Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse, în prima parte a şedinţei, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, în partea a doua a şedinţei, asistaţi de domnii Ladislau Borbely şi Constantin Niţă, secretari

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa şi o zi bună!

Stimaţi colegi,

Începem ziua de astăzi cu secvenţa dedicată intervenţiilor personale ale domnilor deputaţi.

Primul vorbitor este domnul deputat Iosif Armaş, se va pregăti domnul Damian Brudaşca.

Domnul Iosif Armaş:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă rog să îmi permiteţi să vă reţin atenţia cu o problemă de politică internaţională, extrem de actuală în contextul evenimentelor aflate în desfăşurare din Irak.

La două zile după căderea Bagdadului, când deja era evident pentru toată lumea că "jocul s-a terminat", cum s-a exprimat metaforic ambasadorul Irak-ului la ONU, Preşedintele Franţei, Jacques Chirac, a semnat un comunicat lapidar, în care se exprimă satisfacţia pentru înlăturarea dictaturii lui Saddam Hussein şi, totodată, speranţa că luptele care vor mai avea loc se vor încheia în cel mai scurt timp. "Mai bine mai târziu decât niciodată", vorba proverbului.

O reacţie cum nu se poate mai sobră, într-un limbaj ales cu grijă, dar care, totuşi, nu este suficientă pentru a face să dispară prăpastia enormă existentă în acest moment între Paris şi Washington. Reacţia şefului statului francez trădează în realitate dilema unui politician de mare anvergură, care s-a opus din răsputeri războiului şi care, acum, trebuie să se angajeze în numele ţării sale într-un demers extrem de dificil, de a reaşeza Franţa la locul ce i se cuvine alături de coaliţia anglo-americană victorioasă.

Tocmai de aceea, reluarea dialogului, cam bizar în actualele circumstanţe, cu preşedintele Putin şi cancelarul Schroeder, la Sankt Petersburg, de săptămâna trecută, s-a potrivit ca nuca în perete cu momentul în care Bush şi Blair se adresau direct poporului irakian, vorbind despre libertate, democraţie şi prosperitate pentru iraqieni.

Preşedintele Chirac va trebui să-şi găsească cuvintele potrivite şi, mai ales, gesturile, dacă doreşte să restabilească legăturile cu Bush, întrerupte la 7 februarie, când a avut loc ultima lor convorbire telefonică. Va trebui să facă acest lucru, dacă doreşte ca Franţa să fie luată în considerare în cadrul procesului de reconstrucţie a Irakului.

În faţa acestui obiectiv prioritar, întâlnirea trilaterală de la Sankt Petersburg, la care Kofi Annan, Secretarul general al ONU, deşi invitat, nu a participat, tocmai pentru a nu irita Washingtonul, apare ca o nouă diversiune. Dacă nu s-a urmărit altceva, este clar că raţiunea de a fi a axei Paris-Berlin-Moscova a fost depăşită de rapiditatea desfăşurării evenimentelor din Irak.

Cât despre dorinţa celor trei ţări de a reveni mai semnificativ pe scena irakiană prin intermediul ONU în tot ceea ce priveşte deciziile majore privind viitorul de după război al Irakului, aceasta poate fi îndeplinită doar dacă administraţia americană va da undă verde. Dificultăţile vor exista, de vreme ce încă de săptămâna trecută adjunctul de la Pentagon a dat semnale clare despre intenţia americanilor de a marginaliza Franţa, Germania şi Rusia în ceea ce priveşte participarea la procesul de reconstrucţie al Irakului. Nici măcar Colin Powell, cel mai moderat din întreaga administraţie, n-a fost deloc convins de propunerea preşedintelui francez referitoare la rolul central ce trebuie acordat Naţiunilor Unite în cadrul acestui proces, ca să nu mai vorbim de opinia clară, intransigentă a celorlalţi membri marcanţi ai administraţiei.

Dacă pentru Franţa autoritatea irakiană interimară trebuie instalată cu sprijinul total al ONU, ca să nu fie lipsită de legitimitate, pentru Washington, dimpotrivă, coaliţia anglo-americană, care a riscat viaţa soldaţilor săi în Irak, trebuie să desemneze guvernul interimar însărcinat să pregătească alegerile libere.

Cu toată schimbarea de atitudine a Palatului Elysee, o nouă controversă franco-americană, legată de rolul ONU în reconstrucţia Irakului, se proliferează şi pare inevitabilă. Cancelarul Schroeder, acceptând fără rezerve o întâlnire cu Tony Blair, chiar astăzi, la Hanovra, dovedeşte că vrea o apropiere de coaliţie. Pentru Chirac problema pare a fi mai delicată, mai ales că poziţia sa clară împotriva războiului american i-a adus în Franţa un record absolut de popularitate şi, în acelaşi timp, posibilitatea să apară altfel în faţa lumii, decât un timid executant al directivelor Casei Albei. El şi-a construit cu grijă imaginea campionului absolut al contestatarilor intervenţiei armate în Irak, imagine care, acum, devine din ce în ce mai ştearsă.

Şi asta nu e totul. Înfrângerea rapidă şi spectaculoasă a lui Saddam, nesperată, provoacă la Paris efectele colaterale. Deputaţii francezi proamericani au sărbătorit victoria lor, alţii, mai moderaţi, au salutat curajul americanilor şi al englezilor şi, în plus, mai sunt şi cei care critică cu voce tare întâlnirea franco-germano-rusă, considerată total nepotrivită. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Damian Brudaşca, va urma domnul Ionel Adrian.

Domnul Damian Brudaşca:

Înainte de a da citire declaraţiei politice, daţi-mi voie, domnule preşedinte de şedinţă, să declar că îl felicit pe preşedintele francez pentru poziţia şi demnitatea pe care a dovedit-o, de a nu fi slugă obedientă unor apucături de tip imperialist. Dacă reprezentanţii Puterii sunt de altă părere, este surprinzător, pentru că acelaşi preşedinte se declarase cândva ca fiind avocatul Puterii PSD - pe atunci, PDSR - pentru a intra în structurile europene. Dar, "lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba"...

Şi, acum, daţi-mi voie să citesc declaraţia mea politică:

După preluarea puterii, în decembrie 2000, PDSR, devenit, peste noapte, PSD, a avut cel mai atipic comportament, dacă admitem că este cu adevărat un partid social-democrat. Am în vedere că Guvernul Adrian Năstase, contrazicându-şi platforma şi doctrina politică, a consacrat primii doi ani ai guvernării aplicării necondiţionate a programelor economice ale fostei guvernări. Cu siguranţă că un consilier preţios în materie l-a constituit UDMR, partener la guvernare sau colac de salvare pentru guvernul minoritar al PSD, până de curând aliat de nădejde şi al CDR. Aşa se face că PSD a îndeplinit cele mai multe dintre obiectivele vechii guvernări,chiar şi pe acelea pe care Guvernul CDR-UDMR nu avusese îndrăzneala să le materializeze. Cum se poate, astfel, numi "social-democrat" un partid care guvernează cu un program de dreapta?

Contradicţiile grave din activitatea Guvernului nu se opresc aici. Guvernarea PSD-PUR-UDMR a făcut, în acelaşi timp, dovada nostalgiei partidelor totalitare. Reamintim nesocotirea Legii funcţionarului public, care i-a permis domnului Adrian Năstase să măture din funcţiile publice pe toţi aceia care au alte opţiuni politice decât PSD. Procesul nu este finalizat, el continuă, cel puţin în judeţul Cluj, PSD străduindu-se să facă cu forţa membri de partid până şi pe femeile de serviciu din instituţiile publice. Ai impresia că în rândurile PSD s-a organizat un fel de întrecere de tip socialist, în ceea ce priveşte pesedizarea tuturor serviciilor publice descentralizate din subordinea prefecţilor.

O altă preocupare substanţială, care vine în contradicţie cu comportamentul pretins social-democrat al PSD, este opoziţia acestuia faţă de separarea reală a puterilor în stat. Partidul-stat PSD urmăreşte să-şi subordoneze toate instituţiile care, potrivit Constituţiei, ar trebui să fie echidistante, apolitice şi independente. Constatăm, în acest sens, că în prezent Puterea PSD-PUR-UDMR controlează deplin Justiţia, Parchetul, Poliţia, serviciile secrete, Garda Financiară, Curtea de Conturi, radioul şi televiziunea publice, până şi Jandarmeria şi Armata Română.

În aceste condiţii, nu mai surprinde pe nimeni că, în România, adversarilor puterii li se intentează frecvent, peste noapte, procese, li se violează corespondenţa, li se ascultă convorbirile telefonice sau sunt ţintele unor presiuni şi şantaje care nu se întâlnesc în nici un alt stat cu adevărat democratic. Din păcate, nu putem spune că instituţiile specifice ale statului de drept, pe care le-am numit mai sus, sunt în slujba cetăţenilor. Ele sunt aservite scopurilor şi intereselor Puterii, care, încălcând Constituţia, le-a politizat şi le-a transformat în instrumente obediente şi depersonalizate.

Nu este vorba, însă, numai de aspectele menţionate. Dacă pe plan intern PSD şi acoliţii săi de la guvernare urmăresc încălcarea Constituţiei, recurgând la un limbaj dublu, ei fac eforturi deosebite pentru a se bucura de credibilitate pe plan extern. În acest scop, sacrifică până şi interesul naţional şi folosesc ilegal şi discreţionar banul public.

PSD este, în general, considerat de presa internaţională şi pe site-urile diverselor organizaţii ca reprezentantul autentic al grupurilor de interes mafiote din România şi, prin urmare, incapabil să acţioneze în conformitate cu principiile şi regulile statului de drept. Ca să anuleze o asemenea etichetă, atelierele de diversiune conduse de domnul ministru Vasile Dâncu fac eforturi disperate, recurgând, cum a fost cazul dubiosului om politic nord-american Bruce Jackson, chiar şi la mită.

De asemenea, PSD, cu girul preşedintelui acestuia, primul ministru Adrian Năstase, a trecut la organizarea sistematică şi frecventă de aşa-zise vizite oficiale în România pentru acele persoane care pot influenţa decizii în favoarea PSD. Protagoniştii acestor vizite sunt trataţi princiar, iar la plecare sunt încărcaţi de atenţii pe măsură.

O altă metodă folosită frecvent de primul ministru o reprezintă acordarea de facilităţi comerciale sau financiare pentru personalităţi politice sau acoliţii acestora. A se vedea scrisoarea premierului britanic Tony Blair către Adrian Năstase, în urma căreia s-a privatizat fraudulos S.C. SIDEX S.A. Galaţi, sau numeroasele facilităţi financiare, comerciale şi funciare acordate unor oameni de afaceri italieni, apropiaţi ai premierului Silvio Berlusconi.

Nu sunt singurele mijloace scoase în luptă de PSD, disperat că, totuşi, marile cercuri politice occidentale nu se lasă deloc păcălite de spoiala de democraţie pe care o afişează primul ministru. Recent, PSD ne-a făcut dovada că, pentru a-şi vedea îndeplinită aspiraţia de a deveni membru cu drepturi depline în Internaţionala Socialistă, a recurs inclusiv la acordarea de ordine şi medalii, făcând din şeful statului un banal agent electoral al intereselor PSD. Aşa ne explicăm de ce preşedintele Ion Iliescu a acordat Ordinul "Steaua României" preşedintelui în exerciţiu al Internaţionalei Socialiste, domnul Antonio Guterrez.

Chiar dacă ar putea părea neunitare aspectele menţionate mai sus, ele completează imaginea unui partid incapabil să gestioneze viaţa social-economică a ţării, să asigure funcţionarea instituţiilor statului de drept sau să convingă partenerii politici externi de buna sa credinţă.

Am prezentat cele de mai sus în ideea că este necesară iniţierea, de către Partidul România Mare şi, eventual, celelalte partide politice din Opoziţie, a unei moţiuni simple, obligând astfel Puterea la o dezbatere aprofundată pe marginea subminării democraţiei şi a statului de drept. Totodată, am urmărit să atrag atenţia reprezentanţilor diplomatici de la Bucureşti, mass-media şi societăţii civile, întrucât lipsa de reacţie a acestora ar putea fi interpretată ca o favorizare a PSD şi o acceptare implicită a acţiunilor de restaurare a dictaturii partidului unic. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Ionel Adrian, va urma domnul Nicolae Leonăchescu.

Domnul Adrian Ionel:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Guvernul Partidului Social Democrat, condus de către domnul Adrian Năstase, Prim-Ministrul României, face eforturi deosebite în ceea ce priveşte parcurgerea tuturor etapelor necesare conexării ţării noastre la structurile europene şi euroatlantice.

Invitarea României de a adera la NATO a reprezentant un prim pas esenţial. Drumul este încă lung, dar avem certitudinea că vom reuşi! Ceea ce Guvernele anilor '97-2000 doar au enunţat, Guvernul nostru a transpus în planul realităţii.

Evident, tot acest proces presupune şi o serie de măsuri reformatoare, nu de puţine ori nepopulare, dar Executivul Partidului Social Democrat şi-a asumat deja răspunderea actelor sale şi tocmai pentru aceasta se bucură la ora actuală de o apreciere internaţională incontestabilă. Desigur, nu suntem perfecţi, dar toate evaluările făcute până acum ne indică faptul că aceasta este calea ce trebuie străbătută. De aceea, apare ca absolut deplasată critica acelora care, încă, mai acuză Partidul Social Democrat de nostalgii comuniste ori antioccidentale.

Credincioşi apărării intereselor fundamentale ale României, Partidul Social Democrat, preşedintele său, domnul Adrian Năstase, şi, nu în ultimul rând, domnul preşedinte Ion Iliescu, unul din fondatorii Partidului Social Democrat, acţionează deja la scara istoriei contemporane. Nu este nici o exagerare de ordin patetic în această privinţă, ci concluzia la care ne obligă analiza făcută fără ură şi fără părtinire. Este şi motivul pentru care suportul popular acordat formaţiunii noastre politice se menţine la cote deosebit de ridicate.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc. Vă mulţumesc şi pentru concizie.

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Leonăchescu, va urma domnul Ioan Timiş.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

În perioada 10 - 13 aprilie 2003, am fost în Basarabia, la invitaţia unor oameni de cultură şi cadre didactice din localităţile: Străşeni şi Ghelăuza, judeţul Chişinău, Tabăra, judeţul Orhei, Chetrosu şi Tătărăuca Veche judeţul Soroca.

Am dăruit unor şcoli - cinci la număr - din aceste localităţi 6690 cărţi necesare procesului didactic.

De asemenea, le-am dus colegilor mei care se ocupă cu educarea şi instruirea tinerei generaţii seturi cu 61 portrete de scriitori şi voievozi români spre a fi utilizate pentru înfrumuseţarea spaţiilor şcolare.

Peste tot ne-am bucurat de o primire caldă şi entuziastă şi am avut şansa de a dialoga cu elevi şi cadre didactice pe temele majore ale valorilor româneşti. Gazdele s-au pregătit minuţios, organizând în cinstea delegaţiei noastre mici spectacole cu formaţiile de cântece şi dansuri ale elevilor.

La şedinţele deschise pe care le-am onorat împreună cu domnul Octavian Sadici, deputat P.R.M. de Vaslui, au participat şi părinţii elevilor precum şi autorităţile locale.

Gestul prin care noi am contribuit la potenţarea procesului didactic din cele cinci şcoli vizitate cu o substanţială donaţie de carte a fost elogiat de gazde, care ne-au cerut să multiplicăm asemenea iniţiative, spre a veni în ajutorul proceselor şcolare şi din alte şcoli ale Basarabiei.

La Gimnaziul nr. 3 din comuna Chetrosu am întrebat elevii participanţi la întâlnire:

- Ce limbă vorbiţi voi?

Mi s-a răspuns, în cor, puternic, fără ezitare:

- Româna!

- Ce sunteţi voi?

- Români!

Acest test a fost edificator: tânăra generaţie şi-a definit poziţia prin afirmarea hotărâtă a identităţii sale naţionale.

Am constatat, cu ocazia acestei deplasări în spaţiul românesc al Basarabiei, că ziarul "Nezavisimaia Moldova" din 11 aprilie 2003 a publicat opt pagini cu veşti din Rusia. În "Moldova Suverană", care apare în limba română, nici o pagină cu veşti din România!

Într-un spaţiu cu populaţie majoritar românească, nostalgicii forţează nota, făcând apologia ocupantului de altă dată, ale cărui activităţi colonialist - comuniste s-au soldat cu milioane de victime.

Nu mă mir că şi astăzi o propagandă deformantă încearcă să manipuleze lumea în avantajul unora! Şi în presa românească, veştile despre partidul aflat la guvernare se lăfăie pe spaţii editoriale largi, iar despre activităţile Partidului România Mare şi ale liderului său, Corneliu Vadim Tudor, nici un rând! Presa aservită deformează totul, în acelaşi scop murdar al convertirii minţilor la un model reducţionist, ale cărui limite se văd şi produc deja suferinţe celor mulţi.

Mentalităţile de tip totalitar din zona actului de conducere n-au dispărut şi au aceeaşi nefericită origine. De aceea, aberaţiile actului politic de la est de Prut ca şi deformările unei prese nostalgice nu ne mai miră fiindcă ne izbim de ele şi aici la noi!

Totuşi, până când?!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Timiş, va urma domnul Ştefan Baban.

Domnul Ioan Timiş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Unii reprezentanţi ai Opoziţiei parlamentare atacă zilnic cu râvnă Executivul, aşteptând apoi filosofic efectul picăturii chinezeşti. Un astfel de proiect este prost programat, pentru că picătura acţionează în timp îndelungat, iar orice Guvern, în sens democratic, este, în esenţa sa, trecător.

Ceea ce este semnificativ pentru Opoziţia românească este atacul cu praştia, chiar dacă atacatorii lovesc roca, adică Puterea, mai ales, ca să-şi procure pietricele pentru praştie. Orice ar visa adversarii noştri politici, înfruntarea dintre David şi Goliat este legendară şi irepetabilă, totuşi.

Atacatorii cu praştia ai politicii româneşti pândesc pe la colţuri, ziduri şi garduri, trag cu praştia în geamuri şi în vrăbii şi se întorc acasă cu mâinile în buzunare. Până la un punct, totul pare să fie corect, indiferent cu ce arme atacă Opoziţia Puterea. Dar aspectul incorect este indiferenţa şi bravura, o atitudine de Gavroche fără ţel este simbolul domniilor lor.

Dintre toţi aceşti atacatori de pe meterezele Opoziţiei româneşti, din când în când este vizibil bustul domnului deputat Emil Boc. Domnia sa atacă zilnic, cu orice ocazie, pe prim-ministrul României, după principiul că, dacă tot trebuie să te înfrunţi cu cineva, cel mai bine şi mai bine e să-l înfrunţi chiar pe domnul prim-ministru.

Nu pot să cred că domnul Boc se confundă pe sine cu legendarul David, pentru că istoria este irepetabilă, iar timpurile sunt altele. Nu pot nici să cred că domnul Traian Băsescu, corăbierul aflat temporar la timona Partidului Democrat, i-a implantat un chip de kamikaze, pentru că prea mulţi au părăsit corabia sa şi mai are foarte puţini oameni.

Ceea ce pot să cred, însă, este faptul că domnul deputat Emil Boc nu vrea să fie nici David, nici kamikaze, domnia sa vrea carieră politică. Pe seama cui? Aceasta este întrebarea al cărei răspuns îl cunoaştem bine.

Se pare că democratul Traian Băsescu l-a ridicat pe domnul Emil Boc de la rangul de mus la rangul de soldăţel, i-a pus un baston de mareşal în raniţă şi l-a programat pentru un război care nu este al lui. Vorba expresiei: "Prea mic pentru un război aşa de mare..."

Chiar dacă mai trage cu praştia în vrăbii, chiar dacă mai organizează ambuscade în care nu cade nimeni, deputatul Emil Boc aleargă încontinuu după un trofeu. Dar astfel de trofee nu cad niciodată în mâinile soldaţilor!

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Ştefan Baban, va urma domnul Puiu Haşotti. Domnul Ioan Onisei va depune la secretariat declaraţia.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

"România - importantă exportatoare de lemn de mobilă".

Dacă în primii ani după evenimentele din decembrie 1989 industria mobilei era una din cele mai reprezentative ramuri ale economiei româneşti, la peste 13 ani de la această dată, multe dintre fabricile de mobilă, care aduceau valută multă în ţară, au ajuns la sapă de lemn, adică, în faliment, lichidare, conservare etc., disponibilizând mii de muncitori cu calificări superioare sau unice în cadrul ocupaţiilor profesionale din România, oameni care fie şi-au continuat activitatea în unităţi cu capital privat - şi acesta este cel mai fericit caz - sau s-au recalificat în meseriile care sunt solicitate în zona în care îşi au reşedinţa.

Cauzele care au generat această situaţie sunt multiple, dar principala lovitură pentru industria mobilei o reprezintă exportul masiv de lemn brut, fără nici un grad de prelucrare, care, pe plan intern, a determinat o creştere aberantă a preţului la materie primă pentru mobila de export, care folosea în special esenţe de fag, stejar, cireş, paltin, tei etc.

Având în vedere că nici după 13 ani pădurile nu au fost retrocedate adevăraţilor proprietari, mahării locali, care, prin diferite mijloace, mai mult sau mai puţin ortodoxe, au obţinut licenţe pentru exportul de masă lemnoasă, au făcut tot posibilul pentru a exploata la maxim aurul verde al acestei ţări, deoarece, printr-o investiţie minimă (tăierea copacilor şi prelucrarea lor primară), au obţinut sume frumoase, prin export, fără a ţine seama că inteligenţa românească ar putea aduce mai mulţi bani şi mai multă bunăstare.

Inteligenţa românească, în acest caz, este reprezentată de numeroasele fabrici de mobilă, care au dotări serioase pentru producţia de calitate superioară, acceptată de exportatorii din Occident, precum şi specialiştii în prelucrarea lemnului. Acest fapt atestă că în România calea postrevoluţionară de urmat nu era exportul lemnului brut, care i-a îmbogăţit pe unii indivizi, cu sprijinul unor grupe de interese, ci exportul de mobilier, pe seama căruia prosperau şi bugetul statului şi industria de mobilă.

Cei care lucrează în domeniul industriei mobiliere se mai plâng şi de faptul că, pe lângă creşterea preţului intern la materie primă, alte piedici se manifestă pregnant în relansarea exportului de mobilă, precum: preţuri mari la lacuri, vopsele, adezivi, utilităţi, dar şi taxe vamale ridicate, lipsa garanţiilor de plată din partea statului, pierderea pieţelor tradiţionale, pătrunderea pe piaţă a unor aşa-zişi oameni de afaceri, care nu au nici un fel de tangenţă cu acest domeniu de activitate. Dacă adăugăm la toate acestea un fapt care ar trebui să preocupe organele competente de resort, şi anume, depăşirea nivelului de defrişare stabilit, coroborat cu bugetul insuficient alocat pentru administrarea pădurilor şi reîmpădurire, avem o imagine deplorabilă a industriei lemnoase actuale din România, a cărei producţie de mobilier reprezintă doar 7% din exportul către ţările Uniunii Europene.

Iar dacă nu se vor lua măsuri radicale, începând de la limitarea exportului de masă lemnoasă brută şi terminând cu acordarea unor facilităţi fiscale şi vamale industriei de mobilă, redresarea acestui sector economic nu va mai avea loc niciodată, existând riscul să devină o amintire, iar în casele din România să-şi facă simţită prezenţa importurile de mobilă ce au la bază materie primă românească.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Puiu Haşotti este invitat la microfon, va urma domnul Dumitru Chiriţă.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Promiteam săptămâna trecută o suită de declaraţii politice, suită intitulată: "Romanul promisiunilor neîndeplinite ale lui Adrian Năstase". Astăzi, este Capitolul al II-lea, se numeşte: "Întrebări şi interpelări".

Săptămâna trecută, Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul a transmis un comunicat de presă, prin care primul ministru Adrian Năstase era preaslăvit pentru faptul de a fi răspuns, în 2 ani de zile, la 120 de întrebări şi interpelări adresate de parlamentari. Numai că acest comunicat este plin de neadevăruri, cu scopul de a-l scoate basma curată pe premier pentru nerespectarea obligaţiilor constituţionale în raport cu Parlamentul. Este încă un exemplu de manipulare a cetăţenilor, practicat cu sârg de actualul Guvern.

Controlând baza de date a Camerei Deputaţilor, ce oferă radiografia activităţii parlamentarilor şi a miniştrilor în raport cu forul legislativ, constatăm, în primul rând, că purtătorul de cuvânt al ministerului nu ştie să numere: din baza de date reiese că în perioada ianuarie 2001-martie 2003 Premierul Adrian Năstase a fost solicitat să răspundă la 78 de întrebări şi 34 de interpelări. O socoteală simplă ne arată că cele două numere fac, însumate, 112 şi nu 120, aşa cum purtătorul de cuvânt al MRP transmite opiniei publice, dovedind că are mari probleme şi cu aritmetica.

În acelaşi comunicat, purtătorul de cuvânt al Ministerului pentru Relaţia cu Parlamentul recunoaşte că multe dintre răspunsuri "au fost citite de miniştrii de resort", cu toate că erau adresate primului ministru. În schimb, după principiul "una caldă-una rece", reprezentantul ministerului mai face o gafă, considerând că aceste răspunsuri "au fost prezentate sub semnătura premierului", ceea ce nu este adevărat.

Din cele 78 de întrebări adresate Premierului Adrian Năstase de deputaţi, 57 dintre ele menţionau ca răspunsurile să fie şi oral, în prezenţa distinsului prim-ministru în Parlament. Şeful Guvernului nu a venit niciodată - subliniez, niciodată! - la tribuna Camerei Deputaţilor pentru a răspunde problemelor menţionate, limitându-se să răspundă în scris doar la 11 întrebări, ceea ce reprezintă foarte puţin pentru ambiţiile unui om politic de talia lui Adrian Năstase, care "îşi respectă promisiunile făcute în faţa întregii ţării" (ultima propoziţie între ghilimele, bineînţeles).

În privinţa întrebărilor care solicitau intervenţie scrisă, premierul a formulat doar două răspunsuri în scris, o altă performanţă negativă, ce dovedeşte dispreţul Guvernului faţă de activitatea Legislativului. Restul răspunsurilor poartă semnătura unor miniştri sau secretari de stat, nicidecum semnătura Premierului Adrian Năstase, aşa cum purtătorul de cuvânt al MRP a dezinformat opinia publică.

Ca atare, comunicatul ministerului, elaborat ca o reacţie la declaraţia mea politică de săptămâna trecută, nu şi-a atins ţinta. Şi mă întreb dacă acest comunicat a fost vizat de premier. În caz contrar, cred că se impune destituirea purtătorului de cuvânt al ministerului, precum şi demisia ministrului Acsinte Gaspar, pentru ideile emise sub antetul ministerului pe care îl conduce.

