere pe care am definitivat-o împreună în cursul dimineţii. Vreau să vă atrag atenţia şi aici că este vorba de o lege cu caracter organic.

Supun votului dumneavoastră această propunere legislativă.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. Sunt 278 de voturi pentru.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? Sunt 10 abţineri.

Cu 278 de voturi pentru şi 10 abţineri, propunerea legislativă a fost aprobată.

Stimaţi colegi,

În continuare, va trebui să operăm o modificare în structura Biroului permanent.

În primul rând, vreau să vă informez, potrivit art. 19 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, asupra modificării intervenite în conducerea Grupului parlamentar al Partidului Democrat şi vă citesc adresa pe care am primit-o din partea liderului acestui grup. Vă citesc textul: "Începând cu data de 21.04.1998, liderul Grupului parlamentar U.S.D. - P.D. din Camera Deputaţilor este domnul deputat Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz, care-l înlocuieşte în această funcţie pe domnul deputat Alexandru Sassu".

Şi Camera Deputaţilor a luat act de această schimbare decisă de Grupul parlamentar.

Pe de altă parte, vă aduc la cunoştinţă cererea domnului deputat Radu Berceanu - membru al Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Domnul deputat Radu Berceanu ne comunică următoarele: "Domnule preşedinte, deoarece am primit alte însărcinări, vă rog să luaţi act de demisia mea din funcţia de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor".

Şi, în aceste condiţii, vreau să vă prezint propunerea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, privind candidatura pentru funcţia de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, semnată de liderul acestui grup, domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz: "Către Biroul permanent al Camerei Deputaţilor: Vă aducem la cunoştinţă că începând cu data de 27.04, domnul deputat Radu Berceanu demisionează din funcţia de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, urmând să fie înlocuit de un alt vicepreşedinte, funcţie pentru care Grupul parlamentar U.S.D. - P.D. o propune pe doamna deputat Paula Maria Ivănescu. Vă înaintăm alăturat demisia domnului deputat Radu Berceanu", pe care v-am citit-o mai înainte.

În aceste condiţii, vă propun să trecem la votul cu bile, pe care urmează să-l efectuăm, pentru a valida alegerea colegei noastre, doamna Paula Maria Ivănescu, ca vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul deputat Sorin Lepşa este invitat să citească, cu dicţia sa perfectă, lista colegilor. Aceasta a fost invitaţia din partea colegilor.

Colegii de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci ne roagă să voteze mai înainte, pentru a putea merge să continue lucrările, împreună cu colegii de la Senat.

Vă rog să fiţi de acord cu aceasta.

Şi doamna deputat Ileana Filipescu, care are o chestiune personală foarte importantă.

Rog ceilalţi membri ai Biroului permanent şi chestorii să vină, pentru a supraveghea desfăşurarea votului. Domnul Simiti, domnul Gavra...

Domnule Gavra,

Se dă AUR, se dă...

Da. Vă rog să supravegheaţi desfăşurarea votului şi dumneavoastră şi domnul Simiti.

Puteţi începe, domnule Lepşa.

Domnul Sorin Victor Lepşa:

Judeţul ALBA

Judeţul ARAD

Judeţul ARGEŞ

Judeţul BACĂU

Judeţul BIHOR

Judeţul BISTRIŢA-NĂSĂUD

Judeţul BOTOŞANI

Judeţul BRAŞOV

Judeţul BRĂILA

Judeţul BUZĂU

Judeţul CARAŞ-SEVERIN

Judeţul CĂLĂRAŞI

Judeţul CLUJ

Judeţul CONSTANŢA

Judeţul COVASNA

Judeţul DÂMBOVIŢA

Judeţul DOLJ

Judeţul GALAŢI

Judeţul GIURGIU

Judeţul GORJ

Judeţul HARGHITA

Judeţul HUNEDOARA

Judeţul IALOMIŢA

Judeţul IAŞI

Judeţul MARAMUREŞ

Judeţul MEHEDINŢI

Judeţul MUREŞ

Domnul Adrian Năstase:

O clipă, vă rog, domnule deputat!

Mi se sugerează să prelungim intervalul pentru pauza de masă până la ora 13,30.

Vă rog să luaţi notă de faptul că vom relua lucrările la ora 13,30.

Domnul Sorin Lepşa:

Judeţul NEAMŢ

Judeţul OLT

Judeţul PRAHOVA

Judeţul SATU-MARE

Judeţul SĂLAJ

Judeţul SIBIU

Judeţul SUCEAVA

Judeţul TELEORMAN

Judeţul TIMIŞ

Judeţul TULCEA

Judeţul VASLUI

Judeţul VÂLCEA

Judeţul VRANCEA

Municipiul BUCUREŞTI

Judeţul ILFOV

Iau Comisia pentru buget, finanţe şi bănci:

Remeş Traian Decebal prezent

Bercea Florian prezent

Constantinescu Dan prezent

Ana Gheorghe prezent

Grigoraş Neculai prezent

Corâci Ioan Cezar prezent

Chichişan Miron prezent

Păcurariu Iuliu prezent

Georgescu Florin prezent

Popa Nicolae prezent

Partal Petre prezent

Papuc Aurel prezent

Florea Simion prezent

Baban Ştefan prezent

Matis Eugen prezent

Nagy Ştefan prezent

Nichita Dan Gabriel prezent

Domnul Adrian Năstase:

Rog membrii Biroului permanent să vină la sala obişnuită pentru şedinţele de Birou permanent, să numărăm bilele.

După pauză

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Propun să reîncepem şedinţa. Sper că pe parcurs vor veni şi ceilalţi colegi.

Vreau să vă rog să acceptaţi o modificare în componenţa Comisiei de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere, la proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea jandarmeriei române.

Grupul parlamentar al P.D.S.R. îl propune pe domnul Ana Gheorghe în locul domnului Virgil Popa.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

În continuare, îl rog pe domnul secretar Kovacs, să prezinte rezultatul votului exprimat de dimineaţă, în legătură cu desemnarea unui nou vicepreşedinte al Camerei.

Domnule secretar, aveţi cuvântul.

Domnul Kovacs Csaba Tiberiu:

Mulţumesc.

"Proces-verbal referitor la rezultatul votului exprimat asupra propunerii de alegere a unui deputat în funcţia de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

În temeiul art. 110 alineatul ultim din Regulamentul Camerei Deputaţilor, procedând la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de către deputaţi prin vot secret cu bile asupra propunerii de alegere a unui deputat în funcţia de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, Biroul permanent a constatat următoarele:

Numărul total al deputaţilor 343

Numărul deputaţilor prezenţi 288

Numărul total de voturi exprimate 288

Numărul total de voturi anulate 0

Numărul de voturi valabil exprimate 288

din care:

Voturi pentru 205

Voturi contra 83

Potrivit art. 23 alin. 3 şi art. 26 din regulament, pentru a fi declarat ales, candidatul trebuie să întrunească în primul tur de scrutin votul majorităţii deputaţilor.

Ca urmare a faptului că din totalul de 343 deputaţi au votat pentru 205, ceea ce reprezintă majoritatea deputaţilor, doamna deputat Paula-Maria Ivănescu este declarată aleasă în funcţia de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Încheiat astăzi, 28 aprilie, 1998.

Biroul permanent al Camerei Deputaţilor". (Aplauze puternice.)

Domnul Adrian Năstase:

Felicitări pentru colega noastră, doamna vicepreşedintă Paula Maria Ivănescu, pe care o invit să ia cuvântul.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă mulţumesc pentru votul dumneavoastră favorabil.

Cred că el nu este adresat atât meritelor mele personale, cât faptului că, de foarte mult timp, aduc în Parlament un mesaj care se referă la eficienţa socială.

Dacă vom fi întotdeauna mai aproape de oameni, eu cred că vom crea în această ţară un loc pentru fiecare şi o ţară pentru toţi.

Vă mulţumesc, încă o dată, pentru votul dumneavoastră. (Aplauze.)

Domnul Adrian Năstase:

Doamna Afrăsinei doreşte să mai spună două cuvinte.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă cer permisiunea de a mă adresa doamnei vicepreşedinte a Camerei Deputaţilor, doamna Paula Ivănescu.

Stimată doamnă vicepreşedinte,

Îmi îngădui să vă vorbesc în aceste momente, fiind cea care am avut şansa să urc, pentru prima dată în istoria Parlamentului României, la această înaltă tribună de unde se conduc lucrările Camerei Deputaţilor, în funcţia de secretar, încredinţată pentru două sesiuni în legislatura anterioară de Grupul parlamentar al P.D.S.R. şi, desigur, de plenul Camerei Deputaţilor, dar vă mărturisesc sincer că astăzi mă bucur, deopotrivă, alături de dumneavoastră, considerându-mi, abia acum, misiunea împlinită, şi anume, aceea de a fi deschis calea accesului femeii la funcţiile de conducere ale înaltului for legislativ al ţării.

Vă cunosc de la începutul legislaturii anterioare, când am devenit colege în Camera Deputaţilor, şi vă cunosc ca o militantă a promovării drepturilor femeii şi ca un om politic activ, de multe ori chiar mai dur şi mai incisiv decât un bărbat. V-aţi dovedit a fi o luptătoare şi vă felicit.

Am încredere în disponibilitatea dumneavoastră spre dialog, în angajarea dumneavoastră într-o colaborare eficientă şi civilizată cu Opoziţia şi în respectarea riguroasă a procedurilor parlamentare.

Am convingerea că nu veţi uita nici o clipă că funcţia este trecătoare şi că numai ceea ce facem în exercitarea funcţiei va rămâne peste timp.

Vă doresc, aşadar, din tot sufletul să fiţi sănătoasă, să aveţi putere de muncă, să vă îndepliniţi cu perseverenţă misiunea legislativă, ca şi cea politică, să fiţi incisivă şi hotărâtă, dar să nu uitaţi nici o clipă că sunteţi femeie.

Grupul parlamentar al P.D.S.R. felicită Grupul parlamentar al P.D. pentru decizia de a continua calea deschisă de noi în promovarea principiului egalităţii şanselor.

Stimaţi colegi,

Eu cred că această promovare în funcţia de vicepreşedintă a Camerei Deputaţilor a doamnei Paula Ivănescu trebuie să ne bucure, deopotrivă, pe toţi, să o considerăm ca fiind o dovadă de normalitate într-o societate democratică şi să dorim ca acest principiu de acordare de şanse egale pentru competenţe egale să fie promovat de toate partidele parlamentare şi, mai ales, de Guvern. Numai aşa vom putea construi o societate mai bună şi mai dreaptă.

Stimată doamnă vicepreşedintă, vă dorim succes! (Aplauze.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Reluăm dezbaterile la proiectele înscrise pe ordinea de zi.

Urmează propunerea legislativă privind jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor al senatorilor şi deputaţilor din Parlamentul României.

Rog iniţiatorii să ia loc în banca rezervată pentru ei, şi, de asemenea, reprezentanţii comisiei care a avizat în fond această propunere legislativă.

De asemenea, rog grupurile parlamentare să ne dea lista cu cei care doresc să se înscrie la dezbaterea generală.

Din partea iniţiatorilor, cine doreşte să ia cuvântul?

Da, domnul deputat Traian Dobre.

Comisia care s-a pronunţat pe fond este Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Rog reprezentanţii comisiei să ia loc în banca rezervată pentru comisie.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Traian Dobre:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Condiţia puterii legislative în sistemul politic românesc este dată, în principal, de o sumă de competenţe care, pe fondul imaturităţii clasei politice, se transformă în premise ale privilegiului şi ale unei supremaţii cu efecte perverse.

Parlamentul este şi trebuie să fie unica autoritate legiuitoare.

În ierarhia puterilor el trebuie să reprezinte esenţa suveranităţii dar, în acelaşi timp, deţinătorul ultim şi real al puterii suverane, naţiunea, nu-şi poate permite luxul unei delegări necondiţionate de autoritate.

Ce-i drept, democraţiile reprezentative moderne nu practică mandatul imperativ, pornindu-se de la supoziţia că orice parlamentar este, în principiu, în serviciul poporului.

Constituţia României ţine chiar să sublinieze acest lucru în art. 66 alin. 2, iar Constituanta va fi avut probabil motive întemeiate să nu condiţioneze în nici un chip activitatea parlamentarilor.

Legea fundamentală a ţării porneşte de la premisa implicită că membrii corpului legislativ nu pot fi decât bine intenţionaţi, guvernaţi de interesul superior al naţiunii şi, de ce nu, competenţi în exercitarea atribuţiilor lor specifice.

