Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Tudor Mohora şi Borbély László, secretari.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Daţi-mi voie să declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că, din cei 344 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa 261; 83 sunt absenţi.

Pentru început, să-mi permiteţi să vă prezint nota cu legile adoptate, care se află depuse la Secretarul general al Camerei, în vederea sesizării de către dumneavoastră a Curţii Constituţionale.

În conformitate cu prevederile art.17 alineatele (2) şi (3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au depus la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi:

• Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 17/2003 pentru modificarea art. 8 lit. e) din Legea nr. 148/2000 privind publicitatea.
• Legea pentru ratificarea celui de-al patrulea Protocol adiţional, semnat la Roma la 11 decembrie 2002, la Acordul cu privire la Forţa multinaţională de Pace din Europa de Sud - Est, semnat la Skopje la 26 septembrie 1998.
• Legea pentru ratificarea Convenţiei europene asupra promovării serviciului de voluntariat transnaţional pe termen lung pentru tineret, încheiată la Strasbourg la 11 mai 2000.
• Legea pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000.
• Legea pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie.
• Legea pentru ratificarea Memorandumului de finanţare convenit între Guvernul României şi Comisia Europeană privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată prin Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare pentru măsura "Asistenţă tehnică pentru reabilitarea liniei de cale ferată de la graniţa ungară până la Simeria şi studiile adiacente, România", semnat la Bruxelles la 20 decembrie 2001 şi la Bucureşti la 17 aprilie 2002.
• Legea privind ratificarea Acordului între România şi Republica Cehă în domeniul securităţii sociale, semnat la Bucureşti la 24 septembrie 2002.
• Legea privind trecerea cu titlu gratuit a unei părţi dintr-un imobil, situat în municipiul Bucureşti, din proprietatea publică a statului şi din administrarea Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat în proprietatea privată a Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/2003 privind acordarea dreptului de a procura, deţine şi folosi sigilii cu stema României şi timbru sec instituţiilor de învăţământ superior particular acreditate, care fac parte din sistemul naţional de învăţământ.
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2003 pentru ratificarea Amendamentului nr. 1 convenit prin schimb de scrisori, semnate la 27 noiembrie 2002 la Bucureşti şi la 25 februarie 2003 la Luxemburg, între Guvernul României, prin Ministerul Finanţelor Publice, Banca Europeană de Investiţii şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti la Contractul de finanţare dintre România,Banca Europeană de Investiţii şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru finanţarea Proiectului privind infrastructura urbană în Bucureşti, semnat Luxemburg la 18 decembrie 2000 şi la Bucureşti la 19 decembrie 2000, şi pentru modificarea Legii nr. 489/2001 privind ratificarea acestui contract.
• Legea pentru aderarea României la Convenţia privind facilitarea accesului internaţional la justiţie, încheiată la Haga la 25 octombrie 1980.
• Legea privind aderarea României la Convenţia Europeană asupra recunoaşterii şi executării hotărârilor în materie de încredinţare a copiilor şi de restabilire a încredinţării copiilor, adoptată la Luxembourg la 20 mai 1980.
• Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.5/2003 pentru modificarea art.33 din Ordonanţa Guvernului nr.58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România.
• Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.26/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.43/1997 privind regimul drumurilor.
• Legea privind aprobarea participării Jandarmeriei Române, ca membru cu drepturi depline, la Asociaţia Forţelor de Poliţie şi Jandarmerie Europene şi Mediteraneene cu Statut Militar.
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 82/2000 privind autorizarea agenţilor economici care prestează servicii de reparaţie, de reglare şi/sau desfăşoară activitate de reconstrucţie a vehiculelor rutiere.
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.191/2002 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2003 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor II şi III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică.
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.78/2000 privind omologarea vehiculelor rutiere şi eliberarea cărţii de identitate a acestora, în vederea admiterii în circulaţie pe drumurile publice din România.
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarilor publici.

Aş vrea să vă comunic, stimaţi colegi, de asemenea, că miercuri, 7 mai, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, discutând cu membrii Comisiei pentru regulament asupra stadiului examinării propunerilor promovate de unele grupuri parlamentare cu privire la modificarea Regulamentului Camerei, a stabilit un termen pentru grupurile parlamentare şi pentru parlamentari de a face propuneri de modificare a regulamentului până la data de 20 mai 2003.

V-aş ruga pe cei care aveţi interes în această chestiune să depuneţi propunerile pe care le aveţi.

În continuare, vă supun aprobării componenţa a două comisii de mediere.

La Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.32/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr.203/1999 privind permisele de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, sunt propuşi domnii deputaţi: Andrei Ioan, Motoc Marian Adrian, Suditu Gheorghe, Mînzînă Ion, Crişan Emil, Ivănescu Paula Maria, Dobre Victor Paul.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

A doua comisie este la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice. Sunt propuşi domnii deputaţi: Iordache Florin, Nicolae Ion, Popescu Kanty Cătălin, Zgonea Valeriu, Şnaider Paul, Csaba Tiberiu Kovács, Mirciov Petru.

Vă mulţumesc.

În continuare o să vă prezint informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente.

La Biroul permanent al Camerei Deputaţilor au fost înregistrate următoarele iniţiative legislative:

1. Propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei României.

Amendamentele se vor depune la Comisia pentru elaborarea propunerii de revizuire, în termen de 10 zile, după care Comisia urmează să întocmească, în următoarele 14 zile, un raport asupra amendamentelor, urmând ca, apoi, Biroul să stabilească ziua când vor începe dezbaterile în plen.

2. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.30/2003 pentru instituirea unor măsuri speciale privind producţia, importul şi comercializarea uleiurilor minerale, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia de industrii şi servicii; pentru avize - Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului: 16 mai 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

3. Propunerea legislativă privind Codul de conduită a aleşilor locali, iniţiată de trei deputaţi PNL.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi; pentru avize - Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale. Termenul de depunere a raportului: 30 iunie 2003.

4. Propunerea legislativă " legea cărţii" , iniţiată de doi deputaţi.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă; pentru avize - Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului: 30 iunie 2003.

5. Propunerea legislativă privind modificarea Codului Muncii, iniţiată de domnul deputat Ioan Miclea.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru muncă şi protecţie socială; pentru aviz - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului: 30 iunie 2003.

6. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.70/26.11.1991 privind alegerile locale, iniţiată de cinci deputaţi.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi; pentru aviz - Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Termenul de depunere a raportului: 30 iunie 2003.

7. Propunerea legislativă privind sărbătorirea Zilei Independenţei de Stat a României la 10 Mai, iniţiată de domnul deputat Cornel Boiangiu.

Cu această propunere legislativă a fost sesizată, în fond, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului: 30 iunie 2003.

8. Proiectul de Lege privind producerea şi valorificarea legumelor, florilor şi plantelor ornamentale, de seră, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice; pentru avize - Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului: 26 mai 2003.

9. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.19/2003 privind organizarea şi funcţionarea Corpului consilierilor de integrare, adoptat de Senat în şedinţa din 5 mai 2003.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia pentru muncă şi protecţie socială; pentru avize - Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului: 16 mai 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

10. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, adoptat de Senat în şedinţa din 5 mai 2003.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă; pentru aviz - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului: 12 iunie 2003.

11. Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(2) al art.2 din Ordonanţa Guvernului nr.21/2001 pentru ratificarea Memorandumului de finanţare convenit între Guvernul României şi Comisia Europeană privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată prin Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare pentru măsura "Reabilitarea secţiunii Craiova - Drobeta - Turnu Severin a drumului naţional DN 6 (faza 1 a proiectului Craiova - Lugoj), România", semnat la Bruxelles la 22 februarie 2001 şi la Bucureşti la 1 iunie 2001, adoptat de Senat în şedinţa din 5 mai 2003.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru buget, finanţe şi bănci; pentru avize - Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului: 26 mai 2003.

12. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.132/1999 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, adoptat de Senat în şedinţa din 5 mai 2003.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru muncă şi protecţie socială; pentru avize - Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, - Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului: 12 iunie 2003.

13. Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocoalelor Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, adoptate la Aarhus la 24 iunie 1998 şi la Gothenburg la 1 decembrie 1999, adoptat de Senat în şedinţa din 5 mai 2003.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond -Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; pentru avize - Comisia pentru politică externă, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului: 26 mai 2003.

14. Propunerea legislativă pentru declararea ca oraş a comunei Berbeşti, judeţul Vâlcea, iniţiată de 5 parlamentari.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; pentru avize - Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului: 12 iunie 2003.

15. Propunerea legislativă pentru înfiinţarea comunei Ghindăoani, prin reorganizarea comunei Bălţăteşti, judeţul Neamţ, iniţiată de 8 parlamentari.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; pentru avize - Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului: 12 iunie 2003.

16. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.44/1.07.1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, iniţiată de 11 deputaţi.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru muncă şi protecţie socială; pentru avize - Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului: 12 iunie 2003.

17. Propunerea legislativă privind completarea art.135 din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, iniţiată de 15 deputaţi.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; pentru aviz - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului: 12 iunie 2003.

Stimaţi colegi,

Trecând la dezbaterea proiectelor înscrise pe ordinea de zi de astăzi, vă reamintesc că în ultima şedinţă în plen am restituit Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere, pentru două puncte.

Dau cuvântul domnului preşedinte Oltean să prezinte cele două soluţii la care a ajuns comisia în textele restituite.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

La ultima şedinţă în plenul Camerei Deputaţilor, la solicitarea expresă a mea, plenul a hotărât trimiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere, trimiterea la comisie pentru a reanaliza art.35 alin.1 şi art.60 alin.2.

Comisia a procedat la o analiză foarte atentă a prevederilor articolului în forma adoptată în raportul de fond, în paralel cu art.35 alin.1 în forma prezentată de către iniţiator.

S-a apreciat că nu există elemente care să justifice o modificare a punctului de vedere al comisiei.

În consecinţă, noi ne menţinem punctul de vedere şi solicităm plenului Camerei Deputaţilor să voteze art.35 alin.1 în forma pe care noi am propus-o în raportul iniţial.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă iniţiatorul are obiecţiuni la aceasta?

Dacă există obiecţiuni la formula iniţială, utilizată de comisie, pentru art.35 alin.1? Nu există.

Votat textul în unanimitate.

La art.60 alin.2, dacă aveţi obiecţiuni la aceeaşi formulă?

Domnule ministru?

Şi în acest caz s-a votat formularea iniţială din raportul iniţial al comisiei.

Vă mulţumesc.

Vom supune legea votului final mâine.

În continuare, rog Ministerul Justiţiei să se pregătească pentru susţinerea proiectului cu privire la modificarea Codului de procedură penală.

Deocamdată, luăm Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.21/2003 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.95/1998 privind înfiinţarea unor instituţii publice în subordinea Ministerului Transporturilor.

Avem în mediere un singur text, pentru care comisia de mediere a propus varianta Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

S-a adoptat varianta Senatului.

Următorul Raport de mediere este la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.34/2003.

Pentru articolul unic, care a fost în divergenţă, comisia ne propune textul Senatului, în integralitate.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vă mulţumesc.

Întreb Ministerul Justiţiei şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi dacă sunt gata pentru a lua în discuţie Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală.

Nu sunt încă gata nici ministerul, nici comisia.

Parcurgem, în consecinţă, încă cinci rapoarte de mediere.

Raportul de mediere la Proiectul de Lege privind organizarea pieţei tutunului brut în România.

La pct.1, pct.2 şi pct.3, sunt propuse textele Camerei Deputaţilor.

Nu se fac dezbateri şi nici vot, potrivit regulamentului nostru.

La pct.4 şi pct.5 - de asemenea.

La pct.6, pct.7 şi pct.8, tot variantele Camerei Deputaţilor, ca şi la pct.9, pct.10, şi pct.11, precum şi la pct.12, pct.13 şi pct.14.

Aceeaşi soluţie este şi pentru următoarele trei puncte - pct.15, pct.16 şi pct.17; nici în aceste cazuri nu se fac dezbateri, nici vot.

Soluţia Camerei Deputaţilor este, în sfârşit, în comisia de mediere şi pentru pct.18, pct.19, pct.20, pct.21, pct.22, pct.23, pct.24, pct.25, pct.26, pct.27, pct.28, pct.29, pct.30, pct.31, pct.32 şi pct.33, toate soluţiile Camerei fiind însuşite de comisia de mediere, în unanimitate, ceea ce trebuie să ne bucure.

Vom supune raportul votului final în şedinţa de mâine.

Raportul comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.68/2001 pentru modificarea Legii nr.146/1999 privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea spitalelor.

La pct.1 şi pct.2, variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

S-au adoptat variantele Senatului.

Pct.3 şi pct.4 - tot variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.5 - varianta Senatului, de asemenea.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.6 şi pct.7 - variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni la una dintre acestea? Nu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.8 - varianta Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.9, stimaţi colegi, varianta Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.10 - tot varianta Senatului.

Nu sunt obiecţiuni.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.11 şi pct.12 - tot variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.13 - varianta Senatului.

Nu sunt obiecţiuni.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.14, care este şi ultimul, tot varianta Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vă propun să luăm şi ultimul raport de mediere, la Proiectul Legii spitalelor, după care putem începe dezbaterile la Proiectul de Lege pentru modificarea Codului de procedură penală.

Pct.1 şi pct.2 - variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.3 şi pct.4 - tot variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.5, pct.6 şi pct.7 - variantele Senatului.

Domnul Márton Árpád Francisc (din sală):

Domnule preşedinte, am de făcut o observaţie!

Domnul Valer Dorneanu:

La care dintre puncte aveţi, domnule Marton?

Stimaţi colegi,

Dacă mai sunt obiecţiuni la raportul de mediere în continuare, v-aş ruga să-mi spuneţi, pentru a-l lăsa pentru mâine.

Mai aveţi şi la alte puncte? Ca să ştiu dacă mai mergem cu raportul ăsta până la capăt.

Domnul Márton Árpád Francisc:

În primul rând, aş dori să clarific, poate greşesc. Înainte, am votat medierea la respingerea ordonanţei cu privire la activitatea spitalelor şi acum urmează să dezbatem medierea Legii spitalelor, am înţeles, pentru că n-aţi anunţat-o clar, ci că mai dezbatem încă o mediere.

Sper că despre asta este vorba. Dacă nu, nu am intervenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Proiectul Legii spitalelor.

Domnul Márton Árpád Francisc:

La Proiectul Legii spitalelor, întreaga lege este aprobată varianta Senatului. Or, varianta Senatului este o cu totul altă filozofie, decât cea pe care noi, aici, în Camera Deputaţilor, am aprobat-o; o cu totul altă filozofie şi nu ştiu de ce s-a aprobat această variantă. Nu înţeleg; pur şi simplu nu înţeleg.

Vă dau câteva exemple. Am trecut de pct.2, mă rog. "Taxa de acreditare se suportă de spital. Nivelul taxei se aprobă prin ordin al ministrului". Deci, spitalul trebuie să îndeplinească condiţiile de autorizare sanitară de funcţionare şi acreditare prevăzute de lege.

Pentru această acreditare, spitalul mai trebuie să şi plătească. Spitalul stă foarte bine. Are bani destui, mai trebuie să şi plătească, pentru o comisie de acreditare.

Şi, în continuare, de exemplu pct.3, de care tot am trecut: "Spitalele private şi unităţile de învăţământ medical superior private, autorizate şi acreditate se supun aceloraşi criterii, conform alin.2"; s-a eliminat - nu ştiu de ce. Ele nu vor fi acreditate? Se vor supune altor reglementări? Se spune numai "eliminare" şi cu asta am terminat.

Ca atare, mi se pare că aici este o mare problemă cu această mediere.

Ar fi bine ca să fie membrii comisiei de mediere aici ca să ne dea câteva explicaţii în legătură cu această mediere. Vă spun, pur şi simplu sunt revoltat.

Domnul Valer Dorneanu:

Numai puţin, domnule coleg.

Nu era acest raport acum, la numărul acesta curent; era Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi l-am luat, pentru că nu erau încă pregătiţi iniţiatorul şi comisia.

