Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu şi Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreşedinţi ai Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Tudor Mohora şi Nicolae Leonăchescu, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Stimaţi colegi,

Începem prima parte a şedinţei noastre, dedicată intervenţiilor.

Fac un apel la colegii noştri pentru a fi cât mai concişi şi în scris să fie cât se poate de concentraţi, de operativi.

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu. Va urma domnul Ştefan Baban.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi aş vrea să spun că "PSD este sub papucul UDMR-ului"

Pe resturile unei plăci comemorative din marmură albă, amplasată pe Prefectura din Tg.Mureş şi distrusă cu barosul de vremelnicii ocupanţi maghiaro-horthyşti, în septembrie 1940, era scris:

"Sub zidurile acestui turn au fost întemniţaţi pentru statornicia lor în limba şi credinţa strămoşească următorii...", în continuare fiind enumeraţi 35 de martiri ai neamului românesc. "Unii dintre ei s-au prăpădit înainte de vreme, alţii au putut ajunge ziua fericită în care să vadă întregirea neamului. În cinstea şi recunoştinţa lor, s-a pus această placă la aniversarea a 20 de ani de la războiul Unirii, la 15 august 1936".

Acesta este textul de pe placa comemorativă, pe care mureşenii au vrut să o amplaseze pe locul iniţial, în holul Prefecturii Mureş, sâmbătă, 25 ianuarie 2003, la solicitarea şi cu efortul Asociaţiei Naţionale "Cultul Eroilor", filiala Mureş, Uniunea Refugiaţilor Români din Nord-Vestul Transilvaniei, 1940 - 1944, din Tg.Mureş, Fundaţia Neamul Românesc, filiala Mureş, Societatea Cultural Patriotică "Avram Iancu", filiala Tg.Mureş, Uniunea "Vatra Românească", Partidul România Mare, filiala Mureş, şi Biroul senatorial al domnului senator Dumitru Petru Pop.

Dacă la prima încercare de amplasare, placa comemorativă a fost, a doua zi, coborâtă de pe perete, în prezenţa şi sub privirile atente ale domnului deputat UDMR Borbély László, sub motiv că nu au existat aprobările necesare, sâmbătă 19 aprilie a.c., nu mai erau nici un fel de impedimente! Dar, surpriză, oficialii veniţi, aducând coroane pentru dezvelire, la ora anunţată, au aflat, din comunicatul Uniunii "Vatra Românească" semnat de dr.Zeno Opriş, că aceasta a fost amânată pentru Vinerea Mare, 25 aprilie a.c., "ca semn de recunoaştere a martiriului lor pentru afirmarea unităţii naţionale româneşti".

Aceasta ca urmare a intervenţiei UDMR-ului pentru ca să nu fie indispuşi şi să le cadă greu drobul de miel, cozonacul, palinca şi mirosul românesc de Paştele reformat! Adică horthyştii au distrus-o, iar acum demnii lor urmaşi, udemeriştii, ne contestă dreptul de amplasare şi ne planifică data când să o dezvelim!

Doresc să reamintesc faptul că, pentru atrocităţile şi crimele comise împotriva românilor, în decursul veacurilor, Guvernul de la Budapesta nu şi-a pus problema de a ne cere scuze şi nici o clipă nu a renunţat la reintegrarea sub o formă sau alta, dacă nu integral măcar parţial, a Transilvaniei în Ungaria.

Iată ce înseamnă implicarea politicului în viaţă!

Iată ce înseamnă înregimentarea conducerii Uniunii "Vatra Românească" în PSD!

Iată ce înseamnă existenţa unui protocol PSD - UDMR şi, paradoxal, iată că, indirect, UDMR conduce Uniunea "Vatra Românească"!

Să ne mai mirăm că Uniunea "Vatra Românească" nu a luat atitudine în legătură cu propunerea de înfiinţare a regiunii economice Mureş - Harghita - Covasna, ce se vrea denumită "Ţinutul Secuilor" şi care este, de fapt, regiunea Mureş Autonomă Maghiară, adică o filială a Ungariei în centrul României?

Domnilor români din Partidul Social Democrat care ne guvernaţi sau, mai exact, care sunteţi manevraţi de UDMR, la faptul că lezaţi sentimentele naţionale şi sensibilitatea românilor v-aţi gândit? Când veţi aproba instaurarea celorlalte două plăci care au fost distruse în împrejurări similare?

Puteţi să inauguraţi, domnule Adrian Năstase, câte economate doriţi, în Bucureşti sau oriunde în altă parte, dar să nu vă miraţi dacă, la viitoarele alegeri, voturile românilor ardeleni se vor îndrepta spre singurul partid cu adevărat românesc, PARTIDUL ROMÂNIA MARE!

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Ştefan Baban. Va urma domnul Damian Brudaşca.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Gustul dulce-amar al sărbătorii"

Printr-o hotărâre de Guvern, aprobată recent şi discret publicată în "Monitorul Oficial", în anul 2004, an electoral, judeţele Moldovei vor primi importante sume de bani de la bugetul statului şi rezerva bugetară. Motivul este prilejuit de marcarea în cadrul festiv a 500 de ani de la moartea domnitorului Moldovei, Ştefan cel Mare şi Sfânt, şi declararea anului 2004 ca an omagial atât de autorităţile române, dar şi de UNESCO. Manifestările vor consta atât în pelerinaje pe la mănăstirile din nordul Moldovei, ctitorii ale marelui domnitor, dar şi simpozioane, pomeniri (implicit mese întinse şi serbări câmpeneşti) alături de cuvântări lungi şi plicticoase pentru populaţia din această zonă, dar şi din ţară. Singurul lucru important, în toată această halucinantă alocare şi irosire a banilor, îl reprezintă restaurarea monumentelor istorice uitate de aleşii neamului aflaţi la putere, indiferent de culoarea politică, în cei 13 ani de democraţie.

Nu neg importanţa acestor manifestări, aşa cum nu poate fi negată istoria glorioasă scrisă de domnitorul Ştefan cel Mare. Dar, ca şi majoritatea ziariştilor şi analiştilor economici şi politici, consider că sumele alocate, peste 1.000 miliarde lei, sfidează bunul simţ, în condiţiile unei economii muribunde care, de peste 13 ani, nu-şi regăseşte suflul şi traiectoria de dezvoltare, pentru a reuşi să asigure acestei ţări şi implicit cetăţenilor ei un nivel de dezvoltare şi de trai în limitele decenţei.

Dacă măcar o parte din aceşti bani ar fi fost scoşi de la buget sau rezerva bugetară, în anul 2003, şi direcţionaţi spre sectoarele economice valide în această zonă a ţării, poate nimeni nu ar fi comentat această risipă, pe care daţi-mi voie să o numesc inutilă, în condiţiile în care necazurile şi lipsurile cu care se confruntă locuitorii Moldovei sunt multe şi diverse. Dar, după cum am spus, anul 2004 este anul electoral, iar întreaga Moldovă este fieful PSD-ului, deci era normal ca actualii guvernanţi să arunce un os pentru a obţine totul.

Aş vrea să înţelegeţi că nu neg importanţa acestei manifestări, mai ales că provin din Moldova lui Ştefan cel Mare. Dar mă doare sufletul când văd că, trei ani de zile, Guvernului actual nu i-a păsat de ce se întâmplă în acele locuri, pentru ca, dintr-o dată, ele să devină un punct de atracţie pentru întreaga ţară şi întreaga lume. Şi mă întreb, asta pentru cât timp: 6 luni, un an?

Oamenii din aceste judeţe nu pot concepe că statul român nu are bani pentru creşterea pensiilor, pentru asigurarea medicamentelor compensate şi gratuite, pentru asigurarea confortului minim în locuinţele lor (ştiut fiind faptul că, iarna aceasta, au fost destule oraşe care nu au beneficiat de energie termică şi apă caldă menajeră), pentru crearea de noi locuri de muncă şi îmbunătăţirea celor existente, pentru asigurarea unui nivel decent de subzistenţă celor din învăţământ, sănătate şi instituţii publice, dar poate dispune de sume uriaşe pentru lucruri care nu ar reprezenta neapărat, în acest moment, o prioritate. Ni se pare nedrept că, de abia în anul 2004, guvernanţii şi-au adus aminte de ei, promiţându-le trei zile de sărbătoare, când ei nu au locuri de muncă (din primele 5 locuri pe ţară în ceea ce priveşte rata şomajului, 3 sunt ocupate de judeţele din Moldova), nu au bani suficienţi pentru a le pune pe masă copiilor alimente de bază, nu au bani care să le permită întreţinerea lor la studii universitare, aşa cum nu prea au bani nici ca să-şi achite toate taxele şi impozitele stabilite de statul român.

Repet, nu sunt împotriva recunoaşterii şi elogierii personalităţilor acestei ţări. Dar mi se pare sfidător ca, în actualele condiţii economice prin care trece ţara noastră şi în contextul anului electoral 2004, Guvernul României să considere că, mai presus de oamenii ţării, sunt interesele de partid. Nu cred că, prin aceste manifestări, ne respectăm eroii, mai ales că cel sărbătorit a fost un simbol pentru poporul său şi nu cred că a fost uitat de urmaşii săi, chiar dacă, în anii precedenţi, nu a fost sărbătorit cu atâta festin.

Istoria Moldovei, cu împlinirile şi vicisitudinile ei, rămâne mereu vie în memoria oamenilor care trăiesc în această zonă, indiferent dacă puterea trecută, actuala şi viitoare, urmăreşte doar propaganda politică.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Damian Brudaşca. Va urma domnul Virgil Popescu.

Domnii deputaţi Andrei Chiliman, Nicolae Vasilescu, Vlad Hogea şi Emil Rădulescu vor depune la secretariat.

Poftiţi.

Domnul Damian Brudaşca:

Vreau să salut pe colegii prezenţi şi să fac precizarea că, în intervenţia mea politică de astăzi, voi aduce la cunoştinţa domniilor lor un caz care mi se pare că este flagrant. Este vorba de faptul că, profitând de înţelegerea politică realizată cu partidul de guvernământ, UDMR, prin fundaţiile pe care le realizează şi prin sine însăşi, este în permanenţă un pericol pentru bugetul de stat.

Mă voi referi, în mod concret, astăzi, la duplicitatea acestei uniuni culturale care, după 1990, deşi se declară că este uniune culturală, primeşte fonduri şi pe baza Legii bugetului, Legii partidelor politice, dar, în acelaşi timp, în mod necontrolat, primeşte, aşa cum va rezulta din cele ce voi prezenta în continuare, sume uriaşe, şi din străinătate, în mod deosebit din Ungaria.

Cel mai sigur sprijin extern al comunităţii maghiare din Transilvania vine din partea Guvernului Ungariei, pe filiera Fundaţiei comunitare Illyes, cu un subcuratoriu la Cluj-Napoca. În 2002, mandatul curatoriului fundaţiei a expirat, iar Tribunalul de la Budapesta a întârziat nepermis de mult învestirea noului organ de conducere ales prezidat de Pogonacs Bela, fostul preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Ungaria. Între timp, situaţia s-a reglementat, aşa că s-a trecut la reorganizarea structurilor subcuratoriale.

În 28 martie 2003, a fost reînnoit şi subcuratoriul de la Cluj. Noua structură aleasă nu a mai surprins pe nimeni. În vârful ierarhiei s-au cocoţat lideri marcanţi intangibili şi inamovibili sau personalităţi apropiate UDMR. Marko Bela a fost reconfirmat în funcţia de preşedinte al IkA din Transilvania, iar membrii au fost desemnaţi Beres Andras, Frunda Gyorgyi, Kelemen Hunor, Kovacs Peter, Csato Josezf şi Tokacs Csaba.

Deşi structurile pentru care se acordă subvenţii nu au nici o legătură cu politicul aparent, supremaţia subcuratoriului "Iko" continuă să fie deţinută de reprezentanţii vieţii politice maghiare din România. Dar acest lucru nu mai deranjează pe nimeni, se pare, politizarea societăţii civile fiind privită ca o stare de normalitate.

Revenind la şedinţa electorală din martie, atunci s-a stipulat că noua conducere cu state vechi nu are drept de a decide cine poate participa la licitaţiile de proiecte. Această decizie aparţine, în totalitate, consiliului format din 106 persoane din toate secţiile fundaţiei.

Mă voi referi, în continuare, la situaţia de după 1990. În timp de 12 ani, la comunitatea maghiară din Ardeal, au ajuns 924 de milioane de forinţi repartizaţi pe secţiuni. Una dintre beneficiarele fondurilor a fost şi "Communitas" prezidată tot de Marko Bela. În 28 iulie 2002, a apărut, pe site-ul Fundaţiei "Idesz", cuantumul subvenţiilor acordate către " Communitas". Potrivit acestuia, în perioada 1999 şi 2001, fundaţiei i-au fost alocate peste 100 de milioane de forinţi, aproximativ 10 miliarde de lei. Sumele au fost destinate cheltuielilor curente, acţiunilor culturale sau pentru apărarea intereselor comunităţii. Sursele noastre susţin că repartizarea banilor s-a făcut către clica din jurul lui Marko Bela, dar "Illyes" a sprijinit, în egală măsură, şi activităţile coordonate de Laszlo Tokes. Spre exemplu, suma acordată acestuia pentru organizarea Zilelor Reformaţiei de la Piatra Craiului au fost de peste 200 de milioane de forinţi, o sumă topită în mai puţin de o săptămână.

Aş vrea să trec succint în revistă faptul că, în această perioadă, s-au cheltuit peste 131 de milioane de forinţi pentru diverse burse acordate tot de către forurile politice şi culturale din Ungaria, din care o sumă de circa 600.000 de forinţi au dispărut fără urme, datorită modului ilegal în care se realizează finanţarea acestor organizaţii.

De asemenea, Universitatea "Aranka Györgyi", un proiect care a fost propus de către Fundaţia "Marosvorshely", respectiv Târgu Mureş, actuala Aranka Györgyi, a primit la înfiinţare, în 1992, un sprijin din partea maghiară în valoare de 924.000 de forinţi pentru cheltuieli de editare şi tipografice. Menţionez, de asemenea, că se acordă sume importante de bani şi pentru finanţarea publicaţiei "Lato" din Târgu Mureş, un fel de "Vatra", publicaţie care este însă dublu finanţată, respectiv şi de la Consiliul judeţean Mureş. În această afacere...

Domnul Corneliu Ciontu:

Concentraţi puţin, domnule Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Termin imediat.

În această afacere consemnată de presa din Transilvania de astăzi, este vorba şi de unele sume care se pare că ar fi intrat în buzunarele unora dintre politicienii maghiari, chiar colegi de ai noştri parlamentari. Lucrul care este cel mai grav însă este că, în ceea ce priveşte această "Communitas", această fundaţie "Communitas", este finanţată în mod curent, şi în prezent, de la Ministerul "Intoxicării" Publice, scuzaţi-mă, Informaţiilor Publice, cu sume îngrozitor de mari, în vreme ce o serie de instituţii culturale româneşti importante, cum ar fi "Vatra Românească" sau Societatea naţională "Avram Iancu", nu primesc, de la acelaşi negeneros sau zgârcit buget de stat, absolut nimic. Aceasta este dreptatea pe care o face guvernarea PSD - UDMR culturii româneşti în Ţara Românească.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Virgil Popescu. Va urma domnul Gheorghe Dinu.

Domnul Eugen Nicolăescu va depune declaraţiile la Secretariat.

Poftiţi.

Domnul Virgil Popescu:

Un înţelept proverb românesc, se pare de restrânsă audienţă, încearcă să ne înveţe că este util să nu arunci apa de copaie odată cu copilul. Totuşi, acest lucru s-a produs cu mare grabă demonstrativă, când reprezentanţii PD au returnat raportul de guvernare, în urmă cu două luni, fără a-l examina, convinşi fiind că sunt deţinătorii adevărului absolut şi nu au nevoie, în cadrul responsabilităţii parlamentare, de o confruntare argumentată, de logică şi transparenţă. Iată însă că, mintea cea de pe urmă a românului, în acest caz intrată în funcţiune după numai două luni, a avut câştig de cauză, probabil pentru a atrage atenţia asupra existenţei unui partid căruia i-a trecut alergia la culoarea neagră, editând, el însuşi, o carte neagră a guvernării.

Cum legea acţiunii şi reacţiunii, deşi nu a fost dorită în acest caz, funcţionează, răspunsul Guvernului la tardivele şi nejustificatele reproşuri ale PD a fost clar, competent şi prompt. Referindu-ne numai la, să le spunem, observaţiile PD-ului în domeniul comunicaţiilor, trebuie să observăm că acestea denotă o profundă necunoaştere depăşită numai de raţiuni opace şi de rea-voinţă.

Cum putem defini atitudinea Partidului Democrat, de ignorare a faptului că România este prima ţară din Europa care a integrat în legislaţia internă Directivele Europene adoptate în aprilie 2002, că în acelaşi an, 2002, s-a finalizat cadrul de reglementare pentru liberalizarea completă a pieţei telecomunicaţiilor, că în 2002, Uniunea Europeană a dat ca exemplu de bună practică România, pentru implementarea rapidă şi eficientă a noilor reglementări?

De reţinut că Uniunea Europeană aprecia, în anul 2000, an în care, la guvernare, se afla şi Partidul Democrat, drept prematur deschis şi fără şanse vizibile de finalizare capitolul 19 al telecomunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei. În anul 2002, raportul de ţară al Uniunii Europene aprecia că s-au făcut progrese în alinierea la acquis-ul privind telecomunicaţiile şi în pregătirea liberalizării pieţei de comunicaţii şi poştale. Aceste aprecieri ale Uniunii Europene au fost şi confirmate în practică, liberalizarea pieţei telecomunicaţiilor, la 1 ianuarie 2003, fiind o faptă necontestată chiar şi de către PD.

Deschiderea pieţei de telecomunicaţii şi notificarea începerii activităţilor de comunicaţii de către mai mult de 1.000 de societăţi, pe baza unei proceduri simplificate, crearea unei largi palete de opţiuni pentru cetăţeni, deci o piaţă concurenţială specifică economiei de piaţă, este apreciată de doctrina Partidului Democrat ca o tendinţă de sufocare a pieţei. Menţinerea unui monopol în acest sens şi cosmetizarea acestuia ar fi semănat cu repararea formală a unei autostrăzi, deja celebră pentru calitatea lucrărilor, girată, în anii de guvernare, de către Partidul Democrat.

Într-o concepţie modernă, Partidul Social Democrat a iniţiat, iar Parlamentul deja a aprobat, Legea serviciului universal care se adresează în mod egal, într-o viziune social-democrată, tuturor utilizatorilor. Într-o aceeaşi idee, notificăm pentru Partidul Democrat: telefonizarea localităţilor cu peste 1.000 de locuitori în 2002, deşi era un angajament luat în guvernarea precedentă a Partidului Democrat; proiectul în curs pentru telefonizarea în Munţii Apuseni; demararea sistemului unic de apeluri de urgenţă 112; asigurarea finanţării pentru retehnologizarea Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii.

Într-un spirit european, s-a înfiinţat Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii, organism cu atribuţii de armonizare a reglementărilor de piaţă cu cele existente în Uniunea Europeană. Este cazul să aducem aminte că ar fi trebuit înfiinţat, în guvernarea anterioară, conform cerinţelor europene? Progresul în domeniul comunicaţiilor se realizează şi este recunoscut ca o consecinţă a aplicării strategiei naţionale pentru trecerea la o nouă economie şi implementarea societăţii informaţionale care este accesibilă chiar şi pentru Partidul Democrat, pe site-ul Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei. De altfel, în spiritul societăţii informaţionale, au fost adoptate: Legea privind semnătura electronică, Legea comerţului electronic, Legea nr.676/2001, nr.677/2001, Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile cu caracter public, protecţia datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor.

Implementarea sistemului educaţional informatizat prin introducerea calculatoarelor şi accesului la Internet în învăţământul şcolar şi liceal ar putea să fie un bun exemplu asupra a ceea ce nu s-a făcut în guvernarea precedentă, la care Partidul Democrat a fost un factor responsabil. Să fie chiar atât de inexplicabil pentru Partidul Democrat, că la sistemul de achiziţii publice participă 900 de instituţii publice, că 8.000 de companii au solicitat înscrierea ca furnizori şi că s-au economisit, până acum, peste 35 de milioane de Euro, iar acest mod de lucru contribuie la eliminarea corupţiei? Să nu fie de acord Partidul Democrat cu progresele informaticii realizate în urma scutirii de impozit pe venit pentru activitatea de creare de programe pe calculator? Chiar să nege Partidul Democrat recunoaşterile internaţionale pentru politicile şi strategiile pe care le-a pus în practică Guvernul României, ca fiind un exemplu excelent de abordare eficientă pentru o economie pregătită pentru integrare? Cred că răspunsul trebuie căutat în afirmaţiile despre guvernarea Partidului Democrat făcute de către un lider al Partidului Democrat în faţa presei, cu prilejul publicităţii făcute Cărţii negre: "Nu am făcut nimic, că dacă făceam oamenii ne alegeau din nou şi eram noi la guvernare!"

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Dinu. Va urma doamna Eugenia Moldoveanu.

Domnul Gheorghe Dinu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "CFR-ul, încotro?"

De peste o sută de ani, calea ferată a reprezentat principalul mijloc de transport în România, atât pentru călători, cât şi pentru marfă. În perioada 1960 - 1990, calea ferată a avut parte de mari transformări şi modernizări, constând în automatizări - centralizări electrodinamice, introducerea de bloc de linie automat, bariere automate, triaje mecanizate, dublări de linii, electrificări pe liniile magistrale. Calea ferată avea, în 1990, un efectiv de 260.000 de salariaţi care, pe lângă activitatea propriu-zisă de efectuare a transportului feroviar, îşi producea singură, pentru uzul propriu, dar şi pentru alţi beneficiari, aproape totul, de la ac la computer.

În ultimii 13 ani însă, calea ferată se confruntă cu o cădere fără precedent, urmare a unor procese masive de restructurare, reorganizare, divizare, externalizare iniţiate de tot felul de neaveniţi care au dirijat activitatea acestui sector vital al economiei naţionale.

Fără nici o diferenţă, fiecare ministru, când şi-a văzut visul de a se aşeza pe portofoliul de ministru şi peste transporturi, a vrut să fie original, ajutat şi de echipa de neprofesionişti pe care şi-o aducea cu sine, răsturnând completamente tot ceea ce prin efort, sacrificiu, răspundere efectuate în timp de mai bine de 100 de ani, marea masă a ceferiştilor o aşezase pe baze trainice.

De la 260.000 de ceferişti, s-a ajuns acum la 90.000. Aproape întreaga presă a comunicat, în săptămâna trecută, că Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei are în vedere, în perioada următoare, reducerea cu încă 18.000 de salariaţi angajaţi ai căii ferate.

Reducerea are în vedere acoperirea fondului de salarii pe întreg anul, pentru că, în bugetul căii ferate, ultimele două luni ale anului au rămas descoperite. Dar haideţi să vedeţi prin ce mijloace doresc marii diriguitori ai căii ferate să rezolve problema scoaterii din sistem a încă 18.000 de salariaţi.

O primă măsură constă în înfiinţarea, pe lângă fiecare actuală Regională CFR, a câte unei regionale secundare care să gestioneze liniile secundare de gen Sf.Gheorghe - Breţcu, Vânători - Odorheiul Secuiesc, Luduş - Lechinţa etc.

A doua măsură constă în externalizarea unor activităţi, adică înfiinţarea de noi filiale cu actualele P.R.A. M-uri, Laboratoare S.C.B., T.T.R., E.L.F., I.F.T.E., adică activităţi indispensabile şi vitale pentru corecta şi buna funcţionare a instalaţiilor ce asigura siguranţa circulaţiei feroviare.

În sfârşit, o serie de activităţi ca ale zonei E.L.F. (electrificare, lumină şi forţă), S.I.M.C. (secţii de industrializare maşini cale), P.A.Z. (protecţia şi administrarea zonei căii ferate), atelierele de tabliere vor fi complet scoase din structura căii ferate.

Menţionez că, până la această dată, numai din structura C.N. - CFR - S.A. s-au înfiinţat 18 filiale independente, funcţionând ca societăţi pe acţiuni cu capital integral C.N.-CFR-S.A., care, la rândul ei, are tot capitalul aparţinând statului, iar din celelalte societăţi de căi ferate: marfă şi călători, s-au mai înfiinţat la fiecare câte 5 - 10 societăţi; îţi stă mintea-n loc câte societăţi au mai apărut, toate serviciile între ele derulându-se cu facturi în bancă, purtătoare de t.v.a. şi comisioane bancare, spoliind resursele financiare ale căii ferate, şi aşa din an în an diminuate.

Printr-un calcul simplu, cele 38 societăţi nou înfiinţate, adăugându-se celor 4 societăţi mamă - C.N.-CFR-S.A., Călători S.A., Marfă S.A., S.A.A.F. S.A., prin interdecontarea între ele, acestea creează combinări - C²₃₂ purtătoare de t.v.a. şi comisioane bancare.

