Dezbateri parlamentare

Lucrările şedinţei au fost conduse, succesiv, de către domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi domnul Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Tudor Mohora şi Borbely Laszlo, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa.

Începem şedinţa de astăzi cu secvenţa dedicată intervenţiilor deputaţilor.

Poftiţi, domnule Pavel Târpescu. Va urma domnul Damian Brudaşca.

Domnul Pavel Târpescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În declaraţia politică pe care o prezint astăzi în faţa dumneavoastră încerc să reţin atenţia asupra câtorva aspecte privind preocuparea Guvernului Adrian Năstase pentru integrarea României în Uniunea Europeană.

Actualul Executiv acceptă afirmaţiile că succesele din ultima perioadă înregistrate în procesul de integrare europeană şi euroatlantică reprezintă realizări ale întregii societăţi româneşti, având la bază consensul politic reafirmat în februarie anul curent al Forumului Naţional desfăşurat la Palatul Parlamentului.

Dacă la sfârşitul anului 2000, orizontul temporal al aderării era învăluit în incertitudini, Guvernul Adrian Năstase, prin eforturi şi acţiuni concrete, a reuşit să recâştige credibilitatea României în faţa partenerilor comunitari, fapt care a condus la avansul semnificativ în procesul negocierilor de aderare, precum şi alocarea unei asistenţe nerambursabile considerabil sporite.

Au fost înlăturate ambiguităţile privind aderarea, stabilindu-se de către Uniunea Europeană un orizont de tip precis pentru aderare, confirmându-se consistenţa reală a strategiei şi a acţiunilor Guvernului Adrian Năstase. Astfel, actualul Executiv a înţeles fundamentele pragmatice ale procesului de pregătire a aderării şi a aşteptărilor partenerilor comunitari, concretizate în eficienţă.

A fost depăşit deficitul de credibilitate în relaţia cu partenerii comunitari, eliminându-se sincopele în procesul de pregătire a aderării şi decalajele faţă de alte state candidate la aderare.

Raportul de ţară pe anul 2002, elaborat de către Comisia Europeană confirmă progresele României pe calea integrării europene, evidenţiind îmbunătăţirea parametrilor economiei în cursul actualei guvernări, în pofida înrăutăţirii conjuncturii economice externe, concretizate prin scăderea ratei şomajului şi a inflaţiei, pe fondul relansării economice, concomitent cu majorarea consumului privat, ca urmare a creşterii salariului real şi al veniturilor adaptării unei politici fiscale responsabile şi a unui grad mai ridicat de colectare a impozitelor indirecte.

Privind procesul de armonizare legislativă din anul 2001-2003, România a recuperat etape importante, fiind adoptate şi publicate un număr de peste 8000 de acte normative cu relevanţă comunitară pe toate capitolele substanţiale de acquis.

Prin crearea Ministerului Integrării Europene în 2001, a fost realizat pentru prima dată în cadrul preocupărilor de aderare un control de substanţă al Guvernului asupra proiectelor de acte normative cu semnificaţie comunitară, fapt apreciat de Comisia Europeană în Raportul pe anul 2002, care arăta că acest minister este capabil să-şi exercite eficient funcţia de coordonare.

Privind adoptarea standardelor europene, Guvernul Adrian Năstase a trecut de la preocupări sporadice din perioada guvernării anterioare la o strategie care a stabilit etapele de adoptare a acestor standarde, apreciindu-se că, până în decembrie 2003, România va avea cel puţin 80% din standarde aplicabile traduse, încheindu-se, în linii mari acest proces, în baza căruia România va deveni membru cu drepturi depline în cadrul organizaţiilor de profil din Uniunea Europeană.

Dacă avem în vedere faptul că procesul de aderare la Uniunea Europeană are un caracter de mare complexitate, presupunând reconstrucţia şi adaptarea la cerinţele comunitare a întregului fundament economic şi social intern al României, obiectivul aderării ţării noastre la Uniunea Europeană în anul 2007 este realist şi posibil, fapt confirmat şi de către Consiliul European de la Copenhaga în decembrie 2002.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Damian Brudaşca. Va urma domnul Mihail Sireţeanu.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte,

Înainte de a-mi citi declaraţia politică, permiteţi-mi să felicit pe domnul Guşă pentru modul inteligent în care ne mănâncă timpul rezervat declaraţiilor politice.

Se pare că încă odată se confirmă zicala că, pe tot ce PSD pune mâna, se usucă. Cel mai recent şi grăitor exemplu în acest sens îl constituie excesiv de mediatizata campanie anticorupţie pe care a iniţiat-o partidul de guvernământ, uitând că Partidul România Mare, încă la Congresul al III-lea, a adoptat un program anticorupţie.

Partidul de guvernământ este interesat mai degrabă de propria-i imagine, decât de eradicarea corupţiei propriu-zise.

Violând principiile democraţiei şi subminând funcţiile instituţiilor statului de drept, PSD şi-a asumat, chipurile, răspunderea pentru pachetul de legi anticorupţie.

Adevăratul scop urmărit nu îl reprezintă accelerarea procedurilor de combatere a corupţiei, ci, mai degrabă, dorinţa de a interzice partidelor politice din Opoziţie să contribuie la realizarea unui cadru juridic funcţional în acest scop. Cu alte cuvinte, şi de această dată PSD a apăsat strident pe claxon şi simultan pe frâne pentru stoparea acţiunii de luptă anticorupţie.

Din datele pe care le deţinem, la Prefectura judeţului Cluj, spre exemplu, primarilor şi consilierilor aparţinând acestui partid li s-a recomandat să-şi treacă averile pe numele soţilor, soţiilor, copiilor, soacrelor sau ale altor rude pentru ca ei să iasă curaţi şi uscaţi.

La nivelul Grupurilor parlamentare ale PSD s-a sugerat totodată ca în privinţa conturilor, indiferent de numărul acestora, ele să nu depăşească 9900 de euro sau dolari.

O altă dovadă a lipsei de sinceritate o reprezintă chiar şi declaraţia de avere a primului-ministru. Doar intervenţia ulterioară a preşedintelui Iliescu l-a obligat pe domnul Adrian Năstase să emită zilele acestea o nouă ordonanţă de urgenţă a Guvernului, ea însăşi dovada certă a nepermisei superficialităţi a Legii nr.161/2003.

Dar să revenim la domnul prim-ministru. Potrivit informaţiilor de pe site-ul Guvernului, domnul Adrian Năstase ar fi de plâns cât de sărac este în comparaţie doar cu propriii săi subalterni. Dovedind el însuşi că nu crede în noul pachet de legi anticorupţie, primul-ministru şi-a permis să sfideze prevederilor acestora. Deşi nu este divorţat, primul-ministru nu consideră că i-ar aparţine şi lui casele şi proprietăţile declarate ca fiind ale soţiei sale. Nu înţelegem ce demnitate publică deţine în prezent doamna Dana Năstase, ca să se justifice faptul că şi dânsa a făcut declaraţie de avere. De ce nu au procedat la fel şi restul soţiilor miniştrilor actualului cabinet sau soţia preşedintelui României?

Atâta sfidare şi lipsă de consideraţie din partea preşedintelui PSD şi premier al României este dovada certă că, foarte curând, se va aşterne tăcerea şi asupra acestei idei generoase, iar afaceriştii şi baronii PSD îşi vor putea relua nestingheriţi acţiunile de subminare a economiei naţionale, de hoţie şi jaf, având în domnul Adrian Năstase un model şi un protector.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Mihail Sireţeanu. Va urma domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Mihail Sireţeanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se referă la privatizare, dar nu oricare, ci o privatizare de referinţă, pot afirma, din domeniul industriei de apărare.

Am avut bucuria şi satisfacţia să particip la ceremonia semnării contractului de privatizare al Societăţii MFA Mizil Prahova. Acest eveniment părea normal, poate chiar banal, în peisajul de societăţi privatizate de la înfiinţarea FPS încoace, şi mulţi dintre dumneavoastră ar putea spune că, fiind o societate din judeţul pe care îl reprezint în Parlament, ar fi normal să fiu printre mizileni. Totuşi, mai multe sunt argumentele care fac din acest eveniment o privatizare de referinţă, şi aceasta m-a determinat să o prezint ca declaraţie politică de la această tribună.

În primul rând, doresc să menţionez faptul că MFA Mizil este prima societate privatizată din portofoliul Ministerului Industriei şi Resurselor. Cu alte cuvinte, MIR, prin Autoritatea de Privatizare, Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, a spart gheaţa.

Din portofoliul impresionant al OPSPI, care cuprinde, printre altele, domeniul energiei, al petrolului, domeniul gazelor naturale, domeniul minier şi industria de apărare, adică 55% din economia naţională, prima societate care a luat calea privatizării este Societatea MFA Mizil, o societate despre care s-a auzit prea puţin până în prezent. De aceea insist în prezentarea acestei acţiuni de privatizare, întrucât aceasta este remarcabilă atât prin valoarea tranzacţiei, cât şi prin atmosfera din perioada negocierilor.

Valoarea tranzacţiei este de 101 miliarde de lei, incluzând valoarea pachetului de acţiuni vândut, programul de investiţii tehnologice, programul de investiţii de mediu şi achitarea datoriilor, şi aş vrea să reţineţi, aceasta, fără acordarea de facilităţi.

Pentru o societate de nivelul MFA Mizil, această valoare este cu totul remarcabilă, dacă ar fi să o comparăm cu privatizările realizate de FPS cu patru-cinci ani în urmă, şi aici aş vrea să dau exemplul Societăţii Pheonix Baia Mare, vândută cu numai 111000 de dolari, privatizare care a creat probleme sociale, iar astăzi societatea este în faliment.

Privatizarea MFA Mizil este un succes şi datorită faptului că obiectivele strategice ale Programului de guvernare al cabinetului PSD condus de primul-ministru Adrian Năstase, cât şi obiectivele strategiei de privatizare ale OPSPI au fost realizate după cum urmează: s-a prevăzut obligativitatea menţinerii obiectului de activitate al societăţii, precum şi obţinerea de venituri anuale din realizarea producţiei speciale cel puţin până la nivelul ultimului an; s-a prevăzut realizarea unui program de investiţii tehnologice şi de mediu de 1,5 milioane de dolari pentru a asigura baza tehnico-economică de dezvoltare a societăţii; s-a stipulat încheierea unui acord social cu salariaţii, acord care de altfel s-a şi încheiat, care prevede menţinerea unui număr de 325 de angajaţi corespunzător planului de afaceri, precum şi alte măsuri de protecţie socială; de asemenea, s-a prevăzut angajarea unui plan de afaceri de cinci ori mai mare decât cel din 2001, inclusiv prin dezvoltarea producţiei civile; s-a prevăzut asigurarea integrităţii, întreţinerii şi stării de funcţionare a utilajelor aferente capacităţilor speciale.

Contractul de vânzare-cumpărare, care mai cuprinde alte clauze, prevede garanţii ferme care să asigure îndeplinirea integrală a obligaţiilor cumpărătorului.

În ceea ce priveşte atmosfera pe durata negocierilor, trebuie să subliniez transparenţa, profesionalismul şi corectitudinea cu care s-au desfăşurat acestea, OPSPI reuşind să creeze un adevărat parteneriat, aşa cum i-au spus în repetate rânduri reprezentanţii MFA Mizil.

Această relaţie de încredere, de adevărat parteneriat stabilit între stat şi cumpărător ne dă certitudinea că obligaţiile părţilor vor fi respectate la termenele convenite, iar OPSPI va continua să îi susţină şi să îi sfătuiască pe proaspeţii proprietari, care nu sunt alţii decât asociaţia salariaţilor.

Această atitudine de transparenţă, corectitudine şi profesionalism imprimată de OPSPI procesului de privatizare este un semnal politic remarcabil pe care îl dă Guvernul României în această perioadă în care lupta împotriva corupţiei a devenit o acţiune prioritară. Totodată, acesta este un semnal politic concret de reclădire a credibilităţii procesului de privatizare şi, de aceea, dorim ca cetăţenii să fie informaţi şi să îl perceapă corect.

Succesul privatizării MFA Mizil, ceremonie la care a participat nu întâmplător ministrul Dan Ioan Popescu, este reconfortant şi pentru faptul că ne demonstrează că privatizările din infrastructura energetică a economiei naţionale, şi aici aş menţiona SNP Petrom, Electrica Banat, Electrica Dobrogea, Distrigaz Sud, Distrigaz Nord, sunt pe mâini bune.

Salariaţii societăţii m-au rugat să îi mulţumesc domnului Doru Laurian Bădulescu, şeful OPSPI, pentru reuşita acestei privatizări, şi o fac cu o deosebită plăcere, întrucât la numai şase luni de la numirea sa în fruntea Oficiului, acesta a căpătat viaţă, a finalizat primele contracte de privatizare şi, din câte sunt informat, la fiecare două-trei săptămâni, vor mai privatiza câte o societate, găsind soluţii să administreze şi să privatizeze 55% din economia naţională cu numai 45 de oameni entuziaşti.

PSD demonstrează şi prin această privatizare exemplară că are resurse şi forţă, iar strategia naţională de dezvoltare a economiei României pe termen mediu 2001-2004 este realizabilă, în scopul atingerii obiectivului prioritar de integrare în Uniunea Europeană în 2007.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu. Va urma domnul Adrian Ionel.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi este intitulată "Pentru o demnitate a cadrului didactic".

Sarcina fundamentală a şcolii este aceea de a forma şi educa tineretul, de a-l înarma cu o înaltă cultură, pentru a fi pregătit să desfăşoare o activitate creatoare în diferite domenii ale vieţii sociale. În acest context, un rol esenţial îi revine profesorului, care trebuie să conducă, să sfătuiască, să ajute, să controleze, să stimuleze elevii şi să-i orienteze în utilizarea formelor şi mijloacelor celor mai eficiente, pentru o pregătire multilaterală la nivelul ştiinţei şi tehnicii contemporane.

Apreciez că meseria de dascăl este una dintre cele mai frumoase meserii din lume, fiindcă dascălul nu numai îi învaţă pe alţii, adică transmite doar cunoştinţe elevilor, după cum greşit se apreciază, ci el este acela care, în plus şi în primul rând, modelează sufletul şi mintea copilului.