Până atunci, v-aş ruga să luaţi legătura cu colega dumneavoastră de la Senat, de la UDMR, doamna Vajda Borbala, care a fost în comisia de mediere şi, poate, împreună, veţi lămuri.

Doamna ministru.

Domnul Mircea Ifrim (din sală):

Domnule preşedinte, vă rog!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, nu este locul pentru a discuta acest raport, acum. Deci, l-am amânat, pentru că nu era rândul lui.

Domnul Mircea Ifrim (din sală):

Nu este la rând?

Domnul Valer Dorneanu:

Nu era la rând. L-am luat în locul Codului de procedură penală, pentru că nu venise. Am crezut că nu sunt probleme, văd că sunt probleme şi le vom discuta când le va veni rândul.

Domnul Mircea Ifrim:

Trebuie să-l discutăm, totuşi.

Domnul Valer Dorneanu:

Eu cred că am fost destul de explicit, stimate coleg, nu vă supăraţi. La pct. 5 revenim, Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală.

Doamnă ministru, sunteţi gata să prezentaţi proiectul? Vă rog.

Doamna Rodica Mihaela Stănoiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Codul de procedură penală a suferit, în ultimii 12 ani, nenumărate modificări. Este unul dintre motivele principale pentru care am iniţiat acest proiect de modificare şi completare, pentru ca să revenim la coerenţa necesară legislaţiei penale şi la un instrument util pentru judecători.

În al doilea rând, standardele europene - am în vedere şi Consiliul Europei şi Uniunea Europeană - impun de urgenţă unele modificări la Codul de procedură penală.

Codul de procedură penală, cu toate modificările suferite, are, în momentul de faţă, 524 de articole.

Prin acest proiect, propunem o modificare de 264 de articole. Dacă am fi procedat chiar la un cod nou, evident că, dat fiind constantele dreptului şi dat fiind unele instituţii care oricum vor rămâne întotdeauna în legislaţia noastră, oricum am fi păstrat cel puţin 200 de articole. Vă spun acest lucru, numai pentru a vă arăta că, practic, e vorba de un Cod de procedură nou, ca să zicem aşa.

Proiectul cuprinde modificări de esenţă ce vizează, pe de o parte, sporirea garanţiilor procesuale penale, iar, pe de altă parte, introducerea unor noi instituţii.

Se remarcă nu numai prin valoarea reglementărilor, care se situează pe linia unor soluţii moderne de drept, discutate în legislaţia noastră, discutate de teoreticieni şi practicieni, verificate şi în legislaţiile europene care cunosc dispoziţii asemănătoare, dar, aşa cum spuneam, exigenţele statului de drept, exigenţele Uniunii Europene, Consiliului Europei, dar mai ales realitatea noastră impun aceste modificări.

Cele mai multe dispoziţii consacră principii sau instituţii procesual-penale în aceste modificări, necunoscute de Codul penal în vigoare, cum este, de exemplu, controlul judecătoresc asupra unor măsuri sau acte procesuale importante dispuse în cursul urmăririi penale, exemplificând, în această privinţă, posibilitatea de a fi atacate la instanţa de judecată soluţiile procurorului de netrimitere în judecată, spre deosebire de actuala reglementare, potrivit cărora plângerea împotriva soluţiilor dispuse de procuror nu se poate adresa decât procurorului ierarhic superior. Este o foarte importantă modificare.

Se prevede, de asemenea, dispunerea arestării preventive în cursul urmăririi penale de către un organ care să prezinte garanţii privind independenţa şi imparţialitatea.

În acest sens, proiectul atribuie dispunerea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale instanţei de judecată, procurorul putând dispune arestarea preventivă provizorie numai pentru o perioadă de maximum trei zile, cu obligaţia înaintării dosarului în acest interval instanţei, care va dispune arestarea preventivă pe maximum 30 de zile. Această soluţie este în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Menţionăm că, potrivit legislaţiei în vigoare, arestarea preventivă se dispune în cursul urmăririi penale de procuror, ceea ce a creat şi creează anumite probleme la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi numai prelungirea poate fi dispusă de instanţă.

O garanţie importantă înscrisă în proiectul pentru asigurarea libertăţii persoanei este şi limitarea duratei maxime a arestării preventive în cursul urmăririi penale.

Menţionăm, de asemenea, intenţia de a întări caracterul de excepţie al măsurii arestării preventive, regula fiind urmărirea şi judecata în stare de libertate.

S-a prevăzut o nouă măsură restrictivă, însă, de libertate, şi anume obligarea de a nu părăsi ţara, pentru a se putea asigura desfăşurarea urmăririi penale în bune condiţii şi în cazul unor infractori care prezintă pericolul părăsirii ţării.

S-au prevăzut drepturi proprii pentru minori şi un regim special de detenţie preventivă, precum şi termene mult mai scurte, în care minorii pot fi arestaţi preventiv; 15 zile pentru minorii între 14 şi 16 ani, cu termen maxim de detenţie preventivă de 60 de zile, şi 20 de zile pentru minorii între 16 şi 18 ani, cu termen maxim de 90 de zile.

Şi în materie de percheziţii domiciliare, reţinerea şi predarea corespondenţei şi a obiectelor, precum şi în cazul interceptărilor telefonice sau video, s-a produs o schimbare esenţială, acestea neputând fi dispuse, chiar în cursul urmăririi penale, decât de instanţă. Numai pentru cazuri cu totul excepţionale, urgente şi temeinic motivate, unele dintre aceste măsuri pot fi luate şi de procuror, ele trebuind să fie, însă, confirmate în 24 de ore de către instanţă.

Printre instituţiile nou introduse în Codul de procedură penală se înscriu şi prevederile privind protecţia martorilor, care asigură protecţia acestora, în cazul în care declararea identităţii reale a martorilor le-ar putea periclita viaţa, integritatea corporală sau libertatea.

Având în vedere că în instrumentarea anumitor cauze este dificilă obţinerea probelor prin mijloacele clasice, a fost introdusă în proiect instituţia investigatorilor de acoperire. Activitatea acestor persoane este strict delimitată de lege; ea acţionează numai cu autorizarea unui procuror şi numai pe o perioadă limitată de timp.

O menţiune specială trebuie făcută în legătură cu instituirea în Codul de procedură penală a subordonării funcţionale a organelor de cercetare ale poliţiei faţă de procuror.

Astfel, pentru o mai mare eficienţă a activităţii de cercetare penală, s-au prevăzut în proiect unele dispoziţii care consacră subordonarea funcţională a organelor de cercetare ale poliţiei judiciare faţă de procuror, cum ar fi, de exemplu, prevederea că procurorul conduce şi controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, sau că aceste organe sunt desemnate de Ministerul de Interne numai cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi că-şi desfăşoară activitatea sub autoritatea procurorului.

Modificările şi completările aduse prin acest proiect Codului de procedură penală au determinat şi anumite modificări şi completări ale unor dispoziţii din legi speciale, care au legătură cu înfăptuirea justiţiei penale, cum ar fi Legea Curţii Supreme de Justiţie, Legea pentru organizarea instanţelor şi parchetelor militare, Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române şi Legea privind statutul poliţistului.

Foarte pe scurt, aceasta este prezentarea, pentru care susţin în faţa dumneavoastră acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte Neagu, vă rog să prezentaţi raportul comisiei.

Domnul Ion Neagu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, transmis cu adresa nr.380 din 3 septembrie 2002.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege în 16 aprilie 2002. În şedinţa din 24 iunie 2002 Senatul a adoptat proiectul de lege menţionat mai sus.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avizat favorabil proiectul de lege cu avizul 25/509 din 24 septembrie 2002.

Proiectul de lege cuprinde modificări de esenţă privind desfăşurarea procesului penal, modificări care sporesc garanţiile procesual penale, în special, cele privind măsurile privative sau restrictive de libertate, ori cele referitoare la instituirea controlului judecătoresc privind soluţiile procurorului de netrimitere în judecată. De asemenea, se prevede introducerea în Codul de procedură penală a unor instituţii noi, precum protecţia martorilor şi investigatorilor sub acoperire, menite să ofere instrumente eficiente şi moderne în descoperirea, urmărirea şi judecarea infractorilor care folosesc forme organizate şi metode perfecţionate de săvârşire a infracţiunilor. Prin modificările propuse se urmăreşte armonizarea Codului de procedură penală român cu principiile, recomandările şi reglementările cuprinse în documentele europene şi internaţionale în domeniul justiţiei penale.

La comisie au fost depuse în termen amendamente formulate de către deputaţii: Valeriu Stoica, Cornel Ştirbeţ - Grupul parlamentar al PNL, Emil Boc - Grupul parlamentar al PD, Ervin Zoltán Székely - Grupul parlamentar al UDMR, Ionel Olteanu, Adrian Căşuneanu, Minodora Cliveti - Grupul parlamentar al PSD.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a mai fost sesizată spre dezbatere în fond cu propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală, a Legii nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească, a Legii nr.56/1993 a Curţii Supreme de Justiţie şi a Legii nr.54/1993 pentru organizarea instanţelor şi parchetelor militare, iniţiată de deputaţii: Valeriu Stoica, Andrei Chiliman, Titu Gheorghiof, Puiu Haşotti şi Cornel Ştirbeţ - Grupul parlamentar al PNL, precum şi cu Propunerea legislativă de modificare şi completare a Codului de procedură penală, iniţiată de deputatul Emil Boc - Grupul parlamentar al PD, care au acelaşi obiect de reglementare.

Potrivit prevederilor art. 60 din Regulamentul Camerei Deputaţilor în şedinţa din 14 octombrie 2002, comisia a luat în dezbatere cele 3 iniţiative legislative, în prezenţa reprezentanţilor Ministerului Justiţiei, Ministerului de Interne şi iniţiatorilor.

În urma discuţiilor cu caracter general, s-a hotărât ca dezbaterea proiectului de Lege privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale să se facă concomitent cu examinarea amendamentelor depuse la comisie sau formulate verbal în timpul şedinţelor, precum şi cu discutarea ca amendamente a propunerilor susţinute de iniţiatorii celor două iniţiative legislative.

Lucrările comisiei asupra acestui proiect de lege au avut loc în şedinţele din: 14 octombrie, 20 noiembrie, 3-18 decembrie 2002, 26 februarie 2003 şi în 4, 5, 11, 13, 18, 19, 20 martie - 2003, dezbaterile fiind finalizate în şedinţa din 20 martie 2003.

În cursul examinării, unele amendamente au fost admise de către membrii comisiei, altele au fost respinse şi unele au fost retrase de către iniţiatori. După examinare, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale cu amendamente admise, astfel cum reiese din Anexa 1 şi amendamente respinse în timpul dezbaterilor care sunt redate în Anexa 2 la prezentul raport. Din numărul total al membrilor comisiei de 25, au fost prezenţi la dezbateri 21 de deputaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Cine doreşte să se înscrie la dezbateri generale?

Domnul deputat Boc din partea Grupului parlamentar al PD.

Poftiţi.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Vă mulţumesc.

Grupul parlamentar al PD, aşa cum a fost subliniat foarte corect în raportul prezentat de către preşedintele comisiei, a susţinut în comisie şi va susţine şi în plenul Camerei Deputaţilor Proiectul de modificare a Codului penal. Sunt multiple argumente care ne îndeamnă să facem acest lucru. Primul argument ar fi acela că în acest proiect de modificare se regăseşte şi o propunere legislativă a PD care, potrivit regulamentului, a fost luată în discuţie cu ocazia analizei proiectului de Lege privind modificarea Codului penal şi a fost acceptată de către comisie. Mă refer la propunerea potrivit căreia suspendarea executării unei sentinţe penale să nu mai poată fi dispusă în viitor de către procurorul general.

Potrivit actualului Cod de procedură penală, potrivit art.412, procurorul general poate dispune suspendarea executării hotărârii înainte de introducerea recursului în anulare. O dată cu modificarea Codului penal şi este vorba, repet, şi de propunerea legislativă a Partidului Democrat, art.412 va avea o altă formulă care răspunde exigenţelor democratice. După sesizare, Curtea Supremă de Justiţie poate dispune din oficiu, la propunerea procurorului general de pe lîngă această instanţă sau la cererea părţii, suspendarea executării atacate sau poate reveni asupra suspendării acordate. Este un pas înainte pe care trebuie să-l salutăm şi în acelaşi timp va da greutate întăririi independenţei puterii judecătoreşti, pentru că nu era admisibil ca un agent, într-o apreciere doctrinară a puterii executive, care este procurorul general, să poată interveni în sfera puterii judecătoreşti şi să suspende o sentinţă penală definitivă, aşa cum din nefericire s-a întâmplat în această practică a noastră din ultimii ani.

În al doilea rând, vom susţine acest proiect de modificare a Codului de procedură penală, pentru că prin multiple articole încearcă să adapteze legislaţia din România la exigenţele rezultate din aplicarea Convenţiei europene a drepturilor omului.

Aş vrea să menţionez un articol simplu, dar cu consecinţe importante, potrivit textului adoptat de către comisie: "Organele judiciare au obligaţia să încunoştinţeze de îndată şi mai înainte de a-l audia pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării". Este un text nou care vine şi dă consistenţă textului constituţional actual care face referire la faptul că organele judiciare au obligaţia să-l încunoştinţeze în cel mai scurt timp pe învinuit. Acum se menţionează expres în text că organele judiciare au dreptul, au obligaţia să-l încunoştinţeze de îndată şi mai înainte de a-l audia despre ceea ce face obiectul învinuirii şi despre faptul că are dreptul la un apărător. Eu cred că este un text foarte bun care să sperăm că şi în practica noastră judiciară se va regăsi.

Un al treilea argument ar fi acela potrivit căruia, şi doamna ministru a subliniat aici, înregistrările convorbirilor telefonice nu vor mai putea fi dispuse de către procuror, ci doar de către instanţă la propunerea procurorului. Rămâne acea situaţie excepţională de discutat, va fi timpul aici la amendamente, pe timp de 24 de ore. Reprezintă iarăşi un salt calitativ substanţial în materia drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Aici, Partidul Democrat evident că va insista cu ocazia dezbaterilor din plen ca, în cazul acestor înregistrări ale convorbirilor telefonice, să se menţioneze expres în autorizarea care vizează interceptarea convorbirilor telefonice, persoana ale cărei convorbiri sau comunicări vor fi înregistrate, precum şi subiectele convorbirilor, pentru a ne feri de abuzuri şi de a fi siguri că unele convorbiri înregistrate nu vor fi utilizate după aceea în alte scopuri. Este o măsură prin care dorim să garantăm şi să întărim securitatea vieţii private a individului, dar va fi discutată în timpul dezbaterilor în plen.

Principala limită, probabil, a acestui proiect de modificare a Codului penal este că nu merge până la capăt în materia arestării, nu merge până la capăt în a pune de acord prevederile noului Cod penal cu exigenţele Convenţiei europene a drepturilor omului şi mă refer în primul rând la art.5 paragraful 3 din Convenţie, prevederi ale căror exigenţe ar cere ca această măsură importantă care vizează privarea de libertate să fie dispusă de către un magistrat independent şi imparţial care în sistemul nostru constituţional poate fi numai judecătorul. De ce numai judecătorul? Pentru prea simplul motiv că, potrivit Constituţiei României, Ministerul Public şi procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei, fără a avea nici un fel de referire la doamna ministru pe care o apreciez. În sistemul nostru constituţional, ministrul justiţiei este om politic şi membru al Guvernului. Or, dacă procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului Justiţiei, există această suspiciune că uneori măsura arestării ar putea fi dispusă din considerente care să aibă legături cu factorul politic. Exigenţele Curţii europene cer ca această autorizare care vizează arestarea să fie dispusă de către un magistrat independent, adică de către un judecător care să nu aibă nici o legătură sau nici o posibilitate de influenţare din partea Puterii executive.

În momentul de faţă, judecătorul este acela care analizează oportunitatea măsurii arestării, el este acela care o decide. Or, nu este firesc, într-un sistem de drept european, bazat pe Convenţia europeană a drepturilor omului, procurorul este acela care adună probele şi se duce în faţa unei autorităţi independente, în faţa unui judecător de instrucţie sau în faţa unei instanţe şi solicită măsura arestării. Dacă vom adopta o asemenea formulă nu vom mai avea cazuri în care procurorii prima dată vor aresta şi după aceea vor căuta mandate de arestare.