Mai menţionez că toate societăţile nou create îşi înfiinţează conduceri cu directori, secretare, personal administrativ şi contabil, consilii de administraţie, numiţi pe sprânceană din rândul clientelei politice a patronilor, adică a celor care reprezintă statul.

Bunăvoinţa patronilor trebuie răsplătită cu cel puţin ".. cotizaţii pentru partidul care i-a numit.

Toate aceste babilonii se întâmplă din două motive:

1.spre a induce în eroare organismele internaţionale că în calea ferată s-a redus "la sânge" numărul de personal (cu toate că acestea au început să realizeze ce trucuri ieftine se folosesc);

2.spre a creşte încasările la bugetul statului, precum şi veniturile în buzunarele bancherilor.

Criza fără precedent în care se zbate calea ferată, când furnizorii au început să întrerupă utilităţile de gen, curent electric, gaz metan, apă, iar constructorii care au efectuat lucrări pentru calea ferată şi nu şi-au primit banii, au purces la executarea silită a societăţilor feroviare, arată cu prisosinţă managementul defectuos făcut acestui sector al economiei.

În ciuda sărăciei lucii, în calea ferată abundă achiziţiile opulente de aparatură electronică, de mobilier ultra luxos, în continuu înlocuit, iar ultimele jeepuri cu care s-au dotat serviciile de siguranţa circulaţiei din fiecare regională, toate cu numere de Iaşi, locul de baştină al unuia din directorii generali ai căii ferate, demonstrează cu prisosinţă starea jenantă în care a ajuns calea ferată.

Ca fost lucrător în detaşamentul feroviarilor, îmi permit să atrag atenţia domnului ministru Miron Mitrea că situaţia de la calea ferată a devenit dramatică şi, dacă nu va lua măsurile ce se impun, consecinţele vor fi extrem de grave.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

O invit la microfon pe doamna deputat Eugenia Moldoveanu. Va urma domnul Ioan Sonea.

Doamna Eugenia Moldoveanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin Legea monumentelor istorice, pe care am adoptat-o în anul 2001, am consfinţit, implicit, existenţa, în România, a aproape 22.000 de terenuri şi clădiri care au, potrivit legii, statutul legal de "monument istoric". Nu toate sunt antichităţi. Unele dintre ele aparţin veacului trecut - lucru firesc, dacă avem în vedere că tabloul complet al monumentelor istorice din România trebuie să documenteze asupra fiecărei epoci.

Între aceste monumente ale secolului XX, ca prahoveancă şi muzician, mă simt legată, în mod deosebit, de palatul ridicat în localitatea Floreşti din judeţul Prahova, de unul dintre cei mai bogaţi oameni ai României de acum un secol, Gheorghe Grigore Cantacuzino, poreclit, datorită averii sale, Nababul. acest Cantacuzin, urmaş al împăraţilor bizantini şi ai domnitorilor români, avea să devină soţul marii iubiri a lui George Enescu, cea care, după ce a devenit văduvă, s-a recăsătorit cu marele muzician. Din acest motiv, în casa pe care Gheorghe Grigore Cantacuzino o avea în Bucureşti, pe Calea Victoriei, funcţionează, şi astăzi, Muzeul Naţional "George Enescu" şi se află sediul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Prin destinul personal, numele acestui Cantacuzin a ajuns să fie legat de istoria muzicii româneşti.

Mare iubitor de frumos, Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a hotărât să construiască, spre folosinţa fiicei sale, principesa Alice Cantacuzino, pe moşia sa de la Floreşti din judeţul Prahova, un palat asemănător cu celebrul palat din ansamblul de la Versailles, Trianon. Din cauza asemănării, palatul a şi fost denumit "Micul Trianon". Cu proiectarea clădirii a fost însărcinat acelaşi arhitect care realizase şi "casa cu lei" de pe Calea Victoriei din Bucureşti, Ioan D. Berindei, unul dintre cei mai renumiţi arhitecţi din prima jumătate a secolului trecut, cel care a proiectat şi grandiosul Palat al Culturii din Iaşi.

Micul Trianon din Floreşti - construcţie ridicată în mijlocul unui parc dendrologic de 150 de hectare, cu multe specii rare în România, şi înconjurată de alte zone cu destinaţie specială - terenuri de golf, echitaţie şi vânătoare - acest palat spun, aşadar, avea o monumentalitate aparte. Cele 365 de dormitoare (câte unul pentru fiecare zi a anului), cele şapte săli de bal şi nenumărate alte saloane, îi confereau palatului din Floreşti o grandoare unică în România. S-au utilizat materiale scumpe, între care o piatră ceva mai preţioasă chiar decât marmura, piatra de Albeşti.

Construirea palatului a început în anul 1907, dar războiul şi apoi criza economică au încetinit lucrările. Palatul era aproape terminat în noiembrie 1940, când a fost lovit de devastatorul cutremur. Cel de al doilea război a determinat oprirea lucrărilor de refacere şi consolidare, armata sovietică a jefuit sistematic zona, începând din septembrie 1944, dar adevărata lovitură a fost dată de reforma agrară din 1945. Aceasta a distrus moşia de la Floreşti. Comunităţile din jur au început să care piatra scumpă din palat, pentru a o folosi în construcţiile proprii. După etatizarea proprietăţii, în clădirile anexă a fost înfiinţat un sanatoriu TBC. Totuşi, palatul a fost înscris, în deceniul al şaselea, pe lista monumentelor istorice. Dar nu s-a luat nici o decizie privind o eventuală restaurare a clădirii. Din păcate, cutremurul din 1977 a afectat şi mai grav construcţia. Acel an a coincis şi cu desfiinţarea Direcţiei Monumentelor Istorice de către regimul lui Ceauşescu, acesta fiind enervat de rezistenţa pe care specialiştii în monumente istorice o făceau planurilor sale de demolare a unui sfert din Capitala ţării. În aceste condiţii, nimeni nu a mai putut lua apărarea Micului Trianon. Afectat de poluarea produsă de fabrica de negru de fum din apropiere, de furturile continue de piatră şi cărămizi, de filmările realizate pentru un film artistic - situaţie în care palatul s-a degradat şi mai tare - palatul mai are şi astăzi, totuşi, eleganţa care ne aminteşte de modelul său versaillez. Unul dintre cei mai preţuiţi arhitecţi restauratori din România, prahoveanul Călin Hoinărescu, susţine că restaurarea este, încă, posibilă. Evident, pentru aceasta, este nevoie de bani dar, mai ales, este nevoie de voinţă.

Stimaţi colegi,

Aş vrea să vă readuc în memorie cazurile multor oraşe germane, între care Dresda şi Stuttgart, distruse de aviaţia aliată, în timpul celui de al doilea război mondial, cazul Varşoviei, distrusă de armata germană, în timpul aceluiaşi război. În aceste cazuri, în locul splendidelor construcţii din centrele istorice au rămas nişte movile de moloz. Situaţia de la Floreşti este, în ciuda tuturor dezastrelor, ceva mai puţin gravă. Coloanele palatului încă se menţin verticale, unele ziduri se încăpăţânează să reziste. Germanii şi polonezii şi-au reconstruit monumentele istorice. Să nu fim noi în stare să le restaurăm pe acelea pe care, încă, le mai avem?

Regret că nu vă pot arăta fotografii înfăţişând frumuseţea palatului prahovean care, chiar dacă se cheamă şi astăzi Micul Trianon, se află în România, în proprietatea autorităţilor româneşti şi, aşadar, în răspunderea noastră. Există posibilitatea practică de a fi restaurat. Evident, operaţiunea va costa ceva bani, dar cel mai bogat judeţ al ţării, judeţul Prahova, ar putea suporta o bună parte din costuri. Am putea realiza la Floreşti un centru cultural de importanţă judeţeană - aşa cum am prevăzut existenţa acestor centre, în proiectul de lege pentru aşezăminte culturale, pe care îl vom dezbate, în curând, în plenul Camerei. Ar putea fi şi un centru de întâlniri internaţionale, dar ar fi posibil ca o parte din el să intre şi în exploatare turistică. Fac, pe această cale, un apel către colegii mei care înţeleg valoarea deosebită a acestui monument şi către ambiţioasele autorităţi prahovene, să salvăm Micul Trianon de la Floreşti, Prahova. Va fi spre binele comunităţii locale şi spre binele României. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să adresez câteva cuvinte referitoare la situaţia în care se află trei comune din judeţul Bistriţa-Năsăud, ne aflăm în campania electorală, alegeri parţiale pentru alegeri de consilieri locali şi primari. Probabil că această perioadă este o campanie, o campanie de lecţie pentru partidele din opoziţie. Noi încercăm să ne încadrăm în prevederile legale, facem deplasări în teritoriu, ne manifestăm în faţa electoratului, ne expunem programele, platformele candidaţilor noştri, însă avem de înfruntat o bătălie, un adversar într-o bătălie de fapt nelegală, la urma urmei, şi neechilibrată.

Vreau să vă spun că noi nu putem face faţă ameninţărilor cu care noii racolaţi de către partidul de la putere, de PSD, vin şi se manifestă în teritoriu. Pe lângă ameninţările foarte urâte la adresa candidaţilor noştri, după încercări, la rândul lor, de a fi atraşi de partea puterii, urmează ameninţări de forma: "dacă nu veţi renunţa la candidaturi" sau "dacă satul vă va alege pe voi sau comuna, această comună nu va mai beneficia de nici un leu de la buget" sau "nu veţi mai avea curent în localităţile cutare..." ş.a.m.d. Aceşti candidaţi, aceşti reprezentanţi ai Puterii care de atâta timp puteau să rezolve o serie de probleme n-au făcut-o, vin acuma şi promit o dată cu acelaşi kilogram de zahăr şi litru de ulei promit ceea ce n-au fost în stare să facă într-o perioadă de 3 ani de zile aproape.

Iată că în localităţile prin care trecem acuma - şi nu prima dată trecem desigur - găsim lucruri de necrezut, cetăţeni care beau apă din râu, nu vă vine să credeţi, dar sunt localităţi la care, la această dată nu există nici o fântână şi oamenii beau apă din râu. Anul trecut a fost în toamnă o epidemie foarte dură de o serie de boli ca şi consecinţă a acestui fapt şi, cu toate acestea, nu se întâmplă nimic; apa curentă este adusă la capătul localităţii, dar datorită unui consilier care are o anumită putere în comuna respectivă, această apă nu poate intra în localitate. În sat, zeci de case stau fără curent, pentru că se aşteaptă această perioadă prin care cineva să promită că va introduce curent sau că dincolo va introduce apă. Sunt nişte lucruri care trebuie să fie un semnal de alarmă la adresa Puterii actuale, noi atragem atenţia la această dată, probabil că lucrurile vor lua o turnură şi mai gravă pe parcursul acestei campanii şi ameninţările nu contenesc.

Dorim să se ia în considerare această chestiune, deşi sunt proiecte, iniţiative de legi prin care se cere ca în perioada de precampanie sau în campanie să nu se distribuie bunuri, să nu se facă promisiuni fără un fond legal, iată că toate aceste lucruri nu sunt luate în seamă şi lucrurile grave continuă.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Raj-Alexandru Tunaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "În România mileniului III, înainte de aderarea noastră la NATO şi U.E., a început naţionalizarea".

Domnule preşedinte al României,

Domnule prim-ministru,

Doamna ministru a justiţiei,

Domnule procuror general de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am găsit de cuviinţă să vă informăm, noi, deputaţii: Raj Alexandru Tunaru, Radu Ciuceanu, Ludovic Mardari şi Mircea Costache, înaintea domnului ambasador al Statelor Unite ale Americii la Bucurşti, Michael Guest, că în România mileniului III, a început o nouă etapă, naţionalizarea.

Din informaţiile noastre, şi domnia sa, domnul Michael Guest v-a fi informat despre acest caz în maxim două zile, de aceea noi o să vă trimitem acest dosar şi dumneavoastră, cât mai repede cu putinţă, având speranţa că veţi neutraliza rapid acest virus mortal, până nu se răspândeşte în toată ţara şi odată cu intrarea noastră în Europa, să-l preia şi bătrânul continent.

În acest caz, este vorba despre un cetăţean român, domnul Bucă Nicolae, cu domiciliul în Slatina, care este preşedintele P.A.S.-ului şi vicepreşedintele Consiliului de administraţie al Societăţii comerciale "Electrocarbon" Slatina.

Vă voi face un scurt istoric. În luna februarie 1999, în urma licitaţiei organizată de F.P.S.Bucureşti, Asociaţia salariaţilor "Electrocarbon" Slatina, a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni, şi anume 52,87%. Din 52,87%, prin redistribuire, Nicolae Bucă deţinea 51,08% pentru care a achitat 315.000 USD.

Înainte de privatizare, societatea avea pierderi de 58,5 miliarde lei, după privatizare, noua echipă a reuşit să obţină un profit de 2,5 miliarde lei.

La 28.03.2000, în Adunarea Generală a P.A.S.-ului, domnul Cărămizaru Teodor şi cu alţi câţiva lideri sindicali (fără a achita nici măcar o acţiune), stabilesc excluderea din asociaţie a preşedintelui P.A.S., Bucă Nicolae, şi a directorului general, Stere Florea, şi s-a dispus confiscarea acţiunilor deţinute de domnul Bucă Nicolae şi domnul Stere Florea.

Domnii Bucă Nicolae şi Stere Florea au cerut - prin instanţă - anularea Hotărârii din 28.03.2000. S-a obţinut Hotărârea nr.499 din 03.07.2000, pronunţată de Tribunalul Olt-Slatina, hotărâre definitivă, irevocabilă şi executorie, de anularea a procesului-verbal din 28.03.2000. Toate hotărârile luate, după 28.03.2000, de către conducerea Asociaţiei şi Societăţii comerciale "Electrocarbon" sunt ilegale.

S-a încercat executarea Hotărârii definitive a Tribunalului Slatina din 28.03.2000 până în prezent, dar din păcate fără nici un rezultat. S-a încercat tergiversarea executării Hotărârii definitive a Tribunalului Slatina, introducându-se recurs la Curtea Supremă de Justiţie, recurs ce a fost respins.

Domnul Ţugulan Liviu s-a prezentat la REGISCO la data de 14.06.2001, în calitate de vicepreşedinte al P.A.S., calitate pe care nu a avut-o niciodată, şi a semnat transferul a 3.165.121 acţiuni în portofoliul Rafinăriei Dărmăneşti. REGISCO a anulat transferul acestor acţiuni, la sesizarea făcută de către domnul Bucă Nicolae, că transferul a fost ilegal.

Anularea făcută de REGISCO a fost comunicată Asociaţiei "Electrocarbon", Rafinăriei Dărmăneşti, Societăţii Comerciale "Electrocarbon" şi S.I.F. Oltenia, la 10.07.2001. La 13.07.2001 Adunarea generală a societăţii, ilegal constituită, a aprobat modificarea structurii acţionariatului în baza "structurii consolidate", comunicată la REGISCO S.A., ceea ce reprezintă un fals.

Din acea dată, acţionarii înregistraţi la Registrul Comerţului iau decizii şi hotărâri în contul asociaţiei, acţiuni nelegale, ce au dus la diponibilizarea a 700 de salariaţi în luna mai 2002, închiderea fluxului principal de producţie, aducând societatea în pragul falimentului.

Executorul judecătoresc care a început executarea hotărârii definitive şi irevocabile a Tribunalului Slatina, nu a mai vrut să facă executarea silită fără o ordonanţă preşedinţială, astfel încât în ianuarie 2003 s-a cerut de către Bucă Nicolae şi Stere Florea o ordonanţă preşedinţială pentru punerea în aplicare a Hotărârii nr.499 prin executare silită.

Deşi o ordonanţă preşedinţială se judecă în maxim 5 zile, în acest caz, cu toate că au trecut 3 luni, aceasta se judecă în continuare şi nu s-a soluţionat nici până astăzi.

Iată, domnilor colegi, că titlul aceste declaraţii politice nu a fost o glumă şi gravitatea acestei situaţii de la Slatina ne duce cu gândul la data de 15 iunie 1947, când a început naţionalizarea, iar colegul nostru, domnul Radu Ciuceanu, care a fost martorul acestor fărădelegi făcute de comunişti şi care a plătit cu 15 ani de temniţă grea, mi-a mărturisit: "şi după ce i-au confiscat acţiunile, adică după naţionalizare, nu l-au arestat pe proprietarul lor?"

Această replică înţeleaptă şi plină de substraturi politice, ne-a determinat să facem această declaraţie politică, înaintea domnului ambasador Michael Guest, şi să-l scutim pe domnul Victor Ponta de o anchetă "fulger", în care să recunoască că domnul Michael Guest a avut dreptate din nou.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Emil Crişan:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Hotărârile Guvernului privind taxa pentru serviciile publice de radio şi televiziune, între tragedie şi ridicol".

Apariţia Hotărârii Guvernului 185 şi respectiv 186/20.02.2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune şi respectiv radiodifuziune a adus în rândul populaţiei acelaşi sentiment faţă de Guvernul României ca atunci când anunţă restructurări în masă la unităţi industriale din Braşov, Galaţi, Hunedoara, Reşiţa, Valea Jiului ori în alte localităţi ale ţării.

Aceste ordonanţe legiferează impunerea unei taxe pentru ceea ce familiile sărace, cum majoritatea familiilor sunt astăzi în România, nu posedă un aparat de radio şi televizor, în acelaşi timp nemaipunându-se problema dacă acestea sunt funcţionabile, acolo unde există.

Ordonanţele stabilesc prin art.4 că "această taxă se va încasa de la persoanele fizice şi juridice de către Societatea comercială de distribuţie şi furnizare a energiei electrice, prin filialele sale în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate", astfel încât aceste filiale au stabilit sumele trecute în anexe la ordonanţe pentru fiecare deţinător al unui contor electric, iar de aici începe o adevărată tragedie.

Sâmbătă, 19 aprilie 2003, Biroul parlamentar din Abrud mi-a fost asaltat de un mare număr de persoane care contesta, aşa cum l-au numit, un "furt legalizat", impunerea unor astfel de taxe. Persoane vârstnice care nu au şi nu au avut niciodată aparat de radio ori televizor, asociaţii familiale şi societăţi comerciale care trăiesc cu greu de azi pe mâine şi bineînţeles fără a poseda aparatul de radio ori televizor sunt supuse la plata taxelor pentru faptul că posedă contor electric.

Fără comentarii, prin aceste ordonanţe de urgenţă, Guvernul a reuşit o mare performanţă: "introducerea contorului electric în mass-media".

În orăşelul cu 7000 de locuitori, care este Abrudul, un număr de 51 de societăţi comerciale şi asociaţii familiale au semnat un protest, considerând abuz grosolan H.G.185 şi H.G.186/2003 referitoare la taxa pentru serviciul public de radio şi televiziune care le va duce în mod sigur la faliment. Exemplificând la S.C. Anca SRL, semnatar al acestui protest, pe factura de energie electrică, valoarea curentului electric consumat însuma 30.000 lei, în timp ce taxa impusă de cele 2 ordonanţe pe luna martie şi retroactiv pe februarie era de 1.600.000 lei, societatea respectivă fiind de fapt o "plăcintărie" care n-a avut şi nu va putea avea instalat un televizor, din cauza spaţiului prea mic.

Interesantă este motivaţia personalului specializat de la S.C.Electrica, cum că nu se poate plăti valoarea energiei electrice consumate decât împreună cu aceste taxe, "deoarece se află pe aceeaşi factură", urmând ca în cazul în care nu se va plăti întreaga factură în timp util, se va întrerupe furnizarea energiei electrice pe contorul respectiv, lăsând în beznă informaţională pe proprietar; mai mult decât atât, "procedura de executare silită a persoanelor care se sustrag de la plata taxelor pentru serviciile publice de radiodifuziune şi televiziune este cea stabilită potrivit reglementărilor privind colectarea creanţelor bugetare, iar nivelul penalităţilor pentru plata cu întârziere a acestor taxe este cel stabilit potrivit legii pentru creanţele bugetare".

Aşadar, se anunţă o ploaie de "găuri negre" în buget, care vor creşte mereu şi probabil când vor ajunge cam cât cea de la SN Tutunul Românesc, Guvernul va interveni şi, cu marea sa indulgenţă, va scuti poporul de plata acestora.

De la tragedie la ridicol nu este decât un pas. Administratorul unui cimitir din Ocna-Mureş, ing.Nicolae Popa, mi-a trimis o scrisoare în speranţa rezolvării situaţiei sale, printr-o intervenţie în plenul Camerei Deputaţilor, ceea ce şi fac eu acum. Cum capela cimitirului orăşenesc este dotată cu contor electric, situaţia considerată normală până acum a ajuns în pragul macabrului, administratorul cimitirului întrebându-se dacă să renunţe la racordarea capelei mortuare a oraşului la curent electric şi să se mulţumească cu lumina lumânărilor ce veghează somnul de veci al celor decedaţi, ori să doteze acest spaţiu de ultima reculegere cu aparat de radio şi TV, pentru ca cei ce-şi plâng morţii să poată fi mereu la curent cu "marile şi istoricele" realizări ale PSD şi ale Guvernului Năstase.

Domnilor guvernanţi, poporul vă cere insistent să vă lăsaţi de şotii şi să nu mai instituiţi taxe orbilor pentru ceea ce nu văd, surzilor pentru ceea ce nu aud, săracilor pentru ceea ce nu au, scutind uneori de mari datorii pe cei pe care de curând i-aţi numit "baroni locali".

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de domnii deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Doamna Constanţa Popa:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Scopul serviciilor de sănătate oriunde în lume îl reprezintă asigurarea sănătăţii populaţiei ţării. Dependenţa calităţii acestor servicii de nivelul economic de dezvoltare a ţării este mai mult decât evidentă: dotarea spitalelor cu aparatură medicală de înaltă performanţă, calificarea şi numărul specialiştilor care lucrează în sistemul sanitar, calitatea serviciilor de transport medical etc.

Este, de aceea, de neînţeles, de ce, la nivelul economic la care se află România, cel puţin banii care sunt adunaţi de la populaţie pentru sănătate nu sunt folosiţi exclusiv pentru sănătate.

Nu este de mirare faptul că, în aceste condiţii, indicatorii de sănătate din România arată o deteriorare a stării de sănătate a românilor şi creşterea alarmantă a numărului de cazuri la boli care erau aproape dispărute înainte de 1989, ca, de exemplu, tuberculoza.

Având în vedere starea precară a sănătăţii naţiunii române şi situarea României pe primele locuri în Europa la indicatori privind diferite afecţiuni, o reformă, o reorganizare a sistemului sanitar este absolut necesară.

S-a făcut însă o evaluare corectă a stării de fapt existente, bazată pe criterii şi principii, transparentă şi prin consultarea largă atât a specialiştilor din domeniu, cât şi a cetăţenilor, care sunt în definitiv atât cei care finanţează, cât şi cei care beneficiază de această reorganizare?

S-a pornit la reorganizarea sistemului sanitar românesc prin reducerea numărului de paturi din spitale pentru a ne alinia la media existentă în Uniunea Europeană, fără a avea însă o asistenţă medicală primară şi de ambulatoriu la fel de organizată şi de eficientă.

Nu s-a ţinut cont nici de faptul că numărul de medici determină numărul de paturi de spitalizare, iar acesta este nu numai în scădere faţă de 1989, ci şi distribuit necorespunzător, România confruntându-se cu o lipsă acută de medici specialişti în oraşele mici şi în mediul rural.

Sistemul sanitar se confruntă acum cu o criză de medicamente şi materiale sanitare, datorită în principal refuzului autorităţilor de a onora contractele încheiate de furnizorii acestora cu spitalele în condiţii legale.

Cine suferă în această situaţie? Cetăţeanul, plimbat de la o farmacie la alta în speranţa eliberării unei reţete compensate sau gratuite, pus pe lista de aşteptare pentru efectuarea unor analize de care are absolută nevoie pentru a i se pune diagnosticul sau administra corect medicamentele.

Toate acestea se întâmplă în condiţiile în care el a plătit conştiincios la fondul de asigurări de sănătate şi în condiţiile în care sumele colectate la acest fond pe trimestrul I/2003 le-au depăşit pe cele prognozate.

Toate aceste constatări conduc la o singură concluzie: în România exista o serioasă criză de conducere şi gestionare a sistemului sanitar.

A trebuit ca ambasadorul Michael Guest să afirme că, în România, medicamentele pentru SIDA sunt cu 50% mai scumpe decât în SUA pentru a se autosesiza corpul de control al primului ministru. Se recunoaşte acum oficial că în România unele medicamente sunt de 3-4 ori mai scumpe decât în ţările Uniunii Europene.

S-a făcut o analiză pentru a se descoperi cauzele acestei situaţii?

Valoarea TVA la medicamente în România este de 19%, cu mult peste valoarea TVA din ţări ale Uniunii Europene, unde are valori cuprinse între 0 şi maxim 12%.