Activitatea didactică face parte dintre cele mai dificile şi complexe activităţi umane, profesorul reprezentând în societatea contemporană specialistul cu însuşiri profesionale, educative şi morale. Modul în care vorbeşte, în care se adresează elevilor, în care sintetizează cunoştinţele pe care le transmite reprezintă rezultatul muncii asidue de pregătire a fiecărei lecţii în parte, a orelor de studiu pe care le face acasă sau în biblioteci, fără ca cineva să i le contabilizeze.

Iată motivele pentru care consider drept incorect modul în care sunt retribuite cadrele didactice, şi am explicaţia faptului că tot mai puţini tineri dintre cei care sunt înzestraţi cu aşa numitul "har didactic" doresc să se încadreze în învăţământ. Imposibilitatea de a-şi asigura un "coş zilnic" de hrană decent îi determină să aleagă să profeseze în alte domenii ale vieţii sociale, şi nu acolo unde au visat. Nu este acesta unul dintre motivele pentru care mulţi tineri deosebit de dotaţi preferă să facă orice peste hotare - să culeagă căpşuni în Spania, măsline în Italia sau portocale în Grecia, decât să muncească în ţară?

În condiţiile în care "elita" se îndreaptă spre alte profesiuni care sunt cât de cât mai bine retribuite, se produce, însă, şi o "îmbătrânire" a corpului didactic, şi am putea vorbi chiar de o deprofesionalizare a acestuia, în condiţiile în care profesorii nu mai pot să-şi permită să intre în librării şi să-şi cumpere o carte de specialitate, să meargă la un spectacol de teatru sau într-o excursie pentru a-şi reface forţele. De aceea, întreb: în aceste condiţii, ce se va întâmpla peste câţiva ani? Pe mâna cui va rămâne şcoala românească? Vom mai putea spera la un loc fruntaş la olimpiadele şcolare internaţionale?

Cu profesori necalificaţi sau de "nota 5", va mai putea învăţământul să fie "exportator de creiere" româneşti? Cine ne va şlefui talentele? Nu trebuie să ne temem că generaţia de mâine ar putea fi o masă de imbecili care să fie în stare să dea doar afirmativ sau negativ din cap şi care să se înţeleagă prin "interjecţii", ca pe vremea copilăriei umanităţii? Să ne mai mirăm că, numai cu două luni în urmă, sindicaliştii din învăţământ organizau un miting la sediul ministerului pentru a "felicita" politica antieducaţională promovată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării?

Învăţământul, fiind un sector în care îşi desfăşoară activitatea intelectuali cuminţi, a protestat doar atunci când cuţitul reformelor lui Liviu Maior, Virgil Petrescu, Andrei Marga şi, mai nou, Ecaterina Andronescu le-a ajuns la os!

Nemulţumirile cadrelor didactice sunt multe şi legate de problemele vieţii de zi cu zi. În afară de cele de retribuire, sunt probleme de reduceri de activitate, apropiere de domiciliu, detaşare în interesul învăţământului, suportarea cheltuielilor de navetă, acordarea de tichete de masă etc.

Învăţământul obligatoriu de 10 clase, integrat într-o politică educaţională europeană, caracterizat prin ridicarea vârstei de finalizare a studiilor şi de scădere a vârstei de începere la 6 ani, are şi alte faţete!

În Parlamentul României, reprezentanţii aleşi pe listele Partidului România Mare în repetate rânduri au tras semnale de alarmă, dar ei au spus, ei au auzit.

Toţi premierii noştri de după 1989 au fost cadre universitare. Ei pe ce lume trăiesc? Ce pâine mănâncă? Când vor reacţiona?

Avem tineri minunaţi care vor să se adape la izvoarele ştiinţei, dar care se vor forma după cât şi când ne vom hotărî să investim în învăţământ! Este bine de ştiut că pietrele preţioase nu se prelucrează cu dalta şi ciocanul!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Adrian Ionel. Va urma domnul Gheorghe Dinu.

Domnul Adrian Ionel:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Actul guvernării presupune asumarea unor responsabilităţi deosebite, orice formaţiune politică aflată într-o asemenea ipostază trebuind să se confrunte cu felurite provocări de ordin economic, politic, social şi, nu în ultimul rând, internaţional.

Guvernul Adrian Năstase, guvern al Partidului Social Democrat, a reuşit până în prezent să confere României respectabilitate internaţională, asigurând un cert echilibru macro-economic şi fiind perceput pe plan extern drept un executiv alcătuit din oameni politici profesionişti cu mare capacitate de muncă.

Evident că există o serie de critici venite din zona Opoziţiei politice parlamentare şi extraparlamentare, însă acest lucru trebuie încadrat în categoria normalităţii, întrucât nici un sistem politic cu pretenţii de democraţie funcţională nu poate exclude din componenţa sa elementul reprezentat de către Opoziţie.

Partidul Social Democrat acceptă ideea competiţiei politice bazată pe confruntarea civilizată a programelor, a ideilor, şi se va opune întotdeauna oricărei ameninţări care s-ar contura la adresa pluralismului.

Noi credem că populaţia, în ciuda unor probleme reale cu care aceasta se mai confruntă încă, va înţelege în cele din urmă că guvernarea Partidului Social Democrat este una de substanţă îndreptată atât către interesele cetăţenilor, cât şi către interesele comunităţii naţionale. Nu este uşor. Lupta politică cere mari sacrificii şi solicită considerabile eforturi, dar credem în valoarea programului nostru, pe care îl considerăm drept cel mai adaptat în acest moment nevoilor fundamentale ale României.

Social-democraţia înseamnă efort colectiv, profesionalism, patriotism şi ataşament real faţă de valorile perene ale omenirii.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu şi pentru concizie.

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Dinu. Va urma domnul Cornel Ştirbeţ.

Domnul Gheorghe Dinu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică este intitulată "Românii din Covasna şi Harghita, oprimaţi etnic în propria ţară".

În ultimul timp, în cercurile UDMR-iste se vântură cu fervoare ideea regionalizării ţării noastre şi, în acest cadru, reînvierea Regiunii autonome maghiare, cuprinzând judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, sub denumirea de "Ţinut secuiesc", şi, vezi Doamne, numai aşa va putea fi rezolvată problema minorităţii maghiare, deşi aceste judeţe dispun de pe acum de o largă reprezentare antiromânească la nivelul administraţiei locale.

Vom da numai câteva exemple de acţiuni antiromâneşti ale acestei administraţii: intensificarea demersurilor liderilor locali ai UDMR în vederea înlocuirii prefectului român de Covasna cu un prefect maghiar; dispoziţiile primarului municipiului Sfântu Gheorghe, Albert Almos, şi ale preşedintelui Consiliului judeţean Covasna, Demeter Janos, privind condiţionarea ocupării funcţiilor publice de cunoaştere a limbii maghiare în situaţii ce exced cadrului legal; încălcarea repetată în judeţele Covasna şi Harghita a normelor privind arborarea drapelului românesc; măsuri discriminatorii faţă de populaţia românească în ceea ce priveşte aplicarea Legilor fondului funciar, a reconstituirii dreptului de proprietate şi altele.

Recent, la Sfântu Gheorghe, aleşii locali ai UDMR din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş au decis înfiinţarea regiunii de dezvoltare "Ţinutul secuiesc", opţiune reconfirmată şi la şedinţa Consiliului reprezentanţilor UDMR ce a avut loc la Târgu Mureş în ziua de 5 aprilie 2003.

Tot la şedinţa Consiliului reprezentanţilor, conducătorii UDMR au declarat că vor cere şi revizuirea art.1 din Constituţie, care consfinţeşte dimensiunea naţional unitară a statului român.

Toate aceste acţiuni şi declaraţii ale liderilor UDMR, se pare în criză de imagine şi de susţinere în interiorul electoratului de etnie maghiară din România, arată că această organizaţie etnică tinde din nou să se radicalizeze şi să agite spiritele în Harghita şi Covasna, cu rezonanţă în întregul Ardeal, surprinzând din nou societatea românească.

O euroregiune pe criterii etnice vrea de fapt UDMR-ul pentru concetăţenii noştri maghiari, consolidată în primul rând de modificarea art.1 din Constituţia ţării, pe care o locuiesc şi dânşii. Aceasta, la cheremul a 5% din populaţia României, că tot se pune problema unui referendum pe aceste chestiuni.

Tupeul şi impertinenţa cu care se repun pe tapet chestiuni care lezează nu doar sensibilitatea tolerantă a majorităţii naţionale române, ci şi normele europene în domeniu sunt alimentate de negocierile perpetue şi sub semnul şantajului între UDMR şi PSD, unde spargerea regiunii de centru Braşov-Covasna-Harghita-Sibiu-Alba şi refacerea fostei Regiuni autonome maghiare Covasna-Harghita-Mureş pare să fie moneda de schimb.

În toată această zarvă creată de pretenţiile separatiste ale cercurilor UDMR-iste, este trecută sub o tăcere aproape totală situaţia limbii române şi a românilor trăitori în cele două judeţe, Covasna şi Harghita.

Relatarea apărută în presă a unui ziarist de la o publicaţie centrală, care alături de un grup de colegi s-au aflat la Miercurea Ciuc, este revelatoare. Aceştia au constatat cu stupoare că o parte din personalul din hotelul unde au fost cazaţi şi din restaurant nu vorbesc româneşte fie pentru că nu cunoşteau limba oficială a statului ai cărui cetăţeni sunt, fie pentru că pur şi simplu refuzau ostentativ acest lucru.

Ziaristul respectiv făcea comparaţie cu Statele Unite, unde este de neconceput ca un cetăţean al acestei ţări să nu cunoască şi să nu vorbească limba engleză, cu toate că şi acolo sunt mari comunităţi de hispanici, italieni, asiatici etc. Este de neimaginat, de exemplu, ca în Los Angeles, Cicago, Hawaii să se găsească un cetăţean SUA care să nu ştie limba oficială a ţării, indiferent de originea sa etnică, şi cei care lucrează cu publicul, inclusiv cei din magazine, hoteluri, restaurante, să nu folosească această limbă. În toate locurile publice - în şcoli, în marile şi micile hoteluri, în parcuri, în oficiile administrative se vorbeşte o singură limbă, limba engleză, şi nu este vorba de patriotism sau naţionalism, ci de normalitate şi de bun-simţ faţă de ţara unde s-au născut, de oamenii cu care vin în contact.

Un exemplu mai aproape de ţara noastră: în Germania, unde trăiesc peste două milioane de turci, nu este de închipuit ca aceştia să nu vorbească limba germană, chiar în cartierele unde aceştia sunt majoritari în relaţiile cu cetăţenii germani - în locuri publice, restaurante, cofetării, hoteluri, magazine. Numai la noi, în Miercurea Ciuc, Odorheiul Secuiesc, Sfântu Gheorghe, Gheorgheni, românul se simte străin în propria ţară. Cine este de vină? În primul rând, guvernanţii, care nu sunt în stare să impună respectarea Constituţiei şi legilor pe tot cuprinsul României, şi, nu în ultimul rând, aroganţa unei minorităţi care se consideră mai stăpână pe o parte a ţării şi refuză să vorbească şi să înveţe limba oficială a statului în cadrul căruia trăieşte, acuzându-i de şovinism şi intoleranţă tot pe români.

Situaţia românilor minoritari în judeţele Harghita şi Covasna nu constituie o preocupare pentru guvernanţi. Cele două judeţe nu există pentru ei decât ca o pată neagră pe hartă, un tărâm îndepărtat şi uitat, jenant prin problemele lui, o pacoste administrativă, la care şi miniştrii şi parlamentarii PSD sunt indiferenţi şi opacizaţi de un protocol cu UDMR plin de compromisuri nedemne.

Aşa cum s-a arătat la adunarea eparhială a Episcopiei Ortodoxe din Covasna-Harghita, ţinută la sfârşitul lunii martie la Miercurea Ciuc, se lucrează intens în cercurile politice UDMR-iste nu numai pentru reînvierea Regiunii autonome maghiare de factură stalinistă, ci şi pentru ştergerea a tot ceea ce este românesc în judeţele respective. S-a început cu învăţământul. La ora actuală, 30% din copiii români sunt învăţaţi de profesori maghiari chiar şi la şcolile româneşti. Elevii maghiari au fost incitaţi să nu îi accepte pe dascălii români, forţându-i să-şi dea demisia. Corpul didactic maghiar majoritar refuză dosarele profesorilor români pentru funcţiile de conducere în şcoli, indiferent de capacitatea lor managerială, preferând un director slab pregătit dar maghiar. Se practică peste tot separatismul în şcoli, şi rezultatele se văd.

Când intri în magazine sau restaurante, tinerii vânzători sau ospătari de etnie maghiară nu înţeleg ce doreşti dacă li te adresezi româneşte.

Discriminarea românilor s-a extins în toate sferele vieţii sociale. Spre exemplu, banii de la buget au fost repartizaţi exclusiv primăriilor din comunele maghiare. Preşedinţii consiliilor judeţene maghiari nu au repartizat nici un ban primarilor români.

Se face totul pentru ştergerea memoriei româneşti. Se reduce drastic numărul profesorilor de istorie din judeţele Covasna şi Harghita. Necunoscând limba maghiară, nu sunt angajaţi de inspectoratul judeţean. Mai mult, nu se alocă bani pentru săpături arheologice din zonă şi pentru conservarea monumentelor ce dovedesc vechimea şi continuitatea românilor, în timp ce cele secuieşti sau maghiare sunt îngrijite şi puse în evidenţă, ba chiar edificate noi monumente. Nenumăratele cetăţi dacice şi castrele romane rămân, astfel, necercetate şi dispar.

Iată de ce în aceste judeţe ar trebui ca, pentru români, să existe un singur partid, Partidul Românilor, şi nu 5-10 formaţiuni separate fiecare cu lista ei, pentru a nu se ajunge ca în aceste zone, unde românii sunt minoritari în ţara lor, la viitoarele alegeri să nu mai avem consilieri români.

De asemenea, este de luat în seamă că, nu odată, aceşti români uitaţi au spus ca viitoarea viziune a Constituţiei să ofere posibilitatea intrării în Parlament, indiferent de numărul voturilor a câte unui deputat şi a câte unui senator român pentru fiecare din judeţele Harghita şi Covasna.