Lanţul slăbiciunilor guvernamentale privind relaţiile cu Parlament continuă la secţiunea "interpelări adresate premierului de către deputaţi". Între 2001 şi 2003 au fost înregistrate 30 de interpelări, dintre care 10 solicitau răspunsul oral din partea primului ministru. Ei bine, şeful Guvernului a tras chiulul de la şedinţele în care era prevăzut să se discute aceste răspunsuri, preferând să fie substituit de alte persoane din aparatul guvernamental, nu întotdeauna de miniştri.

Grav este şi faptul că, la 3 dintre acestea, baza de date a Camerei Deputaţilor indică prezenţa primului ministru, deşi la şedinţa respectivă, din 20 mai 2002, răspunsurile au fost prezentate de ministrul pentru relaţia cu Parlamentul Acsinte Gaspar. Ori baza de date minte ori dumneavoastră, domnule prim-ministru, aţi fost prezent şi nu v-a observat nimeni sau, poate, nu v-aţi dat seama, ori sistemul administrat de Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul este la pământ şi trebuie înlocuit, cu personal cu tot.

Până la remedierea acestor deficienţe, mă ofer voluntar, domnule prim-ministru Adrian Năstase, să fac munca consilierilor şi a personalului Ministerului pentru Relaţia cu Parlamentul, pentru a informa corect opinia publică despre atribuţiile dumneavoastră constituţionale şi pentru a vă reaminti, săptămânal, că trebuie să le respectaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Dumitru Chiriţă, va urma domnul Mircea Costache.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică vizează sistemul public de asigurări de sănătate.

Sistemul public de asigurări de sănătate înregistrează o situaţie critică, fapt care mă obligă să adopt o atitudine radicală, care să vină în întâmpinarea asiguraţilor şi a prestatorilor de servicii de sănătate. Din păcate, reforma în domeniul sănătăţii a înregistrat în aceşti ani o inconsecvenţă care a condus la blocarea sistemului de asigurări, producând mari prejudicii asiguraţilor.

O dată cu adoptarea Legii asigurărilor de sănătate nr. 145/1997, am crezut că vom înregistra o schimbare în bine, în privinţa accesului la sănătate pentru toţi cetăţenii României, în condiţii nediscriminatorii, pe baza unor servicii de calitate. Coaliţia de tristă amintire PD-PNL-PNŢCD, în loc să acţioneze pentru aplicarea legii, a adoptat noi acte normative, prin care au fost înfiinţate case de asigurări de sănătate, paralele Casei Naţionale de Asigurări, pentru personalul din apărare, ordine publică, servicii de informaţii, respectiv, pentru personalul din transporturi, compromiţând sistemul public de asigurări.

Ca urmare a incoerenţei reformei sistemului de asigurări de sănătate, s-a reuşit împărţirea cetăţenilor în trei categorii şi s-a permis diverselor structuri să folosească resursele financiare în detrimentul asiguraţilor şi în folosul unei clientele de tip mafiot.

Din păcate, măsurile adoptate după alegerile din 2000 în plan legislativ şi instituţional pentru promovarea unei politici coerente în domeniul sănătăţii au fost timide şi au vizat doar creşterea responsabilităţii Ministerului Sănătăţii şi crearea fondului colector unic pentru asigurări de sănătate.

În opinia mea, pentru ca situaţia din sănătate să înregistreze o evoluţie pozitivă pentru asiguraţi şi pentru prestatorii de servicii, se impune adoptarea de urgenţă a unor măsuri în plan legislativ şi instituţional, după cum urmează: elaborarea unei noi legi a asigurărilor de sănătate, care să garanteze servicii obligatorii pentru asiguraţi, în condiţii de gratuitate sau în regim compensatoriu; înfiinţarea unei singure Case Naţionale de Asigurări de Sănătate, cu structuri judeţene, la care să fie asiguraţi fără discriminare toţi cetăţenii României; stabilirea competenţelor Casei de Asigurări de Sănătate în privinţa controlului calităţii actelor şi serviciilor medicale; stabilirea condiţiilor în care sunt furnizate serviciile medicale pentru asiguraţi; şi, nu în ultimul rând, implicarea mai activă a organizaţiilor patronale şi sindicale, ca reprezentanţi ai principalilor contribuabili, la sistemul public de asigurări de sănătate, în gestionarea sectorului, în sistem tripartit, alături de Guvern, a tuturor activităţilor care sunt în responsabilitatea Casei de Asigurări de Sănătate.

În măsura în care vor fi adoptate în regim de urgenţă aceste propuneri, vor contribui la rezolvarea problemelor din sănătate, în interesul asiguraţilor, având la bază principiul solidarităţii sociale, accesul nediscriminatoriu la prestaţiile medicale, pe baza unui pachet minimal, în condiţii de gratuitate sau în regim compensatoriu.

Propunerile avansate vin şi în întâmpinarea rezolvării problemelor prestatorilor de servicii de sănătate, a medicilor şi a farmaciştilor, care astăzi sunt grav afectaţi de problemele din sistem.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Mircea Costache. Se pregăteşte domnul Coriolan Simedru.

Domnul Costache Mircea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Dintre multitudinea de probleme care ne agresează cotidian, m-am oprit astăzi asupra iraţionalismului finanţelor publice.

În momentul în care întreaga societate românească suferă de lipsa banilor, toate sectoarele sunt subfinanţate, peste tot ni se spune că am avea servicii publice mai bune dacă am avea bani mai mulţi, că am avea condiţii de îngrijire a sănătăţii mai bune dacă am avea bani mai mulţi, învăţământ mai performant, ordine publică şi apărare, că am avea locuri de muncă mai multe dacă am avea bani mai mulţi şi aşa mai departe, în acelaşi timp, se folosesc finanţelor publice de o manieră incalificabilă, fără nici un fel de raţiune, fără nici un fel de suport obiectiv ştiinţific, managerial.

Există în societatea românească discrepanţe îngrijorătoare care au mai făcut subiectul unor discuţii la nivel înalt, cum ar fi unele salarii. Există directori de regii şi de companii care primesc lunar 700 de milioane de lei; alţii, 280 de milioane de lei; alţii, alte sute de milioane de lei. Există acolo consilii de administraţie destul de numeroase, oameni care, fără să mişte un deget, încasează zeci de milioane lunar.

Există alocări de sume exorbitante pentru domenii al căror sens ne scapă uneori. Există scutiri la plată către bugetul statului al unor societăţi, cu motivaţii ridicole. Există reeşalonări, tot în sensul scutirilor de la plată, pentru că a amâna înseamnă a lăsa pe mâine, că poate mâine nu mai este nevoie. Există în finanţele publice din această ţară un haos inimaginabil.

Sunt municipalităţi care vând bunuri de patrimoniu public şi le recumpără tot ei. Vând cu 400 de mii de dolari şi cumpără cu un milion şi jumătate de dolari.

Există manevre, există inginerii, există lucruri care văd că nu dau nimănui de gândit, care nu preocupă pe nimeni.

De ce se amestecă unii care nu au pregătirea necesară în materie de finanţe: pentru că ei trebuie să răspundă în faţa cetăţenilor şi nu au ce. De aceea, poate ne explică şi nouă cineva cum se face că, într-o perioadă în care mari mase duc lipsa locurilor de muncă şi a condiţiilor minime de subzistenţă de pe o zi pe alta, sunt manevre şi mânuiri de finanţe publice nu numai defectuoase, dar pur şi simplu dubioase.

Există pe la regiile comunale salarii de trei-patru ori cât ale preşedintelui României. S-a mai vorbit despre asta, dar nimeni nu spune nimic. Măcar să se justifice, aşa cum se obişnuieşte adesea - formal şi preţios, în termeni pretins ştiinţifici şi obiectivi - ce componente intră în structura unor salarii sau în structura unor alocări de preţuri. Ce plătim noi de fapt? Ce plăteşte contribuabilul român?

De ceea ce beneficiază se vede, dar măcar să ştim ce este în capul acelora care au declanşat această harababură fără seamăn în puţinele resurse financiare ale ţării, ajunsă datoare în plan extern cu peste 20 de miliarde de dolari, după ştiinţa noastră.

Cam acestea ar fi problemele pe care le ridic eu şi de la care aştept precizări din partea celor abilitaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Dan Coriolan Simedru. Va urma domnul Ştefan Păşcuţ.

Domnii deputaţi Emil Rădulescu, Daniel Ionescu, Văsălie Moiş vor depune declaraţiile la secretariat.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se referă la "Regionalizarea României - subiect electoral sau necesitate?"

Asistăm în ultimele luni la o avalanşă de declaraţii contradictorii făcute de Guvern referitoare la reorganizare şi la o nouă împărţire administrativ-teritorială a României. Unii o invocă ca o necesitate impusă de Uniunea Europeană, alţii aduc în scenă spectrul federalizării ce ar fărâmiţa ţara. În realitate, cei care guvernează astăzi nu doresc o abordare serioasă a subiectului.

În anul 1997, Delegaţia Comisiei Europene la Bucureşti, împreună cu Guvernul României, publică Carta verde - Politica de dezvoltare regională a României. În 1998 se adoptă Legea nr.151/1998 privind dezvoltarea regională în România. S-au format cele opt regiuni de dezvoltare, au început să funcţioneze Consiliile de dezvoltare regională şi agenţiile din subordine. Se contura un început de politică de dezvoltare regională.

Deşi în campania electorală din anul 2000 şi în Programul de guvernare PDSR-ul nu suflă o vorbă despre reorganizarea administrativ-teritorială a ţării, în anul 2002 Guvernul PSD descoperă importanţa subiectului regionalizării şi îl transformă într-unul electoral. Dar, în loc să abordeze profesionist subiectul, au lansat o campanie de promovare ce a avut un singur merit - acela de a lăsa pe cetăţenii acestei ţări într-o deplină confuzie, generatoare de obsesii şi frustrări. Primul-ministru a oferit în 2002, la Sinaia, modelul italian şi spaniol de regionalizare, apoi, mai nou, pe cel slovac.

Preşedintele Iliescu este împotriva a însăşi ideii de regionalizare, iar ministrul Cozmâncă, după ce lansează nefericita formulă a numirii de către primul-ministru a unor guvernatori care să conducă regiunile de dezvoltare, încălcând astfel principiul autonomiei locale, doreşte să regrupeze judeţele.

În luna martie, cele 42 de judeţe se transformă în 10 sau 12 judeţe mai mari care nu se numesc regiuni pentru că "în România, termenul de regiune deranjează". Luna aprilie îi aduce însă aceluiaşi domn ministru o altă viziune regională, cu 20 de unităţi administrative a câte un milion de locuitori, sau, ca alternativă, consolidarea actualelor forme de organizare regională, realizate în baza Legii nr.151/1998, chiar dacă acestea erau considerate în "agonie" şi imposibil de resuscitat cu numai o lună în urmă. Daţi-mi voie, domnilor guvernanţi, să vă admir consecvenţa!

După trei ani de guvernare PSD, ce să mai înţeleagă bietul cetăţean? De la alegeri anticipate la alegeri amânate, apoi la altele decalate şi aşa mai departe!

În final, se va lămuri însă că la mijloc este altceva, şi anume dorinţa şi preocuparea actualului Guvern de a-şi menţine cu orice formă puterea şi de a obţine un nou mandat.

În loc să discute serios şi responsabil un subiect delicat dar actual, Guvernul refuză dialogul cu partidele de Opoziţie şi cu societatea civilă, făcându-ne să asistăm la un joc de declaraţii fără acoperire care va fi sancţionat în 2004, atunci când alegătorul îşi va exprima opţiunea.

Lipsa unei strategii clare în ceea ce priveşte o viitoare împărţire administrativ-teritorială a României în vederea aderării în 2007 la Uniunea Europeană, cât şi absenţa oricăror intenţii serioase de a aborda constructiv şi transparent acest subiect, ne conduc la concluzia că acest Guvern nu este capabil să-şi asume marile provocări impuse de procesul de lărgire a Uniunii Europene şi în care România trebuie să joace un rol important şi major.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Ştefan Păşcuţ. Va urma domnul Victor Dobre.

Domnul Ştefan Păşcuţ:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Prin declaraţia mea politică de azi mă alătur şi eu corului de protestatari care nu sunt de acord cu impunerea unei noi taxe cetăţenilor României. Cum altfel să numesc plata unui abonament la serviciul de televiziune publică impus prin Hotărârea Guvernului nr.185/2003? Această hotărâre se referă la toţi cetăţenii României, indiferent că utilizează sau nu serviciul public de televiziune.

Sunt cetăţeni care nu apelează la acest serviciu pentru simplul motiv că nu îşi pot permite, din punct de vedere financiar, să-şi cumpere un televizor. Sunt cetăţeni care locuiesc în zone unde nici măcar nu se recepţionază programul 2 al Televiziunii Române şi, mai rău, în unele localităţi nu se recepţionează nici programul 1 al Televiziunii Române. Vă dau un exemplu: comuna Pui din judeţul Hunedoara. Din cele 12 sate care compun această comună, doar 5 sate recepţionează parţial programul 2, repet, parţial, 3 sate recepţionează doar programul 1, iar 2 sate nu recepţionează nici măcar programul 1. Mai mult, menţionez calitatea proastă a semnalului în toate aceste sate.

Un alt aspect la care Executivul nu s-a gândit când a emis aceast act normativ este şi faptul că sunt foarte multe cazuri în care cetăţeanul plăteşte de două ori serviciul de televiziune - o dată, atunci când plăteşte abonamentul, şi, a doua oară, atunci când plăteşte abonamentul pentru serviciile societăţilor de televiziune prin cablu, care societăţi, la rândul lor, plătesc T.V.R.-ului taxe de utilizare. Sau poate, mai ştii minune, s-au gândit, dar nu le pasă de oamenii pe care îi guvernează.

De neînţeles este şi faptul că Guvernul obligă o societate comercială, respectiv S.C. Electrica S.A., să colecteze taxa T.V.R., fără să aibă nici o legătură cu aceasta.

Şi, pentru că tot se face un abuz grosolan de către Guvern, de ce nu ar abuza şi S.C. Electrica S.A. de cetăţeanul român? Astfel, atunci când se duce omul la ghişeu să-şi plătească contravaloarea consumului de energie electrică, acesta este obligat să plătească şi abonamentul T.V.R., altfel, nu i se primesc banii nici pe consumul de curent electric. Cu alte cuvinte, se condiţionează plata curentului electric de cea a abonamentului T.V.R.

De câteva zile, la casieriile S.C. Electrica S.A. este o adevărată învălmăşeală. Persoanele care s-au prezentat la ghişeu să-şi plătească energia electrică consumată au fost respinse de către funcţionare - "Dacă nu plătiţi şi abonamentul la serviciul public de televiziune, nu vă putem încasa energia electrică".

Nu contează că ai sau nu televizor, nu contează că acolo unde locuieşti nu poţi recepţiona nici postul TVR 1, nici postul TVR 2. Nu contează că s-ar putea să beneficezi de scutire de la plata taxei TV. Obligatoriu, trebuie să scoţi toţi banii din buzunar.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Victor Dobre. Va urma domnul Zoltan Kovacs.

Domnul Victor Paul Dobre:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Întrucât declaraţia mea politică este pe aceeaşi tematică cu a colegului care a vorbit înainte, nu cred că este cazul să reiau acest subiect. De aceea, o voi depune la secretariat. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Zoltan Kovacs. Va urma domnul Iulian Mincu.

Domnul Kovacs Zoltan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultimele zile, înainte de sărbători, a apărut o temă sensibilă - carnea de porc. Tema a fost mediatizată la nivel înalt, luând poziţie inclusiv conducerea Ministerului Agriculturii.

La ora actuală, se pare că sunt faţă în faţă consumatorii, care încearcă din rezervele puţine să asigure masa bogată la sărbători, şi producătorii, care au încercat să fructifice resursele, cunoştinţele profesionale în creşterea porcilor, pregătind 180 de mii de capete de valorificat pentru tăiere, fără piaţă de desfacere.

Nimeni nu vorbeşte despre monopolul în industrializarea cărnii, care, din mai multe motive, obiective şi subiective, cumpără cu preţ redus sau nu cumpără deloc marfa autohtonă, importând carne aşa-zis de calitate la preţuri acceptabile, fără să existe o descreştere a preţului preparatelor.

Nimeni nu vorbeşte despre faptul că preţul la carnea de porc în anul 2001 a ajuns deja la 40-45 de mii de lei, iar în zilele acestea producătorul este obligat să vândă la 22-28 de mii de lei kilogramul în viu. Adăugând şi cele 7000 de lei pe kilogram, subvenţie acordată de Ministerul Agriculturii, preţul cărnii vii ajunge la 30-35 de mii de lei. Preţul de cost, nesocotind munca producătorului, ţăranului, este în jur de 45 de mii de lei.

Sigur, există o pierdere pentru producător. Situaţia dezastruoasă, alarmantă, chiar critică în această ramură a agriculturii a fost provocată de primele semne ale legilor, regulilor din Uniunea Europeană, interzicerea tratamentelor contra pestei porcine, fără să se ţină cont de influenţele negative în cadrul crescătorilor de animale.

Ministerul Agriculturii a omis popularizarea privind măsura adoptată, precum influenţele negative pentru crescătorii de animale - animale arse, pieţe de animale închise luni întregi, blocarea sistemelor de vânzare-cumpărare, producători speriaţi, necăjiţi, preţuri foarte mici.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

A fost o proastă reclamă pentru procesul de integrare.

Dacă ţăranul nu înţelege şi nu simte avantajele integrării, concurenţa extrem de dură privind calitatea, preţul de valorificare pe care îl aşteaptă, atunci efectivul de porcine care, în 1989, a fost de 14,5 milioane de capete, ajungând astăzi la 4,5 milioane, va scădea mai departe, desfiinţând sectorul acesta al creşterii porcinelor în gospodării şi complexe.

Citez din Strategia agricolă şi rurală pentru aderare a Ministerului Agriculturii: "Înaintea aderării, plăţile directe pentru porcii şi păsările destinate comercializării vor trebui anulate.", dar susţin că trebuie luate nişte măsuri prin care se poate efectua o adoptare treptată, şi nicidecum falimentară, a întregii ramuri.

Preţul cărnii de porc în ţările vecine, de unde importăm în aceste zile, este în jur de 32-35 de mii de lei, şi un premiu de export de 20-25 de mii de lei, pe lângă alte avantaje care există în aceste ţări, ca: credite suvenţionate, performanţa fermierilor, valoarea biologică a raselor, dotare superioară prin comandă pe calculator, care sunt net superioare faţă de producătorul din România.

În viitorul apropiat, crescătorii de animale cer: asigurarea echilibrelor macroeconomice fundamentale; stăvilirea procesului inflaţionist; constituirea unui mediu economic cu reglementări clare şi stabile; formarea şi dezvoltarea pieţelor concurenţiale; agrearea exploataţiilor familiale viabile, care promovează cel mai bine şi cel mai rapid acţiunile stabilite; un sistem eficace şi funcţionabil al resurselor bugetare; credite subvenţionate pentru activitatea acestora; taxe vamale corespunzătoare, ca în alte ţări, pentru a împiedica importul nedorit; o strategie clară privind cifrele de aderare în Uniunea Europeană; politica pe următorii trei ani privind creşterea porcinelor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Iulian Mincu. Va urma domnul Mihai Baciu.

Domnul deputat Andrei Chiliman va depune declaraţia la secretariat.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Îmi permit să tratez astăzi una dintre problemele cele mai importante pentru viitorul unei ţări, şi anume problema exportului capitalului intelectual şi a muncii fizice, a muncii ieftine.

Abordând prima problemă, exodul de creier din ultimii ani a ajuns un fenomen îngrijorător. De exemplu, matematica este ştiinţa cea mai afectată de acest exod progresiv al tinerelor talente din România.

Lipsa de perspective îi determină pe tinerii matematicieni şi informaticieni să se orienteze spre învăţământul superior din Europa şi Statele Unite, care le oferă, pe lângă accesul la o pregătire în top, şi o situaţie financiară corespunzătoare.

Şcoala românească de matematică a fost un timp performantă. Institutul de Matematică al Academiei Române a fost înfiinţat în 1949, iar în 1964 a luat naştere Centrul de Statistică Medicală. În 1975, acest institut a fost desfiinţat abuziv. Matematicienii susţin că acesta este momentul în care a început emigrarea matematicienilor. Institutul a fost reînfiinţat în 1990, devenind rapid un centru de excelenţă al Uniunii Europene. Totuşi, în ultimii zece ani, peste 50 de tineri au părăsit ţara, cei mai mulţi pentru Statele Unite, şi numărul celor care părăsesc este în creştere. Explicaţii: medalia Bôcher Memorial Prize, echivalentul premiului Nobel pentru matematică. Acest premiu se acordă la fiecare patru ani matematicienilor în vârstă de până în 40 de ani. Începând din anii '80, mai mulţi matematicieni români au fost nominalizaţi pentru această medalie, respectiv unii dintre ei au luat-o. Enumerăm, la ultima ediţie, după anii 90, doi matematicieni, dintre care unul - Daniel Tătaru - ocupa simplul post de modest bibliotecar în România, deşi era un matematician excelent.

O ţară care nu are matematicieni sfârşeşte prin a nu avea nici ingineri, nici informaticieni, nici alte talente din acest domeniu.

Din zece olimpici care ne-au reprezentat în ultimul timp la olimpiade, şapte deja au părăsit ţara, unii după terminarea liceului, alţii fiind studenţi la facultate. Unul dintre ei pleacă recent acum şi spune că numai cine nu vrea nu pleacă.

La universităţi americane predau peste 100 de profesori români, iar alţi 200 sunt doctoranzi.

Olimpicii au cea mai mare căutare. România s-a plasat în ultimii 12 ani constant pe primele locuri în aceste concursuri. Peste 60% dintre olimpicii români la matematică acceptaţi la Harvard s-au reprofilat, orientându-se spre economie.

Dacă nu ai cercetători de valoare, nu poţi face performanţă. Tinerii care pleacă au un salariu de peste zece ori mai mare şi au posibilitatea de a ajunge acolo unde aici nu ar fi putut visa. Din păcate, acelaşi lucru se întâmplă şi în alte specialităţi intelectuale - chimie, medicină, fizică, biologie.

O altă problemă pe care consider că trebuie să o tratez este mâna de lucru, indiferent de calificare, care este un produs profitabil, chiar dacă uneori nu pleacă persoana, ci pleacă numai forţa de muncă. Este cazul muncii, paradoxal, în lohn, în care mâna de muncă este cea mai ieftină.

Pe lângă aceasta, trebuie să vorbim de aceia care pleacă în afară, şi pleacă uneori de tot, alteori pentru un anumit timp.

Şomajul oficial, acum, în România este de 8,3%, fiind mai mic decât în Spania şi în Portugalia, or, rata şomajului s-a prăbuşit în ultimele luni, şi putem să dăm exemplu Roman, unde şomajul a scăzut de la 32% la 10%, şi Borşa, unde, din 30 de mii de oameni, 10 mii au plecat la muncă în străinătate.

Astfel, sunt peste 800 de mii de concetăţeni de-ai noştri care lucrează în Vest. De acolo, ei trimit bani în România. Anul trecut, au trimis peste 1.000.400.000 de dolari, sumă cu peste 250 de milioane mai mare ca investiţiile stăine făcute în România.

Deci, forţa de muncă ieftină şi calificată constituie pentru România un mijloc de existenţă în momentul de faţă. Dar fuga de creiere, fuga tinerilor, fuga oamenilor calificaţi sau mai puţin calificaţi va duce în timp la o stagnare a dezvoltării economice, dar, ceea ce este foarte grav, a intelectualităţii de elită românească. Peste 56% dintre tinerii absolvenţi ai unei facultăţi, tineri până în 29 de ani, doresc în acest moment să părăsească ţara, din lipsa unor perspective vizibile.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Mihai Baciu. Va urma domnul Emil Rus.

Domnul Mihai Baciu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Înainte de a face declaraţia politică propriu-zisă, vreau să fac o mică paranteză. Am observat încă odată, din cuvântul unui coleg de-al nostru de la PSD tineret acum o jumătate de oră, în sală, că aceşti colegi ai noştri din majoritatea de la Putere nu mai pot da nici un fel de răspuns plauzibil şi raţional la cele ce spunem noi despre actuala guvernare şi, atunci, recurg la pamflete la adresa unora dintre noi - la adresa lui Băsescu, la adresa lui Boc şi a altora, venind cu fel de fel de comparaţii din Biblie, cu trimiteri la cine ştie ce fapte culturale, şi chiar mă miră că le găsesc, dar nu dau răspuns la marile probleme pe care le punem noi aici, probleme grave ale României de astăzi. Sigur că este formă de neputinţă. Pamfletul, în general, este o formă de neputinţă de a rezolva marile probleme şi, atunci, se recurge la glumă, la atac, la invective şi aşa mai departe. Se pare că Emil Boc şi alţii dintre noi strică somnul unora dintre cei de la Putere.

Şi, acum, trec la declaraţia mea pe care o intitulez "Şi atunci i-au condamnat pe mulţi la moarte". Este, sigur, o prafrazare.

Domnule preşedinte,

Se vorbeşte de mai multă vreme despre criza gravă a sănătăţii în România. Se invocă cifre, date, fapte şi altele asemenea care ilustrează fără putinţă de tăgadă că sistemul sanitar din România se află într-o criză nedemnă de o ţară europeană la începutul secolului XXI şi posibilă doar pe timp de război. Însă, apare un pericol: tot vorbind despre criza sistemului sanitar la nivel de ţară, despre mii de miliarde de lei daţi de oameni pentru sănătate şi care ajung în cu totul altă parte, despre miile de paturi de spital desfiinţate, despre sute şi mii de medicamente care nu mai sunt gratuite sau compensate şi alte asemenea date statistice, riscăm să obosim şi noi şi cei care ne ascultă şi, înainte de toate, să uităm tragedia reală, adică cea care se petrece întotdeauna la nivelul individului.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Emil Rus.

Domnul deputat Eugen Nicolăescu va depune la Secretariat. ultimul vorbitor, Gheorghe Dinu.

Domnul Emil Rus:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi stă sub semnul îngrijorării pentru semenii noştri aflaţi în marile disponibilizări din unităţi industriale moştenite făcute în numele reformei, a privatizării, a economiei de piaţă şi a cerinţelor aderării la Uniunea Europeană etc.

Disponibilizările sunt cum nu se poate mai dure asupra celor care se abat şi aceştia nu mai găsesc înţelegere nici la social-democraţie, că nu au cum, ea este la putere, ea decide, nici la sindicatele ai căror lideri îşi văd de afacerile şi de traiul lor liniştit, mulţumiţi că au negociat cu Guvernul şi Guvernul cu ei şi că au şanse, unii să-şi prelungească mandatul parlamentar, alţii să-l câştige la alegerile ce urmează. Şi disponibilizaţii rămân cu nişte salarii date, ca să nu mai lucreze, să nu protesteze şi ca, mâine, după ce-şi vor termina banii, să facă ce-i ajută Dumnezeu. Foarte puţini reuşesc să facă afaceri, alţii se îneacă în alcool, se sinucid, unii îşi vând totul pe rând şi îngroaşă rândul boschetarilor, alţii intră în rândul infractorilor, pentru că penitenciarele oferă condiţii de cazare şi masă gratis mai bune decât multe din căminele studenţeşti şi internatele şcolare.