Există la nivelul Ministerului Sănătăţii o situaţie detaliată a gradului de dotare cu aparatură medicală a spitalelor?

Aproximativ 1000 de miliarde de lei din credite şi împrumuturi externe au fost folosite pentru achiziţionarea de aparatură medicală de înaltă performanţă, care în multe spitale nu a fost recepţionată şi înregistrată, zace descompletată şi nefolosită, uneori doar pentru că nu au fost prevăzute şi fondurile pentru punerea ei în funcţiune.

Orice reorganizare trebuie să aibă la bază o analiză amănunţită a datelor existente şi un plan care să ne arate încotro mergem şi când vom ajunge la ţelul propus.

Astfel.... sănătatea naţiunii, încotro?

Domnul Ioan Miclea:

Declaraţie politică: "Lupta împotriva corupţiei, obligaţie sau bunăvoinţă?"

Guvernul PSD a depus recent în Parlament un pachet de legi care au ca obiect combaterea corupţiei, legi pentru care şi-a asumat responsabilitatea. Cum aceste legi au fost adoptate de către Parlament, normal că ele au devenit obligatorii pentru toată populaţia României, inclusiv pentru membrii Guvernului.

Personalităţi importante ale vieţii politice şi economice internaţionale, mă refer aici la ambasadorul SUA, precum şi a preşedintelui Camerei de Comerţ al aceleiaşi tari, ne-au atras atenţia într-un mod dur, fără echivoc, că vom rata aderarea în 2004 la UE dacă nu înţelegem să luptăm serios împotriva corupţiei.

Lupta împotriva corupţiei este o chestiune de voinţă politică, în care trebuie angrenat întregul spectru politic a ţării.

Am atras atenţia guvernanţilor şi PSD, de la această tribună, că în rândul lor sunt mulţi oameni, din păcate în posturi importante, care nu sunt dispuşi să se angreneze într-o luptă serioasă cu acest flagel naţional. Aceste persoane, nu numai că nu se angrenează în această luptă, dar, dimpotrivă, încurajează actele de corupţie sau le muşamalizează.

Un caz concret în acest sens este cel a domnului ministru Octav Cozmâncă, căruia i-am adus la cunoştinţă diferite fapte de corupţie din sfera de activitate a domniei sale, fapte care le-a trecut cu vederea, dându-mi, la interpelările făcute, răspunsuri evazive, pe lângă subiect.

Vă prezint aici cazul interpelării pe care am adresat-o domnului ministru privind deplasarea unei delegaţii a Consiliului judeţean Cluj la Passau, Germania, deplasare care nu şi-a atins obiectivul şi care a generat un fapt de corupţie evident.

În acea interpelare am ridicat trei probleme punctuale la care domnul ministru Cozmâncă nu a răspuns.

O primă problemă ridicată a fost aceea a închirierii unui microbus din Ungaria pentru care s-a plăti 18.000 euro, când un microbus similar închiriat din România ar fi costat cca 5000 euro. Aşa după cum arătam, la această întrebare esenţială, ministrul nu a răspuns, ascunzând în acest fel o gravă faptă de delapidare comisă de către vicepreşedintele Consiliului judeţean Cluj, Kerekes Şandor.

O altă întrebare care am pus-o domnului ministru Cozmâncă a fost cea referitoare la faptul dacă, prin neparticiparea consilierilor care s-au deplasat în Germania la întâlnirea cu omologii lor germani, s-a îndeplinit obiectivul deplasării. În loc să facă o analiză concretă pe caz, domnul ministru face un întreg expozeu despre ce trebuia să se întâmple în Germania şi care au fost obiectivele deplasării acestei delegaţii la Passau, fără a arăta ce s-a întâmplat de fapt acolo şi de ce consilierii noştri nu s-au întâlnit cu colegii lor germani.

Şi, în fine, întrebând dacă deplasarea delegaţiei în Germania şi neîndeplinirea scopului pentru care s-a făcut deplasarea, nu a fost de fapt decât un paravan în spatele căruia au fost ascunse aceste cheltuieli exagerat de mari, precum şi scoaterea din ţară a unor sume de bani cu scopuri vădit necinstite, domnul ministru, de asemenea, nu răspunde.

În această situaţie ne punem fireasca întrebare, dacă lupta împotriva corupţiei în ţara noastră, cu miniştri ca domnul Cozmâncă are sorţi de izbândă. Răspunsul este categoric: NU!

Oricât ne-am zbate noi, cei din Opoziţie, să scoatem la lumină cazurile de corupţie, dacă cei care au puterea, guvernanţii, nu au altă grijă decât să le acopere, făcându-se astfel complici cu corupţii, ( cazul relatat de la Cluj-Napoca este relevant), eradicarea acestui flagel la noi nu va putea fi făcută. Atâta timp cât la guvernare este un partid cu oameni corupţi, degeaba orişice zbatere a noastră, totul este în zadar.

S-au ales lupii paznici la stână!

Domnul Marin Anton:

În urmă cu un an, tot în luna aprilie, românii au avut parte de un val de scumpiri asemănător celui care se pregăteşte şi acum prin mărirea preţurilor la alimente şi la multe alte produse înaintea sărbătorilor, dar şi datorită creşterii iminente a preţului la carburanţi, îndeosebi la benzină.

În fiecare an, pe lângă scumpirile conjuncturale, ca urmare a persistenţei unei economii nefuncţionale de piaţă, în care nu acţionează cererea şi oferta, sunt programate creşteri de preţuri şi tarife ca o consecinţă a nerestructurării şi lipsei de reforme economice.

Guvernul a acoperit mereu ineficienţa şi protecţia socială a întreprinderilor de stat cu pierderi care fac cheltuieli peste cheltuieli şi acordă salarii grase - la care se adaugă nenumărate stimulente, facilităţi, prime ajutoare, folosind metoda cea mai primitivă de a colecta bani la buget, respectiv, creşterea preţurilor. Problema este că cei care administrează această situaţie nu au înţeles că majorarea fiscalităţii nu aduce bani mai mulţi ci, dimpotrivă, accentuează evaziunea fiscală şi munca la negru.

Tot anul trecut, primul ministru a năucit o ţară întreagă cu o explicaţie uluitoare: recunoştea "colectarea neserioasă" a veniturilor şi spunea, textual, că "nu mărim accizele dintr-o bucurie sadică de a chinui poporul, însă nu avem altă soluţie".

Acum, la peste un an de la această expresivă afirmaţie, situaţia se prezintă identic, de unde se poate trage concluzia că acest Guvern are o capacitate limitată de a gestiona economia în ciuda amăgirilor şi menţinerii unei situaţii precare şi dăunătoare pe termen mediu şi lung.

O asemenea politică este păguboasă pentru întreaga societate românească şi problema preţurilor este una din cauzele sărăciei, dar şi a agendei populaţiei, pe care Guvernul o ignoră şi preferă să încaseze noi taxe şi impozite, majorate în permanenţă, pe spinarea contribuabililor buni platnici.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Una din problemele dezbătute cu interes în ultimul timp, dar cu un accent sporit a fost situaţia corupţiei din România. Criticile dure la adresa Guvernului au fost trecute cu vederea de către acesta, pe motiv că "ştim noi prea bine ce facem". De bună seamă, atotputernicia PSD nu se lasă impresionată de părerile - "neavizate, nu-i aşa?" - expuse fie în Studiul Transparency International care aminteşte că România e fruntaşă la corupţie, fie de către oficialii UE şi NATO.

Pentru o mai bună informare a Guvernului, la nici patru zile de la declaraţiile personalităţilor mai sus-amintite, ies la iveală noi cazuri de corupţie, în care, culmea, nici mai mult nici mai puţin sunt implicaţi doi deputaţi PSD.

După cazurile prea binecunoscute, ale lui Fănel Păvălache şi ale celebrilor baroni locali, deputatul PSD de Iaşi, Cristian Nichifor, este implicat într-o escrocherie de proporţii - 1,2 milioane de dolari prejudiciu adus Firmei Solid Invest din SUA -, sprijinită, printre altele, şi de reprezentanţi ai justiţiei române (conform ziarului "România Liberă", marţi 22 aprilie 2003).

Lista actelor de corupţie poate fi deschisă cu "capul de afiş" al cazului Tărâţă Culiţă care a făcut vâlvă destul timp în presă şi cu siguranţă va continua.

Iată, domnilor guvernanţi, că există cazuri de corupţie chiar printre dumneavoastră, dar chiar dacă "ştiţi dumneavoastră ce trebuie să faceţi", ne permitem să vă cerem public, în beneficiul cetăţenilor acestei ţări, următoarele:

1) Prezentarea publică de către instituţiile abilitate a listei marilor corupţi care au falimentat societăţi cu capital de stat sau chiar privat;

2) Modalităţile concrete de rezolvare a cazurilor de corupţie, în conformitate cu semnalele de alarmă transmise de opinia publică românească, oficialii internaţionali, organisme neguvernamentale.

În Monitorul Oficial al României a fost publicată Legea nr.111 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.24 din 2001 privind impunerea microîntreprinderilor.

Până aici nimic deosebit, dacă nu s-ar fi realizat o eroare gravă în textul legii de aprobare a ordonanţei amintite mai înainte. Articolul 1 alineatul 2, în forma aprobată prin lege, introduce o prevedere care nu poate fi îndeplinită de nimeni, prevedere introdusă la adoptarea textului în Senatul României, dar care putea să trezească reacţia iniţiatorului, respectiv Guvernul României.

Concret, o societate este declarată microîntreprindere şi beneficiază de prevederile acestei legi dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute la lit.a, b şi d ale alineatului 1 la momentul constituirii.

O societate comercială se constituie prin înregistrarea la Registrul Comerţului şi obţinerea codului unic şi a certificatului de înregistrare fiscală reprezintă momentul constituirii. Este imposibil ca la momentul când societatea a primit documentul de constituire să fi făcut o angajare, pentru că nu era încă persoană juridică.

De asemenea, orice societate are nevoie întâi să existe, să se constituie şi numai după aceea îşi începe activitatea când se realizează planurile de afaceri, să dimensionează resursele materiale, umane, financiare.

Se poate constata cum o prevedere prost înscrisă în textul de lege blochează orice societate să poată fi încadrată în categoria microîntreprinderilor. Este nevoie urgent de o corecţie a textului de lege, iar Guvernul, în calitate de iniţiator al ordonanţei, trebuia să participe în Parlament la dezbaterea serioasă a proiectului de lege şi să intervină cu argumente atunci când se produc erori.

Guvernul, din păcate, tratează cu superficialitate, ca şi parlamentarii săi, orice proiect de lege şi chiar dacă opoziţia vorbeşte nu are nici o şansă în faţa maşinii de vot.

De aceea, Guvernul trebuie să reintroducă aceeaşi regulă ca în actul normativ iniţial şi asta o poate face printr-o ordonanţă de urgenţă.

Acum se poate spune că este un caz de urgenţă, pentru că se vor depune declaraţiile de impozit, iar contribuabilii au nevoie să opereze într-un mediu stabil.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Declaraţie politică referitoare la tergiversarea aplicării Legii 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Prin semnarea şi susţinerea moţiunii de cenzură împotriva Guvernului Năstase la asumarea răspunderii pentru proiectul de Lege privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, PNL şi-a exprimat punctul de vedere privind neseriozitatea, superficialitatea, reaua voinţă şi chiar ignoranţa guvernanţilor în lupta contra corupţiei în România. Mai mult, prin proiectul propriu de Lege privind conflictul de interese în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice înregistrat la Parlament, pe data de 18 iulie 2002, Partidul Naţional Liberal şi-a oferit expertiza la tratarea cu fermitate şi seriozitate a fenomenului corupţiei în România. Dar se pare că, departe de a dori să se războiască cu corupţia care macină fundamentele statului român din interior, prin Legea PSD apărută ieri în Monitorul Oficial, Guvernul intenţionează să se războiască de fapt cu întreprinzătorii privaţi, să permanentizeze dominaţia aparatului birocratic şi să mai ofere un spectacol de imagine regizat de domnul Dâncu pentru canalele de informare interne şi mai ales externe.

Am constatat însă în ultima perioadă că, evident cu excepţia guvernanţilor care poartă ochelari de cal şi nu au probabil în faţa ochilor decât un exemplar din "Fascinanta şi eterna România ", opinia publică internă ca şi politicienii şi diplomaţii străini informaţi au început să refuze gogoşile servite de Palatul Victoria, cerând cu o voce tot mai presantă consistenţă şi seriozitate. Numai în ultimele săptămâni, Guvernul român şi, din nefericire, şi România, au primit avertismente şi chiar urecheli de la personalităţi de talie mondială ale politicii, finanţelor şi businessului, precum George Soros, Obie Moore sau Jonathan Scheele, în legătură cu gravitatea fenomenului corupţiei, cu faptul că numeroase firme străine ne părăsesc şi ocolesc ţara din cauza administraţiei de stat corupte şi a mediului de afaceri nesănătos, toate acestea sfârşind prin a periclita chiar procesul democratic românesc.

Şeful Delegaţiei Comisiei Europene în România, domnul Scheele, a avertizat că întârzierea în neaplicarea măsurilor anticorupţie poate determina chiar amânarea aderării României la Uniunea Europeană. Excelenţa sa, domnul Michael Guest a fost şi mai direct, acuzând puterea actuală că a ajuns atât de preocupată doar de propriile interese încât ignoră problemele grave cu care se confruntă societatea românească.

Cum au răspuns guvernanţii noştri la toate aceste grave acuze şi avertismente? Ca de obicei, ignorând sau răstălmăcind răspunsurile. Domnul Mihăilescu şi-a permis să-l facă mincinos pe preşedintele Camerei de Comerţ Americane, în timp ce doamna ministru Stănoiu a comentat declaraţiile domnului Guest ca fiind "o încurajare pentru Guvernul României". Curat murdar!

În timp ce tot acest joc de picioare are loc, totuşi, toată lumea răsuflă cât de cât uşurată că, de bine de rău, Guvernul a adoptat măcar pachetul de legi anticorupţie, care iată a fost promulgat şi publicat, stabilind cadrul legislativ pentru deschiderea Cutiei Pandorei. Însă, în afara faptului că, încă înaintea aplicării, a ajuns de notorietate că un singur politician important va fi victima acestei legi şi acela provine din rândurile Partidului Naţional Liberal, legea este departe de a se aplica. Guvernanţii au avut grijă şi de această dată să nu-şi abandoneze promisiunile de protecţie făcute clientelei sale politice, care are încrengături puternice, atât în lumea afacerilor cât şi în aparatul birocratic al statului.

Ceea ce nu ştiu probabil nici domnul Scheele, nici domnul Moore sau domnul Guest este că legea nu se poate aplica din lipsa Normelor metodologice de aplicare, care, aşa după cum ne-a obişnuit acest Guvern după o practică îndelungată, pot apărea şi după alegeri! Până la apariţia acestor norme, toate declaraţiile sforăitoare, sarcastice şi tăioase ale domnilor guvernanţi la adresa corupţilor din România sunt chiar mai puţin eficiente decât gargara de dimineaţă. Iar declaraţiile teatrale, chiar sfătoase, dar în acelaşi timp fără acoperire ale unor iresponsabili, la adresa unor persoane cu putere de decizie şi influenţă în organismele europene, nord-atlantice sau din mediile de afaceri internaţionale, cunoscătoare ale situaţiei româneşti, trebuie să înceteze prin demiterea celor care le-au făcut.

Cerem Guvernului Năstase să abandoneze mesajele triumfaliste, să se ocupe mai puţin cu contracararea adversarilor politici sau cu cosmetizarea şi coafarea neputinţei decizionale şi să se concentreze pe atacarea cu seriozitate şi discernământ a corupţiei la toate nivelurile, începând cu proprii membri. Cerem apariţia şi publicarea de urgenţă a Normelor metodologice de aplicare a Legii 161/2003 şi a unei ordonanţe de urgenţă, care să corecteze şi să îmbunătăţească prevederile ambigue şi superficiale ale Legii 161/2003 referitoare la incompatibilităţi şi conflictul de interese.

Nu în ultimul rând, cerem Guvernului Năstase să monitorizeze şi să facă publice rezultatele aplicării legii şi să constituie imediat o comisie comună putere-opoziţie, care să amendeze punctele slabe ale legii în urma constatărilor din teren. Numai în acest fel poate demonstra Cabinetul Năstase că este dispus să renunţe la corupţii din sânul puterii şi să înceapă cu adevărat curăţenia de primăvară şi nu o vânătoare de vrăjitoare; numai în acest fel nu se va periclita soarta ţării şi se va reuşi admiterea deplină în NATO, ca şi respectarea termenelor de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

"Un "palmares" de tristă amintire"

Politica imperialist-agresivă a SUA nu este de dată recentă. Asumându-ne riscul de a fi etichetaţi ca antiamericani, vom reproduce câteva date referitoare la intervenţionismul militar al Statelor Unite, de-a lungul ultimului secol şi ceva. Lista originală, din care am selectat şi prelucrat datele de mai jos a fost întocmită de publicistul Zoltan Grossman şi reprodusă de scriitorii britanici Ziauddin Sardar şi Merryl Wyn Davies în cartea lor, extrem de interesantă, "Why Do People Hate America?"

Punctul de plecare este considerat a fi masacrul din 1890, de la Wounded Knee (Dakota de Sud), unde au fost omorâţi peste 300 de indieni. După această "reglare de conturi" internă au urmat acţiunile armate întreprinse în exteriorul graniţelor. Iată câteva repere: Argentina (1890), Chile (1891, 1973), Haiti (1891, 1914-1934, 1994-1996), Hawai (1893), Nicaragua (1894, 1896, 1898, 1899, 1907,1910, 1912-1923, 1981-1990), China (1894-1895, 1898-1900, 1922-1934, 1948-1949, 1958), Coreea (1894-1896, 1904-1905, 1950-1953), Panama (1895, 1901-1914, 1918-1920, 1925, 1958, 1964, 1989-1990), Filipine (1898-1910, 1948-19544, 1989), Cuba (1898-1902, 1906-1909, 1912, 1917-1933, 1961, 1962), Porto Rico (1898), Guam (1898), Samoa (1899), Honduras (1903, 1907, 1911, 1912, 1919, 1924-1925, 1983-1989), Republica Dominicană (1903-1904, 1914, 1916-1924, 1965-1966), Mexic (1913, 1914-1918), Rusia (1918-1922), Iugoslavia (1919, 1946, 1992-1994, 1999), Guatemala (1920, 1954, 1966-1967), Turcia (1922), Salvador (1932, 1981-1992), Iran (1946, 1953, 1980, 1984, 1987-1988), Uruguay (1947), Grecia (1947-1949), Germania (1948, 1961), Porto Rico (1950), Vietnam (1954, 1960-1975), Egipt (1956), Liban (1958, 1982-1984), Irak (1958, 1990-1991, 1998, 2003), Laos (1962, 1971-1973), Indonezia (1965), Cambodgia (1969-197555), Oman (1970), Angola (1976-1992), Libia (1981, 1986, 1989), Granada (1983-1984), Bolivia (1986), Insulele Virgine (1989), Liberia (1990, 1997), Arabia Saudită (1990-1991), Kuweit (1991), Somalia (1992-1994), Bosnia (1993-1995), Croaţia (1995), Zair (1996-1997), Albania (1997), Sudan (1998), Afganistan (1998, 2001), Yemen (2000), Macedonia (2001).

Din motive de spaţiu, n-am redat şi detaliile istorice legate de fiecare operaţiune militară amintită anterior, dar, dacă adăugăm şi participarea americană la primul război mondial (1917-1918), precum şi rolul jucat în a doua conflagraţie planetară (1941-1945), avem o imagine aproape completă a expansionismului purtând marca SUA. Contrareacţia nu a întârziat să apară. Nu ne identificăm cu ea, nu o combatem, pur şi simplu o luăm ca atare. De notat că raţiunile apariţiei curentului antiamerican au o triplă natură: existenţială, cosmologică şi ontologică. Explicaţiile de ordin teoretic le vom da, poate, altădată. Deocamdată, ne rezumăm să constatăm că Imperiul nu se sinchiseşte să se întrebe şi să-şi explice de ce este atât de contestat. Merge mai departe, cu aroganţa luciferică a tuturor celor care au încercat să se substituie lui Dumnezeu dar (vai!) au sfârşit ca mateloţi pe Corabia Nebunilor...

Domnul Emil Grigore Rădulescu:

Stimaţi colegi,

Vă prezint astăzi, pe scurt, un caz de imixtiune a reprezentanţilor puterii în desfăşurarea unui dosar penal cu care se confruntă Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

Mai precis, organele de cercetare penală din judeţul Prahova, respectiv: Poliţia municipiului Ploieşti şi mai apoi Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova au fost sesizaţi cu o plângere (dosar penal 1126/P/2003) împotriva numitei Bem Maria pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune (art.215 Cod penal), instigare la mărturie mincinoasă (art.260 Cod penal), fals (art.290 Cod penal) şi uz de fals (art.291 Cod penal), şi anume: această persoană, folosindu-se de un testament olograf, autentificat prin mărturiile a două persoane, rude cu învinuita, şi neştiutori de carte, se adresează instanţelor de judecată din judeţul Prahova cu mai multe cereri de revendicare a unor bunuri imobile aflate pe raza judeţului Prahova, bunuri pe care, cu inducerea în eroare a instanţelor judecătoreşti respective le câştiga, escrocând astfel numeroşi cetăţeni ai judeţului.

Când aceştia se conving de neautenticitatea testamentului ca şi de mărturiile mincinoase ale persoanelor care au ajutat-o la autentificarea testamentului se adresează organelor în drept, sperând în pedepsirea acesteia şi în repunerea lor în situaţia anterioară comiterii gravelor erori judiciare cărora le-au căzut victime instanţele prahovene.

Cercetările în acest dosar au durat peste un an şi jumătate: din august 2001, când a fost sesizată Poliţia municipiului Ploieşti, şi până în prezent. În cauză s-au administrat mai multe probe: s-au efectuat trei expertize grafologice: una de către Poliţia municipiului Ploieşti, a doua de către Laboratorul interjudeţean de expertize criminalistice Bucureşti, iar cea de-a treia de către Laboratorul central de expertize criminalistice Bucureşti (forul cel mai înalt în acest domeniu), toate trei cu acelaşi rezultat. concluziile oamenilor de ştiinţă au fost acelea că testamentul prezentat de învinuită drept act de proprietate nu a fost scris, semnat şi datat de mâna pretinsei testatoare, mai mult decât atât, el nu cuprindea toate elementele cerute de Codul civil pentru autentificarea unui testament: data completă (zi, lună, an de datare), martorii prezentaţi de învinuită la autentificarea testamentului în faţa notarului au declarat organelor de cercetare penală că au fost îndemnaţi să dea acele declaraţii, ei nefiind de faţă la întocmirea testamentului.

Toate aceste probe au condus la concluzia existenţei vinovăţiei acestei persoane, ba chiar la pericolul public pe care aceasta îl reprezintă nu numai pentru oamenii oneşti cu care intră în contact, ci şi pentru organele de cercetare penală şi pentru instanţa, utilizând manopere dolosive pentru a ascunde şi denatura adevărul şi a obţine astfel foloase importante de pe urma acestor fapte.

Procurorul care instrumentează cazul a înţeles pericolul social reprezentat de învinuită şi a considerat oportună măsura arestării preventive, măsură care, deşi se impunea ţinând cont de situaţia creată, nu a fost aprobată.

Mai mult, acum la finalizarea cercetărilor, când dosarul urma să fie înaintat instanţei de judecată pentru condamnarea învinuitei, reprezentantul Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ia dosarul din competenţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

Nu înţelegem de ce Parchetul General procedează aşa într-un asemenea dosar, ce se urmăreşte? Ascunderea adevărului, tergiversarea cercetărilor penale şi astfel întârzierea în tragerea la răspundere a celei ce se face vinovată de escrocarea a numeroşi cetăţeni ai Prahovei şi de inducerea în eroare a unor instanţe de prestigiu a căror menire este să apere adevărul?

Nu înţelegem de ce Parchetul General, prin reprezentantul său, domnul procuror general adjunct Picioruş Ilie, procedează în acest fel, tocmai acum la finalizarea cercetărilor, dovedirea vinovăţiei numitei Bem Maria şi deferirii ei justiţiei?

Rugăm Ministerul Justiţiei să răspundă la această interpelare!