Organizaţiile nonguvernamentale din zonă, liderii de opinie îşi exprimă îngrijorarea faţă de destinul românilor şi previn că, dacă nu se vor lua măsuri imediate din partea Guvernului, al statului şi instituţiilor sale centrale, în câţiva ani judeţele Covasna şi Harghita vor deveni eminamente ungureşti. Speranţele lor neînvinse sunt ca românii de aici să poată vorbi nestingheriţi limba română, să fie mândri că sunt români şi să-şi cultive libertatea, identitatea şi ca statul să susţină substanţial cultura românească, şcoala, biserica, presa, bibliotecile şi centrele de cultură româneşti, pentru păstrarea şi dezvoltarea identităţii româneşti în zonă, să fie receptivi în problemele lor şi să le rezolve prin toate mijloacele de care dispun.

Dumneavoastră, domnilor guvernanţi, ce speranţe aveţi în legătură cu destinul românilor şi ale românităţii în Covasna şi Harghita? Ce fel de ţară vreţi să conduceţi? Una în care miezul este antiromânesc? Eu, personal, alături de românii din zonă, sper că veţi întreprinde ceva pentru stoparea segregaţiei etnice, a xenofobiei, pentru instaurarea unui climat şi a unor relaţii normale între locuitorii acestor judeţe până nu este prea târziu.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Cornel Ştirbeţ. Va urma domnul Becsek Garda Dezideriu.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul intervenţiei mele de astăzi este "Minorităţile din umbra Puterii".

De curând, la Poiana Braşov, s-a desfăşurat o întâlnire de lucru PSD-UDMR, în urma căreia reprezentanţii ambelor formaţiuni politice şi-au manifestat deplina satisfacţie în desfăşurarea relaţiilor bilaterale. "Nu există conflicte majore în nici unul dintre judeţele Transilvaniei", au afirmat triumfalist reprezentanţii UDMR. "Întâlnirile noastre sunt benefice pentru economia Ardealului", a răspuns pragmatic corul pesedist, fără să lămurească de ce, în ce mod şi în ce condiţii.

Cred că, mai degrabă, avem de-a face cu o negociere/împărţire la masa verde a intereselor economice din Ardeal.

După cum spunea un mare politician britanic de la sfârşitul secolului al XIX-lea, nu există alianţe permanente, ci există doar interese permanente.

Atât PSD, cât şi UDMR, prin reprezentanţii lor de frunte, au ajuns să controleze afaceri importante în cea mai dezvoltată regiune a României.

Întâlnirea de la Poiana Braşov, pe lângă aspectul formal al rediscutării protocolului PSD-UDMR, capătă conotaţii majore mai ales în perspectivă preelectorală. Nu mai miră pe nimeni faptul că PSD a început campania electorală pentru alegerile locale şi generale programate peste un an. Nimic rău, dacă ele s-ar manifesta cu decenţa şi rigoarea unui comportament politic modern, democratic şi eficient pentru întreaga ţară.

Nimic rău, dacă această campanie preelectorală nu s-ar desfăşura cu concursul miniştrilor din Cabinetul Năstase, folosind influenţa lor asupra puterii locale, cu ploi de promisiuni şi, nu în ultimul rând, cu bani publici. Dar despre acest subiect suntem convinşi că vom mai avea ocazii să vorbim. Deocamdată, ni se pare important să atragem atenţia opiniei publice asupra unei practici pe care PSD o perfecţionează continuu. Este vorba de atragerea din interese politice, a minorităţilor etnice de partea sa, speculând, dacă este posibil, totul, de la interesele economice de grup şi individuale, până la situaţiile critice de ordin juridic, cum a fost cea de săptămâna trecută, asupra Codului de procedură penală. Aici este cazul să apreciem "profesionalismul" la care au ajuns reprezentanţii de frunte ai UDMR în negocierile cu partidele de guvernământ, dovadă că UDMR este singura formaţiune care se află la putere, cu mici întreruperi, din 1992. Un alt caz devine, pe zi ce trece, tot mai interesant. Începând din anul 2000, după victoria profesorului Klaus Johannis pentru fotoliul de primar al municipiului Sibiu, PSD a aplicat tactica "protocoalelor de colaborare" şi în cazul Forumului Democrat al Germanilor din România. În fapt, este vorba de confiscarea unui important capital electoral de către partidul de guvernământ care, la Sibiu, nici prin înaintaşii săi - FSN, FDSN, PDSR -, nu a avut satisfacţia victoriei în lupta pentru şefia administraţiei locale, după 1989. Profesorul Johannis, actualul lider al Forumul Democrat al Germanilor din România, a venit la putere în Sibiu pe culoarul politic "eliberat" de CDR. Asta nu l-a împiedicat să se lege de PSD, partidul ciocoiului nou, "social-democrat", înlocuitorul ciocoiului vechi, crescut la şcoala activismului comunist. Alegătorii domnului Johannis ar trebui să ştie că Protocolul PSD - FDGR nu a fost semnat însă de dragul sibienilor, ci pentru acoperirea unor interese personale.

O altă minoritate etnică pe care PSD o curtează cu osârdie este cea a romilor. În campaniile electorale trecute, dar şi în cele anticipate din acest an, nu de puţine ori, romii au declarat că vor susţine PSD pentru că le dă ajutoare sociale. Cu o populaţie minoritară pe ansamblul ţării, dar atât de numeroasă faţă de alte minorităţi, problemele politice se complică dacă nu-i dai ce-ţi cere. PSD ştie că integrarea socială a romilor este o chestiune de interes naţional, ce poate influenţa însăşi integrarea României în Uniunea Europeană,dar mai ales ştie că această problemă este de lungă durată. Or, partidul domnului Năstase nici nu concepe să piardă alegerile din 2004 şi sacrifică orice, chiar şi viitorul României, pentru menţinerea puterii, acum şi aici.

Alte minorităţi nu influenţează actul de guvernare atât de evident precum o fac cele trei minorităţi etnice tradiţionale din România, respectiv saşii, maghiarii şi romii - minorităţile din umbra puterii. Ar fi o falsă impresie să credem că PSD încearcă să elimine posibilele conflicte social-politice atrăgând minorităţile etnice spre puterea executivă şi legislativă.

Având de-a face cu politica unui partid ce se identifică cu statul, problema nu are decât o semnificaţie electorală. Marile probleme sociale şi economice ale României nu ţin de o etnie, fie ea chiar majoritară, cu atât mai puţin de una dintre cele minoritare. Declaraţiile, cum sunt cele de la Poiana Braşov, protocoalele, de genul celor cu Forumul Democrat al Germanilor din România, sau băile electorale în mulţime de romi sunt trei dintre armele cu care PSD încearcă deja să influenţeze rezultatul alegerilor de la anul.

Nimic nu-l va împiedica pe actualul partid-stat de guvernământ să încerce să-şi perpetueze puterea cu metode şi mijloace folosite de predecesorul său la alegerile din 1946, ultimele alegeri din România cu aşa-zisă participare pluripartidistă, înainte de 1989. Situaţia politică este asemănătoare, însă avem convingerea că românii, de data aceasta, nu se vor mai lăsa păcăliţi.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dacă cuvântul domnului Becsek-Garda Dezideriu. Va urma domnul Cristian Sandache.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În parcelele 209 şi 210, furturile, tăierile ilegale ale vegetaţiei forestiere din toamna anului 2000, de când domnul Melles Elod se află în fruntea Ocolului silvic din Gheorgheni, nu cunosc margini. Deşi Comisia de anchetă a Parlamentului, în ziua de 4 iulie 2001, a prins în flagrant hoţii de pădure, intervenţia organelor judeţene a împiedicat continuarea cercetărilor. Deşi s-a constatat că numai într-o zi valoarea pagubei s-a ridicat la 1,5 miliarde lei, organele abilitate ale statului au hotărât neînceperea acţiunii penale împotriva acelora care, din neglijenţă de serviciu, nu au asigurat paza pădurii, motivându-şi hotărârea că hoţii nu au fost identificaţi. O asemenea atitudine din partea puterii judecătoreşti a încurajat hoţia în pădurile respective. Pentru că angajaţii inspectoratelor teritoriale silvice şi-au făcut datoria pe teren, mafia lemnului, în cursul anului trecut, de şase ori a dat foc cioatelor, pentru a şterge urmele tăierilor ilegale.

Distrugerea organizată a vegetaţiei forestiere a continuat şi în anul 2003, în parcelele respective. Sesizările erau atât de numeroase, încât, în cadrul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi petiţiilor, s-a hotărât declanşarea unei noi anchete privind situaţia partizilor amintite. Concomitent, domnul ministru Ilie Sârbu, ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, a dat ordin pentru verificarea acelor păduri care au fost retrocedate conform Legii nr.18, dar care, între timp, au fost defrişate. Pentru a scăpa de aceste controale, cei care au defrişat majoritatea pădurilor respective, pentru a nu fi traşi la răspundere, au dat foc cioatelor. Focul a fost aprins de mai multe ori, începând cu data de 6 mai, de aceste mâini răufăcătoare. Oficial, făptaşii nu au fost prinşi şi probabil nici nu vor fi prinşi, deşi se cunosc vinovaţii, dar nimeni nu are curajul să le pronunţe numele. Din cauza lor, era să ardă toată pădurea din Gheorgheni. Datorită activităţii lor, terenurile cu vegetaţie forestieră nu au fost retrocedate proprietarilor de drept.

Obstrucţionarea aplicării legii, distrugerea vegetaţiei forestiere din partea lor a creat o stare de nesiguranţă în rândul populaţiei. Cu toate că unii dintre ei au participat şi la stingerea focului, ei nu pot scăpa de răspunderea morală, cu toate că hoţia e protejată în România.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Cristian Sandache. Va urma domnul Ştefan Baban.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Românii şi maghiarii în 2003".

Relaţiile dintre români şi maghiari au făcut de-a lungul timpului obiectul unor dispute cel mai adesea influenţate de către factorul politic. E paradoxal de constatat faptul că, la nivelul convieţuirii efective, cazurile de intoleranţă au constituit un fenomen relativ izolat. Transilvania, această veritabilă Elveţie românească, oferă un exemplu semnificativ. Evident, nu putem uita episoadele tragice ale istoriei, dar trebuie să ne gândim şi la viitor.

Nicolae Iorga, care a fost socotit părintele naţionalismului românesc luminat, credea sincer în calea comună pe care România şi Ungaria trebuie s-o urmeze, în propriul lor interes. E vorba de calea democraţiei şi a respectului reciproc.

Guvernarea anilor 1997 - 2000 a afirmat că a oferit un model european de convieţuire etnică în România. Până la un punct aşa a fost. Partidul Social Democrat a fost aspru criticat cândva, pentru faptul că ar fi manifestat atitudini xenofobe, şovine, antimaghiare. Nimic mai fals: prestaţia actualului Executiv o dovedeşte din plin, iar aprecierile forurilor internaţionale competente se adaugă în acest sens.

Actualmente există voci, în arena politică, ce acuză Partidul Social Democrat de o presupusă abandonare a interesului naţional, în sensul unei aşa-zise cedări la programul UDMR. Va veni oare vremea când ne vom vindeca de obsesiile şi spaimele trecutului?

Fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, declara, în 1997, că ţara noastră nu mai are vecini cu care să se afle în conflicte grave, în stare a antrena un război. Mulţi au zâmbit, atunci. Astăzi însă cred că a avut dreptate, după cum actualul Executiv acţionează, în această problemă, în sensul interesului naţional. Românii şi maghiarii nu pot fi duşmani. Ei sunt condamnaţi să se înţeleagă, indiferent de patimile politice. Se cultivă încă ideea pericolului maghiar. Nu afirm că toţi politicienii maghiari sunt sfinţi, dar inflamarea patimilor nu a rezolvat niciodată nimic. Patriotismul nu se manifestă neapărat gregar, ci şi înţelept. Adesea, baţi mai bine cu înţelepciunea decât cu pumnul, iar a fi european înseamnă, mai presus de toate, a-l cunoaşte foarte bine pe celălalt sau şi pe celălalt.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban. Va urma domnul Andrei Ioan Chiliman.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

"Starea vremii şi preţul pâinii", aşa se intitulează declaraţia mea politică de astăzi.

O altă veste proastă vine să tulbure casa puţin tihnită a românului banal, veste care a fost lansată de câţiva reprezentanţi ai firmelor din industria de panificaţie, care au anunţat că de la 1 iunie 2003 preţul pâinii se va scumpi. Principalele motive care au determinat această hotărâre sunt: majorarea cheltuielilor de producţie, precum şi capricioasa vreme cu care ne-am confruntat în perioada decembrie 2002 - aprilie 2003, iarna grea şi aspră, şi trecerea direct la o vară prea arzătoare, care au determinat pierderi importante pe terenurile deja cultivate cu grâu.

În aceste condiţii tragice, există sau nu o rezervă de grâu panificabil, până la noua recoltă?, dacă se poate vorbi de aşa ceva sau dacă va exista, anul acesta, producţie de grâu panificabil. Răspunsul este dat de o parte din fabricile de panificaţie care au anunţat că dispun de stocuri importante de materie primă, plus grâul pe care urmează să-l achiziţioneze de la rezerva de stat. Deci, iarăşi, pentru a nu ştiu câta oară, România se confruntă cu veşnica problemă a crizei grâului. A fost de ajuns o iarnă adevărată şi două săptămâni de căldură toridă, la începutul lunii mai, pentru ca deja recolta de grâu de anul acesta să fie iarăşi pusă sub semnul întrebării şi mai ales sub zodia "fastă", pentru anumiţi afacerişti versaţi, a importurilor masive la preţuri piperate.

În aceste condiţii, putem spune că totul decurge după un plan deja cunoscut, de cel puţin un deceniu, pe aceste meleaguri. Astfel, an de an, indiferent de prognozele şi raportările care se fac înainte şi după recoltare, problema grâului trebuie să apară şi mai ales să dăinuie: în anii secetoşi se fac importuri masive de grâu şi se scumpeşte pâinea, iar în anii cu recoltă bogată, ba grâul este deja prea mult, şi nu poate fi comercializat, fie din cauza preţului, fie din cauza calităţii producţiei. Rezultatul final al acestei eterne poveşti îl reprezintă scumpirea preţului pâinii şi retragerea unor cantităţi masive de grâu de la rezerva de stat, toate acestea ducând la mărirea importurilor.