Un pas s-a făcut, important, menţionându-se faptul că procurorul în viitor va putea dispune măsura arestării doar pe durată de 3 zile. Şi aici rămâne de discutat doctrinar dacă acest text corespunde exigenţelor Curţii Europene a Drepturilor Omului şi Convenţiei europene. În aprecierea noastră nu corespunde. Nici în aprecierea comisiei constituţionale care a adoptat în comisie proiectul Legii de revizuire a Constituţiei, textul acesta nu corespunde şi este păcat că am făcut doar o jumătate de pas. Potrivit noii Legi de revizuire a Constituţiei, arestarea va putea fi dispusă numai de către instanţa de judecată. Nu lasă, sub nici o formă, nici o posibilitate de a deroga de la acest principiu fundamental, potrivit căruia numai instanţa, numai judecătorul poate să dispună măsura arestării sau măsura perchiziţiei domiciliare sau măsura interceptării convorbirilor telefonice. Este păcat că aici în Codul de procedură penală nu am făcut această modificare pe care cu toţii o anticipăm în proiectul Legii de revizuire a Constituţiei. De ce să mai fie nevoie după revizuirea Constituţiei să mai modificăm încă o dată Codul de procedură penală? Textul actual al Constituţiei permite ca în Codul de procedură penală să se menţioneze faptul că arestarea poate fi dispusă numai de către un judecător. Potrivit Constituţiei, magistratul poate dispune arestarea, ori şi judecătorul şi procurorul au această calitate de magistrat. Deci rămâne o limită a actualului proiect, sper că în cadrul dezbaterilor din această cameră, această limită să fie înlăturată şi, în consecinţă, să punem de acord prevederile Codului de procedură penală cu viitoarea Constituţie şi cu actualele prevederi din Convenţia europeană a drepturilor omului, texte ale căror prevederi sunt obligatorii pentru România, în temeiul art.11 şi 20 din Constituţia României.

Iată câteva argumente pentru care vom participa şi vom susţine acest demers de modificare a Codului de procedură penală, evident rezervându-ne dreptul ca acolo unde avem amendamente şi sunt multe, să încercăm îmbunătăţirea acestuia.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Domnul Bolcaş din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Poftiţi.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Onorată doamnă ministru,

Stimaţi colegi,

Cred că rostul unei dezbateri generale nu este preluarea textelor pe care le vom discuta în continuare, ci de apreciere asupra unei concepţii ce ni se propune.

Din acest punct de vedere, daţi-mi voie să aduc felicitări sincere iniţiatorului. Spre deosebire de practicile iniţiate de alte ministere care cârpesc şi răscârpesc în legi esenţiale în domeniile lor de activitate, încât în aplicarea lor se scutură toate "zdrenţele" birocraţiei, de data aceasta ni se înfăţişează un proiect unitar care reglementează un domeniu vital a circulaţiei sanguine în procesul penal.

Este, dacă îmi daţi voie, nu o modificare a procedurii penale, ci este o nouă procedură penală, pentru că independent de menţinerea a 200 sau 300 de articole, doamna ministru ştie că niciodată nu m-au interesat numerele, ci calităţile, de data aceasta se realizează o nouă concepţie şi o nouă viziune asupra procesului penal în România. Este o concepţie corectă, nu pentru că ea se corelează neapărat cu cerinţele europene, de parcă am fi nişte obedienţi care trebuie să ne plecăm mereu la nişte cerinţe care ne fac sau nu ne fac plăcere. Se regăsesc aici tradiţii instituţionale antebelice care sunt realmente instituţii juridice ale dreptului românesc, se regăsesc aici toate coordonatele democratice care trebuie să călăuzească un proces în justiţie.

Nu aş vrea să spun că apreciez acest proiect prezentat numai pentru că s-a admis şi un amendament al Partidului Democrat. Slavă lui, dar cred că în cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi s-a depus o muncă constructivă care spun eu a întărit acest proiect, deşi din punct de vedere tehnic mai sunt probleme discutabile.

Am totuşi o nedumerire ca unul care sunt un adept fanatic al împlinirilor rotunde. În aceste condiţii, când urmează să ni se propună un nou cod penal, de ce nu s-a realizat paralelismul acestor reglementări pentru că, evident, un nou cod penal propune iarăşi modificări de procedură şi cârpelile nu mi-au plăcut nici la ciorapi, nici la sistemele legislative. Vom vota pentru acest proiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Bădoiu din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Cornel Bădoiu:

Stimaţi colegi,

Sarcina mea a fost uşurată într-o măsură considerabilă de antevorbitori. Aş vrea să fac câteva precizări, în dorinţa de a vă explica de ce a fost nevoie de un nou Cod de procedură penală. Pentru că actualul Cod de procedură penală este depăşit, este desuet, în neconcordanţă cu realităţile societăţii româneşti de astăzi. De aceea a fost nevoie de iniţierea unui nou proiect de Cod de procedură penală şi să se pună în consonanţă cu legislaţia europeană în materie, cu prevederile constituţionale şi, mai ales, ale viitoarei Constituţii revizuite şi cu legile speciale. Astfel încât apar instituţii noi care vin să garanteze drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, vin să asigure derularea unui proces rezonabil, cu celeritate, se referă la instituţii cu totul şi cu totul noi, cum ar fi protecţia martorilor, înregistrarea convorbirilor, a corespondenţei etc. Iată de ce, în opinia mea, ca unul dintre cei care am participat activ la discutarea acestui proiect în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, sunt în măsură să apreciez că este un proiect bine venit, bine croit, unitar, un instrument în mâna magistraţilor, care să contribuie la rezolvarea cât mai rapidă şi cât mai echitabilă a conflictelor de drept penal.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Da, poftiţi, domnule, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al PNL susţine proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală. De altfel, Grupul nostru parlamentar a depus o propunere legislativă privind modificarea Codului de procedură penală încă din anul 2001, cu un conţinut aproape identic cu cel propus actual de Ministerul Justiţiei. Întârzierea adoptării sau discutării acestei propuneri legislative se datoreşte cred unor orgolii ale Ministerului Justiţiei de a se constitui ca iniţiator al acestor modificări şi a nu lăsa această mândrie unui grup parlamentar din Opoziţie.

Sigur, sunt factori subiectivi de natură politică pe care putem să-i trecem cu vederea şi în această situaţie. Acum renunţăm la anumite obiecţii legate de această procedură a Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi în primul rând.

La Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi am depus amendamente care sunt modificări faţă de proiectul depus de Guvern, unele din ele au fost admise şi urmează să fie dezbătute în plen. Apreciem însă că prin respingerea unor amendamente pe care le-am depus, proiectul se îndepărtează de cerinţele normelor europene în materie ca şi de propunerile Comisiei constituţionale de revizuire a Constituţiei României.

În consecinţă, vom susţine şi în plen aceste amendamente în speranţa că modificările propuse vor asigura o mai bună corelare a legislaţiei româneşti cu legislaţia europeană.

În consecinţă, Grupul parlamentar al PNL va susţine adoptarea acestui proiect de lege.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Marton.

Aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pentru a nu lungi discuţia, în prealabil, ca să putem intra direct în subiect, din partea grupului spun doar că în mod clar acest proiect de lege e binevenit, într-adevăr ar trebui să ne aliniem, în primul rând la acest acquis, în al doilea rând anumite uzanţe democratice pe care încă nu le-am avut, drept pentru care foarte multe din aceste modificări ale actualului Cod de procedură penală sunt susţinute de noi. Am avut mai multe amendamente, unele au fost adoptate de comisie, altele, din păcate, nu. Din care aş ridica doar o problemă, zicem noi, destul de mare, cea a posibilităţii folosirii limbii materne. Eu cred, cel puţin, că forma actuală aprobată de comisie, în fond este o pierdere a unui drept faţă de actualul Cod de procedură penală, ceea ce din punctul nostru de vedere este inacceptabil. Evident, amendamentele respinse în comisie ni le vom susţine şi vom vota în consecinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul doamna ministru Rodica Stănoiu pentru a răspunde problemelor pe care le-aţi ridicat dumneavoastră în timpul dezbaterilor generale.

Doamna Rodica Mihaela Stănoiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mulţumesc călduros reprezentanţilor grupurilor parlamentare pentru susţinerea acestui proiect de lege.

În legătură cu unele dintre criticile aduse, mă rezum să fac numai următoarele precizări.

În legătură cu critica că nu s-a dus până la capăt măsura arestării preventive ca să revină în întregime instanţei. Critica, în principiu, este valabilă, interpretarea, mai puţin, în legătură cu Convenţia europeană a drepturilor omului, pentru că ştiţi bine, nu mă îndoiesc, domnule deputat, că jurisprudenţa Curţii europene a drepturilor omului, dar chiar şi prevederile convenţiei îngăduie ca persoana care a luat măsura să o ducă "de îndată" în faţa instanţei, ceea ce se şi petrece, aşa cum am reglementat, pentru că "de îndată" a fost rezolvată, sintagma, în anumite cazuri la Strasbourg. şi termenul de trei zile pe care, de altfel, noi l-am discutat cu Strasbourg-ul, vă închipuiţi că nu făceam aşa un lucru fără să discutăm acolo, este socotit că el corespunde.

Deci această etapă pe care o avem se înscrie, ea nu este contrară nici convenţiei şi nici practicii Curţii Europene, în viitor şi într-o etapă pe care o dorim cât mai apropiată, în acest fel şi bariera psihologică, dacă vreţi, şi a procurorilor şi a instanţei o facem pe această perioadă de tranziţie, vom ajunge şi la etapa aceea. Dar a fost o perioadă, am socotit că este mai bine aşa, pentru a trece, mai adecvat realităţilor noastre, la soluţia pe care aţi expus-o.

O a doua precizare, în legătură cu reprezentantul Grupului parlamentar al PNL. aici îmi pare rău, dar am unele...

Domnul Ion Neagu:

Este de la PNL...

Doamna Rodica Mihaela Stănoiu:

Am spus, nu aţi auzit. Am spus, de la PNL. am unele rezerve. Deci, acest proiect de lege înscris în programul nostru de guvernare, dar lucrat în Ministerul Justiţiei cu colegii mei de acolo şi cu experţii de înaltă valoare de acolo, sigur cu consultarea colegilor din departamentele şi din comisiile juridice care sunt membri ai PSD-ului, îl prezentăm astăzi sperăm să-l finalizăm.

Dacă nu l-aş finaliza, peste un an, peste doi, mâine, în două săptămâni, în trei, dacă ar fi un alt ministru al justiţiei sau partidul meu n-ar mai fi la guvernare, aş avea toate regretele că acest proiect de lege n-a trecut, dar nu mi-aş permite niciodată, domnule deputat, ca un proiect în care au lucrat oamenii din Ministerul Justiţiei, cu bugetul statului român, să spun că este un proiect al partidului.

Deci să fie clar. Era vorba de un proiect care s-a lucrat şi acela în Ministerul Justiţiei, cu experţii de acolo, cu buget de la stat, care n-a trecut, pentru că domnul preşedinte a avut mari probleme în Senatul României cu colegii de coaliţie, şi nu cu noi, să-l treacă, asta este o altă poveste, iar ceea ce aţi prezentat dumneavoastră era identic cu acel proiect. Acest proiect nu este identic, are modificări. Sigur că păstrează instituţii, păstrează reglementări, dar în soluţii pe care noi le-am socotit de cuviinţă.

Aceasta am vrut să vă spun. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Da. Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Trecem la dezbaterea pe texte a proiectului de lege.

La titlul acestuia comisia n-a avut obiecţiuni. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu. Votat titlul iniţial.

Textul introductiv de la art.I. Nu sunt obiecţiuni. Votat în formularea iniţială.

La pct.1 al art.I vă rog să urmăriţi amendamentul 2. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 2. Nu sunt. Votat amendamentul 2. Se modifică pct.1 din art.I în mod corespunzător.

La pct.2 al articolului introductiv, comisia nu a avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu. Rămâne textul iniţial.

La pct.3, dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 4. Nu sunt obiecţiuni. Adoptat amendamentul, se modifică pct.3.

Pct.4. Comisia n-a avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat textul iniţial. Vă rog, ziceţi ceva, că dacă nu uit eu să mă uit...Da. N-am observat. Mulţumesc foarte mult. Poftiţi!

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Ne aflăm la punctul curent 5, text pe care nu-l propune modificat comisia, text care sună în felul următor, o să vă pară un text destul de ciudat: "În faţa organelor judiciare din unităţile administrativ-teritoriale locuite şi de populaţie de altă naţionalitate decât cea română, se asigură folosirea limbii române, actele procedurale întocmindu-se în limba română."

Asta nu prea are sens din punct de vedere...cere în toată ţara folosirea limbii oficiale, este o cerere normală?! Ar avea sens doar "...în care se asigură folosirea limbii materne persoanei inculpate..." şi atunci are sens şi următoarea teză: "actele procedurale întocmindu-se în limba română". Deci, asta este modificarea pe care am propus-o noi în Codul de procedură penală actual.

Există o prevedere în sensul acesta şi, în cazul în care am aproba varianta propusă, ar avea loc pierderea unui drept deja câştigat.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Cine doreşte să intervină? Iniţiatorul? Poftiţi!

Doamna Cristina Tarcea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Art.7 alin.2 are dispoziţia în sensul că "...în faţa organelor judiciare...", n-o să-l citesc pe tot, "...se asigură folosirea limbii române, actele procedurale întocmindu-se în limba română." Persoanele vizate de acest alin.2 al art.7 nu sunt persoanele de origine română, care este normal că vor vorbi în limba română, ci persoanele de altă naţionalitate decât cea română, cărora autorităţile au voie să le asigure folosirea limbii române, prin interpret, prin traducător, actele procedurale întocmindu-se în această limbă.

S-au avut în vedere dispoziţiile art.13 şi 127 din Constituţie pentru modificarea art.7 alin.2 care prevede în termen faptul că procedura judiciară se desfăşoară în limba română. Prin urmare, nu este o necorelare legislativă, ci tocmai aceasta s-a urmărit, corelarea cu dispoziţiile constituţionale.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Marton, vă rog să luaţi cuvântul, dar spuneţi-mi şi mie: dumneavoastră n-aţi avut un amendament de fond la...

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Două. Eu ştiu, interesant la acest amendament depus de comisie şi susţinut de colegii mei este că nu apare în raport ca respins, dar a fost susţinut şi v-aş ruga, în primul rând, dumneavoastră trimiteţi la o Constituţie pe care tocmai dorim s-o modificăm, da? Una la mână.

Constituţia nu interzice şi vă rog să citiţi şi varianta Codului actual în vigoare.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna ministru şi apoi domnul preşedinte Olteanu.

Doamna Cristina Tarcea:

Sunt de acord cu problema de principiu ridicată de domnul deputat, dar cadrul constituţional actual în vigoare este Constituţia actuală. Până în momentul în care, într-adevăr, va fi revizuită această Constituţie nu cred că putem vorbi despre alt cadru constituţional. Şi acesta este şi motivul pentru care art.7 alin.2, faţă de dispoziţiile art.127 din Constituţia în vigoare, era neconstituţional.

Domnul Valer Dorneanu:

Pentru o ultimă intervenţie. Vă rog!

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Procedural. Ca să nu blocăm aici...

Domnule preşedinte, v-aş ruga eu ca acest articol să fie retrimis la comisie, pentru a-l discuta pe îndelete. Acuma modificăm un text de lege în vigoare pentru că ar fi neconstituţional conform unei constituţii pe care tocmai ne pregătim să o modificăm.

Mi se pare cel puţin pripit. Mi se pare că textul actual în vigoare este constituţional şi ar fi bine, ca s-o dezbatem în linişte în comisie încă o dată, doar această problemă s-o retrimiteţi la comisie.