Domnul Nicolae Vasilescu:

O situaţie extremă semnalată de mass-media o reprezintă depozitele de deşeuri. Tema nu este aleasă întâmplător, dat fiind faptul că România a deschis, în vederea integrării în Uniunea Europeană, capitolul destinat protecţiei mediului şi având în vedere că, potrivit Legii protecţiei mediului nr.137/1995, art.30, "Statul recunoaşte tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos". Mii de tone de pesticide solide expirate şi mai mult de jumătate de milion de litri de pesticide zac ascunse de zeci de ani prin diverse depozite ale fostelor întreprinderi de stat, fără ca autorităţile să găsească o soluţie pentru a scăpa de aceste bombe ecologice. Conform surselor din cadrul Ministerului Agriculturii, "stocurile de pesticide s-au acumulat în intervalul 1976 - 1980, în perioada agriculturii colectivizate, când se foloseau peste 30 de kg de pesticide la hectar, în timp ce, în prezent, dacă se mai utilizează 1015 grame". Pentru că distrugerea acestor substanţe ar costa zeci de milioane de dolari, autorităţile preferă să le ţină "la păstrare", în fostele fabrici de stat, sub paza unor foşti angajaţi ai IAS sau chiar fără pază. Majoritatea depozitelor nu sunt împrejmuite, nu sunt impermeabilizate, afectând pânza freatică, ne amintim poluarea cu cianură a Someşului şi Tisei, accidentul de la Baia Mare, poluarea accidentală a Arieşului, ba mai mult, cele mai multe din aceste depozite de deşeuri nu au autorizaţie de mediu.

Conştienţi de efectele acestor substanţe asupra organismului uman, dar şi asupra mediului înconjurător, autorităţile acuză lipsa fondurilor şi susţin că păstrarea pesticidelor expirate în depozite este o soluţie temporară, adoptată pentru înlăturarea unor eventuale pericole. Utilizarea pesticidelor pretutindeni în lume, fără restricţii, a avut ca urmare contaminarea întregii biosfere.

Reziduurile pesticidelor se găsesc în ţesuturile vii, animale sau vegetale, pe toată suprafaţa planetei. Utilizarea pe scară largă a pesticidelor urmată de pătrunderea lor în circuitul biogeochimic al ecosistemelor afectează organismul uman. Toate ţările aflate în prag de integrare europeană au fixat termene până la care trebuie să distrugă pesticidele, lucru de care şi România ar trebui să ţină cont. Pentru că acestea nu pot fi transportate şi nici îngropate, întrucât există pericolul de a se propaga în pânza freatică, fiecare ţară încearcă să scape de ele.

Unii au găsit soluţia de a le transfera în străinătate. "Au existat cazuri când containere cu pesticide expirate au ajuns în România", susţine oficialul Ministerului Agriculturii. Deşi există soluţii pentru neutralizarea acestor substanţe, ele nu pot fi puse în practică în România, din lipsă de fonduri.

Potrivit lui Vasile Băcilă, director în cadrul Ministerului Agriculturii, fiecare pesticid poate fi reindustrializat, în funcţie de categoria din care face parte. "Dar pentru a putea reindustrializa aceste substanţe toxice, este nevoie de foarte mulţi bani, de care, în momentul de faţă, Ministerul Agriculturii nu dispune". Chiar dacă România s-a angajat faţă de Uniunea Europeană, care consideră neutralizarea substanţelor chimice expirate un criteriu de aderare, să distrugă toate pesticidele expirate până în 2007, în realitate însă, acestea sunt lăsate să zacă în aceleaşi depozite ca şi până acum. Motivul invocat oficial este întotdeauna lipsa fondurilor, fără a se aminti că România pierde anual miliarde de dolari ca urmare a corupţiei, potrivit şi "aportului global asupra corupţiei" raport al organizaţiei internaţionale: Transparency International. Prioritar pentru România, când ţara se zbate în agonia sărăciei, este, nu sănătatea, nu un mediu sănătos, nu ridicarea nivelului de trai, ci tipărirea pe bani publici a unei costisitoare maculaturi, sub egida Guvernului României, cu titlul "Politica inutilă a Cărţilor negre". Schimbaţi vă rugăm strategia, domnilor!...

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Daţi-mi voie să vă urez dumneavoastră, familiilor dumneavoastră "Sărbători fericite şi cât mai tihnite!" (Aplauze.)

(după pauză, şedinţa a fost condusă de domnul vicepreşedinte Ovidiu-Cameliu Petrescu, asistat de domnii Tudor Mohora şi Nicolae Leonăchescu, secretari.)

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Stimaţi colegi,

Deschidem şedinţa de astăzi, anunţându-vă că, din totalul de 344 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa 278, sunt absenţi 66, din care participă la alte acţiuni parlamentare 20.

Vă prezint în continuare Informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente.

La Biroul permanent al Camerei Deputaţilor au fost înregistrate următoarele iniţiative legislative:

1. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.22/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare; pentru avize - Comisia pentru muncă şi protecţie socială, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului - 25 aprilie 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

2. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.23/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pentru modificarea art. II şi III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.9/2003, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru muncă şi protecţie socială; pentru aviz - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului: 25 aprilie 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

3. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2003 pentru suspendarea plăţii taxei pe valoarea adăugată la organele vamale pentru echipamente din import destinate înzestrării Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru buget, finanţe şi bănci; pentru avize - Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului: 25 aprilie 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

4. Proiectul de Lege pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare turistică SUPER-SCHI ÎN CARPAŢI, adoptat de Senat în şedinţa din 10 aprilie 2003.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru industrii şi servicii; pentru avize - Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului: 14 mai 2003.

5. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, adoptat de Senat în şedinţa din 10 aprilie 2003.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice; pentru avize - Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului - 14 mai 2003.

6. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.69/2000 Legea educaţiei fizice şi sportului, iniţiată de domnul deputat Constantin Niţă.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret si sport; pentru avize - Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului - 20 iunie 2003.

7. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.198 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, iniţiată de domnul deputat Vasile Mândroviceanu.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru muncă şi protecţie socială; pentru aviz - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului - 20 iunie 2003.

8. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.70/1991 privind alegerile locale, iniţiată de 2 deputaţi.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi; pentru aviz - Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Termenul de depunere a raportului: 20 iunie 2003.

9. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.215, Legea administraţiei publice locale, iniţiată de 3 deputaţi.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; pentru aviz - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului - 20 iunie 2003.

10. Propunerea legislativă pentru completarea O.U.G. nr.150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, iniţiată de 22 deputaţi.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru sănătate şi familie; pentru aviz - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului - 20 iunie 2003.

11. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman, iniţiată de domnul deputat Dan Ionescu.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru sănătate şi familie; pentru aviz - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului - 20 iunie 2003.

12. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii - Codul Muncii nr.53/2002, iniţiată de domnul deputat Gheorghe Dinu.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru muncă şi protecţie socială; pentru aviz - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului - 20 iunie 2003.

13. Propunerea legislativă pentru completarea art.50 lit. e din Codul Muncii, iniţiată de 10 deputaţi.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru muncă şi protecţie socială; pentru aviz - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului - 20 iunie 2003.

14. Propunerea legislativă pentru eliminarea art.70 (2) lit.(h) din Codul Muncii, iniţiată de 8 deputaţi.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru muncă şi protecţie socială; pentru aviz - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului - 20 iunie 2003.

15. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, iniţiată de 4 deputaţi.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare; pentru aviz - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului - 20 iunie 2003.

16. Propunerea legislativă privind Ordinul Mihai Viteazul, iniţiată de Comisia specială pentru elaborarea propunerilor legislative privind sistemul naţional de decoraţii al României.

Conform prevederilor art.93 alin.2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, amendamentele se vor depune la această Comisie în termen de 5 zile, după care Comisia urmează să întocmească în următoarele 5 zile un raport asupra amendamentelor.

17. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.25/2003 pentru modificarea şi completarea art.20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru muncă şi protecţie socială; pentru avize - Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului: 25 aprilie 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaţilor acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

18. Proiectul de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român, adoptat de Senat în şedinţa din 14 aprilie 2003.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă; pentru avize - Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului: 25 aprilie 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

19. Proiectul de Lege privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru industrii şi servicii; pentru aviz - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului - 19 mai 2003.

Înţeleg că din partea Grupului parlamentar al PD se doreşte a se prezenta un anunţ Camerei.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Vreau să anunţ plenul Camerei Deputaţilor că, începând de astăzi, Grupul parlamentar al Partidului Democrat are un nou lider, în persoana domnului deputat Emil Boc. Pe funcţia de vicelider, eliberată de dumnealui, a fost desemnat domnul deputat Ioan Onisei, alături de domnul Popescu-Bejat Ştefan-Marian şi Paula Ivănescu, care îndeplinesc aceste funcţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă prezint, în continuare, nota cu legile care au fost depuse la secretarul general al Camerei, în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale:

• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.186/2002 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2003 controlorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi, salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.160/2000.
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.3/2003 pentru modificarea art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale.
• Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea alin. (3) al art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 163/2001 privind reglementarea unor măsuri financiare.
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române.
• Legea privind cofinanţarea asistenţei financiare nerambursabile acordate României de către Comunitatea Europeană prin Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare pentru proiectele din domeniul protecţiei mediului înconjurător.
• Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare.
• Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 104/1999 pentru modificarea şi completarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie.
• Legea privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială.
• Legea privind înfiinţarea comunei Rîca, prin reorganizarea comunei Popeşti, judeţul Argeş.
• Legea privind competenţa de jurisdicţie, recunoaşterea şi executarea în România a hotărârilor în materie civilă şi comercială pronunţate în statele membre ale Uniunii Europene.
• Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.1/2003 pentru ratificarea Convenţiei complementare dintre Ministerul de Interne din România şi Ministerul Afacerilor Externe din Republica Franceză privind continuarea finanţării lucrărilor de reparaţii, amenajări şi dotări cu mobilier şi material didactic a localului Şcolii de Aplicaţie a Jandarmeriei Române, semnată la Bucureşti la 9 iulie 2002.
• Legea pentru asigurarea fondurilor necesare decontării cheltuielilor efectuate cu elaborarea studiilor de fezabilitate aferente Programului SAPARD - Măsura 2.1 - Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale.
• Legea privind prevenirea şi combaterea pornografiei.
• Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 16/2003 pentru prorogarea termenului prevăzut de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2001 pentru suspendarea temporară a tuturor procedurilor referitoare la adopţiile internaţionale.
• Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 40/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale.
• Legea pentru aderarea României la Convenţia privind obţinerea de probe în străinătate în materie civilă sau comercială, adoptată la Haga la 18 martie 1970.
• Legea privind infracţiunile la regimul transportului naval.
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.7/2003 pentru prorogarea termenului prevăzut la art.1 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.121/2001 pentru suspendarea temporară a tuturor procedurilor referitoare la adopţiile internaţionale.
• Legea pentru ratificarea Acordului General între Guvernul României şi Guvernul Regatului Arabiei Saudite privind cooperarea în domeniile economic, comercial, investiţional, tehnico-ştiinţific, cultural, sportiv şi de tineret, semnat la Riad la 3 iunie 2002.
• Legea privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 40/2002 pentru modificarea şi completarea art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice.
• Legea privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 68/2002 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice.
• Legea privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice.
• Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 35/2003 pentru modificarea şi completarea unor prevederi legale privind serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare şi serviciile publice de salubrizare a localităţilor.
• Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 30/2003 pentru modificarea art. 36 din Legea nr. 105/1996 privind evidenţa populaţiei şi cartea de identitate.
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.199/2002 privind stingerea unor obligaţii de plată ale misiunilor diplomatice, oficiilor consulare, reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale acreditate în România, precum şi ale personalului acestora.
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174/2002 privind instituirea măsurilor speciale pentru reabilitarea termică a unor clădiri de locuit multietajate.
• Legea privind promovarea culturii scrise.
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.171/2002 privind înfiinţarea Societăţii Comerciale Melana IV - S.A. sub autoritatea Ministerului Industriei şi Resurselor.
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.130/2002 pentru modificarea alin.(6) şi (7) ale art.5 din Ordonanţa Guvernului nr.80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice.

Trecem la constituirea a două comisii de mediere.

Deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2003 privind abilitarea inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi cinegetic pentru concesionarea în numele statului a terenurilor forestiere proprietate publică a statului aferente activelor vândute de Regia Naţională a Pădurilor: Neagu Victor, Crăciun Dorel Petru, Ianculescu Marian - Grupul parlamentar al PSD; Bâldea Ioan, Sadici Octavian - Grupul parlamentar al PRM; Popescu-Bejat Ştefan- Marian - Grupul parlamentar al PD; Gheorghe Valeriu - Grupul parlamentar al PNL.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

S-a adoptat.

Deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.21/2003 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.95/1998 privind înfiinţarea unor instituţii publice în subordinea Ministerului Transporturilor: Bivolaru Ioan, Vasile Aurelia, Daraban Aurel, Rădoi Ion - Grupul parlamentar al PSD; Buzea Cristian Valeriu - Grupul parlamentar al PRM; Ráduly Róbert Kálmán - Grupul parlamentar al UDMR; Manolescu Oana - Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

S-a adoptat.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.82/2000 privind autorizarea agenţilor economici care prestează servicii de reparaţie-reglare şi/sau desfăşoară activitate de reconstrucţie a vehiculelor rutiere.

La poz.1 a raportului avem un text comun adoptat de comisie în unanimitate.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

S-a adoptat.

La poz.2 este un text al Senatului adoptat, tot aşa, în unanimitate.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

S-a adoptat.

Raportul se supune votului integral în şedinţă specială de vot.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei Europene asupra promovării serviciului de voluntariat transnaţional pe termen lung pentru tineret, încheiat la Strasbourg la 11 mai 2000.

Dacă, din partea iniţiatorilor, doreşte cineva să ia cuvântul?

Da, poftiţi.

Domnul Georgiu Gingăraş (ministru, Ministerul Turismului şi Sportului):

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această convenţie a fost semnată de România, o dată cu Belgia, Grecia, Luxemburg şi, până la această oră, mai este încă ratificată de 10 ţări. Este în concordanţă cu Capitolul XVIII privind negocierea cu Uniunea Europeană, clarifică termeni, concepte precum cel de "voluntar", "organizaţii trimiţătoare" sau "gazdă", "serviciu de voluntariat" şi, în acelaşi timp, ajută şi la buna derulare a Programului "Youth" Programul de tineret.

Propunem să fie susţinută de dumneavoastră, aşa cum a trecut şi la comisia de specialitate.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Din partea comisiei sesizate în fond? Domnul profesor Anghel Stanciu, preşedintele comisiei.

Domnul Anghel Stanciu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi să prezint Raportul asupra Proiectului de Lege pentru ratificarea Convenţiei Europene asupra promovării serviciului de voluntariat transnaţional pe termen lung pentru tineret, încheiat la Strasbourg, la 11 mai 2000.

În conformitate cu prevederile art.89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, cu adresa nr.236 din 24 martie 2003, Cabinet Secretar general, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere şi avizare Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei Europene asupra promovării serviciului de voluntariat transnaţional pe termen lung pentru tineret, încheiat la Strasbourg, la 11 mai 2000.

Proiectul de lege a fost avizat favorabil de Comisia pentru politică externă şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, precum şi de către Consiliul Legislativ.

Convenţia Europeană asupra promovării serviciului de voluntariat transnaţional pe termen lung pentru tineret este unul din principalele documente juridice paneuropene în domeniul voluntariatului transnaţional şi are un rol important în obţinerea unei mai mari unităţi între statele europene.

Convenţia a fost adoptată în anul 2000 şi, până în prezent, a fost ratificată de următoarele state: Danemarca, Finlanda, Germania, Italia, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia şi Marea Britanie.

De asemenea, convenţia a fost semnată de Belgia, Grecia, Luxemburg, iar România a semnat convenţia la data de 19 iulie 2000.

În documentul de poziţie al Guvernului României privind Capitolul XVIII de negociere al Uniunii Europene - "Educaţie, formare profesională, tineret", CONF-RO 8/⁰⁰ -, s-a stabilit ca în anul 2002 să fie completate prevederile privitoare la voluntariat pentru tineri. Aceasta este o măsură deosebit de importantă în derularea în condiţii bune a Programului de acţiune comunitară "Tineret", la care participă şi România.

Prevederile Convenţiei europene asupra promovării serviciului de voluntariat pe termen lung pentru tineret reglementează aspecte esenţiale, precum: definirea conceptelor de: "voluntar", "organizaţii trimiţătoare" sau "gazdă", "serviciul de voluntariat transnaţional pe termen lung", "organism de coordonare", activităţile serviciului de voluntariat transnaţional pe termen lung cu drepturile şi obligaţiile ce decurg din aceasta, relaţiile cu alte tratate şi cu legislaţia comunitară.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.72 din Constituţia României.

La dezbaterea proiectului au participat, ca invitaţi, în conformitate cu prevederile art.51 şi 52 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, domnul Nicolae Mărăşescu, secretar de stat, şi domnul Constantin Diaconu, director în Ministerul Tineretului şi Sportului.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 21 de deputaţi din totalul de 25 de membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 17 martie 2003.

În urma dezbaterii, comisia propune admiterea proiectului de lege în forma adoptată de Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă, din partea grupurilor parlamentare, liderii de grup sau alţi reprezentanţi doresc să se înscrie la dezbateri generale? Nu doresc.

Intrăm în dezbaterea proiectului de lege.

Titlul legii. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.1. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Art.2. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Art.3. Obiecţiuni? Nu sunt.

Bun. N-are nimeni obiecţii.

Am parcurs întregul proiect de lege.

Se va supune votului final într-o şedinţă specială de vot final.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului.

Suntem în procedură de urgenţă.

Comisia, vă rog să propună timpii de dezbatere.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte, după o matură chibzuinţă, comisia - în unanimitatea ei, constituită din doi membri, - propune 5 minute, iar pentru fiecare articol - câte o jumătate de minut.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Cine este pentru aceşti timpi de dezbatere? Vă mulţumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere, s-au adoptat aceşti timpi de dezbatere.

Titlul legii.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Articolul unic.

Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Am parcurs proiectul de lege.

Se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Proiectul de Lege privind energia electrică şi termică.

Din partea iniţiatorilor?

Cine ia cuvântul din partea Ministerului Industriei?

Poftiţi.

Domnul Iulian Iancu (secretar de stat, Ministerul Industriei şi Resurselor):

Bună seara!

Proiectul Legii energiei electrice şi termice stabileşte cadrul juridic organizaţional şi funcţional al activităţii în domeniul energiei electrice şi termice, în acord cu principiile Uniunii Europene.

Proiectul Legii energiei electrice şi termice cuprinde definiţia conform prevederilor Directivelor nr.96/92, consacrând principiul de liberalizare a pieţei de energie, preluând integral Directiva comunitară.

Având în vedere că în societatea modernă energia electrică şi termică reprezintă elemente de bază pentru desfăşurarea activităţii şi dezvoltării economico-sociale a oricărei ţări, s-a impus crearea cadrului legal pentru dezvoltarea sectorului energetic în scopul atragerii de capital, înfiinţarea sau dezvoltarea obiectivelor energetice, crearea fondurilor de investiţii, adaptarea la modificările intervenite în regimul de proprietate a bunurilor, precum şi în desfăşurarea serviciilor în sector.

Astfel, legea, consacrând principiul dezvoltării, liberalizării pieţei de energie conform prevederilor Directivei europene, cuprinde prevederi pentru reglementarea alimentării cu energie electrică şi termică în condiţii de asigurare a cantităţii şi calităţii consumului, stabilirea unor preţuri şi tarife care să contribuie la dezvoltarea economică a sectorului energetic şi echilibrarea intereselor agenţilor economici producători, transportatori, furnizori şi distribuitori cu cele ale consumatorilor, participarea investitorilor în sector în scopul stimulări concurenţei.

În această formă, proiectul legii are 106 articole şi a fost structurat în 9 capitole, după cum urmează: Cap. I - "Dispoziţii generale"; Cap. II - "Autorităţi şi competenţe"; Cap. III - "Autorizaţii, licenţe şi concesiuni"; Cap. IV - "Energia electrică"; Cap. V - "Energia termică"; Cap. VI - "Sursele regenerabile şi neconvenţionale de energie"; Cap. VII - "Preţuri şi tarife"; Cap. VIII - "Infracţiuni şi contravenţii"; ultimul capitol, Cap. IX - "Dispoziţii tranzitorii şi finale".

Prin urmare, vă supunem atenţiei Proiectul Legii energiei, în forma adoptată de Comisia de industrii şi servicii.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Deci, agreaţi modificările propuse de comisie, pentru că sunt 762 de modificări.

Preşedintele comisiei, întâi, şi, după aceea, grupurile parlamentare.

Domnul Antal István:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Stimaţi invitaţi,

În conformitate cu prevederile art.89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia de industrii şi servicii a fost sesizată spre dezbatere şi avizare în fond cu Proiectul de Lege privind energia electrică şi termică, transmis cu adresa nr.691 din 19 decembrie 2002, înregistrat sub nr.73 din 20 decembrie 2002, adoptat de Senat.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Proiectul de lege adoptat de Senat este însoţit şi de avizul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul Consiliului Legislativ, avizul Consiliului Economic şi Social şi punctele de vedere ale Ministerului Industriei şi Resurselor şi Ministerului Administraţiei Publice.

Proiectul de lege propune regimul energiei electrice într-o formulă net superioară reglementării actuale pe care o abrogă, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.63 din 1998, cu modificările ulterioare, realizând un cadru de reglementare adecvat şi unitar pentru activităţile de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei electrice, urmărindu-se satisfacerea intereselor publice şi private, potrivit principiilor economiei de piaţă şi pieţei de energie prin liberalizarea progresivă a acesteia.

Principala modificare adusă proiectului de lege de către Comisia de industrii şi servicii se referă la eliminarea tuturor prevederilor referitoare la energia termică, astfel încât prezentul proiect de lege să reglementeze doar domeniul energiei electrice, produsă inclusiv în cogenerare cu energia termică şi a cărui reglementare intră în atribuţiile Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei - ANRE, aflată în coordonarea Ministerului Industriei şi Resurselor.

În şedinţa din 3 aprilie 2003, membrii comisiei, în conformitate cu prevederile art.60 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, au dezbătut proiectul de lege şi au hotărât, cu unanimitate de voturi, avizarea favorabilă a proiectului de lege, cu amendamente admise.

La lucrările comisiei, au fost prezenţi 22 de deputaţi din totalul de 25 de membri ai comisiei. Au participat, ca invitaţi din partea Ministerului Industriei şi Resurselor, doamna Rodica Dumitriu, director general, doamna Felicia Răcăşanu, din cadrul Direcţiei generale de energie din partea ANRE, doamna Maria Manicuţa, director general, din partea Ministerului Administraţiei Publice, domnul Aurelian Dumitrescu, director general.

Având în vedere cele expuse şi, probabil, cele prezentate - în urma expunerii mele - de către colegii mei, raportorii care au lucrat foarte mult la această lege, rog plenul Camerei să adopte, în forma prezentată de comisiei, această propunere legislativă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea grupurilor parlamentare, dacă doreşte cineva să participe la dezbateri?

Poftiţi, domnul Chiriţă, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Încă de la început, vreau să adresez mulţumiri grupurilor parlamentare reprezentate în Comisia de industrii şi servicii, pentru colaborarea de care au dat dovadă la elaborarea raportului comisiei, în legătură cu prezentul proiect de lege.

De asemenea, adresez mulţumiri celor doi miniştri de la Ministerul Industriei şi Resurselor, respectiv Ministerul Administraţiei Publice, în speţă domnului Dan Ioan Popescu şi domnului Octav Cozmâncă, pentru că au fost de acord cu propunerea comisiei, ca astăzi să dezbatem Proiectul de Lege privind energia electrică, urmând ca, pentru energia termică, să prezentăm în curând un proiect de lege de aprobare a Ordonanţei nr.73 privind acest domeniu.

În legătură cu conţinutul Proiectului de Lege privind energia electrică, vă subliniez faptul că acesta reuşeşte să preia întreaga legislaţie comunitară în domeniu, în special Directiva nr.96/92 a Uniunii Europene, cu privire la piaţa de energie electrică. Totodată, promovează, într-o manieră echilibrată, interesele consumatorilor cu cele ale sectorului, asigurând o dezvoltare durabilă pentru consolidarea vieţii economico-sociale.

În acelaşi timp, autorităţile publice - Guvern, Parlament, Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei - pot interveni pentru combaterea oricăror forme de discriminare în privinţa accesului la acest serviciu de utilitate publică.

Proiectul de Lege privind energia electrică reglementează mai eficient modul în care este organizată şi funcţionează piaţa de energie electrică în condiţii de liberalizare şi de privatizare a sectorului de electricitate.

Relaţia dintre consumatorul şi furnizorul de energie electrică se va derula pe bază de contract, care garantează drepturile şi obligaţiile reciproce.

Prezentul proiect de lege stimulează utilizarea eficientă a resurselor interne şi a energiei electrice, inclusiv a resurselor regenerabile.

Capitolul pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei vine să definească mai bine autonomia acestei instituţii, în deplină concordanţă cu reglementările similare din ţările membre ale Uniunii Europene.

Pentru ca reglementările Autorităţii de Reglementare să înregistreze un spor de obiectivitate, inclusiv în domeniul tarifului la energie electrică, prin prezentul proiect de lege au fost instituite un comitet de reglementare format din cinci persoane, sprijinit de un comitet consultativ format din nouă persoane, unde sunt reprezentanţi ai societăţii civile, organizaţii ale consumatorilor, sindicate, patronate, specialişti în domeniu.