Şi toate acestea se întâmplă într-o ţară în care, într-un an din cei ultimii 13, criza grâului nu a existat cu adevărat. Grâul a existat şi există, dar nimeni nu doreşte să recunoască acest lucru, pentru că mecanismul de vânzare-cumpărare nu este şi nu se doreşte să fie reglementat de organismele abilitate. Au fost numeroase discuţii, s-au ţinut întruniri pe la diverse nivele decizionale, dar nimeni nu a dorit să reglementeze această problemă a achiziţionării grâului autohton. Acesta a continuat să fie depozitat în condiţii precare, pentru a se putea proceda la importuri masive sau la retrageri de la rezerva de stat. În aceste condiţii, sunt oare vinovaţi producătorii care refuză să vândă la preţuri sub costuri sau importatorii care au ocazia să cumpere mai ieftin din exteriorul ţării? Nu, pentru că aceste probleme apar din cauza lipsei unei pieţe organizate, unde cererea şi oferta să aibă loc de desfăşurare şi să stimuleze atât producătorul agricol, cât şi prestatorul.

Dar dacă toate aceste probleme rămân la nivelul declaraţiilor, seminarelor şi proiectelor, problema grâului va exista permanent în această ţară. Chiar dacă vor exista ani cu producţie excepţională, situaţia nu se va schimba, iar preţul pâinii va cunoaşte o singură direcţie, cea crescătoare.

Şi este păcat că, din comoditate sau interese meschine, de a se îmbogăţi peste noapte importanţii importatori de grâne, alimentul de bază al românului să devină, pe zi ce trece, un adevărat lux, iar România, din grânarul Europei, să devină cel mai mare importator de grâne al Europei.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Andrei Ioan Chiliman. Va urma domnul Kovacs Zoltan.

Domnii deputaţi Emil Rădulescu şi Puiu Haşotti au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule preşedinte,

O să fac o declaraţie în legătură cu Legea privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri privind sancţionarea corupţiei.

De la început, vreau să spun că noi am criticat dur această lege, pentru toate lipsurile din ea, pentru modul de-a dreptul machiavelic în care au fost concepute anumite texte din lege şi pentru faptul că este o lege incompletă, incorectă şi care permite crearea unor noi forme de corupţie.

O să vă dau un exemplu. Chiar din titlul legii, se sancţionează corupţia, şi nu faptele de corupţie. Deci, de la început, se evită atacarea subiectului corect şi lucrul ăsta continuă mai departe. O să iau câteva exemple: legea nu prevede cine şi cum îi sancţionează pe preşedinte şi pe primul-ministru. E undeva o prevedere că se ocupă de lucrul ăsta şeful Corpului de Control al Primului-ministru, însă el este într-un conflict evident de interese, cel puţin din două motive, în ceea ce-l priveşte pe primul-ministru, primul pentru că îi este subordonat politic şi al doilea pentru că îi este subordonat în cadrul Guvernului. Nu mai discut de definiţia incorectă, incompletă şi de-a dreptul bizară a conflictului de interese, care este o premieră mondială. Nu vreau să amintesc decât de faptul că lista celor care trebuie să se supună acestei legi este, şi ea, foarte redusă şi lipsesc din ea o mulţime de funcţii plătite din bani publici, nu întâmplător.

Am criticat modul în care este concepută declaraţia de avere, care este mult mai proastă decât cea care a fost în legea precedentă. Am criticat faptul că lipseşte, din această lege, o declaraţie de venit global, ca să poţi să ştii exact dacă cheltuielile anuale ale cuiva corespund cu încasările.

O să amintesc, poate în trecere, că legea asta e proastă şi pentru că stigmatizează mediul de afaceri, amestecând prevederi care nu au nici o legătură cu corupţia şi care au legătură strict cu mediul de afaceri într-o lege anticorupţie.

Mai sunt şi multe alte bizarerii în legea asta. Luând însă numai partea anticorupţie din lege, este, de fapt, un fel de şvaiţer, pe unde foarte mulţi găsesc un culoar de trecere dintr-o parte în alta, fără să fie prinşi în plasa care ar fi trebuit să fie cu ochiuri foarte dese a acestei legi. Mai mult decât atât, prin definiţiile care sunt acolo, se creează noi forme şi se legiferează noi forme de corupţie.

Am criticat această lege din momentul apariţiei ei, dinainte să apară, am criticat-o constant şi acum, la o lună de la promulgarea legii, acest şvaiţer de lege, pe care l-a criticat şi presa alături de noi, a ajuns să fie criticat şi de oameni ai actualei puteri. Şi o să iau numai exemplul recent al preşedintelui ţării, care a ieşit la bătaie să critice brusc această lege şi a ales cu multă grijă locul unde s-o atace, la declaraţia de avere care a făcut subiectul şi deliciul presei în ultima perioadă, pentru că această declaraţie de avere pune semnul egal între cei care au 10.000 de euro şi cei care au sute de mii, milioane sau zeci de milioane de euro. Nu s-a dus însă să atace şi celelalte foarte multe lipsuri din lege şi bizarerii din lege, şi nu întâmplător.

Îmi pun întrebarea cum de nu a observat preşedintele ţării, când şi-a pus semnătura pe promulgarea ei, cum de nu a observat toate aceste lucruri şi de ce nu a trimis-o, atunci, imediat, pentru remediere Parlamentului. Sigur, e o întrebare retorică, răspunsul e foarte clar: nu vroia să strice efectul de presă, lovitura de imagine extraordinară pe care a vrut-o Guvernul cu această lege.

Părerea mea este că această lege a avut, la început, o lovitură pozitivă de imagine şi, pe măsură ce a trecut timpul, a început să aibă un efect negativ asupra celor care au promulgat-o. Şi astăzi vine preşedintele şi propune modificarea legii, în sensul completării ei, lucru pe care noi l-am cerut de la început, dar nu o face decât pentru declaraţia de avere, nu pentru definirea conflictului de interese, nu pentru completarea cu declaraţia de venit global, nu, numai pentru această chestiune. Şi, evident, Guvernul, care aşteaptă un semnal, întotdeauna, de la "tătucul", Guvernul va veni şi va face ceea ce trebuie, adică va emite o ordonanţă de urgenţă, pentru că, dacă a avut vână şi a vrut să arate că e puternic în momentul în care a venit cu legea şi şi-a asumat responsabilitatea în faţa Parlamentului, acum se ascunde ca un şoricel într-un colţ şi trimite o ordonanţă de urgenţă Parlamentului. Dacă Guvernul are forţa pe care ar vrea s-o cunoască toată populaţia ţării, să vină să-şi asume responsabilitatea în faţa Camerelor reunite pentru aceste modificări pe care le aduce unei legi proaste, să aibă curajul să facă lucrul ăsta şi cerem Guvernului să-şi asume responsabilitatea în faţa Parlamentului. În felul ăsta, vom şti că acest Guvern este într-adevăr responsabil şi-şi recunoaşte propriile greşeli. Altminteri, concluzia o trage toată lumea: un Guvern care caută doar imagine, scoate legi proaste şi-i este frică, pe urmă, să-şi recunoască greşelile.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Kovacs Zoltan. Va urma domnul Cristian Nechifor.

Domnul deputat Dan Coriolan Simedru a depus declaraţia la secretariat.

Domnul Kovacs Zoltan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Au trecut 13 ani de guvernare democratică, dar restituirea proprietăţilor imobiliare preluate abuziv rămâne o problemă nerezolvată, cu mari nemulţumiri, din partea foştilor proprietari.

Nu am reuşit să elaborăm o legislaţie întreagă de restituire, cu norme metodologice, acte normative privind stabilirea procedurilor de acordare a despăgubirilor băneşti, stabilirea chiriilor, stabilirea cursului leu-dolar pentru fiecare an din perioada 1945 - 2002. Foştii proprietari, cu înţelegere exemplară, toleranţă maximă, încep să piardă credinţa din anul 2000, când Guvernul a promis rezolvarea problemelor de proprietate.

În planul de măsuri prioritare, din anul 2003, pentru integrare europeană, la priorităţi, sunt specificate şi imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Cele două legi de bază, nr.10/2001 şi nr.501/2002, funcţionează pe hârtie, dar în realitate nu sunt retrocedate nici imobilele care au o situaţie juridică clară, cu posibilitate de retrocedare imediată.

Au trecut 10 luni de când a apărut Legea nr.501/2002 privind retrocedarea unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, iar efectul acestei legi este inexistent. Au fost depuse, la comisia specială, 7.658 de cereri de retrocedare, Biserica reformată 899, Biserica romano-catolică 992 de cereri. S-a aşteptat cu mare nerăbdare procesul de retrocedare, dar nici imobilele părăsite, abandonate, distruse, parţial demolate nu sunt predate la foştii proprietari. Motivul e simplu: nu sunt elaborate actele normative necesare retrocedării, referitoare la procedurile de acordare a despăgubirilor, stabilirea chiriilor.

Comisia de specialitate, cu mare întârziere a fost formată din specialişti care au şi alte atribuţii. Din acest motiv, nu se respectă Regulamentul stabilit ca, în fiecare săptămână, să aibă şedinţă ordinară, iar când e necesar să se adune în şedinţă extraordinară.

Consultaţiile cu conducerea Bisericilor sunt superficiale, chiar inexistente. Nu a fost stabilită formularistica, cu elemente strict necesare din documentaţia solicitată. Nu sunt clarificate, nici până în prezent, situaţia clădirilor demolate, situaţia intravilanelor, a obiectelor de inventar. Sunt imobile care au fost introduse în ordonanţe de retrocedare din anii 1998 - 2000, fără ca aceste clădiri să fie puse în posesie. Autorităţile locale eliberează, cu mare întârziere, adeverinţele privind situaţia juridică actuală a imobilului.

Având în vedere aceste deficienţe enumerate, cerem de la Guvernul României: 1. adoptarea cu prioritate a tuturor actelor normative necesare finalizării restituirii imobilelor; 2. activizarea funcţionării Comisiei speciale de retrocedare, a Legii nr.501/2002; 3. clarificarea situaţiilor specifice a intravilanelor, a clădirilor demolate; 4. respectarea termenelor stabilite în actele normative apărute; 5. stabilirea chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor Legii nr.10/2001 şi Legii nr.501/2002; 6. stabilirea cursului leu - dolar SUA pentru fiecare an din perioada 1945 - 2002.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Cristian Nechifor. Va urma domnul Emil Rus.

Domnul Eugen Nicolăescu depune la secretariat declaraţia.

Domnul Cristian Nechifor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Săptămâna trecută, la Cluj, toată floarea Partidului Naţional Liberal a mărşăluit pe străzile de sub Dealul Feleacului, încolonată în spatele unei lozinci pline de înţelesuri sumbre: "Opriţi agresiunea PSD!" Dacă ar fi căzut, atunci, din lună un extraterestru ajuns în preajma acelei manifestaţii, ar fi tras, probabil, concluzia că PSD trebuie să fie un fel de forţă rea galactică, în timp ce PNL nu e altceva decât crema cavalerilor stelari ai dreptăţii.

Din nefericire pentru PNL, nici românii şi nici partenerii externi ai României nu sunt nişte extratereştri căzuţi din lună. Oameni cu capul pe umeri, românii nu au uitat, în 2000, şi nu uită nici acum că PNL e partidul care a trimis în Guvernul României un ministru de finanţe care pus impozit şi pe scaune şi mai avea puţin până să pună impozit şi pe fumul de la sobe. La rândul lor, partenerii externi ai României nu uită că PNL a condus ţara în perioada în care s-au schimbat câteva guverne, iar cei din afară nici nu apucau bine să înceapă discuţiile, că aflau că, netam - nesam, iar s-a schimbat primul-ministru de la Bucureşti.

Asta e realitatea, domnilor liberali, dumneavoastră spuneţi "agresiunii", românii şi partenerii noştri occidentali spun "stabilitate". Dumneavoastră faceţi marşuri, strigaţi lozinci, Statele Unite ale Americii transformă România într-un pilon de bază al NATO, dovedindu-şi deplina încredere în noi, prin folosirea bazelor militare româneşti.

Probabil că aceste veşti bune pentru România îi agresează pe colegii noştri liberali, mai ales că se apropie, încet - încet, alegerile, şi gălăgia pare să fie principalul atu al opoziţiei.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc, şi eu, şi pentru operativitate.

Dau cuvântul domnului Emil Rus. Va urma domnul Ioan Timiş.

Domnul Emil Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu mai departe de aseară, pe postul Antena 1, la emisiunea Tucă Show, a participat primul-ministru al României, domnul Adrian Năstase, şi printre altele a subliniat ideea că cel mai mare partid din opoziţie este Partidul Naţional Liberal, fapt ce nu corespunde realităţii şi ţin să protestez împotriva acestei afirmaţii, care este falsă. Asta nu înseamnă că am ceva cu celelalte partide. Eu îmi respect punctul de vedere al partidului nostru, al Partidului România Mare, care este un partid democratic şi respectă toate celelalte partide. Dar se ştie că, la alegeri, după voturi, Partidul România Mare a fost pe locul al doilea, ceea ce este confirmat şi în ultimele sondaje de opinie. Iar dacă luăm în considerare faptul că nu am fost în nici o alianţă, atunci, probabil, am putea avea pretenţii mai mari.

Mă mir de această pornire înverşunată a primului-ministru împotriva partidului nostru, pentru că, şi cele mai recente sondaje, arată că PRM-ul este pe locul doi.

Declaraţia mea politică mai vizează şi problema românilor, mereu expulzaţi din spaţiul european, cel în care dorim cu ardoare să ne integrăm, deşi, paradoxal, nimeni nu poate contesta că ţara noastră este în Europa.

Prezenta declaraţie se referă direct la activitatea ministrului afacerilor externe şi a ministrului de interne care au făcut tot felul de demersuri în acest domeniu cu omologii lor din străinătate spre a stăvili această migraţie. Mereu ne lăudăm că am câştigat dreptul de a circula prin aproape toată Europa fără vize, iar, pe de altă parte, un dicţionar enciclopedic francez de mare prestigiu prezintă România cu simbolul: "două şatre de ţigani, în faţă ţigănci însoţite de câţiva consumatori de bere". Cotidianul "Le Monde" vine în mod susţinut cu ştiri cum harnicul ministru de interne francez Nicolas Sarkozy expulzează români din Franţa şi subliniază că este vorba de răufăcători, cerşetori şi prostituate. În plus, ministrul francez a găsit un articol în Convenţia Schengen prin care consideră falşi turişti şi pe cei cu acte în regulă, deci, îi trimite pachet acasă la mama România.