Domnul Valer Dorneanu:

Pentru că tot aţi provocat o discuţie despre propunerea de revizuire a Constituţiei, eu vă semnalez faptul că în textul acolo adoptat s-a făcut trimitere la condiţiile legii organice. Deci, dacă va fi să discutăm într-o lege organică cum pot minorităţile să-şi utilizeze limba, acea lege va fi legea de organizare judecătorească care se va referi şi la Codul de procedură penală şi la cel de procedură civilă.

Deci nu are sens acum să restituim acest text.

Domnul preşedinte Neagu, vă rog să vă pronunţaţi şi dumneavoastră.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Textul alcătuit de comisie, aşa cum sublinia şi doamna secretar de stat, susţine actuala reglementare din Constituţie. E drept că prin perspectivă, şi stimatul coleg are dreptate, intervin nişte modificări în Constituţie care, aşa cum arătaţi şi dumneavoastră, fac trimitere la legea organică.

Dar vreau să semnalez stimatului coleg deputat că nu sunt singurele neconcordanţe ale actualelor modificări din procedura penală cu ceea ce urmează să apară în Constituţie. Sunt foarte multe, s-a şi subliniat. Rămâne ca după intrarea în vigoare a Constituţiei, aşa cum va fi modificată, să se revadă din nou Codul de procedură penală, unde vor fi esenţiale modificări.

Eu aş completa răspunsul doamnei ministru, de ce ne-am adus aceste modificări astăzi, din moment ce urmează un nou Cod penal şi e dreptul substanţial, procedura fiind dreptul în acţiune, şi va fi modificată din nou procedura, şi aş răspunde că s-a dorit să se urgenteze modificarea procedurii penale pentru alinierea, cel puţin momentan, la legislaţia europeană şi la legile speciale care au fost promulgate în România, pentru că la Bruxelles s-a răspuns, s-a deschis un capitol privind această modificare a legislaţiei penale şi procesual-penale. Inevitabil, vom reveni asupra Codului de procedură penală, pentru a-l pune de acord cu viitoarea constituţie sau cel puţin cu viitoarele modificări constituţionale, şi neapărat cu Codul penal.

Eu vreau să vă spun, şi cu asta închei, că în viitorul Cod penal, dacă agreaţi legislaţia penală, sunt clasificate infracţiunile în crime şi delicte. Nicăieri în competenţa actualului cod de procedură nu se face vreo referire. Aşa că vor fi modificări fundamentale şi din acest punct de vedere.

De aceea, vă propun deocamdată să mergem pe această variantă şi când vor veni noile modificări, ca să spun aşa, atunci vom opera şi probabil că vom zăbovi şi asupra acestui text. Acestea erau explicaţiile deocamdată concret la acest text de lege.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul secretar Borbely.

Domnul Borbély László:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu susţin punctul de vedere al colegului ca să se retrimită la comisie şi mai aduc un argument în plus: Constituţia este foarte clară. În art.127, în primul alineat, se spune "Procedura judiciară..." deci Constituţia actuală în vigoare, "Procedura judiciară se desfăşoară în limba română". Alin.2 spune următorul lucru: "Cetăţenii aparţininând minorităţile naţionale, precum şi persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română...", deci se referă probabil la acele persoane de cetăţenie străină care nu înţeleg "au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii".

Dacă ne uităm la acest proiect de lege, aici, la art.7 se vorbeşte despre populaţia de altă naţionalitate decât cea română, deci e clar că se vorbeşte şi despre minorităţi, care are dreptul să vorbească numai în limba română, şi la art.8 se referă la ceilalţi, care nu sunt cetăţeni români. Este superfluu. N-are ce căuta alin.2 de la art.7. Ori rămânem la textul Constituţiei actuale, unde se spune foarte clar în ce condiţii pot să-şi desfăşoare şi să-şi utilizeze limba maternă, ori nu ne referim la acest alineat 2, care noi am atras atenţia şi atunci când a fost votat la faza respectivă că nu este constituţional.

Deci, eu vă rog să se retrimită în comisie şi să se reanalizeze pentru că oricum nu corespunde spiritului şi prevederilor Constituţiei actuale.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Eu vă propun o altă soluţie, să amânăm discuţia acestui text până la şedinţei de mâine. Puteţi, în timpul interpelărilor şi în timpul intervenţiilor de mâine, comisia, împreună cu colegii de la U.D.M.R. să mai discutaţi o dată acest text. De acord? Mulţumesc foarte mult.

La pct.5, dacă sunt obiecţiuni. Nu, la pct.4 a fost discuţia. Să rămână amândouă, că sunt legate. Şi pct.4 şi pct.5.

La pct.6, comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat textul iniţial.

Pct.7. Comisia n-a avut obiecţiuni. Votat textul iniţial.

La pct.8, urmăriţi amendamentul 9. Dacă aveţi obiecţiuni.

Nu sunt obiecţiuni. Am adoptat amendamentul 9. Se modifică pct.8, cu privire la art.13 alin.1.

La pct.9, cu privire la art.14, comisia n-a avut amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Votat în unanimitate.

Pct.10. Urmăriţi amendamentul 11. Admis amendamentul, modificat pct.10.

Pct.11. Comisia n-a avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. A rămas textul iniţial.

Pct.12. Urmăriţi amendamentul 13. La amendamentul 13 are obiecţiuni domnul Boc? Poftiţi!

Domnul Emil Boc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În raport, în cadrul amendamentelor respinse, o să găsesc şi o să vă spun exact numărul, la pag.228 din raport, la amendamentul 6, respins, există un amendament care sună aşa "După pct.12...", adică la punctul la care noi ne aflăm în momentul de faţă, "...se introduce un nou punct, 12¹, prin care să se prevadă abrogarea dispoziţiilor prevăzute în art.19 alin.2 şi 3."

Pentru a înţelege, o să mă refer acum la actualele prevederi din art.19, la alin.2 şi 3. "Potrivit art.19 alin.2, judecata în faţa instanţei civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale." Este vorba de cunoscutul principiu potrivit căruia penalul ţine în loc civilul.

Prin acest amendament, alături de colegii liberali, am propus eliminarea alin.2 şi 3. De ce? În primul rând, pentru a elimina subordonarea acţiunii civile faţă de cursul şi rezultatul procesului penal. Prin prevederile alin.2 şi 3, se încalcă accesul în justiţie, în sensul că victimele presupuse ale unor fapte penale trebuie să aibă posibilitatea să se adreseze oricând instanţei civile care trebuie să poată decide asupra cererii de despăgubiri, independent de existenţa unui proces penal, de cursul şi de rezultatul acestuia.

Actualul sistem existent în Codul de procedură penală, bazat pe regula, aşa cum am menţionat, penalul ţine în loc civilul, în concepţia noastră, încalcă art.21 din Constituţie, care menţionează faptul că accesul la justiţie nu poate fi îngrădit, şi art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, obligatorie pentru România, care garantează accesul necondiţionat în justiţie al oricărei persoane care invocă un drept de natură civilă.

Iată argumentele pentru care vă propunem dumneavoastră eliminarea celor două alineate din conţinutul art.19 pentru a da posibilitate oricărei persoane care suferă un prejudiciu să nu aştepte tergiversările care au loc în procesele penale, şi de multe ori acestea durează ani de zile ci, dimpotrivă, ele să fie în stare şi în măsură ca pe linie civilă să obţină repararea pagubei. Condamnarea penală să rămână o problemă care ţine de stat, pentru tragerea la răspundere a persoanei care a săvârşit o infracţiune, dar pe linie civilă, cel care a suferit un prejudiciu să poată recupera în cel mai scurt termen şi dacă este posibil să se asigure reparaţia integrală a prejudiciului produs.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul preşedinte Neagu.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur, este o chestiune un pic mai tehnică, dar îngăduiţi-mi să mă opresc asupra ei pentru a clarifica şi mai bine lucrurile.

Cel vătămat, prejudiciat printr-o infracţiune, poate să ceară dspăgubiri, cu alte cuvinte să exercite acţiunea civilă în procesul penal. Şi atunci nu este nici o problemă. Legea arată că instanţa se pronunţă atât asupra acţiunii penale, cât şi asupra celei civile, şi fără discuţie că soluţia din penal va fi concordantă cu soluţia pe latura civilă.

Necazul este altul: în această materie există o regulă - Electa una via non datum recursus ad alteram - care permite celui prejudiciat material să se adreseze nu instanţei penale, ci şi instanţei civile. Şi atunci omul nu vine în dosarul penal, se duce la instanţa civilă cu acţiune separată. Deci îi dăm dreptul să petiţioneze, stimate coleg. El a mers la instanţa civilă. Dar la o altă instanţă am de rezolvat cauza penală care vizează infracţiunea, cauza materială a ambelor procese, cu alte cuvinte, atât a celui penal, cât şi a celui civil.

Şi legea spune că judecata în faţa instanţei civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale, pe bună dreptate, pentru că dacă nu s-ar face aşa ar fi ca două trenuri ce merg nedirijate. Dacă n-am suspenda civilul ca să dau soluţia în penal, s-ar putea să ajung la soluţii neconciliante, contradictorii, şi anume, în penal să-l achit pe om că fapta nu există sau n-a fost săvârşită de acesta, şi în civil, unde se rezolvă separat afacerea, problema, să îi acord despăgubiri civile. Şi atunci mă întreb: "Domnule, ce justiţie este aceasta? Dacă l-a achitat pe inculpat cum că nu el e vinovatul, cum să plătească 5 miliarde?"

Şi atunci aştept să rezolve cauza penală şi penalul ţine în loc civilul pentru că penalul este cauza materială a celor două acţiuni, penală şi civilă. Rezolv penalul şi, potrivit art.22 alin.1 Cod procedură penală, hotărârea din penal în faţa instanţei civile are autoritate de lucru judecat pe faptă, persoană, vinovăţie. Şi atunci, dacă am aşteptat cu civilul să rezolv penalul, voi lua hotărârea din penal definitivă şi merg în faţa instanţei civile şi spun: "Oameni buni, în penal m-au achitat cum că eu nu sunt făptuitorul. Dumneavoastră în civil n-aveţi ce face altceva decât să respingeţi acţiunea civilă. Şi aşa va face instanţa civilă. Şi aşa se va face pentru că civilul a aşteptat penalul. Altfel, dacă merg separat cu judecarea lor, pot ajunge, repet, la soluţii contradictorii, neconciliante.

De sute de ani, în Codul de procedură penală funcţionează această regulă: penalul este principalul şi civilul este accesoriu. De aceea, penalul ţine în loc civilul, pentru că infracţiunea este sorgintea, stimate coleg Boc, atât a raporturilor de natură penală şi procesual-penală, cât şi a celor de natură civilă. Izvorul este vătămarea corporală, tâlhăria, furtul. Ăla este izvorul. Şi atunci rezolvi izvorul material, cauza materială a ambelor acţiuni, şi după aceea rezolv civilul, pentru a evita, repet, soluţiile contradictorii, neconciliante.

Mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Dacă mai doreşte şi altcineva să facă dezbateri pe marginea acestui text, vă propun să le lăsăm pentru mâine. S-a terminat programul de dezbateri şi încep răspunsurile la interpelări, care sunt difuzate la radio.

Vă dau cuvântul mâine, stimate coleg! (Domnul deputat Cornel Ştirbeţ a venit la tribună pentru a lua cuvântul)

Întrerupem dezbaterea asupra proiectului Legii de modificarea Codului de procedură penală şi începem procedura răspunsurilor la interpelări.

(În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Trecem la secvenţa consacrată răspunsurilor orale la interpelări.

Doamna deputat Liana Naum a adresat o interpelare Ministerului Justiţiei. Dacă doreşte s-o dezvolte. Nu.

Doamna secretar de stat Cristina Tarcea, poftiţi!

Doamna Cristina Tarcea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

La întrebarea formulată în şedinţa Camerei Deputaţilor din 5 mai 2003, referitoare la sistemul sanitar din cadrul Direcţiei generale a penitenciarelor, vă comunicăm următoarele:

Una dintre preocupările importante ale ministrului justiţiei în cadrul reformelor pe care acesta şi-a propus să le realizeze în domeniile care-i sunt stabilite, a constituit-o şi îmbunătăţirea reţelei medicale a penitenciarelor. Acest lucru se impunea deoarece din analiza stării de sănătate a persoanelor aflate în detenţie, s-a constatat că numărul total de îmbolnăviri era de cinci ori mai mare decât în starea de libertate, iar reţeaua sanitară proprie era depăşită din punct de vedere al dotărilor şi condiţiilor de viaţă.

Un argument la fel de important pentru care s-a constatat că ese absolut necesară îmbunătăţirea acestui sistem a fost şi acela al încercării de soluţionare a unei probleme cu repercusiuni în întreaga societate română, aceea a amânării sau întreruperii executării pedepsei cu închisoarea pe motiv că deţinuţii nu pot fi trataţi în reţeaua din penitenciare.

În acest scop, Ministerul Justiţiei a contractat un credit extern cu garanţie guvernamentală, a îmbunătăţit cele cinci spitale existente deja, creînd spitale cu secţii la Jilava, de interne, tbc, psihiatrie, dermato-venerologie, postcură, reabilitare psiho-socială etc., la Dej, la Colibaşi, la Poarta Albă şi la Târgu-Ocna, şi a construit Spitalul-penitenciar Rahova, evitându-se astfel şi costurile tratării deţinuţilor în spitalele din reţeaua civilă.

La propunerea Direcţiei generale a penitenciarelor, a fost amenajat noul spital penitenciar Rahova, din următoarele motive: spaţiile existente ofereau posibilităţi reale de redimensionare şi transformare, cu eforturi financiare mici, plasarea în incinta unei unităţi moderne deja construite, prin preluarea unor servicii de către aceasta, a permis ca personalul care asigura paza şi cel administrativ să fie minim, necesitatea acordării asigurării unei mai bune colaborări cu specialişti de clasă ai medicinii româneşti.

Spitalul Rahova dispune de 100 de paturi cu profil de chirurgie generală şi specialităţi: oftalmologie, ORL, chirurgie toracică, urologie, ginecologie şi va permite realizarea unor intervenţii medicale complexe, asistenţă şi monitorizare, terapie intensivă, hemodializă, dezintoxicare biologică şi asistenţă toxicomanilor, care nu se puteau realiza până acum în reţeaua sanitar-penitenciară.

De asemenea, va permite efectuarea unor demersuri diagnostice complexe, investigaţii radiologice, endoscopice, ecografice, electroencefalograme, electromiograme, electrocardiograme.

În ceea ce priveşte îmbunătăţirile ce urmează să se aducă acestui sistem, menţionăm că, împreună cu celelalte cinci spitale penitenciare din ţară, Spitalul "Constantin Angelescu" şi Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu, se va construi până la sfârşitul anului o reţea sanitară proprie a Ministerului Justiţiei, unitară, care va îmbina particularităţile asistenţei medicale a magistraţilor, persoanelor aflate în custodie, cadrelor militare şi celuilalt personal din cadrul ministerului.

Această reţea a început să fie reformată prin realizarea investiţiilor prezentate şi prin dotare cu aparatură medicală de înaltă performanţă, obţinută deja prin creditul extern menţionat, dar şi prin încercările conducerii de a reforma, pe baze moderne şi eficiente, asistenţa medicală.

Cu deosebită consideraţie. Rodica Stănoiu, ministrul justiţiei.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, vă mulţumesc.

Dacă doamna deputat doreşte să intervină? Nu doreşte.

Domnul deputat Mircea Costache solicită informaţii privind aspecte controversate de privatizare a unor obiective economice.

Dacă doriţi să dezvoltaţi?

Domnul Mircea Costache:

Concret, mă refeream la privatizarea unor obiective economice din judeţul Buzău, dar chestiunea se întâmplă în întreaga ţară. Şi, am cerut lămuriri în legătură cu prevederile contractuale ce urmează a fi monitorizate în perioada post-privatizare, în aşa fel încât să ştim dacă vânzarea la fier vechi pe scară largă, dezafectarea făceau parte dintr-un contract, sau sunt încălcări ale legii, elemente care duc inevitabil la disponibilizări masive de personal, la reducerea capacităţilor de producţie, pur şi simplu la ştergerea unor industrii din peisajul economiei naţionale.