În încheiere, vă rog, doamnelor şi domnilor deputaţi, să votaţi pentru prezentul proiect de lege, în forma prezentată.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Dacă alte grupuri parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Vă rog să urmăriţi în raportul comisiei, vom lucra după acest raport.

Titlul legii. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat în forma modificată de către comisie.

Este aici un preambul, care comisia propune să fie eliminat. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat în varianta comisiei.

Titlul Capitolului I. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Un subtitlu, vă rog să priviţi în raport la poziţia 4. Sunt obiecţii? Nu sunt obiecţiuni. Adoptat.

Art.1 cu modificările propuse de către comisie. Sunt obiecţii faţă de aceste modificări propuse de comisie? Nu sunt. Adoptat.

Subtitlul "Obiectivele legii". Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.2. Vă rog să priviţi în raport, s-au propus anumite modificări de către comisie, inclusiv nişte eliminări. Până la poz.24 se întinde acest articol în raportul comisiei. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat în forma modificată de către comisie.

Subtitlul "Domeniul de reglementare a legii" se elimină în conformitate cu propunerea de la pct.25. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptată această variantă.

La pct.3, vă rog să priviţi, comisia propune eliminarea. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptată varianta comisiei.

Art.4. Acest subtitlu "Reglementări tehnice" se propune să fie eliminat. Sunt obiecţiuni? Nu sunt. Adoptată această propunere a comisiei.

Art.4 se propune eliminarea. Sunt obiecţiuni? Nu sunt. Adoptată propunerea comisiei.

"Înţelesul unor termeni şi expresii". Sunt obiecţii? Nu sunt obiecţiuni. Adoptat.

Art.5 care devine art.3, vă rog să priviţi în raportul comisiei. Sunt propuse nişte modificări de către comisie.

Poftiţi, domnule Brudaşca, aveţi nişte obiecţii la aceste definiţii?

Domnul Damian Brudaşca:

Nu la definiţii, domnule preşedinte, la modul în care sunt exprimate ele. Vedeţi dumneavoastră, în mai multe situaţii apar exprimări de tip cacofonic. Spre exemplu: "persoana fizică s-au juridică care...", aici la amendamentul 37, apoi avem o situaţie la fel la amendamentul 39. Va trebui să facem nişte modificări în sensul următor: "Persoana fizică sau juridică producătoare, în afara activităţilor de bază, a energiei electrice, inclusiv a energiei termice în cogenerare necesare în principal consumului propriu..." Aceasta pentru evitarea primei cacofonii.

De asemenea, tot la amendamentul 37, permiteţi-mi să introducem după "...piaţa de energie," o virgulă, în sensul că lectura acestei componente trebuie diferenţiată în sensul "...autoproducătorul poate participa la piaţa de energie, ca titular de licenţă de producere şi furnizare sau consumator, în condiţiile prezentei legi".

La amendamentul 39, dacă îmi permiteţi, în continuare, "agent economic din domeniul energiei electrice integrat pe verticală, persoana juridică, care desfăşoară două sau mai multe dintre următoarele activităţi: producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei electrice".

La alineatul următor, respectiv la amendamentul 40, din nou, "furnizare a energiei electrice". Doriţi să fac toate observaţiile pentru acest articol sau mă opresc la cele deja făcute?

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Faceţi-le pe toate, domnule deputat.

Domnul Damian Brudaşca:

Propun de asemenea pentru pct.42 o modificare a acestei definiţii, întrucât cea care este mi se pare că este extrem de complexă şi mai puţin clară, de aceea, cu permisiunea dumneavoastră v-aş supune atenţiei formula pentru avarie astfel: "Eveniment care se manifestă prin abateri periculoase de la parametrii funcţionari prevăzuţi de normele tehnice în vigoare."

Şi mai am aici pentru amendamentul 51, "consumatori captivi..." definiţia este "consumatorul care din considerente tehnice, economice sau de reglementare nu poate alege furnizorul"; la amendamentul 52, "culoar de trecere". Avem aici "restricţii din punct de vedere", nu "din punctul de vedere", iar după "instalaţii etc." ar trebui să se pună punct şi virgulă, întrucât altfel nu are suficientă înţelegere formularea.

La amendamentul 54, cu permisiunea dumneavoastră o reformulare: "Exploatarea comercială a unei capacităţi energetice..." pentru a păstra forma anterioară, deci substantivele să fie articulate, "...ansamblul activităţilor desfăşurate de către un agent economic în sectorul energiei pentru obţinerea profitului".

Sunt apoi doar mici observaţii de punctuaţie, aşa cum este la pct.61, unde aş dori să se pună virgulă după "distribuţie, licenţă de distribuţie" şi, de asemenea, mergând mai departe la amendamentul 71 "reabilitare" în sensul "ansamblul operaţiunilor", "nu ansamblul de operaţiuni", "ansamblul operaţiunilor efectuate..."

La amendamentul 72, identic.

La amendamentul 88 este vorba de o greşeală tehnică "în aval de grupul de măsură a consumatorului". Măsura este a consumatorului, nu grupul.

Aş mai avea, dar atât pentru art.5, urmează art.6 unde o să vă cer permisiunea să revin.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, poftiţi. Şi domnul Leonăchescu are o observaţie.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

La capitolul acesta delicat al definiţiilor, cred că sunt variante mai bune, fiindcă e greu de dat o definiţie prin genul proxim şi diferenţele specifice. Eu am însă două observaţii punctuale. Una se referă la amendamentul 37 prin care se introduce un concept, un termen nou, "autoproducător de energie".

În contrapartidă, la poz.49 - amendamente admise - apare termenul de "consumator de energie electrică" şi mi se pare termenul corect, dar termenul de autoproducător de energie este greu de acceptat. Pentru că ceea ce urmează în definiţie este un producător de energie electrică ce produce pentru consum propriu, dar şi pentru piaţă. Deci, practic, aici două observaţii sunt de făcut, termenul este nefericit găsit, şi a doua observaţie este că acest alineat nu este necesar. Ar trebui eliminat, pentru că toată legea se referă la producerea şi consumul de energie electrică, la producător şi consumator de energie electrică, cei care produc sau consumă, fie independent, fie în cooperare cu piaţa sau cu alţi producători.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da şi eu vă mulţumesc.

Dacă iniţiatorul are obiecţii faţă de aceste propuneri care s-au făcut, dacă le agreează şi după aceea comisia.

Domnul Iulian Iancu:

Suntem de acord cu toate observaţiile domnului deputat Brudaşca, cu excepţia amendamentului 88, unde trebuie să rămână "al consumatorului" pentru că grupul de măsură este al consumatorului.

Şi nu suntem de acord cu observaţiile domnului deputat Leonăchescu, pentru că "autoproducători" este termenul consacrat în toată legislaţia europeană şi este specific consumatorului care îşi produce energie în marea majoritate pentru propriul consum. Şi acesta este termenul consacrat în legislaţia europeană.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul Leonăchescu şi după aceea comisia.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Daţi-mi voie să nu accept în limba română un termen care sună aşa. Poate, în alte ţări, dar la mine un autoproducător se înscrie în categoria, în familia de cuvinte din care mai fac parte: automobil, autotractor, autoimpunere etc. Deci este ceva care e tractat de un auto. Când am zis producător auto, deci nu aveţi cum argumenta un asemenea termen la noi, e consacrat, şi eu predau aşa ceva la facultate, termenul de producător de energie. Puteţi să-i ziceţi oricum, deci traduceţi printr-o perifrază, nu printr-un termen inventat ad-hoc.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Comisia?

Domnul Dumitru Chiriţă:

Domnule preşedinte,

Susţinem opinia domnului secretar de stat Iancu, în sensul că suntem de acord cu observaţiile domnului deputat Brudaşca, cu excepţia poziţiei 88 pe care o susţinem în forma prezentată de către comisie şi respingem susţinerea domnului deputat Leonăchescu.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bun, deci domnul Brudaşca cred că renunţă la obiecţia aceea.

Domnul Damian Brudaşca (din sală.):

Da, e grupul.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Bun.

Deci există vreo obiecţie faţă de propunerile domnului Brudaşca? Nu sunt. Toată lumea este de acord, inclusiv iniţiatorul şi comisia.

Pentru propunerea domnului Leonăchescu. Da, este în primul rând o propunere de eliminare.

Cine este pentru propunerea domnului Leonăchescu de eliminare? 5 voturi pentru. Bun, insuficient pentru adoptare.

Pentru cealaltă propunere, cine este pentru? Da, tot 5. Rămâne varianta comisiei.

Titlul Capitolului II. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Subtitlul "Strategia şi politica energetică". Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.6 care devine art.4, vă rog să priviţi de la pct.100 şi în continuare în raportul comisiei până la 110, inclusiv. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. S-a adoptat în varianta comisiei, nefiind obiecţii.

Subtitlul "Programul energetic". Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.7 care devine art.5. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat în varianta comisiei.

Art.8 care devine 6. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Da, domnul Brudaşca. Poftiţi.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte,

Vă rog să-mi permiteţi să fac, de asemenea, câteva sugestii colegilor din comisie şi iniţiatorului, pentru ca textul să aibă supleţea şi claritatea cerută.

La amendamentul 116, permiteţi-mi să sugerez eliminarea sintagmei "acţiuni şi de" pentru că "elaborează programe şi planuri de măsuri", măsurile presupun şi acţiunile. În consecinţă este nevoie, este suficient pentru claritate să precizăm doar acest lucru. Altfel, există o formulă destul de redundantă.

La amendamentul 118, care este o chestiune introdusă "aprobă norme şi prescripţii tehnice". Din câte ştiu eu, în tehnică, este vorba de regulamente tehnice şi mai puţin de prescripţii şi prescripţiile le dau doctorii.

La amendamentul 121, eu aş sugera să se formuleze în maniera următoare: "urmăreşte permanent performanţa şi calitatea tehnologiilor şi instalaţiilor din sistemul energetic şi iniţiază măsuri în vederea creşterii nivelului acestora". Cred că nu este necesar pentru cel care citeşte să ştie că aceste măsuri sunt de politică energetică, acceptăm ideea că scopul acestor măsuri este creşterea nivelului şi performanţelor calităţii tehnologiilor şi aşa mai departe.

La amendamentul 123, de asemenea, este un amendament de redactare, "ia măsuri pentru realizarea instalaţiilor de producere a energiei electrice care permit utilizarea, în condiţiile eficienţei economice," şi apoi textul merge mai departe.

La amendamentul 125 din nou o formulare diferit, dar nu foarte - "...elaborează programe privind promovarea exporturilor de energie electrică propunând Guvernului măsuri pentru a micşora dependenţa ţării faţă de importurile resurselor primare de energie."

O singură observaţie mai am la pct.130, în sensul de a folosi substantivul "programele" şi nu "programe de asistenţă". Cam atâta la acest articol.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, o să cer punctul de vedere al iniţiatorului şi al comisiei.

Domnul Iulian Iancu:

De acord cu toate observaţii, mai puţin cel de la 118 referitor la prescripţiile tehnice, pentru că ele sunt deja consacrate, prescripţiile energetice, în literatura de specialitate şi avem deja sute de prescripţii tehnice elaborate.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Comisia? Acelaşi punct de vedere. Da.

Deci, cu excepţia propunerii pentru poz.118, comisia şi iniţiatorul sunt de acord. Sunt alte obiecţii? Nu sunt.

Domnul Damian Brudaşca:

O singură observaţie la acest articol, e vorba de amendamentul 137, pentru evitarea exprimării redundante, având în vedere că nivelul este acelaşi, tarifele şi contribuţiile diferă, permiteţi-mi să propun eliminarea celui de-al doilea cuvânt "nivelul" - "nivelul tarifelor şi al contribuţiilor". În felul acesta se înţelege că, după caz, este vorba de un nivel sau de celălalt. Da, aceasta este singura propunere.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Noi discutăm de art.9. Da, e la art.9, asta? Da, adică art.9 - 7 nou. Bine.

Iniţiatorul este de acord? Bun, şi iniţiatorul şi comisia sunt de acord.

Alte obiecţii, dacă mai sunt? Adoptată forma propusă de comisie.

Aveţi la alin.3, poftiţi, domnule Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Este vorba de amendamentul 138 care prevede următoarele...

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu am ajuns acolo. Am ajuns acolo? Eu cred că nu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Dar tot aici am discutat la 137. Domnul Brudaşca acolo a făcut observaţia.

Dacă îmi permiteţi, tot sunt la microfon...

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu, un moment, rămâneţi la microfon, deci art.9 care este actualul art.7 în varianta comisiei, aşa cum a fost şi amendat. Dacă sunt alte obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Subtitlul "Finanţarea activităţii A.N.R.E.". Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.10, actualmente art.8, după renumerotare care are şi această poziţie 138.

Poftiţi.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Aici mă înscriu şi eu cu observaţia mea, alin.3 precizează: "A.N.R.E. întocmeşte anual bugetul". Oricum este o repetiţie, fiindcă întotdeauna bugetul se face anual. Eu propun eliminarea cuvântului "anual".

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Sunt obiecţii din partea iniţiatorului?

Domnul Iulian Iancu:

Susţinem să rămână "anual" pentru că pot fi şi, conform legii, şi lunare, şi secvenţiale, şi semestriale şi e peste tot consacrat termenul de buget anual.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, comisia şi iniţiatorul nu agreează.

Cine este pentru varianta comisiei? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 11 voturi contra.

S-a adoptat varianta comisiei.

S-a aprobat această variantă a comisiei care este în raport la fostul art.10.

Subtitlul "Conducerea A.N.R.E."

Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.11 care devine art.9. Dacă sunt obiecţii? Poftiţi.

Domnul Damian Brudaşca:

Sunt numai observaţii, domnule preşedinte. Una dintre ele, la amendamentul 142, permiteţi-mi tot pentru supleţea exprimării să eliminăm cea de-a doua activitate, respectiv "cu excepţia activităţii", având în vedere că de activitate este vorba, să zicem "cu excepţia celei didactice." Se subînţelege că este vorba de activitate.

La amendamentul următor, 143, aş dori să fiţi de acord cu eliminarea cuvintelor, începând cu "într-una din următoarele situaţii". "Mandatul membrilor comitetului de reglementare încetează..." şi apoi urmează precizarea în ce condiţii: la expirare, prin demisie..., pentru că altfel exprimarea este destul de greoaie şi destul de neplăcută.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Deci, "încetează în următoarele situaţii:"

Domnul Damian Brudaşca:

"...încetează: la expirarea duratei, prin demisie, prin deces, prin imposibilitate..., la survenire..., prin revocare..."

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Comisia?

Domnul Dumitru Chiriţă:

Domnule preşedinte,

Cred că putem fi de acord cu o parte din observaţia domnului deputat Brudaşca, mă refer la alin.4 de la poz.143 pentru că la 142 suntem de acord cu observaţia dânsului. Să spunem că: "Mandatul membrilor comitetului de reglementare încetează în următoarele situaţii:..."

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Sunteţi de acord aşa? Bun.

Dacă sunt alte obiecţii? Nu sunt. Nefiind alte obiecţii, s-a adoptat varianta comisiei, aşa cum a fost modificată de domnul Brudaşca.

Subtitlul "Angajarea şi salarizarea personalului A.N.R.E." Sunt obiecţii. Nu sunt. Adoptat.

Art.12 care devine art.10. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

"Atribuţiuni ANRE." Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.13 care devine art.11 şi pe care vă rog să-l priviţi în raport la poz.169. Este modificată de către comisie. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptată varianta comisiei.

Subtitlul "Consilii locale şi Consiliul general al Municipiului Bucureşti". Comisia propune eliminarea. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.14, se propune eliminarea. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Subtitlul "Electrificarea localităţilor". Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.15 care acum este art.12 prin renumerotare cu modificări. Dacă sunt obiecţii? Poz.204 şi 205, da? Poftiţi.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

La poz.205 eu aş propune să eliminăm cele două cuvinte "în localităţi" de la sfârşitul paragrafului, deoarece programe de electrificare şi extindere pot să fie şi în afara localităţilor pentru obiective speciale cabane, monumente istorice etc. etc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Comisia este de acord cu această propunere de eliminare? Iniţiatorul? Şi iniţiatorul este de acord.

Art.15, renumerotat 12, cu modificarea acceptată şi propusă de domnul Leonăchescu. Alte obiecţii mai sunt? Nu mai sunt. S-a adoptat această formă.

Titlul Cap. III. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt. Adoptat.

Titlul Secţiunii I. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Subtitlul "Activităţi supuse regimului autorizării". Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.16 care devine 13, prin renumerotare. Vă rog să priviţi în raport de la 209 la 211. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Subtitlul "Regimul autorizării". Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.17 care devine 14. Vă rog să priviţi în raport. Dacă sunt obiecţii la art.17, care acum este 14. Nu sunt. Adoptat.

Subtitlul "Categorii de autorizare şi licenţe". Dacă sunt obiecţii. Nu sunt. Adoptat.

Art.18 care devine 15. Dacă sunt obiecţii. Aveţi vreo obiecţie, domnule Brudaşca?

Poftiţi!

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte,

Permiteţi-mi să sugerez, tot aşa, pentru claritatea exprimării, 227, "Exploatarea comercială a capacităţilor de producere"; 228, "Exploatarea comercială a capacităţilor de producţie" şi aşa mai departe. 229, identic. 231, "Activitatea de furnizare a serviciilor de sistem"; 232, "Activitatea de furnizare a energiei electrice"; 233, "Activitatea de furnizarea serviciilor tehnologice de sistem". Şi atât.

Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Iniţiatorul e de acord? Iniţiatorul este de acord. Comisia e de acord.

Sunt şi alte obiecţii la acest articol? Nu sunt. S-a adoptat varianta modificată cu propunerea domnului Brudaşca.

Subtitlul "Autorizaţii de înfiinţare". Se propune eliminarea acestui subtitlu. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.19. Vă rog să priviţi în raport, se propune eliminarea. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt. S-a adoptat această variantă propusă de comisii.

Subtitlul "Conţinutul autorizaţiei de înfiinţare". Se propune eliminarea. Sunt obiecţii? Nu sunt. S-a adoptat.

Art.20. Se propune eliminarea. Păi domnule, dacă aţi eliminat toate alineatele, de ce aţi creat poziţii pentru fiecare alineat? Scriaţi articolul cutare se elimină în integralitate. Altă dată vă rog să procedaţi într-o manieră mai sintetică la întocmirea raportului.

Subtitlul "Conţinutul licenţelor". Se elimină. Se elimină tot? Se elimină în integralitate.

Art.21 din proiectul de lege. Sunt obiecţii? Nu sunt. S-a adoptat această variantă.

Subtitlul "Drepturile decurgând din autorizaţia de înfiinţare şi din licenţe". Vă rog să priviţi în raport la 259. Se propune o modificare a acestui subtitlu. Sunt obiecţii? Nu sunt. Se adoptă varianta comisiei.

Art.22, care devine 16, prin renumerotare. Poftiţi! Domnul Leonăchescu are o observaţie.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Mă refer la poziţia 264, "Amendamente admise", care prevede că "Asupra terenurilor şi a bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice sau juridice..." etc. "...titularii licenţelor beneficiază de următoarele drepturi: "..c) servitutea de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană pentru instalarea de reţele electrice sau alte echipamente aferente capacităţii energetice şi pentru acces la locul de amplasare a acestora".

Simt nevoia unor precizări la acest paragraf pentru că s-ar putea să desfiinţăm pe arii mari proprietăţi private de exemplu, sau chiar publice, şi să nu obţinem un efect economic mai mare decât dacă acele suprafeţe n-ar fi afectate. Poate că ar trebui să punem în final "în condiţiile legii". Nu am o soluţie, de aceea, simt nevoia ridicării problemei şi cer precizări la acest paragraf.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Comisia.

Să ştiţi că servitutea de trecere se acordă şi particularilor care trebuie să ajungă la terenul lor.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Domnule preşedinte, dacă adăugăm "în condiţiile legii", cred că lămurim toate aspectele pe care le-a ridicat domnul deputat Leonăchescu.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Iniţiatorul este de acord cu această adăugare.

Alte obiecţii? Nefiind alte obiecţii, îl considerăm aprobat cu această completare.

Aveţi şi dumneavoastră o observaţie? Poftiţi!

Domnul Damian Brudaşca:

La poziţia 267, domnule preşedinte, aş propune, pentru o exprimare corectă, eliminarea virgulei după "energetice" şi includerea ei după "sau" şi astfel "capacităţile energetice, sau, temporar, cu ocazia..." şi textul merge mai departe.

Iar în ce priveşte alineatul următor, nou introdus, 268, permiteţi-mi ca sintagma "în cazurile în care" să fie înlocuită cu "dacă". "Dacă, cu ocazia intervenţiei..." şi textul merge în continuare fără probleme.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Comisia e de acord. Iniţiatorul este de acord.

Aveţi şi dumneavoastră altceva? Poftiţi! Domnul Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Este vorba de poziţia 269, finalul acestui paragraf 4, în varianta propusă. Este de prisos să spunem, aşa cum este redactat în acest final, "Cuantumul despăgubirii se stabileşte prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească". Şi eu propun să ne oprim aici, să punem punct. Pentru că ce urmează "în cazul în care părţile nu se înţeleg", este de prisos. Automat se ajunge la hotărâre judecătorească atunci când prima parte, acordul a căzut.

Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu e, nu e chiar de prisos, domnule Leonăchescu!

Comisia să vedem ce ne spune şi iniţiatorul. Vă rog să precizaţi. Comisia în primul rând.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Domnule preşedinte, comisia susţine forma pe care a propus-o plenului şi, de asemenea, este de acord cu propunerea domnului deputat Brudaşca.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Eu aş vrea să înţeleagă colegii noştri de la comisie că domnul Leonăchescu n-a intervenit doar de amorul artei, ci pentru că domnia sa a încercat să explice că atâta vreme cât există acord al părţilor, nu este nevoie de judecată. Doar în cazurile în care ei nu se înţeleg este nevoie să intervină instituţiile de drept şi să stabilească o măsură potrivit legii.

De aceea, propunerea domnului Leonăchescu este corectă evitând exprimările redundante. Pentru că dacă spunem "prin hotărâre judecătorească" se subînţelege că această hotărâre judecătorească este rezultatul unui dezacord.

Şi dacă tot sunt aici la microfon, permiteţi-mi ca după "tipurile de culturi şi plantaţii" să se pună virgulă, "precum şi amenajările efectuate de lucrări". Asta ca să nu fi venit doar pentru un singur scop.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Nu e, nu e chiar aşa! Dar, mă rog!

Comisia.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Domnule preşedinte,

Mă refer la ultima parte a alineatului 5, fost 4 în textul venit de la Senat, la care s-a referit şi domnul deputat Leonăchescu. Cred că ar trebui să inversăm după "sau" şi atunci lămurim problemele; "...sau în cazul în care părţile nu se înţeleg, cuantumul se stabileşte prin hotărâre judecătorească". Şi atunci, începem "cu acordul" sau "în cazul în care nu se înţeleg...prin hotărâre judecătorească".

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Se acceptă această formulare şi formulările făcute anterior de domnul Brudaşca.

Bun. Acesta a fost art.22. Dacă nu mai sunt alte obiecţii, îl considerăm adoptat? Adoptat.

"Obligaţiile care recurg în autorizaţiile de înfiinţare şi de licenţe". Dacă sunt obiecţii la subtitlu. Nu sunt. Adoptat.

Art.23 care devine 17. Da. Poftiţi! Sunt nişte obiecţii. Vă rog să priviţi în raport de la poziţia 274 până la 282 inclusiv.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Poziţia 280 se referă la alin.2 pct. b) şi are două exprimări care ar trebui îmbunătăţite în final: "aşa cum ar trebui să se procedeze în cazul în care activitatea respectivă ar fi efectuată de agenţii economici separat."

Eu cer o redactare mai exactă decât această optativă cam nedefinită. "Dacă", "ar" etc. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Iniţiatorul şi comisia. Şi iniţiatorul şi comisia sunt de acord. Dacă sunt alte obiecţii la art.23, devenit acum 17. Nu mai sunt. Se adoptă în forma comisiei, modificată de domnul Leonăchescu.

Subtitlul "Drepturile şi obligaţiile titularilor de autorizaţii de înfiinţare". Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptată această variantă.

Art.24 care devine art.18. Dacă sunt propuneri. Poftiţi, domnule Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Eu aş propune la 286 următoarea reformulare: "Să desfiinţeze culturi sau plantaţii, construcţii sau alte amenajări existente, ori numai să le restrângă..." şi textul merge mai departe. Pentru că plantaţiile nu prea sunt construcţii; la fel, nici culturile nu sunt.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi iniţiatorul şi comisia sunt de acord cu această propunere.

Poftiţi, domnule Leonăchescu. Are şi dânsul o observaţie.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu aş ruga colegii şi reprezentantul ministerului să ne ierte că intervenim. Este o lege foarte grea, are caracter tehnic şi e bine s-o gândim mai mulţi, poate iese şi mai bună.