Această prezumţie de excelenţă nu a fost avansată în cazul preşedintelui republicii, nici în acela al membrilor Executivului, de la şeful statului şi până la funcţiile inferioare din structura administraţiei publice, toţi cei care acced la o demnitate politică şi administrativă sunt obligaţi să depună un jurământ, ca un fel de poliţă de asigurare în raport cu bunele lor intenţii şi cu aşteptările celor guvernaţi.

Pe scurt, în statul român toţi cei care aplică legile jură, atunci când sunt investiţi, că le vor aplica bine.

În mod paradoxal, însă, cei care fac legile nu jură că le vor face bine. Ei se prevalează doar de faptul că legitimitatea lor derivă din exprimarea votului popular, că la un moment dat, din confuzie, disperare sau lehamite a luat naştere o configuraţie oarecare a Parlamentului. Şi, în felul acesta, nebuloasa numită "voinţa populară" poate fi utilizată drept argument pentru lipsa de responsabilitate, pentru promovarea unor interese oligarhice sau de clan, în postură de lege, pentru cultivarea unui sentiment fals, al infailibilităţii.

A devenit un lucru comun în discursul politic exprimarea unor opţiuni, idei şi imperative în numele poporului. Şi, de altfel, poporul s-a obişnuit ca în numele lui să se emită cele mai bizare şi mai contradictorii enunţuri. Aceasta nu ne îndreptăţeşte, însă, să perseverăm în eroare.

Dacă dorim să construim un sistem politic echilibrat şi eficient trebuie să începem asanarea structurilor sale de la autoritatea supremă.

Parlamentarii nu pot cere, cu îndreptăţire şi cu conştiinţa împăcată, tuturor demnitarilor statului, să depună jurăminte dacă în prealabil nu au oferit ei înşişi o astfel de garanţie celor pe care îi reprezintă.

Considerăm că simpla sancţiune politică a pierderii popularităţii, a ratării şansei realegerii nu este suficientă pentru a garanta, cel puţin în actualele condiţii politice din România, angajarea responsabilă a parlamentarilor, în efortul reconstrucţiei comunitare.

Fără a aluneca spre gesturi formale şi gratuite, parlamentarii trebuie să jure că vor acţiona numai şi numai pentru binele public, că vor legifera numai în deplinul respect al Constituţiei, că o vor face bine şi repede, aşa cum o cer aceste timpuri grele pentru România.

Dacă nu există, şi probabil nici nu va exista o lege a responsabilităţii parlamentare, avem nevoie măcar de un temei simbolic al bunei credinţe a parlamentarului român.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am convingerea că veţi sprijini această iniţiativă legislativă, lege care va conduce la creşterea responsabilităţii şi imaginii Parlamentului României.

De asemenea, vreau să mulţumesc colegilor şi, în special, colegilor de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi pentru contribuţia adusă la finalizarea legii.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, vă rog.

Aveţi cuvântul, domnule deputat Grădinaru.

Domnul Nicolae Grădinaru:

Conform prevederilor art. 86 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, cu Adresa nr. 38 din 9 martie a.c., secretarul general al Camerei Deputaţilor a sesizat Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi pentru dezbaterea în fond asupra propunerii legislative privind jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor al senatorilor şi deputaţilor din Parlamentul României.

Conform prevederilor art. 57 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, în şedinţele din 1 şi 8 aprilie 1998, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au examinat reglementările cuprinse în propunerea legislativă, avizul favorabil al Consiliului Legislativ, nr. 215 din 17 martie 1998, care cuprinde unele obiecţii şi propuneri, precum şi amendamentele propuse de comisie în timpul şedinţei, în prezenţa domnului deputat Dobre Traian, din partea iniţiatorilor.

După examinarea propunerii legislative, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a hotărât, cu majoritate de voturi, să supună spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor proiectul de lege cu modificările rezultate din avizul Consiliului Legislativ şi amendamentele propuse de comisie, care au fost însuşite în totalitate de iniţiatori şi incluse în proiect.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

S-au înscris pentru dezbateri generale domnii Petre Ţurlea, de la P.U.N.R., şi Mircea Munteanu, de la P.N.Ţ.C.D.

Dau cuvântul domnului Petre Ţurlea.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petre Ţurlea:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Unii dintre dumneavoastră ştiţi, bănuiesc, că acest proiect de lege are o anumită istorie.

S-a încercat şi la Senat să se realizeze o lege pe această temă, nu s-a reuşit, dar s-ar putea ca astăzi, în sfârşit, să se realizeze această lege pe care eu o cred absolut normală.

Textul propus domniilor voastre are ca iniţiatori 10 oameni, 10 colegi de-ai noştri din marea majoritate a grupurilor parlamentare aflate în această aulă, cu o singură excepţie.

După cum ştiţi, pentru că aveţi materialele în faţă, Consiliul legislativ a aprobat acest proiect de lege, în sensul că l-a considerat pozitiv, cu unele propuneri. De asemenea, Comisia juridică a aprobat, tot cu unele modificări, acest proiect de lege.

Iată, vă citesc, pentru că văd că unii nu aveţi în faţă textul, vă citesc jurământul, numai textul jurământului. Se spune aşa: "Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României şi să-mi îndeplinesc cu fidelitate şi onoare mandatul încredinţat de popor. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!". Deci acesta este jurământul.

În Comisia juridică, numai reprezentanţii UDMR-ului au votat împotriva acestui jurământ. Ia să analizăm puţin această situaţie: aceasta înseamnă că, dacă eşti împotriva acestui jurământ, înseamnă că eşti împotrivă, nu vrei să respecţi democraţia, nu vrei să respecţi drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, nu vrei să respecţi, mai ales suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Nu cred că se află vreun deputat, în această sală, care să voteze împotriva unui asemenea proiect de lege. După ce, însă, proiectul a trecut prin Comisia juridică, el are, de asemenea, o istorie interesantă, ofensiva împotriva lui s-a desfăşurat în presa massmedia de limbă maghiară.

Vă citesc numai un pasaj foarte scurt din "Haronszep", ziarul de limbă maghiară al UDMR-ului din Sf.Gheorghe, un articol publicat acum vreo 10 zile de Tamas Sandor, colegul nostru, distinsul reprezentant al UDMR-ului, deci în "Haronszep" din 15 aprilie. Iată ce spunea dânsul, printre altele: "Cineva, în Europa secolului XXI, ar rămâne uimit, s-ar îngrozi, dacă ar citi acest proiect de lege. Eu găsesc absolut inutilă alcătuirea unei asemenea legi, când, în ţările serioase ale Europei, nimeni, deci, repet, nimeni nu se ocupă de o asemenea absurditate". Am încheiat citatul din domnul Tamas, colegul nostru distins. Astfel, vă daţi seama, cu toţii, că concetăţenii noştri de limbă maghiară au rămas de-a dreptul speriaţi. Ei au fost, în mod conştient, minţiţi.

Când s-a discutat, în Comisia juridică, acest proiect de lege, membrii Comisiei juridice au avut în faţă un documentar al Consiliului legislativ, vi-l arăt şi domniilor voastre, care se intitulează aşa: "Depunerea jurământului de către parlamentari, în alte ţări". Şi iată ce spune documentarul acesta, pe care domnul Tamas şi UDMR-ul îl ştia. Deci ştia, când a votat împotrivă, că: în ţări, democratice indiscutabil, din Europa sau din afara Europei, o asemenea reglementare există. Vă citesc câteva, ca să vedeţi despre ce este vorba: Bulgaria, Cehia, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Grecia, Israel, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Polonia, Slovacia, Spania şi, chiar, Statele Unite ale Americii. Deci toate aceste ţări sunt nedemocratice, ele nu există, pentru că nu au o asemenea reglementare, în concepţia colegului nostru.

Este, evident, o acţiune de incitare permanentă a minorităţii maghiare la adresa populaţiei româneşti. Nu împotriva ideii de jurământ au ceva colegii noştri de la UDMR, pentru că domniile voastre poate vă aduceţi aminte, după alegerile din 1992, în interiorul Catedralei Sf.Mihail din Cluj-Napoca, toţi parlamentarii aleşi ai UDMR-ului au depus un jurământ, pentru a apăra patria şi poporul. Nu au spus, însă, ce patrie.

"Greşeala" acestui proiect de lege al nostru este faptul că menţionează patria, România. Deci împotriva acestui text se duce ofensiva, nu împotriva ideii de jurământ.

În a doua parte a intervenţiei mele, vreau să vă spun că, având experienţa a două legislaturi, deci încă din 1990, vreau să vă propun o îmbunătăţire a textului. Ea figura, în formula originală, deci iniţială...

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, la dezbaterile generale, tocmai pentru că aţi participat şi aţi fost deputat şi în celelalte legislaturi, ştiţi bine că nu puteţi face amendamente.

Domnul Petre Ţurlea:

Şi când propuneţi, domnul preşedinte?

Domnul Adrian Năstase:

Atunci când trecem la dezbaterea pe articole.

Domnul Petre Ţurlea:

Deci anunţ doar acum existenţa unei asemenea propuneri, întrucât legea respectivă, lăsată în această situaţie de acum, ar putea să fie o literă moartă, aşa cum este Legea privitoare la arborarea steagului, adoptată în 1995 de Parlamentul României. Deci nişte propuneri care vizează instituirea unui regim sancţionator, absolut necesare.

În final, vreau să vă spun că Partidul Unităţii Naţionale Române se pronunţă cu fermitate pentru adoptarea acestui proiect de lege, considerând că votul favorabil al deputaţilor va fi o dovadă a sentimentelor lor patriotice. Vă invităm să vă demonstraţi, prin vot, deci în practică, sentimentele patriotice ale domniilor voastre.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Mircea Munteanu, din partea Grupului parlamentar al PNŢCD.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea Mihai Munteanu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iniţiativa legislativă pe care ne-au propus-o o parte dintre colegii noştri, colegi care reprezintă, într-adevăr, sau care fac parte, mai corect vorbind, din majoritatea grupurilor parlamentare ce alcătuiesc Camera Deputaţilor, apreciem că porneşte de la o judecată corectă, căci, chiar dacă actuala Constituţie prevede, în mod explicit, prin art.82 şi 103, că numai preşedintele României şi primul ministru, precum şi miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului, au obligaţia să depună jurământul de credinţă faţă de ţară şi cetăţenii ei, este corect ca şi cei ce alcătuiesc Parlamentul României să depună un astfel de jurământ. Pentru că aceeaşi Constituţie consfinţeşte faptul că organul reprezentativ suprem este Parlamentul ţării, iar cei ce alcătuiesc acest Parlament, deputaţii şi senatorii, faţă de ţară şi faţă de populaţia ţării, nu sunt cu nimic mai prejos, ca responsabilitate, decât un ministru, spre exemplu. Pornind de la această judecată, de la acest raţionament, iniţiativa ca şi deputaţii şi senatorii să depună un jurământ de credinţă faţă de ţară şi popor este corectă.

Este adevărat că textul iniţial al propunerii legislative conţinea nişte neîndemânări - le cer scuze iniţiatorilor pentru această apreciere - care, însă, au fost corectate de Consiliul legislativ, cel care, cu pertinenţă, a observat că responsabilitatea parlamentarului este, în primul rând, de natură politică şi, potrivit prevederilor Constituţiei, el nu are răspundere juridică pentru punctul de vedere politic pe care îl susţine. Pentru acest motiv, acea prevedere din textul iniţial, care încadra ca trădare nerespectarea jurământului depus de deputaţi şi senatori, a fost corectată de Comisia juridică, cea care a avizat, în fond, propunerea legislativă.

Formula pe care a dat-o Comisia juridică este corectă şi din punct de vedere juridic, şi din punct de vedere al responsabilităţii, de la care nu se poate eschiva parlamentarul.

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat Civic Ecologist va susţine, prin vot, iniţiativa legislativă, în forma prezentată de Comisia juridică.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Dumitru Bălăeţ, din partea Grupului parlamentar al PRM.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Proiectul de Lege privind jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor al senatorilor şi deputaţilor este susţinut de către Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

Considerăm că este absolut necesar ca un asemenea jurământ de credinţă să se depună de către fiecare deputat şi fiecare senator. Este o onoare pentru noi şi este o obligaţie care rezultă, în mod necesar, din procesul electoral, la care participăm.

Cred că noi, ca deputaţi, am susţinut, şi în legislatura trecută, necesitatea unui asemenea proiect de lege. El a trecut prin mai multe variante, am avut cinstea şi onoarea să particip la realizarea formei acesteia, pe care o avem în faţă, prin Comisia juridică, din care fac parte.