Întrebarea pe care o pun şi aş vrea ca cei doi domni miniştri să îmi răspundă, respectiv domnul Mircea Geoană şi Ioan Rus, este: cum de domniile lor şi omologii lor din Paris nu-i descoperă pe cei care facilitează, intermediază acest fel de turism, pentru că fără îndoială sunt şi alţi cetăţeni, nu numai români, interesaţi în asemenea afaceri care se îmbogăţesc pe seama cerşitului sau exportului de carne vie. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Ioan Timiş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Săptămâna trecută până duminica aceasta, în municipiul Brad, judeţul Hunedoara a fost sărbătoare. Cu sprijinul consiliului local, al primarului Livia Fumurescu, a instituţiilor publice locale şi a unor oameni de afaceri generoşi s-au desfăşurat activităţi sportive, culturale şi artistice în cadrul manifestării denumită generic "Zilele municipiului Brad".

Bradul este unul din cele mai noi municipii ale României şi una din cele mai vechi aşezări umane. Pe aici au trecut legiunile romane care au dus faima acestei aşezări până dincolo de malurile Nilului, aurul din Brad fiind găsit şi în bijuteriile Cleopatrei. Populaţia acestei zone străvechi s-a îndeletnicit de secole cu prelucrarea lemnului, agricultura şi extracţia aurului. După Revoluţia din Decembrie 1989, municipiul Brad încearcă să-şi găsească o nouă identitate, o identitate modernă pe piaţa muncii, afacerilor şi serviciilor. Oraş de tradiţie culturală şi spirituală, Bradul revine în forţă pe scena culturii şi spiritualităţii româneşti. Identitatea sa complexă se reface treptat pe alte spirale de timp ivind la lumină seva pământului dacic.

Moţul, un român autentic, cu donici şi cu ciubară, a schimbat în mare parte obiceiul prelucrării lemnului, a lutului şi căutarea aurului cu geanta de orăşean, iar copiii săi învaţă limbi străine şi sunt laureaţi ai concursurilor naţionale şi internaţionale. Curajul şi efortul oamenilor din Brad de a-şi schimba viaţa şi activitatea devin emblematice. Aceasta pare să fie pe scurt istoria unui oraş care încearcă să se regăsească pe sine şi să-şi îndrepte faţa luminată de strălucirea înaintaşilor spre Europa.

Închei, doamnelor şi domnilor parlamentari, acest scurt remember cu câteva cuvinte ale unui autor local: "aşezat sub zidurile de cremene ale ţării moţilor, ascultându-şi povestea veacurilor din murmurul apelor Crişului Alb, în curgerea lor spre zările apusului, ca o lumină ce trece din mână în mână, din suflet în suflet de parcă ar fi un corolar al propriei vieţi, orăşelul Brad, ce nume înmiresmat de praznic glăsuia între cele războaie mondiale prin vitalitatea sa celor ce vroiau să-l asculte despre truda lui de smulgere din lut şi de statornicie în planul spiritualităţii".

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să citez dintr-o scrisoare adresată de Comitetul Director al Partidului România Mare domnilor Antonio Gutieres, preşedintele Internaţionalei Socialiste, şi domnului Romano Prodi, preşedintele Comisiei Europene.

Comitetul Director al Partidului România Mare atrage atenţia asupra înmulţirii manifestărilor huliganice pe care, în ultimele săptămâni, le au unii reprezentanţi de frunte ai PSD.

1. Premierul Adrian Năstase, preşedintele partidului de guvernământ, şi-a permis în mai multe rânduri să facă remarci triviale la adresa adversarilor săi politici.

2. Deputatul Radu Podgoreanu, preşedintele Comisiei de politică externă a Camerei Deputaţilor, a avut o serie de ieşiri necontrolate fizice şi verbale faţă de preşedintele PRM, senatorul Corneliu Vadim Tudor, după citirea moţiunii de cenzură "Mafia sufocă România", chiar în Parlamentul României.

3. Deputatul PSD Cristian Sandache l-a insultat în mod josnic pe deputatul PRM Vlad Hogea, trimiţându-i pe telefonul mobil, în sfânta noapte a Învierii, mesaje obscene, precum şi ameninţări cu moartea, ceea ce formează obiectul unui dosar penal.

4. Deputatul PSD Culiţă Tărâţă i-a adus injurii senatorului PRM Ionel Alexandru pentru îndrăzneala acestuia de a face cunoscută de la tribuna Senatului României faptele de corupţie din Insula Mare a Brăilei, zonă a ţării jefuită şi falimentată chiar de deputatul PSD amintit.

5. Ministrul PSD Vasile Dâncu l-a ofensat în chip grobian pe deputatul PRM Ludovic Mardari în avionul care circula pe ruta Bucureşti-Timişoara, pe motiv că acesta din urmă a întrebat-o pe stewardesă cine plăteşte întârzierea cursei care a făcut o escală la Cluj-Napoca, special pentru a se urca ministrul Dâncu.

Pentru o deviere comportamentală asemănătoare cu cele de mai sus la adresa unui ziarist de la Adevărul, primarul sectorului V, Marian Vanghelie a fost silit de conducerea partidului de guvernământ să prezinte scuze în mod public, însă pentru jignirea mai multor parlamentari ai celui mai mare partid de opoziţie şi în fond a întregului Parlament, PSD nu a găsit de cuviinţă să formuleze scuze, ceea ce demonstrează o mentalitate slugarnică faţă de presă, dar din ce în ce mai agresivă faţă de adversarii politici.

Totodată suntem extrem de îngrijoraţi faţă de comportamentul scandalos pe care îl au în judeţe reprezentanţii PSD din puterea locală care practică efectiv un autentic terorism împotriva acelora care nu se înregimentează în partidul-stat sau critică abuzurile şi fraudele săvârşite de aceştia.

Comitetul Director al Partidului România Mare înţelege panica declanşată în PSD care simte că pierde puterea, dar consideră că s-a depăşit orice măsură. Atât societatea noastră cât şi organismele internaţionale trebuie să ia măsuri urgente până nu se degradează iremediabil climatul politic caracteristic oricărei democraţi, deoarece de la ameninţări telefonice cu moartea şi până la asasinate politice nu mai este decât un pas.

Vă reamintesc stimaţi colegi, că acestea sunt fragmente dintr-o scrisoare deschisă, adresată domnilor Antonio Gutieres, preşedintele Internaţionalei Socialiste, precum şi domnului Romano Prodi, preşedintele Comisiei Europene.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea se intitulează "Români cu capul tare". Este ştiut din ştiinţa politicii că prin pârghii administrative şi financiare, un guvern face o politică cu anumite obiective, urmăreşte edificarea unui anumit model de societate şi formarea unui anumit tip de om. Ne putem întreba şi noi ce societate construim, ce fel de om creştem? Actualul Guvern ne lasă să credem că doreşte să avem două mari categorii de oameni; prima formată din colecţionari de vile, limuzine, terenuri, tablouri, etc.; a doua formată din coate goale care reazemă pereţii primăriilor, aşteptând venitul minim garantat şi cu grija de a nu avea o capră, o vacă, un cal pentru a nu pierde picătura de fericire din izvorul guvernamental.

Constatăm că prea mulţi sunt aceia care dacă nu fură, aşteaptă venitul minim garantat, cornul cu lapte, ajutorul social, subvenţia pentru căldură, alte ajutoare. Oare de ce cu aceiaşi bani nu s-ar putea crea locuri de muncă, pentru a nu determina pomana naţională. Înţelegem să fie ajutaţi oamenii care nu pot lucra, dar să pui oamenii în deplinătatea forţelor să cerşească prin intermediul puterii de la concetăţenii lor, de ce această politică?

În perioada când se instaura în România regimul ateu, activiştii adunau oamenii bisericii, punându-i să se roage lui Dumnezeu să le dea covrigi. Oamenii se rugau, dar covrigii nu veneau, apoi îi puneau să se roage astfel: Stalin, dă-ne covrigi! şi din pod cădeau covrigii visaţi. Oamenii trăgeau concluziile.

Azi în România, Guvernul vrea să fie Stalin. Oamenii se roagă în biserici să le dea Dumnezeu ajutor social, corn cu lapte, căldură, iar Dumnezeu, prin intermediul prea-fericitului de pe pământ le dă Guvern PSD, distribuitor de sărăcie, iluzii, spitale fără medicamente, televiziune pentru manipulare, intoxicare şi îndobitocire, cu acordul celor care cenzurează ce vor şi când vor.

Răposatul de la Târgovişte a construit teatre, şcoli, muzee, biblioteci, case de cultură ca să făurească omul nou şi a ieşit omul-bou care acum este învăţat să devină milionar prin concursul naţional la TV de spart bostani cu capul. O să spuneţi că omul este liber să facă ce-i place, însă ce model uman visează programele coordonate şi emanate de cel mai greoi aparat administrativ din lume dacă tineri şi tinere cărora nu li se spune mare lucru despre muncă, hărnicie, creativitate sunt dezumanizaţi, umiliţi şi alienaţi de la sensurile majore ale existenţei umane.

Indivizii trebuie să ştie că sunt dependenţi de putere, de oamenii ei, de regimul satanist în timpul căruia, iată, sunt golite de conţinut noţiunile de om, de demnitate. Totul este redus la goliciune exterioară şi pentru că acceptă să fie umiliţi şi batjocoriţi de cei ce nu sunt nici creştini şi nici morali, li se aruncă un pumn de bani. Nu ştim dacă sunt impozabili. Dacă ar avea posibilitatea să câştige decent, s-ar mai prostitua oamenii? După un minut de "spectacol", desigur, degradant, nu mai şti care este capul şi care este dovleacul, întrucât asta se şi doreşte.

În final, le-aş spune celor care duc ţara spre nicăieri, celor care conduc şi acceptă ca supuşii lor să devină obiecte în spectacole, să organizeze pentru ei înşişi ca să-şi mai descarce energiile un concurs de bătut ţăruşi. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Marius Iriza:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vreau să spun că începând cu 1990, numărul celor care îşi întemeiază o familie a scăzut dramatic, an de an, tot mai puţine persoane prezentându-se în faţa ofiţerilor de stare civilă. Astfel, dacă în 1990 se înregistrau 192.652 de căsătorii, în anul 2000 cifra acestora a ajuns la 135.808, scăzând treptat la 129.930 în 2001, pentru ca în 2002 să avem o cifră de 129.018. În acelaşi timp, rata nupţialităţii a avut anul trecut cea mai mică valoare din perioada postbelică. De asemenea, din statistici, putem remarca un fenomen îngrijorător; a crescut foarte mult vârsta cuplurilor căsătorite la 30 de ani pentru bărbaţi şi 27 pentru femei. Din această cauză natalitatea a scăzut şi ea în mod alarmant, fapt care a determinat şi diminuarea populaţiei României cu un milion de persoane în ultimii 10 ani, iar potrivit estimărilor, în cazul în care nu se vor lua măsuri, în următorii 50 de ani nu se va mai putea vorbi de un popor român.

Sondajele de opinie efectuate printre tineri relevă faptul că aceştia nu mai sunt interesaţi de întemeierea unei familii, principalul motiv fiind lipsa unei locuinţe. La aceasta se poate adăuga şi faptul că majoritatea absolvenţilor sunt angajaţi cu salarii foarte mici şi sunt afectaţi în principal de fenomenul şomajului. Dacă înainte de 1989, pentru tinerii căsătoriţi, obţinerea unei locuinţe nu reprezenta o problemă, în situaţia actuală, puţine familii pot beneficia de prevederile legale pentru cumpărarea în rate a unui spaţiu locativ prin ANL din cauza lipsei sumelor necesare avansului. În aceste condiţii se impune ca tinerii să fie ajutaţi să-şi întemeieze un cămin, asigurându-li-se o sumă de bani pe care să o poată folosi pentru a plăti măcar o parte din avansul cerut pentru o locuinţă. În acest sens, Partidul România Mare a iniţiat un proiect legislativ prin care tinerii să fie stimulaţi să se căsătorească, reducând astfel numărul cuplurilor ce preferă să trăiască în concubinaj, întrucât şi din acest motiv asistăm la o foarte scăzută rată a natalităţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Ioan Miclea:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează "Pasivitatea Guvernului faţă de unele acţiuni împotriva ordinii constituţionale".

De la tribuna acestei Camere am adresat o interpelare domnului prim-ministru şi o declaraţie politică, având ca temă acţiunile duşmănoase ale unor grupuri extremiste din cadrul etniei maghiare de la noi din ţară, în frunte cu Laszlo Tokes.

Domnul prim-ministru, ajungând, în sfârşit, la concluzia că grupul condus de către Laszlo Tokes prin faptele sale aduce atingere ordinii constituţionale a ţării (faptele lor sunt incriminate de art.166 indice 1 din Codul Penal) a dispus parchetului anchetarea stării de fapt. Parchetul nu a dat nici un comunicat asupra rezultatelor anchetei, însă rezultatul acesteia nu este greu de prevăzut: soluţia va fi de neurmărire penală, deşi faptele infracţionale ale grupului de iniţiativă din martie de la Cluj-Napoca şi Miercurea Ciuc, fac obiectul, neîndoielnic, al prevederilor articolului amintit din Codul Penal.

Şi atunci când nu se combate prin forţa legii un fenomen, când împotriva unui infractor legea nu este aplicată, acesta va continua să comită fapte antisociale, în detrimentul majorităţii populaţiei, împotriva ordinii de drept şi a cetăţenilor.

Aşa stau lucrurile şi în cazul despre care vorbim. Grupul Tokes şi extremiştii unguri de la noi din ţară continuă să-şi vadă nestingherit de treburile lor, spre neliniştea şi disperarea românilor din Ardeal.

Şi pentru a nu rămâne la generalităţi, iată două fapte care îmi susţin afirmaţiile.

L-am interpelat pe domnul prim-ministru asupra măsurilor ce înţelege să le ia în cazul înfiinţării în Ardeal a unei organizaţii extremiste şi paramilitare a tinerilor maghiari, intitulată "Tinerii pentru cele 7 oraşe" (oraşe transilvane, bineînţeles). Interpelarea aceasta nu a avut nici un ecou şi atunci tinerimea maghiară înregimentată în această organizaţie extremistă se alătură zilele acestea organizaţiei mamă din Ungaria, sub numele "Tinerii pentru cele 64 de comitate" şi manifestă pe străzile Budapestei împotriva Tratatului de la Trianon, sau mai bine spus a urmărilor acestui tratat.