Iată, spre exemplu, în acest amendament, poziţia 296, alineatul 5, spune în final: "Titularul licenţei este obligat să plătească proprietarilor despăgubirea cuvenită pentru pagubele produse, să degajeze terenul şi să-l repună în situaţia anterioară". Urmează trei cuvinte care dau peste cap totul: "fără întârziere nejustificată". Păi, vă daţi seama, la capitolul justificări ce se poate întâmpla, cine poate să argumenteze pro şi contra şi cât durează o asemenea nejustificare.

Deci, eu propun să eliminăm "fără întârziere nejustificată" din finalul alineatului 5, să rămână până la "anterioară".

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Sau "în cel mai scurt timp posibil", sau ceva de genul ăsta, că totuşi ar putea, de exemplu, să nu se apuce de această treabă de loc. Trebuie să ne gândim şi la o situaţie de rea-credinţă totuşi.

Domnul Brudaşca, dacă aveţi ceva înainte de a lua cuvântul iniţiatorul.

Domnul Damian Brudaşca:

Am la 290 şi 291, domnule preşedinte, cu permisiunea dumneavoastră şi a colegilor, o reformulare, în sensul "Dreptul de uz prevăzut la alin.1 încetează înaintea expirării duratei stabilite pentru executarea lucrărilor sau înaintea acestui termen..." Până la punct nu mai am nici o observaţie, apoi "oricare dintre aceste situaţii trebuie notificată de îndată proprietarului". Nu trebuie "de îndată notificată". Este mai corect aşa, o exprimare cum am precizat-o.

La alineatul următor, respectiv 291, "Dreptul de uz asupra terenului pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii energetice se întinde pe toată durata funcţionării capacităţii".

Acestea sunt formulările de redactare pe care vi le supun atenţiei.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Să ştiţi că, în ciuda obiecţiilor foarte repetate ale nespecialiştilor, în textele juridice o să întâlniţi extrem de frecvent acest "de îndată". Asta este situaţia!

Domnul Damian Brudaşca:

Eu nu propun eliminarea lui, domnule preşedinte, ci inversarea poziţiei. Este o repoziţionare. "Oricare dintre aceste situaţii trebuie notificată de îndată proprietarului".

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

A, da, sigur că da! Asta este altceva.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Domnule preşedinte,

De acord cu observaţiile avansate de domnul deputat Brudaşca şi îmi însuşesc observaţia domnului Leonăchescu propunând înlocuirea sintagmei "fără întârziere nejustificată" cu ceea ce aţi propus dumneavoastră "în cel mai scurt timp posibil".

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Iniţiatorul este de acord? Da. Bun!

Alte obiecţii mai sunt la acest articol? Dacă nu mai sunt, se adoptă în varianta comisiei, aşa cum a fost modificată şi aici în plen.

Subtitlul "Zonele de protecţie şi zonele de siguranţă". Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.25 care devine 19. Vă rog să priviţi în raport, de la poziţia 303. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt. Adoptat art.25 în forma propusă de către comisie.

Subtitlul "Exproprierea". Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.26 care devine 20. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt. Adoptat.

Subtitlul "Drepturile de uz şi servitute, restricţii pentru capacităţile existente". Se propune eliminarea. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt. Adoptată.

Art.27, se propune eliminarea. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt. Adoptată.

Subtitlul "Modificarea autorizaţiilor şi licenţelor". Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.28 care devine art.21. Dacă sunt obiecţii. Vă rog să priviţi în raport. Nu sunt. Adoptat.

Subtitlul "Suspendarea şi retragerea autorizaţiilor şi licenţelor"" Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.29 care devine 22. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt.

Titlul Secţiunii a II-a. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt. Adoptat.

Subtitlul "Obiectul concesiunii". Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.30 care devine 23. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt. Adoptat.

Subtitlul "Criterii de concesionare". Se propune eliminarea. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt. Adoptat.

Art.31. Art.31 am impresia că se elimină în integralitate, nu? Da. Art.31, se propune eliminarea în integralitate. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt obiecţii. Adoptată această variantă.

Art.32, se propune eliminarea, de asemenea. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt.

Subtitlul "Renunţarea la contractul de concesiune". Se propune eliminarea. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt. S-a adoptat.

Art.33. Se propune eliminarea. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt obiecţii.

Subtitlul "Retragerea concesiunii". Se propune eliminarea. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt obiecţii.

Art.34. Se propune eliminarea. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt. S-a adoptat.

Titlul Cap. IV. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Subtitlul "Piaţa de energie electrică". Dacă sunt obiecţii. Nu sunt. Adoptat.

Art.35 care devine art.24. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt. Adoptat.

Subtitlul "Participanţii la piaţa de energie electrică". Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

La art.36, care devine 25, sunt nişte obiecţii. Poftiţi!

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aici facem o enumerare, la poziţia 368, art.25, renumerotat, alin.1. "Participanţii la piaţa de energie electrică şi structurile operaţionale asociate sunt:..." şi zicem "producătorul, operatorul de transport şi de sisteme etc.". Aici ar trebui să introducem ceea ce am votat şi "autoproducătorul". Pentru că în lege sunt distincţi cei doi termeni. Dacă facem o enumerare completă, să introducem şi ceea ce eu n-am agreat, pentru că nu se formulează şi, iată, instinctiv, cel care a redactat acest alineat ştia că "producătorul" este suficient. Şi eu zic la fel. Dar pentru că am votat autoproducătorul cândva, aşa cum am votat, e normal să-l introducem şi aici.

Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Iniţiatorul e de acord. Şi comisia e de acord.

Art.36, care a devenit art.25, e o formă modificată de comisie şi completată de domnul Leonăchescu.

Mai sunt alte obiecţii? Nu mai sunt. S-a adoptat această formă.

Domnul Damian Brudaşca:

Eu am ceva la art.25.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

La 25? Păi, am întrebat. Poftiţi!

Domnul Damian Brudaşca:

La art.25, poziţia 370, dacă-mi permiteţi, se spune aşa: "Diferendele pe piaţa energiei electrice se soluţionează..." nu "soluţionarea se efectuează". Să intrăm direct pe felie. Deci, "Diferendele pe piaţă (...) se soluţionează de un comitet" şi restul merge.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, sigur că da! De acord şi iniţiatorul, şi comisia cu această propunere de modificare. Adoptat actualul art.25, în această formă, la care s-au făcut modificări de domnul Leonăchescu şi domnul Brudaşca.

Subtitlul "Funcţionarea pieţii en gros de energie electrică". Este o anumită modificare făcută. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt. Adoptat.

Art.37 care devine art.26. Poftiţi!

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi ca la acest articol, alin.2, poziţia 374, să fac următorul comentariu: "Pe piaţa reglementată de energie electrică şi servicii asociate sunt reglementate inclusiv cantităţile contractate în tranzacţiile en gros dintre producători şi furnizori."

Eu cred că este insuficient să menţionăm numai cantitatea, pentru că energia în contracte trebuie să aibă mai mulţi parametri, printre care potenţialul la care este livrată; nu-mi este necesară căldura, de exemplu, de la minus 30 de grade sau de la zero grade; precum şi programul de livrare, evident, şi cantităţile, şi calitatea este specifică energiei electrice. De aceea, cred că ar trebui o redactare îmbunătăţită, prin care să spunem "Pe piaţa reglementată de energie electrică şi servicii asociate sunt reglementate prin contract condiţiile de livrare a energiei". Sau introducem "parametrii de livrare a energiei". Dar numai un singur parametru - cantitatea - nu este suficient, pentru că vine cu contorul şi vă spune "Domnule, v-am dat kilocaloria!", dar mi-a dat-o la 15 grade şi nu-mi mai trebuie, mie îmi trebuie la 80 de grade, dacă e vorba de energie termică şi aşa mai departe energia electrică.

Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul Brudaşca. Sunt, într-adevăr, multe repetiţii aici supărătoare.

Domnul Damian Brudaşca:

Eu supun atenţiei colegilor, cred că e o eroare tehnică, scoaterea virgulei după "asociate", întrucât altfel suntem obligaţi să separăm subiectul de predicat prin virgulă. Deci, "...pe piaţa reglementată de energie electrică şi servicii asociate..." şi curge textul cu, eventual, modificarea propusă de domnul profesor Leonăchescu.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dar, oricum, "pe piaţa reglementată", "sunt reglementate"...mă rog!

Vă rog să găsiţi totuşi o formulare, că nu merge în felul ăsta.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Domnule preşedinte, la alin.2, cred că noi, comisia, putem fi de acord cu următoarea formulare, şi anume: "Pe piaţa reglementată de energie electrică şi servicii asociate sunt specificate inclusiv cantităţile contractate în tranzacţiile en gros dintre producători şi furnizori".

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu e, nu e clar. Mai gândiţi-vă puţin!

Domnul Dumitru Chiriţă:

Sper că, de data aceasta, putem ajunge la o concluzie finală şi vă propun următoarea formulare: "Pe piaţa de energie electrică" şi scoatem de la început "reglementată" "şi servicii asociate sunt reglementate inclusiv cantităţile " " "" şi merge textul mai departe.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule, totuşi, textele unei legi nu se redactează la modul acesta... articolul ăsta vi-l las să vă mai gândiţi la el, şi veniţi mâine cu tema făcută. Nu este corect redactat. Totuşi, nu putem să decidem asupra lui.

Deci, la art.37, renumerotat art.26, vă rog să veniţi mâine cu o variantă. Mai discutaţi şi cu domnul Brudaşca şi cu domnul Leonăchescu şi cu iniţiatorul, şi găsiţi o variantă mai bine redactată.

poziţia nr.377, subtitlul, sunt obiecţii la el? Nu.

Acesta este adoptat.

Poziţia nr.378 şi următoarele, referitor la art.38, noi am numerotat art.27.

Poftiţi, domnule Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Eu aş propune să se renunţe la cuvântul "alte" de la lit.e), pentru că nu ne referim decât la tranzacţii prin licitaţii pe piaţa SPOT şi tranzacţii de servicii specifice. Nu este vorba de alte tranzacţii de servicii specifice, pentru că aşa consider că este mai bine formulat. Ar necesita ca, anterior acestei litere, să se facă referire la multe alte tipuri de asemenea tranzacţii.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Tot ce este înainte sunt tot nişte tranzacţii.

Domnul Damian Brudaşca:

Păi, nu, că acelea sunt deja contracte, nu este vorba de " " "

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu, "tranzacţii prin licitaţii pe piaţa SPOT".

Domnul Damian Brudaşca:

Da, acesta este un tip: "Tranzacţii prin licitaţii pe piaţa SPOT". Acesta este un tip de tranzacţie.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Acesta este un tip, dar mai sunt şi altele.

Domnul Damian Brudaşca:

Iar acum sunt tranzacţii de servicii specifice.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, dar nu este acoperitor. O să observaţi mai târziu că nu este în regulă, dar dacă sunteţi toţi de acord, eu nu am ce să " " " Rămâne fără "alte".

Deci, art.38, renumerotat art.27, aşa cum a fost modificat de comisie şi domnul Brudaşca.

Subtitlul de la poziţia nr.380 din raport, "Transporturi şi distribuţia", dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţiuni.

Adoptat.

Art.39, care devine art.28, aşa cum a fost formulat de comisie în raport. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţiuni.

Adoptat.

Subtitlul "Sistemul de reglementări". Se propune eliminarea.

Sunt obiecţii? Nu sunt obiecţiuni. Adoptat.

Art.40 - se propune eliminarea. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Subtitlul "Producerea de energie electrică". Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.41, care devine art.29. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Subtitlul de la poziţia nr.390, "Calitatea de tratament". Se propune eliminarea subtitlului.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.42 - se propune eliminarea. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt.

S-a eliminat.

Obligaţiile producătorilor. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt.

Adoptat acest subtitlu.

Art.43, care devine art.30. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt.

Adoptat.

Am ajuns la poziţia nr.405 din raport, "Drepturile producătorilor".

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.44, care devine art.31. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt.

Adoptat.

Transportul energiei electrice - subtitlu. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.45, care devine art.32. Există o obiecţie.

Poftiţi, domnule Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, suntem la amendamentul nr.414, alin.2 al acestui articol 45, care prevede următoarele: "Reţeaua electrică de transport al energiei electrice este proprietatea publică a statului, inclusiv terenurile pe care aceasta este amplasată".

Astăzi, reţelele electrice de transport trec pe foarte multe terenuri proprietate privată. Cred că trebuie regândită esenţa acestui alineat, pentru că ar însemna o "naţionalizare" practic. N-am soluţia, dar problema este efectiv delicată. Poate renunţăm la finalul "inclusiv terenurile pe care aceasta este amplasată".

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Avem o lege de expropriere pentru utilitate publică. Asta înseamnă de fapt naţionalizarea, exproprierea.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Aici avem o argumentaţie că este preluat de la art.47, iar acolo era: "Sistemul naţional de transport al energiei electrice aparţine domeniului public al statului" şi s-a propus eliminarea. Dar, aici, în redactarea nouă, nu este vorba de un sistem naţional, ci de reţeaua electrică de transport, oricare ar fi ea, ceea ce este cu totul altceva. Vorbim de linii de 700 KV sau de 400 KV, dar şi de linii de 380/220 V. Deci, trebuie mare atenţie la ceea ce prevedem aici. Dacă ne referim la o reţea naţională de transport, atunci amendamentul nr.119 ar trebui să rămână.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, comisia şi opinia iniţiatorului în domeniul acesta.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Domnule preşedinte, noi la definiţii am arătat ce înseamnă reţeaua electrică de transport, şi se referă la reţeaua care are tensiunea nominală de linie mai mare de 110 KV. Şi, când ne referim la terenuri, ne referim la terenurile pe care sunt amplasate aceste instalaţii, şi nu la terenurile pe care reţeaua electrică le traversează.

În conformitate (este specificat în text, dacă urmărim succesiunea articolelor) cu Legea nr.18 şi Legea nr.1, legile care au reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor, se specifică foarte clar că aceste terenuri nu fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate şi sunt în proprietatea publică a statului. Noi n-am făcut altceva decât să mai subliniem încă o dată că aceste terenuri sunt în proprietatea publică a statului, împreună cu reţeaua electrică de transport, care este, repet, reţeaua cu tensiune nominală de linie mai mare de 110 KV. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bun. Iniţiatorul.

Domnul Iulian Iancu:

Pentru a fi cât mai expliciţi aici, am putea spune: ". " " inclusiv terenurile de sub stâlpi şi staţii".

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu, obiecţia aceea a fost formulată referitor la regimul proprietăţii terenurilor.

Domnul Iulian Iancu:

Deci, am putea formula în final: ". " " inclusiv terenurile de sub stâlpi şi elementele de susţinere aferente şi staţii", şi atunci am definit cât mai explicit la ce elemente din reţea ne referim.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bun, este limpede acesta, şi domnul Leonăchescu nu a contestat ce înseamnă reţea. S-a referit la regimul de proprietate al terenului.

Poftiţi, domnule Chiriţă.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Domnule preşedinte, noi la definiţii am clarificat ce înseamnă reţea electrică, şi nu este cazul să intervenim cu adăugiri, aşa cum preciza domnul secretar de stat. Iar referitor la proprietatea asupra terenurilor sau asupra acestor suprafeţe de teren, am precizat că această chestiune a fost clarificată prin Legea nr.18 şi Legea nr.1, care reconstituie dreptul de proprietate, şi noi nu am făcut altceva decât să mai subliniem încă o dată că ele, terenurile respective, sunt în proprietatea publică. Deci nu este vorba de o revenire în procesul legislativ sau o teză pe care noi o aducem aici ca element de noutate. Şi, propunerea este, să rămână forma pe care v-am anunţat-o aici.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Deci, comisia îşi menţine forma.

Da, un comentariu, poftiţi domnule Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Eu înţeleg colegii că ţin la proiectul pe care l-au formulat. Oricare dintre noi ţinem la produsul muncii noastre. Am deja în teritoriu reclamaţii că abonaţii vor să se electrifice, viitorii abonaţi, şi traseul reţelei electrice trece pe nişte terenuri particulare. Dar, proprietarul acelui teren nu permite, decât cu sume foarte, foarte mari. Intrăm într-o zonă foarte periculoasă. Dacă nu precizăm în detaliu aici, nu undeva, într-o altă lege, pentru că în tribunal vine cu legea asta în faţă, şi ţăranul care îşi apără pământul acolo se poate apăra apelând la alte şi alte legi, şi ştim sistemul de la noi.

De aceea, eu simt nevoia, şi nu este o nevoie a mea, personală, am semnal din teritoriu deja, să precizăm mai bine acest paragraf.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Acum, ce se întâmplă, când vom construi autostrăzi mai multe în ţara asta, o să trecem obligatoriu pe terenuri proprietate privată, şi ele vor fi expropriate pentru utilitate publică şi se vor plăti despăgubiri. Dar, nimeni nu va putea spune: "Eu interzic să treacă autostrada sau linia electrică pe terenul meu".

Domnul Erdei Doloczki Istvan:

Domnule preşedinte, aici scrie: "Sunteţi rugat să vă prezentaţi numele şi funcţia". Sunt deputatul Erdei. Deci, m-am achitat de această sarcină scrisă acolo jos.

Domnule preşedinte de şedinţă, domnilor colegi, este vorba de linii electrice de transport existente, fiindcă dacă citim cu atenţie legea o să găsim prevederi care reglementează cum se construiesc linii noi sau cum se fac extinderi, evident, cu respectarea legilor în vigoare. Iar în ţara noastră este în vigoare Legea nr.50 care reglementează condiţiile în care trebuie să construieşti o anumită investiţie.

Prin urmare, în acest articol noi nu facem altceva decât întărim ceea ce s-a spus în Legea nr.18, respectiv în Legea nr.1, fiindcă terenurile de sub liniile, reţelele electrice care sunt compuse din linii, deci elementele de suport ale acestora, ţin de proprietatea statului. Mulţumesc mult.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Deci, domnul Leonăchescu îşi menţine observaţia. Comisia şi iniţiatorul îşi menţin textul comisiei.

Supun la vot acest text al comisiei.

Cine este pentru textul comisiei? Mulţumesc.

Voturi contra? 11 voturi contra.

Va rămâne deci textul comisiei pentru art.45 din textul iniţial. Şi ne oprim la acest subtitlu, intitulat "Planul de perspectivă".

Vom continua mâine.

Trecem la interpelări.

Domnul Adrian Moisoiu revine la problemele legate de Federaţia Română de Şah. Vă rog ca să dezvoltaţi interpelarea dumneavoastră.

Domnul ministru Gingăraş este aici? Da, este atent la ceea ce spune domnul Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

De fapt, pentru domnul ministru Gingăraş am două probleme:

1. O primă problemă porneşte din luna decembrie, când ulterior am primit un răspuns foarte evaziv, cum că Federaţia şi, respectiv Ministerul Tineretului şi Sportului, se mai gândeşte dacă înfiinţează sau nu înfiinţează o federaţie de şah prin corespondenţă. Un pic este cam mult din 16 decembrie, şi astăzi suntem în 22 aprilie şi încă n-am primit nici un răspuns.

2. O a doua problemă însă este legată de cel mai popular sport al nostru, de fotbal. Şi mă refer aici la meciul cu Danemarca, respectiv la terenul de joc. Şi, nu atât pentru rezultat, căci şi rezultatul contează, pentru că de fapt acolo este problema delicată, şi anume faptul că dacă noi nu ne calificăm la aceste campionate, de fapt ţara pierde în această perioadă 35-40 milioane de dolari. De unde? Se poate vedea asta. Din transmisii, din industria băuturilor, din restaurante, din agenţiile de turism, din banii pe care îi încasează Federaţia Română de Fotbal, din prezenţa jucătorilor la campionat prin creşterea cotei lor pe piaţă, din TVR, transmisiuni de meciuri, creşteri de tiraj la presă ş.a.m.d. Nu eu am ghicit aceste cifre. Ele s-au vehiculat în presă.

De aceea, văzând aceste pierderi, văzând şi această modalitate în care domnului ministru nu-i prea pasă de unele probleme, şi spun cinstit că în şah există o mafie pe care dânsul a spus că o înlătură şi va fi benefică pentru acest sport, şi n-a fost, şi nu este, şi nu sunt perspective în continuare, mă gândeam că, poate, treaba aceasta cu fotbalul ar putea să fie o ieşire onorabilă de pe scena şi de pe scaunul pe care domnia sa îl ocupă.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule ministru Gingăraş, vă rog să răspundeţi domnului Moisoiu.

Domnul Georgiu Gingăraş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Referitor la activitatea Federaţiei de Şah se doreşte înfiinţarea unei federaţii de şah prin corespondenţă. La această oră, Federaţia Română de Şah este persoană juridică privată de interes public. Toate federaţiile s-au reorganizat practic din toamna anului 2001, şi o federaţie funcţionează ca o asociere de mai multe persoane juridice, deci de mai multe cluburi în speţă. Avem o cerere de la mai multe persoane fizice care doresc să facă această federaţie de şah prin corespondenţă.

Deci, noi nu excludem această posibilitate, însă trebuie, conform legilor, să fie mai multe cluburi care s-au înfiinţat ca persoane juridice şi să solicite înfiinţarea acestei federaţii. Însă, pe plan internaţional, federaţiile de şah prin corespondenţă, asemănător şi cu gimnastica, reprezentarea în plan internaţional se face prin Federaţia Română de Şah. Şi la gimnastică la fel; pe lângă federaţia mare de gimnastică, acum a luat fiinţă Federaţia de Gimnastică Ritmică, care în ţară are personalitate juridică, însă pe plan internaţional tot prin federaţia mare are reprezentare.

Deci, noi nu excludem înfiinţarea unei federaţii de şah. Pe ultimii doi ani, de când la conducerea federaţiei a fost ales domnul preşedinte Alexandru Crişan, el a fost ales statutar, în condiţii legale. La această oră, federaţia merge după un regulament şi un statut avizat de minister. Dacă sunt probleme care ies din cadrul statutului, ministerul - la sesizarea unor cluburi sau alte foruri - noi analizăm şi dispunem măsurile şi putem merge până la suspendarea certificatului.

Într-o fază asemănătoare avem la această oră Liga de Fotbal, care a avut adunarea generală cu 10 membri din 16. Trebuiau să fie două treimi, deci 10,67 - prin rotunjire 11. Ei au ţinut adunarea generală cu 10 membri, şi în 30 de zile le-am trimis comunicare să-şi facă adunarea generală, cu minimum 11 membri care compun liga.

Situaţia în ultimii ani s-a îmbunătăţit la şah. A avut loc chiar şi un bord al Federaţiei Internaţionale de Şah. Eu m-am întâlnit cu preşedintele Federaţiei Internaţionale de Şah. Ei au aceste borduri trimestrial şi este posibil în trimestrul III să vină din nou să ţină bordul aici, şi le-am propus Poiana Braşov. Eu cred că, din punct de vedere al ministerului, noi nu am respectat decât ceea ce ne-a permis cadrul legal actual.

Trec la al doilea răspuns.Vizavi de Federaţia Română de Fotbal, vreau să vă spun că, la fel, până să punem în aplicare Legea nr.69/2000 - Legea sportului, odată cu regulamentul său de aplicare, singura federaţie care avea un statut de persoană juridică privată era Federaţia Română de Fotbal. Şi ea, ca urmare a Legii sportului şi a Ordonanţei nr.26/2000 a fost obligată să se reorganizeze şi să-şi facă un statut nou, care a fost avizat de ministerul nostru, şi i-am adus 13 modificări la acest statut, printre care şi dreptul de control al ministerului în momentul când primesc finanţare de la noi, delegaţi în şedinţele de Comitet Executiv, şi multe alte modificări care se pot vedea. Domnul deputat poate să intre în posesia lor. Practic, pot să spun că, cea mai exemplară federaţie în reorganizare, a fost Federaţia Română de Şah. Prin comparaţie cu celelalte federaţii a avut, pot să spun, echipa şi oamenii care au ştiut să meargă şi să-şi facă statut, şi la tribunal să înfiinţeze, cu toate actele " " " Deci, practic, au devenit " " " pe fondul în care ei erau cu insuccesul necalificării la mondiale. Eu am avut o colaborare şi am în continuare un dialog cu preşedintele Federaţiei Române de Fotbal şi cu preşedintele ligii. Sigur, ei sunt persoană juridică privată de interes public. Finanţare de la noi nu au primit. Singurele ajutoare pe care le-am mai dat au fost oferirea stadionului naţional pe costuri, deci nu cu beneficii, efectiv cheltuielile de întreţinere şi iluminat, şi au primit în mod gratuit terenul pe care şi-au construit Casa Fotbalului, şi mai au o solicitare prin care doresc să-şi construiască şi un hotel.

Vizavi de starea stadionului la meciul de fotbal cu Danemarca, în 12 octombrie 2002, după insuccesul de pe Steaua, practic, toată lumea şi-a pus întrebarea că nu există un stadion, şi toţi au considerat în acel moment că nu există nici un stadion capabil, cu un drenaj bun pentru meciurile naţionale.