Dezbaterile au fost destul de aprinse, am ajuns la textul acesta şi îl susţin, şi individual, şi în numele Grupului parlamentar al PRM.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Kovacs Tiberiu, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Kovacs Csaba Tiberiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În câteva cuvinte, aş vrea să particip la dezbaterile generale, deşi nu aveam această intenţie, pentru că aici, după părerea mea, se pune o problemă de principiu. Sigur că, prin acest principiu, subsemnatul consider, în primul rând, că, prin introducerea unui jurământ de credinţă, răspundem, în primul rând, unor norme morale şi este firesc să fie aşa. Practic, nu există, din partea noastră, o opoziţie faţă de acest comandament moral. Sigur că aş adăuga, aici, nu din dorinţa neapărată de a fi maliţios, că vom putea noi să depunem "n" jurăminte de credinţă, dacă, după aceea, în mass media, vom constata că, după depunerea jurământului, în loc de efectuarea unui serviciu în slujba celor care ne-au ales, unii încalcă cele mai elementare reguli, unii sunt chiar puşi în situaţia de a li se ridica sau nu imunitatea parlamentară. Aceasta este, după părerea mea, o problemă de fond.

Şi, în final, ceea ce m-a determinat să vin la microfon a fost insinuarea făcută de către unul dintre iniţiatori, care, în bloc, a atacat Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, a extins, de aici, acest atac asupra populaţiei maghiare, insinuând că, de fapt, noi am fi împotriva unui asemenea jurământ şi, sigur că, dacă suntem împotrivă, înseamnă că am avea ceva gânduri ascunse. A citat şi dintr-un ziar local, care, după părerea mea, nu trebuia să se regăsească în cadrul unor dezbateri generale, pe marginea unui proiect de lege. Sigur că este vorba de unul din colegii mei, care, chiar dacă, în comisie, şi-a exprimat anumite rezerve, aceste rezerve nu sunt nejustificate şi el, chiar la discutarea pe articole, va face propuneri de amendament, care veţi vedea că sunt absolut justificate. Dar mie mi s-au părut, acele acuzaţii, a fi complet gratuite şi lipsite de temei.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Avem, în continuare, în faţă, pentru dezbaterea pe articole, pe de o parte proiectul iniţial, redactat în 4 articole, şi, pe de altă parte, proiectul de lege pregătit în urma dezbaterilor din Comisia juridică, cu două articole, şi care înţeleg că este însuşit de către iniţiatori, deci cel de-al doilea, cel al Comisiei, este acceptat de către iniţiatori. Aşa că, practic, noi vom discuta pe un text care este un text consensual. Subliniez acest lucru, pentru a încerca, la modul diplomatic, să vă sugerez să păstrăm înţelegerea care s-a realizat, astfel încât să nu intrăm într-o capcană, în discutarea unei chestiuni care s-a încercat, şi în alte rânduri, să fie rezolvată, în Parlamentul anterior, în legislatura anterioară şi atunci nu s-a rezolvat, nu s-a reuşit acest lucru, tocmai datorită faptului că, în sfârşit, punctele de vedere, aşa cum spunea şi domnul Gavra, adineauri, sunt foarte diferite şi, din acest motiv, ele nu se pot întâlni pe o linie care să fie acceptabilă. Am făcut această precizare iniţială şi vă rog să trecem la discuţia pe articole.

Începem cu titlul legii.

Dacă sunt observaţii privind titlul legii? Dacă nu, supun votului titlul legii, aşa cum figurează el în proiectul înaintat de Comisia juridică.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere, titlul legii a fost acceptat.

Art.1. Dacă sunt observaţii?

Domnul deputat Tamas.

Doar o clipă, domnule deputat.

Stimaţi colegi, eu vă propun să facem un experiment, să vedem dacă supravieţuim unei încercări de a închide telefoanele mobile timp de 2 ore. Şi vreau să vă informez că în alte parlamente, această obligaţie este asumată de către toţi cei care participă la lucrări, şi la şedinţele în plen, şi la şedinţele în comisii.

Da, vă rog, domnule deputat.

Domnul Tomas Sandor:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Onorată Cameră,

De data aceasta, nu vreau să dau o replică domnului distins deputat Ţurlea, care, din nou, m-a jignit personal, dar a dovedit, din nou, intoleranţa faţă de minoritatea maghiară.

Pe lângă faptul că nu a participat la şedinţele Comisiei juridice şi nu prea cunoaşte nici termenii şi regulile juridice, aici, a dovedit, din nou, de la microfon, că argumentele dânsului se încep şi se termină cu jignirea celor care sunt mai altfel. Eu cred că ţara aceasta nu o să ajungă în Europa până nu se elimină această voce intolerantă.

Deci ceea ce vreau să dezbat aici: vreau să îmbunătăţesc textul legii, la art.1, dacă vreţi, s-o aduc mai aproape de Europa, dacă vreţi s-o facem mai "euroconfort". Deci, în legătură cu textul jurământului, propoziţia finală sună în felul următor: "Aşa să-mi ajute Dumnezeu!". Vă rog să nu mă înţelegeţi greşit, eu nu am probleme de conştiinţă cu acest text, pentru că sunt, şi eu, creştin, dar avem colegi care nu sunt. Avem, de pildă, colegi musulmani, avem colegi evrei, dar avem şi colegi fără confesiune, cei care sunt atei şi, deci, eu cred că nu putem să impunem o asemenea formulare celor care sunt de altă confesiune sau chiar sunt fără confesiune. Eu cred că ar fi o jignire la adresa lor şi nu cred că cineva dintre dumneavoastră vrea acest lucru. Avem un precedent demn de urmat, în Codul de procedură penală, la art.85, la titlul "Jurământul martorului". De aceea, şi în consecinţă, pe baza formulării din Codul de procedură penală, propun să amendăm acest articol cu încă 3 alineate, după alin.1, după cum urmează:

Alin.2: Referirea la divinitate, din formula jurământului, se schimbă potrivit credinţei religioase a demnitarului.

Alin.3: Demnitarul fără confesiune, în locul formulei referitoare la divinitate, va rosti: "Jur pe onoare şi conştiinţă".

Alin.4: Demnitarii care, din motive de conştiinţă sau confesiune, nu depun jurământul, vor începe textul, deci textul jurământului, de fapt, cu următoarea formulă: "Mă oblig să..." ş.a.m.d.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul Tamas Sandor:

Încă, dacă îmi permiteţi, am discutat şi cu iniţiatorii şi eu cred că dânşii sunt de acord. Ar trebui să-i întrebăm.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Vă rog să-mi daţi textul amendamentului.

Da. În legătură cu această chestiune, punctul de vedere exprimat de domnul deputat Rădulescu-Zoner.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu, de această dată, vorbesc în calitate, evident, de deputat, dar şi ca istoric. A intrat în tradiţia poporului nostru, cu excepţia celor 50 de ani de dictatură atee, această formulă şi nu cred că ar putea deranja pe ceilalţi.

În al doilea rând, dacă extindem, să zic aşa, conţinutul acestei denumiri, să-i spun, de Dumnezeu, fiecare din culte au un Dumnezeu, că se numeşte Alah sau se numeşte, eu ştiu, Budha, aceasta este cu totul altceva, dar cred că, după părerea mea, formula este bună, cu atât mai mult cu cât a intrat în tradiţia poporului nostru, care este un popor creştin, cu atât mai mult insist, când, în alte situaţii, şi nu vreau să intru în detalii, se face atâta caz de ortodoxism, de tradiţiile noastre, de veacuri, de creştini şi ortodocşi, iar când este vorba să revenim la o formulă consacrată şi intrată în istorie încercăm s-o ocolim.

Deci sunt pentru menţinerea textului, aşa cum a fost formulat de Comisia juridică.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Vroiam să-l întrep pe domnul Tamas dacă este ortodox, pentru că domnul Zoner l-a...

Domnul Tamas Sandor: (din loja Comisiei):

Sunt romano-catolic.

Domnul Adrian Năstase:

Sunteţi romano-catolic. Deci vreau să precizez, pentru domnul Zoner, că este vorba de un romano-catolic, nu de un ortodox, cel care...

Domnul Tamas Sandor (din loja Comisiei):

Sunt tot creştin!

Domnul Adrian Năstase:

Am înţeles, dar domnul Zoner s-a înflăcărat pe o chestiune, în care, sigur, poate argumentul nu era foarte clar.

Iertaţi-mă, vă rog să ţinem seama şi de prevederea cuprinsă în art.82 din Constituţie... Aceasta vroiaţi să spuneţi, domnule Gaspar?

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

Da.

Domnul Mircea Mihai Munteanu:

Dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte, de fapt, acest lucru vroiam să-l invoc şi eu ca argument, alături de argumentaţia referitoare la tradiţia noastră românească. Totuşi, jurământul care apare, în mod explicit, în art.82 din Constituţie, este adevărat, cel pe care are obligaţia preşedintele ţării să-l depună şi, de asemenea, primul ministru şi membrii Guvernului, conţine, în final, această formulă "Aşa să-mi ajute Dumnezeu!" Şi nu există nici un fel de restricţie ca preşedinte al ţării sau, oricum, ministru, să ajungă şi un necreştin. Totuşi, aceasta este o formulă peste care nu se poate trece, pentru că este înscrisă explicit în Constituţie.

Cred că trebuie să rămânem la textul pe care Comisia juridică ni l-a propus.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al iniţiatorilor?

Din loja iniţiatorilor:

Rămâne cea iniţială.

Domnul Adrian Năstase:

Formula Comisiei, da? Formula însuşită.

Stimaţi colegi, ... Da, vă rog, domnule deputat.

Deci domnul deputat Tamas Sandor.

Domnul Tamas Sandor:

Nu vă supăraţi, domnule preşedinte, dacă-mi permiteţi, cred că m-aţi înţeles greşit, eu nu vreau eliminarea textului "Aşa să-mi ajute Dumnezeu!", aceasta, desigur, să rămână în text, dar, după art.1, mai introducem câteva articole. Pentru că ştiu că tradiţia românească este şi toleranţa faţă de ceilalţi nu numai de creştini.

Deci eu rămân la propunerea.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Şi este firesc şi aveţi dreptate să solicitaţi un vot pe un amendament pe care l-aţi propus.

Stimaţi colegi, punctele de vedere le-aţi ascultat, domnul deputat Tamas consideră că, după art.1, deci după alin.1 al art.1, ar trebui introduse 3 alineate, cu conţinutul cu care dânsul le-a prezentat. Şi, pe de altă parte, cei care au luat cuvântul pentru a prezenta o poziţie diferită, o poziţie contrară, au considerat că formula, aşa cum este reţinută, şi în ceea ce priveşte jurământul preşedintelui şi jurământul pentru primul ministru şi miniştri, poate să fie preluată şi să fie utilizată şi pentru jurământul deputaţilor şi senatorilor. Aceasta este, de altfel, şi opinia Comisiei juridice, care a prezentat formularea art.1, cu un singur alineat.

Eu am să fac următorul lucru: voi supune, întâi, la vot alin.1, iar, apoi, propunerea de amendare a art.1, cu adăugarea alin.2, 3 şi 4, în varianta domnului Tamas.

Deci înţeleg că nu sunt probleme cu primul alineat, nu au fost obiecţii în legătură cu acest lucru. Supun la vot primul alineat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? 2 abţineri.

Cu 2 abţineri, alin.1 a fost aprobat.

Urmează, acum, amendamentul, pe care, dacă veţi fi de acord, îl voi supune în bloc, pentru că cele 3 alineate nu au sens, decât dacă sunt preluate împreună sau respinse împreună.

Atunci, supun votului dumneavoastră amendamentul de adăugare a alineatelor 2, 3 şi 4, la art.1, formulate de domnul deputat Tamas.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi.

Din sală:

Să se mai citească o dată!

Domnul Adrian Năstase:

Sigur. Vă rog să permiteţi domnului deputat să mai citească o dată propunerea sa.

Domnul Tamas Sandor:

Deci, după alin.1, încă 3 alineate. Alin.2 - referirea la divinitate, din formula jurământului, să se schimbe potrivit credinţei religioase a demnitarului. Alin.3 - demnitarul fără confesiune, în locul formulei referitoare la divinitate, va rosti: "Jurământ pe onoare şi conştiinţă". Alin.4 - demnitarii care, din motive de conştiinţă sau confesiune, nu depun jurământul, vor începe cu următoarea formulă; deci textul jurământului se începe cu "Mă oblig să..." şi textul curge mai departe.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, aţi ascultat propunerea domnului deputat.

Supun votului dumneavoastră amendamentul.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 42 de voturi pentru, insuficiente pentru adoptare.

Stimaţi colegi, vreau să precizez, încă o dată, 60 dintre colegii noştri lucrează în Comisia pentru buget şi în încă două comisii care au activităţi, în acest moment. De aceea, din cvorumul obişnuit de 172 de deputaţi vă rog să scădeţi cei 60 de deputaţi care, cu acceptarea plenului, lucrează în aceste comisii.