Social-democraţia care e la putere, şi care e social-democraţie, şi care a promis, în campania electorală, mii de locuri de muncă, ar trebui ca pentru aceşti aşa-zis disponibilizaţi să fi încurajat crearea unor noi locuri de muncă şi trecerea de la o stare la alta să se fi făcut mai omeneşte, pentru că toţi oamenii înţeleg că multe unităţi trebuie oprite, întrucât ne ruinează. Ceea ce nu înţelege lumea este de ce acele unităţi industriale care au mers bine înainte şi după Revoluţie şi care au adus ţării valută, ani de-a rândul, tocmai ele trebuie privatizate şi distruse.

E uşor unui ministru, cum e Ovidiu Muşetescu, să afirme, zilele trecute, că "locuri de muncă se găsesc peste tot, în România, dar nu în faţa blocului şi că oamenii să-şi caute de lucru prin ţară".

Domnule ministru, nu vă daţi seama ce vorbiţi! Oamenii nu se pot strămuta la comandă, au locuinţă, au copii, unii lucrează, au părinţi de îngrijit, au tot felul de probleme. Serviciile sugerate ar trebui să fie plătite cu nişte salarii mari, care să acopere toate renunţările.

Chiar pe vremea comuniştilor, oamenii din zona Ardealului erau atraşi la Hunedoara, pe Valea Jiului, la Braşov sau la Cugir, pentru că erau servicii bine plătite. Un miner, în 10-12 ani, reuşea ca să trimită, în localitatea de unde a plecat, bani pentru a cumpăra o casă şi asta e altceva. E drept că din cauza bolilor profesionale nu trăiau mult, dar le lăsa ceva urmaşilor.

La Bistriţa, când s-a făcut industrializarea în 10-15 ani, atât a durat, au fost aduşi cei plecaţi la renumitele uzine din ţară şi li s-au dat locuinţe imediat, iar salariul unui muncitor cu vechime depăşea cu mult salariul unui inginer. Oricum, domnule ministru, atunci, în acea direcţie aşa cum a fost, s-a lucrat cu cap şi nimeni n-a gândit cu picioarele, aşa, ca cei de astăzi, care invită lumea la bejenie.

Ce vreau să spun este că aceste disponibilizări trebuiau gândite bine şi găsite posibilităţi, oferte de serviciu, încât lumea să fie împăcată măcar în proporţie de 60-70%.

Programele dumneavoastră, programele guvernului Adrian Năstase aduse în faţa Parlamentului se măsoară în kilograme şi metri cubi, dar iată că nu sunt eficiente şi sunt dureroase.

Vorba poetului pesedist: "Se minte, se minte pestriţ. Se minte frumos. Se minte liniştit. Se minte eficient..."

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Gheorghe Dinu. Şi am greşit eu, ultimul vorbitor va fi domnul Mogoş.

Domnul Gheorghe Dinu:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "România, stat fiscal sau ţara birurilor"

Se pare că, după ploaia de măsuri de protecţie socială menite a cârpi, de azi pe mâine, multiplele găuri din sacul peticit al bugetului românului de rând, amărăşteanul, cum îi spune presa, Guvernul a cam ajuns la fundul vistieriei. Şi cum programe de relansare economică pe baze sănătoase nu prea există, iar apetitul pentru reforme structurale este extrem de redus, propagandiştii partidului aflat la putere nu ştiu ce să mai născocească pentru a abate atenţia populaţiei de la faptul că, în domeniul economic, nu se întâmplă nimic serios, nimic în măsură să-i dea măcar speranţa de relansare solidă care, la rândul ei, să aducă o creştere constantă, sensibilă a nivelului de trai. Dimpotrivă, se lansează idei de către Ministerul de Finanţe, ce vizează luarea altor piei de pe amărăşteni, în timp ce pe marii borfaşi nu-i deranjează nimeni.

După ce că România are o fiscalitate sufocantă dublată şi de o corupţie tot aşa de sufocantă, tot contribuabilii care abia mai suflă sunt luaţi în vizor, în timp ce marii datornici nu au nimic de pătimit. De fiecare dată când vine vorba de impozitele şi taxele care se percep în România, Guvernul sare imediat şi comentează că nu este fiscalitatea atât de mare, nu mai mult ca în alte ţări. Nici afirmaţiile presei, ale organizaţiilor patronale şi sindicale, potrivit cărora, la data de 1 ianuarie 2003, erau în vigoare 225 de obligaţii bugetare în sarcina întreprinderilor mici şi mijlocii, nu i-au impresionat pe guvernanţi, care afirmă că se exagerează, că nu toată lumea plăteşte acele impozite. Nimic mai fals, căci, indiferent de faptul că unele taxe sau impozite sunt plătite de societăţile comerciale, până la urmă, acestea se reflectă în buzunarul cetăţenilor, deoarece este evident că toate obligaţiile fiscale ale agenţilor economici trec prin cheltuieli care ajung, în final, în preţuri şi tarife. Plătite de cine? Bineînţeles, de populaţie, din care o parte poate că nu înţelege că orice taxe şi impozite sunt plătite direct sau indirect tot de români, în procente mai mari sau mai mici, în funcţie de ce şi cât consumă fiecare.

De asemenea, nici atunci când se afirmă că anumite ajutoare sunt plătite de stat sau de Guvern nu se explică, de cei ce sunt la putere, că acestea vin tot de la contribuabili, din impozitele şi taxele pe care aceştia le plătesc, fie direct, fie indirect, prin preţurile şi tarifele mărfurilor şi serviciilor pe care le cumpără. Nu se explică populaţiei că Guvernul nu stă pe un sac cu bani, din care, dintr-o mare dragoste pentru cei nevoiaşi, tot împarte în stânga şi în dreapta. La fel de aberante sunt şi afirmaţiile guvernanţilor şi conducerilor regiilor de unităţi, de exemplu, când, prin montare de contoare sau prin facturarea către cei necontorizaţi, la nivelul de consum al celor contorizaţi, populaţia nu poate suporta pierderile din reţea, ca şi cum Guvernul ar face cadouri. Nu se explică faptul că nimic nu este gratis, totul se plăteşte, pe o cale sau alta.

Un alt exemplu de proastă gospodărire a banului public ne este dat de ştirea apărută recent în presă că Guvernul a pompat, din fondul de rezervă bugetară, 3 miliarde de lei oraşului Panciu pentru susţinerea falimentarului sistem centralizat de încălzire. Ceea ce uită să spună oficialul Ministerului Administraţiei Publice este că această sumă provine tot din banii populaţiei strânşi prin impozite şi taxe. Astfel, în loc să restructureze sistemele de încălzire, să taie la sânge salariile directorilor de regii, să facă presiuni pe costul exorbitant al gigacaloriei, autorităţile preferă varianta facilă a golirii sacului bugetar, pentru menţinerea în viaţă a unor societăţi fără viitor.

La o asemenea fiscalitate exagerată, nu mai trebuie să ne mirăm că nivelul de viaţă în România este foarte scăzut, că investitorii străini nu se înghesuie pe plaiurile mioritice, că mulţi agenţi economici se sustrag obligaţiilor fiscale şi că economia subterană este în floare. Fiscalitatea aberantă priveşte însă numai bunii platnici, adică se dă cu biciul tot în calul care trage, căci guvernanţii de ieri sau de azi mai au încă tupeul, bineînţeles pe buzunarul populaţiei, de a ierta de datorii diverşi agenţi economici, pe motive electorale şi interese personale.

Guvernarea actuală face ce vrea cu banii noştri. Un exemplu concludent şi revoltător este şi cel privind fondurile adunate pentru sănătate, care sunt direcţionate de Ministerul de Finanţe după bunul plac. În loc să meargă pentru sănătatea românilor, că doar pentru asta sunt strânse, fondurile se duc cine ştie unde. Doar guvernanţii ştiu ce găuri negre ale economiei se astupă. Cu ce preţ? Cu preţul aruncării sistemului de sănătate din haos în colaps, cu condamnarea la suferinţa şi chiar moartea unor pensionari şi a altor categorii de bolnavi şi săraci, care nu au bani să-şi cumpere medicamentele care ar trebui să fie compensate, pentru că farmaciile s-au săturat, şi ele, să subvenţioneze programele de protecţie socială ale Guvernului României. Dar se pare că, în gândirea finanţiştilor de la guvernare, populaţia mai are resurse de a plăti noi biruri şi, cum colectarea banilor la buget de la marii datornici este în mare suferinţă, iar apetit pentru executarea silită a acestora nu există, au găsit soluţia salvatoare: noi taxe şi impozite şi majorarea celor vechi. Un om normal nu poate pricepe unde se vrea să se ajungă cu astfel de biruri multe şi mari: probabil la o situaţie de revoltă, având în vedere aberanta fiscalitate ce duce la disperare românul cinstit, care se înghesuie şi chiar moare la coadă ca să-şi plătească dările.

Ni se spune, cu emfază, ca aşa este şi în Uniunea Europeană şi, dacă vrem să ne integrăm, trebuie să strângem din dinţi. Nu ni se spune însă şi ce salarii au majoritatea locuitorilor din Uniunea Europeană sau care este, acolo, nivelul de impozitare, ca să nu mai vorbim că, în Uniunea Europeană, marii datornici sunt executaţi fără comentarii, iar borfaşii se duc în spatele gratiilor.

Trebuie să se înţeleagă, de cei aflaţi la putere, că marile infracţiuni financiare nu înseamnă doar furt, nu sunt simple inginerii, ci atentate foarte periculoase la funcţionarea normală a unui sistem economic. Or, la noi, sistemul nu funcţionează. Guvernanţii declară mereu că sunt pentru relaxare fiscală, dar, în realitate, nu fac decât să sufoce şi mai mult pe cei mai buni platnici şi să-i mângâie pe creştet pe cei borfaşi. Până când, domnilor guvernanţi?!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Mogoş Adrian, ultimul vorbitor.

Şi ne-am încadrat şi în timp, astăzi.

Domnul Ion Adrian Mogoş:

Războiul din Irak reprezintă un succes politico-militar pentru statele coaliţiei. Următoarea etapă are în vedere menţinerea păcii şi a ordinii în Irak, pentru asigurarea unui cadru de stabilitate care să facă posibilă reconstrucţia statală a Irakului. România, ca stat participant la coaliţie, trebuie să înţeleagă implicarea în reconstrucţia democratică a unui stat fost dictatorial ca pe un obiectiv de interes naţional.

Este o ocazie unică pentru România de a face cunoscută experienţa sa în crearea unui cadru politico-instituţional democratic, precum şi în dezvoltarea bazelor unei societăţi deschise, liberale, adaptabile cooperării cu comunitatea internaţională. De asemenea, este o şansă pentru România de a întări legăturile de prietenie cu SUA, ca o posibilitate viitoare de fundamentare a cooperării efective în toate domeniile. Nu în ultimul rând, România este interesată în recuperarea datoriei Irakului către statul român, după cum urmează să fie stabilit.

Participarea României la operaţiunea coaliţiei americano-britanice în Irak a fost controversată atât în ţară, cât şi în străinătate. Posibilitatea participării României la reconstrucţia Irakului riscă să fie la fel de controversată. Trebuie înţeles faptul că poziţia României indică o bună înţelegere a realităţii internaţionale, adaptabilitate la conjunctura actuală, precum şi un pas semnificativ pentru aderarea la structurile nord-atlantice.

Pentru ca participarea României că corespundă interesului naţional pe termen lung, este necesară îndeplinirea a două condiţii fundamentale. În primul rând, Guvernul român trebuie să dea dovadă de transparenţă în selectarea firmelor care vor participa la reconstrucţie. Accesul firmelor participante trebuie făcut în funcţie de criterii de profesionalism şi nu de atribuire prin influenţă politică.

De asemenea, în cazul în care se va reuşi formularea unui cadru de participare a statelor membre ale Uniunii Europene la procesul de reconstrucţie a Irakului, se impune, pentru România, o mai bună coordonare şi cooperare cu aceste state.

Statul român trebuie să considere şi să valorifice cu atenţie bunăvoinţa comunităţii internaţionale şi interesul unei superputeri ca Statele Unite ale Americii pentru cooperarea politică, militară şi economică. Autorităţile române trebuie să dea dovadă de determinare, seriozitate şi adaptabilitate pentru fundamentarea unei astfel de cooperări.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Cu aceasta, prima parte a şedinţei de astăzi s-a încheiat.

Vă urez o zi spornică!

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de domnii deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Victor Paul Dobre:

Începând cu data de 1 februarie 2003, persoanele fizice şi juridice sunt împovărate de o nouă taxă stabilită de Guvernul României: taxa pe serviciul public de televiziune şi radiodifuziune.

Stabilit prin prevederile Hotărârilor de Guvern nr.185 şi 186, publicate în Monitorul Oficial din data de 28 februarie 2003, şi întărit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.18/2003, noul bir suportat de cetăţeni şi unităţi comerciale se aplică retroactiv, de la data de 1 februarie 2003. Acest fapt sfidează principiul fundamental al normelor juridice privind neretroactivitatea legii în timp!

Mai mult decât atât, prevederile actelor normative menţionate prezintă numeroase carenţe privind principiul de reglementare, căci, prin aceste acte normative, fiecare persoană fizică sau juridică este obligată să plătească această taxă radio-tv, indiferent dacă deţine un aparat de recepţie pentru televiziune sau radio.

Aberaţia acestor prevederi este cu atât mai mare cu cât, din cauza sărăciei ce s-a accentuat în ultimii ani sau a convingerilor religioase, sunt numeroase persoane care nu deţin şi nici nu au posibilitatea de a achiziţiona un aprat tv sau radio.

Mai mult decât atât, taxa de 400 de mii de lei, pe care trebuie să o achite fiecare prsoană juridică din România este aplicată în mod unitar, indiferent de obiectul de activitate. Practic, acestă taxă reprezintă pentru foarte mulţi cetăţeni o "taxă pe nimic", căci se încalcă un principiu fundamental al economiei de piaţă: plăteşti pentru ce consumi şi pentru cât consumi!

De asemenea, PNL protestează faţă de această formulă, care este de natură să încurajeze concurenţa neloială şi să defavorizeze operatorii privaţi de radio şi televiziune de pe piaţa liberă.

Ca reprezentant al locuitorilor din judeţul Galaţi în Parlamentul României, voi susţine protestul acestora, precum şi a numeroşilor agenţi economici care m-au sesizat în legătură cu prevederile acestor acte normative. Mai mult decât atât, PNL doreşte modificarea celor două hotărâri de Guvern, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.18/2003, în sensul respectării principiilor unui stat de drept şi a economiei de piaţă.

Putem cădea victima unui fenomen binecunoscut de psihologia socială. Relatarea unor tragedii în procente - atâţia la sută s-au îmbolnăvit sau atâţia la sută au murit ş.a.m.d. - maschează tragedia însăşi, o transformă într-o simplă dată statistică şi o trimite în derizoriu. De aceea vreau să aduc azi, în faţa dumneavoastră, o tragedie reală, concretă, între multe altele, de altfel, care este pe cale să se producă în două spitale din Iaşi: Spitalul clinic "Dr.Constantin Parhon" şi Spitalul de copii. Ambele spitale au centre de dializă.

Nu cred că este boală mai cumplită decât a celor care trebuie dializaţi. De două ori pe săptămână, aceşti oameni vin la spital, trebuie să vină, sunt conectaţi la aparate, ştim că, aproximativ două ore, li se purifică sângele. Absenţa de la o şedinţă sau două înseamnă moarte.

La Spitalul Parhon, se află, acum, în tratament 183 de pacienţi hemodializaţi şi 118 cu dializă peritonială. La Spitalul de copii, sunt 17 cu hemodializă şi 4 cu dializă peritonială. Tratamentul este destul de costisitor: 2.724.000 de lei pentru o şedinţă.

În urma unor calcule simple şi exacte, cele două centre de dializă aveau nevoie de 10,5 miliarde de lei pe lună, orice diminuare a acestei sume echivalând cu condamnarea la moarte a unor oameni. Fără îndoială, ar zice şi ar gândi oricare dintre dumneavoastră, o asemenea măsură nu este posibilă, pentru că ne-am întoarce la Evul Mediu sau la războaiele cumplite de altădată, când viaţa omului nu valora nimic. Şi, totuşi, pentru că orice este posibil sub guvernarea "social-democrată" a actualului Guvern, a fost luată tocmai o asemenea măsură.

În luna martie a.c., deci luna trecută, la cele două spitale, a venit un ordin care cere imperativ ca, sub ameninţarea sancţiunii penale, cheltuielile pentru dializă să fie reduse de la 10,5 miliarde la 6,5 miliarde. Deci nu este vorba de o reducere a aspirinelor sau a ceaiurilor de coada şoricelului, ci de tăierea, pur şi simplu, a acelor tuburi care ţin în viaţă pacienţii dializaţi.

Rămâne ca doctorii să aleagă care pacienţi merită să trăiască şi care nu. După care criteriu? Poate după cel pe care îl aplicau generalii romani, când pedepseau trupa care nu luptase cum trebuie: aliniau soldaţii, îi numărau şi fiecare al zecelea era executat. Eu aş sugera şi un alt criteriu care ar funcţiona în mod sigur: calitatea de membru PSD şi, dacă, Doamne fereşte, nici unul nu ar fi membru PSD sau UDMR, să-i trimită pe toţi acasă! S-ar realiza, cu această ocazie, şi economii! Dar tragedia are şi o componentă kafkiană, adică absurdă: nimeni nu a reuşit să afle cine a dat acest ordin. Cei de la Ministerul Sănătăţii, de la Casa Naţională ridică din umeri, spun că nu ştiu cine l-a putut semna, dar ordinul rămâne valabil şi produce efecte.

Aşadar, întreb oficial Ministerul Sănătăţii şi Familiei, personal pe doamna ministru Daniela Bartoş: cine a dat acest ordin? Să ne spună, aici, cine l-a dat. Cum crede domnia sa şi instituţia pe care o conduce că poate fi rezolvată situaţia de la Iaşi?

Dacă până într-o săptămână nu primesc răspuns, voi adresa o interpelare, pe această temă.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Daniel Ionescu:

Guvernul "face cooperativă" cu parlamentarii din arcul puterii pentru a confisca cooperaţia printr-o ordonanţă de urgenţă.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Domnule prim-ministru,

într-o economie socială de piaţă, politicul construieşte fundamentele social-economice şi culturale ale societăţii prin coroborarea principiului întâietăţii individului şi a obiectivului social asupra capitalului, în fapt esenţa economiei sociale, cu principiile care guvernează economia concurenţială de piaţă.

Economia socială de piaţă a ajuns în România o umbrelă omnivalentă sub care, la adăpost de intemperiile democraţiei, arcul puterii, sub tutela PSD, îşi motivează demersul social-politic, economic şi cultural, abscons, duplicitar şi deseori antinaţional, prin care România se aliniază în raport cu valorile lumii contemporane.

Economia socială de piaţă n-a fost doctrina PDSR şi, după cum dovedeşte actualul PSD, de când este la guvernare, nu este şi nici nu va fi, pentru că acest tip de economie promovează şi îmbină într-un raport de complementaritate negociată, reiterez, valorile economiei sociale cu principiile economiei de piaţă, ceea ce nu este cazul PSD. El este mai presus de lege. Şi de societatea civilă (!), care a devenit, la propriu, ciuca fiscalităţii excesive şi hârdăul în care se varsă neputinţa managerială a executivului.

La nivelul arcului puterii, cerinţele obiective ale economiei sociale de piaţă au căpătat iz de vetust. S-au alienat. Şi nu din necunoaştere! Din nevoia atavică de supravieţuire cu orice preţ.

Şi acest preţ îl plăteşte, ca de obicei, societatea civilă!

Economia socială de piaţă are defecte! Multe. Este dificil de înţeles şi, mai ales, dificil de pus în practică pentru că ea cere imperios construirea unei societăţi pluraliste, participative, democratice şi solidare. Citez din acquis-ul comunitar în domeniu, pe care ni-l tot aruncă-n faţă PSD, ca "iarbă de leac":

"Economia socială este, prin esenţă, formată din cooperative, din mutuale şi include asociaţiile care exercită o activitate economică. Ea contribuie activ la o economie de piaţă modernă şi pluralistă şi se dovedeşte a fi, prin aspectele sale economice, sociale, civile şi participative, un partener de bază al Societăţii." Şi, adaug eu, constituie un segment de întregire plurivalent, în procesul de edificare a unei economii de piaţă moderne.

La nivel internaţional, cooperaţia este reglementată printr-o lege organică şi, acolo unde realităţile au cerut-o, prin legi speciale, izvorâte funcţional din raportul general/particular.

Dovada că pentru Guvern, cooperaţia este doar o sinecură ce urmează să fie distribuită clientelei politice şi nu o problemă vitală pentru Naţiune o face înmormântarea Proiectului de Lege privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei care zace în Parlament de la începutul legislaturii şi înlocuirea lui cu un proiect propriu ce urmează să fie înfăţişat celor două Camere la sfârşitul lunii curente, înveşmântat, ca de obicei, în hainele unei nenorocite Ordonanţe de urgenţă.

Tentaţia este uriaşă: în 2001, cooperaţia meşteşugărească deţinea peste 2,7 milioane m.p. spaţii construite în exploatare, din care peste 1,7 milioane m.p. în proprietate cooperatistă, avea aproape 4.700 miliarde lei active, o cifră de afaceri de peste 5200 miliarde lei, venituri totale de peste 5.700 miliarde lei şi exporturi de peste 70 milioane $. Nu mai vorbesc de avuţia celorlalte societăţi cooperative: de consum, de distribuţie, agricole, forestiere, de muncă, de locuinţe, pescăreşti şi de transporturi care, însumând un capital de peste 50.000 miliarde lei, pot face din cooperaţie principalul actor privat din economie.

Stimaţi colegi,

Cooperaţia a fost confiscată odată de regimul comunist prin Decretul nr.97/1951 şi devalizată patrimonial în 1959 prin HCM-ul nr.895.

Acum va fi confiscată pentru a doua oară. De actualul Executiv!

Primul demers în acest sens a fost făcut prin înglobarea cooperaţiei în Ministerul întreprinderilor mici şi mijlocii. S-a validat astfel dreptul de imixtiune managerială şi patrimonială a Guvernului în cooperaţie.

Acum, în dispreţul caracterului special al proprietăţii cooperatiste, esenţial privată, şi al principiilor care guvernează identitatea cooperatistă, printr-o ordonanţă de urgenţă, Guvernul confiscă neconstituţional, imoral şi clientelar "fiinţa" cooperaţiei.

Dreptul constituţional în domeniul legilor organice aparţine Parlamentului şi numai ca excepţie Guvernului! Misia Guvernului, în calitatea sa de executiv, nu este de a reglementa prin ordonanţe de urgenţă mediul organic al cooperaţiei, încredinţat "de drept" puterii legislative, ci de a-i dezvolta sfera de cuprindere, de a-i perfecţiona mecanismele care o guvernează.

Există, stimaţi colegi şi Domnule Prim-Ministru, fără doar şi poate, unele neajunsuri în sfera relaţiilor de repartiţie care guvernează această formă privată de organizare a proceselor economice. Dar nici acestea, dat fiind caracterul privat al asocierii, nu are de ce să intereseze Guvernul.

proiectul de Ordonanţă de urgenţă excelează prin lipsa de consens cu mişcarea cooperatistă reală, ea reflectă tipic mediul clientelar în care a luat naştere, şi nu în ultimul rând probitatea profesională îndoielnică a iniţiatorilor. Mai mult, el confirmă logica strâmbă prin care sistemul economico-social asociativ privat, parte integrantă a economiei naţionale, este în continuare discriminat pe piaţa internă, în raport cu ceilalţi agenţi economici. Inclusiv şi, mai ales, faţă de întreprinderile mici şi mijlocii.

Ca orice supra-reglementare, în loc să dreagă, strică:

• separă definitiv cooperaţia în domeniul creditului de restul mişcării cooperatiste, fapt ce arată că se doreşte, tipic Puterii, exonerarea domeniului de reglementări organice;
• alienează "dreptul de asociere" de esenţa sa cooperatistă. Prin confuzia voită privind menirea instituţiei contractului şi prin asimilarea persoanelor juridice necooperatiste cu cooperatorii, dispare întâietatea individului şi a obiectivului social în raport cu capitalul, adică raţiunea de a fi a cooperaţiei;
• scufundă cooperaţia în sistemul managerial specific societăţilor comerciale reglementate prin Legea nr.31/1990; mai mult, prin prevederile art.37, validează instituţia administratorului unic, instituţie dovedită nativ purtătoare de corupţie;
• destabilizează grosier mediul cooperatist. Prin omisiune, evident voită, dispare Curtea de arbitraj, fapt ce externalizează cazuistica conflictuală, afluind-o unor structuri străine de cooperaţie. Nu mai vorbesc de art.98 care în paragraful (1) acordă declarativ facilităţi pe care le suspendă, la bunul plac al adminstraţiei publice centrale sau locale, în paragraful (2)!
• atentează la integritatea patrimoniului privat cooperatist. Prin crearea Fondului de promovare şi dezvoltare a mişcării cooperatiste finanţat din surse private sub autoritatea MIMMC, minister care a devalizat moral economia privată, se doreşte clar etatizarea şi planificarea cooperaţiei din afara sistemului şi imixtiunea executivului în sfera resurselor financiare, materiale şi de debuşeu privat-cooperatiste, în fapt confiscarea acestui segment. Crearea Comitetului Consultativ al Cooperaţiei, pe lângă acelaşi minister, seamănă leit cu Consiliul naţional al vânătorii, organism de avizare şi de consultare în domeniul cinegetic de pe lângă Ministerul agriculturii prin care, coroborat cu aservirea Romsilva, proprietara fondurilor de vânătoare, prin deputatul PSD Filip Georgescu, în calitate de preşedinte, şi beneficiind de Ordinul nr.93/2003 al unui ministru al agriculturii, mult prea mic pentru România, Puterea a confiscat pentru sine, domeniul cinegetic naţional.
• distruge iniţiativa privată. Ordonanţa de urgenţă instituie monopolul MIMMC în elaborarea programelor de dezvoltare a cooperaţiei şi confiscă resursele private ale fondului de dezvoltare, care vor putea fi alocate numai prin hotărâre de guvern.

Actul de naştere al cooperaţiei în România datează din Brumărel 1851. România este una din cele 6 ţări care, în 1895, au fondat Alianţa Cooperatistă internaţională (ACI) care cuprinde astăzi peste 750 milioane de membri.