Cum tinerii maghiari din România beneficiază în ţară de o "discriminare pozitivă" având drepturi mult peste cele ale tinerilor de naţionalitate română, rromă, germană etc., când învăţământul lor este susţinut din banii noştri (ai românilor majoritari) când indemnizaţiile lor sunt plătite din bugetul României, mă întreb şi ne întrebăm, cum este posibil să manifeşti împotriva statului care te ocroteşte, te creşte, te învaţă, te îmbracă, îţi asigură existenţa? Un asemenea lucru nu este posibil decât în România, unde se poate orişice, de la acţiuni împotriva ordinii constituţionale, până la devalizări de bănci, furturi pe faţă din avuţia naţională etc., fără să fii pedepsit.

Cum Tokes şi gaşca lui se simt ocrotiţi în această ţară, iată că mai nou au organizat la Balvanyos (localitate din inima României pentru cine nu ştie) o Universitate de vară, la care participă într-o veselie personalităţi politice de prim rang din Ungaria, printre care fostul prim-ministru Viktor Orban, Nemeth Zoltan, deputat, şi alţii, dar bineînţeles şi extremişti unguri din România, Laszlo Tokes şi Toro T.Tibor, dar şi românii Dinu Zamfirescu din partea PNL, Andrei Marga, rectorul Universităţii (subliniez, de stat) Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi alţii.

Până aici, aparent nu ar fi nimic grav, dar să vedem ce şi-a propus această Universitate să discute. Iată câteva mostre: "Autonomie (teritorială) sau colaborare guvernamentală;" Există politică socială maghiară în Ardeal şi eu ştiu că politica socială în România o face Guvernul care este a tuturor românilor; "Schimbarea structurilor sociale în România în anii '90"; "Anii '50 pentru maghiarii din Ardeal" (ehei, unde sunt acei ani de aur în care politica de autodeterminare până la despărţirea de statul naţional, era o politică oficială. Ce nu ar da unii să revină acele vremuri azi!); "Funcţionarea şi funcţia Regiunii Autonome Maghiare" (am spus într-o interpelare adresată domnului prim-ministru, că problema cu înfiinţarea Ţinutului secuiesc nu este altceva decât dezgroparea acestei relicve cu miros sovietic din anii '50); "Problema ceangăilor din Moldova" (un alt vârf de lance prin care se încearcă penetrarea ungarismului în liniştea noastră sufletească şi în toleranţa noastră prea blândă s.n.) şi în sfârşit, "Discuţie despre finanţarea fundaţiilor Illyes şi Communitas", două fundaţii care sunt finanţate din greu de către organizaţiile iredentiste maghiare şi care, la rândul lor, finanţează aceste acţiuni duşmănoase şi cine mai ştie câte altele.

Declar de la această tribună că toate aceste acţiuni duşmănoase, iredentiste, extremiste nu vor rămâne fără urmări. Atrag atenţia Guvernului României, domnului prim-ministru Adrian Năstase, în calitatea mea de ardelean, că dacă aceste acţiuni continuă nestingherit, se va termina şi cu toleranţa şi cu îndelunga noastră răbdare. Până când vom fi mereu insultaţi şi batjocoriţi? oare nu ne-au ajuns 500 de ani de asuprire străină? chiar au murit degeaba martirii ardeleni Horia, Cloşca, Crişan, Avram Iancu, memorandiştii, precum şi sutele de mii de soldaţi care au luptat pentru eliberarea acestui teritoriu şi pentru întregirea României Mari? Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi ar putea avea titlul: "Mârlănia ridicată la rang de ministru".

Cursa TAROM, pe ruta Bucureşti-Cluj-Napoca-Timişoara, de joi seara, 22 mai a.c. a întârziat cu aproape un sfert de oră din cauza ministrului Vasile Dâncu. În timpul escalei de la Cluj Napoca, am întrebat-o pe stewardesă dacă se vor recupera minutele de întârziere datorate domnului ministru. Auzind aceste cuvinte, domnul Dâncu, aflat cu două scaune în faţa mea, s-a întors şi mi-a adresat cuvinte injurioase, obişnuite în limbajul unui golan, nu al unui înalt demnitar. Domnia sa, dovedind grave carenţe de educaţie şi lipsa celor şapte ani de acasă, a continuat să folosească un limbaj suburban, referindu-se la mine, şi în discuţiile cu asistentul său.

Fiind întrebat de ziarişti din Timişoara dacă a avut un astfel de comportament, a recunoscut incidentul, precizând însă că nu a ştiut că este vorba de un parlamentar, ca şi cum ar fi avut o scuză dacă cel ultragiat ar fi fost un om obişnuit. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă un simplu cetăţean i-ar fi adus reproşuri, chiar şi indirecte, aşa cum am procedat eu? Ar fi dat oare dispoziţie să fie arestat!?

Ca să nu se creadă că este vorba de un caz izolat privind întârzierile curselor TAROM, cauzate de reprezentanţi ai Executivului, amintesc şi de Dinu Gheorghe, fost şef al vămilor, poreclit Dinu Vamă, care, anul trecut, a obligat un avion să-l aştepte mai bine de 20 de minute.

Totul pleacă de la faptul că unora dintre guvernanţii actuali li s-a urcat prea tare puterea la cap. La fel ca vechii activişti ai PCR, au devenit aroganţi şi dispreţuitori faţă de restul cetăţenilor. Aflându-se vremelnic în funcţii importante, aceştia consideră că totul li se cuvine. Ei, democraţii de paradă, sunt în realitate adevăraţi satrapi, stăpâni absoluţi peste tot ce mişcă sub soare. Au impresia că PSD este etern la putere, că va câştiga alegerile la nesfârşit, prin minciună, şantaj şi fraudă.

Demonstrând că nu au înţeles nimic din lecţiile istoriei, liderii PSD, nu peste multă vreme, vor lansa din nou blasfemii de genul "Dumnezeu este PSD-ist", sau lozinci ca "PSD-ul va guverna până în 2050". Să nu uităm că repetarea istoriei va însemna pierderea viitoarelor alegeri, aşa cum s-a întâmplat în 1996, când au împins orgoliul şi sfidarea la maxim.

Am făcut această declaraţie sperând să devină subiect de analiză pentru domnul prim-ministru, care este şi preşedintele partidului aflat la Putere. Este bine să ştie că unii colaboratori ai săi aduc grave deservicii PSD-ului, prin mârlănia de care dau dovadă când se deplasează prin ţară.

Solicit scuze publice ministrului nominalizat anterior pentru limbajul injurios folosit la adresa mea.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimaţi colegi,

Poate nu aş fi vorbit despre aceste lucruri care au avut loc demult, cu 15 ani în urmă, şi anume apariţia grafiei latine în Basarabia, dacă la Comisia juridică nu aş fi fost declarată incompatibilă cu funcţia de deputat în Parlamentul României, dar asta s-a întâmplat şi trebuie să vorbesc.

De ce aş fi vinovată eu, Leonida Lari, şi în faţa cui? Că am fondat primul ziar în grafie latină din Basarabia? Da, sunt fondatorul primului ziar în grafie latină şi nu pot spune altfel, nici în declaraţiile de apartenenţă la vreo instituţie sau firmă ce trebuie completate.

În 1988, la Chişinău s-au purtat zeci şi sute de discuţii, şi la Uniunea Scriitorilor şi la Uniunea Ziariştilor şi în alte cercuri, publicate acum în grafie chirilică în toate ziarele în privinţa limbii române ca limbă de stat şi a grafiei latine. Au trecut 3 anotimpuri, a venit toamna aceluiaşi an 1988, când noi, câţiva scriitori şi ziarişti, printre care şi poetul Ion Vatamanu, Dumnezeu să-l ierte, că nu mai este printre vii, am hotărât să luăm taurul de coarne, fără ştirea autorităţilor sovietice.

Cu ajutorul prietenilor din Ţările Baltice, şi anume a românilor din societăţile culturale Dacia existente acolo, am reuşit să publicăm primele două numere ale ziarului "Glasul Naţiunii" întâi la Riga - Letonia, apoi la Vilnius, în Lituania. Abia al treilea număr "Glasul naţiunii" a apărut la Chişinău la 15 februarie 1989. Aceste trei numere de ziar s-au făcut greu, mereu cu KGB-ul după noi, aş putea spune chiar şi cu riscul vieţii, apărute într-un tiraj de câte 150.000 de exemplare. Pe atunci au fost înghiţite, pur şi simplu, de populaţia adunată la marile adunări naţionale.

În iulie 1989 a trecut la grafia latină şi publicaţia "Literatura şi arta". Deci, de câteva luni, şi anume la 31 august 1989, în Parlamentul Republicii Moldova a fost decretată limba română ca limbă de stat şi grafia latină. De aici şi vine sărbătoarea "Limba noastră cea română". Consider că a fost o mare victorie a românilor basarabeni.

apoi, în 1991, a fost recunoscută Republica Moldova ca stat şi de către România. În 1992 a început războiul din Transnistria, a început teroarea colonizatorilor asupra băştinaşilor şi anumiţi lideri ai mişcării de eliberare şi de întregire naţională din Basarabia, pe când era arestat grupul Ilaşcu, au fost nevoiţi să se refugieze în ţara mamă.

Da, sunt vinovată că am fondat primul ziar în grafie latină din Basarabia.

Da, sunt vinovată că am fost nevoită să plec din Basarabia, având parte cu întreaga mea familie de o prigoană cumplită.

Şi mai sunt vinovată că nu am ascuns faptul că sunt fondator de ziar şi acum mă văd într-o situaţie inadecvată şi în ţara mamă, România, pentru nişte lucruri de care se mândrea cândva: grafia latină şi limba română, limbă de stat.

Rog să mi se explice şi mie atunci de ce acei care au firme profitabile, hoteluri, iahturi, câte 7 sau 9 case, vile, terenuri, luciu de apă, peste 10.000 de euro sunt compatibili, iar fondatorul primului ziar în grafie latină din Basarabia nu. Sau poate trebuia să las împreună cu scriitorii şi ziariştii, colegii mei, acest ziar de izbelişte? Noi, care am făcut sacrificii şi nu am cules beneficii? să las la cheremul guvernanţilor proruşi Voronin, Tarlev ori să avem grijă să nu dispară?

La fel au procedat toţi directorii publicaţiilor de orientare naţională din Basarabia. Trebuie făcute diferenţieri şi găsite soluţii în anumite situaţii dintre oamenii de spirit care nu urmăresc câştigul, ci cauza naţională.

Dacă nu se vor face, s-ar putea întâmpla peste 10 ani, precum şi vor actualii guvernanţi din Republica Moldova care acţionează după comanda Moscovei, această parte a pământului românesc să fie complet federalizată, iar limba rusă să fie limbă de stat în Basarabia. Şi încă ceva, ruşii nu fac tam-tam din faptul că ajută presa rusească de care sunt pline chioşcurile din Chişinău, iar românii au făcut-o numai la Antena 1.

Pentru mine nu este o ruşine că am fondat primul ziar în grafie latină. dacă pentru ţara mamă România este, voi fi nevoită să cer azil politic în altă parte. În Basarabia dacă mă întorc, nu mă aşteaptă viaţă, poate chiar neviaţă, precum li s-a întâmplat atâtor scriitori.

De ce, s-ar putea întreba unii ziarişti neavizaţi: pentru simplul motiv că împreună cu oamenii de rezistenţă de acolo Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Dumitru Matcovschi, toţi atacaţi, iar ultimul zdrobit cu autocarul, i-am stricat poftele colonizatorilor de a ne cotropi cu totul.

Stimaţi colegi,

Vă spun de la obraz: pe baricade, nu se fac averi. Nu am, în suferinţa mea, decât o casă în care locuiesc copiii mei, care deja sunt la facultăţi, şi o altă casă în care stăm: soţul, eu şi mama bătrână. Nu am depozitaţi în bănci nici o mie, d'apoi 10 mii de euro? Şi, atunci, chiar nu înţeleg vâlva aceasta fără rost stârnită în jurul meu.

În încheiere, menţionez că, de la venirea mea în România, calitatea mea de fondator a rămas cu titlul onorific, atât. Nici n-aş avea timpul necesar, ca deputat, să fiu şi director executiv al ziarului.

Cu respect, Leonida Lari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumim.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Puiu Haşotti:

Declaraţie politică "Subordonarea şi intimidarea instituţiilor autonome ale statului"

Săptămâna trecută, unul dintre cotidienele importante din presa românească relata - stupefiant - o întâlnire organizată de deputatul PSD, Florin Georgescu, la sediul partidului de guvernământ, cu reprezentanţi ai unor instituţii fundamentale - Curtea de Conturi, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi Agenţia Valorilor Mobiliare.

Scopul acestei întâlniri de "taină" pusă la cale de Florin Georgescu este intimidarea şi constrângerea şefilor celor 3 instituţii, pentru a oferi - în scurt timp - date compromiţătoare despre Opoziţie. Această acţiune se înscrie pe linia politică specifică partidului-stat de distrugere a Opoziţiei şi de subordonare a instituţiilor statului.

Pentru PSD, aceste fapte au devenit o practică: Parlamentul este călcat în picioare de avalanşa ordonanţelor de urgenţă, primul-ministru şi membrii Cabinetului său refuză să fie prezenţi la tribuna Parlamentului pentru a răspunde la întrebările şi interpelările parlamentarilor, discursul public este monopolizat de PSD prin restrângerea libertăţii de exprimare şi controlul canalelor media din România, mandatul instituţiilor autonome ale statului este întrerupt "la jumătate" de PSD prin încălcarea normelor legale. Mai mult, reprezentanţii acestor instituţii sunt băgaţi în şedinţe de partid, chipurile pe teme social-democrate, de persoane care nu au nici măcar calitatea de miniştri, pentru a "scoate untul din ei" şi a răspunde la comenzile partidului unic. Nefiind la prima abatere, atitudinea lui Florin Georgescu nu mai miră pe nimeni, amintind de manierele unor timpuri pe care le credeam de mult apuse.

Numai că această întâlnire ridică mai multe semne de întrebare. Ce caută reprezentanţii celor 3 instituţii la un "seminar social-democrat" ţinut în ograda PSD? Oare, această întâlnire a avut girul guvernului şi al premierului Adrian Năstase sau deputatul Florin Georgescu a organizat şedinţa de partid de capul lui, sabotându-l pe şeful său, preşedintele PSD? Care este poziţia premierului Adrian Năstase în acest caz şi care este poziţia oficială a PSD?