Supun votului dumneavoastră art.1, cu un singur alineat.

Mai este o intervenţie la art.1?

Domnul Iohan Peter Babiaş (din sală):

Cerem numărarea voturilor împotrivă şi a abţinerilor! În calitate de vicelider, domnule preşedinte.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Am înţeles că faceţi această solicitare în numele grupului pentru minorităţile naţionale, da? Bun.

Stimaţi colegi, îi rog pe cei care sunt împotriva acestui amendament să se pronunţe.

Deci, cine este împotrivă? Vă rog să număraţi. 70 de voturi împotrivă.

Abţineri? 2.

Deci, rezultatul votului este următorul: 42 de voturi pentru, 70 împotrivă, 2 abţineri. În felul acesta sunt 114 voturi exprimate, cvorumul de lucru este de 112, deci amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră art.1 în formularea actuală.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Vă rog să număraţi. 14 abţineri.

Cu 14 abţineri art.1 a fost aprobat.

Art.2. Dacă sunt observaţii? Da, domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Art.2, în redactarea care este propusă de către comisie, pune în discuţie problema momentului şi a modalităţii depunerii jurământului. Textul, astfel cum este redactat, "Senatorii şi deputaţii din Parlamentul României depun jurământul de credinţă individual în prima şedinţă comună a celor două Camere", pune în discuţie problema sub două aspecte.

Deci, după ce legea va fi votată, promulgată, publicată în Monitorul Oficial, înseamnă că actualul Parlament, în prima şedinţă comună, va depune jurământul. Dar, întreb: ce se va întâmpla (pentru că legea se aplică în viitor) cu Parlamentul care va fi ales în anul 2000? Deci, Parlamentul se va întruni, se va constitui şi se va aştepta prima şedinţă comună când să se depună jurământul.

Domnule preşedinte,

Depunerea jurământului trebuie corelată cu art.67 alin.1 din Constituţie: "Deputaţii şi senatorii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării."

Pe de altă parte, ştiţi foarte bine că pe parcursul mandatului se produc o serie de vacantări de mandate. În locul deputatului plecat vin deputaţii supleanţi, vin supleanţii de pe listă. Deci, în atare împrejurare, ce se va face? Cum se va depune jurământul? Ca atare, vă propun, domnule preşedinte, ca să introducem un articol 2, în următoarea redactare, ca text de principiu, şi un articol 3, ca pentru a reglementa situaţia tanzitorie pentru parlamentarii din actuala legislatură.

Art.2 ar urma să aibă următoarea redactare: "Senatorii şi deputaţii vor depune individual, în şedinţa de validare a mandatelor, jurământul prevăzut la art.1."

Iar art.3, care se vrea a reglementa situaţia pentru actualii parlamentari, ar urma să aibă următoarea redactare: "Senatorii şi deputaţii aleşi în legislatura 1996 - 2000 vor depune jurământul în şedinţa comună a celor două Camere consacrată zilei naţionale a României."

Domnul Adrian Năstase:

Bun.

Punctul de vedere al comisiei? Domnul deputat Grădinaru, de acord.

Punctul de vedere al iniţiatorilor?

Domnul Traian Dobre:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Cred că este o iniţiativă bună.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat Ţurlea, mai aveaţi ceva de adăugat la art.2? Bun. Atunci voi supune la vot art.2, alineatul pe care îl propune domnul deputat Gaspar. Deci, îl supun pe acesta votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? 1.

Cu o abţinere, amendamentul a fost acceptat.

Dau cuvântul domnului deputat Ţurlea, şi apoi vom trece la art.3, amendamentul propus de domnul Gaspar.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petre Ţurlea:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Ceea ce vă propun cred că ar trebui să facă parte dintr-un alin. 2 al art.2, pentru că art.3 propus de colegul nostru, domnul Gaspar, este o chestiune de tranziţie, doar pentru actualul Parlament, pe când legea va avea un alt curs...

Domnul Adrian Năstase:

Nu. Art.3 va fi articolul de tranziţie.

Domnul Petre Ţurlea:

Aşa. Deci, alin.2, la art.2.

Reiau puţin ceea ce v-am spus mai înainte: noi am avut experienţa şi în anii trecuţi. Am adoptat nişte legi care au rămas literă moartă, aşa cum este Legea privitoare la condiţiile arborării steagului naţional, din 1995. Există o lege, dar neexistând regim sancţionator, fiecare poate să facă ce vrea. Şi am întrebat odată pe ministrul de interne, a venit şi mi-a răspuns la acest microfon că noi suntem vinovaţi, pentru că el nu are ce face, întrucât nu am prevăzut un regim sancţionator. De aceea, vă propun un alineat 2, care să sune în felul următor, este extrem de simplu: "Refuzul de a depune jurământul de credinţă sau încălcarea lui atrag după sine anularea mandatului parlamentar."

În documentarul pe care vi l-am prezentat adineauri, al Consiliului legislativ, care face o privire generală asupra acestei probleme. În toate ţările civilizate, asemenea reglementări, deci regim sancţionator, cu formule puţin diferite de la o ţară la alta, există. Există în Bulgaria, Cehia, Elveţia, Grecia, Israel, Luxembourg, Marea Britanie, Polonia, Slovacia, Statele Unite ale Americii. Deci, nu ar fi o inovaţie. Toate aceste ţări democrate au resimţit nevoia de a include un asemenea regim sancţionator. Altfel, lăsăm legea ca literă moartă. Ce se întâmplă dacă un deputat refuză să depună acest jurământ? Dacă îl lăsăm ca până acum, nu se va întâmpla nimic.

De aceea, trebuie neapărat acest regim sancţionator.

Vă predau, domnule preşedinte, textul respectiv.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Vreţi să-mi daţi amendamentul? Este vorba de refuzul de a depune jurământul.

Punctul de vedere al comisiei? Domnul deputat Grădinaru.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Nicolae Grădinaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt două probleme care ne-au pus puţin în dificultate. În primul rând, anularea mandatului parlamentarilor. Nu se poate anula un mandat parlamentar. În cel mai rău caz se poate declara vacant.

În al doilea rând, încălcarea jurământului atrage consecinţe penale; nu se spune că încălcarea jurământului anulează mandatul. Trebuie să ne sfătuim puţin şi să redactăm, dacă inţiatorul este de acord cu un alt alineat.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Mitrea. Şi apoi domnul deputat Cristea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu cred că putem lega, ca şi în cazul Legii privind declararea de avere, depunerea jurământului de procesul de validare. Nu putem anula mandatul. Mandatul este imperativ. Şi aici cred că este o greşeală din partea colegului Ţurlea.

Avem o procedură deja, care spune foarte clar că dacă un parlamentar - un deputat sau un senator - nu-şi depune declaraţia de avere, se opreşte procesul de validare, până când el face acest lucru. Eu propun ca acelaşi procedeu să se aplice şi în cazul jurământului, deoarece oricum jurământul eu cred că este mai important ca act politic şi act de voinţă proprie a fiecărui parlamentar decât depunerea unei declaraţii de avere. Şi atunci putem să legăm validarea, dar nu mandatul, deci validarea, de depunerea jurământului, în sistemul în care este şi în Legea declarării averilor.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Cristea.

Domnul Gheorghe Cristea:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Cred că problema nu trebuie pusă în termenii aceştia. Sigur că ea devine o obligaţie în momentul în care este înscrisă în lege. Dar a lega calitatea de deputat, care este obţinută absolut în bază legală şi care este un drept constituţional cu extindere, dacă vreţi, a celor care aleg şi a celui de a candida, de acest fapt.

Cred că este, să-i spunem aşa, o chestiune mai subiectivă, dacă vreţi, a domnului deputat Ţurlea vizavi de faptul că cineva nu ar vrea în mod neapărat să depună acest jurământ. Şi, sigur, domnia sa, vrând nevrând, se uită tot aşa către o anume formaţiune politică. Cineva îmi face cu mâna acolo. Dar cred că până acum nu trebuie să punem, cum se spune, carul înaintea boilor.

Cred că formularea este corectă şi eu personal nu cred că cineva care obţine această calitate, în baza Constituţiei României şi a legilor statului român, ar refuza să depună acest mandat. Şi când spun acest lucru, mă refer la toate minorităţile, pentru că în baza aceleiaşi Constituţii şi a legilor statului român ele au dreptul de a fi reprezentate în acest Parlament, chiar dacă în anumite situaţii, cu o mică excepţie, dacă vreţi, de la regula generală, stabilită prin Legea alegerilor locale, cred că nu trebuie să ne temem de astfel de lucruri şi să introducem în textul legii probleme de această natură, care au implicaţii juridice mult mai complicate.

Eu propun ca textul să rămână în această formă.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Kovasc. Şi apoi vom da cuvântul comisiei, pentru a ne prezenta un punct de vedere.

Domnul Csaba Tiberiu Kovacs:

Domnule preşedinte şi stimaţi colegi,

Sigur că am discutat astăzi mai multe amendamente, dar ultimele amendamente făcute sunt cu implicaţii atât de deosebite din punct de vedere juridic, atât în ceea ce priveşte posibilitatea declarării vacante a unui mandat, atât în ceea ce priveşte o posibilitate de sancţiune penală după expirarea mandatului... Sunt consecinţe atât de importante, încât cei câţiva membri ai Comisiei juridice, acum încearcă să se sfătuiască şi care chiar au recunoscut că au fost surprinşi de propunere. Eu cred că în această modalitate nu se poate găsi o soluţie constructivă şi invoc prevederile art.99 din regulament, respectiv "Când dezbaterea amendamentelor relevă consecinţe importante asupra proiectului sau propunerii legislative, preşedintele Camerei Deputaţilor poate trimite textele în discuţie comisiei sesizate în fond".

Părerea mea este că, în varianta în care nu se retrag aceste amendamente, ele trebuie neapărat trimise Comisiei juridice, care în plen, cu cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor lor, pentru că nu sunt decât cinci persoane acolo, va trebui să aplicăm art.99 din regulament, pentru că vizavi de consecinţe atât de importante nu se poate ca să se vină cu o soluţie la pripeală, neanalizată sub toate posibilele implicaţii şi consecinţe juridice. Acest lucru nu este posibil şi nu se poate ca în Parlamentul României să lucrăm în maniera aceasta.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Rog pe domnul deputat Ţurlea să-şi precizeze punctul de vedere, ţinând seama de aspectele care au fost prezentate. Sau poate, domnule Ţurlea, eventual să ascultăm punctul de vedere al comisiei. Sau, şi mai bine, comisia să se pronunţe după ce veţi spune şi dumneavoastră cum credeţi că este bine să procedăm.

Domnul Petre Ţurlea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Iată o discuţie care mie mi se pare cu totul curioasă. Propunerea de introducere a unui regim sancţionator nu este făcută acum; ea a figurat în proiectul inţial şi la comisie proiectul a fost cizelat în felul în care l-aţi avut dumneavoastră.

Există o propunere din partea Comisiei juridice, cu care eu sunt de acord - de simplificare foarte mult a formulării respective - şi există, de asemenea, o propunere ca această idee de regim sancţionator, sub formula pe care comisia a alcătuit-o acum, să intre în proiectul de lege privitor la statutul deputaţilor şi senatorilor. Evident că sunt de acord cu ideea ca undeva să figureze acest regim sancţionator. Şi poate să figureze şi în legea privitoare la statutul deputatului şi senatorului. Important este să fie undeva, pentru ca această lege să nu rămână literă moartă. Deci, sunt de acord şi cu această formulă, pentru ca regimul sancţionator să figureze în proiectul de lege care se află acum la Senat, privitor la statutul deputatului şi senatorului.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al comisiei.

Domnul Nicolae Grădinaru:

În propunerea legislativă iniţială au fost asemenea prevederi, pe care comisia le-a respins. Comisia a căzut de acord să respingem acest amendament al domnului Ţurlea şi să rămânem la textul care este.

Domnul Adrian Năstase:

Sub aspect procedural, domnule Ţurlea, menţineţi amendamentul sau îl retrageţi? Ca să ştiu dacă îl supun la vot sau nu.

Deci, să fie transferată această chestiune, să fie reţinută, şi eventual atunci când va fi finalizată Legea privind statutul deputatului şi senatorului, şi această chestiune, ca şi altele care intră acolo în zonele de sancţiuni, să fie avute în vedere.

Remarc faptul că domnul deputat Ţurlea şi-a retras amendamentul şi, în aceste condiţii, supun votului dumneavoastră art.2, în ansamblu. Este vorba de fapt de singurul alineat care a fost acceptat în baza amendamentului depus de domnul deputat Gaspar.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? 1.

Cu o abţinere, art.2 a fost aprobat.