Cooperaţia a supravieţuit, ba, mai mult, s-a întărit, cu toate vicisitudinile la care a fost supusă de regimurile totalitare, fie ele carlist sau comunist. Avem cooperative de credit, meşteşugăreşti şi de consum viabile. Eficiente. Sunt în proces de edificare structuri cooperatiste în toate domeniile de interes.

Problema funcţionalităţii economiei României şi implicit a componentei sale cooperatiste, derivă clar din problema intersecţiei rutiere: unde există semafor, există şi fluenţă în trafic, unde funcţia semaforului este înlocuită de poliţist, adio trafic!

Şi dacă nu e trafic, adio întâlnire cu istoria!

Atribuţiile executivului în domeniul proprietăţii private, indiferent dacă este vorba de atributele acesteia, de fluxuri de capital, de bunuri materiale şi servicii, nu pot depăşi dreptul care guvernează proprietatea privată. Ele sunt definite clar în Constituţia României.

Prin confiscarea vulgară a prerogativelor puterii legislative, în dispreţul prevederilor Constituţiei privind separaţia puterilor în stat, Guvernul confirmă prin acest demers că i se potriveşte de minune "hram"-ul negru de principal factor perturbator în procesul de democratizare a structurilor social-economice ale Ţării.

Hotărând prin ordonanţe de urgenţă chiar şi dreptul Naţiunii la existenţă, Puterea şi-a aservit cam tot ce se putea din economia naţională, inclusiv dreptul populaţiei la speranţă.

Dacă Parlamentul acceptă reorganizarea cooperaţiei la nivel naţional, printr-o Ordonanţă de urgenţă şi nu printr-o Lege organică, riscă să devină a 5-a roată la căruţa unui executiv care, sacrificând pe altarul corupt al clientelei politice esenţa seculară a mişcării cooperatiste din România, vrea să construiască democraţia dărâmând fundamentele şi să susţină sectorul privat al economiei naţionale, etatizându-l.

Riscă să piardă trenul în care a fost suit de societatea civilă.

Riscă să fie răspunzător pentru înmormântarea ultimului bastion funcţional al economiei : cooperaţia.

Nu pentru PSD s-a murit în '89 şi nici de atunci încoace!

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Declaraţie politică referitoare la utilizarea abuzivă a prerogativelor Statului Român împotriva cetăţenilor săi

Această declaraţie politică, destinată iniţial a exprima protestul unui număr semnificativ de contribuabili români cu privire la instaurarea unei taxe abuzive pentru televiziunea şi radioul public, printr-o ordonanţă guvernamentală corectată, şi ea, de o hotărâre de guvern, aşadar prin ocolirea Parlamentului, încearcă să prevină societatea românească asupra pericolului dezmembrării fragilului stat de drept post-decembrist prin interpretarea abuzivă şi arbitrară a legilor. Ordonanţa nr.18/2003 şi Hotărârea de Guvern nr.185/2003, deşi par a anunţa doar instituirea unei noi şi banale taxe obligatorii pentru contribuabilul român, contribuabil care e şi aşa unul din cei mai impozitaţi din Europa, pregăteşte, de fapt, terenul pentru alte abuzuri şi interpretări ale legilor de către Statul român controlat de casta PSD împotriva cetăţeanului român.

Este universal recunoscut că Guvernul Adrian Năstase a folosit bunul plac în guvernarea afacerilor statului în aceşti doi ani şi jumătate în favoarea apropiaţilor săi şi împotriva cetăţeanului, însă chiar şi legea bunului plac a fost aplicată cu mănuşi de mătase, cu ameninţări printre dinţi (vezi cazul domnului ministru Paşcu), cu explicaţii publice sau chiar dări înapoi şi retractări în câteva situaţii. Până astăzi când, prin modificarea articolului 40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, PSD sugrumă făţiş legea în România făcând efectiv din legea bunului plac şi a lipsei de bun simţ normă de lege în dreptul românesc, probabil sub privirea academică a domnului profesor Adrian Năstase. Ce surprinde totuşi în această abordare mirobolantă a guvernului ? Este interpretarea până aproape de perfecţiune a tacticii 'împăratului gol' din poveste, conform căreia toţi cei care nu văd aceste taxe ca fiind plata firească de către toţi cetăţenii a unor servicii (chiar atunci când ele nu există, cum ar fi pentru contribuabilii din zonele încă neelectrificate), aşadar nu văd hainele împăratului, sunt săraci cu duhul sau cârcotaşi. Cum s-ar spune, doar guvernul ştie ce e bine şi corect pentru ţară. De altfel, acest exerciţiu de basm al guvernului a mai fost executat cu ocazia ...instalării gazonului pe Stadionul "Lia Manoliu", când, potrivit Ministrului Sportului, terenul de fotbal se prezenta în condiţii bune, asta în condiţiile în care milioane de microbişti văzuseră cu ochii lor naţionala jucând în deşertul Gobi!

Ceea ce nu înţelege încă acest guvern al României este că, în ultimii 13 ani, societatea românească a învăţat să se organizeze şi să reacţioneze împotriva celor mai flagrante abuzuri ale Statului şi funcţionarilor săi. Însăşi faptul că astăzi aici există mai multe reacţii faţă de această aberantă decizie de a instala practic un impozit pentru radioul şi televiziunea naţională, în condiţiile în care din impozitele şi taxele deja plătite la stat de contribuabilul român, cele două instituţii primesc deja sume consistente, ar trebui să oblige guvernul să-şi tragă nişte nădragi pe el şi să recunoască că a fost prins în toată nulitatea lui, adică gol !

Partidul Naţional Liberal nu poate fi de acord cu modul în care guvernul înţelege să ocolească Parlamentul României atunci când vine vorba de instituirea unor taxe noi la adresa contribuabilului român; responsabilitatea unei asemenea decizii este covârşitoare şi nu poate fi asumată decât de instituţia legiuitoare. Mai mult, Partidul Naţional Liberal protestează faţă de modul cum s-au instituit două taxe obligatorii pentru practic toate gospodăriile şi agenţii economici, indiferent dacă în schimbul acesteia sunt prestate servicii ori nu ! Prin aceste taxe este restrânsă libertatea de alegere a cetăţeanului român care, dacă mai poate alege să se debranşeze de la RADET pentru a nu mai plăti sume aberante şi artificiale la un monstru monopolist, nu poate în schimb să mai renunţe la televizor sau radio pentru a nu mai plăti taxa radio-tv unor instituţii ajunse slugi ale partidului-stat ! De fapt, respectivele taxe sunt în fapt impozite pentru radioul şi televiziunea publice, al doilea rând de impozite, dacă ţinem cont că deja prin bugetul de stat, cele două instituţii sus-menţionate beneficiază de banii cetăţenilor. De aceea PNL protestează faţă de dubla impozitare a contribuabilului român fie şi pentru cauze de interes public şi solicită abandonarea de urgenţă a dublei impozitări !

Nu în ultimul rând, PNL se întreabă cui îi foloseşte această obligativitate a taxelor radio-tv. Această enormă sursă de venit suplimentară foloseşte în primul rând castei PSD instalată la conducerea Radioului şi Televiziunii publice pentru supraaglomerarea posturilor plătite cu salarii exorbitante şi inventarea de noi beneficii clientelei din interior; foloseşte imaginii PSD şi guvernului Năstase în măsura în care cu aceste sume suplimentare se cumpără loialitatea acestor două instituţii esenţiale şi sunt concurate neloial posturile private de televiziune, singurele care mai reuşesc cât de cât să păstreze un echilibru şi o privire critică în prezentarea situaţiei interne şi a 'realizărilor' tăvălugului psd-ist.

Una din motivaţiile adepţilor fervenţi ai acestei taxe pe ...nimic este faptul că evaziunea fiscală la plata taxelor radio-tv până la adoptarea ordonanţei 18/2003 era extrem de ridicată. Probabil că, în aceste condiţii, Guvernul PSD pregăteşte impozitarea agenţilor privaţi pentru plata salariilor angajaţilor indiferent dacă aceştia "..au sau nu angajaţi, asta pentru a rezolva problema muncii la negru pe piaţa românească !

Dragă PSD, lasă minciunelile, împăratul este gol !

Domnul Valeriu Gheorghe:

In luna octombrie a anului trecut am depus o întrebare ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, domnul Ilie Sârbu, cu tema : concurenţa neloială la care sunt supuşi producătorii interni de carne în comparaţie cu importatorii din zonele defavorizate. Intrebarea se referea la Protocolul semnat în iulie 2002 între Ministerul Agriculturii, pe de o parte, şi producătorii interni şi crescătorii de animale, de cealaltă parte. La data aceea vă atenţionam că nu aţi respectat acest protocol şi vă aminteam angajamentul MAAP că de la 1 octombrie 2002 vor dispărea facilităţile acordate investitorilor din zonele defavorizate. Aceste facilităţi au dusla o concurenţă neloială faţă de producătorii interni de carne de porc. Răspunsul domnului ministru a făcut referire la modificarea unui articol din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.24/1998 privind regimul zonelor defavorizate.

Acum, crescătorii de porci din România condamnă campania agresivă de intoxicare a populaţiei cu informaţii privind faptul că prin ridicarea taxelor vamale la carne, produsele şi preparatele din carne se vor scumpi cu 20%.

In România se importă carne din ţările CEFTA cu un preţ de 30.000-34.000lei/kg şi din Uniunea Europeană cu 40.000-45.000 lei/kg. Dacă Guvernul Năstase ar ridica taxa vamală la 88,5%, preţul carcasei de porc nu l-ar depăşi pe cel actual, deci aceste informaţii care au inundat mass-media sunt tendenţioase şi vădit împotriva Patronatului Român al Cărnii de Porc.

Pe de altă parte, pe piaţa românească există excedent de carne, deci chiar dacă s-ar mări taxele vamale în această perioadă, preţul cărnii de porc nu ar trebui să urce implicit. Carnea de porc este mai scumpă în România pentru că subvenţiile sunt la ora actuală de 193 EURO/tonă, faţă de 110 EURO/tonă, cât au fost până în luna aprilie, iar prin comparaţie cu Polonia, care are 590 EURO/tonă, ne dăm seama că nici nu putem rezista unei concurenţe pe o piaţă liberă. Toate ţările care ne concurează au o subvenţie în agricultură mult mai mare ca a noastră, deci automat diferenţa de la subvenţie trece în preţ şi este suportată de populaţia României. Dacă ne comparăm numai cu Ungaria, care are prevăzut în bugetul pentru anul 2003 circa 1,1 miliarde dolari, România având o suprafaţă agricolă aproape dublă, are 0,126 miliarde dolari, deci rezultă o subvenţie de 22 de ori mai mică pe unitatea de suprafaţă.

Patronatul Român al Cărnii de Porc are în stoc peste 180.000 capete de porci şi din fluxul de creştere vin alte cantităţi, iar procesatorii nu preiau decât 30.000-35.000 capete lunar, restul fiind asigurat din import.

Dacă nu se vor lua măsuri rapide de revenire la taxa vamală minimă de 45%, nivel ce a fost negociat cu UE, se vor înregistra stocuri enorme de carne în România, aşa cum s-a întâmplat când s-a amânat anularea facilităţilor de import prin zonele defavorizate de la 1 octombrie până la 1 ianuarie, în consecinţă, crecătorii de porci nu-şi vor mai putea vinde animalele din stoc şi vor înregistra pierderi mari sau chiar falimentul.

Investiţiile în creştererea porcilor se consideră investiţii pe termen lung şi produc la randament dupa trei ani de la începerea investiţiei.

Cum am putea susţine acest important sector al zootehniei, dacă nu se cunoaşte politica MAAP pentru următorii trei ani?

Nu se cunoaşte dacă suvenţia la carne se acordă pentru întrega cantitate, dacă se vor acorda subvenţii la animale de reproducţie, la utilaje şi echipamente în anii 2004 şi 2005. Care sunt facilităţile pentru investitorii străini în acest sector?

Dacă nu se iau măsurile necesare de susţinere şi protecţie a sectorului zootehnic şi dacă se taie efectivul de procine din unităţile mari, cum se va asigura carnea pentru populaţie peste doi ani, când se va face simţită criza de acum? După ce vor intra în Uniunea Europeană, ţările care astăzi au subvenţii foarte mari, vor trebui să renunţe la acestea, preţurile vor creşte, iar România va fi dependentă de aceste importuri la preţuri mari.

S-a convenit cu Uniunea europeană ca la data aderării să existe în România un efectiv de 7 milioane capete de porci. In acest moment, avem un efectiv de 4,8 milioane, dar nu vom putea creşte mai mulţi fără un sprijin real din partea Guvernului, nu vom putea păstra numărul locurilor de muncă din sector şi nu va mai exista posibilitatea valorificării produselor vegetale de la producătorii agricoli, dacă sectorul zootehnic va fi decimat.

Fac apel la înţelegerea, acceptarea şi rezolvarea acestor grave probleme din zootehnia românească de către Guvernul României la această dată.

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

În urmă cu peste un an şi jumătate subliniam privatizarea frauduloasă a staţiunii balneoclimaterice Sovata, ca urmare a protocolului încheiat între PSD şi UDMR.

Printr-un troc politic mizerabil se privatiza ilegal una din cele mai importante societăţi din patrimoniul de excepţie al turismului românesc, fiind dată pe nimic unei societăţi dubioase, dar care avea un singur avantaj, acela că era o societate din rândul prietenilor maghiari.

Nenumăratele semnale publice, politice au impus constituirea unei comisii de anchetă care nu s-a putu realiza decât la Senat, la Camera Deputaţilor influenţa liderilor UDMR a dus la un vot negativ al deputaţilor PSD şi evident UDMR.

Comisia formată din senatori şi-a finalizat activitatea în mod neserios, o parte din senatori, cei ai puterii PSD - UDMR, apreciind că privatizarea a respectat prevederile legale şi o altă parte, cei ai opoziţiei, şi-a exprimat îndoiala referitoare la corectitudinea procesului de privatizare.

De fapt o comisie de anchetă care a funcţionat pe comenzi politice nu a reuşit decât să consfinţească înţelegerile dintre liderii PSD şi ai UDMR de a prădui împreună averea naţională pentru că de aceea se susţin la guvernare. De atunci şi până săptămâna trecută au avut loc nenumărate procese, urmând toate procedurile şi căile de atac prevăzute de legislaţia română.

Curtea Supremă de Justiţie a reuşit sătămâna trecută să pronunţe a sentinţă corectă, eliberându-se de imixtiunile politicului şi a anulat privatizarea efectuată cu încălcarea legii, chiar dacă avocatul celor care au păgubit statul român a fost un senator UDMR.

Acum trebuie să reînceapă procedurile de privatizare şi considerăm că este nevoie de multă transparenţă şi mai ales de bună credinţă, astfel încât o asemenea bijuterie să nu mai poată fi vândută pe nimic.

*

Societatea românească a început să fie bulversată de declaraţiile liderilor UDMR referitoare la regiunile de dezvoltare economică pe criterii etnice, de segregare şi enclavizare a populaţiei româneşti de origine maghiară.

Pentru a se crea confuzie şi a pescui în ape cât mai tulburi se amestecă noţiunile de regiuni de dezvoltare economică cu asociaţii de dezvoltare în sistemul de parteneriat public - privat, care să asigure finanţarea unor programe de dezvoltare regională.

Asociaţiile respective sunt cuprinse în protocolul politic semnat de PSD şi UDMR, iar acum PSD se vede în situaţia de a da satisfacţie partenerului de guvernare. De fapt se urmăreşte forţarea actualei legislaţii, chiar şi modificarea acesteia pentru a putea reaşeza regiunile de dezvoltare regională prin care să se separe pe criterii etnice o serie de zone geografice.

Este inadmisibil ca la începutul mileniului trei să se vorbească de regiuni etnice şi implicit modificarea articolului 1 din Constituţia României, aspecte care par numai din cauza unui protocol semnat de PSD cu UDMR.

PNL priveşte naţiunea română ca o naţiune civică şi nu poate fi acuzat de naţionalism sau alte asemenea aberaţii pe care le lansează unii lideri ai UDMR care chiar ca nişte extremişti acţionează.

Când s-a aprobat legea privind regiunile de dezvoltare economică, UDMR se afla la guvernare şi a aprobat legea respectivă, care acum, din cauza unor pretenţii mai exegerate, nu mai corespund aspiraţiilor udemeriştilor.

De fapt UDMR, ca parteneră de guvernare a PSD, ar trebui să ceară Guvernului alicarea legii şi nu modificarea acesteia pentru că nu se respectă, o meteahnă a impotenţei guvernanţilor.

Apreciez ca fiind total nejustificate reacţiile unor lideri UDMR care ştiu că au semnat un protocol cu PSD, dar şi cele ale unor lideri PSD care dezmint şi se delimitează de aceste abordări. Poate că ministrul Octav Cozmâncă ar trebui să declare public, fără echivoc, că Guvernul din care face parte nu ia în consideraţie intenţiile liderilor UDMR, cu toate că aceştia speculează slăbiciunea guvernanţilor.

PNL nu poate accepta limbajul duplicitar, nu poate înţelege adoptarea de măsuri etnice numai pentru a salva imaginea şifonată a liderilor UDMR, nu poate fi de acord cu minciuna ca politică parlamentară şi nu poate să nu sesizeze o serie de elemente care distorsionează realităţile româneşti.

După atâtea inconsecvenţe se pune întrebarea dacă nu cumva asistăm la o acţiune coordonată a celor două partide, ţinând cont că şi PSD şi UDMR brodează pe tema regiunilor de dezvoltare economică de mai multe luni şi urmăresc, potrivit diversiunilor securiste, pregătirea psihologică pentru o asemenea măsură de schimbare a legislaţiei în domeniu.

Problema regiunilor de dezvoltare economică este a întregii Românii şi ea este deosebit de importantă pentru absorbirea fondurilor de la Uniunea Europeană, dar şi pentru a asigura o dezvolatre reală a regiunilor rămase în urmă.

Consider că este nevoie de responsabilitate şi această chestiune trebuie tratată cu maximă răspundere de întrega clasă politică, drept pentru care solicit o consultare a tuturor grupurilor parlamentare şi pe această bază să se stabilească o poziţie hotărâtă a Guvernului, astfel încât să se realizeze cadrul performant de consumare a fondurilor europene, conform legislaţiei existente.

Domnul Vasile Moiş:

Ţinutul Secuiesc - "o ciorbă propagandistică" reîncălzită.

Cele două partide aflate în cârdăşie la conducerea României, P.S.D. şi U.D.M.R. au reîncălzit, de comun acord, rânceda "ciorbă propagandistică" intitulată Ţinutul Secuiesc. Liderii partidului de guvernământ, speriaţi de perspectiva pierderii alegerilor viitoare în Ardeal, caută cu febrilitate "un pericol iminent" ce ameninţă unitatea şi suveranitatea ţării, care să le dea posibilitatea să-şi demonstreze patriotismul şi să pozeze în "salvatori ai naţiunii". Prin această diversiune ei speră că vor arunca praf în ochii ardelenilor şi-i vor determina pe aceştia să uite înhăitarea şi protocoalele de colaborare semnate de P.S.D. cu U.D.M.R. Pe de altă parte, uniunea maghiară a ajuns într-o criză internă fără precedent, determinată de foamea şi alergătura "aleşilor" ei după "ciolan" şi privilegii, care o poate duce la destrămare ori la o implozie fatală. Cârdăşia organizaţiei maghiare cu P.S.D. şi oportunismul unor parlamentari unguri, ajunşi peste noapte nababi, nu sunt văzute cu ochi buni de fundamentaliştii hungarişti şi, de aceea, este nevoie de un nou "conflict" cu populaţia majoritară, care să asigure refacerea unităţii de granit a minorităţii maghiare. Cele două forţe politice malefice şi-au fixat, de comun acord, subiectul propagandistic - resuscitarea Ţinutului Secuiesc. U.D.M.R. va lupta pentru realizarea unui deziderat scump iredentei maghiare, prostind electoratul propriu cu o iluzie, în timp ce partidul de guvernământ se va opune din răsputeri, cu o propagandă mediatică pe măsură, pericolului segregării ţării. În final, cei doi parteneri speră să mai câştige o dată alegerile, să-şi eternizeze guvernarea şi să fure, în continuare, cot la cot. Mass- media au muşcat deja din acest "fruct otrăvit" şi primele roade încep să apară.

Fără să minimalizăm pericolul hungarist, el a existat întotdeauna şi Ungaria nu a ezitat "să lovească" România, atunci când a avut prilejul, suntem consternaţi să constatăm că P.S.D. a compromis, din pornire, prin simpla lui implicare, ideea apărării Constituţiei, aşa cum a compromis, prin aruncarea ei în derizoriu, ideea luptei împotriva corupţiei. Oricine poate vorbi în această ţară despre pericolul hungarist, cu excepţia celor care s-au înhăitat cu U.D.M.R., indiferent din ce motive !

Pentru a le demonstra concetăţenilor noştri secui şi maghiari, pe care îi preţuim sincer, că suntem "în cestiune" iar preopinenţilor că suntem cu ochii pe ei, vom trece în revistă câteva repere istorice ale secuilor, primii colonişti pe care regii unguri i-au fixat în părţile răsăritene şi sud-estice ale Transilvaniei, pentru a-i apăra de pecenegi şi cumani. Nu există date şi indicii cu privire la colonizarea secuilor, cert este faptul că ei au fost strămutaţi, din ţinuturile lor de baştină, înaintea coloniştilor germani.

Originea secuilor este incertă. Istoricii nu s-au pus de acord cu privire la etnogeneza lor. Cronicarii feudali, iar mai târziu cercetătorii şi propaganda maghiară, i-au prezentat pe secui, în funcţie de interese: huni, sciţi, cabari, chazari, pecenegi, avari, bulgari, gepizi, unguri etc. Cronicarul din veacul al XVI-lea, Anton Verancsics, consideră că secuii sunt urmaşii celor 3.000 de huni care au refuzat să-l urmeze în Sciţia pe Csaba, fiul lui Attila. Aceştia ar fi aşteptat, timp de şase secole, sosirea rudelor lor de sânge, ungurii, pe care i-au ajutat la cucerirea Panoniei. Potrivit lui Simonis de Keza, preot la curtea lui Ladislau al IV-lea (1272-1290), "după cucerirea împreună a Panoniei, secuii au primit o parte din ţară, totuşi nu în câmpia Panoniei, ci au trăit aceeaşi soartă vecini în munţi cu Blahii, cu care s-au amestecat şi de la care se spune că au împrumutat alfabetul".

Cărturarul sas Georg Reichersdorffer în "Chronographia Transilvaniae" editată la Viena în anul 1550, îi consideră pe secui ca fiind o ramură a sciţilor, adusă în Transilvania de către huni. Istoricii maghiari au mai multă imaginaţie cu privire la originea secuilor: Karoly Szabo ("Kiralyi telpitvenyesek-e a szekelyed?") - "Sunt secuii colonizaţi de regi?"- Tg. Mureş, 1884) îi consideră cabari din rasa chazarilor, Ladislau Rethy ("A szekely nev" - "Etnonimul secui" - Budapesta, 1890) apreciază că sunt o ramură a pecenegilor, Joszef Zhury ("A szekelyek erdete" - "Originea secuilor" - Cluj, 1898) îi consideră huno-avari iar J.Karacsonyi ("A szekelyek erdete es Erdelybe valo telepulese" - "Originea secuilor şi aşezarea lor în Ardeal" - Budapesta, 1905), crede că sunt urmaşii bulgarilor.

Indiferent de etnogeneza lor, secuii s-au aflat iniţial, înainte de colonizare, în Panonia, unde erau "servientes regi", apărători de castre şi de burguri, mercenari cu aşezări proprii. După colonizare, ei s-au considerat întotdeauna o entitate distinctă de poporul maghiar, cu obiceiuri şi datini proprii, chiar dacă originea limbii lor este discutabilă, fiind probabil însuşită, din vremuri străvechi, de la unguri. Aşa se explică faptul că, de-a lungul istoriei, secuii au avut o atitudine ostilă faţă de regalitatea, grofii şi magnaţii maghiari, dacă ar fi să amintim numai Războiul ţărănesc al lui Gheorghe Doja, 1514, sau participarea lor la campania lui Mihai Viteazul.

Ambiţiile guvernaţilor unguri au fost întotdeauna mai mari decât posibilităţile lor de realizare. Cele şapte triburi ungureşti iniţiale cuprindeau doar câteva zeci de mii de suflete, de aceea s-a încercat de-a lungul istoriei, pe toate căile, maghiarizarea populaţiei autohtone. Nu este de mirare că secuii sunt consideraţi maghiari, din moment ce s-au debitat enormităţi şi mai mari, precum originea maghiară a ceangăilor din Moldova !

După aşezarea lor în sud-estul Transilvaniei secuii nu au fost asimilaţi de populaţia băştinaşă, cum ar fi fost normal, din contră, ei i-au deznaţionalizat pe românii din zonă prin: religie, şcoală, administraţie şi armată. Iniţial, secuii colonizaţi în Transilvania îl dispreţuiau pe episcopul catolic şi primeau sfintele taine de la episcopii ortodocşi. Ca urmare, Papa Grigore al IX-lea intervine, la 1234, în privinţa fidelilor care părăseau catolicismul, îmbrăţişând ortodoxismul. Mai mult, Sinodul de la Buda, din 1299, le interzice românilor să-şi zidească biserici ori alte lăcaşuri de rugăciune, sau să ia parte la slujba religioasă oficiată în bisericile existente. În aceste condiţii, numeroşi români au renunţat la credinţa strămoşească, îmbrăţişând religia papistaşă. Înaintea Primului Război Mondial, în zonă nu exista nici o şcoală secundară sau profesională românească, în schimb funcţionau 55 de şcoli superioare ungureşti. S-a ajuns, aşa cum constată Pal Balogh în "A nepfaiok Magayarorszagon" (Etniile din Ungaria, n.n.) Budapesta, 1902 "ca în mai puţin de 50 de ani au dispărut, prin maghiarizare, peste 200 de comune româneşti din ţinutul secuiesc". Aşadar, românii maghiarizaţi sunt, în realitate, secuii de azi, "ramura cea mai nobilă a poporului ungar". Nu-i vorbă, au existat şi printre români numeroase cozi de topor, cum este cazul lui Ioan Ceciu, năpârlit în Janos Czecz. Acesta a avansat până la gradul de general ungur, şef al Statului Major al cehului Ludovic Kohoutech, ajuns la rîndul lui conducătorul Revoluţiei maghiare de la 1848 sub nunele de Kossuth Lajos. Janos Czecz a comandat armata maghiară care a reprimat cu brutalitate mişcarea revoluţionară de la 1848 din Transilvania, înnecând în sânge satele româneşti.

În urma asimilărilor forţate, la recensământul din 1930 au fost înregistraţi 496.184 secui, evidenţiaţi separat faţă de aproximativ un milion de unguri, ceea ce întăreşte ideea că ei nu se consideră maghiari.