Adevărul era cu totul altul. Sportivii au spus totdeauna că stadionul naţional este ghinionist şi au preferat stadionul Steaua. Eu, la începutul mandatului meu, am organizat în luna aprilie 2001 Gala Hagi, şi am investit la timpul respectiv peste 4 miliarde, inclusiv refacerea inelului şi schimbarea pompelor de drenaj, refacerea vestiarelor, tribunelor, şi am dat un aspect civilizat, însă, singurele, după Gala Hagi, în care cu o săptămână înainte a plouat şi chiar în ziua respectivă, deci a plouat în continuu, stadionul s-a comportat foarte bine şi n-au fost probleme. Cei care aţi văzut gala ştiţi foarte bine că nu au fost probleme. Însă, pentru două meciuri care se jucau în Cupa şi Supercupa României nu merita să investim mai mult acolo, şi mai jucau parlamentarii din când în când, şi mai joacă şi acum. Nu merita să investim mai mult. Niciodată, Federaţia Română de Fotbal n-a venit la minister să spună că nu joacă pe un stadion, că nu este bun gazonul sau drenajul. Şi, sigur, pe fondul acela de nemulţumire a stadionului Steaua, toată lumea şi-a dorit un gazon mai bun. Şi, la sesizarea presei, la sesizarea suporterilor, toţi am dorit să vedem un gazon cât mai bun acolo.

Eu am susţinut la timpul respectiv că gazonul este totuşi foarte bun aşa cum este, mai ales că în acest an era prevăzut, după meciul cu Danemarca, să intre într-o modernizare totală hotărâtă de domnul prim-ministru şi de Guvern. Practic, din nou se refăceau drenajele, şanţurile, şi stadionul în sine " " " Am apreciat investiţiile, la timpul respectiv, de aproape 20 milioane de dolari. Se asigura un minimum de 15.000 de locuri sub copertină. Toţi au dorit atunci gazon şi au fost mai multe oferte, una făcută de Construct Project şi de REHAU. Construct Project a venit cu soluţia schimbării gazonului cu o sămânţă mai bună şi cu utilaje care permiteau îmbunătăţirea drenajului, iar firma REHAU a venit cu schimbarea totală a gazonului şi încălzire sub gazon, în valoare de peste 1.000.000 de dolari.

Sigur, foarte mulţi au spus la timpul respectiv că a fost o comisie mai amplă, la care am participat, alături de domnul prim-ministru, atât preşedintele Mircea Sandu, domnul preşedinte Mitică Dragomir, antrenorul Anghel Iordănescu, domnul prefect Gabriel Oprea, Kassai, secretarul general. Practic, am fost cu toţii atunci hotărâţi să facem ceva cu acest gazon, pentru că se dădea vina pe teren, sigur, echipele au jucat şi Norvegia şi România, şi Danemarca şi România au jucat în condiţii asemănătoare...

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule ministru, sintetizaţi, că oricum n-a crescut.

Domnul Georgiu Gingăraş:

N-a crescut nici acum, aveţi dreptate, aşa cum trebuia.

Ca urmare a selecţiei de oferte, a câştigat firma "Construct Project". Ei s-au angajat că vor asigura gazon până în 29 martie anul acesta, de fapt până în 27, cu două zile înainte, nu au reuşit acest lucru şi, ca urmare, noi le-am reziliat contractul şi le solicităm restituirea fondurilor, care sunt de 17.907 euro, fără T.V.A., s-a dat doar 80%, 20% a fost garanţie.

Firma a făcut lucrările care trebuiesc, însă timpul nu a fost cel indicat. Practic, firma nu trebuia să înceapă lucrările de erbicidare, de înlocuire a gazonului vechi şi a trifoiului, la momentul în care temperaturile nu erau pozitive. Această operaţiune de obicei se face începând cu luna aprilie. Ei nu şi-au respectat angajamentul, iar noi suntem acum în derulare să recuperăm aceşti bani pe cale amiabilă sau, dacă nu, în instanţă.

Considerăm că am făcut tot ce s-a putut, în dorinţa de a avea un gazon adecvat, însă apreciez că nu condiţiile terenului au fost cele care au dus la insuccesul echipei naţionale.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule ministru, mă iertaţi. Eu am înţeles şi înţeleg lucrurile pe bază de management. Dumneavoastră sunteţi în vârful piramidei la un anumit domeniu, şi domeniul acesta se numeşte sport. Deci, dumneavoastră sunteţi cel mai de sus. Dumneavoastră sunteţi managerul acestui minister. Dumneavoastră aveţi obligativitatea ca toate federaţiile să vă asculte şi să vă fie în mână. Dacă federaţiile nu le puteţi stăpâni, atunci lăsaţi-le! Lăsaţi-le să vină altcineva şi să le stăpânească. Aceasta este, de fapt, esenţa. Federaţia de şah îşi face de cap, şi la jocul practic, şi la cel prin corespondenţă din care, de fapt, nu am înţeles nimic. Ori o înfiinţaţi, ori nu o înfiinţaţi, dar o lăsăm deoparte. Iar dincoace, la fotbal, vă spuneam adineaori că sunt pierderi de zeci de milioane de dolari pentru ţară. Deci, tot dumneavoastră aduceţi o pierdere pentru ţară de 35 - 40 de milioane de dolari, iarăşi înseamnă că managementul nu merge. Şi atunci, dacă managementul nu merge şi dacă nu ştiţi să conduceţi, nu este decât o singură concluzie, din acest punct de vedere. Să vină altcineva care să conducă în mod corespunzător şi să coordoneze activităţile. Iar cei dintre supuşi, adică din federaţii, care nu ascultă de ministru, atunci aceia trebuie eliberaţi şi înlocuiţi de alţi oameni capabili. Deci, aceasta este ideea şi la asta m-am referit. Şi a fost spusă cu bună intenţie, vă asigur. Nu cu rea intenţie, pentru că n-am nici un fel de pretenţii din acest punct de vedere.

Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Gingăraş, dar sintetic, vă rog.

Domnul Georgiu Gingăraş:

Un ministru n-are cum să stăpânească astăzi federaţiile, să fie clar! Există o lege a sportului, există un statut, sunt persoane juridice private şi nu am cum să-i stăpânesc, decât să-i judec după statute, regulamente şi legi şi nu am făcut nimic altceva decât acest lucru.

Vizavi de calculele pe care le faceţi dumneavoastră, cu pierderi, nu ştiu cum aţi ajuns la ele, însă nu este treaba ministrului să se amestece în toate problemele din federaţie. Acolo unde a fost cazul, chiar ultima oară, am cerut control de la ministerul finanţelor, începând din 1992 şi până astăzi, la federaţie, pentru că ministerul nu poate să se implice acolo. Am adus modificări la statut, 13 îmbunătăţiri, faţă de ce doreau ei. Mai mult de atât nu poate să facă un ministru astăzi. Ce spuneţi dumneavoastră era în sistemul celălalt, comunist, în care chemai, spuneai, făceai... Acum suntem în democraţie, există legi, există un dialog firesc şi nu putem trece peste aceste lucruri.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Pentru domnul Andrei Chiliman este prezent pentru a răspunde domnul Ovidiu Ionescu.

Domnule Chiliman, doriţi să dezvoltaţi interpelarea? Nu, aşteptaţi doar răspunsul domnului Ovidiu Ionescu. Poftiţi.

Domnul Ovidiu Ionescu (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Răspuns la interpelarea adresată ministerului nostru şi înregistrată la Camera Deputaţilor cu nr. 850 B din 14.04.2003.

În perioada 9 - 13.09.2002, în baza unei tematici aprobate de conducerea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, comisii formate din inspectori ai Corpului de Control ai ministerului, Direcţiei Generale de Inspecţii şi Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Cinegetic, în prezenţa unor lucrători ai Inspectoratului de Poliţie ai Judeţului Ilfov, Secţia II Poliţie Bucureşti, au verificat legalitatea modului de scoatere din fondul forestier a unor suprafeţe de teren pe care s-au realizat construcţii în pădurile din jurul Capitalei.

În urma controlului s-a constatat următoarele: începând cu 1 ianuarie 2001 şi până la data efectuării controlului nu s-au mai aprobat schimburi sau transferuri de terenuri din fond forestier şi nici nu s-au executat construcţii ilegale în pădurile din jurul Capitalei. Situaţiile în care s-au constatat nereguli comise înainte de anul 2001 s-au înaintat Inspectoratului General al Poliţiei pentru cercetare şi aplicarea măsurilor legale care se impun împotriva celor care au încălcat legea.

În cursul anului 2003 nu s-a acordat nici un aviz favorabil scoaterii din fondul forestier a unor suprafeţe pe care să se construiască locuinţe şi, ca atare, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Cinegetic Bucureşti nu a emis nici o aprobare şi nici aprobarea 23/12.03.2003.

Toate aprobările date de inspectorul şef Marinescu Badea au fost în conformitate cu prevederile şi reglementările legale în vigoare.

Cu deosebită consideraţie, ministrul Ilie Sârbu.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Chiliman. Simţeam şi eu chiar nevoia, chiar dacă nu am pus eu întrebarea: câte dosare penale aţi făcut şi cui şi câte sesizări penale?

Domnul Ovidiu Ionescu (din loja Guvernului):

Nu este în sarcina noastră.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu, dar să sesizaţi penal este, pentru cine încalcă legea.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat, pentru răspuns. Adevărul este că în zona Băneasa s-au făcut şi se fac în continuare o mulţime de abuzuri în ceea ce priveşte regimul silvic, se fac defrişări pentru ca zona respectivă să devină o zonă rezidenţială, şi lucrul acesta face ca unul dintre plămânii de oxigen ai Capitalei să dispară treptat, treptat, din cauza neaplicării legislaţiei în vigoare, şi este una dintre problemele pe care o avem. Interpelarea pe care am făcut-o se doreşte a fi un semnal de alarmă şi vă rog să depuneţi toate diligenţele pentru ca acest gen de lucruri să nu se mai întâmple în acea zonă. Terenurile din zona respectivă au valoare foarte mare, sunt mulţi oameni care au cumpărat pădure, au cumpărat câte o jumătate de hectar, câte 500 - 1000 de metri pătraţi de pădure doar ca să-şi construiască nişte vile. Ca să le construiască, evident trebuie să defrişeze pădurea. Şi o să o tot defrişeze aşa, din aproape în aproape, de o să rămână, practic, Bucureştiul fără această pădure, într-un timp foarte scurt.

Pe de altă parte, o să vă rog să completaţi normele pe care le-aţi dat, în sensul ca, pentru acea suprafaţă pentru care s-a dat o dată o aprobare de tăiere pentru construcţia unei case, de 5% din suprafaţa totală, maximum 200 de metri pătraţi, să rămână o singură aprobare şi nu după doi ani, dacă mai vinde cuiva o bucată din terenul respectiv, să mai vină şi altul să mai ceară o aprobare pentru alţi 200 de metri pătraţi, şi uite aşa, din aproape în aproape. Pentru că, de fapt, acesta este marele pericol acolo, în zona respectivă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule secretar de stat, dacă mai aveţi ceva de spus? Nu mai aveţi nimic de spus. E greu să mai spui ceva.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Emil Rus este? Nu este.

Domnul Boc nu este. Domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Boc dacă nu este în sală, ce să-i fac?! Da, lăsaţi-i răspunsul scris, dar ştiu eu?!

Domnul Moisoiu mai este?

Voci din sală:

A plecat cu domnul ministru.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Marian Ionescu este? Da. Doriţi să dezvoltaţi? Nu. Domnul Fleşariu, pentru domnul Marian Ionescu.

Domnul Ionel Fleşariu (secretar de stat, Ministerul Administraţiei Publice):

Stimate domnule deputat, la interpelarea dumneavoastră, prin care semnalaţi faptul că deşi secretara primăriei oraşului Moreni, judeţul Dâmboviţa, doamna Gabriela Niţulescu, este urmărită de organele abilitate ale statului, pentru luare de mită, încă nu s-a dispus, potrivit prevederilor art. 79 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, repet, încă nu s-a dispus suspendarea acesteia din funcţie, vă precizăm următoarele: din materialele probatorii anexate rezultă că doamna Răvoianu Carmen a sesizat organele de cercetare penală cu privire la săvârşirea infracţiunii de luare de mită de către secretara oraşului Moreni. Apreciem că soluţionarea acestui aspect intră în competenţa exclusivă a organelor penale pe care, de altfel, petenta le-a şi sesizat. Facem precizarea că, în situaţia în care s-a dispus începerea urmăririi penale, în conformitate cu art. 79 din Legea nr. 188, cu modificările şi completările ulterioare, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice trebuie să ia măsura suspendării funcţionarului public respectiv din funcţia pe care o deţine. Măsura de suspendare urmează să fie dispusă în cazul analizat de către prefect.

Aşa fiind, având în vedere şi răspunsurile, uneori contradictorii ale Parchetului, interpelarea a fost trimisă reprezentantului Guvernului în judeţul Dâmboviţa. Acesta, împreună cu Parchetul, urmează să stabilească în mod concret dacă sunt îndeplinite cerinţele legale pentru suspendare şi să procedeze ca atare. vom urmări modul de derulare a acestui caz şi, în măsura în care se va dispune suspendarea, dacă sunt îndeplinite, repet, cerinţele legii, vă vom informa.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă sunteţi mulţumit? Poftiţi.

Domnul Costel Marian Ionescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În primul rând, aş vrea să invoc faptul că s-a dat acest răspuns, - conform Regulamentului ar fi trebuit să se dea în maximum 2 săptămâni -, s-a dat după o lună şi jumătate. Problema este foarte gravă, este un caz clar de corupţie, dovedit, cu exemple clare, atât la Parchet, cât şi la Parchetul Naţional Anticorupţie, şi efectiv nu înţeleg de ce în România, acolo unde dorim să instituim un stat de drept şi unde am lansat un întreg pachet anticorupţie, nu dorim să le punem în aplicare operativă, atunci când acest caz este de notorietate, este un caz dovedit, şi eu sunt convins că dumneavoastră urmăriţi, urmărim şi noi, dar haideţi să facem front comun o dată, împotriva acestui flagel care ne macină şi macină, într-adevăr, iată, întreaga ţară, întreg poporul român. Pentru acest lucru v-aş ruga, în mod deosebit, să urmăriţi această problemă ca organele abilitate ale statului să-şi spună cuvântul mai repede, şi nu în decurs de luni de zile sau ani, pentru că, aşa cum aţi evidenţiat şi dumneavoastră, această suspendare ar fi trebuit impusă, conform art. 79 din Legea nr. 188/1999, chiar de către conducătorii actuali din Dâmboviţa, de prefect, de primar, cu toate că şi primarul, în acest caz, este şi el implicat. Este un caz clar în care primarul a greşit flagrant, se pare că mita el a luat-o, după care a mai vrut şi altceva de la această doamnă, numai că această doamnă a fost mai orientată, şi atunci când i s-a dat înapoi mita pe care a dat-o iniţial, a înregistrat, cu mijloacele corecte de înregistrare mass-media, lucruri care sunt dovedite şi absolut fără nici un fel de justificare.

Vă mulţumesc pentru cele prezentate.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Fleşariu, aveţi vreun comentariu de făcut la problema aceasta? Nu.

Domnul Ionel Fleşariu (din loja Guvernului):

Domnule preşedinte, nu avem ce să comentăm.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Am înţeles.

Domnul Ionel Fleşariu (din loja Guvernului):

Parchetul a dat nişte răspunsuri contradictorii: când a zis că este în urmărire, când a zis că nu e în urmărire, de aceea am trimis-o, să clarifice treaba, împreună cu Parchetul, şi după aceea vom vedea care este situaţia.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Fleşariu mai are de dat un răspuns...

Domnul Ionel Fleşariu (din loja Guvernului):

Să-i dau domnului Moisoiu?!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

...şi domnului Moisoiu, care s-a prezentat.

Domnul Ionel Fleşariu:

La interpelarea dumneavoastră, având ca obiect modul de aplicare a Legii alegerilor locale, în cazul supleanţilor de consilieri locali sau judeţeni, aflaţi pe listele de supleanţi ale fostului APR, precizăm următoarele: potrivit art. 77 alin. 9 din Legea nr. 70 privind alegerile locale, republicată, "candidaţii înscrişi în liste, care nu au fost declaraţi aleşi, sunt declaraţi supleanţi în listele respective".

Pentru a putea ocupa un loc de consilier rămas vacant supleantul trebuie să prezinte o confirmare scrisă, semnată de conducerea partidului pe a cărui listă a candidat, prin care să se ateste că el, supleantul, mai face parte din partidul respectiv.

Iată, stimate domnule deputat, că răspunsul la interpelare se regăseşte în lege. Dacă supleantul de pe lista APR aduce o confirmare scrisă din partea APR, că el mai face parte din acest partid politic, el poate fi validat. Noi credem că în prezent un asemenea supleant nu va putea aduce o asemenea confirmare, pentru simplul motiv că APR-ul nu mai există.

Cu stimă, semnează Octav Cozmâncă.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc domnului ministru pentru răspunsul dat. Este trist, din acest punct de vedere, pentru că, de fapt, aceşti oameni au candidat pe o listă de partid şi nu este vina lor, şi mai ales la alegerile locale, unde comunitatea le-a dat un anumit gir, le-a dat un număr de voturi şi iată că, în clipa de faţă, chiar dacă s-a eliberat un loc, nu pot să îl ocupe, deşi partidul nu mai există în clipa de faţă. Iar dincolo, în situaţia în care partidul a fost absorbit cred că, de fapt, aceasta este deja o lacună a legii, pentru că noi nu am văzut-o, adică cei care au făcut atunci legislaţia nu s-au gândit şi la o asemenea situaţie. Dar, domnule ministru, mai avem încă şi punctul 2, în legătură cu verificarea modului de aplicare a Legii nr. 18 în Municipiul Reghin, unde vă spuneam că în 11 aprilie am avut 8 persoane înscrise la audienţă şi toate în situaţii foarte grele. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Fleşariu nu are răspunsul la al doilea punct. Ar fi trebuit să răspundă şi doamnei Florea, dar dânsa nu este în sală şi deci nu poate să răspundă.

Domnul George Pavelescu trebuie să dea răspunsuri... Ce mai aveţi? Pentru cine?

Domnul Ionel Fleşariu (din loja Guvernului):

Eu mai am un răspuns pentru doamna Ana Florea şi pentru domnul Miclea ...

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Păi nu este în sală şi nu putem să-i răspundem singuri aşa şi nici domnul Miclea nu este.

Domnul Ionel Fleşariu (din loja Guvernului):

Le dau răspunsuri în scris.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Le daţi în scris, da.

Doamna Mihaela Muraru Mândrea, dacă vreţi să dezvoltaţi, şi după aceea vă răspunde domnul secretar de stat. Întâi să dezvolte dânsa din nou această interpelare.

Doamna Mihaela Muraru Mândrea:

Interpelarea adresată doamnei Daniela Bartoş, ministrul sănătăţii şi familiei.

Obiectul interpelării: desfiinţarea secţiei de terapie intensivă coronariană din cadrul Spitalului judeţean din Arad.

Secţia de terapie intensivă coronariană din cadrul Spitalului din Arad a fost înfiinţată în 1996 chiar de doamna Bartoş, ministrul sănătăţii şi familiei.

În urma vizitei unei comisii de reformă din partea ministerului s-a decis transformarea acestei secţii într-un compartiment al secţiei de cardiologie din cadrul aceluiaşi spital.

Este incontestabilă necesitatea reformei în sectorul sanitar, dar în spitalele din întreaga lume civilizată astfel de secţii funcţionează separat.

În cadrul secţiei pe cale de desfiinţare au avut loc multe premiere în domeniu la nivel judeţean şi au fost înregistrate numeroase succese în reabilitarea pacienţilor cu afecţiuni coronariene acute.

În plus, dacă se înglobează această secţie în secţia de cardiologie, datorită specificului său, deciziile de natură administrativ-financiară se vor complica foarte mult, putând afecta chiar eficacitatea actului medical şi capacitatea de funcţionare normală a respectivei secţii de terapie intensivă.

Doresc să îi spun domnului secretar de stat că am avut ocazia nefericită, într-un fel, să cunosc situaţia economică a spitalului la care mă refer. Fiind în urma unei dispute politice m-am enervat foarte tare, am făcut tensiune 22 cu 19 şi am ajuns în această secţie de terapie intensivă, unde am stat 3 zile şi am putut constata cu ochii mei ce se întâmplă acolo şi mai ales am putut vedea pe viu care sunt necazurile pe care le au. Era o problemă să facă un EKG. Deci, ca să-mi poată face un EKG trebuia să-mi ţin eu două ventuze şi să mai vină încă două asistente să le ţină, pentru că erau atât de vechi, încât se desprindeau. Aceasta era situaţia aparaturii. Şi atunci am constatat, în luna ianuarie, că modul în care erau administraţi în mod centralizat până la urmă banii nu ar fi fost corect şi că această secţie, dacă, cu toate că era independentă, s-ar fi putut administra separat, altfel ar fi stat lucrurile şi ar fi existat priorităţi, chiar pentru înlocuirea acelor ventuze.

Nu a fost deloc amuzant să constat că acei oameni nu aveau aparate. şi, în plus, văd că acum, înglobată fiind secţia într-un ansamblu, unde din păcate cerinţele sunt la fel de mari, mă întreb care vor fi posibilităţile de redresare, mai ales că secţia este plină ochi tot timpul şi erau îngrijoraţi şi referitor la reducerea numărului de paturi. Deci, pe lângă faptul că sunt deputat de Arad, cunoscând situaţia de acolo şi extrapolând, gândindu-mă că în întreaga Românie se întâmplă la fel lucrurile, deja am început să-mi pun problema dacă într-adevăr nu suntem şi într-o altfel de criză decât cea a medicamentelor. Atât am să vă spun.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule secretar de stat George Pavelescu, poftiţi.

Domnul George Pavelescu (secretar de stat, Ministerul Sănătăţii şi Familiei):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimată doamnă deputat,

Referitor la interpelarea dumneavoastră şi dezvoltarea interpelării pe care aţi făcut-o, vreau să vă spun că aplicarea acestei strategii de restructurare priveşte reţeaua sanitară spitalicească, pe baza unor indicatori de performanţă profesională, de locaţii, de personal, de specialişti. Deci, sunt în jur de 38 de asemenea indicatori care au fost luaţi în calcul la evaluare: distanţă între spitale, infrastructura judeţului, dacă sunt specialişti pe secţiile care sunt în organigrama spitalelor şi, nu în ultimul rând, gradul de adresabilitate la unitatea respectivă. De asemenea, patologia, ce patologie este în creştere în zonă. este adevărat specialităţile de psihiatrie, neurologie, cardiologie au o patologie în creştere, în afara tuberculozei.

Eu n-am înţeles că secţia de la Spitalul judeţean Arad, de anestezie, terapie coronariană, se desfiinţează. Nu, ea s-a reorganizat. Secţia de cardiologie din Arad este o secţie medicală. Deci, nu efectuează intervenţii chirurgicale în chirurgie cardiovasculară, dar are o secţie de anestezie, terapie coronariană. Secţia este organizată pe 50 de paturi, cu trei medici, iar compartimentul care s-a desprins din secţia de chirurgie... Secţia de anestezie, terapie intensivă există la nivelul spitalului. Acestea efectuează lucrările de anestezie, menţinerea în viaţă a pacientului pentru toate specialităţile chirurgicale întrunite, după care anumiţi medici, care au o anumită supraspecializare, deservesc operator anumite secţii chirurgicale.

Singura problemă este că a fost secţie şi va fi compartiment. Nu va mai fi şef de secţie, va fi şef de compartiment anestezie, terapie coronariană.

Părerea noastră este că lucrul este bun, pentru că de fapt este o supraspecializare a medicilor care lucrează în cardiologie vasculară.

Mai mult n-am ce să vă spun. Deci, ea nu este desfiinţată la momentul în care eu vă prezint situaţia Spitalului judeţean Arad. Funcţionează într-o secţie cu 65 de paturi, din care 15 sunt de anestezie coronariană.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Doamna deputat.

Doamna Mihaela Muraru Mândrea:

Vă mulţumesc pentru răspuns.

O secţie de terapie intensivă presupune o anumită dinamică şi de aceea mi s-a părut important să susţin punctul de vedere prin care această secţie să rămână în continuare independentă, pentru că această secţie preia efectiv tot ce înseamnă urgenţă din teritoriu. O secţie de cardiologie este o secţie aşezată, unde există intervenţii chirurgicale, pe când această secţie de terapie intensivă era o interfaţă între secţia de cardiologie şi urgenţa cu care vin cazurile din teritoriu. De aceea eram de părere că trebuie păstrată.