Urmează art.3, care este articolul referitor la situaţia tranzitorie şi care a fost sugerat prin amendamentul depus de domnul deputat Gaspar.

Dacă sunt observaţii în legătură cu acest text? Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri? 2.

Cu două abţineri, textul a fost aprobat.

Vă propun ca votul final asupra legii să fie dat marţea viitoare, cu ocazia votului săptămânal asupra proiectelor de legi mai importante.

Vă mulţumesc foarte mult.

Trecem la următorul punct de pe ordinea de zi: propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul.

Domnul deputat Kerekes aveţi cuvântul.

Domnul Karoly Kerekes:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prin suspendarea plăţii pensiilor cetăţenilor români care îşi stabilesc domiciliul în străinătate se aduce atingere drepturilor constituţionale privitoare la libera circulaţie a persoanelor, respectiv la pensie, prevăzute în art.25 alin.1, respectiv art.43 alin.1, din Constituţia României. În aceste condiţii, prevederile art.28 din Legea nr.80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, sunt evident neconstituţionale.

Precizez faptul că aceeaşi neconstituţionalitate s-a eliminat deja în cazul Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, urmând ca şi în cazul agricultorilor să reparăm această greşeală.

Totodată, această iniţiativă legislativă promovează o noutate în domeniul reglementărilor de pensii, propunând neacordarea pensiei de urmaş pentru persoana care a cauzat moartea susţinătorului său, de pe urma căruia decurge dreptul la pensie. Este o măsură de apărare a moralei publice, care îşi găseşte fundamentarea în art.49 din Constituţia României.

De altfel, am introdus o inţiativă legislativă pentru a modifica în acest sens şi Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat, promovând ideea de neacordare a pensiei de urmaş în cazurile amintite.

Stimaţi colegi,

În comisie s-au adus anumite îmbunătăţiri acestei iniţiative cu care sunt de acord.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

În continuare, are cuvântul domnul deputat Valentin Iliescu, preşedintele Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, pentru a prezenta punctul de vedere al comisiei sesizate în fond.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Valentin Iliescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru muncă şi protecţie socială a luat în discuţie iniţiativa legislativă a colegului deputat Kerekes. Având în vedere avizele favorabile ale Comisiei juridice, Comisiei pentru buget finanţe, Comisiei pentru agricultură, avizul Consiliului legislativ, inclusiv punctul de vedere al Guvernului, având în vedere amendamentele formulate în cadrul comisiei, vă rog, domnule preşedinte, să supuneţi discuţiei şi adoptării în plenul Camerei Deputaţilor raportul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Vă consult dacă doriţi să participaţi la dezbateri generale.

Dacă se înscrie cineva? Dacă nu, trecem la dezbaterea pe articole.

Începem cu titlul legii.

Înţeleg că inţiatorul este de acord cu toate aceste modificări. De altfel, am văzut că unele au şi fost formulate. Deci, vă rog să reţineţi că propunerile comisiei au fost realizate împreună cu autorul iniţiativei legislative.

În ceea ce priveşte titlul legii, formula comisiei, dacă sunt observaţii. Dacă nu, o supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.2 din raport este de fapt preambulul, înaintea articolului unic. Dacă sunt observaţii la acest preambul. Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Domnul Adrian Năstase:

Rog liderii grupurilor să încerce să cheme pe toţi colegii în sală, pentru proiectul de lege care urmează, care va fi, din câte înţeleg, mai discutat.

Pct.3. este de fapt pct.3 din raport. Aveţi aici pct.1 din articolul unic, aşa cum a fost formulat de către comisie, împreună cu iniţiatorul, dar înţeleg că există o anumită obiecţie din partea Guvernului.

Aveţi cuvântul.

Domnul Radu Păun Jura:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

La acest punct, suntem de acord cu introducerea principiului că pensia de urmaş nu se acordă persoanei condamnate pentru săvârşirea infracţiunilor de omor, tentativă de omor sau lovituri cauzatoare de moarte asupra susţinătorului, dar acest principiu nu rezolvă în întregime problema, pentru că trebuie adăugat, după părerea noastră, o reglementare care să rezolve şi situaţia în care dreptul a fost deja acordat.

Şi atunci, am propus iniţiatorului şi comisiei introducerea unui nou alineat, care ar urma să sune aşa: "Dispoziţiile alin.1 se aplică şi persoanelor beneficiare ale pensiei de urmaş aflate în plată, dacă acestea au fost condamnate pentru infracţiunile menţionate".

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Domnul deputat Kerekes.

Domnul Kerekes Károly:

Domnule preşedinte, sunt de acord cu propunerea reprezentantului Guvernului. De fapt, ne-am şi înţeles în acest sens.

Domnul Adrian Năstase:

Punctul de vedere al comisiei? De acord.

Atunci, am să supun votului dumneavoastră întâi primul alineat, aşa cum figurează în raport.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră alineatul propus de către domnul secretar de stat Radu Păun Jura, de fapt, textul sugerat şi care a fost însuşit şi susţinut de către comisie şi iniţiator.

Supun votului acest text.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vă rog să citiţi, domnule Kerekes.

Domnul Kerekes Károly:

Art.18¹, alin.1 ar fi în felul următor: "Pensia de urmaş nu se acordă persoanei condamnate pentru săvârşirea infracţiunilor de omor, tentativă de omor sau lovituri cauzatoare de moarte asupra susţinătorului de pe urma căruia decurge dreptul la această pensie".

Alin.2: "Dispoziţiile alin.1 se aplică şi persoanelor beneficiare ale pensiei de urmaş aflate în plată, dacă acestea au fost condamnate pentru infracţiunile menţionate".

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Cuvintele subliniate aveau o semnificaţie. Vă rog să citiţi.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Evident, comisia susţine punctul de vedere din raport şi-mi permit să citesc din nou: "Pensia de urmaş nu se acordă persoanei condamnate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă".

Comisia susţine acest punct, este de acord cu completarea acestui articol nou 18¹, cu un alineat 2, aşa cum ne-a fost precizat aici, dar pentru alin.1 se solicită menţinerea în forma înaintată dumneavoastră de către comisie.

Domnul Adrian Năstase:

Şi cu formula finală: ".... de pe urma căruia decurge dreptul la pensie".

Da? Da. Bun.

Domnul deputat Kerekes nu a citit aceste formule subliniate, dar a fost foarte clar. Votul a mers pe textul iniţial al comisiei, iar apoi s-a votat textul propus ulterior, pe baza sugestiei domnului secretar de stat.

În aceste condiţii, trecem la pct.4 din raport, care înseamnă de fapt reformularea art.28 din lege, prin două alineate.

Dacă sunt obiecţii faţă de propunerea comisiei? Nu sunt obiecţii.

Supun votului textul art.28, prezentat de către Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi,

Am parcurs şi acest proiect de lege. Vă mulţumesc pentru colaborare şi trecem la următorul punct de pe ordinea de zi.

Rog liderii de grupuri să solicite celorlalţi colegi să vină în sală. Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Vă rog să luaţi loc în bănci.

Rog iniţiatorul, rog Comisia juridică să ia loc în băncile rezervate în acest scop.

Rog membrii Comisiei juridice să ia loc în banca rezervată pentru dânşii.

Rog colegii din sală să ia loc în bănci.

Stimaţi colegi,

Vă propun să începem dezbaterea proiectului de Lege privind dreptul de proprietate publică şi regimul juridic al acestuia. Proiect de lege extrem de important, pe care sper să-l putem dezbate cât mai bine şi cât mai rapid.

Îl invit pe domnul ministru de stat Valeriu Stoica să ia cuvântul, pentru a prezenta punctul de vedere al iniţiatorului.

Domnule ministru de stat, aveţi cuvântul.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Potrivit art.135 din Constituţia României, proprietatea este publică şi privată.

Proprietatea publică aparţine numai statului şi unităţilor administrativ-teritoriale, iar bunurile care formează obiectul de proprietate publică sunt inalienabile. De asemenea, art.135, alin.4 din Constituţie enumeră bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. În temeiul dispoziţiilor constituţionale, s-a elaborat acest proiect de lege care vă este supus astăzi atenţiei, privind dreptul de proprietate publică şi regimul juridic al acestuia. În primul capitol sunt consacrate noţiunile de domeniul public şi domeniul privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.

Cu privire la domeniul public, se distinge între domeniul public de interes naţional şi domeniul public de interes local. Având în vedere faptul că, pe de o parte, este imposibilă enumerarea exhaustivă a bunurilor care aparţin domeniului public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, iar pe de altă parte o enumerare chiar enunţiativă a acestor bunuri prezintă o utilitate practică deosebită, s-a prevăzut că aparţin domeniului public bunurile enumerate în anexă, care face parte integrantă din lege, precum şi orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale, prin modurile prevăzute de lege.

Această combinare a două modalităţi de conturare a sferei bunurilor care intră în domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale constituie singura cale prin care pe de o parte putem să precizăm cât mai multe dintre bunurile care se află în domeniul public, iar pe de altă parte putem să identificăm ulterior apariţiei legii chiar şi bunurile care nu sunt enumerate expres în anexă dar care, după natura lor, în funcţie de uzul sau interesul public, pot să fie introduse în sfera domeniului public.

Capitolul II cuprinde dispoziţii privind regimul juridic al proprietăţii publice. Astfel, sunt prevăzute modul de dobândire şi de încetare a dreptului de proprietate publică, cu specială privire asupra trecerii unui bun din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale din domeniul public al acestora, sau invers. Totodată, s-a prevăzut că bunurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, fiind inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.

Sunt reglementate condiţiile în care bunurile din domeniul public pot fi transmise în administrarea regiilor autonome, ori insituţiilor publice, concesionate, închiriate sau date în folosinţă gratuită pe termen limitat.

În ultimul capitol, cel de-al treilea, este instituită obligaţia întocmirii inventarului bunurilor din domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii, fiind prevăzute totodată organele competente să efectueze inventarele, să le centralizeze şi să le aprobe.

Am convingerea, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor deputaţi, că prin adoptarea acestui proiect de lege se va acoperi o lacună gravă care există în momentul de faţă în sistemul legislativ românesc, deşi Constituţia precizează în termeni generali care este sfera domeniului public, care este regimul juridic al domeniului public, în absenţa acestei legi care reglementează dreptul de proprietate publică şi regimul juridic al acestuia, nu a fost posibil ca în practică să se facă o delimitare clară între bunurile care aparţin domeniului public, un regim privilegiat, şi bunurile care aparţin domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale.

Absenţa acestei reglementări a îngreuiat foarte mult procesul de privatizare. Absenţa acestei reglementări a creat mai ales în administraţia publică locală numeroase dificultăţi.

Sunt convins, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor deputaţi, că prin adoptarea acestui proiect de lege, care nu are deloc caracter politic, are un caracter tehnic şi, ca urmare, sper să nu se facă nici un fel de controverse, sunt convins, spuneam, că prin adoptarea acestui proiect de lege vom reuşi să perfecţionăm în ansamblu sistemul juridic românesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc, domnule ministru de stat.

Dau cuvântul în continuare, din partea comisiei sesizate în fond, domnului deputat Emil Popescu, preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Înainte de a începe să vorbiţi, vreau să-i anunţ pe colegii care vor să participe la dezbaterile generale din partea grupurilor, să se înscrie la secretarii de şedinţă.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă citesc raportul, doamnelor şi domnilor, pe care comisia noastră l-a întocmit cu privire la această lege:

"Cu adresa nr. ...., înregistrată sub nr. .... din ...ianuarie 1998, secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis spre dezbatere şi avizare în fond la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi proiectul de lege menţionat mai sus.

În temeiul art.57, Regulamentul Camerei, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a examinat proiectul de lege în şedinţele din data .... şi data ....

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, ca proiectul de lege să fie supus plenului Camerei spre dezbatere şi aprobare, cu următoarele amendamente: ...."

Şi aici figurează amendamentele pe care domniile voastre le-aţi putut examina şi care sunt pentru o mai bună formulare, precum şi cel de la art.6, pentru ca să fie puse de acord prin acest "sau" şi în temeiul unui titlu anumite corelări.

Prin urmare, comisia îşi menţine raportul şi susţine proiectul, cu amendamentele pe care domniile voastre le aveţi la dispoziţie şi pe care le vom discuta fiecare caz în parte, atunci când vom ajunge la articolele respective.

Vreau să învederez împrejurarea că deja a trecut foarte mult timp de când Constituţia este adoptată şi această lege n-a fost încă adoptată din motive obiective.