După anul 1990, odată cu prăbuşirea "zidului Berlinului" şi, mai ales, după accesul UDMR la guvernarea României, arsenalul tactic folosit de către iredentiştii unguri s-a diversificat. Ei nu mai revendică, în virtutea dreptului istoric, întreaga Transilvanie, ci pun, tot mai insistent, problema autonomiei etnice, sub masca autonomiei şi descentralizării administrative. În acest context, cercurile iredentiste maghiare vizează autonomia a trei regiuni, constituite pe criterii etnice, dar şi istorice: Ţinutul Secuiesc, Transilvania de Nord şi Partium, Maramureş, Banat. Acum au ieşit pe piaţă cu prima regiune - Ţinutul Secuiesc - pentru care, în interiorul UDMR, s-a constituit o structură specială, "Coaliţia organizaţiilor teritoriale din Ţinutul Secuiesc". Oricât ar încerca teoreticienii unguri să explice să sunt preocupaţi numai de europenizarea ţării şi de problemele economice ale zonei, este peremtorie conotaţia etnică a propunerii de regionalizare, ca prim pas pe drumul autonomiilor locale pe criterii etnice.

Din fericire pentru români, experienţa din ţările fostei Iugoslavii a demonstrat că aventura unor grupări etnice, înfierbântate de visuri ce frizează patologia, poate degenera într-o tragedie cumplită. De aceea, cercurile politice europene au revenit "cu picioarele pe pământ" şi nu mai agreează tot felul de teorii şi experimente etnice, preferând prelevarea statalităţii unitare şi suverane ca o garanţie a stabilităţii şi securităţii continentului. A discuta cu liderii UDMR despre adevăratele priorităţi politice şi economice ale României, în general, şi ale regiunilor locuite de etnici maghiari, în special, este o pierdere de vreme. Nu degeaba enigmaticul poet sârb, Alexandru Petrovici, cunoscut, mai ales, sub pseudonimul Sandor Petofi, scria, într-un moment de sinceritate: "Csiuda nemzet ez a magyar, hiaba !/Nem nez ez, se elore, se hatra" ("Ciudat acest popor maghiar, degeaba /El nu-şi vede nici viitorul, nici trecutul!").

În ceea ce ne priveşte, sperăm că măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, concetăţenii noştri de etnie maghiară îşi vor da seama că viitorul lor, într-o Europa a naţiunilor, depinde, în primul rând, de viitorul României, la temelia căruia ar trebui să lucrăm împreună. Suntem convinşi că nu trebuie confundaţi maghiarii de rând, muncitori şi generoşi, împovăraţi de greutăţile care-i apasă şi pe români, cu liderii lor politici veroşi, demagogi şi puşi pe căpătuială. În definitiv, "Oamenii nu trebuie judecaţi după anturaj, Iuda a avut numai colegi de omenie", spunea marele Hemingway.

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Percepţia asupra ideii de muncă la români este una delicată, care comportă nuanţe cu iz balcanic. Munca ne devine componentă de blazon, cel mai adesea, când e să ieşim cu obrazul în lume, dar tot noi am inventat vorba conform căreia "nici munca nu a ucis pe nimeni". După cum sunt destui conaţionali care muncesc din vocaţie, din disperare, pentru că aşa au fost educaţi, pur şi simplu, pentru că altfel nu ar putea trăi.

Intrarea în vigoare a noului Cod al Muncii, urmată de dispariţia convenţiilor civile şi de înlocuire a acestora cu contracte de muncă pentru perioade limitate, a stârnit un val de nemulţumiri, mai ales din partea patronatelor.

Angajatorii s-au pomenit în faţa unei alternative cu câteva variante: fie încheie urgent contracte şi lucrează în legalitate, fie vor desfiinţa posturile pentru care au semnat convenţii civile, supraîncărcând cu sarcini personalul rămas şi producând şomeri, fie - soluţia cea mai la îndemână - vor găsi căi de rulare a unor bani "de subterană", încurajând "munca la negru".

În România existau 3,6 milioane de convenţii civile şi 4,46 milioane de cărţi de muncă. Din primele, doar 50.000 s-au preschimbat până azi în contracte. Ce s-a întâmplat cu celelalte?

Sigur că intenţia declarată, aceea de a atrage mai mulţi bani la fondurile de pensii, de şomaj şi de asigurări de sănătate, este una în aparenţă nobilă. Însă, dacă ne gândim numai la cei 15.000 de miliarde de lei care nu se mai întorc la bolnavi, din raţiuni care par să scape, vom fi năpădiţi de tristeţe.

Dar se vor ivi şi situaţii fără ieşire. Cum îşi va plăti un minister experţii-colaboratori fără de prestaţia cărora riscă să intre în blocaj? Îi va putea impune, de pildă, Ministerul Culturii unui academician să demisioneze de la cel mai înalt for ştiinţific al ţării, doar fiindcă are nevoie musai de el?

S-ar zice că un contract de cesiune a drepturilor de autor ar putea rezolva razant problema. Dar ar fi ridicolă inventarea unui asemenea act, când va fi cazul să se apeleze la serviciile unor săpători pe şantierele arheologice! Sau cum va proceda omul simplu, năpădit de facturile la întreţinere, care va voi să-şi ia o slujbă sau chiar două în plus, spre a fi în stare să asigure supravieţuirea propriei familii? De parcă necruţătorul impozit pe venitul global n-ar fi fost de ajuns! Va trebui să plătească de trei ori pentru pensia pe care, oricum, nu o mai apucă!

Deasupra celor mai mari biruri din Europa, care ne seacă la rărunchi, se pogoară acum, cu legile peste noi călcând, spectrul imposibilităţii de a munci cu decenţă.

Un prilej în plus ca să uităm de alte neajunsuri.

Domnul Ioan Onisei:

Ordonanţa Guvernului nr.18/30.01.2003, prin care toate persoanele fizice şi juridice cu domiciliul, respectiv cu sediul în România, sunt obligate să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune - chiar dacă au sau nu receptoare radio sau TV, chiar dacă urmăresc sau nu programele SRR sau SRTv - este neconstituţională, ilegală, imorală şi inechitabilă.

• Măsurile luate de Guvern sunt brutale, discreţionare şi impopulare. Cabinetul Năstase obligă cetăţenii României să plătească pentru propaganda PSD-isto-guvernamentală.
• Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune, Canalul "România - Actualităţi" şi Programul 1 al TVR au devenit - sub noua conducere a preşedinţilor-directori generali Şeuleanu şi Nicolau - oficine de propagandă ale PSD şi ale Guvernului Năstase.

  În acest sens, recentul Raport al Departamentului de Stat al SUA subliniază: "Televiziunea şi radioul de stat au o atitudine în favoarea Guvernului"

• Impunerea taxei obligatorii pentru radio şi televiziune ne aminteşte, dramatic, de parabola cu şchiopul şi cocoşatul: la rugăminţile sale de a-l scăpa de necaz, aşa-zisul "duh bun" - generosul Năstase, cel cu ouăle! - îi răspunde şchiopului: "Tu eşti şchiop, ţine atunci şi-o cocoaşă"!!!
• Aşa titra, sarcastic - amar, un cotidian: "Guvernul obligă şi orbii să subvenţioneze televiziunea"!

1.Ordonanţa este neconstituţională

1.1 Potrivit dispoziţiilor art.114, alin.1 din Constituţie: "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice" (în acest caz, este vorba despre Legea nr.680/2002 - M.Of.nr.947/23.12.2002)

1.2 În conformitate cu prevederile art.31, alin.5 din Constituţie: "Serviciile publice de radio şi televiziune sunt autonome. (...) Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică".

1.3 Ordonanţa nr.18/2003 este în contradicţie cu art.10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care prevede:

1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seamă de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau o moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

În expunerea de motive la ordonanţă se încearcă motivarea - culmea! - prin "(...) armonizarea legislaţiei româneşti care reglementează serviciul public de radio şi televiziune cu legislaţia europeană" "(...) privind accesul nediscriminatoriu al tuturor cetăţenilor la informaţiile de interes public".

1.4. În mod misterios, Expunerea de motive - semnată de Adrian Năstase - încearcă să denatureze spiritul şi litera Constituţiei cu privire la "Dreptul la informaţie".

Emiterea Ordonanţei se motivează, printre altele, şi astfel: "Art.31 din Constituţie prevede dreptul tuturor cetăţenilor la informare, iar serviciile publice de radiodifuziune şi televiziune constituie modalităţi principale prin care statul asigură respectarea acestui drept". aşadar, statul îţi impune o taxă pentru a-ţi "asigura respectarea unui drept" fie că vrei sau nu să ţi-l exerciţi! Obligativitatea devine a cetăţeanului, şi nu a autorităţilor publice, astfel cum prevede Constituţia, în art.31, alin.2: "Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal".

2.Ordonanţa este ilegală

2.1. Ca temei legal al O.G. nr.18/2003 este invocat art.1, pct.II, poziţia 1 din Legea nr.690/2002 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.

2.2. Poziţia 1, a pct.II, al art.1 din Legea nr.680/2002 abilitează Guvernul să emită ordonanţe privind: "măsuri în domeniul disciplinei financiar-valutare a agenţilor economici".

2.3. Oricât ar dori domnii Şeuleanu şi Nicolau să intre în tot felul de afaceri şi combinaţii comerciale, să înfiinţeze tot felul de SRL-uri şi, chipurile, să doneze receptoare radio sau tv, SRR şi SRTv nu sunt "agenţi economici", ci, aşa cum stabileşte Legea nr.41/1994, republicată, "servicii publice autonome de interes naţional".

2.4. Pe cine vrea Guvernul Năstase să "disciplineze financiar-valutar"? Pe pensionarul care nu are televizor sau radio şi căruia nu-i ajunge pensia pentru plata întreţinerii sau procurarea de medicamente? Pe ţăranul care nu are bani să-şi are ogorul sau să-şi ţină copiii înşcoli? Şi cum să-l "disciplinăm"? Impunându-i un nou bir, o nouă taxă care se va încasa obligatoriu odată cu factura la energia electrică? aşadar - ca în parabola cu şchiopul şi cocoşatul - "amărâtule, ţine şi-o cocoaşă!"

3.Ordonanţa este imorală

Este abuziv, discreţionar şi, deci, imoral să impui o taxă obligatorie, indiferent dacă persoana fizică, familia ori persoana juridică deţine sau nu receptoare radio sau tv, beneficiază sau nu de serviciile SRR ori SRTv.

4.Ordonanţa este inechitabilă

4.1. Plata obligatorie a taxei radio şi tv este inechitabilă pentru că este impusă şi persoanelor fizice şi juridice, dar şi familiilor care nu deţin receptoare radio sau tv.

4.2. Persoanele juridice şi fizice plătesc, direct şi indirect, de două ori serviciile publice de radio şi televiziune:

• prin impozitele şi taxele plătite bugetului de stat;
• prin taxele obligatorii de radio şi tv.

În ciuda unor afirmaţii (neadevărate!) ale domnului Şeuleanu - îndeosebi - SRR şi SRTv beneficiază, potrivit legii, de alocaţii importante de la bugetul de stat, astfel:

4.3. SRR şi SRTv au trei surse de venit:

• taxa obligatorie
• bugetul de stat
• publicitatea.

Astfel, din estimările făcute de ARCA (Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale), precum şi de Revista "Capital" (în numărul din 27.02.2003) rezultă că veniturile obţionute din taxa de televiziune ar putea fi, în 2003, pentru SRTv, de aproape 4 ori mai mari decât cele obţinute în 2001 (154 milioane de dolari în 2003, faţă de 41 milioane dolari în 2001).

4.4.Taxa este inechitabilă şi faţă de situaţia posturilro private de raido şi televiziune, nevoite să facă faţă unei concurenţe neloiale.

În acest sens, taxa creează probleme evidente şi Consiliului Naţional al Audiovizualului care, potrivit Legii nr.504/2002, în calitate de "garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale" are obligaţia să asigure "încurajarea liberei concurenţe" şi "un raport echilibrat între serviciile naţionale de radiodifuziune şi serviciile locale, regionale ori tematice".

(După pauză, lucrările şedinţei au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Constantin Niţă şi Ladyslau Borbely, secretari.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor, şi să vă anunţ, cu deosebită plăcere, că suntem onoraţi de prezentarea unei alocuţiuni a domnului Jean-Claude Juncker, primu-ministru al Marelui Ducat al Luxemburgului, care vizitează România. (Aplauze)

Luxemburgul este o ţară mică geografic, dar foarte mare prin performanţele sale, prin trecutul său, trecut care este atestat încă din anul 963. Vă reamintesc că, Luxemburgul este ţară fondatoare a Uniunii Europene, este prezentă în economia Europei cu performanţe deosebite şi nu numai în domeniul siderurgiei. Luxemburgul ocupă locul I în privinţa produsului intern brut, cu un procent de 198,9%, în expresie absolută 43.900 de dolari.

Luxemburgul are o democraţie foarte veche, care a inspirat marile democraţii din Europa, Luxemburgul, prin vocile sale, influenţează marile decizii ale Uniunii Europene. Luxemburgul adăposteşte sediile unor mari instituţii europene. Luxemburgul sprijină constant România, în realizarea dezideratelor sale euro-atlantice.

Daţi-mi voie să prezint câteva date din CV-ul distinsului nostru oaspete. S-a născut la 9 decembrie 1954, a terminat Facultatea de Drept din Strasbourg, este membru al Partidului Social-Creştin din 1974 şi devine, în 1979, secretarul parlamentar al acestui partid. A fost numit într-o funcţie de ministru la vârsta de 28 de ani şi s-a remarcat printre cei mai eficienţi parlamentari, cu un discurs oratoric pe care veţi avea ocazia să-l ascultaţi.

În 1985, când Luxemburgul a exercitat preşedinţia Consiliului Comunităţilor Europene, Jean-Claude Juncker a prezidat acest consiliu. În 1989, a fost numit ministru de finanţe şi apoi ministru al muncii. În 1991, domnia sa a fost printre principalii artizani ai Tratatului de la Maastricht şi, în continuare, s-a manifestat ca unul dintre liderii recunoscuţi ai Uniunii Europene. Din 1990, Jean-Claude Juncker deţine funcţia de preşedinte al Partidului Creştin-Social Luxemburghez. A fost reales, în 1994, în Parlament şi a condus şi conduce, în continuare, cu succes, Guvernul luxemburghez.

A fost onorat cu multe titluri ştiinţifice şi de onoare, distincţii de stat. la 5 februarie 2002, a primit Ordinul de Mare Ofiţer al Legiunii de Onoare din partea preşedintelui Republicii Franceze, Jacques Chirac.

A deţinut funcţia de guvernator al Băncii Mondiale, între 1989 şi 1995, guvernator al Fondului Monetar Internaţional şi guvernator al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Iată, stimaţi colegi, câteva date care marchează marea personalitate a distinsului nostru oaspete, pe care avem cinstea să-l ascultăm în continuare.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul. (Aplauze)

Domnul Jean-Claude Juncker:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Am venit în România şi în Parlament, pentru a transmite un dublu mesaj de prietenie, mesajul de prietenie, în primul rând, al primului-ministru al Luxemburgului, care, prin legături istorice, culturale şi intelectuale, se simte aproape de România şi de români.

Poate nu se ştie, dar istoria ne aminteşte, de fiecare dată când un luxemburghez se găseşte în Transilvania şi îi ascultă pe cei care locuiesc la picioarele Carpaţilor, că cei care, în secolul al XII-lea, populau această regiune a ţării dumneavoastră, veneau din Luxemburg. Şi cei care se adâncesc în dialectul celor care locuiesc în această regiune vor descoperi, la fiecare turnură de frază, în fiecare moment, că cei din Transilvania continuă să vorbească un dialect care aminteşte direct limba ţării mele, mai ales într-o anumită parte a Transilvaniei în care se vorbeşte, practic, luxemburgheza.

Între România şi Luxemburg, există o prietenie care nu datează de astăzi, nici de ieri seară, dar care este o prietenie dovedită de-a lungul deceniilor negre ale celei de-a doua jumătăţi a sec.XX şi care a cunoscut un nou avânt după Revoluţia care a avut loc în această ţară la începutul anilor '90. Am transmis un mesaj de prietenie, nu numai în calitate de premier al Luxemburgului, ci şi ca prim-ministru al unei ţări membre a Uniunii Europene.

Desigur, nu a scăpat perspicacităţii dumneavoastră faptul că mă aflu în faţa dumneavoastră în ajunul semnării primelor tratate de aderare la Uniunea Europeană. Mâine, 10 ţări candidate vor semna Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Nu există o dată mai bună pentru a veni în România decât astăzi, pentru a ne exprima convingerea solidă şi integrală pentru faptul că România, deşi mâine, chiar fiind prezentă, nu va putea să semneze Tratatul de aderare. Într-o zi istoria va reţine acest lucru ca pe o procedură întâmplătoare.

Pentru mine, cauza românească în Europa este susţinută de Guvernul meu, Guvernul meu care consideră România ca făcând parte din familia europeană, precum cei care mâine vor semna tratatele de aderare. Nu este vorba să facem deosebiri artificiale între ţările candidate, care vor semna mâine, şi România, care va semna cu o uşoară întârziere faţă de ceilalţi. Iată motivul pentru care am ales zilele de ieri şi de astăzi pentru a fi în România şi pentru a dovedi, încă o dată, legăturile care unesc Luxemburgul de Europa şi de România.

Sunt convins că foarte repede România va şti să facă astfel încât să poată semna, într-un termen rezonabil, Tratatul de aderare şi aş dori ca procesul de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană să înregistreze un ritm accelerat. Dorinţa mea este să găsim modalitatea ca negocierile de aderare ale României să se încheie înaintea încetării mandatului actual al domnului Prodi, altfel spus, cel mai târziu în semestrul al doilea al anului 2004. Altfel riscăm să nu putem ajunge, aşa cum dorim toţi, la ţelul propus pentru anul 2007. De altfel, faptul că vedem România devenind membră a Uniunii Europene în 2007 şi de a dori încheierea negocierilor de aderare, spre sfârşitul anului 2004, ne va permite să semnăm Tratatul de aderare între România şi Uniunea Europeană în primul trimestru din 2005, care va rămâne în memoria colectivă a popoarelor europene, şi prin faptul că preşedinţia luxemburgheză a Consiliului va fi cea care ar putea semna, în 2005, Tratatul de aderare cu România.

Sub preşedinţia luxemburgheză din 1997 am lansat procesul de extindere cu cele 12 ţări candidate şi am dori să încheiem acest lucru tot sub preşedinţia luxemburgheză, prin semnarea Tratatului între România şi Uniunea Europeană.

Îmi plac, spunea Pascal, filosoful francez, lucrurile care merg împreună, iar pentru Guvernul meu şi pentru mine însumi, România şi Europa sunt două lucruri care merg împreună. În consecinţă, nu trebuie să pierdem din vedere această perspectivă a aderării viitoare a României la Uniunea Europeană. Guvernul meu va face tot ce depinde de el pentru împlinirea perspectivei aderării României la Uniunea Europeană. România devenind membră a Uniunii Europene, o va face pe aceasta mai completă, mai bogată, pentru că numeroasele aspecte noi care vor fi aduse de România vor face din Europa un ansamblu care, în ziua aderării, va legaliza regăsirea între geografia şi istoria europeană. Această regăsire rămâne incompletă dacă România nu va deveni membră a Uniunii Europene.

Devenind membră a Uniunii Europene, România - aşa cum a făcut-o şi astăzi - va împărtăşi marile ambiţii ale Uniunii Europene, va participa la visul continentului nostru şi va face astfel încât Uniunea Europeană, şi mai mult decât astăzi, să devină o zonă de soliditate şi de pacificare de care continentul nostru are atâta nevoie. România a fost invitată deja să devină mambră a Alianţei Atlantice şi observ că unii consideră că ar fi un conflict, o posibilă tensiune între această dublă apartenenţă, cea la Uniunea Europeană şi cea la Alianţa Atlantică. Pentru noi, ambiţia atlantică şi ambiţia europeană nu suferă deosebiri între ele. Ele provin din aceeaşi percepţie a trecutului continentului nostru, a rupturilor, a adversităţilor, a tulburărilor, a bulversărilor.

A fi membru al Alianţei Atlantice, a fi membru al Uniunii Europene înseamnă că, pe aceeaşi linie de acţiune şi de analiză, vom începe împreună, mână în mână, viitorul continentului nostru. Alegerea nu este între Europa şi Statele Unite ale Americii. Adevărata alegere care se impune continentului nostru este cea de a crea o întrepătrundere fertilă între ambiţiile Uniunii Europene şi ambiţiile care trebuie să rămână cele ale Alianţei Atlantice. Referitopr la Alianţa Atlantică, aş spune că Europa are nevoie de o solidaritate permanentă de cele două părţi ale Atlanticului. Aşadar, nu este vorba nici pentru unii să împartă Europa în două grupuri, în "bătrâna Europă" şi "noua Europă", şi nici pentru alţii să facă procesul cauzelor care au făcut unele ţări viitoare membre ale Uniunii Europene, să se poziţioneze în probleme de politică externă pe anume situaţii în anume zone, cum s-a petrecut în ultimele luni.

Dezbaterea nu este între vechea şi noua Europă, dezbaterea este între cei care vor să unifice continentul paşnic şi cei care se tem de riscul ca Europa să cadă în greşelile trecutului.

Pentru a nu se repeta erorile trecutului, va trebui ca Uniunea Europeană de mâine să se doteze cu o politică externă şi de securitate comună, să aibă grijă de apărarea ei, să întărească şi mai mult identitatea europeană de apărare, fără ca aceasta să însemne că legăturile transatlantice să fie rupte. Stabilitatea internaţională va fi mai redusă dacă legăturile transatlantice ar trebui să suporte anumite tensiuni care să conducă la ruptura vechii solidarităţi stabilite între Statele Unite, Canada şi Uniunea Europeană.

Ştiu că pregătirea României pentru aderarea la Uniunea Europeană îi impune un stres de transformări. Acest stres al transformărilor implică transformarea ţării, a instituţiilor sale, a obiceiurilor, a cadrului legislativ, să se insereze dreptul comunitar în dreptul român. Aceasta îi priveşte în primul rând pe cei care în ţara dumneavoastră sunt modeşti, cei care nu sunt bogaţi, cei care duc o viaţă grea, cei care se adaptează cu greu la ritmul schimbărilor şi aici aş dori să aduc omagiu numeroşilor români care, supuşi acestui stres al transformărilor, nu cad în disperare şi continuă să spere că aceste constrângeri şi greutăţile care li se impun astăzi vor putea conduce mâine ţara spre orizonturi economice şi sociale mai strălucite ca cele pe care le pot vedea la ora actuală.

Aşadar, aduc un omagiu românilor obişnuiţi care sunt oameni cu suflet nobil şi care ştiu că ambiţiile spre care aspiră ţara cer sacrificii pe termen scurt pentru a asigura succesul de mâine. Aş dori să aduc un omagiu României, Guvernului său şi Parlamentului său care, în anii ce au trecut, au ştiut să accelereze ritmul transformărilor ţării, fără ca aceasta să creeze teribile tensiuni sociale, aşa cum am văzut în alte ţări candidate sau în alte regiuni ale lumii, care suferă aceste transformări de la sfârşitul anilor '80 şi care au asistat la mişcări sociale, care traduc divorţul între voinţa unora şi puterea de a face a altora.

Aş dori ca Uniunea Europeană, când România va adera la ea, să-şi regăsească armonia cu ea însăşi. Nu aş dori ca Uniunea Europeană de mâine să fie mai mult o adunare decât o intersecţie, nu aş dori ca ţările Uniunii Europene să continue să fie împărţite în mari state membre şi mici state membre. Sunt numai ţări membre care au ambiţii mari şi ţări care au ambiţii mici, dar acestea nu se raportează neapărat la realităţile geografice şi demografice. Nu am vrea să facem deosebire între membri fondatori ai Uniunii Europene, cei care au venit mai târziu şi cei care vor veni.

Europa care se construieşte pe etape şi în continuitate, în ziua în care va fi completată, va trebui privită ca un ansamblu în care toţi participanţii să aibă aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii, şi să nutrească aceleaşi ambiţii pentru continentul european care rămâne un continent complicat, care nu a uitat rănile pe care secolul al XX-lea le-a făcut şi noi toţi trebuie să ştim că este de datoria noastră să facem astfel încât evenimentele care au marcat teritoriul Europei secolului XX să nu mai poată ieşi la lumină în secolul XXI. De aceea, România are nevoie de Uniunea Europeană şi de aceea Uniunea Europeană are nevoie de România, România care pentru noi, luxemburghezii, rămâne o ţară de care suntem apropiaţi cu sufletul şi prin atâtea afinităţi sentimentale, culturale şi intelectuale. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule prim-ministru, sunt convins că aplauzele colegilor mei mă scutesc de orice apreciere, care ar părea subiectivă. Oricum, ţin să vă mulţumesc în numele colegilor mei pentru dublul dumneavoastră mesaj de prietenie, pentru reflecţiile dumneavoastră spuse atât în calitate de mare om politic, dar şi de mare specialist.

Vă reamintesc, stimaţi colegi, că distinsul nostru oaspete, printre calităţile pe care le-a avut a fost şi aceea de a fi principalul colaborator al marelui vizionar Pierre Werner, părintele monedei europene. Iată de ce nu putem decât să apreciem gândurile domniei sale despre viitorul Uniunii Europene şi încurajările pe care ni le-a dat astăzi în privinţa şanselor României. Suntem mândri că avem un prieten în persoana excelenţei sale, suntem recunoscători Luxemburgului pentru sprijinul permanent pe care ni l-a acordat şi suntem convinşi că ni-l va acorda în continuare.

Aş vrea, domnule prim-ministru, să fiţi şi dumneavoastră convins că România va continua şi va accelera ritmul reformelor instituţionale şi economico-sociale pentru ca statul nostru de drept, democraţia noastră să se consolideze la nivelul ţărilor europene şi pentru ca economia noastră să fie într-adevăr funcţională şi compatibilă cu Uniunea Europeană.

Vă mulţumim pentru prezenţa dumneavoastră şi doresc să mulţumesc şi domnului ministru Charles Goerens, ministrul Cooperării, Acţiunii Umanitare şi Apărării, un mare prieten al României, care este a fost parlamentar european, membru al Comisiei parlamentare mixte România - Uniunea Europeană.

Vă mulţumim tuturor pentru prezenţă şi vă dorim în continuare un sejur plăcut în România! Sperăm să vă întoarceţi tot aşa de buni prieteni. Noi vă aşteptăm cu aceeaşi bucurie. (Aplauze.) (Domnul preşedinte se ridică de la prezidiu şi conduce pe primul-ministru Jean-Claude Juncker împreună cu delegaţia care l-a însoţit.)

Domnul Constantin Niţă:

Pauză 5 minute, reluăm lucrările după 5 minute.

după o scurtă pauză

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Reluăm şedinţa Camerei Deputaţilor, şi daţi-mi voie să anunţ cvorumul. Sunt înregistraţi 292 de deputaţi, sunt absenţi 52, 18 participă la alte acţiuni parlamentare.