Până la aflarea adevărului, constat că încălcarea regulilor jocului democratic de către PSD reprezintă boala cronică a acestei guvernări, iar dispreţul guvernanţilor faţă de instituţiile statului este din ce în ce mai mare, devenind o practică păguboasă de natură să prejudicieze funcţionarea statului de drept în România. Este motivul pentru care solicit conducerii PSD să înceteze presiunile la adresa unor instituţii autonome, să stopeze imixtiunile puterii executive în activitatea acestor instituţii şi să înţeleagă că ele trebuie să slujească interesele cetăţenilor şi nu ale PSD.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Legea anticorupţie a declanşat multe dezbateri referitoare la prevederile acesteia, mai ales în ceea ce priveşte conflictul de interese, declararea averii şi statutul funcţionarului public, precum şi introducerea unor referiri legate de Legea societăţilor comerciale şi Registrul comerţului.

După publicarea declaraţiilor de avere a început o campanie puternică de presă care a speriat puterea totalitară, partidul-stat PSD şi prin gura preşedintelui Iliescu s-a lăsat a se înţelege că este nevoie de declararea tuturor sumelor aflate în conturi.

Cei doi răspunzători de apariţia la taraba politică pesedistă a actualului formular de declarare a averilor, Ion Iliescu şi Adrian Năstase, au ieşit repede cu propuneri de modificare ca să-şi spele ruşinea de incompetenţă, neprofesionalism şi lipsă de analize serioase când se adoptă o lege.

Aroganţa pesedistă nu a putut accepta că a lansat o lege plină de neajunsuri şi mai ales că opoziţia poate aduce în dezbaterea publică unele prevederi mai bune calitativ şi pragmatice. Din nefericire, s-a apelat tot la populism, slăvind marea iniţiativă de a publica integral sumele aflate în conturi, considerând că este varianta cea mai puţin rea pentru PSD, restul averilor rămânând ascunse, în continuare, de ochii populaţiei.

Sumele din conturi sunt în mişcare şi puţini au lipsa de inspiraţie să ţină banii în depozite ani de zile, ca atare această măsură cerută este o capcană în care au căzut mulţi şi PSD poate să fie mulţumit că a reuşit marea diversiune.

De aceea apreciez că averea unui om, indiferent cine este acesta, este investită şi numai sume rezonabile se găsesc în lichidităţi, ceea ce înseamnă că sumele aflate temporar în conturi nu au relevanţă. În schimb, toată lumea s-a apucat să laude măsura Guvernului privind declararea tuturor sumelor din conturi, fără să înţeleagă că este o manipulare crasă şi un colac de salvare pentru baronii PSD.

Este clar că lacunele grave ale legii se văd pe zi ce trece, odată cu aplicarea acesteia, şi este cu adevărat necesar să fie modificată, corectată, în ciuda marelui curaj al Guvernului de a se strădui să nu se publice nimic din ceea ce posedă PSD-iştii.

După atâta minciună, trebuie să vină şi momentul adevărului, când reprezentanţii cetăţenilor în Parlament trebuie să adopte legi care să limpezească situaţia parlamentarilor, a miniştrilor, aleşilor locali etc. *

De mai multă vreme încoace, procesul legislativ în România se desfăşoară conform unui anumit ciclu, cuprinzând trei etape: iniţial apare o ordonanţă de urgenţă, urmată de reacţii ale opoziţiei şi ale opiniei publice, pentru ca, în final, guvernanţii, de teama eventualelor sancţiuni ale electoratului, să decidă rediscutarea ordonanţei.

Practica ordonanţelor de urgenţă nu duce la ceva bun, ci doar la o încremenire a sistemului în sistem, o ordonanţă de urgenţă făcând posibilă existenţa altei ordonanţe de urgenţă, ş.a.m.d.. Dezbaterea şi redezbaterea uneia şi aceleiaşi chestiuni la nesfârşit face ca procesul legislativ în ţara noastră să se împotmolească şi să urmeze traiectul unui cerc vicios.

Un proces legislativ democratic şi corect are la bază un compromis de substanţă care evidenţiază opţiunile - dacă nu ale tuturor, cel puţin ale majorităţii - participanţilor la actul politic, inclusiv ale electoratului.

Practica ordonanţelor de urgenţă trebuie să înceteze a mai fi o banalitate, o obişnuinţă a vieţii politice româneşti. Sistemul ordonanţelor de urgenţă a fost creat ca o completare a atribuţiilor legislativului, şi nu o înlocuire a acestuia cu Executivul. Perpetuarea acestui sistem este un act de dispreţ la adresa aleşilor cetăţenilor României şi o ignorare a prevederilor constituţionale de separare a puterilor în stat.

Cerem ca practica ordonanţelor de urgenţă să înceteze, în locul ei să se instaureze adevăratul "dialog", dezbaterile libere atât de necesare dezvoltării unei societăţi libere, care respectă principiile democraţiei liberale.

Domnul Coriolan Simedru:

Declaraţie politică - "Executivul sfidează în continuare controlul parlamentar"

Unul dintre cele mai importante principii ale statului de drept, alături de separaţia puterilor în stat, este controlul parlamentar asupra activităţii Executivului. Acest control se realizează sub diverse forme de la întrebări şi interpelări până la moţiuni de cenzură.

Deşi, în repetate rânduri, preşedintele PSD asigura opoziţia parlamentară de "deschiderea şi transparenţa" la care este dispus partidul domniei sale, situaţia nu este chiar aşa de roz cum se vede din Palatul Victoria. Reamintim că Guvernul Adrian Năstase a iniţiat în ultimii ani o politică marcată de nesocotirea sistematică a rolului Parlamentului, atât prin "confiscarea" activităţii legislative (în acest moment activitatea celor două Camere este sufocată de aprobarea sutelor de ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă emise de Executiv), cât şi prin faptul să membrii Guvernului nu catadicsesc să răspundă la întrebările şi interpelările adresate de parlamentari.

Culmea aroganţei şi suficienţei afişate de regimul Năstase o constituie recenta atitudine a preşedintelui Camerei Deputaţilor care, într-un mod dictatorial, a respins înscrierea pe ordinea de zi şi dezbaterea unei moţiuni simple iniţiate de opoziţie.

În acest fel, nici nedumerirea doamnei ministru al neSănătăţii, Daniela Bartoş, nu mai miră pe nimeni: "Cum, Guvernul este controlat de Parlament?"

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Pe lângă întreprinderile de stat care au acumulat datorii la buget de sute de miliarde de lei, în lista marilor datornici se regăsesc o mulţime de firme private, ai căror patroni sunt politicieni sau au proptele politice la nivel central sau local. Majoritatea acestora au fost sponsori pentru diverse partide sau pentru diverşi candidaţi. În schimbul generozităţii, firmele sponsorilor au primit facilităţi fiscale, scutiri de penalităţi sau eşalonări de restanţe la buget, restanţe care se ridică uneori la cifre astronomice. În acest timp, guvernanţii luau pielea de pe muritorii de rând, majorând taxele şi impozitele, ba chiar adăugând altele noi, pentru a umple găurile de la buget. Pentru unii, Guvernul era mumă, pentru alţii ciumă.

Să luăm, aleatoriu, lista marilor eşalonaţi, cu voie de la stăpânire şi să vedem cu cine sunt ei prieteni.

Ion Nicolae, patronul de la "Alco Zim" Zimnicea, fabrică de băuturi, a primit eşalonări de cca.14 miliarde de lei numai pe această firmă. Societatea "Azochim"-Săvineşti, achiziţionată de Nicolae prin privatizare, are datorii de 6,3 miliarde de lei, iar fiscul a fost obligat să demareze procedurile de executare silită. Societatea "Sofrst" din Bacău, care produce tot îngrăşăminte chimice azotoase, înregistrează datorii de 70 miliarde de lei. Societatea "Tutunul Românesc" la care acţionari sunt atât Nicolae, cât şi statul a fost atât de bine condusă încât are astăzi datorii de aproape 3,5 miliarde de lei. Parte din datorii sunt eşalonate, chiar dacă în lista cu datornici ai Ministerului Finanţelor nu scrie. Ion Nicolae are prieteni peste tot: şi-n actuala opoziţie, dar mai ales în fosta.

George Florea, patronul de la "Fulger" Bragadiru, cel care a primit-o în gazdă pe Josefina Moroşanu, fostul secretar de stat de la finanţe, pentru a obţine eşalonarea datoriilor, a rămas cu ele neplătite ani buni, chiar dacă a vândut berea cu milioane de dolari. Astăzi, societatea "Fulger" Bragadiru înregistrează restanţe la buget de numai 655 de miliarde de lei.

Corneliu Iacubov este un client deosebit. Societăţile petroliere pe care le-a cumpărat de la stat au acumulat datorii istorice: Rafinăria Dărmăneşti cu datorii de 1755 de miliarde de plătit la buget, "Rafo Imperial Oil" 2,4 miliarde, iar "Rafo Oneşti" 2439 de miliarde.

Statul, bun la inimă cu Iacubov de la partid, a şters o parte a restanţelor, iar ce-a rămas de plată au fost eşalonate până la sfârşitu-aşteaptă.

Societatea Agricolă "Internaţional" tot de la Bacău a fost construită în anii imediat post-fesenişti cu aprobare de sus şi cu participarea unor importanţi demnitari de la Ministerul Agriculturii, în frunte cu fostul secretar de stat Ovidiu Natea sau a unor actuali demnitari mai mici. Datoria la buget este de 94 miliarde de lei şi după bunul obicei a fost eşalonată, nu se ştie până când.

Fraţii Cristescu de la Timişoara, care au privatizat tot ce a vrut partidul în Banat, au şi ei datorii la stat impresionante. Grupul "Bega" are restanţe de 200 de miliarde de lei, dar bineînţeles că pe lista Ministerului de Finanţe aceste datorii au fost eşalonate.

Fosta firmă a prefectului de Constanţa, Gheorghe Martin "Polaris Holding" care a fost moştenită pe perioada mandatului de frate-su n-ar fi din rândul firmelor serioase de demnitari dacă n-ar avea datorii. O nimica toată de 46 de miliarde şi acelea eşalonate.

Firma generalului Tiberiu Urdăreanu, "UTI Systems", aprovizionează cu sisteme de securitate toată armata, tot Guvernul, ba chiar serviciile secrete. Generalul trebuie să scoată bani din piatră seacă ca să-şi plătească datoriile către stat, în valoare de 6,8 miliarde de lei, încet şi pe rând să nu transpire, fiindcă miliardele au fost eşalonate. Să trăiţi!

Televiziunile româneşti toate au datorii de put. Toate eşalonate. Plata restanţelor în campania electorală. Dar lista este mare, timpul declaraţiei a expirat. Restul pe altă dată.

Domnul Iosif Armaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La 27 mai 1998, exact acum cinci ani, Agenţia Naţională de Presă ROMPRES transmitea, pe fluxul de ştiri externe, următoarea informaţie: "Consiliul Europei a confirmat scoaterea României de sub monitorizare, după cum a declarat, la reîntoarcerea de la Paris, domnul Adrian Năstase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, prim-vicepreşedinte al PDSR. Domnia sa a precizat că au existat presiuni ale unor organizaţii neguvernamentale, mai puţin la curent cu ce se întâmplă în România, care au cerut continuarea monitorizării. Decizia adoptată a demonstrat, în opinia domnului Năstase, acceptarea faptului că România este un membru adult al Consiliului Europei. Totodată, liderul PDSR a vorbit despre existenţa unor semnale pozitive pe care le-a observat la Paris în ceea ce priveşte dorinţa şi eforturile României de integrare în structurile euroatlantice".

Pornind de la această informaţie, reluată, apoi, de principalele instituţii mass-media din ţară, se pot face câteva comentarii interesante, la împlinirea a cinci ani de la decizia, justă, a Comisiei Juridice a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

În primul rând, consemnez faptul că Declaraţia Comisiei Juridice, adoptată în unanimitate, prin care s-a confirmat scoaterea României de sub monitorizarea specială, a constituit un prim semnal al faptului că ţara noastră se înscrisese deja pe drumul, ireversibil, al integrării europene. Faptul avea să fie confirmat, mai târziu, de ridicarea vizelor pentru cetăţenii români care doreau să călătorească în spaţiul Schengen, de începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană şi de invitaţia adresată României de a se alătura Alianţei Nord-Atlantice. Tot atunci, Biroul permanent al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a adoptat, în cadrul sesiunii de la Lisabona, o recomandare ce prevede eliminarea vizelor pentru reprezentanţii Consiliului Europei în toate statele membre.

În al doilea rând, decizia comisiei întrunită la Paris venea la un an după ce fuseseră suspendate controalele atât de cunoscute şi dese ale raportorilor APCE la Bucureşti. Europarlamentarii trebuiau să decidă dacă România a îndeplinit toate angajamentele şi obligaţiile asumate la admiterea sa în Consiliul Europei, în toamna anului 1993, sau dacă, dimpotrivă, există elemente care ar putea impune continuarea procesului de monitorizare. Sunt puţini cei care îşi mai aduc aminte acum că, în timpul sesiunii din aprilie 1998, a intervenit un element nou, hotărâtor în amânarea deciziei pentru sfârşitul lunii mai: raportul negativ al organizaţiei Amnesty International referitor la respectarea drepturilor omului în România, document care făcea trimitere directă la problema homosexualilor şi la cea a populaţiei de etnie rromă. La vremea respectivă, raportul înaintat de Amnesty International a fost puternic susţinut chiar de Gunnar Jansson, principalul raportor pentru România al Consiliului Europei.

În al treilea rând, este bine să ne aducem aminte că principalul susţinător al României a fost chiar domnul Adrian Năstase, pe vremea aceea membru al Comisiei Juridice a APCE, care s-a opus, prin argumente pertinente, oricărei menţiuni privind o eventuală redeschidere a procedurii de monitorizare, dar şi colegul domniei-sale, domnul Gyorgy Frunda, reprezentantul UDMR, care a avut o poziţie cât se poate de corectă în această privinţă. În faţa argumentelor prezentate de cei doi parlamentari români, până şi Gunnar Jansson a admis că România a intrat definitiv în clubul democraţiilor europene.