De aceea vă rog respectuos, în principiu, să votaţi această lege, cu amendamentele pe care le propune comisia.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Dau cuvântul în continuare, în cadrul dezbaterilor generale, domnului deputat Mircea Munteanu, din partea PNTCD, Grupului parlamentar PNTCD, şi va urma domnul deputat Liviu Bara, din partea Grupului parlamentar PDSR.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Doar o clipă să-mi permiteţi.

Aş vrea să salut prezenţa în sală a secretarului general al Consiliului Europei, domnul Daniel Tarschis. Ne face o mare plăcere că dânsul se află aici şi doresc să-l salut împreună cu dumneavoastră.

(Domnul preşedinte de şedinţă Adrian Năstase adresează, în limba franceză, cuvinte de bun venit domnului secretar general Daniel Tarschis).

(Aplauze)

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Mihai Munteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Proiectul de Lege privind dreptul de proprietate publică şi regimul juridic al acestuia este un proiect de lege deosebit de important, pe care-l aşteptăm încă din legislatura trecută, mai ales având în vedere că el constituie unul dintre temeiurile autonomiei financiare, a descentralizării, principii pe care le enunţă Constituţia şi pe care se întemeiază reala autonomie locală.

E adevărat că proiectul de lege pe care suntem chemaţi să-l dezbatem s-a limitat numai la cadrul general al dreptului de proprietate publică şi este evident că va trebui, pentru că asta a fost limita pe care şi-a impus-o proiectul de lege la care mă refer, el va trebui completat cu prevederi legale specifice.

Dar trebuie să admitem că este un început important şi pentru acest argument, având în vedere consecinţele privind descentralizarea, Grupul parlamentar PNTCD-Civic-Ecologist îl va susţine în forma pe care Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi i-a dat-o, dar, rezervându-şi dreptul ca să formuleze unele propuneri de amendare a unor articole, propuneri care de altfel au fost transmise comisiei, în special ca venind din partea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, pe care însă, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, pentru temeiul pe care probabil că-l va explica, atunci când se vor discuta aceste amendamente, nu le-a luat în considerare, cu excepţia unuia, dacă-mi aduc aminte bine.

Repet, grupul nostru parlamentar va susţine acest text de lege pe care-l aşteptăm de multă vreme, dar vom mai sugera încă îmbunătăţirea textului propus de comisie sesizată în fond.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Liviu Bara, din partea Grupului parlamentar PDSR.

Va urma domnul deputat Ervin Székely, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Liviu Radu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Proiectul de Lege privind dreptul de proprietate publică şi regimul juridic al acestuia este un proiect al cărei necesitate derivă din ordinea constituţională şi din raţiuni de ordin practic.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.135 din legea noastră fundamentală, este necesară o lege care să definească, în prelungirea textului constituţional, bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Totodată, în virtutea art.72, alin.3 din Constituţie, o lege organică este chemată să reglementeze regimul general al proprietăţii publice.

Din punct de vedere practic, noua lege are menirea de a delimita pe de o parte proprietatea publică aparţinătoare statului de cea care revine unităţilor administrativ-teritoriale. Pe de altă parte, legea are ca obiectiv departajarea proprietăţii publice de proprietatea privată, atât la nivel statal, cât şi la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. Din această perspectivă, considerăm că titlul proiectului de lege ar fi trebuit să cuprindă referiri nu numai la proprietatea publică, ci şi la proprietatea privată a statului şi unităţilor administrativ-teritoriale.

Sub aspectul modalităţilor de delimitare a domeniului public de domeniul privat, în proiectul de lege se instituie posibilitatea ca un consiliu judeţean sau alt consiliu local să lărgească sfera domeniului public, adăugând prin hotărâre noi bunuri la cele declarate prin lege, ca fiind bunuri de proprietate publică. O asemenea modalitate este contrară prevederilor art.135 din Constituţie, care stabileşte că bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice se stabilesc numai prin lege. Prevederile art.135 din Constituţie sunt încălcate şi prin faptul că permit Guvernului, consiliilor judeţene şi locale să determine în mod voluntarist domeniul public prin posibilitatea pe care acestea o au de a permuta bunurile din domeniul public în cel privat şi invers.

Or, după părerea noastră, prevederile art.135 din Constituţie, atunci când se stabileşte că bogăţiile de orice natură ale subsolului, căile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţialul energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonelor economice şi ale platformei continentale, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Nu mai permit trecerea unui bun proprietate publică în proprietate privată decât în urma modificării Constituţiei, sau a legii care a încadrat bunul respectiv în categoria bunurilor publice.

Proiectul de lege conţine şi alte soluţii discutabile, în special în anexele sale, care cuprind în domeniul public al statului bunuri care ar putea fi în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale - tunele, castele de metrou, precum şi instalaţiile aferente acestora, diguri de apărare împotriva inundaţiilor, lucrările de regularizare a cursurilor de ape şi altele.

În general, proiectul de lege este opus principiului autonomiei locale, ducând la supradimensionarea domeniului public al statului, în raport cu cel al unităţilor administrativ-teritoriale.

Pentru astfel de motive, Grupul parlamentar al PDSR cheamă toate grupurile parlamentare la o atitudine flexibilă faţă de această importantă reglementare juridică, în scopul aducerii proiectului de lege la parametrii constituţionali şi cei izvorâţi din natura practică.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Ervin Székely, de la UDMR.

Va urma domnul deputat Emil Putin, din partea Grupului parlamentar al PSDR.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ervin Zoltán Székely:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Stimaţi colegi,

Fără doar şi poate, reglementarea situaţiei bunurilor care fac parte din proprietatea publică a statului este foarte importantă şi în acelaşi timp foarte necesară, pentru că, odată cu descentralizarea administrativă, unităţile administrativ-teritoriale trebuie să ştie foarte exact care sunt acele bunuri, asupra cărora pot să se dispună şi care sunt acele bunuri care fac parte din proprietatea publică a statului şi, în consecinţă, sunt inalienabile.

Pe de altă parte, însă, delimitarea exactă a acelei sfere a bunurilor, care fac parte din proprietatea publică a statului, trebuie făcută cu foarte multă rigurozitate şi cu foarte multă exigenţă, pentru că suntem într-un proces de retrocedare a proprietăţilor şi, evident, poate să fie afectat acest proces de către o lege care are un caracter organic şi care stabileşte poate o dată şi pentru totdeauna sfera bunurilor care fac parte din proprietatea publică a statului.

De aceea, noi credem că legea este perfectibilă din acest punct de vedere şi Uniunea Democrată Maghiară din România va aduce un amendament în acest sens, dar, încă o dată subliniem că, după opinia noastră, este vorba despre o lege foarte utilă şi necesară şi, de aceea, UDMR-ul va vota în favoarea acestui act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Emil Putin. Va urma domnul deputat Dumitru Bălăeţ, din partea Grupului parlamentar al PRM.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Emil Livius Nicolae Putin:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

În sfârşit, trecem la dezbaterea unuia dintre proiectele cele mai importante, cu proiecte care de altfel erau aşteptate de peste 8 ani.

Este vorba despre un proiect de lege care, după părerea mea este mult mai mult tehnic, decât un proiect care poate să fie privit din punct de vedere politic. Este un proiect absolut necesar, atât pentru delimitarea pe care o face, privind domeniul public şi domeniul privat, cât şi pentru că permite în mod mult mai flexibil derularea operaţiunilor juridice.

Eu aş avea însă o dorinţă, şi anume, ar fi bine ca după adoptarea acestui proiect de lege, să trecem la un alt proiect, strâns legat de acesta, şi anume la proiectul de Lege privind regimul concesiunilor. Pentru că este bine să adoptăm, în general, un pachet de legi şi nu doar câte o lege disparată dintr-un domeniu sau altul.

De asemenea, vreau să vă spun că grupul nostru parlamentar va vota acest proiect de lege deşi, după părerea mea, mai pot să intervină o serie de modificări. După părerea noastră, nu rezolvă întru totul o problemă deosebit de importantă şi anume problema că o parte din aceste bunuri aparţinând domeniului public sau domeniului privat deja au intrat în circuitul civil. Dar este loc în cadrul dezbaterilor pentru ca să facem şi aceste modificări şi, în final, repet, grupul nostru va vota acest proiect de lege.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Dumitru Bălăeţ din partea Grupului parlamentar al PRM.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ne aflăm în faţa uneia dintre dezbaterile, poate, cele mai importante din cadrul acestei legislaturi a Parlamentului nostru.

Legea, într-adevăr, trebuia făcută acum 8 ani. Însă în cadrul procesului acesta legislativ al nostru, foarte dificil, atunci ne-am fi întîlnit cu foarte multe prejudecăţi în jurul acestui aspect al problemei. Întârzierea unei asemenea reglementări a dus la o situaţie extrem de gravă, tocmai în domeniul acesta al proprietăţii publice a statului. Ne-am aflat în faţa unui proces de jefuire permanentă a acestui domeniu şi acum, în condiţiile de faţă, aproape că reglementăm un gol, o situaţie în care într-adevăr ne putem da seama cu toţii că multe din bunurile acestui stat, lipsit de reglementări corespunzătoare şi de aplicarea corespunzătoare a reglementărilor, măcar a celor existente, a dus la o situaţie de sărăcire într-adevăr a domeniului public al statului.

Deci, legea vine târziu, dar vorba proverbului nostru - mai bine mai târziu decât niciodată - şi în momentul de faţă eu cred că dacă noi, ca Parlament, cu toate grupurile noastre parlamentare, cu poziţii bine precizate, dacă nu bine precizate, cel puţin în faţa textului de lege ne vom preciza poziţiile şi vom dezbate, ca atare, proiectul acesta legislativ, putem ajunge la o reglementare mai bună şi absolut necesară pentru proprietatea statului român.

Din păcate, în momentul de faţă, după părerea mea şi a Grupul parlamentar al PRM, proiectul de lege prezentat de către domnul ministru Stoica prezintă o seamă de carenţe de ordin conceptual. Prima dintre acestea priveşte limitarea domeniului public al statului numai la aspecte nonproductive. Dacă luaţi lista aceea de la urmă cu toate bunurile care ar putea intra şi care se presupun de lege a intra în domeniul public al statului, toate bunurile acestea sunt nonproductive. Bogăţii naturale, numai în stare de zăcământ, albii de răuri, rezervaţii naturale, terenuri neproductive, ansambluri şi situri istorice şi arheologice, terenuri şi clădiri ale instituţiilor publice. Tot restul aparţine domeniului privat al statului care poate fi oricând înstrăinabil. După părerea mea, aceasta este o mare greşeală de viziune asupra problemei. Domeniul public al statului, conceput astfel, este al unui stat sărac, conceput fără posibilităţi de intervenţie economică, fără capacitate de a pune în mişcare ceva din mecanismele guvernării unui stat din ce în ce mai mult legat de mâini şi de picioare, ceea ce se vede de fapt şi astăzi la noi.

Credem că domeniul public al statului trebuie să fie mult mai larg, mai cuprinzător. El ar trebui să cuprindă neapărat şi aspecte productive din domeniul strategic şi de apărare, al energiei, transporturilor şi telecomunicaţiilor, acelea care asigură independenţa economică a ţării. Eu nu zic că din domeniul public al statului nu se poate trece în domeniul privat al statului şi privatizabil al statului, dar toată această trecere să se facă într-o formă mai flexibilă decât prezintă legea actuală, care mi se pare rigidă din punctul acesta de vedere, tocmai pentru că dă domeniului privat al statului o mare extindere absolut lipsită de posibilitatea de a fi controlată şi verificată. Dar, în condiţiile în care Parlamentului i s-ar da atribuţii mai multe pe linia reglementării acestor posibilităţi de trecere dintr-un domeniu în altul, cred eu că legea ar deveni mai flexibilă şi mai bine pusă la punct din ceea ce am dori noi să realizăm într-o perspectivă mai largă, temporală a existenţei statului nostru.

Iată de ce credem că asupra acestei probleme este nevoie să gândim mai mult, să medităm, să dezbatem în cadrul grupurilor parlamentare, pentru ca legea în forma ei definitivă să fie cu adevărat rezultatul conlucrării tuturor partidelor politice care formează astăzi Parlamentul României, iar poporul să recunoască mai bine atitudinea acestora faţă de proprietatea publică.

Mai sunt şi alte carenţe de principiu ale acestei legi. De exemplu, lipsa unei agenţii naţionale care să administreze domeniul proprietăţii publice a statului. În prezentul proiect este un adevărat haos în aceată privinţă. Toată problema fiind scoasă de sub incidenţa legii şi lăsată la dispoziţia guvernului şi a unităţilor administrativ- teritoriale, ceea ce mi se pare un mare neajuns.

Din parcurgerea articolelor reiese şi o opoziţie permanentă între ideea de stat şi unităţi teritorial-administrative şi locale, ceea ce mi se pare anormal şi periculos, organele locale putând oricând să-şi etaleze bunul plac în probleme de administrare şi concesionare a bunurilor publice aflate pe teritoriul respectiv.