Stimaţi colegi,

Comitetul ordinii de zi şi Biroul permanent au operat o mică modificare în ordinea de zi de astăzi, în sensul că au inclus, înainte de votul final, dezbaterea Proiectului de Lege privind statutul corpului diplomatic şi consular al României pentru a-l putea vota în finalul şedinţei de vot şi pe acesta.

Dau cuvântul domnului ministru Geoană care va prezenta acest proiect de lege şi apoi Comisia pentru politică externă, domnul Radu Podgoreanu va prezenta raportul Aveţi cuvântul, domnule ministru.

Domnul Mircea Geoană (ministru, Ministerul Afacerilor Externe):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mă bucur să fiu în faţa dumneavoastră într-un moment într-adevăr important pentru noua democraţie românească şi în general pentru eforturile noastre comune de a aduce România acolo unde este locul său firesc: în familia europeană şi euroatlantică. Participăm împreună la un moment fără precedent al istoriei moderne a ţării noastre, apartenenţa la spaţiul său referenţial european şi euroatlantic. O serie de evenimente din zona politică şi diplomatică vin să consfinţească această evoluţie. Ştim cu toţii că mai avem multe lucruri de făcut pentru a aduce ţara noastră la limanul integrării sale europene şi euroatlantice.

Suntem astăzi în faţa dumneavoastră ca Minister de Externe pentru a vă cere sprijinul pentru a consfinţi evoluţii instituţionale ale diplomaţiei româneşti care sunt cerute de noile condiţii interne şi externe care evoluează în ţara noastră. Instituţiile noastre sunt partenere în procesul de integrare. Avem un rol special în ceea ce credem că va fi, după ce sperăm să fie un vot pozitiv al dumneavoastră, un alt nivel de performanţă şi organizare a Ministerului Afacerilor Externe. Dorim ca, împreună cu alte instituţii ale statului, Ministerul de Externe să poată să facă faţă, cu sprijinul dumneavoastră, unor răspunderi sporite în contextul european şi mondial contemporan.

Avem ambiţia, prin această lege, să transformăm corpul diplomatic şi consular românesc într-un corp nu numai de elită la nivel naţional, dar într-un corp european diplomatic şi consular, aşa cum este cazul şi celorlalte ţări care fac parte din acelaşi efort de integrare europeană şi euroatlantică. Dorim să fim şi mai performanţi nu numai în faza până la integrarea noastră în Uniunea Europeană, dar mai ales după ce ţara noastră îşi va ocupa locul firesc în familia europeană şi euroatlantică. Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru ca diplomaţii noştri, atât aici acasă, cât şi în misiunile noastre din străinătate să poată să reacţioneze şi să acţioneze la noile provocări, să sesizeze corect evoluţiile care pot afecta interesele statului român şi ale cetăţenilor noştri şi să poată să propună acele măsuri diplomatice şi politice care să ne permită să avem o politică externă coerentă, respectată şi modernă.

Dorim şi vă propunem să ne sprijiniţi în ridicarea nivelului şi calităţii angajării diplomaţilor şi consulilor noştri, să creştem motivaţia lor, să creştem eficienţa lor în promovarea intereselor ţării.

În prezent, după cum ştiţi, statutul corpului diplomatic şi consular al României este reglementat printr-o hotărâre de guvern din 1990. Ca o mică referinţă istorică, în perioada 1920-1947, activitatea ministerului nostru a fost reglementată prin legi organice care conţineau prevederi clare referitoare la recrutarea, promovarea, drepturile şi obligaţiile membrilor corpului diplomatic şi consular românesc.

Considerăm de aceea necesară adoptarea unui statut modern al corpului diplomatic şi consular al României care să răspundă acestor noi cerinţe pe care vi le-am prezentat anterior.

Prin acest statut se urmăreşte asigurarea stabilităţii personalului diplomatic şi consular al României prin dispoziţii care oferă certitudine şi transparenţă profesiei noastre, promovarea şi trimiterea în misiune permanentă în străinătate pe baze profesionale şi de competenţă şi o motivaţie superioară a membrilor corpului diplomatic şi consular, ţinând cont de răspunderile şi obligaţiile sporite care le revin.

Având în vedere specificul atribuţiilor şi răspunderilor membrilor corpului diplomatic şi consular, statutul porneşte de la cerinţa unei pregătiri pe baze superioare şi a unei calificări şi formaţii permanente de-a lungul carierei, iar în ceea ce priveşte plecarea la misiuni în exterior, o selectare riguroasă pe bază de concurs.

Este o premieră pentru ministerul nostru. Orice plecare la post, în afară de numirile în posturile de ambasador şi consul general, conform legislaţiei în vigoare, plecările de diplomaţi şi consuli se vor face pe bază de concurs în faţa unei comisii independente care să permită ca cei mai buni să ocupe locurile cele mai importante în diplomaţia noastră. În egală măsură vom aplica aceeaşi metodă ca, după absolvirea Academiei Diplomatice a ministerului nostru, să putem să procedăm şi la promovarea în grad diplomatic şi consular la propunerea unei comisii similare, pe baza îndeplinirii unor condiţii de stagiu, a evaluării activităţii desfăşurate şi a calificării lor şi calificativelor obţinute la instituţii de formare profesională din ţară sau din străinătate.

Statul prevede obligaţii substanţiale ale membrilor corpului diplomatic şi consular românesc în legătură cu îndeplinirea misiunii şi cu conduita lor, printre care să promoveze şi să apere interesele statului şi ale cetăţenilor noştri, să respecte, conform legii, secretul de stat şi de serviciu, protecţia informaţiilor, documentele şi lucrurile sensibile la care, prin natura meseriei, au acces, să aibă în toate împrejurările o conduită profesională şi morală ireproşabilă, să se abţină de la orice faptă care ar putea să aducă prejudicii României sau statutului lor diplomatic şi consular.

De asemenea, proiectul de lege prevede elemente noi care clarifică elemente legate de incompatibilităţii şi interdicţii legate de funcţii publice sau private, cu excepţia cadrelor didactice, de a face parte din partide sau organizaţii politice şi de a desfăşura activităţi în favoarea acestora, a solicita sau a accepta avantaje materiale sau de altă natură care ar aduce atingere loialităţii, responsabilităţii şi prestigiului angajaţilor noştri, de a efectua activităţi comerciale şi de a deţine funcţii în unităţi cu scop lucrativ şi alte măsuri de acest gen.

Se prevede de asemenea, răspunderea membrilor corpului diplomatic şi consular pentru încălcarea prevederilor statutului şi neîndeplinirea cu bună ştiinţă, consiliul de onoare al ministerului va judeca în astfel de situaţii. Membrii corpului diplomatic şi consular rămân în continuare supuşi dispoziţiilor legislaţiei muncii şi cele referitoare la funcţionarii publici, în măsura în care prin acest statut nu se stabilesc alte reguli.

În ceea ce priveşte drepturile membrilor corpului diplomatic şi consular, în afara salariului şi a unor drepturi de care beneficiază în prezent, încercăm să aducem statutul şi situaţia diplomaţilor şi consulilor noştri mai aproape de situaţia diplomaţilor şi consulilor din ţări europene, inclusiv ţări din regiunea noastră şi încercăm să le asigurăm un mod de viaţă şi de lucru decent în străinătate şi introducem elementul de asigurare medicală obligatorie, ceea ce până acum în străinătate nu exista, o indemnizaţie în lei pentru plata cheltuielilor de întreţinere a locuinţei în ţară şi a contribuţiilor prevăzute de lege.

De aceea, doamnelor şi domnilor deputaţi, această lege va permite adoptarea unui cadru normativ legislativ coerent, modern, european şi care va permite în continuare ca Ministerul de Externe să poată să reprezinte interesele României în plan internaţional, sperăm noi, cu aceeaşi competenţă, cu aceeaşi dăruire, cu acelaşi profesionalism, avem nevoie de sprijinul şi încrederea dumneavoastră pentru a duce corpul diplomatic şi consular românesc în secolul XXI, alături de locul firesc pe care România îl va ocupa, poate şi, într-o mică măsură, datorită activităţii colegilor mei, într-o Europă şi într-un spaţiu euro-atlantic în care ne reîntoarcem după câteva decenii de pribegie.

De aceea, vă mulţumesc pentru ceea ce sper să fie un vot favorabil şi vă rog să consideraţi în continuare ministerul nostru ca un partener fidel şi loial al Parlamentului României şi al Camerei Deputaţilor în particular.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule ministru. Îl invit pe domnul preşedinte al Comisiei pentru politică externă, Radu Podgoreanu, să prezinte raportul comisiei.

Domnul Radu Podgoreanu:

Raport asupra proiectului de Lege privind statutul corpului diplomatic şi consular al României.

Cu adresa nr.202 din 17 martie 2003, în conformitate cu art.89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru politică externă a fost sesizată pentru dezbatere şi avizare în fond cu proiectul de Lege privind statutul corpului diplomatic şi consular al României.

În raport cu obiectul de reglementare, proiectul de lege face parte, conform art.72 alin.2 din Constituţia României, din categoria legilor organice, dispoziţiile sale fiind incidente prevederilor art.16, alin.3 din Constituţie, relative la ocuparea de funcţii şi demnităţi publice, precum şi celor stabilite la art.37, alin.3 privind alte categorii de funcţionari publici care nu pot face parte din partide politice.

Proiectul de lege a fost trimis spre avizare Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Până la data elaborării raportului, aceste avize nu au fost primite. La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ.

Proiectul de lege a fost dezbătut în şedinţele Comisiei din 18 şi 20 martie 2003. La dezbateri au participat ca invitaţi, în conformitate cu prevederile art.51 şi 52 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, domnul Cristian Niculescu - secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, doamna Cristina Ungureanu, doamna Elena Şerbănescu, domnul Octavian Filip şi domnul Corneliu Dumitrescu, directori în minister, care au susţinut forma revăzută din prezentul raport.

Proiectul de act normativ are ca scop stabilirea unui cadru unitar, coerent şi complet pentru reglementarea activităţii personalului diplomatic şi consular al României şi precizează, totodată, modalităţile de accedere şi promovare, drepturile şi obligaţiile personalului din corpul diplomatic şi consular.

De asemenea, proiectul conţine prevederi ferme referitoare la răspunderi, incompatibilităţi şi interdicţii.

Reglementările din proiectul de lege sunt în concordanţă cu legislaţia internă privind statutul funcţionarului public, cu reglementările în materie, care decurg din dreptul internaţional public şi cu cele decurgând din procesul de integrare a ţării noastre în NATO şi în Uniunea Europeană.

La examinarea proiectului de lege, membrii comisiei au avut în vedere amendamentele depuse în scris de către domnii deputaţi Damian Brudaşca, Andrei Chiliman, Kónya-Hamar Sándor, Szilágyi Zsolt.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat la 27 februarie 2003.

Luând în consideraţie cele de mai sus, Comisia pentru politică externă a hotărât, cu unanimitate de voturi, avizarea favorabilă a proiectului de act normativ şi propune ca acesta să fie supus spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor, cu amendamentele formulate în anexă, adoptate de membrii comisiei şi însuşite de reprezentanţii iniţiatorului.

Această anexă şi raportul au fost distribuite plenului la 24 martie 2003.

Stimaţi colegi,

Susţinem acest proiect şi vă rugăm să daţi votul dumneavoastră pentru acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

La dezbateri generale, dacă doreşte cineva să intervină?

Domnul deputat Damian Brudaşca. Poftiţi.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am luat parte, în calitatea de secretar al Comisiei de politică externă, la dezbaterea statutului corpului diplomatic şi consular al României, aducând, aşa cum rezultă şi din raport, contribuţii concrete pentru îmbunătăţirea textului care a fost înaintat de la Senat.

Am considerat, ca reprezentant al Partidului România Mare, la fel ca şi restul participanţilor din celelalte partide prezenţi în cadrul Comisiei de politică externă, că este imperios necesară existenţa unui statut al corpului diplomatic şi consular al României, în concordanţă cu mutaţiile şi schimbările care s-au petrecut în viaţa politică şi în întreaga societate românească.

Aşa cum rezultă şi din amendamentele pe care le-am formulat - unele sunt chiar amendamente de conţinut -, am încercat ca acest text să fie un text modern, în concordanţă cu intenţiile prezentate în faţa plenului şi de către domnul ministru al afacerilor externe.

Ne bucură faptul să constatăm această preocupare. Ne-a bucurat şi faptul că am găsit o înţelegere în rândul celorlalte partide politice pentru a elimina acele texte care nu corespund din punctul nostru de vedere intenţiilor de a realiza un statut al corpului diplomatic şi consular modern.

Din acest punct de vedere, am contribuit, prin votul nostru, la eliminarea art.19 alin.2, prin care se încerca menţinerea activităţii diplomatice în sfera de influenţă a politicului şi transformarea pe neaşteptate a acesteia într-un fel de cimitir al elefanţilor politici. Noi nu am fost de acord cu menţinerea în rândurile corpului diplomatic a persoanelor care au îndeplinit vârsta legală de pensionare, tocmai pentru a elimina această posibilitate folosită cândva de către forţa politică pentru stipendierea celor care au fost ataşaţi politicii partidului de la guvernare.

De asemenea, au mai fost şi alte articole pe care le-am eliminat, pentru a nu crea din corpul diplomatic, deşi îi recunoaştem calitatea de elită a funcţionarilor publici, pentru a nu face din el, totuşi, beneficiarul unor drepturi care nu se regăsesc şi la celelalte categorii de funcţionari publici din aparatul central.

Apreciem, aşa cum am spus, în mod deosebit, această formă la care s-a ajuns. Sperăm ca ea să fie utilă în desfăşurarea activităţii corpului diplomatic şi consular în perspectivă şi nu pot să nu remarc interesul deosebit pe care l-a manifestat pe toată perioada dezbaterii în comisie Ministerul Afacerilor Externe, reprezentat la nivel de secretar de stat şi directori de compartimente, şi ne bucură faptul că domnul ministru de externe face o excepţie, prezentându-se în persoană în faţa plenului Camerei Deputaţilor pentru susţinerea acestui proiect de lege, dovedind, şi prin aceasta, că Ministerul de Externe tratează cu toată seriozitatea şi responsabilitatea acest statut al corpului diplomatic şi consular.

Prin urmare, susţin - şi ca membru al comisiei şi ca reprezentant al Partidului România Mare - adoptarea acestui proiect de lege.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Domnul Cristian Dumitrescu.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Această lege este o lege importantă şi mă bucur şi trebuie, cred, toată lumea să privim acest moment ca un moment cu semnificaţii importante.

Această lege reglementează un domeniu de activitate care este important nu numai prin faptul că ajută la promovarea politicii României şi a ajutat dintotdeauna, ci şi prin faptul că se referă la un corp de funcţionari - eu nu le-aş spune de elită, pentru că, chiar dacă sunt aşa, noi trebuie să ne gândim în primul rând că sunt un corp de funcţionari profesionişti, adică oameni care-şi fac datoria faţă de principalele obiective ale politicii României acum şi dintotdeauna -, pentru că România s-a aflat la confluenţa unor civilizaţii şi a unor mari interese politice, iar românul a fost obişnuit dintotdeauna să aibă la dreapta sa sabia, iar la stînga - diplomaţia. Numai aşa, în istoria noastră, am reuşit ca să transformăm de multe ori înfrângerile în victorii şi să reuşim să ne promovăm interesul naţional cu mai mult sau mai puţin succes, aşa cum au vrut vremurile, dar mai ales, cu contribuţia oamenilor.

Poate că ar fi important şi poate că ar fi bine ca în astfel de momente să ne aplecăm cu mai multă atenţie asupra elementelor constitutive ale unei astfel de activităţi, a ceea ce a însemnat diplomaţia şi ceea ce înseamnă diplomaţia pentru România, şi a unor semnificaţii de care suntem legaţi prin trecutul nostru istoric şi prin tot ceea ce avem de gând să facem în viitor.

Dar, pentru că este important să vorbim de prezent, aş dori să mă refer în susţinerea acestui proiect de lege la aspecte legate de diplomaţia românească de după 1990, fără a îndrăzni să spun că diplomaţia românească înainte de 1990, chiar şi în perioada comunistă, poate chiar în perioada comunistă, n-a fost promovată de oameni profesionişti şi care au ştiut să promoveze interesul naţional. Încă din 1990 s-a dat o hotărâre de Guvern, deci, iată că a existat o ordine de prioritate din partea puterilor care s-au perindat, sau puterii care s-a perindat la conducerea României, încă de atunci s-a manifestat interes pentru diplomaţie, ştiindu-se că diplomaţia va să fie un element important în construcţia României pe drumul tranziţiei şi integrării în structurile euroatlantice şi europene.

Această hotărâre de Guvern, iată, astăzi, după 13 ani, prin eforturile lăudabile ale actualei conduceri a Ministerului de Externe, se transformă într-o lege. De ce acum? Eu cred că sunt mai multe lucruri de amintit.

În primul rând, că diplomaţia românească, trebuie să recunoaştem, - şi nu ne referim întotdeauna la persoane, ci ne referim la instituţia ca atare - a fost o instituţie de succes. Iar, dacă privim în ultimii câţiva ani, prin succesele pe care le-a realizat România în domeniul politicii externe şi de promovare a interesului naţional, a fost un corp de oameni harnici, devotaţi şi ataşaţi interesului naţional - i-am numit pe diplomaţi care, cu viziune clară, dar şi cu muncă asiduă, au promovat aceste interese -, România câştigând treptat integrarea în NATO, dreptul de a circula liber, fără vize, în Uniunea Europeană şi aşa mai departe, ca să nu mai vorbesc de complicata poziţionare a României în prezent, în actualul context mondial care, cel puţin în acest moment, s-a dovedit de succes.

Un al doilea motiv este faptul că în acest minister s-a format un corp de profesionişti tineri. Transferul de generaţii - care uneori a fost dramatic în ţările în tranziţie - s-a realizat, în ţara noastră, pe o bază poate mai corectă, poate mai îndelungată, dar mai eficientă. Dacă avem un corp diplomatic foarte tânăr, dacă avem diplomaţi de carieră, de succes şi în posturi-cheie foarte tineri, acest lucru se datorează unei politici promovate consecvent în acest domeniu.

Şi, de asemenea, un alt motiv este integrarea în Uniunea Europeană. Diplomaţia românească a fost, dintotdeauna, la nivelul tradiţiilor diplomaţiei europene. Acum, va trebui să fim şi în consonanţă cu acest lucru.

Acest statut - care consfinţeşte de fapt statutul unor profesionişti de excepţie - reprezintă pentru noi, cred, o atestare definitivă a acestora în contextul politic şi, dacă vreţi, social al României şi al obiectivelor pe care şi le propune.

Partidul Social Democrat susţine, cu amendamentele care au fost prezentate în comisie, acest proiect.

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Szilágyi Zsolt, din partea Grupului parlamentar UDMR.

Vreau să anunţ colegii mei că la dezbateri generale vorbeşte un reprezentant din partea fiecărui grup parlamentar.

Domnul Szilágyi Zsolt:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule ministru,

Domnilor colegi de la Ministerul de Externe,

Onorată Cameră,

Este vorba despre o datorie mai veche a Parlamentului, o datorie mai veche a Guvernului şi a Ministerului de Externe. Pe măsură ce provocările care au fost întâmpinate de Ministerul Afacerilor Externe legate de eficientizarea şi de eficienţa, ridicarea randamentului ministerului, au fost îndeplinite, s-a ridicat această problemă a creării cadrului legal pentru statutul diplomaţilor.

Acest domeniu a fost, de altfel, reglementat prin fel şi fel de acte normative. Este, deci, absolut oportun să reglementăm, printr-o singură lege clară statutul diplomaţilor.

Este vorba despre o lege tehnică şi acest caracter al proiectului şi acest spirit a fost respectat şi dovedit şi în cadrul comisiei, unde am avut o dezbatere axată pe consens, o dezbatere constructivă care, indiferent de coloratura politică a adus, cred, prin amendamentele acceptate, o îmbunătăţire a legii. Sper ca acele amendamente care sunt înaintate ca propuneri, amendamente admise de comisie, să fie acceptate şi de plen.

Împreună cu colegul Kónya-Hamar Sándor, şi noi, din partea Grupului parlamentar UDMR, am depus circa 20 de amendamente care au fost dezbătute şi multe dintre ele se regăsesc în raportul distribuit şi care se află la dumneavoastră.

Chiar dacă avem de-a face şi ne confruntăm cu o moştenire grea, dat fiind faptul că politica de cadre a Ministerului Afacerilor Externe, în special înainte de '89, nu a permis participarea pe măsură a membrilor comunităţilor minoritare şi a moştenit un personal în care comunitatea de care aparţin şi pe care o reprezint nu este reprezentată aproape deloc, în ciuda acestui fapt este nevoie de crearea şanselor egale şi sunt convins că, pe măsură ce societatea revine la normalitate, pe măsură ce practicile europene vor fi familiarizate şi de Ministerul de Externe în privinţa politicii de cadre, sunt sigur că se va remedia această deficienţă.

Chiar dacă avem mai multe amendamente respinse, pe care probabil le vom susţine în plen, trebuie să subliniez că avem şi multe amendamente admise de comisie şi, dat fiind faptul că este o lege extrem de importantă, ce poate ajuta şi accelera efortul de integrare a Guvernului şi a Parlamentului, noi susţinem adoptarea legii şi vom participa la dezbaterea acestei legi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Drăgănescu, din partea Partidului Naţional Liberal.

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Şi Partidul Naţional Liberal consideră că adoptarea acestei legi este un moment important din istoria diplomaţiei române. Şi Partidul Naţional Liberal, prin reprezentanţii săi, a lucrat în mod conştiincios la această lege; a avut amendamente care au fost admise şi a avut amendamente care au fost respinse.

Trebuie să spunem că prin fiecare statut pe care noi îl votăm aici, începând de la statutul cadrelor didactice, statutul poliţistului etc. etc., statul român măreşte povara bugetară şi poate că, la un moment dat, este normal să fie aşa, deoarece, în special în cazul de faţă, personalul diplomatic şi consular lucrează în condiţii specifice, în care ajung de foarte multe ori în contact cu colegi din alte ţări şi, evident, nu putem să lăsăm diplomaţii noştri să simtă o posibilă inferioritate, cel puţin materială, vis-a-vis de aceştia.

Vreau să spun că acest caz este totuşi un caz fericit. De exemplu, la articolul în care se prevede că pentru persoanele care ies la pensie şi au o vechime de 20 de ani în diplomaţie se acordă 5 salarii la valoarea ultimului salariu avut.

Vreau să vă atrag atenţia că la legea privind salariile poliţiştilor se vor da 20 de salarii pentru cei care ies la pensie, vis-a-vis de, iată, diplomaţii care-i avem aici au cerut totuşi destul de puţin.

Din acest punct de vedere, Partidul Naţional Liberal va vota acest proiect de lege, dar, ceea ce doresc în ultima parte a intervenţiei mele este să vă spun, domnule ministru, să aveţi grijă că şi această lege, chiar dacă va veni ea probabil la timp şi va mai reduce din sinecurele care există totuşi în interiorul ministerului, - iată ce s-a întâmplat în ultima săptămână vis-a-vis de numirea în posturi foarte importante, cum este cel de consul la Los Angeles, sau a unor persoane care n-au deloc experienţă în diplomaţie -, deci, aveţi grijă, totuşi, în continuare, domnule ministru, ca acest corp al diplomaţilor să nu fie plin de oameni care primesc aceste sinecure de la partidul care este vremelnic la putere.

De asemenea, vă atrag atenţia, domnule ministru, că ar fi bine să urgentaţi deschiderea de ambasade în ţările care vor fi în curând, de la anul, membre ale Uniunii Europene şi NATO - mă refer la Letonia, Estonia, de exemplu. Şi, nu în ultimul rând, readuc aminte colegilor noştri de aici că Nicolae Titulescu spunea: "Daţi-mi o politică internă bună şi vă fac o politică externă excepţională".

Dumneavoastră, domnule ministru, sunteţi membru al Guvernului, sunteţi o persoană care, prin multiplele ordonanţe pe care le emite Guvernul, de fapt şi adoptaţi legislaţia din România, trebuie să aveţi grijă că în ultimul timp există multe derapaje de la linia unui stat de drept. Şi noi stăm şi ne întrebăm de multe ori dacă România, pe plan intern, îndeplineşte acele condiţii de aderare la instituţiile la care noi dorim să aderăm şi dacă nu cumva doar Ministerul de Externe este singurul care mai salvează faţa României la ora actuală.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul Negoiţă.

Domnul Gheorghe-Liviu Negoiţă:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

N-o să mai reiau aici toate argumentele spuse de antevorbitorii mei.

Şi Partidul Democrat consideră că este o lege bună. Corpul diplomatic avea nevoie de o reglementare pentru a putea fi reprezentaţi cu cinste, cu demnitate, pe baza unei legi care, într-adevăr, să dea un statut demn de toată încrederea personalului dipomatic al României.

Vom participa la dezbateri şi vom vota această lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Trecem la dezbaterea textelor.

Vă rog să urmăriţi, cu atenţie, în paralel proiectul de lege şi raportul comisiei, pentru a vedea unde sunt amendamente.

La titlul proiectului de lege n-au fost amendamente.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Votat în unanimitate.

La art.1 alin.1, n-au fost amendamente.

Dacă aveţi dumneavoastră?

Votat în unanimitate.

Art.1 alin.2, vă rog să urmăriţi amendamentul nr.1.

Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.1?

Admis amendamentul, modificat alin.2 din art.1.

La art.2 alin.1, comisia nu a avut amendamente.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt.

Votat în unanimitate în formularea Guvernului.

Alin.2 de la art.2.

Urmăriţi amendamentul nr.2.

Nu aveţi obiecţiuni.

Adoptat amendamentul, modificat alin.2.

Art.3 alin.1.

Urmăriţi amendamentul nr.3.

Admis amendamentul, modificat alin.1.

Art.3 alin.2.

Comisia nu a avut amendamente.

Dacă aveţi dumneavoastră?

Votat în formularea Guvernului.

Cap. II, Secţiunea I.

Titlul. Nu aveţi obiecţiuni.

Votat în formularea Guvernului.

Art.4. Nu aveţi obiecţiuni.

Votat în unanimitate în formularea Guvernului.

Art.5. Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

Titlul Secţiunii a II-a.

Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

Art.6. Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

Art.7 şi art.8.

Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

Art.9 alin.1.

Urmăriţi, vă rog, amendamentul nr.4.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis amendamentul comisiei, modificat art.9 alin.1.

Art.9 alin.2.

Urmăriţi amendamentul nr.5.

Admis amendamentul, modificat art.9 alin.2.

Art.10. Urmăriţi amendamentul nr.6.

Admis amendamentul, modificat art.10.

Art.11, art.12 şi art.13.

Comisia nu a avut amendamente.

Nici dumneavoastră.

Votat în formularea Guvernului.

Art.14 alin.1.