Eu am făcut referire concretă şi la unităţi din judeţul Buzău, mai concret din municipiul Buzău - la "BETA" S.A., la "ROTEC" S.A.. La ultima, chiar în acest moment unii salariaţi mi-au pus la dispoziţie fotografii care înfăţişează o a doua etapă de colectare a fierului vechi din unitate, amenajat special pentru a fi încărcat pe transport CFR din unitate. Şi aş vrea să ştiu dacă chiar acesta este scopul, să se realizeze venituri mari din vânzare de fier vechi, sau să se modernizeze, să se readapteze, să se îmbunătăţească economia, industria, producţia în general, întrucât costul, preţul pe care l-au achitat cei care au luat "ROTEC" S.A., de exemplu, de 21 miliarde, se pare că va fi scos de trei ori numai din fier vechi. Dacă aceasta este finalitatea actului de privatizare, sau dacă cei care îmi pun la dispoziţie informaţiile şi fotografiile se înşeală, sau chiar dacă noi nu suntem în deplină cunoştinţă de cauză, am cerut în mod firesc şi legal precizările necesare.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Doamna Tarcea, din partea Ministerului Justiţiei.

Doamna Cristina Tarcea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

La interpelarea formulată de dumneavoastră în şedinţa din Camera Deputaţilor, din 5 mai 2003, adresată ministrului justiţiei, privind săvârşirea unor abuzuri în procesul de privatizare, răspunsul nostru va fi destul de scurt, deoarece ministrul justiţiei, potrivit competenţelor stabilite de legile în vigoare, nu are atribuţii în privatizarea unor societăţi comerciale cu capital de stat, şi nici de supraveghere a executării contractelor încheiate în cadrul procesului de privatizare.

În cazul în care, însă, pe baza probelor deţinute există indicii despre săvârşirea unor infracţiuni în legătură cu privatizarea unei societăţi comerciale, există posibilitatea sesizării organelor de urmărire penală, potrivit art.221-223 din Codul de procedură penală, deoarece activitatea de urmărire penală este atributul exclusiv al acestora, iar ministrul justiţiei nu se poate substitui persoanelor legal învestite cu asemenea atribuţii. Cu deosebită consideraţie. Ministrul Justiţiei - Rodica Mihaela Stănoiu.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Mircea Costache.

Domnul Mircea Costache:

Mulţumesc pentru răspuns. Era uşor de anticipat. Dar, întrucât eu nu am posibilitatea legală să interpelez alte ministere în legătură cu autosesizarea sau nu a organelor abilitate, atunci când se constată cu ochiul liber că se încalcă legea, m-am adresat, firesc, Ministerului Justiţiei. Că trebuia să se autosesizeze parchetele sau alte organisme, poate fi la fel de adevărat. Dar eu nu ştiu dacă un deputat interpelează parchetul local sau se adresează altor instituţii. Se adresează ministerului respectiv, şi nu ministrului care-şi declină competenţa şi îşi afirmă neutralitatea în asemenea chestiuni.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, poftiţi, doamna secretar de stat Tarcea.

Doamna Cristina Tarcea:

Nu întâmplător am sesizat momentul în care a fost depusă întrebarea. Timpul scurt, scurs nu a permis o verificare. Dar, vom verifica dacă există, aceasta este - face parte din competenţa ministrul justiţiei - dacă există o sesizare din oficiu, şi vă vom comunica cu multă plăcere.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Călin-Popescu-Tăriceanu adresase o întrebare pentru Ministerul Sănătăţii, dar nu este.

Doamna Mona Musca adresase o întrebare, tot pentru Ministerul Sănătăţii, dar nu este.

De fapt, nici din partea ministerului nu este nimeni, aşa că în absenţa celor două părţi " " ", trecem mai departe.

Domnul deputat Emil Crişan, este? Da. Se referă la protestul cetăţenilor din Blaj, judeţul Alba, faţă de amplarea unei benzinării pe locul unui parc.

Poftiţi, dacă vreţi să dezvoltaţi sau vă răspunde direct?

Da, domnul Fleşariu, din partea Ministerului Administraţiei Publice.

Domnul Ionel Fleşariu (secretar de stat, Ministerul Administraţiei Publice):

Stimate domnule deputat, la interpelarea formulată de dumneavoastră, privind amplasarea unei benzinării în oraşul Blaj, judeţul Alba, facem următoarele precizări:

Potrivit Legii protecţiei mediului, nr. 137/1995, pentru emiterea avizului de construcţie privind realizarea şi funcţionarea unei benzinării, este necesară obţinerea acordului de mediu. Acordul de mediu se eliberează potrivit art.8 din legea menţionată, numai după obţinerea tuturor celorlalte avize necesare. O dată cu cererea pentru obţinerea acordului de mediu, titularul activităţii prezintă şi raportul privind studiul de impact asupra mediului, ţinând seama de toate alternativele, inclusiv cea de renunţare la acţiunea propusă.

Acordul de mediu se emite în cazul în care nici o variantă a proiectului sau programului, pentru conformare, nu prevede eliminarea efectelor negative asupra mediului, raportate la standardele şi reglementările în vigoare.

În consecinţă, considerăm că pronunţarea asupra soluţiei de amplasare a benzinăriei incriminate în oraşul Blaj nu se poate face decât după analiza concluziilor studiului de impact şi supunerea proiectului dezbaterii publice de către autoritatea pentru protecţia mediului, situaţii care încă nu au fost realizate.

După obţinerea de către titularul de investiţii a tuturor avizelor prevăzute de lege, autorităţile administraţiei publice locale sunt chemate să elibereze autorizaţia de construcţie. Executarea fără autorizaţie a lucrărilor constituie contravenţie, şi, o dată cu aplicarea amenzii, se dispune oprirea execuţiei şi desfiinţarea lucrărilor. Ministerul Administraţiei Publice a atras atenţia autorităţilor administraţiei publice locale din judeţul Alba şi din Blaj, să analizeze cu toată atenţia amplasarea acestei staţii, şi, în măsura în care nu sunt respectate toate condiţiile impuse de reglementările din vigoare, să nu aprobe executarea ei. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, dacă doriţi să comentaţi, domnule deputat? Poftiţi.

Domnul Emil Crişan:

Mie mi se pare că răspunsul este undeva ocolitor la ceea ce am întrebat eu. Un număr de 106 sau 103, nu mai reţin exact câţi cetăţeni au semnat acest protest, protestează împotriva construirii benzinăriei pe un parc verde. Deci, nu era vorba de studiu de impact, de acorduri de mediu " " " Probabil, astea trebuie obţinute pe parcurs. Se lucrează la această benzinărie fără a se cere acordul acestor cetăţeni, după ce în prealabil li se răspunde din partea Prefecturii, printr-o adresă, nu mai reţin numărul, prin care se spune că această construcţie nu va putea fi făcută fără acordul vecinilor, în speţă a petenţilor semnatari ai acestui memoriu.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă doriţi să comentaţi, domnule Fleşariu?

Domnul Ionel Fleşariu:

Acum, indiferent că staţia respectivă se amplasează într-o anumită zonă a localităţii sau în alta, studiile despre care vorbeam, inclusiv cel al impactului de mediu, trebuiesc realizate, pentru că aşa prevede legea, şi nimeni nu se poate abate de la lege.

Dacă staţia respectivă a fost autorizată de către primar, pentru că primarul este cel care autorizează executarea lucrărilor, fără să existe toate reglementările legale, desigur autorizaţia poate fi atacată. Vreau să vă spun, însă, că dacă există autorizaţia, nici Ministerul Administraţiei Publice Locale, nici Prefectura, domnule deputat, nu are ce să-i facă primarului. Singura care poate să anuleze o autorizaţie dată de primar este instanţa de judecată. Actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, potrivit Legii nr.215, nu pot fi anulate de altcineva în Ţara Românească decât de instanţa de judecată.

Domnul Emil Crişan (din sală):

În cazul acesta, cei o sută de oameni să se ducă la judecată?

Domnul Ionel Fleşariu:

Să solicite anularea autorizaţiei, în măsura " " " Noi o să verificăm dacă este dată autorizaţia, dacă o dată cu emiterea autorizaţiei au fost respectate condiţiile legale. Însă, chiar dacă n-au fost respectate condiţiile legale, vă rog să mă credeţi, Legea nr.215 nu permite altcuiva să anuleze un act al autorităţilor locale, care funcţionează pe baza autonomiei şi descentralizării, singura, instanţa de judecată, fiind cea care poate să anuleze actul. Degeaba discutăm, vă spun. Asta este legea. Eu nu am ce-i face. Eu, minister, eu, prefect, altcineva nu are ce să-i facă. Noi trebuie să alegem una din două: acceptăm sau nu acceptăm principiul autonomiei locale şi al descentralizării. Am acceptat Cartea europeană a autonomiei locale care prevede dreptul autorităţilor locale să hotărască, şi, în măsura în care ele greşesc când hotărăsc, nimeni nu le poate anula actul decât instanţa de judecată. Asta e, n-am ce face.

Domnul Emil Crişan (din sală):

Eu asta am cerut, să mi se spună dacă este oportun şi legal să " " "

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Deci, eu cred că problema este clară într-un fel.

Din sală (un grup de deputaţi din partea stângă):

Aveau dreptul să facă staţie de benzină pe domeniu public?

Domnul Emil Crişan:

Eu am cerut Ministerului Administraţiei Publice verificarea oportunităţii şi legalităţii construirii acestei benzinării. Mi se pare că se ocoleşte răspunsul.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Deci, domnul deputat Mircea Costache a formulat o întrebare privind problema atribuirii legale a unor terenuri în judeţul Buzău.

Dacă doriţi să dezvoltaţi sau vă dă direct răspunsul domnul Fleşariu?

Este vorba de terenurile atribuite ilegal în judeţul Buzău.

Aveţi de răspuns domnului Mircea Costache, nu? Poftiţi, daţi-i răspunsul atunci.

Domnul Ionel Fleşariu:

Sigur că da, nici o problemă.

Stimate domnule deputat, contrar celor afirmate de dumneavoastră, situaţia emiterii titlurilor de proprietate în judeţul Buzău era la 31 martie 2003 de 91,7%, iar în ceea ce priveşte punerea efectivă în posesie de 90%, deci, apreciată de noi ca foarte bună.

În baza prevederilor Legilor fondului funciar, comisia locală Năieni, de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, nu a reconstituit şi nici nu a constituit dreptul de proprietate pentru persoanele nominalizate în textul interpelării.

Totodată, nu se confirmă afirmaţia privind atribuirea în proprietate a 50 ha. vie copiilor fostului primar - decedat în prezent - al comunei, şi nici în ceea ce priveşte acordarea a 15 ha. vie fostei preşedinte a secţiei de votare.

Evenimentul cu privire la împuşcarea unui tânăr în vârstă de 16 ani, de către pădurar, nu are nici o legătură cu aplicarea legilor fondului funciar, şi cu atât mai puţin cu vreun proces electoral, aceasta producându-se pe fondul unui furt de material lemnos, ce a avut loc la data de 7 august 1992, ceea ce a făcut obiectul unui dosar de cercetare penală şi a unei sentinţe pronunţate de Tribunalul Buzău încă din acelaşi an.

În ceea ce priveşte aspectele legate de frauda electorală, în cazul alegerilor locale din anul 2002, care s-ar fi săvârşit în această comună, prin faptul că s-a întrerupt curentul electric în comună exact la ora 21,00, când s-a închis secţia de votare, nu putem face nici o apreciere, întrucât faptele nu au fost confirmate din alte surse, rămânând la nivel de afirmaţie.

De altfel, frauda electorală, aşa după cum se ştie, potrivit legislaţiei româneşti în vigoare, nu poate fi constatată decât de Biroul Electoral Central. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Costache.

Domnul Mircea Costache:

Am să mă opresc numai la prima constatare a domnului ministru, conform căreia cetăţenii ar trebuie să fie foarte mulţumiţi cu procentul de 90, peste 90% de înmânare a certificatelor de proprietate şi de punere în posesie. Că realitatea nu este aceasta, nu sunt de vină eu, ci foarte numeroasele cazuri în care cetăţenii ni se adresează la Biroul parlamentar sau în deplasările noastre în teritoriu, cu nemulţumiri în acest sens: fie că s-au înmânat titluri de proprietate fără să se consemneze, conform legii, vecinătăţile, fie că nu s-a făcut absolut deloc punere în posesie, fie că oamenii - de 12 ani sau de mai mult - umblă cu hârtii în buzunar, dar fără să îşi folosească terenul pe care îl deţin în mod legal.

Că au depăşit dânşii norma de peste 90%, că procentul nu este acesta, realitatea este că sunt foarte multe nemulţumiri. Şi, pentru a nu fi consideraţi - ştiu eu - de rea intenţie, într-o bună zi am să fac efortul financiar de a acoperi pe bani proprii deplasarea cetăţenilor nemulţumiţi, la Guvern sau aici, în sala Parlamentului, pentru că, de ce nu ar veni şi contribuabilul român să asiste şi el la această "triumfală" depăşire de plan în domeniul atribuirii titlurilor de proprietate şi puneri în posesie cu terenuri agricole?! Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Ştefan Lăpădat se referă la abuzurile comise de primarul localităţii Izmişa, comuna Obârşia de Câmp.

Dacă domnul Fleşariu are un răspuns pentru această problemă? Poftiţi.

Domnul Ionel Fleşariu:

În legătură cu interpelarea adresată de domnul deputat, înregistrată la Camera Deputaţilor cu nr.841B/2003, cu privire la memoriul unui grup de cetăţeni ai localităţii Izmişa, comuna Obârşia de Câmp, judeţul Mehedinţi, prin care sesizează că în mod abuziv primarul acestei comune, domnul Florea Călinescu, a înstrăinat suprafaţa de 8,5 ha. teren folosit de grupul care a făcut reclamaţia, către cetăţeanul Dan Stuparu, vă precizăm următoarele:

Terenul în cauză face parte din islazul comunal şi a fost închiriat grupului de 28 de cetăţeni, în perioada 2000-2002, prin hotărâre a Consiliului Local.

În anul 2002, s-a făcut cunoscut acestor cetăţeni că se va proceda la schimbarea amplasamentului, deoarece acestui teren urma să i se dea destinaţia iniţială de aeroport utilitar. În anul 1948, pe terenul respectiv aterizau avioanele utilitare ce deserveau Spitalul Cuşmir, sau care erau folosite la îngrijirea culturilor agricole din zonă.

Între Primăria comunei Obârşa de Câmp şi Dan Stuparu a fost încheiat un contract de închiriere pentru o suprafaţa de 8,5ha, situată în satul Izmişa, în conformitate cu hotărârea luată de Consiliul Local.

În legătură cu sesizarea domnului Lupitu Constantin, este de menţionat faptul că, acesta a cultivat în mod abuziv suprafaţa de 0,5 ha., neavând contract de închiriere pe perioada 2000-2003, cu Consiliul Local Obârşa de Câmp.

Unele semnături nu au fost recunoscute de cetăţenii menţionaţi, inclusiv de către viceprimarul comunei. Între domnii Dan Stuparu şi Constantin Lupitu a intervenit o înţelegere pentru lichidarea pagubei, în baza căreia, acestuia din urmă i-a fost înfiinţată o cultură de ovăz, pe o suprafaţă de 0,5ha.

În concluzie, urmare a demersului întreprins de Prefectura judeţului Mehedinţi pentru clarificarea aspectelor care fac obiectul interpelării, rezultă că activitatea desfăşurată de primarul comunei Obârşa de Câmp, activităţile desfăşurat de acesta sunt în conformitate cu prevederile legii. Semnează ministrul administraţiei publice - Octav Cozmâncă. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule deputat, dacă doriţi să comentaţi? Poftiţi.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Problemele nu stau chiar aşa cum sunt prezentate de către primarul comunei, pentru că 28 de cetăţeni nu sunt nebuni la cap, să vină să dea semnături şi să solicite un drept. Le-au fost răsturnate culturile şi nu li se dă nici un ban. Deci aici a fost un aranjament. După aceea au făcut nu ştiu ce, aprobarea Consiliului Local ş.a.m.d.

de fapt, cam în toate comunele primarii au dreptate, iar consiliile locale aproape că nu există. Ei execută pentru că au primit "partea leului", cum s-ar spune. Eu vă mulţumesc. Şi, v-aş ruga frumos, şi un răspuns scris, pe care să-l înmânez cetăţenilor care vor veni din nou la Biroul parlamentar, să-i înştiinţez măcar.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Ovidiu Drăgănescu, poftiţi.