Exprimându-ne acordul cu necesitatea unei reglementări privind domeniul proprietăţii publice, ne exprimăm dorinţa de a aduce o seamă de amendamente pe care să le discutăm în plen şi asupra cărora să găsim soluţii mai bune.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Vă propun să începem dezbaterea pe articole, dacă şi grupul COCOPO sau grupul de consultare politică va accepta să participe la dezbaterile parlamentare, vom putea să începem discuţiile. (Domnul Emil Popescu discută pe banca Guvernului cu domnul ministru Valeriu Stoica.)

Nu vrem să vă deranjăm, noi putem să plecăm din sală, eventual. Domnule ministru de stat, nu vrem să vă deranjăm, poate aveţi discuţii politice importante şi nu vrem să vă deranjăm. Am înţeles, discutaţi titlul legii.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Subtitlul legii, domnule preşedinte.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule ministru, am terminat dezbaterile generale şi ne pregătim, cu acordul dumneavoastră, să începem discuţia pe texte. Vă rog.

Domnul Valeriu Stoica:

Vă asigur că discuţia pe care am avut-o cu domnul Emil Popescu m-a luminat asupra câtorva chestiuni din cuprinsul legii şi, în momentul în care se vor discuta textele acestui proiect de lege, vă asigur că o să iasă la lumină cât de importantă a fost această discuţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Sunt absolut sigur, aşteptăm cu toţii. Restitutio in integrum pentru proprietatea publică a statului.

Începem cu titlul legii. Dacă sunt observaţii? Da, domnul Bara.

Domnul Liviu Bara:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am propus un amendament şi în cadrul comisiei, a ajuns şi la Comisia juridică. Mie mi se pare destul de stufos acest titlu de lege şi de aceea am şi propus, ca să fim în concordanţă cu art.135 din Constituţie pe care l-au amintit şi alţi vorbitori astăzi, titlul legii să fie: Legea proprietăţii publice. Asta a fost propunerea.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al iniţiatorului?

Domnule ministru de stat, aveţi cuvântul.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cred că nu este nici necesară, nici utilă modificarea textului legii. Într-adevăr, în Constituţie se foloseşte noţiunea de "proprietate publică", în textul legi, pentru a pune de acord terminologia folosită de Constituţie şi de Codul Civil, am folosit pe de o parte noţiunea de "proprietate publică", pe de altă parte noţiunea de "domeniu public". Domeniul public este obiectul dreptului de proprietate publică. Ca urmare, există o corelaţie între aceste noţiuni, pe de o parte se poate pune semnul egalităţii între proprietate publică şi domeniul public, iar aceste bunuri care în totalitatea lor formează domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale formează obiectul dreptului de proprietate publică. Or, în această lege noi reglementăm regimul juridic al dreptului de proprietate publică. Rigoarea juridică ne obligă la această terminologie. Sunt convins că toţi care sunt jurişti în această sală înţeleg necesitatea de a avea această rigoare juridică, pentru a nu creea ulterior în aplicarea legii nici un fel de confuzie.

În plus, pentru că cineva mai devreme a vorbit de necesitatea de a exista o reglementare nuanţată şi pentru proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, mă grăbesc să aduc aminte tuturor celor din sală că această chestiune a regimului juridic al proprietăţii private, indiferent de titularul său, este rezolvată în Codul Civil.

De altfel, în Constituţie, în art.41 există un text în care se spune că proprietatea privată este garantată în mod egal indiferent de titularul ei. Ca urmare, regimul juridic al proprietăţii private, aşa cum este el conturat în Codul Civil este aplicabil în egală măsură şi dreptului de proprietate privată al statului şi al unităţilor administrativ teritoriale. Repet, aceste exigenţe care ţin de rigoarea juridică a redactării unui text de lege în acord cu conceptele care sunt deja consacrate în domeniul dreptului civil şi în domeniul dreptului constituţional, ne-a obligat să introducem în textul legii aceste concepte.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule ministru de stat.

Domnul preşedinte al Comisiei juridice de disciplină şi imunităţi, domnul deptuat Emil Popescu.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Comisia a reflectat îndelung atunci când s-a discutat titlul legii şi am ajuns cu toţii la concluzia că aşa este bine să sune acest titlu "şi regimul juridic al acestuia", astfel încât să existe corelări între conceptele fundamentale, de care atârnă sistemul intern al legii. Aici este un întreg sistem de concepte şi ele alcătuiesc în corelaţiile dintre ele, sistemul intern al legii. Corelaţia dintre textul Constituţiei şi Codul Civil se impune pentru că ea, Constituţia, nu face decât să afirme un principiu şi într-o formă lapidară, într-o formă concentrată. Legea aceasta dezvoltă şi rezolvă diferitele aplicaţiuni ale conceptelor, ale noţiunilor fundamentale care vin în concurs. De aceea, comisia în mod conştient a însuşit poziţia şi titlul iniţiatorului. Aici nu e vorba de o simplă înşiruire de cuvinte întâmplătoare din care vreunul ar putea lipsi. Fiecare sintagmă din acest titlu are rostul ei şi se reflectă în soluţiile concrete din lege. De aceea, vă rog să rămânem la acest titlu şi să-l votaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Bara, menţineţi amendamentul? Da.

Îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. Sunt 52 de voturi pentru. Insuficiente pentu aprobare.

Vă rog să fiţi de acord să numărăm şi voturile împotrivă, ca să verificăm cu ocazia aceasta dacă mai avem cvorum.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Vă rog să număraţi abţinerile.

Avem cvorumul. Rezultatul este următorul: 52 de voturi pentru, 60 de voturi împotrivă şi o abţinere.

Supun votului dumneavoastră titlul legii în formula prezentată de iniţiator.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 10 voturi împotrivă.

Abţineri? 13 abţineri.

Cu majoritate de voturi a fost aprobat titlul legii.

Cap.I - "Dispoziţii generale".

Dacă sunteţi de acord cu acest titlu?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.1. Dacă sunt observaţii?

Domnul deputat Bara.

Domnul Liviu Bara:

Domnule preşedinte,

La art.1 propun completarea cu încă două alineate, completare pe care o consider necesară, în care să se definească domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.

Alin.2. să spună aşa: "Bunurile proprietate publică constituie domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale".

Alin.3: "Bunurile proprietate privată constituie domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale".

Domnul Adrian Năstase:

Da. Vă rog să-mi daţi textul. Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al iniţiatorului sau al comisiei?

Domnule ministru, aţi ascultat amendamentele.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Eu înţeleg foarte bine acest amendament care a fost făcut de distinsul nostru coleg, dar dacă citim cu atenţie art.3 din proiectul de lege, observăm că substanţa amendamentului propus de distinsul nostru coleg se regăseşte în art.3, unde se precizează expres că domeniul public este compus din anumite bunuri, domeniul privat la fel. Nu mai este util să introducem în alin.2 şi 3 la art.1 ideile care se regăsesc practic aproape în aceeaşi formă în art.3.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule preşedinte Popescu?

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Noi, în momentul în care am luat în examinare legea , am fost deosebit de atenţi la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi am cerut amendamente. Amendamentele domnului Bara, făcute acum, nu se regăsesc printre amendamentele care au fost înaintate comisiei. Noi ţinem foarte mult şi respectăm punctul de vedere al domnului Bara, dar acest amendament este făcut acum, pe picior, şi deci, în principiu, nu poate fi primit. Dar, examinat pe fondul său, ar fi trebuit să apară între amendamentele respinse. Să vedem ce ne arată domnul Bara. Acestea le-aţi făcut la Comisia pentru administraţie publică şi nu au ajuns la noi. Nu, nu. Dar, dincolo de treaba asta, deci nu aţi făcut la noi la comisie, posibil acolo, la cealaltă comisie le-oţi fi făcut dumneavoastră, eu nu ştiu. Eu ştiu că tot ce am primit am discutat, dar argumentele examinate în sine, amendamentele nu rezistă. Mai întâi fiindcă ideile se regăsesc în celelalte articole, aşa cum arăta şi iniţiatorul şi, al doilea, pentru că textele, aşa cum sunt lucrate, au mai bună coerenţă şi mai bună exprimare lingvistică. Prin urmare, nu există nici un motiv să primim acest amendament. Vă rog să le respingeţi.

Domnul Adrian Năstase:

Da. Domnul deputat Bara.

Domnul Liviu Bara:

Îmi pare rău că nu pot să fiu de acord cu domnul preşedinte al Comisiei juridice. Primul amendament pe care l-am făcut şi care apare la dânsul în amendamente respinse este cel cu titlul legii. Acesta este şi primul amendament pe care l-am făcut şi care apare în raportul Comisiei de administraţie publică. Al doilea amendament este cel pe care l-am susţinut în acelaşi raport. Păi, nu putea raportul de la Comisia de administraţie publică să ajungă la dânşii trunchiat. Deci un amendament da şi unul nu. Nu ştiu cum de nu a apărut acest amendament.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Aceasta este o chestiune, să spunem, de procedură sau mai bine zis de comunicare între comisii. Sigur că ar fi fost potrivit ca amendamentele şi ideile care au venit de la comisiile care au dat avize să fie discutate, acceptate sau respinse, dar puse în mod formal în raport, astfel încât să avem o imagine completă. Dar, dincolo de această chesiune îl întreb pe domnul deputat, dacă faţă de observaţiile aduse pe fond în legătură cu ideile sale...

Domnule Bara, problema era dacă faţă argumentele aduse pe fond, nu legate de regularitatea depunerii amendamentelor, menţineţi aceste amendamente şi doriţi să le supun la vot?

Domnul Liviu Bara:

Da.

Domnul Adrian Năstase:

Supun votului dumneavoastră cele două amendamente de fapt, care se leagă cumva, pentru că e vorba de definire pentru proprietatea publică, bunuri în proprietate privată şi pe care domnul deputat doreşte să le introducă ca alineate noi la art.1.

Supun votului dumneavoastră aceste propuneri.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 41 de voturi pentru, insuficiente pentru adoptare.

Supun votului dumneavoastră art.1 în formularea iniţiatorului şi acceptată, necomentată de comisie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? 4 abţineri.

Cu 4 abţineri art.1 a fost adoptat.

Art.2 în varianta iniţială.

Dacă sunt observaţii? Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.2 a fost aprobat.

Art.3 a fost amendat de către comisie şi la 3 dintre cele 4 alineate ale sale.

Să începem cu alin.1 al art.3, faţă de modificarea pe care o prezintă domnului ministru acum colegul nostru, domnul deputat Barbaresso, faţă de acest amendament... Vreau să-l întreb pe domnul ministru de stat dacă este de acord cu amendamentul prezentat de domnul deputat Barbaresso.

Domnul Valeriu Stoica:

Nu, îl respingem.

Domnul Adrian Năstase:

Şi a doua întrebare, dacă sunteţi de acord cu formularea comisiei în legătură cu alin.1? E o chestdiune minoră... Este suficientă acceptarea dumneavoastră. Dacă sunt observaţii în legătură cu alin.1? Dacă nu, supun votului alin.1, aşa cum figurează la pagina 2 din raport în formularea comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. dd

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2 în formularea comisiei, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3, dacă sunt observaţii, faţă de formularea comisiei? Dacă nu, supun votului dumneavoastră acest alineat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.4, din varianta iniţială. Dacă sunt observaţii? Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului art.3 în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.4, dacă sunt observaţii? Dacă nu, îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.5. Domnul deputat Bara.

Domnul Liviu Bara:

La alin.1, dmnule preşedinte, propun eliminarea cuvintelor: "dreptului de".

Alin.1 va suna aşa: "Regimul juridic al proprietăţii publice este reglementat de prezenta lege, dacă prin legi speciale nu se dispune astfel. " Motivez această eliminare a celor două cuvinte, deoarece este vorba de regimul juridic al unor bunuri, nu al dreptului de proprietate. Sper că în acest caz şi juriştii vor fi de acord cu mine. Este vorba de regimul juridic al unor bunuri, nu al dreptului de proprietate.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, am votat titlul care, fără îndoială, priveşte regimul juridic al dreptului de proprietate, este adevărat că la Cap.II avem formularea "regimul juridic al proprietăţii publice". Rog pe domnul ministru de stat şi pe domnul preşedinte Emil Popescu să observe dacă este cazul să se facă aici modificarea propusă de domnul deputat Bara.

Domnule ministru de stat?