Urmăriţi amendamentul nr.7.

Nu sunt obiecţiuni.

Votat amendamentul, modificat alineatul.

Art.14 alin.2.

Urmăriţi amendamentul nr.8.

Nu sunt obiecţiuni.

Votat amendamentul, modificat art.14 alin.2.

Art.15. Comisia nu a avut amendamente.

Votat în unanimitate în formularea Guvernului.

Art.16. Urmăriţi amendamentul nr.9.

Nu sunt obiecţiuni.

Votat amendamentul, modificat textul.

Titlul Capit.III şi al Secţiunii I-a.

Nu sunt obiecţiuni.

Votat în formularea Guvernului.

Art.17, alin.1.

Vă rog să urmăriţi până la lit.g), comisia n-a avut obiecţiuni.

Dacă aveţi dumneavoastră?

Votat în formularea Guvernului, în unanimitate.

La art.17 alin.1 lit.h), urmăriţi pct.10 din raport, mai exact, amendamentul nr.10.

Admis amendamentul, modificat lit.h).

Art.17 alin.2.

Urmăriţi amendamentul nr.11.

Votat amendamentul, modificat alin.2.

Art.17 alin.3.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Comisia nu a avut.

Votat în formularea Guvernului.

Art.18. Urmăriţi amendamentul nr.12.

Admis amendamentul, modificat art.18.

Art.19 alin.1.

Urmăriţi amendamentul nr.13.

Poftiţi, domnule Szilágyi Zsolt.

Domnul Szilágyi Zsolt:

Permiteţi-mi să vă supun atenţiei un amendament respins, care nu a fost acceptat de plenul comisiei, însă a fost apreciat - dacă-mi permiteţi expresia - de către comisie.

Este vorba despre limita de vârstă la care se numeşte, de regulă, un ambasador. Textul original prevede următorul text: "... de regulă, diplomaţi de carieră, care să nu depăşească vârsta de 65 de ani".

Noi am propus, împreună cu domnul coleg Kónya-Hamar Sándor, vârsta de 55 de ani. Aş dori să accentuez că nu se schimbă formularea textului. Deci, sintagma "de regulă" este binevenită, fiindcă, bineînţeles că se pot admite excepţii. Însă, am dori ca, în general, ca idee generală, să se întâmple o întinerire în politica generală în privinţa numirii ambasadorilor şi, bineînţeles că, în cazuri fundamentate, în cazul în care este vorba de academicieni sau de diplomaţi apreciaţi, cu o cunoştinţă temeinică în ceea ce priveşte destinaţia, bineînţeles că se pot aplica excepţii. Dar, acest "65" să devină "vârsta de 55 de ani". Pentru aceasta vă cer votul.

Este amendamentul la art.19 alin.1, la amendamente respinse. Este un amendament formulat de domnul Kónya-Hamar Sándor şi subsemnatul, Szilágyi Zsolt.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Damian Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În comisie s-a dezbătut destul de multă vreme amendamentul propus de colegul de la UDMR şi decizia finală a fost de respingere, pentru un motiv esenţial. Un diplomat nu se face peste noapte; un dipomat se face în timp, este nevoie de experienţă şi întinerirea despre care vorbeşte domnul Szilágyi Zsolt nu se poate constata că nu este urmărită cu consecvenţă de către Ministerul de Externe. Dar, a aplica această prevedere pe care domnia sa o are în amendament, în sensul reducerii posibilităţii de numire în funcţiile diplomatice a persoanelor până la 55 de ani ar însemna şi o discriminare, o încălcare a dreptului diplomaţilor de a parveni la aceste funcţii de ambasadori sau în celelalte funcţii menţionate în acest amendament.

Prin urmare, nu susţin nici aici, aşa cum n-am susţinut nici în plen, ideea din amendamentul respins, pentru că eu apreciez că este nevoie să nu se depăşească vârsta legală de pensionare. Tocmai de aceea, ţinând cont de prevederile Legii nr.19/2000, am şi menţionat că această vârstă să fie nu de 65 de ani, ci în concordanţă cu prevederile Legii pensiilor, respectiv să se poată ajunge până la vârsta de 67 de ani. "Cei care n-au bătrâni trebuie să şi-i cumpere" spune un proverb.

Cred că de acest lucru trebuie să beneficieze inclusiv diplomaţia românească, ce trebuie să folosească experienţa şi buna pregătire a cadrelor care s-au călit în bătălia aceasta pe frontul diplomaţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei, domnul preşedinte Radu Podgoreanu.

Domnul Radu Podgoreanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia îşi menţine punctul de vedere. Noi am considerat, la fel cum au spus şi colegii noştri, că această vârstă corespunde şi paşilor pe care trebuie să-i facă un om pe calea diplomaţiei şi ajunge, la o vârstă destul de înaintată, să dobândească suficientă experienţă.

De asemenea, considerăm că ne încadrăm în durata activă, aşa cum este pentru toată lumea în societatea românească.

Şi aş mai spune încă un lucru: comisia a propus ca, de regulă, plecarea la post la limita de vârstă să nu depăşească la finalul postului vârsta de pensionare.

Deci, considerăm că formularea adoptată la nivelul comisiei trebuie susţinută în continuare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Domnul ministru are aceeaşi opinie.

Stimaţi colegi,

Voi supune votului dumneavoastră întâi amendamentul comisiei, cum prevede regulamentul.

Dacă amendamentul va fi admis, implicit cel propus de colegul nostru rămâne respins.

Cine este pentru amendamentul nr.13 de la art.19 alin.1? Vă rog să vă exprimaţi prin vot; este amendamentul comisiei. Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 9 voturi împotrivă.

Abţineri? 5 abţineri.

Cu majoritatea voturilor pentru, s-a admis amendamentul nr.13.

Art.19 alin.1 va avea înfăţişarea reieşită din votul amendamentului.

Art.19 alin.2, vă rog să urmăriţi amendamentul 14. Nu sunt obiecţiuni, se admite amendamentul, se elimină textul.

Art.20. Nu sunt amendamente. Dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate în formularea Guvernului.

Titlul Secţiunii a II-a. Nu sunt obiecţiuni. Votat în formularea Guvernului.

Art.21 alin.1. Nu sunt obiecţiuni. Votat în formularea Guvernului.

Art.21 alin.2, urmăriţi amendamentul 15. Nu sunt obiecţiuni. Este admis amendamentul şi se modifică alin.2.

Art.21 alin.3. Nu sunt obiecţiuni. Votat în formularea Guvernului.

Art.22 alin.1, urmăriţi amendamentul 16. Nu sunt obiecţiuni. Votat amendamentul şi este modificat textul.

Art.22 alin.2 şi 3, comisia n-a avut amendamente. Nici dumneavoastră nu aveţi obiecţiuni. Votat în formularea Guvernului.

Art.22 alin.4, urmăriţi amendamentul 17. Nu sunt obiecţiuni. Votat amendamentul, modificat alin.4.

Titlul Capitlului IV şi al Secţiunii I. Nu sunt obiecţiuni. Votat în formularea Guvernului.

Art.23, de la lit.a până la d) inclusiv, comisia nu a avut obiecţini. Dacă aveţi dumneavoastră? Votate toate literele în formularea Guvernului.

Art.23 lit.e), urmăriţi amendamentul 18. Este admis amendamentul şi se modifică lit.e).

Art.23 lit.f). Urmăriţi amendamentul 19. Nu sunt obiecţiuni. Este admis amendamentul 19 şi este modificată lit.f).

Art.23 lit.g) urmăriţi amendamentul 20. Nu sunt obiecţiuni. Votat amendamentul şi este modificată lit.g).

Art.23 lit.h) dacă aveţi obiecţiuni? Votat în formularea Guvernului.

Art.24 alin 1 şi 2. Nu sunt obiecţiuni. Votat în formularea Guvernului.

Art.25 alin.1, urmăriţi amendamentul 21. Este admis amendamentul şi este modificat alin.1.

Art.25 alin.2. Nu sunt obiecţiuni. Nici obiecţii, votat în formularea Guvernului.

Art.26 alin.1, urmăriţi amendamentul 22.

Art.26 alin.1, există un amendament din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială. Poftiţi, doamna preşedinte Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aceste amendamente pe care le-am făcut cu două zile după apariţia raportului le-am discutat ulterior cu membrii biroului comisiei şi cu iniţiatorul. Sunt câteva care privesc, în special, sistemele de asigurări.

La art.26 alin.1 pentru a evita situaţiile de genul celor care s-au manifestat în cadrul magistraturii când s-au recuperat bani şi s-a ajuns la executări silite, puţin neplăcute, am dorit să facem menţiunea condiţiei plăţii contribuţiilor, dacă se doreşte gratuitate.

Ca atare, amendamentul nostru sună astfel: "În ţară, membrii corpului diplomatic şi consular al României în activitate sau pensionari, precum şi soţul sau soţia acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate specific apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti, în condiţiile achitării contribuţiilor legale la sistemul de asigurări de sănătate în perioada de activitate."

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Damian Brudaşca are o intervenţie cu privire la acest aspect.

Vă rog.

Domnul Damian Brudaşca:

În intervenţia Comisiei pentru muncă şi protecţie socială există o situaţie care mie mi se pare hilară, "beneficiază de gratuitate cu condiţia plăţii". Păi, dacă este plătită, atunci nu mai este gratuit.

Deci, ori plătim, şi atunci nu mai vorbim despre gratuitate, ori nu plătim şi lăsăm în condiţiile menţionate în această formulare acceptată de către comisie.

Domnul Valer Dorneanu:

Da, doamna Smaranda Dobrescu şi apoi domnul ministru.

Doamna Smaranda Dobrescu:

După cum ştiţi, sistemul de coplăţi nu este un sistem totalmente gratuit, deci la acest lucru ne-am referit noi şi ne-am mai referit şi la faptul că protezele şi medicamentele, toate acestea vor fi gratuite, deci la actul medical gratuit, aceasta înseamnă gratuitate din punctul nostru de vedere şi nu acea gratuitate care a dus la interpretări diferite în cadrul magistraturii, când au înţeles prin gratuit neplata contribuţiei.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul ministru Geoană.

Domnul Mircea Geoană:

Considerăm că formularea propusă de comisie este corectă. Noi, oricum, şi la această oră contribuim la sistemul de asigurări de sănătate în perioada activităţii. Deci este o contribuţie normală pe care orice salariat o are. De aceea, credem că formularea prezentată este corectă. vom avea, în condiţiile în care continuăm să ne achităm de obligaţiile noastre la sistemul de asigurări de sănătate în regim de gratuitate, avantajele stipulate în acest articol. deci credem că este o chestiune mai degrabă de clarificare decât de fond. Susţinem amendamentul respectiv cu care suntem de acord.

Domnul Valer Dorneanu:

Comisia pentru politică externă este de acord cu amendamentul propus de Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi, în consecinţă, supun votului dumneavoastră acest amendament al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 9 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Majoritatea a adoptat deci art.26 alin.1 în redactarea propusă de către comisia pentru probleme de muncă.

Art.26 alin.2 nu sunt amendamente. Adoptat în unanimitate în formularea Guvernului.

Art.27 alin.1, urmăriţi amendamentul 23. Nu sunt obiecţiuni. Este admis amendamentul şi este modificat art.27 alin.1.

Art.27 alin.2, urmăriţi amendamentul 24. Este admis amendamentul şi este modificat alin.2.

Art.27 alin.3, urmăriţi amendamentul 25. Este admis amendamentul şi este modificat alin.3.

Art.27 alin.4, urmăriţi amendamentul 26. Nu sunt obiecţiuni. Este admis amendamentul şi este modificat alin.4.

Art.27 alin.4, urmăriţi amendamentul 27. Nu sunt obiecţiuni. Votat în formularea conţinută în amendament.

Art.28. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat în formularea Guvernului.

La art.29 există o intervenţie a Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Aveţi cuvântul doamnă preşedintă.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este vorba doar de o precizare. Şi vă propunem următoarea formulare: "Membrii corpului diplomatic şi consular al României care îşi desfăşoară activităţile în condiţii deosebite sau vătămătoare de muncă au dreptul la încadrarea în aceată categorie. Încadrarea se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, potrivit Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale".

Domnul Valer Dorneanu:

Comisia pentru politică externă şi Guvernul este de acord. Supun votului dumneavoastră acest amendament la art.29.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

După art.29 astfel reformulat, comisia propune prin amendamentul 28 un art.29¹. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 28? Nu aveţi, este admis amendamentul. S-a introdus textul.

Titlul Secţiunii a II-a. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.30, urmăriţi amendamentul 29. Nu sunt obiecţiuni. Este admis amendamentul şi este modificat art.30.

Art.31 de la lit.a) până la lit.e) inclusiv, comisia n-a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Votat în formularea Guvernului.

Art.31 lit.f), urmăriţi amendamentul 30. Este admis amendamentul şi modificat textul.

Art.31 lit.g), urmăriţi amendamentul 31. Este admis amendamentul şi este modificată lit.g).

Art.32 şi 33, comisia n-a avut amendamente. Nici dumneavoastră obiecţii, votate în formularea Guvernului.

Titlul Capitolului V. Admis în unanimitate.

Art.34 alin.1, 2 şi 3, comisia nu a avut amendamente. Nici dumneavoastră obiecţiuni. Votate în formularea Guvernului.

Art.34 alin.4, urmăriţi amendamentul 32. Este admis amendamentul şi este modificat alin.4.

Art.34 alin.5, urmăriţi amendamentul 33. Este admis amendamentul şi se mofică alin.5.

Art.35, 36, 37, 38, 39 şi 40, comisia nu a avut amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni. Adoptate toate în formularea Guvernului.

La art.41 este un amendament care se diferenţiază de amendamentul comisiei. Are un amendament doamna Smaranda Dobrescu, în numele comisiei pentru problemele de muncă.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru muncă şi protecţie socială consideră, şi cred că pe bună dreptate, că vechimea în muncă nu mai este o sintagmă relevantă din punct de vedere al noului cod al muncii şi nici al Legii- cadru privind pensiile sau alte drepturi de asigurări sociale.

Stagiile de cotizare sunt elementul relevant în determinarea pensiei, de aceea vă propunem următoarea formulare: "Soţul sau soţia membrului corpului diplomatic şi consular al România pe perioada deplasări sale în străinătate împreună cu acesta şi căruia i se suspendă raporturile de muncă pe perioada respectivă beneficiază de stagii de cotizare utile la stabilirea pensiei cu plata de către unitatea trimiţătoare a contribuţiei la sistemul public de pensii la nivelul ultimului salariu avut înainte de plecare."

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Ministerul şi Comisia pentru politică externă îşi însuşesc acesta amendament.

Da, poftiţi, domnule Damian Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

De acord cu amendamentul doamnei preşedinte, dar nu sunt de acord cu limba în care a folosit dânsa. Nu "înainte de plecare", ci "înaintea plecării" ca să fim consecvenţi cu limba română.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna preşedinte şi-a îsuşit această sugestie de îmbunătăţire a redactării propriului amendament. Cu această precizare supun amendamentul comisiei pentru muncă, votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.42, comisia n-a avut amendamente, nici dumneavoastră, votat în unanimitate în formularea Guvernului.

Art.43, urmăriţi amendamentul 35. Este admis amendamentul şi se modifică art.43.

Art.44, urmăriţi amendamentul 36. Este admis amendamentul şi se modifică textul.

Art.45, urmăriţi amendamentul 37. Dacă aveţi obiecţiuni? Este admis amendamentul, modificat art.45.

Art.46, urmăriţi amendamentul 38. Este admis amendamentul şi se modifică ".. Da, poftiţi, domnule preşedinte Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Cred că, chiar dacă nu s-a aşteptat avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, putem repara ceea ce mie mi se pare o inadvertenţă în textul acestui amendament, în condiţiile în care amendamentul indicat la poziţia 38 sub nr.46¹ vorbeşte de...

Domnul Valer Dorneanu:

...39 este acela...

Domnul Ionel Olteanu:

Art.39, da, vorbeşte de "acoperirea necesarului de personal în serviciul exterior, detaşarea la Ministerul Afacerilor Externe şi încadrarea pe perioadă determinată se fac pe durata misiunilor permanente". Prima critică, care ar părea de redactare, dar are o rezonanţă pe fondul problemei, este aceea că, în condiţiile în care detaşarea este o instituţie distinctă, care presupune păstrarea raporturilor de muncă cu unitatea angajatoare, nu putem spune "detaşarea şi încadrarea la Ministerul Afacerilor Externe" pentru că ar fi un non sens. Probabil că autorul amendamentului a vrut să spună că această detaşare poate avea loc în cadrul misiunilor permanente, deci în cadrul Ministerul Afacerilor Externe şi eventual poate interveni încadrarea în Ministerul Afacerilor Externe. Prima observaţie spuneam.

A doua observaţie, este una de fond propriu-zisă, pentru că ea priveşte raţiunea pentru care am considera necesar un asemenea text. Mie mi se pare că avem nevoie de a prevedea un asemenea text, în sensul de a acoperi necesarul de personal specializat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi aş spune nu doar în cadrul misiunilor permanente, ci şi în cadrul centralei. Pentru că, altfel, vom avea situaţii în care portari, ştiu eu, femei de serviciu pot fi identificate de la ministerul X sau de la primăria Y pentru a fi aduse în cadrul unei misiuni permanente. Or, cred că raţiunea pentru care ar trebui să permitem o asemenea dispoziţie ar fi aceea de a ne conforma unei anumite dinamici a relaţiilor diplomatice care presupune completarea cu personal specializat a misiunilor diplomatice, dar şi a personalului din Centrala Ministerului Afacerilor Externe. Şi, aici daţi-mi voie să fac referire la o practică şi la o legislaţie care există în diplomaţia franceză, în sensul de a crea posibilitatea încadrării sau doar detaşării unor magistraţi de la anumite instanţe judecătoreşti sau din cadrul Ministerului Justiţiei în cadrul misiunilor permanente...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, avem şi un vot final de 120 de legi care ne obligă să nu abordăm practica franceză în domeniul justiţiei.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte, dacă dumneavoastră consideraţi ab initio că argumentele mele nu prezintă interes, puteaţi eventual să-mi indicaţi un anumit timp de cuvânt.

Mă voi opri aici totuşi, considerând că argumentele sunt pertinente şi au o relevanţă atât pe procedură, pe formă, cât şi pe fond. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Să înţeleg, totuşi, că amendamentele dumneavoastră vizează 46¹, nu 46 simplu. Bun.

La art.46 dacă aveţi vreo obiecţiune la amendamentul 38? Votat în unanimitate amendamentul 38. Cu privire la noul text 46¹ întreb iniţiatorul sau Comisia pentru politică externă. Care doriţi să răspundeţi?

Domnule ministru, dumneavoastră sunteţi de acord? Da.

Domnule preşedinte Radu Podgoreanu?

Domnul Radu Podgoreanu:

Propunem o soluţie de compromis: "Detaşarea sau încadrarea", deci în loc de "şi" , "sau". Şi, atunci...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Olteanu?

Domnul Ionel Olteanu:

Mulţumesc comisiei pentru receptivitate. Aş vrea să menţionez doar un singur lucru. Amendamentul meu oral privea şi adăugarea cuvântului "specializat" după cuvântul "personal"şi adăugarea expresiei după "serviciul exterior", "din centrala Ministerul Afacerilor Externe" pentru a cuprinde ambele situaţii. Altfel, raţionamentul cred că este afectat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Comsia care iniţial credea că lucrul acesta este absolut subânţeles, se acceptă totuşi formularea ca să nu mai continuăm discuţiile. Deci, supun votului dumneavoastră amendamentul 39 cu privire la art.46¹ cu îmbunătăţirile propuse de domnul deputat Olteanu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? O abţinere. Îmi cer scuze.

Titlul Capitolului VI. Nu sunt obiecţiuni, votat în unanimitate.

Art.47 şi 48, comisia n-a avut amendamente, deci dumneavoastră îl votaţi în formularea Guvernului.

Titlul Capitolului 7? Nu sunt obiecţiuni, votat în formularea Guvernului.

Art.49 alin.1, comisia n-a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Votat în unanimitate în formularea Guvernului.

Art.49 alin.2, urmăriţi amendamentul 40. Nu sunt obiecţiuni. Votat amendamentul, modificat art.49 alin.2.

Art.50, urmăriţi amendamentul 41. Nu sunt obiecţiuni. Votat amendamentul, votat textul.

Art.51 alin.1, urmăriţi amendamentul 42 şi ascultaţi-o pe doamna preşedinte Smaranda Dobrescu cu un amendament în numele Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Faţă de amendamentul comisiei dorim o singură completare, în final: "...o indemnizaţie egală cu 5 salarii de bază nete plătite din bugetul ultimei unităţi trimiţătoare". Ca să existe precizarea cine plăteşte acest beneficiu.

Domnul Valer Dorneanu:

Iniţiatorul şi Comisia pentru politică externă îşi însuşesc această propunere. Supun votului dumneavoastră amendamentul 42 cu această adăugire.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.51 alin.2 şi 3, comisia n-a mai avut obiecţii nici amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră? Votat în formularea Guvernului.

Art.52 alin.1 nu sunt amendamente. Nici dumneavoastră nu aveţi, votat în formularea Guvernului.

Art.52 alin.2, urmăriţi amendamentul 43. Este admis amendamentul, modificat 52 alin.2.

Art.53, urmăriţi amendamentul 44. Este admis amendamentul şi este modificat textul.

Art.54, dacă aveţi obiecţiuni?

Poftiţi, doamna preşedinte al comisiei.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Propunem acelaşi lucru. O formulare de genul: "În caz de deces al unui membru al corpului diplomatic şi consular al României, membrii familiei care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmaş primesc pe o perioadă de 3 luni echivalentul salariului de bază net din ultima lună de activitate a celui decedat, plătit din bugetul unităţii trimiţătoare."

Domnul Valer Dorneanu:

Da, este aceeaşi corelare. Comisia şi ministerul sunt de acord. Supun votului dumneavoastră la art.54 acest amendament.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul Capitolului VIII. Nu sunt obiecţiuni. Votat în formularea Guvernului.

Rog şefii grupurilor parlamentare să-şi invite colegii în sală pentru că mai avem puţine texte şi începem votul final. Sper să nu fie nevoie de un apel nominal transparent.

Titlul Capitolului VIII, nu sunt obiecţiuni, votat în unanimitate.

Art.55, 56 şi 57, da, doamna preşedinte Smaranda Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

O ultimă intervenţie la 56, în loc de "răspundere materială" să avem "răspundere patrimonială", conform ultimelor prevederi ale codului muncii.

Domnul Valer Dorneanu:

Comisia şi ministerul sunt de acord.

Supun votului dumneavoastră această modificare la art.56.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.55 şi 57, dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Votat în unanimitate în formularea Guvernului.

Art.58, urmăriţi amendamentul 45. Este admis amendamentul şi este modificat art.58.

Titlul Capitolului IX. Nu sunt obiecţiuni. Votat în formularea Guvernului.

Art.59, urmăriţi amendamentul 46. Este admis amendamentul şi se modifică art.59.

Art.60, 61, 62 şi 63. Nu sunt obiecţiuni, votate, în unanimitate, în formularea Guvernului.

Art.64 şi 65. Votate în unanimitate în formularea Guvernului.

Art.66, urmăriţi amendamentul 67. Este admis amendamentul şi se modifică art.66.

Art.67, 68. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate în formularea Guvernului.

Art.69, care este şi ultimul. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate în formularea Guvernului.

Stimaţi colegi, am parcurs textele acestei legi cu caracter organic, rog colegii mei să evalueze prezenţa în sală.

Rog toţi deputaţii să se prezinte în sala de şedinţe pentru a parcurge lista de vot final.

Stimaţi colegi, nu suntem în cvorum, rog pe domnul secretar Niţă să facă apelul şi rog liderii grupurilor parlamentare să ne întâlnim puţin pentru a decide cu privire la programul pentru ziua de astăzi. Până la citirea apelului rog liderii grupurilor parlamentare să vină puţin la prezidiu.

Aveţi cuvântul, domnule Niţă.