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am să mă refer în continuare la o încălcare a principiului autonomiei locale şi o încălcare a Legii nr.50 privind construcţiile, lege care a fost completată cu Legea nr.453/2001. La ce se referă intervenţia mea. Se referă la faptul că emiterea autorizaţiilor de construcţie pentru locuinţe proprietate personală şi anexele gospodăreşti ale acestora în comune, conform legii, se face de către primarii comunelor. În practică, însă, cazul este altul: preşedinţii de consilii judeţene emit aceste autorizaţii, şi eu consider că este în mod total abuziv, domnule ministru. Conform normelor metodologice, se spune acolo că semnăturile, cele trei semnături care trebuie să existe pe autorizaţia de construcţie sunt ale preşedintelui consiliului judeţean sau primarului de municipiu, de oraş sau primar de comună, secretarului consiliului judeţean sau secretarului consiliului local sau consiliului orăşenesc, municipal etc., şi după aceea se mai pune o condiţie "sau a arhitectului şef".

Deci, iată cum prin această condiţionare, norma metodologică prin care se introduce arhitectul şef, comunele care nu au arhitect şef sau un responsabil în acest domeniu nu mai pot să semneze autorizaţia. Deşi noi facem legea şi spunem foarte clar că autorizaţia se emite de către primar, în momentul acesta, prin normele metodologice, legea este schimbată. Deci primarii de comune nu mai pot să emită autorizaţie datorită unor norme metodologice care efectiv modifică legea. Pentru aceasta aş dori un răspuns.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, poftiţi, domnule secretar de stat.

Domnul Ionel Fleşariu:

Stimate domnule deputat,

Dacă lucrurile stau aşa cum spuneţi dumneavoastră, şi preşedinţii consiliilor judeţene emit autorizaţii acolo unde nu au competenţă, ei au competenţă să emită anumite autorizaţii atunci când aprobarea executării unui obiectiv este aprobată prin hotărâre a Guvernului, deci este un obiectiv deosebit, când amplasarea se face în afara perimetrelor construibile ale comunelor, atunci - într-adevăr - semnează preşedintele consiliului judeţean. În rest, însă, competenţi să emită autorizaţii de construire sunt primarii, deci autoritatea executivă locală din comuna respectivă.

Nouă ne pare foarte rău că, din interpelarea dumneavoastră, nu rezultă judeţele unde se întâmplă asemenea anomalii. Pentru că, dacă lucrurile stau aşa, sunt nişte anomalii. Astfel încât am fi putut interveni concret acolo unde se întâmplă lucrurile astea, pentru că refuzăm să acceptăm ideea că situaţia ar fi generală şi că în toată ţara preşedinţii consiliilor judeţene dau autorizaţii de construire acolo unde sunt competenţi primarii. Este o încălcare abuzivă a legii. Dacă normele despre care vorbiţi prevăd acest lucru, ele sunt ilegale, vă spun, adică n-avem ce comenta. Dacă legea stabileşte competenţa primarului, sigur că prin norme nu se putea ca această competenţă să fie trecută la nivel judeţean. Asta înseamnă a merge împotriva vântului. Adică, în loc să descentralizăm, aşa cum urmărim, noi am centraliza anumite activităţi, ceea ce este inadmisibil. În orice caz, vom verifica. Dacă ne-aţi putea indica măcar unul, două, trei judeţe, unde se întâmplă acest lucru.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Mulţumesc, domnule secretar de stat. Sunt mulţumit de răspuns. Judeţul este Timiş. Poate că şi eu am exagerat în acea interpelare a mea. Probabil că nu în toată ţara se întâmplă acest lucru.

Mai mult, pe lângă faptul că se ia un atribut al primarului, se mai iau şi nişte "bănuţi amărâţi", pe care-i mai ia comuna pe fiecare autorizaţie. Aşa, banii ăştia se duc la consiliul judeţean. Deci, judeţul este Timiş. Dacă puteţi rezolva între timp, este foarte bine. Dar, mare atenţie la noua lege de modificare, care a trecut de Cameră, şi acum urmează să meargă la promulgare, măcar pe acea lege nouă, pe care noi am dezbătut-o aici, şi inclusiv problema asta am dezbătut-o cu colegii noştri, măcar la aceasta să nu mai fie norme metodologice care efectiv să modifice legea. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

A venit doamna deputat Mona Musca; a venit şi reprezentantul Ministerului Sănătăţii. Deci, putem să rezolvăm această problemă.

Doamna deputat se interesează de situaţia bolnavilor de hepatită C şi B, şi lipsa de strategie a ministerului în domeniu.

Poftiţi, domnule secretar de stat Pavelescu.

Domnul George Pavelescu (secretar de stat, Ministerul Sănătăţii):

Stimate domnule vicepreşedinte,

Stimate doamne şi domni deputaţi,

În legătură cu interpelarea doamnei deputat Mona Musca, referitor la cazurile din ce în ce mai numeroase a bolnavilor cu hepatită virală B şi C, precum şi a măsurilor pe care ministerul le-a luat referitor la existenţa sau inexistenţa unui program naţional de sănătate complet în domeniul prevenţiei, tratării şi urmăririi post-tratament a acestor bolnavi, măsuri preconizate pentru îmbunătăţirea accesului la tratament şi în special pentru obţinerea gratuităţilor, iniţierea unor programe pentru scoaterea din izolare a acestor bolnavi, cât şi ca răspuns la unele date comparative prezentate în interpelare, vă facem cunoscute următoarele:

Din punct de vedere al prevenţiei hepatitelor virale, în special de tip B şi C, Ministerul Sănătăţii, prin Direcţia Generală de Sănătate Publică derulează următoarele activităţi: începând din anul 1995 a fost introdus în cadrul programului naţional de imunizări vaccinarea împotriva hepatitei virale de tip B. Această vaccinare este susţinută din fondurile bugetului Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi se adresează tuturor copiilor nou-născuţi.

Pentru prevenirea hepatitei virale de tip B în rândul adolescenţilor, boală care poate fi transmisă şi pe cale sexuală, cât şi pentru asigurarea unui număr cât mai mare de copii imunizaţi, ministerul a introdus din 1999 vaccinarea împotriva hepatitei virale de tip B pentru toţi copiii în vârstă de 9 ani, clasa a III-a.

Având în vedere că hepatita de tip B reprezintă o boală cu risc de transmitere la personalul sanitar, s-au organizat în anii 1995, 1997, 1999 şi 2002 campanii de vaccinare a personalului sanitar, iar din 1999 în fiecare an sunt vaccinaţi toţi elevii şcolilor post-liceale sanitare, toţi studenţii facultăţilor de medicină şi stomatologie înscrişi în anul I, urmărindu-se imunizarea acestora înainte de a intra în contact cu sânge şi produse de sânge în cadrul activităţilor specifice desfăşurării activităţii de stagiatură sau de rezidenţiat clinic.

Începând cu 1997, ministerul derulează un program de supraveghere şi control al hepatitelor virale, care presupune depistarea precoce a cazurile de îmbolnăviri. Diagnosticul bolii este asigurat din fondurile ministerului, inclusiv depistarea hepatitelor virale de tip C.

Activităţile de control al sângelui la donatori sunt susţinute din fondurile ministerului şi se derulează încă din anul 1990. În fiecare an, de asemenea, se derulează campanii de informare a populaţiei cu privire la modul de transmitere a bolii şi importanţa vaccinării, ca principală măsură preventivă.

Vă transmitem în xerocopie Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi al Casei de Asigurări de Sănătate privind criteriile de selecţie a pacienţilor şi schema terapeutică pentru tratamentul antiviral în hepatita cronică cu virus B şi C, precum şi criteriile de selecţie şi schemele de tratament antiviral al pacienţilor cu hepatite cronice.

Aş vrea să vă aduc la cunoştinţă că, în evidenţa ministerului, probabil, aşa cum ştiţi, pe cele şase programe naţionale pe care le derulează ministerul, în special în boli cu transmitere care devin periculoase pentru populaţie, există registre naţionale ale bolnavilor, după diagnosticare şi confirmare a bolii şi intrarea acestora în tratament.

La nivelul Ministerului Sănătăţii funcţionează o Comisie naţională de medici hepatologi şi gastro-entorologi, care îşi desfăşoară activitatea în concordanţă cu protocoalele internaţionale care prevăd modalitatea de diagnostic, schemele terapeutice, perioadele de tratament şi modalitatea de abordare a interferonului, ca principal medicament în tratamentul persoanelor infestate cu hepatita virală B sau C.

În anul 2002 au fost luaţi în evidenţă 8.953 de pacienţi, din care 7.366 de pacienţi au efectuat tratament cu interferon, în condiţiile în care hepatita cronică cu antigen C pozitiv are ca schemă de tratament interferonul şi vivabiria. Dintre aceştia, 413 pacienţi au vârsta sub 16 ani. Este adevărat că în jur de 304 pacienţi nu au fost introduşi în schemele de tratament, întrucât nu aveau dosarele complete, nu aveau toate datele necesare pentru judecarea corectă a cazului de către specialişti, iar 64 nu îndeplineau condiţiile de internare în tratament cu interferon.

De asemenea, 86 de pacienţi au avut diagnosticul de ciroză şi, conform specialiştilor, ciroza nu mai poate beneficia de tratament gratuit cu interferon, acesta nemaiavând un efect deosebit.

Îmi permit, doamnă deputat, să vă pun la dispoziţie toate documentele, inclusiv dinamica infestării persoanelor din ţară, în perioada 1990 - 2002, criteriile de selecţie şi schemele de tratament al pacienţilor cu hepatite cronice virale care au fost întocmite de către Comisia Naţională, în acest sens, în luna iunie anul 2002.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna deputat, dacă doriţi să comentaţi? Poftiţi.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Vă mulţumesc foarte mult pentru că aţi venit şi aţi răspuns. Mulţumesc ministrului sănătăţii pentru informaţii.

Mirarea mea este în continuare la fel de mare, pentru că din datele statistice rezultă că sunt totuşi 2.000.000 de contaminaţi cu virusul hepatitei B şi C. Mirarea mea este foarte mare pentru că dumneavoastră, la prevenţie, vorbiţi de vaccinare şi atât, or, se ştie foarte bine că prevenţia înseamnă mult mai mult decât atât, înseamnă şi o colaborare foarte bună cu cei care răspund de alte domenii, înseamnă şi o foarte atentă supraveghere a transfuziilor care la rândul lor ştiţi bine că sunt, ca să spun aşa, reprezintă una dintre sursele principale. Probabil că ştiţi şi dumneavoastră, ca şi mine, că la ora actuală sunt aproximativ 200 de pacienţi pe lista de aşteptare pentru transplant - nu este cazul să se ajungă aici - până la transplant putem să prevenim boala în aşa fel încât să nu punem în mare pericol copiii şi tinerii, mai ales, pentru că ei sunt primii afectaţi.

Spuneţi că există registre naţionale pentru înregistrarea bolnavilor, dar vreau să vă spun că nu numai cei 304 pacienţi nu au fost introduşi în registrul de care ştiţi dumneavoastră, ci mult mai mulţi. Cea mai bună dovadă că există o evidenţă a lor - încă o dată spun, în jur de 2.000.000, ceea ce înseamnă peste 10% din populaţia României -, spre deosebire de alte ţări, cum este Franţa, care are doar 0,7% şi este vorba de hepatita virală C, pentru că B-ul a fost eradicat sau Elveţia - 1,46%.

Nu mi-aţi răspuns în privinţa programelor privind scoaterea din izolare a acestor bolnavi.

Nu mi-aţi răspuns cu privire la partenerii dumneavoastră de dialog; vorbesc de asociaţiile de pacienţi şi de medici profesionişti. Şi aici trebuie să vă amintesc că există o asemenea asociaţie, SANOHEP, în România, care a fost în stare să organizeze primul congres european de hepatite virale, în colaborare cu Franţa, la care au participat Elveţia, Germania, Anglia. Ştiţi cine nu a participat? Nici un reprezentant al Ministerului Sănătăţii, nici un reprezentant al Casei de Asigurări de Sănătate.

Eu doresc şi vreau să fiu foarte bine înţeleasă, cred că este un mare pericol hepatita virală C, după cum şi hepatita virală B, încă în România şi, ca atare, vă rog foarte mult să organizaţi programe şi să gândiţi programe care într-adevăr să urmărească dialogul cu pacienţii. Prin această organizaţie SANOHEP, alta nu există, are 10 filiale la ora actuală în România, în Franţa sunt 30 de asemenea organizaţii care sunt parteneri de dialog cu Ministerul Sănătăţii de acolo.

Vă rog, în acelaşi timp, aceste programe pe care să le elaboraţi împreună şi în colaborare cu SANOHEP, dar şi cu medicii de specialitate, să urmărească, într-adevăr, prevenţia, în sensul larg al cuvântului, nu numai vaccinare, depistarea, tratarea şi urmărirea post-tratament, după cum, în acelaşi timp, vă rog să încercaţi ca birocraţia care îşi pune amprenta pe această situaţie din România să încercaţi să evitaţi. Nu este admisibil ca unii să nu fie înregistraţi pentru simplul motiv că nu au toate actele în regulă. Totuşi, un diagnostic este, cred eu, cel mai bun act (tratamentul se face pe un an de zile), nemaivorbind că întreruperea interferonului, chiar şi după 10 luni, pentru foarte scurtă vreme, anulează efectul tratamentului de la bun început. Drept urmare, nu birocraţia trebuie să intervină şi să fie stavilă în calea sănătăţii oamenilor.

Rugămintea mea este: interpelarea nu a avut ca scop nici certarea sau cercetarea dumneavoastră, ci pur şi simplu a fost un semnal de alarmă şi o să revin cu această interpelare pentru a vedea, în timp, dacă s-a făcut ceva sau nu în această direcţie.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă aveţi ceva de comentat, domnule Pavelescu?

Domnul George Pavelescu (din loja Guvernului):

Mi se care cifra cam mare de 2.000.000...

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vorbiţi la microfon, vă rog. Este vorba de cifra aceasta care nu ştim de unde provine.

Domnul George Pavelescu:

Cei care răspund de bolnavii infestaţi cu virusul hepatitei B şi C sunt cele 8 centre regionale şi Comisia Naţională, în evidenţa noastră sunt în tratament 8.360 şi ceva de oameni. Aceasta reprezintă în jur de aproape 3,70 şi ceva la sută. Ştiţi foarte bine că tratamentul durează până la un an de zile, 40 de săptămâni anumite cazuri, depinde de medicamentul care se administrează. Noi cheltuim lunar în jur de 300 - 400 dolari cu o persoană infestată cu virusul hepatic C şi nu trebuie întrerupt acest tratament. Este adevărat că observaţiile dumneavoastră sunt pertinente şi vă promitem că vom lua măsuri ca împreună şi cu organizaţiile nonguvernamentale să punem la punct un plan, în special de educaţie a populaţiei şi a personalului sanitar mediu, care lucrează în centrele de recoltări, în cabinetele stomatologice, care sunt cele mai vulnerabile din acest punct de vedere şi pot crea multe necazuri.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Ministerul Agriculturii a dat un răspuns scris domnului deputat Dinu.

Doamna Liana Naum a adresat două interpelări pentru Ministerul Culturii şi Cultelor. Ne va răspunde domnul secretar Laurenţiu Tănase. Poftiţi.