Sigur că eu nu sunt medic ca să îmi dau seama cât va afecta. De altfel, putem observa, că am înţeles, totuşi, că secţia nu a fost desfiinţată şi că practic a devenit compartiment, nu? O să trebuiască să urmărim o perioadă ce se întâmplă sau cum se aşează şi financiar şi la ce mod se administrează sub forma aceasta şi dacă va fi afectată terapia intensivă şi relaţia aceasta cu urgenţa cazurilor din judeţ.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Eu am înţeles că avem şanse mai bune de tratament dacă înnebunim...

Doamna Mihaela Muraru Mândrea:

Mi s-a părut şi mie surprinzător că a răspuns vizavi de cazurile de psihiatrie, noi avem totuşi probleme cu inima, că în România, ştiţi, uitaţi, unii din noi mai punem inimă în ce facem şi ne afectează. Mulţumesc.

Domnul George Pavelescu (din lojă):

Este o patologie în creştere.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Pentru domnul Ştefan Păşcuţ. Este în sală? Da. Dezvoltaţi şi, după aceea...

Domnul Ştefan Păşcuţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea mea este adresată doamnei Daniela Bartoş, ministrul sănătăţii şi familiei.

Obiectul interpelării: În perioada 25 noiembrie-30 noiembrie 2002, s-a desfăşurat în Valea Jiului prima etapă a Supercampaniei antipoliomielitică, iar în perioada 13-17 ianuarie 2003 s-a efectuat a doua etapă de imunizare antipoliomielitică. În prima etapă, s-au folosit doze care expirau în luna decembrie 2002, iar în a doua etapă s-au folosit doze care expirau chiar la sfârşitul lunii ianuarie 2003. În această campanie au fost cuprinşi copii între 0 şi 9 ani.

Având în vedere faptul că această supercampanie a fost organizată în două etape, în perioade de iarnă, cu risc ridicat de îmbolnăvire, că nu se poate administra vaccinul copiilor care au diferite afecţiuni, că dozele efectuate erau la limita timpului de valabilitate şi că vaccinarea a fost efectuată copiilor cuprinşi în categoria de vârstă de până la 9 ani, îmi exprim nedumerirea faţă de o asemenea campanie, considerând-o nejustificată.

De aceea, am rugat să se facă o analiză a modului în care s-a desfăşurat această campanie de vaccinare, în condiţiile în care campania de imunizare antipoliomielitică se face la copii de până la 1 an, aici, sunt cuprinşi copii până la 9 ani. De asemenea, s-a făcut într-o perioadă de iarnă, sezon cu patologie maximă la diferite boli, mai ales respiratorii.

De aceea, eu am făcut această interpelare şi aştept răspunsul dumneavoastră.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule secretar de stat, vă rog să-i răspundeţi domnului Păşcuţ, în ceea ce priveşte desfăşurarea campaniei de vaccinare antipoliomielitică.

Domnul George Pavelescu:

Referitor la interpelarea dumneavoastră, domnule deputat, vă comunicăm următoarele:

La 21 iunie 2002, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat "Europa fără poliomielită" şi a accentuat responsabilitatea care revine tuturor ţărilor europene pentru menţinerea statutului "fără poliomielită". Până la eradicarea globală a poliomielitei, prevăzută a se realiza în 2005, izbucnirea unor epidemii rămâne posibilă, în special în rândul grupurilor cu grad mare de risc, copii mici nevaccinaţi sau incomplet vaccinaţi.

Ca urmare, Direcţia generală de sănătate publică a Ministerului Sănătăţii şi Familiei a elaborat un plan de acţiune pentru menţinerea statutului "fără poliomielită", din momentul certificării regionale până la certificarea globală, în concordanţă cu recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

În anul 2002, s-au organizat campanii suplimentare de vaccinare polio în judeţele Tulcea, Teleorman, Hunedoara, deoarece situaţia epidemiologică a impus acest lucru. În judeţul Hunedoara, în ultimii 3 ani, s-au înregistrat acoperiri vaccinale scăzute, în jur de 80%, în special în zona Valea Jiului.

Ca urmare, Direcţia de sănătate publică a judeţului Hunedoara a solicitat prin Adresa nr. 101/1.10.2002, pe care o avem anexată, realizarea unei campanii de vaccinare antipoliomielitică tip "mapping up" ("din poartă în poartă"). Acest lucru, şi datorită nivelului de acoperire vaccinală de care v-am amintit.

În 2000, judeţul Hunedoara avea o acoperire de 72,1%, iar la nivel naţional era 96,3%. În 2001, Hunedoara - 81,6%, la nivel naţional, 96,7%. În 2002, 83,8% Hunedoara - 97,3% acoperirea la nivel naţional, cu vaccinarea polio.

Ca urmare, ministerul, prin Direcţia de sănătate publică, a recomandat supercampania de vaccinări, în două etape: 25-30 noiembrie 2002 şi 13-17 ianuarie 2003. Vă precizez că sunt recomandate astfel de vaccinuri care să fie aplicate în perioadele reci. Vaccinarea s-a efectuat la toţi copiii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 9 ani, fără a ţine cont de antecedentele vaccinale. S-a decis supercampania în zona Văii Jiului, având în vedere slaba acoperire, dar, mai ales, necesitatea de a elimina circulaţia virusului poliosălbatic în comunităţi de copii.

Au fost catagrafiaţi 17.456 de copii. În perioada 25-30 noiembrie, au fost vaccinaţi 15.757 de copii, cu un procent de 90,26%, iar în perioada 13-17 ianuarie au fost vaccinaţi 14.115 copii, cu un procent de 80,86%. Vaccinarea s-a realizat la nivelul cabinetelor medicale individuale ale medicilor de familie din Valea Jiului.

Vaccinul a fost primit de la Ministerul Sănătăţii prin Unifarm S.A. Bucureşti, după cum urmează: în ziua de 22.10 (deci, la 21 de zile după ce direcţia de sănătate publică a solicitat vaccinarea) - 1.000 de flacoane ori 20 de doze - 20.000 de doze. (Dacă vă interesează numărul avizului...), termenul de valabilitate: 31.12.2002; în data de 8.11.2002 - 500 de flacoane ori 20 de doze - 10.000 de doze, termenul de valabilitate: 31.12.2002; şi în data de 10.01.2003 - 1.000 de flacoane ori 20 de doze - 20.000 de doze - termenul de valabilitate: 31.01.2003.

De asemenea, pentru a investiga circulaţia virusurilor polio înainte de organizarea unei campanii de vaccinare antipolio de tip "mapping up" s-au recoltat probe de materii fecale de copii cu vârste între 0 şi 4 ani, internaţi în spitalele din Hunedoara în săptămâna anterioară campaniei.

Medicii de familie nu au semnalat reacţii adverse indezirabile.

Alte observaţii. Acţiunea de vaccinare nu a avut caracter coercitiv, D.S.P. Hunedoara nu a obligat populaţia să se vaccineze, dar a încercat să o convingă asupra necesităţii şi beneficiilor vaccinării. Valea Jiului a fost şi este un teritoriu cu acoperiri vaccinale sub cele optime, chiar cu aceste două campanii de vaccinare.

Strategia O.M.S., adoptată şi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prevede că în zonele în care este posibilă acumularea de receptivi să se iniţieze acţiuni speciale de vaccinare de acest tip. În anul 2002, Europa a fost declarată o zonă "polio free", lucru posibil datorită efortului colectivităţii medicale şi înţelegerii populaţiei europene despre necesitatea participării la acţiunile de vaccinare.

Tot efortul făcut de România pentru certificarea eradicării poliomielitei ar putea fi compromis dacă în zone ca Valea Jiului, în care populaţia nu participă la vaccinare, ar putea apărea cazuri de poliomielită cu virus sălbatic necontrolabil.

Semnează ministrul sănătăţii, doamna doctor Daniela Bartoş.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule deputat, dacă aveţi ceva de comentat?

Domnul Ştefan Păşcuţ:

Vă mulţumesc foarte mult pentru răspuns. Aş face o mică corectură, mi-aţi spus că în perioada noiembrie procentul a fost de 90,26%, la cei 17.456, eu cred că este o eroare, nu au fost vaccinaţi 15.700, ci 14.700, aproximativ. Acesta este un aspect al problemei, probabil, nu atât de important, probabil, o greşeală de redactare.

În schimb, vreau să-mi exprim nedumerirea. Dumneavoastră aţi spus că perioada rece este optimă pentru a se administra aceste vaccinuri antipoliomielită, medicii cu care m-am consultat şi care, de fapt, mi-au semnalat o serie de nemulţumiri ale lor referitor la această supercampanie de vaccinare, ei spun că perioada de iarnă nu este propice pentru a se administra vaccin antipoliomielitic. Şi mi-au explicat şi de ce.

Eu nu sunt specialist, de aceea vă întreb, fiindcă ei mi-au explicat următorul aspect: dacă un copil face un tratament injectabil, nu poate să fie vaccinat; sau, dacă a fost vaccinat, timp de o lună de zile nu poate să beneficieze de un asemenea tratament. Or, în perioadă de iarnă exact aceste cazuri sunt mult mai frecvente, faţă de o altă perioadă din an. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Moisoiu, tot pentru domnul Pavelescu sau, mă rog, pentru Ministerul Sănătăţii avea o problemă.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

(Fiindcă domnii Păşcuţ şi Pavelescu poartă o discuţie:) Pentru a continua, dacă se poate, discuţia particulară să o purtaţi puţin mai târziu?

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule secretar de stat, dacă vreţi să-i daţi o replică la microfon domnului Păşcuţ, eu n-am nimic împotrivă.

Domnul Adrian Moisoiu:

(Pentru că discuţia dintre cei doi continuă) Eu m-am oprit pentru motivul că am zis că, totuşi, îmi acordaţi un pic de atenţie, domnule ministru.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Poftiţi, domnule Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

În interpelarea pe care am mai făcut-o m-am referit - şi v-aţi referit şi dumneavoastră - la nişte legi, data trecută, şi anume, era vorba de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002. Dumneavoastră aţi indicat articolul în care sunt prevăzuţi cei care sunt scutiţi de a plăti contribuţia de asigurări sociale, iar la hotărârea nr. 1509, iată ce spune, la art. 5 alin. 2: "Pentru persoanele prevăzute în legi speciale, care beneficiază de gratuitate suportată din Fondul Naţional Unic pentru Asigurări Sociale de Sănătate, în condiţiile legii, casele de asigurări suportă integral preţul cel mai mic al medicamentului". Dar nici într-un caz, nicăieri, nu se spune, aşa cum aţi dat dumneavoastră sau Casa Naţională de Asigurări răspunsul, că, dacă mai au un alt venit oamenii, în afară de pensie, în acest caz, beneficiarii legilor speciale nu vor primi medicamente gratuit.

Deci, consider că acest ordin, care s-a transmis prin Adresa nr. 782 N/12 februarie 2003 al Casei OPSNSAJ este ilegal.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule secretar de stat?

Domnul George Pavelescu:

Domnule deputat,

Referitor la interpelarea pe care aţi adresat-o, la care v-am răspuns şi v-aţi declarat nemulţumit de răspuns, Ordonanţa nr. 150 a intrat în vigoare la data de 12.11.2002 şi a înlocuit Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate. Există o prevedere, la art. 6 pct. 1, care zice aşa: "Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei", le enumără, sunt câteva categorii socio-profesionale ocupaţionale, care, în baza unor legi speciale, beneficiază, în anumite condiţii, de asigurare fără plata contribuţiei. Şi nu vi le mai enumăr acum, că le aveţi.

Totodată, la art. 26 pct. 2 din acelaşi act normativ se prevede că: "Valoarea medicamentelor prevăzute la art. 25 alin. 1 prescrise pentru tratamentul afecţiunilor persoanelor care beneficiază de asistenţă medicală gratuită, în cazul categoriilor de persoane prevăzute la art. 6 alin. 1 lit. c) şi d) se suportă din fond". Art. 6 lit. c) şi d) sunt persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin: Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate politic, Ordonanţa nr. 105 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, Legea nr. 189/2000 cu completările ulterioare, Legea nr. 44 privind veteranii de război şi art. 2 din Legea nr. 42/1990 şi persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse şi se află în îngrijirea familiei. Menţionăm că art.25 alin. 1 se referă la articolul sus-menţionat, care trimite la lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, aprobată prin H.G. 1417/6.12.2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 927/18.12.2002.

Aşadar, din coroborarea şi interpretarea prevederilor legale prezentate mai sus, rezultă clar că persoanele care fac parte din categoriile prevăzute la art. 6 pct. 1 lit. c) şi d) beneficiază de gratuitate pentru medicamentele cuprinse în lista cu medicamente prevăzută la art. 25 alin. 1, numai dacă nu realizează alte venituri decât cele prevăzute din drepturile băneşti acordate de legile speciale precum şi cele din pensii.

Acesta este răspunsul pe care l-am primit şi de la Casă şi de la Direcţia legislaţie şi juridică a ministerului. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Moisoiu, dacă vreţi să comentaţi? Poftiţi.

Domnul Adrian Moisoiu:

Rămân stupefiat de răspunsul pe care îl dă domnul secretar de stat, pentru simplul motiv că, de fapt, sunt două lucruri care se amestecă aici: 1. cine plăteşte contribuţie (şi sunt şi cei care sunt beneficiari ai acelor articole din acele legi speciale la care dumneavoastră vă referiţi şi oamenii plătesc, deci, nu sunt scutiţi); 2. şi, în momentul în care plătesc, dumneavoastră totuşi faceţi o referire la art. 5 alin. 2 din Hotărârea nr. 1509, de care vă spuneam, care, de fapt, nu primesc medicamente gratuite, deşi au dreptul. Aceasta este toată povestea!

Înseamnă că în momentul când s-a dat o adresă în acest fel, în acest caz, ea este neconformă cu legea, să nu-i spun mai rău. Deci, cred că este cazul să reveniţi şi să daţi o altă adresă, care să fie în conformitate cu cele spuse. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă informez că s-a prezentat şi domnul ministru Răsvan Theodorescu, să-i răspundă domnului Onisei, pentru că domnul Onisei nu a venit, a lăsat răspunsul scris.

De asemenea, Doamna Tarcea trebuia să le răspundă doamnei Muscă şi domnului Emil Rus, nefiind prezenţi, nu răspunde.

De asemenea, domnul Sorin Encuţescu s-a prezentat să-i răspundă domnului Boc, dar domnul Boc nu s-a prezentat să asculte un asemenea răspuns, deci, nu s-a formulat acest răspuns.

Domnul Mircea Costache, de la PRM, i-a adresat o întrebare domnului ministru de interne, domnul secretar de stat Nicolae Berechet s-a prezentat să răspundă, dar domnul Mircea Costache nu este prezent, presupun că e bine să-i lase răspunsul în scris.

Pentru Ministerul Agriculturii, domnul Mircea Costache avea o solicitare, dar, nefiind, nu-i putem răspunde.

Domnul Ovidiu Drăgănescu, tot pentru Ministerul Agriculturii, a primit un răspuns scris.

Domnul Ioan Mogoş a adresat o întrebare pentru Ministerul Învăţământului, dar nu este prezent, presupun că ar fi bine să i se lase răspunsul scris.

Domnul Paul Magheru şi domnul Dorin Grigore Popescu nu sunt prezenţi, ca să primească răspuns de la Ministerul Lucrărilor Publice.

Domnul Ştefan Baban a adresat o întrebare tot către Ministerul Sănătăţii, tot domnul Pavelescu o să ne răspundă. Aşa că ar fi bine să continuăm cu acest răspuns.

Domnule Pavelescu, mai aveţi un răspuns pentru domnul Ştefan Baban.

Domnul George Pavelescu:

Îmi cer scuze şi v-aş ruga să mă amânaţi cu acest răspuns, întrucât nu am identificat toate datele vizavi de contracte-furnizori, servicii de aprovizionare cu medicamente, relaţii contractuale cu Casa USNAS şi fondurile care sunt în derulare. Am vorbit cu domnul preşedinte Ţurlea şi v-am solicita să ne amânaţi un răspuns pentru următoarea şedinţă a Camerei Deputaţilor.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Baban. Oricum, puneţi întrebări "rele", când este vorba de sectorul acesta sanitar.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Sper să nu moară pacienţii aceia, săracii, care caută medicamente şi nu reuşesc să le capete.

Şi mai am încă o datorie, mai este domnul Marian Sârbu, şi dumnealui, dator cu un răspuns legat de Codul Muncii. Şi aş ruga să atrageţi atenţia, să vină cu răspunsul data viitoare. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Îl avem în sală pe domnul secretar de stat Radu Damian, care o să-i răspundă domnului Ştefan Lăpădat.

Domnule Ştefan Lăpădat, dacă vreţi să dezvoltaţi interpelarea, poftiţi.

Domnul Ştefan Lăpădat (din sală):

Răspunsul, domnule secretar de stat, vă rog!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

A, să dea direct răspunsul. Bine, să dea domnul secretar de stat Radu Damian răspunsul, direct.

Domnul Radu Damian (secretar de stat, MEC):

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

La interpelarea domnului deputat Ştefan Lăpădat, doamna ministru Ecaterina Andronescu formulează următorul răspuns, care a fost formulat pe baza datelor transmise de către Inspectoratul şcolar al judeţului Mehedinţi:

"Din informaţiile pe care le deţinem, rezultă că în declaraţia sa din data de 14.02.2003 domnul director Otescu Cornel arăta că în şcoală există un climat tensionat, generat de un conflict dintre actuala şi fosta conducere a unităţii de învăţământ. Din momentul numirii în funcţie, domnul Otescu a solicitat fostei conduceri să prezinte situaţia economică şi financiară, situaţie care nu a fost prezentată, fără nici o justificare. Această stare de fapt este susţinută şi de raportul făcut de domnul inspector şcolar general adjunct profesor Stelian Petrescu.

Precizăm că acest conflict a fost invocat în răspunsul anterior al ministerului, deoarece reprezintă una dintre constatările inspectorului şcolar.

Cu stimă, ministru Ecaterina Andronescu."

Şi veţi primi şi în scris.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule deputat, dacă doriţi să comentaţi?

Domnul Ştefan Lăpădat:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Răspunsul la interpelare este cu totul fals. În primul rând, predarea de către vechea conducere s-a făcut prin proces-verbal, a întregii situaţii, către actualul director. Nu are nici o legătură cu reclamaţia alcătuită de un grup de părinţi de la clasa I. Pentru că doamna învăţătoare este soţia directorului, i-a maltratat fizic şi verbal. Declaraţia este semnată, înaintată la inspectoratul şcolar, care a tergiversat ancheta respectivă, derulându-se, pot spune, aiurea.

Au fost anchetate cadre didactice, nicidecum vechea conducere a şcolii, care nu a făcut obiectul acestei anchete. S-a pornit cu o inspecţie sub presiune, de ameninţare, de deturnare, de fapt, a răspunsului la situaţia creată.

Deci, actualul director îşi protejează soţia, care a maltratat 3 copii, numai pentru faptul că au cerut transferul la altă clasă, deoarece nu-şi desfăşoară orele. Aceasta este situaţia!

Dumnealor s-au adresat biroului parlamentar, i-am îndrumat către inspectorat, inspectorul general adjunct Petrescu Stelian a dat un răspuns de toată jena, că doamna suferă de nu ştiu ce. Şi, după aceea, vine cu un răspuns domnul secretar Corega, preluat de doamna ministru Ecaterina Andronescu: cauza acestor transferuri şi conflicte între conducerea şcolii şi părinţi este vechea conducere. Nu are nici o legătură!

Şi de data aceasta, inspectorul general, care se află la Mehedinţi, Căpitănescu Lucian, şi Petrescu Stelian, inspectorul general adjunct, au dat informaţii false, pentru că actualul director al şcolii a fost inspector general, deci, i-a avut ca subalterni şi nu-şi permit, nu-i aşa, să-l ancheteze pe fostul lor şef.

Eu voi reveni cu întrebarea respectivă, pentru că obiectul cercetării nu a fost vechea conducere. Probabil că această conducere pesedistă trebuie să dea într-un deputat peremist. Nu văd sensul!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă aveţi ceva de comentat, domnule secretar de stat? Dacă nu aveţi, daţi răspunsul următor, pentru domnul Moisoiu.

Domnul Radu Mircea Damian:

Faţă de cele spuse de domnul deputat Lăpădat, sigur că dânsul va reveni cu întrebarea şi probabil că răspunsul Inspectoratului şcolar al judeţului Mehedinţi va fi prezentat mai în detaliu, pentru că el are mult mai multe pagini, în care sunt mult mai multe informaţii decât cele pe care am putut eu să le spun.

Pentru domnul deputat Moisoiu, răspunsul la interpelarea dumnealui este următorul:

"Urmare interpelării formulate de dumneavoastră, Legea nr. 90/2001 şi atribuţiile privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerului, prin Hotărârea Guvernului nr. 23/2001, aceasta nu reglementează printre atribuţiile ministrului educaţiei şi cercetării obligaţia de a formula definiţii pentru conceptele lansate de diverse formaţiuni politice. Nu avem cunoştinţă despre promovarea de către UDMR a conceptului de "separatism şcolar".

Precizăm că Ministerul Educaţiei şi Cercetării acţionează în conformitate cu prevederile legale în vigoare, fără a promova nici un fel de principii discriminatorii. Subliniem totodată faptul că dreptul la învăţătură este un drept fundamental al omului, intrinsec legat de persoana acestuia.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării are obligaţia de a se asigura că în unităţile şi instituţiile de învăţământ se desfăşoară un proces instructiv-educativ de calitate şi în condiţii de deplină egalitate, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, religie, sex, avere sau origine socială.

Precizăm, totodată, că la Topliţa a fost înfiinţată o filială a Universităţii Transilvania din Braşov, facultate de litere, cu specializare în limba şi literatura română zi 4 ani, în scopul pregătirii de profesori de limba şi literatura română, care să-şi desfăşoare activitatea în judeţele Harghita şi Covasna.

Cu stimă, doamna ministru Ecaterina Andronescu."

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Moisoiu, cred că aveţi de comentat?

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule secretar de stat.

Însă aş dori să lămurim de la bun început o treabă, domnule secretar de stat, şi anume, într-adevăr, eu nu pot să vă cer dumneavoastră să definiţi "separatismul şcolar" promovat de UDMR, dar întrebarea era pusă cu un anumit scop, şi anume, pentru că UDMR-ul promovează un separatism şcolar. Şi degeaba spuneţi în răspunsul dumneavoastră că "nu avem cunoştinţă de o promovare a conceptului de separatism şcolar de către UDMR", de îndată ce dumneavoastră permiteţi să existe şcoli numai în limba maghiară, de unde au fost scoşi elevii care erau la secţia română.

Deci, eu nu am nimic împotrivă ca ei să înveţe limba maghiară, Doamne fereşte, ci problema este puţin diferită, şi anume, ei nu suportă ca în aceeaşi şcoală să existe elevi români! Această situaţie o avem şi în Bucureşti (dacă nu ştiţi, atunci..., dar eu cred că ştiţi, domnule secretar de stat). Această situaţie o întâlnim şi la Târgu Mureş, la Bolyai-Farkas, unde în clipa de faţă se derulează acest program de scoatere a elevilor români, prin faptul că nu se propune cifra de şcolarizare sau se încheie nişte protocoale între nişte partide politice, pentru ca aceştia să fie scoşi. Aceeaşi situaţie o avem la Braşov. Aceeaşi situaţie o avem la Topliţa ş.a.m.d. Şi atunci, de ce spuneţi că nu se cunoaşte nimic despre acest separatism şcolar?

Deci, în această idee, eu am rugat ca dumneavoastră, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, să faceţi ceva. Dacă, într-adevăr, sunteţi sinceri în ceea ce spuneţi, pentru că subliniem că dorim să nu fie nimic discriminatoriu.

În sfârşit, la răspunsul de la urmă, privind învăţarea limbii române. Într-adevăr, remarcabil este faptul - şi ştiţi foarte bine că şi eu sunt implicat în această înfiinţare a facultăţii de limbă română la Topliţa - că această facultate s-a înfiinţat, însă, întrebarea se referea la altceva, şi anume, la faptul că în aceste judeţe: Harghita şi Covasna, modul în care se învaţă limba română este absolut lamentabil. Deci, sunt foarte mulţi copii care trec prin şcoală, care primesc calificative de promovare şi care nu cunosc limba română la terminarea şcolii!

La aceasta m-am referit eu în întrebarea mea şi aici v-aş ruga pe dumneavoastră să depuneţi un efort, să faceţi exact acele lucruri care sunt necesare şi care stau în puterea Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ca aceşti elevi, pe care îi avem acum, să ajungă să înveţe şi să poată să utilizeze limba statului şi atunci nu mai au nevoie (pentru că aici este problema) să fie reprezentanţi şi să se introducă o a doua limbă oficială în Justiţie şi, respectiv, în administraţie publică, aşa cum au cerut-o şi în modificarea Constituţiei. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu mai avem întrebări, interpelări şi nici cine să dea răspunsuri.

Şedinţa de astăzi s-a încheiat. Vă mulţumesc pentru participare.

Şedinţa s-a încheiat la ora 20,15.