Domnul Constantin Niţă:

- Abiţei Ludovic - prezent
- Afrăsinei Viorica - prezentă
- Albu Gheorghe - prezent
- Ana Gheorghe - prezent
- Andea Petru - prezent
- Andrei Ioan - absent
- Andronescu Ecaterina - absentă
- Antal Istvan - prezent
- Anton Marin - prezent
- Antonescu George - Crin Laurenţiu - absent
- Antonescu Niculae Napoleon - prezent
- Apostolescu Maria - prezentă
- Arghezi Mitzura Domnica - absentă
- Ariton Gheorghe - prezent
- Armaş Iosif - prezent
- Arnăutu Eugenu - prezent
- Asztalos Ferenc - prezent
- Baban Ştefan - prezent
- Babiuc Victor - prezent
- Baciu Mihai - prezent
- Bahrin Dorel - prezent
- Baltă Mihai - prezent
- Baltă Tudor - prezent
- Bar Mihai - prezent
- Bara Radu Liviu - prezent
- Barbu Gheorghe - prezent
- Bartoş Daniela - prezentă
- Bădoiu Cornel - prezent
- Bălăeţ Dumitru - prezent
- Bălăşoiu Amalia - prezentă
- Băncescu Ioan - prezent
- Bâldea Ioan - prezent
- Becsek-Garda Dezideriu Coloman - absent
- Bentu Dumitru - prezent
- Bercăroiu Victor - prezent
- Berceanu Radu Mircea - absent
- Bereczki Endre - prezent
- Birtalan Akos - absent
- Bivolaru Ioan - prezent
- Bleotu Vasile - prezent
- Boabeş Dumitru - prezent
- Boagiu Anca Daniela - absentă
- Boajă Minică - absent
- Boc Emil - prezent
- Bogea Angela - prezentă
- Boiangiu Cornel - absent
- Bolcaş Augustin Lucian - prezent
- Bondi Gyöngyike - prezentă
- Borbéy László - prezent
- Bozgă Ion - prezent
- Bran Vasile - prezent
- Brînzan Ovidiu - prezent
- Brudaşca Damian - prezent
- Bucur Constantin - prezent
- Bucur Mircea - prezent
- Buga Florea - prezent
- Burnei Ion - prezent
- Buruiană Aprodu Daniela - prezentă
- Buzatu Dumitru - prezent
- Buzea Cristian Valeriu - prezent
- Calcan Valentin Gigel - prezent
- Canacheu Costică - prezent
- Cazimir Ştefan - prezent
- Cazan Gheorghe-Romeo-Leonard - absent
- Căşunean-Vlad Adrian - prezent
- Cerchez Metin - prezent
- Cherescu Pavel - prezent
- Chiliman Andrei Ioan - prezent
- Chiriţă Dumitru - prezent
- Ciontu Corneliu - absent
- Ciuceanu Radu - absent
- Ciupercă Vasile Silvian - prezent
- Cîrstoiu Ion - prezent
- Cladovan Teodor - prezent
- Cliveti Minodora - absentă
- Coifan Viorel-Gheorghe - prezent
- Cojocaru Nicu - prezent
- Crăciun Dorel Petru - prezent
- Creţ Nicoară - prezent
- Cristea Marin - prezent
- Crişan Emil - absent
- Dan Matei-Agathon - absent
- Daraban Aurel - prezent
- Dinu Gheorghe - prezent
- Dobre Traian - prezent
- Dobre Victor Paul - prezent
- Dobrescu Smaranda - prezentă
- Dolănescu Ion - prezent
- Dorian Dorel - prezent
- Dorneanu Valer - prezent
- Dragomir Dumitru - absent
- Dragoş Liviu Iuliu - absent
- Dragu George - prezent
- Drăgănescu Ovidiu-Virgil - prezent
- Dreţcanu Doina-Micşunica - prezentă
- Dumitrescu Cristian Sorin - prezent
- Dumitriu Carmen - prezentă
- Duţu Constantin - absent
- Duţu Gheorghe - prezent
- Enescu Nicolae - prezent
- Erdei Doloczki Istvan - prezent
- Eserghep Gelil - absent
- Fâcă Mihail - prezent
- Firczak Gheorghe - prezent
- Florea Ana - prezentă
- Florescu Ion - prezent
- Fotopolos Sotiris - prezent
- Frunzăverde Sorin - prezent
- Gaspar Acsinte - prezent
- Georgescu Florin - prezent
- Georgescu Filip - absent
- Gheorghe Valeriu - prezent
- Gheorghiof Titu Nicolae - prezent
- Gheorghiu Adrian - prezent
- Gheorghiu Viorel - prezent
- Gingăraş Georgiu - absent
- Giuglea Ştefan - prezent
- Godja Petru - prezent
- Grădinaru Nicolae - prezent
- Grigoraş Neculai - prezent
- Gubandru Aurel - prezent
- Gvozdenovici Slavomir - prezent
- Haşotti Puiu - prezent
- Hogea Vlad Gabriel - prezent
- Holtea Iancu - absent
- Hrebenciuc Viorel - prezent
- Ianculescu Marian - prezent
- Ifrim Mircea - absent
- Ignat Miron - prezent
- Iliescu Valentin Adrian - absent
- Ionel Adrian - prezent
- Ionescu Anton - prezent
- Ionescu Costel Marian - prezent
- Ionescu Dan - prezent
- Ionescu Daniel - prezent
- Ionescu Mihaela - prezentă
- Ionescu Răzvan - absent
- Ionescu Smaranda - prezentă
- Iordache Florin - prezent
- Iriza Marius - prezent
- Iriza Scarlat - prezent
- Ivănescu Paula Maria - prezentă
- Jipa Florina Ruxandra - prezentă
- Kelemen Atilla Bela Ladislau - prezent
- Kelemen Hunor - absent
- Kerekes Károly - absent
- Kónya-Hamar Sandor - prezent
- Kovács Csaba-Tiberiu - prezent
- Kovács Zoltan - prezent
- Lari Iorga Leonida - absentă
- Lazăr Maria - prezentă
- Lăpădat Ştefan - prezent
- Lăpuşan Alexandru - prezent
- Leonăchescu Nicolae - prezent
- Lepădatu Lucia Cornelia - prezentă
- Lepşa Victor Sorin - absent
- Longhen Ghervazen - prezent
- Loghin Irina - prezentă
- Luchian Ion - absent
- Magheru Paul - prezent
- Maior Lazăr Dorin - prezent
- Makkai Grigore - prezent
- Man Mircea - prezent
- Manolescu Oana - prezentă
- Marcu Gheorghe - prezent
- Mardari Ludovic - prezent
- Marin Gheorghe - prezent
- Marineci Ionel - prezent
- Márton Árpád Francisc - prezent
- Mălaimare Mihai-Adrian - prezent
- Mărăcineanu Adrian - prezent
- Mândrea-Muraru Mihaela - prezentă
- Mândroviceanu Vasile - prezent
- Mera Alexandru Liviu - prezent
- Merce Ilie - prezent
- Meşca Sever - absent
- Miclea Ioan - prezent
- Micula Cătălin - absent
- Mihalachi Vasile - prezent
- Mihăilescu Petru Şerban - absent
- Mincu Iulian - prezent
- Mircea Costache - prezent
- Mirciov Petru - absent
- Miron Vasile - prezent
- Mitrea Miron Tudor - absent
- Mitrea Manuela - absentă
- Mitu Dumitru Octavian - prezent
- Miţaru Anton - absent
- Mînzînă Ion - prezent
- Mocioalcă Ion - prezent
- Mocioi Ion - prezent
- Mogoş Ion - prezent
- Mohora Tudor - prezent
- Moisescu George Dumitru - prezent
- Moisoiu Adrian - prezent
- Moiş Văsălie - prezent
- Moldovan Petre - absent
- Moldovan Carmen Ileana - prezentă
- Moldoveanu Eugenia - prezentă
- Moraru Constantin Florentin - prezent
- Motoc Marian-Adrian - prezent
- Muscă Monica Octavia - absentă
- Muşetescu Tiberiu-Ovidiu - absent
- Naidin Petre - prezent
- Nan Nicolae - prezent
- Nassar Rodica - prezentă
- Naum Liana Elena - prezentă
- Nădejde Vlad-George - prezent
- Năstase Adrian - absent
- Năstase Ioan Mihai - prezent
- Neacşu Ilie - prezent
- Neagu Ion - prezent
- Neagu Victor - prezent
- Neamţu Horia Ion - prezent
- Neamţu Tiberiu Paul - prezent
- Nechifor Cristian - absent
- Negoiţă Liviu Gheorghe - prezent
- Nica Dan - absent
- Nicolae Ion - prezent
- Nicolaescu Gheorghe-Eugen - absent
- Nicolescu Mihai - prezent
- Nicolicea Eugen - prezent
- Niculescu Constantin - prezent
- Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae - prezent
- Nistor Vasile - prezent
- Niţă Constantin - prezent
- Oltean Ioan - prezent
- Olteanu Ionel - prezent
- Oltei Ion - prezent
- Onisei Ioan - absent
- Palade Doru Dumitru - prezent
- Pambuccian Varujan - prezent
- Paşcu Ioan Mircea - prezent
- Pataki Iulia - prezentă
- Patriciu Dinu - absent
- Păduroiu Valentin - prezent
- Păşcuţ Ştefan - prezent
- Păun Nicolae - absent
- Pécsi Ferenc - prezent
- Pereş Alexandru - prezent
- Petrescu Ovidiu Cameliu - prezent
- Petruş Octavian Constantin - prezent
- Pleşa Eugen Lucian - prezent
- Podgoreanu Radu - prezent
- Pop Napoleon - prezent
- Popa Constanţa - prezentă
- Popa Cornel - prezent
- Popa Virgil - prezent
- Popescu Ioan Dan - absent
- Popescu Costel-Eugen - prezent
- Popescu Dorin Grigore - absent
- Popescu Gheorghe - absent
- Popescu Kanty Cătălin - prezent
- Popescu Virgil - prezent
- Popescu Bejat Ştefan Marian - prezent
- Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - absent
- Posea Petre - prezent
- Predică Vasile - prezent
- Pribeanu Gheorghe - prezent
- Priboi Ristea - prezent
- Purceld Octavian-Mircea - prezent
- Puşcaş Vasile - absent
- Puwak Hildegard-Carola - absentă
- Puzdrea Dumitru - absent
- Radan Mihai - prezent
- Ráduly Róbert Kálmán - prezent
- Raicu Romeo Marius - prezent
- Rasovan Dan Grigore - prezent
- Rădoi Ion - prezent
- Rădulescu Grigore Emil - prezent
- Roşculeţ Gheorghe - prezent
- Rus Emil - prezent
- Rus Ioan - prezent
- Ruşanu Dan Radu - prezent
- Sadici Octavian - prezent
- Sali Negiat - prezent
- Sandache Cristian - prezent
- Sandu Alecu - prezent
- Sandu Ion Florentin - absent
- Sassu Alexandru - prezent
- Saulea Dănuţ - prezent
- Savu Vasile Ioan - absent
- Săpunaru Nini - prezent
- Sârbu Marian - absent
- Sbârcea Tiberiu Sergius - prezent
- Selagea Constantin - prezent
- Sersea Nicolae - prezent
- Severin Adrian - absent
- Simedru Dan Coriolan - prezent
- Sireţeanu Mihail - prezent
- Sonea Ioan - prezent
- Spiridon Nicu - prezent
- Stan Ioan - prezent
- Stan Ion - prezent
- Stana-Ionescu Ileana - prezentă
- Stanciu Anghel - prezent
- Stanciu Zisu - prezent
- Stănescu Alexandru-Octav - prezent
- Stănişoară Mihai - prezent
- Stoian Mircea - absent
- Stoica Valeriu - absent
- Stroe Radu - prezent
- Stuparu Timotei - prezent
- Suciu Vasile - prezent
- Suditu Gheorghe - prezent
- Székely Ervin-Zoltán - prezent
- Szilágyi Zsolt - prezent
- Şnaider Paul - prezent
- Ştefan Ion - prezent
- Ştefănescu Codrin - absent
- Ştefănoiu Luca - prezent
- Ştirbeţ Cornel - prezent
- Tamás Sándor - prezent
- Tărâţă Culiţă - absent
- Târpescu Pavel - prezent
- Tcaciuc Ştefan - prezent
- Teculescu Constantin - absent
- Timiş Ioan - prezent
- Toader Mircea Nicu - prezent
- Todoran Pavel - prezent
- Tokay Gheorghe - prezent
- Toró Tiberiu - prezent
- Tudor Marcu - absent
- Tudose Mihai - prezent
- Tunaru Raj-Alexandru - prezent
- Ţibulcă Alexandru - prezent
- Ţocu Iulian Costel - absent
- Varga Attila - prezent
- Vasile Aurelia - prezentă
- Vasilescu Nicolae - absent
- Vasilescu Lia Olguţa - prezentă
- Vasilescu Valentin - prezent
- Vekov Károly-János - prezent
- Verbina Dan - prezent
- Vida Iuliu - prezent
- Videanu Adriean - absent
- Vişinescu Marinache - prezent
- Voicu Mădălin - prezent
- Voinea Olga Lucheria - prezentă
- Voinea Florea - prezent
- Winkler Iuliu - prezent
- Wittstock Eberhard-Wolfgang - prezent
- Zăvoianu Dorel - prezent
- Zgonea Valeriu Ştefan - prezent

(Domnii deputaţi care au intrat în sală după epuizarea apelului nominal şi-au confirmat prezenţa la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, rog pe cei care aţi răspuns prezent să vă întoarceţi de unde aţi plecat ca să putem parcurge lista voturilor finale, pentru că suntem în cvorum, după tabelul care a fost citit, dar mulţi au ieşit pe culoare.

Vă propun să începem cu ultima lege, pe care tocmai astăzi am dezbătut-o pe articole.

Proiectul de Lege privind statutul corpului diplomatic şi consular.

Supun proiectul de lege votului dumneavoastră cu precizarea că este vorba de o lege organică, care se va vota conform art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc. 270 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate. Mulţumesc.

Domnule ministru, puteţi fi fericit.

Proiectul de Lege pentru completarea art.3 din Ordonanţa Guvernului nr.24/1992 privind stabilirea serviciilor consulare şi a taxelor percepute pentru prestarea acestora şi art.13 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, nr.36/1995. De asemenea, lege organică, se va vota conform art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

270 voturi pentru, unanimitatea celor prezenţi.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.157/2002 pentru completarea Legii arendării, nr.16/1994, şi Propunerea legislativă pentru modificarea Legii arendării, nr.16/1994.

Lege cu caracter organic, se va supune votului conform art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

270 voturi pentru, unanimitatea celor prezenţi.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.1/2003 pentru ratificarea Convenţiei complementare dintre Ministerul de Inrterne din România şi Ministerul Afacerilor Externe din Republica Franceză privind continuarea finanţării lucrărilor de reparaţii, amenajări şi dotări cu mobilier şi material didactic a localului Şcolii de Aplicaţie a Jandarmeriei Române, semnată la Bucureşti la 9iulie 2002. Lege cu caracter ordinar, se va vota conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

270 voturi pentru. Unanimitatea celor prezenţi.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Poiana - Ilvei, judeţul Bistriţa-Năsăud prin reorganizarea comunei Măgura Ilvei. Lege cu caracter organic, se va vota conform art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor 270 de deputaţi.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Dochia, judeţul Neamţ. Lege cu caracter organic, se va vota conform art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor 270 colegi care au răspuns prezent.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.199/2002 privind stingerea unor obligaţii de plată ale misiunilor diplomatice, oficiilor consulare, reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale acreditate în România, precum şi ale personalului acestora. Lege cu caracter ordinar, se va vota conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

270 voturi pentru, nici un vot împotrivă, nici o abţinere.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.22/2003 pentru modificarea alin.3 al art.I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.163/2001 privind reglementarea unor măsuri financiare. Lege cu caracter ordinar, se va vota conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege privind aprobarea participării Jandarmeriei Române, ca membru cu drepturi depline, la Asociaţia Forţelor de Poliţie şi Jandarmerie Europene şi Mediteraneene cu statut militar. Lege cu caracter ordinar, se va vota conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru plata încălzirii locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice. Lege cu caracter organic, se va vota conform art.7 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Doriţi să explicaţi votul? Poftiţi!

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul P.R.M. a votat pentru această lege. Nu puteam fi împotriva acordării unor ajutoare, unor facilităţi populaţiei care se confruntă cu mari greutăţi în ceea ce priveşte cheltuielile aferente încălzirii locuinţelor. Cu toate acestea, trebuie să evidenţiem faptul că nu suntem de acord cu prevederea din textul legii conform căreia factura privind energia termică, apa caldă menajeră şi căldura, să fie achitată în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii ei, în loc de 30 de zile, cum a fost consemnat în Legea nr.326/2001.

O astfel de scurtare a termenului este cel puţin bizară, în condiţiile în care restanţele la nivelul ţării erau enorme şi în cazul plăţii la 30 de zile. Să nu uităm că foarte mulţi dintre pensionari şi salariaţi intră în posesia drepturilor băneşti după 15 ale lunii şi, ca urmare, este posibil să devină plătitori de majorări. Nu înţelegem de ce gazul metan şi energia electrică au un termen de plată de 45 de zile, iar energia termică nu se acceptă a fi plătită în 30 de zile. Actuala Putere n-a ţinut cont de protestul cetăţenilor faţă de această reducere a termenului privind încasarea facturii la energia termică. Miile de semnături ajunse în acest sens la guvern şi preşedinţie n-au sensibilizat pe diriguitorii vremelnici ai treburilor ţării. Regretabil este că se acceptă strecurarea unei prevederi nerealiste într-o lege care se vrea în sprijinul populaţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc şi eu.

Stimaţi colegi, pentru fluidizarea listei, vreau să vă spun că am convenit în Comitetul Ordinii de Zi să nu votăm propunerile de respingere şi vă mai propun ca, atunci când există doritori de a explica votul, să limităm durata la un minut. De acord? Da. Mulţumesc.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.186/2002 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2003 controlorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi, salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.160/2000. Lege cu caracter ordinar, se va vota conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

270 de voturi pentru, unanimitatea celor prezenţi.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în România.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 4 voturi împotrivă.

Abţineri?

265 voturi pentru, 4 împotrivă, nici o abţinere.

Proiectul de Lege privind competenţa de jurisdicţie, recunoaşterea şi executarea în România a hotărârilor în materie civilă şi comercială pronunţate în statele membre ale Uniunii Europene.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor 270 de colegi prezenţi.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

270, unanimitatea celor prezenţi.

Proiectul de Lege privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

270 voturi pentru. Unanimitate.

Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea art. 95 din Legea audiovizualului, nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 534 din 22 iulie 2002.

Lege cu caracter organic, se va supune votului conform art. 74 alin. 1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 104/1999 pentru modificarea şi completarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind realizarea, dezvoltarea şi modernizarea reţelei de transport de interes naţional şi european.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2000 pentru stabilirea şi sancţionarea unor fapte contravenţionale în operaţiunile de transport feroviar şi cu metroul.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru completarea art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 173/2002 pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii şi Consemnaţiuni din România în societate bancară pe acţiuni.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind promovarea culturii scrise.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abţineri?

265 pentru, 5 împotrivă, nici o abţinere.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri?

269 pentru, unu împotrivă, nici o abţinere.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru înfiinţarea comunei Horodnic de Sus, prin reorganizarea comunei Horodnic, judeţul Suceava.

Lege cu caracter organic, se va supune votului conform art. 74 alin. 1 din Constituţie.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru înfiinţarea comunei Ploscuţeni, prin reorganizarea comunei Homocea, judeţul Vrancea.

Lege cu caracter organic, se va supune votului conform art. 74 alin. 1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru înfiinţarea comunei Popeşti, prin reorganizarea comunei Urecheşti, judeţul Vrancea.

Lege cu caracter organic, se va supune votului conform art. 74 alin. 1 din Constituţie.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Un vot împotrivă, 269 pentru, nici o abţinere.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru înfiinţarea comunei Păuleşti, prin reorganizarea comunei Tulnici, judeţul Vrancea.

Lege cu caracter organic, se va supune votului conform art. 74 alin. 1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri?

268 pentru, 2 împotrivă, nici o abţinere.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind înfiinţarea comunei Rîca, judeţul Argeş.

Lege organică, se va supune votului conform art. 74 alin. 1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Un vot împotrivă, 269 pentru, nici o abţinere.

Proiectul de Lege pentru aderarea României la Convenţia privind obţinerea de probe în străinătate în materie civilă sau comercială, adoptată la Haga la 18 martie 1970.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Proiectul de Lege privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2003 pentru prelungirea termenului de depunere a actelor doveditoare prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Lege organică, se va supune votului conform art. 74 alin. 1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 16 voturi împotrivă.

Abţineri?

256 voturi pentru, 16 voturi împotrivă, nici o abţinere.

Proiectul de Lege privind organizarea pieţei tutunului brut în România.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege privind pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare.

Lege organică, se va supune votului conform art. 74 alin. 1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 40/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 149/2002 privind unele măsuri pentru finalizarea construcţiilor începute înainte de data de 1 ianuarie 1990 şi neterminate până la data de 1 iulie 2002 şi Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru finalizarea şi darea în folosinţă a construcţiilor neterminate.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 56 voturi împotrivă.

Abţineri?

189 voturi pentru, 56 împotrivă, nici o abţinere.

Stimate coleg, îmi daţi voie să vă dau cuvântul, că nici n-am observat când l-aţi solicitat.

Poftiţi.

Domnul Gheorghe Dinu:

Să fiu sincer, nici eu nu prea am reuşit să vă urmăresc, domnule preşedinte.

Partidul România Mare este împotriva Ordonanţei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate. Nu era momentul să se mai pună încă un bir pe populaţie. În primul rând vor suferi tinerii, cei care îndeplinesc vârsta de 14 ani şi cărora trebuie să li se facă o carte electronică de identitate, pe de o parte.

Pe de altă parte, funcţionează la ora actulă trei cărţi de identitate în regim paralel.

Şi ultima, va avea şi carte de alegător, care funcţionează iarăşi cu cartea de identitate, prealabil votată şi aprobată în ţară, şi ne gândim şi ne întrebăm de ce oare vor funcţiona două cărţi de alegător.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule coleg. Pentru Partidul Naţional Liberal, vă rog să explicaţi votul dumneavoastră negativ.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte,

Noi nu am votat această lege de aprobare a ordonanţei, întrucât considerăm că în această situaţie economică, când sănătatea nu are bani, este un lux şi o risipă să introducem o carte electronică de identitate care nu este nicăieri în Europa. Nu cred că era necesară introducerea pe cartea de identitate a semnăturii electronice. Cred că mult mai necesar era să să dea bani pentru sănătate.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 35/2003 pentru modificarea şi completarea unor prevederi legale privind serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare şi serviciile publice de salubrizare a localităţilor.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Propunerea legislativă privind declararea ca oraş a comunei Miercurea Nirajului, Judeţul Mureş.

Lege organică, se va supune votului conform art. 74 alin. 1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Domnul Damian Brudaşca (din sală):

Voturi împotrivă?

Domnul Valer Dorneanu:

Abţineri sau voturi împotrivă?

Repet, vă referiţi la Miercurea Nirajului?

Domnul Damian Brudaşca (din sală):

La 45.

Domnul Valer Dorneanu:

43 de voturi împotrivă, 178 pentru.

Abţineri, dacă sunt? Nu. Mulţumesc.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 16/2003 pentru prorogarea termenului prevăzut de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2001 pentru suspendarea temporară a tuturor procedurilor referitoare la adopţiile internaţionale.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă, dacă sunt?

Abţineri?

O abţinere, 269 voturi pentru, nici un vot contra.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind combaterea pornografiei.

Lege organică, se va supune votului conform art. 74 alin. 1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2002 pentru modificarea alin.(6) şi (7) ale art.5 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

44 voturi contra, 181 pentru şi 2 abţineri.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru înfiinţarea comunei Negrileşti, prin reorganizarea comunei Bârseşti, judeţul Vrancea.

Lege organică, se va supune votului conform art. 74 alin. 1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului General între Guvernul României şi Guvernul Regatului Arabiei Saudite privind cooperarea în domeniile economic, comercial, investiţional, tehnico - ştiinţific, cultural, sportiv şi de tineret, semnat la Riad la 3 iunie 2002.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Proiectul de Lege privind aprobarea preluării de către Ministerul Dezvoltării şi Prognozei a drepturilor şi obligaţiilor, inclusiv a obligaţiilor de plată a cotizaţiei anuale, ce decurg din calitatea României de membru al Biroului Internaţional al Expoziţiilor (BIE).

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 13/2003 privind modificarea şi completarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Proiectul de Lege privind cofinanţarea asistenţei financiare nerambursabile acordate României de către Comunitatea Europeană prin Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare pentru proiectele din domeniul protecţiei mediului înconjurător.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Proiectul de Lege pentru asigurarea fondurilor necesare decontării cheltuielilor efectuate cu elaborarea studiilor de fezabilitate aferente Programului SAPARD - Măsura 2.1 - Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 176/2002 pentru stabilirea unor măsuri privind Strategia de dezvoltare socioeconomică a Bazinului carbonifer al Văii Jiului.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Voci din partea PRM-ului:

Abţineri?

Domnul Valer Dorneanu:

44 abţineri.

Întreb încă o dată: voturi contra?

212 voturi pentru, 44 abţineri, nici un vot contra. Şi o explicare a votului din partea Grupului PRM.

Domnul Ştefan Păşcuţ:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul PRM s-a exprimat la votul acestui proiect de lege prin abţinere, punând în balanţă două aspecte ale acestei probleme.

Primul aspect: prin Hotărârea Guvernului nr. 646 din 2002 a fost aprobată Strategia de dezvoltare socio-economică a Bazinului carbonifer al Văii Jiului, unde sunt prevăzute o serie de măsuri şi responsabilităţi cu care suntem de acord.

Al doile aspect, însă, s-au înfiinţat o serie de structuri care se suprapun, îngreunând punerea în practică a acestei strategii. Cu această suprapunere nu suntem de acord.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Proiectul de Lege pentru modificarea anexei la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.

Lege organică, se va supune votului conform art. 74 alin. 1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1999.

Lege organică, se va supune votului conform art. 74 alin. 1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Proiectul de Lege pentru modificarea alin.6 al art.9 din Legea nr. 74/1995 privind exercitarea profesiunii de medic, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România, republicată.

Lege organică, se va supune votului conform art. 74 alin. 1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 14/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru persoanele cu Handicap.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Propunerea legislativă privind declararea ca municipiu a oraşului Moreni, judeţul Dâmboviţa.

Lege organică, se va supune votului conform art. 74 alin. 1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri?

251 voturi pentru, 2 împotrivă, o abţinere.

Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 40/2002 pentru modificarea şi completarea art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 43 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

201 voturi pentru, 43 împotrivă, nici o abţinere.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 30/2003 pentru modificarea art. 36 din Legea nr. 105/1996 privind evidenţa populaţiei şi cartea de identitate.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 44 voturi împotrivă.

Abţineri?

185 pentru, 44 împotrivă, nici o abţinere.

Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 68/2002 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 44.

Abţineri?

202 voturi pentru, 44 împotrivă, nici o abţinere.

Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74. alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 44 voturi împotrivă.

Abţineri? Nici o abţinere.

202 voturi pentru, 44 împotrivă, nici o abţinere.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2003 pentru modificarea art. 31 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? 178 voturi pentru.

Împotrivă? 44 voturi împotrivă.

Abţineri? Nici o abţinere.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? 179 voturi pentru.

Împotrivă? 44 voturi împotrivă.

Abţineri? Nici o abţinere.

Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului.

Lege organică, se va supune votului conform art. 74 alin. 1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2003 pentru modificarea art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

191voturi pentru, 43 împotrivă, nici o abţinere.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174/2002 privind instituirea măsurilor speciale pentru reabilitarea termică a unor clădiri de locuit multietajate.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 34 voturi împotrivă.

Abţineri?

175 voturi pentru, 34 împotrivă, nici o abţinere.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 40 de voturi împotrivă

Abţineri?

176 voturi pentru, 40 împotrivă, nici o abţinere.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 privind modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 501/2002 şi Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Lege organică, se va supune votului conform art. 74 alin. 1 din Constituţie.

Cine este pentru? 182 voturi pentru.

Împotrivă? 40 voturi împotrivă.

Abţineri? Nici o abţinere.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2003 pentru prorogarea termenului prevăzut la art.1 alin.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.121/2001 pentru suspendarea temporară a tuturor procedurilor referitoare la adopţiile internaţionale.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 40 de voturi împotrivă.

Abţineri?

181 voturi pentru, 40 împotrivă, nici o abţinere.

Proiectul de Lege privind infracţiunile la regimul transportului naval.

Lege organică, se va supune votului conform art. 74 alin. 1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Unanimitatea celor prezenţi, nefiind nici abţineri.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2003 pentru modificarea Legii nr.36/1993 privind finanţarea unor acţiuni de integrare economică şi culturală între România şi Republica Moldova.

Lege ordinară, se va supune votului conform art. 74 alin. 2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 39 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

184 pentru, 39 împotrivă, nici o abţinere.

Ultimul proiect:

Propunerea legislativă privind Legea pomiculturii şi Proiectul Legii pomiculturii.

Lege organică, se va supune votului conform art. 74 alin. 1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor 270 de colegi care şi-au înregistrat prezenţa.

Am terminat şi programul şi lista. Celelalte, pe care am convenit cu Comitetul Ordinei de Zi să le amânăm, vor fi reprogramate la următoarea şedinţă de vot final.

Vă mulţumesc şi vă doresc o după-amiază fructuoasă în comisii.

Ne vom reîntâlni în plen probabil marţi, pentru că luni este Paştele colegilor noştri catolici.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13.05.