Domnul Laurenţiu Tănase (secretar de stat, Ministerul Culturii şi Cultelor):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Referitor la întrebarea doamnei deputat Liana Naum, referitoare la implicarea Ministerului Culturii şi Cultelor în sprijinirea acţiunilor sociale şi filantropice desfăşurate de cultele religioase, putem să spunem următoarele: în Hotărârea Guvernului nr. 28/2001 publicată în Monitorul Oficial al României, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Cultelor se afirmă că în domeniul cultelor Ministerul Culturii şi Cultelor asigură relaţiile statului cu toate cultele din România şi are, printre atribuţii, şi pe aceea de a sprijini cultele religioase, în organizarea şi desfăşurarea activităţilor de asistenţă socială şi religioasă, în armată, penitenciare, spitale, în cămine de bătrâni, case de copii şi alte instituţii, precum şi în familii care se confruntă cu nevoi speciale.

De asemenea, Ministerul Culturii şi Cultelor acordă sprijin financiar, în condiţiile legii, pentru susţinerea activităţii de asistenţă socială organizate de cultele religioase în spitale, centre de plasament, cămine de bătrâni şi alte instituţii, precum şi activităţi privind reinserţia socială a persoanelor defavorizate şi marginalizate, potrivit legii.

În afară de aceste elemente legislative, putem să vă aducem la cunoştinţă că Ministerul Culturii şi Cultelor, prin sprijinul oferit cultelor religioase prin intermediul secretariatului de stat pentru culte, a sprijinit încă din 2001 această direcţie, cu înfiinţarea unei direcţii de asistenţă socială şi religioasă, din nevoia de a crea un cadru secvenţial, menit să întâmpine problemele cu care se confruntă cultele religioase din ţara noastră în domeniul asistenţei sociale.

Înfiinţarea acestei direcţii de asistenţă socială în cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor a condus la o mai bună coordonare a activităţii de asistenţă socială, desfăşurată atât de cultele şi organizaţiile şi fundaţiile religioase din ţară şi totodată la un schimb de informaţii cu alte structuri în domeniul social. S-a extins, de asemenea, colaborarea cu instituţii de la nivel central sau local, de stat sau particulare, al căror obiect de activitate este problematica socială, cum ar fi: primării, ministere, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi altele.

Principalele activităţi desfăşurate de Direcţia de asistenţă socială şi religioasă în anul 2001 au fost, atât organizarea şi participarea la o serie de seminarii cum ar fi, cu tema: "Violenţa familială, cauze, consecinţe şi remedii", organizate în permanenţă în colaborare cu cultele religioase, cel menţionat mai sus, organizat în colaborare cu Patriarhia Română, şi alte seminarii, cum ar fi cel cu tema: "Implicarea cultelor religioase din România în programul naţional de protecţie a copilului", seminarii la care s-a pus accentul pe ideea dezvoltării unui parteneriat real şi aş dori să-mi permiteţi să subliniez acest element - un parteneriat real - cu societatea civilă şi între instituţiile statului şi instituţiile religioase, capabile să pună în aplicare strategii în domeniul protecţiei categoriilor sociale defavorizate.

Tot în anul 2001 au fost acordate o serie de ajutoare financiare pentru 31 de proiecte de asistenţă socială, iniţiate şi coordonate de cultele religioase sau de asociaţii şi fundaţii aparţinând acestora. Le-am prezentat aici într-o anexă pe care v-o punem la dispoziţie, dar aş dori să citesc doar câteva dintre ele. De exemplu: Centru Dawn, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti, cu cheltuieli de întreţinere, la Protopopiatul Rosnov, Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Bucureştilor, construcţie, aşezământ social, centru de zi pentru copii şi biserică, Fundaţia Sfântu Francisc, Deva, Arhiepiscopia Romano-Catolică pentru locuinţe sociale şi diferite parohii, în special pentru proiecte sociale de Crăciun şi de Paşte.

În anul 2002 s-a continuat cu activitatea de acordare de asistenţă socială de specialitate cultelor religioase, au fost soluţionate peste 83 de lucrări, constând în memorii, petiţii, documente, adresate Direcţiei de învăţământ şi asistenţă socială şi în scopul realizării unui sprijin concret acordat cultelor. Secretariatul de stat pentru culte a elaborat şi o serie de studii privind activitatea de asistenţă socială şi calitativă desfăşurată de cultele religioase, astfel încât, în urma acestei baze de date, cu privire la instituţiile sociale şi calitative ale cultelor, să poată exista o mai bună colaborare şi între culte şi între instituţiile statului şi cultele religioase.

Un rol important în sprijinul acordat cultelor în anul 2002 a constat şi în acordarea de ajutoare financiare pentru activităţi de asistenţă socială desfăşurată în domeniul protecţiei copilului aflat în dificultate, categorie care cuprinde: copii orfani, monoparentali, copii infestaţi cu virusul HIV şi aici aş aminti centrul de la Craiova, aflat sub îndrumarea Mitropoliei Ortodoxe din Craiova, copii proveniţi din familii foarte sărace, copiii de romi, reinserţia şi educaţia copiilor de romi etc.

Amintim aici: Centrul de Ocrotire Minori de la Feneş, sub îndrumarea Episcopiei Ortodoxe a Caransebeşului, Mânăstirea Sfântul Nectarie şi Centrul educaţional de zi, Asociaţia Filantropică Sfântul Nicolae din Sibiu.

În continuare, în 2003, nu intru prea mult în detalii, Ministerul Culturii şi Cultelor şi-a propus o implicare mai activă în susţinerea unor proiecte sociale şi a iniţiativelor tuturor cultelor, în domeniul asistenţei sociale, pornind de la ideea că parohia sau comunitatea religioasă reprezintă o unitate de bază ce cunoaşte cel mai bine realităţile sociale ale comunităţilor de enoriaşi şi care se află în permanent raport cu asistatul social.

Şi aş dori să închei amintindu-vă o iniţiativă a domnului Adrian Năstase, primul-ministru al României, adresată Sfântului Sinod şi Adunării Naţionale Bisericeşti, prin care propunea un parteneriat social, împreună cu Biserica ortodoxă, pentru implicarea cât mai activă în aceste acţiuni filantropice şi caritabile, o propunere la care Patriarhia, Biserica ortodoxă română a răspuns cu foarte mult entuziasm şi au fost deja depuse o serie de proiecte, unele de foarte mare importanţă şi aflate în curs de derulare şi aş aminti aici o serie de spitale care sunt în curs de a fi construite şi amenajate, printre care cel mai important este Spitalul "Providenţa" de la Iaşi şi o serie de centre de bătrâni şi centre de copii orfani, cum sunt cele pe care le-am amintit sau câteva cămine de bătrâni, între care cel mai important pe care l-aş aminti ar fi unul la Rădăuţi şi unul la Piatra Neamţ.

Toate acestea ne îndreptăţesc să credem că implicarea Ministerului Culturii şi Cultelor în acţiunile de asistenţă socială este nu doar un element al strategiei de guvernare 2001 - 2004, ci şi o necesitate a societăţii româneşti de astăzi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Mai aveţi şi un alt răspuns despre secte? Dar, vă rog, mai sintetic. Noi avem o altă relaţie cu veşnicia.

Domnul Laurenţiu Tănase:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Într-adevăr, mai este o interpelare a doamnei deputat, referitor la modul în care Ministerul Culturii şi Cultelor gestionează prezenţa grupărilor religioase sectare pe teritoriul României.

În ultimii 13 ani viaţa religioasă din România a evoluat şi s-a diversificat, iar în noul context social se vorbeşte tot mai mult de consolidarea pluralismului religios, aspect esenţial al democraţiei, alături de pluralismul politic.

În prezent, în România, pe lângă cultele tradiţional-istorice există în jur de 60 de formaţii religioase care desfăşoară activităţi de cult independente. Printre acestea, 32 sunt înregistrate juridic ca asociaţii religioase, însă celelalte, aproape 30 reprezintă mici comunităţi, neînregistrate juridic din diverse motive.

În afară de aceste formaţiuni care au specific de cult există încă 800 de asociaţii şi fundaţii cu caracter religios, înregistrate din punct de vedere juridic.

Se constată, aşadar, că unele dintre noile mişcări religioase se integrează doar formal în societate, deoarece unele dintre activităţile lor sunt în neconcordanţă cu anumite prevederi ale legilor, mai ales cu principiile morale tradiţionale şi mentalitatea populaţiei ţării noastre.

În perioada de început în care ele ajung în societatea românească, noile formaţiuni îşi adaptează ideile, principiile şi strategiile de acţiune, făcându-le accesibile şi chiar agreabile pentru populaţie. Cele mai multe dintre noile mişcări religioase propun soluţii, chiar şi programe pentru rezolvarea problemelor sociale, uneori pe o cale mult prea uşoară. Caracterul utopic al acestor promisiuni îi atrage pe oameni şi uneori chiar unele instituţii sunt implicate în activităţile noilor mişcări religioase.

Pentru a fi agreate aceste formaţiuni acceptă religiile majoritare şi afirmă că desfăşoară activităţi misionare, chiar în folosul acestora din urmă.

Din punct de vedere terminologic, ele dau noi semnificaţii conceptelor de religie, cult, sectă, biserică, încercându-se o uniformizare a tuturor acestor terminologii.

Atâta timp cât divergenţele rămân în plan terminologic şi pur conceptual, nu se nasc tensiuni şi conflicte interreligioase.

Distorsionându-se, însă, sensul libertăţii religioase, garantată de Constituţie, unele din aceste grupări încalcă atât legislaţia internă, cât şi reglementările internaţionale, practicând un abuz de libertate şi sub diverse pretexte religioase se desfăşoară activităţi antisociale cu un impact negativ asupra sănătăţii fizice a populaţiei, minorii fiind cel mai adesea expuşi.

Ministerul Culturii şi Cultelor, prin Secretariatul de stat pentru culte are o evidenţă a noilor grupări religioase, evident, avem o strânsă colaborare şi cu serviciile de specialitate care urmăresc elementele specifice ale vieţii religioase din societatea contemporană şi oricărei asociaţii sau fundaţii cu caracter religios, potrivit legii, îi este necesar avizul Ministerului Culturii, pentru a se putea înscrie ca persoană juridică. Iar în acest aviz se prevede că în cazul în care scopul sau mijloacele utilizate de asociaţie sau fundaţie devin ilicite, ori sunt altele decât cele pentru care s-a constituit, Ministerul Culturii şi Cultelor îşi rezervă dreptul de a retrage prezentul aviz.

În această calitate a sa, Ministerul Culturii şi Cultelor colaborează, aşa cum spuneam, şi cu alte instituţii specializate ale statului, pentru a opri ca sub paravanul libertăţii religioase garantate de Constituţie, precum şi de pactele şi tratatele internaţionale, să se organizeze în grupări cu caracter religios, ale căror activităţi contravin moralităţii, libertăţii individului sau ordinii publice din România. Şi putem să vă asigurăm, doamnă deputat, că este o preocupare permanentă a noastră, astfel încât noile grupări religioase care vin de multe ori cu modalităţi exotice de manifestare şi de doctrină să nu creeze tensiuni şi tulburări interconfesionale şi interreligioase în societatea românească şi într-adevăr, aşa cum aţi sesizat şi dumneavoastră este o problemă care de cele mai multe ori este vizibilă la nivelul societăţii, dar ea este activă şi încet, încet, riscă să producă uneori dezechilibre interconfesionale şi interreligioase.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna deputat, sunteţi mulţumită de răspuns? Bine. Mulţumesc.

Domnul deputat Nicolae Leonăchescu este interesat de perspectiva restaurării Mânăstirii Râncăciov.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mânăstirea Râncăciov din judeţul Argeş se găseşte în lucrări de restaurare de foarte multă vreme; localnicii spun că de peste 5 ani. Ritmul acesta de restaurare a unor monumente istorice aflate în custodia Ministerului Culturii şi al Cultelor s-a mai constatat şi la alte monumente de acest gen, cum ar fi, spre exemplu, Biserica Sfântu Nicolae Domnesc din Curtea de Argeş, unde restaurările au durat parcă 20 de ani şi Mânăstirea Aninoasa, tot din judeţul Argeş, ca să mă refer numai la judeţul ai cărui alegători m-au trimis în Camera Deputaţilor.

Doream să ştiu, în cadrul interpelării pe care am formulat-o, dacă există o politică elaborată în acest domeniu, dacă există o listă de priorităţi în restaurarea monumentelor istorice şi, în această listă, ce loc ocupă Mânăstirea Râncăciov.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Poftiţi, domnule secretar de stat Opriş.

Domnul Ioan Opriş:

Domnule preşedinte,

Domnule deputat,

Evident, există o strategie naţională punctuală în domeniul restaurării monumentelor istorice, determinată de starea de conservare a fondului monumental: 22 de mii de obiective, de complexitatea şi de importanţa istorică, artistică şi culturală a fiecăruia dintre acestea, ca şi de utilitatea socială şi publică. În cadrul acestei strategii, se ţine seama de efectul cofinanţării deţinătorilor, asocierilor şi, în mod evident, de bugetul de stat alocat.

În cazul Bisericii "Intrarea în Biserică" a Sfintei Mănăstiri Râncăciov, aceasta a fost inclusă în Programul naţional de restaurare finanţat de Ministerul Culturii şi Cultelor în anul 1998 şi s-au realizat până acum: proiectul de consolidare şi restaurare, la toate fazele, solicitat de Comisia naţională; intervenţiile de urgenţă şi expertiza tehnică în anul 1999, studiul de fezabilitate în 2000, proiectul tehnic în 2001 şi lucrări minore de execuţie, intervenţii de urgenţă, sprijiniri ulterioare şi exterioare ale bisericii, pentru scoaterea din pericol a structurii de rezistenţă.

Având în vedere numărul foarte mare de obiective din judeţul Argeş înscrise în Programul naţional de restaurare, strategia adoptată de noi este aceea de finalizare a lucrărilor de restaurare pe şantierele deschise după 1990. Să nu omitem faptul că în 2001-2003 au fost finalizate şi recepţionate - într-adevăr, unele după 20 de ani de şantier - aproape în totalitate lucrări cum sunt cele de la Sfântul Nicolae Domnesc, Mănăstirea Robaia, Biserica Episcopală din Curtea de Argeş, Câmpulungul, Mănăstirea Aninoasa, Ansamblul Curţilor Băjescu din Băjeşti ş.a.

În acest sens, la Biserica Mănăstirii Râncăciov, după scoaterea din pericol, prin executarea lucrărilor de intervenţii urgente, deschiderea unui nou şantier de restaurare a fost considerată inoportună. Ştim prea bine că o construcţie la care sunt în curs lucrări de consolidare a structurii: subfundări, sliţuri în zidărie etc. este mai vulnerabilă decât înaintea începerii şantierului.

Solicitându-se stareţului mănăstirii, în repetate rânduri, să întreprindă demersuri pentru identificarea şi a altor resurse de finanţare, până în momentul de faţă acestea nu au fost găsite, preferându-se alte căi pentru obţinerea fondurilor exclusiv numai de la bugetul de stat, ceea ce nu mai concordă cu politica actuală la monumentele istorice.

În paralel, pentru asigurarea cofinanţării, ne-am adresat şi Consiliului judeţean Argeş, şi în 2001, şi în 2002. Avem promisiuni că vor identifica şi ei posibilităţi care să răspundă criteriului de cofinanţare.

În prevederile Legii nr. 422/2001 referitoare la monumentele istorice este foarte clară precizarea că restaurarea cade în sarcina proprietarilor. În 2004, vom avea 20 de mii de monumente în sarcina directă a autorităţilor locale şi a proprietarilor şi doar 1 mie, cele din categoria I, respectiv, A, ce vor cădea în sarcina Ministerului Culturii şi Cultelor.

În continuare, totuşi, acest obiectiv, Biserica Mănăstirii Râncăciov, a rămas în evidenţele noastre, ca o prioritate, ca un şantier început care, după finalizarea altor lucrări cu caracter obiectiv şi de urgenţă, va fi reluat.