Domnul Valeriu Stoica:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, un jurist de talia dumneavoastră nu putea să nu sesizeze această inadvertenţă, am votat titlul şi trebuie să rămânem consecvenţi în raport cu ceea ce este în titlu, ca urmare, se impune o modificare nu la art.5, ci la titlul Cap. II, dar când vom ajunge acolo, ...cineva poate va face acest amendament.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Punctul de vedere al comisiei? Este acelaşi.

Domnule deputat, vă menţineţi amendamentul? Nu.

Atunci, supun votului dumneavoastră art. 5, în formularea iniţială.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art. 6 sunt mai multe amendamente. În primul rând, sunt cele formulate de către comisie şi avem un text pe care îl regăsiţi în raport.

La alin. 1, dacă mai sunt comentarii? Domnul deputat Bara.

Domnul Radu Liviu Bara:

La alin. 1, la rândul 4: "…potrivit unui titlu valabil, cu respectarea legilor în vigoare", am propus fără "valabil", pentru că dacă există un titlu, înseamnă că este valabil, conform Legii nr. 112, care foloseşte această noţiune.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Szekely.

Domnul Ervin Zoltan Szekely:

Amendamentul meu vine în completarea amendamentului adus de comisie. Am dorit să elimin posibilitatea interferenţei între procesul de retrocedare a unor bunuri confiscate abuziv de către regimul comunist şi stabilirea proprietăţii publice a statului.

Amendamentul meu vizează fraza finală a textului. Totuşi, pentru o mai mare claritate, aş citi tot textul art. 6 alin. 1: "Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a convenţiilor internaţionale, a tratatelor internaţionale la care România era parte, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie."

Ca să nu mai vin din nou la microfon, la alin. 2 am modificat în consecinţă, în sensul că: "Bunurile preluate de stat pot fi revendicate de foştii lor proprietari."

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog să lăsaţi aceste propuneri la domnul Kovacs şi am să îl rog pe domnul preşedinte Emil Popescu să vadă aceste amendamente. Sau vreţi dumneavoastră să luaţi cuvântul? Domnul ministru Stoica. Dacă vreţi să vă pronunţaţi asupra ambelor amendamente.

Domnul Valeriu Stoica:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, le-am reţinut.

În ceea ce priveşte amendamentul propus de colegul nostru deputat de la partidul pe care şi dumneavoastră îl reprezentaţi, domnule preşedinte, vreau să vă readuc aminte istoria votării primului articol din Legea nr. 112/1995. Iniţial, acel text a fost votat cu sintagma "cu sau fără titlu", împotriva formei iniţiale a textului s-a făcut o sesizare la Curtea Constituţională, iar aceasta, printr-o decizie cu totul remarcabilă, a precizat că nu pot fi avute în vedere ca făcând parte din patrimoniul statului, indiferent că e vorba de domeniul public sau de domeniul privat, decât bunurile pentru care statul are un titlu. Şi se mai precizează în acea remarcabilă decizie a Curţii Constituţionale că trebuie să fie vorba de un titlu valabil, adică un titlu constituit cu respectarea legii în vigoare la data emiterii sale.

Juriştii, dintre care faceţi parte şi dumneavoastră, domnule preşedinte, ştiu foarte bine că acesta este un principiu de drept şi în dreptul internaţional public şi în dreptul internaţional privat, în forma tempus regis actum, ceea ce înseamnă că actul juridic, indiferent de natura lui, este cârmuit de legea în vigoare la data emiterii lui. Şi el este valabil dacă este emis cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare în momentul în care a fost emis actul.

Ca urmare, menţiunea pe care noi am făcut-o în proiectul de lege, menţiune care a întrunit acordul Comisiei juridice a Camerei, are în vedere tocmai această precizare pe care a făcut-o şi Curtea Constituţională în această decizie cu totul remarcabilă. Iată de ce, cred că astăzi nu ar mai trebui să aibă loc nici o discuţie în legătură cu sintagma "titlu valabil" şi cred că nimeni dintre dumneavoastră nu ar putea să consimtă astăzi, în condiţiile în care toţi vorbim de statul de drept, că cineva, o persoană fizică sau o persoană juridică, o persoană juridică de drept privat sau o persoană juridică de drept public, un individ sau statul chiar ar putea să aibă un titlu ilegal constituit! Ca urmare, sintagma "titlu valabil" este bine precizată în cuprinsul proiectului şi rugămintea mea este să menţineţi această formulare.

În ceea ce priveşte amendamentul distinsului nostru coleg de la UDMR, în alin. 2, aşa cum a fost precizat de către Comisia juridică, sintagma: "…dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie" a fost introdusă. Înţeleg că dumneavoastră aţi vrea să fie la alin. 1, mi-e teamă că este acelaşi lucru. Chiar dacă s-ar putea găsi argumente care să arate o diferenţă de nuanţă între cele două modalităţi de plasare a acestei sintagme, fie în alin. 1, fie în alin. 2, eu cred totuşi că plasarea sintagmei în alin. 2, aşa cum, de altfel, şi Comisia juridică, din care şi dumneavoastră faceţi parte, a acceptat, este o modalitate bună. Iată de ce cred că şi acest al doilea amendament nu ar trebui să fie luat în consideraţie de către dumneavoastră şi să votaţi textul aşa cum a fost stabilit de către iniţiator, cu preţioasa colaborare a Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Emil Popescu.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc, stimate domnule preşedinte. Chiar vreau să punctez acurateţea cu care conduceţi şedinţa şi modul cu totul corect în care ne daţi replicile!

Doamnelor şi domnilor colegi, să ştiţi că acest art. 6 este crucial într-o astfel de lege, iar el a fost râşnit şi pe stânga şi pe dreapta de către comisie, atât cât priveşte ipoteza normală, cât şi cât priveşte ipoteza anormală!

Noi suntem în situaţia în care reglementăm după o nouă Constituţie, care are un art. 26, care stabileşte nişte priorităţi. Dar, de asemenea, reglementăm după 50 de ani de practică prin care statul, cu sau fără titlu, adică cu japca legală şi cu japca nelegală (dacă se poate vorbi aşa, este o antinomie în concepte!) a luat şi a tot luat şi şi-a mărit patrimoniul lui, şi pe căi licite, şi pe căi ilicite.

Principiul fundamental pe care dumneavoastră trebuie să vi-l însuşiţi este acela că, dintre toţi titularii de drepturi, statul, care este un subiect sui-generis de drept, trebuie să fie foarte atent atunci când îşi confecţionează titluri pentru sine, pro sua. Pentru că statul este cel care are o dublă calitate în această ipoteză, el este şi dobânditorul, dar este şi autorul titlului, el îşi confecţionează legea. Cu atât mai mult, el trebuie să fie corect când este vorba de o astfel de dobândire! Dacă el alcătuieşte legile şi pretinde ca toate titlurile de proprietate ale tuturor persoanelor, fie fizice, fie juridice, să fie valide în anumite condiţii pe care el, statul, le stabileşte, cu atât mai mult, el, statul, trebuie să respecte acest principiu când e vorba de sine însuşi!

Or, acest lucru nu s-a întâmplat cu vechiul stat comunist totalitar: când a fost vorba despre el, nu mai respecta condiţiile de validitate ale unui titlu. Uite-nu e titlul!...

Noi am făcut aici o aplicaţie particulară a principiului pe care l-a afirmat Curtea Constituţională, dar am mers mai departe decât iniţiatorul şi am spus, noi comisia: legea trebuie să răspundă şi la ipoteza pentru tot trecutul din 1945 încoace, când statul şi-a confecţionat alandala titlurile lui, prin care a jefuit! De aceea, noi am ajuns la alcătuirea celui de al doilea text: "Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil pot fi revendicate de foştii..." Acesta e principiul!

Acest principiu trebuie să fie afirmat expresis verbis într-o lege! Şi tocmai aceasta face acum această lege! Noi nu facem decât să dăm urmare regulilor corecte de gândire în materie de drept civil, în materie de proprietate, pe de o parte, precum şi deciziei Curţii, care deja face parte integrantă din Legea nr. 112.

Prin urmare, în acest context, vă rog respectuos să respingeţi aceste amendamente şi să primiţi textul astfel cum a fost amendat de către comisie şi cum a fost însuşit şi de către inţiator. Noi ne-am consultat îndelung şi articolul, aşa cum este acum redactat, dă satisfacţie tuturor exigenţelor, şi interne, şi internaţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Szekely.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Numai puţin, vă rog să mă scuzaţi! Propunerile domnului Szekely se regăsesc!

Domnul Ervin Zoltan Szekely:

Domnule vicepreşedinte,

Domnule ministru,

Eu nu contest intenţia legiuitorului şi voinţa politică de a da satisfacţie şi celor care au de revendicat anumite proprietăţi, însă trebuie să observăm că alin. 1 al art. 6 se referă la "domeniul public al statutului", iar alin. 2 la "dreptul foştilor proprietari de a revendica proprietăţile". Şi atunci, mi se pare că este mult mai la locul ei în alin. 1 menţiunea: "…dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie", pentru că, atunci, sfera aceasta a "domeniului public al statutului" se restrânge şi, într-adevăr, în alin. 2 deja se dă posibilitatea foştilor proprietari de a revendica, pe baza unor legi speciale, bunurile confiscate. De aceea am insistat.

Bineînţeles, eu ştiu că intenţia legiuitorului a fost corectă şi sunt de acord cu această intenţie, dar mă tem că în această formă ea este interpretabilă şi, de aceea, ar fi mai bine aşezată această sintagmă în alin. 1.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Înainte de a încerca să tranşăm aceste chestiuni, vă rog să fiţi de acord să rezolvăm o problemă care este mult mai simplă. Vă rog să observaţi că în amendamentul comisiei se foloseşte sintagma: "...a convenţilor internaţionale, a tratatelor internaţionale la care România era parte."

Vreau să vă precizez că în Convenţia de la Viena din 1968 privind dreptul tratatelor, denumirea de "tratat" este folosită ca denumire generică pentru toate actele internaţionale. Deci, practic, trebuie renunţat la formularea "convenţii internaţionale" şi păstrată numai formularea "tratate internaţionale".

Domnul Emil Teodor Popescu:

Da, de acord!

Domnul Adrian Năstase:

Că, altfel, puteam să introducem: "Acorduri, pacte"...

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Este riguros exact, respectul pe care l-am avut, însă, pentru Comisia juridică, acest amendament aparţinându-i, m-a împiedicat să fac atunci această observaţie pe care aţi făcut-o dumneavoastră astăzi.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Înţeleg că şi comisia este de acord să-şi revadă propunerea care este aici şi atunci când o vom discuta ea să fie considerată în această lumină.

Acum, urmează să tranşăm, pe de o parte, amendamentul propus de domnul Bara şi, pe de altă parte, amendamentul domnului Szekely. În privinţa primului, aţi ascultat argumentele pentru care se doreşte menţinerea formulei "titlu valabil", nu numai "titlu". În funcţie de opţiunea pe care o aveţi, vă rog să vă pronunţaţi prin vot.

Supun votului dumneavoastră propunerea domnului deputat Bara.

Cine este pentru? 9 voturi pentru, insuficiente pentru aprobare.

Urmează acum să decidem dacă preferăm formularea comisiei sau formularea domnului Szekely, pentru cele două alineate. Pe fond, lucrurile sunt foarte asemănătoare, este vorba mai curând de o amenajare a textului. Comisia merge pe varianta pe are o aveţi conţinută în succesiunea celor două alineate, iar domnul Szekely dorea să rescrie aceste două alineate, pentru a pune accentul pe alte aspecte.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Noi am spus că se regăsesc ideile dânsului!

Domnul Adrian Năstase:

Lucrul acesta este clar şi îl recunoaşte şi dânsul, problema era dacă, sub aspectul redactării, se preferă una sau alta dintre variante. Şi, din acest punct de vedere, supun votului împreună alin. 1 şi 2, pentru că ele nu pot fi aprobate sau respinse decât împreună, deci, amendamentele domnului Szekely, şi veţi decide dacă preferaţi formularea dânsului sau formulările comisiei.

Supun votulu amendamentele domnulu Szekely.

Cine este pentru? 21 de voturi pentru, insuficiente pentru adoptare.

Supun votului alin. 1, deocamdată, al articolului.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Cu precizarea domniei voastre!

Domnul Adrian Năstase:

Cu precizarea pe care înţeleg că a însuşit-o şi comisia, în ceea ce priveşte enumerarea documentelor care sunt vizate.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? 2 abţineri.

Cu 2 abţineri, alin. 1 a fost aprobat.

Alin. 2, care nu a fost numerotat în raport.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Mai este un alineat nou, la pct. 6 din raport. Dacă sunt observaţii în legătură cu acest alineat? Nu sunt, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supupun votului art. 6, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi,

Ne oprim aici, la Cap. II, şi ne revedem mâine la comisii şi joi în plen.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 16,30.