Vă mulţumesc pentru interesul dumneavoastră, domnule deputat.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule deputat, dacă vreţi să interveniţi? Poftiţi.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc foarte mult domnului secretar de stat Ioan Opriş, pe care îl asigur de preţuirea mea pentru efortul deosebit pe care l-a făcut de-a lungul anilor pentru acest imens front al culturii, care ne proiectează în eternitate. Din păcate, la Mănăstirea Râncăciov, acele lucrări de consolidare sunt aşa de vechi, încât, acum, au apărut alte probleme în acelaşi domeniu al consolidării de urgenţă: turlele, dacă nu se intervine rapid, se prăbuşesc; în al doilea rând, consolidările interioare, prin bârne de brad, s-au apropiat foarte mult de frescă şi la cea mai mică mişcare telurică vor strica frescele interioare. Deci, sunt multe neatenţii, multe intervenţii de făcut şi rapid, în termen scurt.

Pe de altă parte, surse de finanţare, altele decât cele de la buget, au existat. Domnul preşedinte Filip Georgescu de la Romsilva a dăruit pentru acest obiectiv 100 m.c. de lemn de brad. Cu 100 de m.c. se pot obţine fonduri substanţiale pentru restaurări. Cum s-a folosit această sursă... Stareţul de la mănăstire, un biet stareţ neputincios, nu poate răspunde.

Să lăsăm grija unui monument istoric de o asemenea importanţă pe seama unui simplu stareţ adus din Moldova, într-un spaţiu în care există locuitori cu tradiţie, cu vechime în familii şi foşti iobagi ai mănăstirii, este greu de presupus că va avea şi eficacitatea necesară să-l salveze. Adică, trebuie ajutat foarte mult.

Oricum, eu mulţumesc pentru răspuns şi am să le transmit alegătorilor noştri răspunsul dumneavoastră, dar, mai ales, speranţa pe care le-o daţi. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă mai doriţi să interveniţi? Nu.

Domnul deputat Emil Boc vrea să intervină în problema modificării programului cursei Tarom Cluj-Timişoara-Bucureşti. Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Emil Boc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea mea este adresată domnului ministru Miron Mitrea, ministrul transporturilor, lucrărilor publice şi locuinţelor.

Obiectul, aşa cum aţi precizat dumneavoastră, este vorba de o modificare abuzivă a programului unei curse Tarom: Cluj-Timişoara-Bucureşti, din fatidica dată de 13 aprilie (parcă, o dată predestinată).

În Japonia, ministrul transporturilor şi-a prezentat demisia pentru că într-un an întreg trenurile au avut o întârziere de 9 minute. Am aşteptat un asemenea gest simbolic şi din partea domnului ministru Mitrea, în urma celor întâmplate în data de 13 aprilie pe cursa Cluj-Timişoara-Bucureşti.

Pasagerii cursei, după ce au plecat de la Cluj la ora 17,35, şi au ajuns la Timişoara au aflat cu stupoare că vor trebui să aştepte 75 de minute în aeroport, pentru că un meci de fotbal nu s-a terminat şi jucătorii unei echipe de fotbal aflaţi la Timişoara trebuie să fie duşi la Bucureşti. Asta, repet, fără a fi informaţi prealabil pasagerii, fără ca ceva să se ştie la plecarea de la Cluj, pur şi simplu, n-a contat faptul că unii aveau zboruri, alţii aveau întâlniri planificate la Bucureşti la ora oficială de sosire a avionului, nimic nu a contat pentru Compania Tarom şi Ministerul Transporturilor. Pentru Tarom şi Ministerul Transporturilor, respectul faţă de timpul şi programul personal al pasagerilor nu contează, în raport cu megalomania mai marilor vremii.

Nici dacă pasagerii ar fi fost transportaţi gratuit de către Tarom nu s-ar fi justificat un asemenea comportament, de inspiraţie fanariotă. Pentru Tarom şi Ministerul Transporturilor, pasagerii reprezintă doar nişte simpli cetăţeni, pe care să-i storci de bani şi să le oferi în schimb servicii caracterizate prin sfidare şi ignorare.

Cu un asemenea comportament, nu este de mirare că străinii evită deplasarea cu Tarom, iar compania nu este atractivă pentru privatizare. În locul unor servicii prompte şi decente, Taromul îţi oferă doar ocazia de a te enerva şi a-ţi paraliza tot programul.

Doresc să menţionez, domnul ministru, că demersul nu este îndreptat împotriva echipei de fotbal F.C. Naţional, pe care o apreciem şi o respectăm. Aici, este vorba de respectul faţă de reguli şi faţă de cetăţeni. Demersul nostru este împotriva aplicării în România a legii bunului plac şi a sfidării cetăţeanului de către mai marii zilei. Demersul nostru este împotriva aplicării în România a legii bunului plac, în locul supremaţiei legii. Şi, nu în ultimul rând, demersul nostru nu este împotriva unei persoane fizice sau juridice, ci împotriva unui sistem şi a unei mentalităţi care îl guvernează.

În condiţiile acestea, am solicitat, domnul ministru, să ne oferiţi următoarele explicaţii:

1. Într-un mod simbolic, să vă prezentaţi demisia, ca semn de respect pentru cetăţeni şi de asumare a responsabilităţii faţă de sfidarea, de către o companie aflată în subordine, a pasagerilor cursei Cluj-Napoca-Timişoara-Bucureşti.

2. Să prezentaţi numele persoanelor care se fac vinovate de modificarea intempestivă a programului cursei Tarom din data de 13 aprilie 2002 şi, în consecinţă, să prezentaţi măsurile dispuse împotriva persoanelor vinovate.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Din partea ministerului, răspunde domnul secretar de stat Marius Sorin Ovidiu Bota.

Domnul Marius Sorin Ovidiu Bota:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Răspunsul ministerului la interpelarea domnului deputat Boc este următorul:

Pentru cursa regulată Tarom efectuată pe ruta Bucureşti-Cluj-Timişoara-Bucureşti, la data de 13 aprilie a.c., pe segmentul de retur exista, în sistemul de rezervări, următoarea încărcătură: pe tronsonul Cluj-Bucureşti - 4 pasageri; pe tronsonul Timişoara-Bucureşti - 41 de pasageri, din care un grup de 30 de pasageri care aparţinea echipei de fotbal F.C. Naţional. Pentru acest grup de persoane s-a făcut o cerere de întârziere a cursei cu o oră, cererea a fost aprobată, iar modificarea de program planificată, avându-se în vedere mărimea grupului, care reprezenta 67% din încărcătura cursei. Precizăm că menţinerea programului iniţial presupunea pierderea acestor pasageri. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Acum, mai sintetic, răspunsul ar fi "nu"...

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

În primul rând, vreau să menţionez că am tot respectul pentru distinsul domn ministru Sorin Bota, dar aceasta nu înseamnă că sunt de acord cu decizia ministerului şi a domnului ministru Mitrea. Deci, decizia a fost luată, dacă eu înţeleg bine, de domnul ministru Miron Mitrea, iar în condiţiile acestea toate aceste lucruri pe care le-am menţionat în interpelare sunt corecte.

În avion n-au fost 4 persoane, de la Cluj, au fost 9 persoane (am fost una dintre persoanele de acolo, deci, pot să probez acest lucru) şi chiar dacă era vorba de o singură persoană, indiferent care ar fi fost ea... Şi vreau să vă spun că au fost multe persoane care aveau legături, din cele 9, cu Israelul, care nu puteau pricepe ce se întâmplă în această ţară: plecaseră de la Cluj să ajungă la Bucureşti la 8 şi 5 şi au ajuns la 9 şi 10, pierduseră cursa de 8,30 pe care o aveau înspre Tel Aviv sau în ce direcţie, fără să fie întrebaţi, fără să fie consultaţi, au fost, pur şi simplu, mutaţi (să nu folosesc un termen vulgar) din avion în sala de aşteptare, fără nici un fel de explicaţie.

Repet, avem tot respectul faţă de o echipă de fotbal, dar nu credem că într-o ţară democratică se poate justifica amânarea cursei unui avion sau amânarea plecării cursei cu 75 de minute, pentru prea simplul motiv că acest lucru trebuie să fie făcut în aducerea unor pasageri. Atunci, ce credibilitate va mai avea compania, în condiţiile în care ne vom face programul în funcţie de meciurile de fotbal care sunt în România în diverse oraşe? Deci, eu, dacă voi pleca la Iaşi, va trebui să... Nu, că Iaşiul nu este în A! Dacă plec la Bacău, să mă uit după programul de fotbal al echipei şi aşa să-mi fac eu programul, după programul echipei de fotbal, şi nu ea după programul oficial al cursei Tarom!

Cred că un asemenea comportament ţine de inspiraţie bananieră şi africană şi nu de inspiraţie democratică, iar Ministerul Transporturilor ar trebui să mediteze. Aşa cum domnul ministru nu a avut amabilitatea şi disponibilitatea de a veni să răspundă personal şi să-şi asume răspunderea faţă de un asemenea gest, sunt convins că şi în viitor asemenea practici vor continua. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Viorel Coifan. Este vorba de amânarea cursei Tarom pe Aeroportul internaţional Timişoara, este aceeaşi problemă? Nu. Probabil că a fost altă echipă...

Domnul Gheorghe Viorel Coifan:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc că mi-aţi dat ocazia să afirm că Taromul devine din ce în ce mai mult locul predilect pentru Odisee. Dar dacă pe Ulise, la sfârşitul Odiseei, l-a aşteptat o Penelopă, pe noi, la sfârşitul Odiseei, ne aşteaptă de obicei nervi şi întâlniri ratate.

Prin urmare, şi interpelarea mea se referă tot la situaţia curselor pe care Taromul le-a efectuat cândva, în sensul că s-au anulat mai multe curse: Timişoara, la ora actuală, nu mai are nici o cursă cu Germania, din cele trei pe care le avea. În mod paradoxal, însă, aceste curse le efectuează alte companii - e vorba de Carpat Air şi este vorba de Maleev.

Sigur că, în situaţia în care apăr interesele Taromului, ar trebui să fiu şi remunerat şi pe mine mă miră că domnul ministru nu apără interesele Taromului şi lasă ca aceste curse să fie efectuate de alte companii. Mă refer doar la cursa care a fost anulată, după 22 de ani de funcţionare: Timişoara-Frankfurt. La fel, a fost anulată cursa Bucureşti-Cluj-Frankfurt, dar, după aceea, s-a repus din nou în funcţie cursa Cluj-Frankfurt.

Să ne punem întrebarea care sunt raţiunile acestor amânări? Şi, mai mult decât atât, la ce ne mai putem aştepta din partea Companiei Tarom, în condiţiile în care, în fiecare zi, se întâmplă minuni?

Închei aici, pentru că mai am încă o interpelare cu Taromul, dar pe care o voi face peste două săptămâni, deoarece, mai nou, noi nu mai putem să urcăm la Timişoara pe cursele internaţionale, se pierd, de două ori pe săptămână, câte 100 de locuri, a 2,6 milioane de lei locul, iar, per total, în fiecare lună, Taromul, începând din 30 martie, pierde 2 miliarde. În condiţiile în care vorbim de austeritate şi de bun management financiar.

Aştept răspunsul dumneavoastră, domnule secretar de stat.

Domnul Ştefan Baban (din sală):

Îşi bate joc Taromul de ani de zile, noi suntem sătui!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule secretar de stat, poftiţi.

Domnul Marius Sorin Ovidiu Bota:

Domnule preşedinte,

Eram dator domnului deputat Boc cu un răspuns. Modificările în derularea unei curse le face conducerea operaţională, în ziua respectivă, a Companiei Tarom, şi nu ministerul, prin decizie, vizavi de eventualele întârzieri sau alte evenimente.

Referitor la interpelarea domnului deputat Coifan, răspunsul ministerului este următorul:

În ultimii ani, pe plan mondial, liniile aeriene au recurs la eficientizarea activităţii lor şi, implicit, la monitorizarea atentă a raportului între venituri şi cheltuieli pe fiecare destinaţie în parte, în contextul mediului concurenţial existent pe fiecare piaţă. În funcţie de rezultatele operării şi premisele dezvoltării traficului, în ultimii ani, am asistat cu toţii la măsuri drastice adoptate de liniile aeriene străine, pe plan mondial.

În ceea ce priveşte motivele anulării curselor menţionate în interpelarea dumneavoastră, acestea prezintă particularităţi pentru fiecare destinaţie în parte, fiind prezentate succint în cele ce urmează:

• Pentru destinaţia Stuttgart, în anul 2001, Compania Tarom a operat 85 de curse pe ruta Otopeni-Arad-Stuttgart şi retur, formulă de operară schimbată începând cu sezonul de iarnă în 2001-2002, prin operarea a 26 de curse, în anul 2001, pe ruta Otopeni-Timişoara-Stuttgart, în speranţa redresării traficului către această destinaţie. Pierderile înregistrate în anul 2001 din această operare au fost 985.366 dolari SUA. În anul 2002, măsurile adoptate nu au avut un efect pozitiv în ceea ce priveşte rezultatul economic, traficul pentru această cursă asigurând un coeficient de umplere de 53%, în condiţiile în care pragul de rentabilitate se asigură la un coeficient de umplere de 95%, pentru operarea cu avion tip APR. Pierderile înregistrate în anul 2002 - 10 luni de operare - au fost de 994.113 dolari.
• Pentru destinaţia Düsseldorf, în anul 2001, Compania Tarom a operat 105 curse pe ruta Otopeni-Timişoara-Düsseldorf, coeficientul de umplere realizat fiind de 60%, şi a înregistrat pierderi de 817.157 dolari. În anul 2002, Compania Tarom a operat 124 curse pe ruta Otopeni-Timişoara-Düsseldorf, coeficientul de umplere realizat fiind de 50%, în condiţiile în care pragul de rentabilitate se asigură la un coeficient de umplere de 68% pentru această rută, pentru un avion Boeing 737. Pierderile înregistrate în anul 2002 - în 10 luni de operare - au fost de 1.065.189 dolari.
• Pentru destinaţia Frankfurt, începând cu sezonul de vară 2003, Compania Tarom a planificat iniţial operarea cu 7 curse directe, fără escală la Timişoara şi Cluj, faţă de sezonul anterior, când se ofereau săptămânal 3 curse via Timişoara şi 4 curse via Cluj. Această planificare a avut în vedere următoarele elemente: crearea posibilităţii de a oferi curse directe pasagerilor din Bucureşti, care reprezintă 65% din totalul pasagerilor transportaţi pe această relaţie; trafic generator de venituri superioare celor din Transilvania, trafic de afaceri; reducerea costurilor pe cursă cu aproximativ 6 mii de dolari, costul aferent escalei, ceea ce la nivel anual reprezintă aproximativ 2 milioane de dolari; crearea facilităţii de transport aerian gratuit pentru pasagerii de la escala intermediară Timişoara şi Cluj, prin oferirea de curse interne zilnice în conexiune cu cursa externă de la Bucureşti, conexiune de o oră. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă domnul deputat doreşte să comenteze? Poftiţi.

Domnul Gheorghe Viorel Coifan:

Domnule preşedinte,

Mulţumesc distinsului interlocutor, domnul secretar de stat Bota, sper să-mi dea şi în scris aceste informaţii. Am rămas totuşi cu o singură nelămurire: de ce pentru Tarom nu e rentabil, dar pentru Carpat Air e rentabil? La acelaşi tip de avion, tot APR 40. Rămân cu această întrebare...

Domnul Marius Sorin Ovidiu Bota (din lojă):

Nu este APR 40.

Domnul Gheorghe Viorel Coifan:

Voi verifica şi vă mulţumesc, oricum.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Ar mai fi trebuit date nişte răspunsuri, dar domnii deputaţi Vasile Suciu, Damian Brudaşca, Gheorghe Dinu nu mai sunt în sală.

Au fost adresate interpelări pentru APAPS, la toate acestea, APAPS-ul a solicitat amânare pentru fundamentarea răspunsului.

Aceeaşi situaţie, în cazul Ministerului Administraţiei Publice, în răspunsurile pe care trebuia să le ofere domnilor Cornel Ştirbeţ, Ilie Merce, Dan Coriolan Simedru.

Şi, de asemenea, o solicitare de amânare până la proxima şedinţă, pentru un răspuns pe care Ministerul Afacerilor Externe trebuia să-l ofere doamnei Mona Muscă.

Ca atare, nemaiavând răspunsuri, şedinţa noastră se încheie aici. ne vom reîntâlni mâine.

Şedinţa s-a încheiat la ora 19,25.