Lucrurile au decurs apoi de la sine. Plenul Comisiei juridice, adoptând declaraţia la care m-am referit, a împuternicit-o pe doamna Leni Fischer, preşedintele în exerciţiu al Adunării Parlamentare aj Consiliului Europei, să înainteze documentul autorităţilor de la Bucureşti.

Faptele trecute în revistă aparţin, de cinci ani, domeniului istoriei. Evocarea lor, acum şi aici, are un singur scop: acela de a reaminti tuturor că viitorul României este numai şi numai alături de Europa şi lumea civilizată.

Cu aceasta, s-a încheiat prima parte a şedinţei de astăzi.

Vă urez o zi deosebită!

Vă mulţumesc.

(Lucrările au fost conduse în continuare de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Tudor Mohora şi Borbély László, secretari.)

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că, din cei 343 de deputaţi, sunt cu prezenţa înregistrată 292; 51 lipsesc, din care 28 participă la alte acţiuni parlamentare.

V-aş ruga ca, înainte de a începe dezbaterea rapoartelor de mediere care au rămas de ieri, să parcurgem un moment de informare privind Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Potrivit Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, recomandările acestora, care se adoptă în sesiune, urmează să fie aduse la informarea autorităţilor române competente şi sunt trei asemenea recomandări, care au fost transmise Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Dau cuvântul domnului Buzatu, pentru a prezenta o notă informativă cu privire la cele trei documente.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"În prezenta, Comisia pentru muncă şi protecţie socială aduce la cunoştinţa plenului Camerei Deputaţilor că prin Adresa nr.78.PP din 17.02.2003, Biroul permanent a transmis comisiei, spre examinare, în vederea îndeplinirii procedurii de informare a Camerei Deputaţilor, trei documente adoptate de Conferinţa Internaţională a Muncii, cu ocazia celei de a 90-a sesiuni de la Geneva, 20 iunie 2002.

Documentele se referă la Protocolul din 2002, la Convenţia privind sănătatea şi securitatea la locul de muncă; Recomandarea nr.193/2002 privind promovarea cooperativelor; Recomandarea nr.194/2002 privind lista bolilor profesionale, înregistrarea şi declararea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.

Precizăm că, în conformitate cu prevederile art.19 din Constituţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii, guvernele statelor membre ale organizaţiei au obligaţia de a supune autorităţilor naţionale competente, în termen de un an de la încheierea sesiunii, Normele internaţionale ale muncii, adoptate de Conferinţa Internaţională a Muncii.

Drept urmare, informăm plenul Camerei Deputaţilor de aceste documente, care se găsesc la comisie, unde pot fi consultate de cei interesaţi, urmând ca informarea să fie notificată Biroului Internaţional al Muncii de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, aceste informaţii urmând a fi incluse în Raportul întocmit de Biroul Internaţional al Muncii şi care va fi prezentat Conferinţei Internaţionale a Muncii în anul 2003.

Preşedintele comisiei, Smaranda Dobrescu".

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, primul raport de mediere înscris pe ordinea de zi de astăzi este Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 193/2002.

Vă rog să urmăriţi raportul.

La pct.1 este textul Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.2, text comun.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pentru alin.2 şi alin.3 de la articolul unic, pct.1, înscrise la pct.2 din raport, comisia propune textele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.3, text comun.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.4 şi pct.5, textele Senatului.

Dacă aveţi, la vreunul dintre acestea, obiecţiuni? Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.6, tot text Senat.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.7 şi pct.8, tot textele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni la vreunul dintre ele? Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.9, care este şi ultimul, textul Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vom supune votului final în partea a doua a zilei.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.178/2000 privind produsele cosmetice.

Pct.1, textul Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.2, tot textul Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.3, tot textul Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Urmează să supunem şi acest raport votului final la sfârşitul şedinţei.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.3/2003.

Pct.1, textul Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.2, tot textul Senatului.

Nu sunt obiecţiuni.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.3, care este şi ultimul, vot varianta Senatului.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vom supune acest raport votului final la sfârşitul acestei şedinţe.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.23/2003.

Pct.1, varianta Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.2, tot varianta Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.3, text comun, propus de comisie.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.4, varianta Senatului.

Nu sunt obiecţiuni.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.5, text comun, propus de comisie.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vom supune şi acest proiect votului final, în cursul şedinţei destinate acestui scop, astăzi.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic.

Acesta este ceva mai voluminos, vă rog să-l urmăriţi cu atenţie.

Pct.1 şi pct.2, variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.3 şi pct.4, tot variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.5, pct.6 şi pct.7, tot variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni la vreunul dintre acestea? Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.8, varianta Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.9, tot varianta Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.10 şi pct.11.

Dacă aveţi obiecţiuni?

La care punct?

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule preşedinte, la pct.10.

Domnul Valer Dorneanu:

La pct.10, domnul deputat Márton are un comentariu de făcut.

V-aş ruga să urmăriţi intervenţia domnului deputat.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Eu aş solicita, poate de la domnii colegi din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, sau cei care au fost membri în comisia de mediere, argumentarea acestui pct.10, pentru că aici apar câteva puncte în plus la Senat, care mi se par cel puţin interesante, prevederi pe care nu le-am găsit la nici un fel de activitate că ar fi incompatibilă şi nu ştiu de ce consilierul juridic nu poate avea o activitate publicistică salarizată.

Deci, de ce tocmai această categorie de persoane a căror activitate pe undeva este mai încorsetată ca şi a procurorilor, sau a judecătorilor, li se mai interzice şi activitatea publicistică salarizată. Am citat doar unul dintre cele patru puncte adăugate care poate celelalte puncte ar putea fi acceptabile, deşi am şi o anumită rezervă la pct.c).

Dacă puteţi să-mi motivaţi şi, dacă nu, atunci, propun varianta Camerei Deputaţilor.

Domnul Valer Dorneanu:

Aş ruga membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi să se uite cu atenţie pe raport şi să vadă la pct.10 problema ridicată de colegul nostru.

Stimaţi colegi,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi ne sugerează să trecem peste acest punct, să se mai consulte colegii noştri cu cei de la Senat, pentru a vedea ce au avut în vedere când au stabilit asemenea incompatibilităţi care par, într-adevăr, cam drastice.

Deci, rămâne în suspensie pct.10 şi-l vom analiza în următoarea şedinţă.

La pct.11, dacă aveţi obiecţiuni la textul Senatului? Nu sunt.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.12, pct.13, variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.14 şi pct.15, variantele Senatului - eliminarea textelor.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.16, varianta Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Domnule preşedinte Stanciu, aseară v-aţi pus sacii în căruţă, respectiv v-aţi votat Legea învăţământului, şi acum ne boicotaţi.

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Domnule preşedinte, am făcut greşeala să cred că dreptul este o ştiinţă, dar văd că nu!

Domnul Valer Dorneanu:

Este mai ştiinţă decât politehnica dumneavoastră, dreptul nostru!

Pct.17 şi pct.18, variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.19 şi pct.20, tot variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.21 şi pct.22, variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.23, pct.24, variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.25, pct.26, tot variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.27, pct.28.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.29, pct.30, pct.31, toate variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

La care aveţi, domnule Boc?

Domnul Emil Boc (din sală):

La pct.28.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog frumos, urmăriţi cu atenţie.

La pct.28, domnul Boc are o intervenţie.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte, era o observaţie de fond, variantă pentru care s-a optat la mediere, varianta Senatului. Totuşi, fără, evident, a echivala sau pune pe picior de egalitate, să spunem, avocaţii cu aceşti consilieri juridici, având în vedere că şi ei pentru persoane juridice prestează activităţi care vizează apărarea intereselor unităţii respective, cred că şi ei ar putea beneficia de acea prevedere trecută aici, în forma de la Cameră; convorbirile telefonice ale consilierului juridic nu vor putea fi ascultate sau înregistrate şi nici nu i se va putea intercepta sau copia corespondenţa cu caracter profesional decât numai în condiţiile şi cu respectarea procedurii prevăzute de lege; percheziţia consilierului juridic, a domiciliului acestuia, autoturismului său, ori a celui în care se află, ca şi a locului de muncă, nu poate fi făcută decât de procuror, în temeiul unui mandat scris emis în acest scop şi confirmat prin procurorul Parchetului de pe lângă tribunal. Aici, în primul rând că acest text venea de la Camera Deputaţilor de prin '99, când tot procurorul era acela care emitea mandatul de arestare, iar, în condiţiile în care legislaţia noastră se schimbă, acest text aş propune să rămână cu observaţia că perchiziţia nu poate fi făcută decât în temeiul unui mandat emis de judecător, în temeiul unui mandat scris emis în acest scop.

Domnule preşedinte,

Ideea era ca aceste prevederi care se regăsesc şi în Legea avocaturii, pentru avocaţi, având în vedere că acest corp al consilierilor juridici prestează asistenţă juridică pentru persoane juridice, nu şi pentru persoane fizice, şi o persoană juridică, sub aspectul dreptului, ar trebui să fie pusă pe acelaşi picior de egalitate cu persoana fizică, să beneficieze de aceste elemente menţionate în art.18, aflate la pct.28 din lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dar v-aş ruga, dacă nu vă supăraţi, înainte de a interveni domnul Olteanu, cel puţin la alin.2 să explicaţi de ce este nevoie pentru consilierul juridic o prevedere care există pentru toată lumea? Nimănui nu i se pot asculta convorbirile telefonice decât cu mandat din partea autorităţilor competente. De ce trebuie o subliniere?

Domnule Olteanu, doriţi să interveniţi? Poftiţi.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Dacă-mi îngăduiţi, ca membru al comisiei de mediere, voi încerca să explic foarte pe scurt raţiunile care au stat la baza adoptării variantei Senatului şi a respingerii variantei Camerei Deputaţilor, ultima variantă datând de prin '99. Prin urmare, varianta Senatului este mai actuală şi este în concordanţă cu evoluţiile legislaţiei române.

Primul lucru, fără îndoială, este acela al clarificării care trebuie să fie făcută, pe de o parte, între profesia de avocat, profesie liberă, profesie independentă, şi profesia de jurisconsult, sau consilier juridic, care presupune într-adevăr asistenţa acordată unei persoane juridice.

Art.18, criticat aici, noi l-am adoptat în varianta Senatului, în sensul că am respins propunerile de la Cameră, pentru că ni s-a părut că nu există aceeaşi identitate de raţiune pentru a păstra exceptarea prevăzută de Legea nr.51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat.

Iată de ce cred că varianta Senatului, de a elimina acest text, este mai corectă, în raport şi de diferenţele dintre statutele celor două profesii. Să nu uităm, totuşi, că avocatul apără drepturile şi libertăţile fundamentale ale individului şi că, dintr-o asemenea perspectivă, nu din perspectiva vreunei protecţii suplimentare pentru avocat, ci din perspectiva protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale individului care este reprezentat de apărătorul său, apărător care are nevoie, fără îndoială, de o anumită garanţie suplimentară în această materie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Pentru că este un punct controversat şi pentru că există, totuşi, similitudini între consilierul juridic, cel puţin pe planul atribuţiilor cu avocatul, v-aş propune să lăsăm şi acest text să-l mai discutaţi o dată cu colegii de la Senat - ca să glumesc puţin, poate şi pentru a vă impune într-un singur punct punctul de vedere al Camerei Deputaţilor, pentru că, în rest, aţi acceptat toate punctele de vedere ale Senatului.

Sunteţi de acord să rămână pct.28 în suspensie pentru încă o discuţie? Vă mulţumesc foarte mult.

Pct.29 şi pct.30.

Dacă sunt obiecţiuni?

Vă rog să urmăriţi cu atenţie, domnule Boc, pentru că, atunci când ajungem la pct.30 mă întoarceţi la pct.29. Domnule Boc, urmăriţi textele cu atenţie, că o să ajung la pct.40 şi mă întoarceţi înapoi, la pct.28. Vă mulţumesc foarte mult.

La pct.29 şi pct.30, nu sunt obiecţiuni.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.31, pct.32 şi pct.33, toate variantele Senatului.

Nu sunt obiecţiuni.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.34, pct.35, tot variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.36, pct.37, varianta Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.38, pct.39, pct.40, variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.41, pct.42, variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.43, pct.44, tot variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.45, pct.46 şi pct.47, variantele Senatului, în toate cele trei cazuri.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt obiecţiuni.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.48, pct.49 şi pct.50, variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.51, pct.52, variantele Senatului.

Nu aveţi obiecţiuni.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.53, pct.54.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.55, pct.56, tot variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.57, pct.58, pct.59, variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.60, pct.61, tot variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.62, pct.63, pct.64.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.65, pct.66.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.67, pct.68.

Nu sunt obiecţiuni.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.69, pct.70.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.71 şi pct.72, tot variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.73, pct.74.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.75, pct.76, pct.77, variantele Senatului.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.78, pct.79, variantele Senatului.

Nu sunt obiecţiuni.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.80, pct.81.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Vă rog.

Vă rog. Domnul Márton.

La care punct, domnule deputat?

Domnul Márton Árpád Francisc:

La pct.80, domnule preşedinte.

Eu, cel puţin, simt că există o contradicţie între pct.46, votat deja, şi pct.80, propus deja, adică propus pentru mediere.

Cum sună art.20 de la pct.46? "În condiţiile prevăzute la art.5, consilierii juridici se pot asocia în structuri judeţene", deci se pot asocia în structuri judeţene, "pe ramuri sau în domenii de activitate potrivit intereselor profesionale şi, după caz, la nivel naţional, cu respectarea legii privind asociaţiile şi fundaţiile".

Deci, în loc să existe o singură structură, fiecare cum doreşte, pe baza legii asociaţiilor, se înfiinţează. Totală libertate, propusă aici, la pct.46, care s-a şi votat.

Ce se propune la pct.80? "Asociaţiile profesionale se vor înfiinţa şi statutele acestora se vor adopta în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi".

Deci, pe de o parte, spunem că pot, dacă doresc, iar aici, în 90 de zile te înregistrezi. "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, asociaţiile profesionale existente ale jurisconsulţilor şi consilierilor juridici îşi încetează activitatea". Este în totală contradicţie cu ceea ce s-a enunţat la pct.46...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu este chiar totală contradicţie, stimate coleg, pentru că la pct.46 este textul-cadru, că se pot asocia, iar la pct.80, la art.25 se menţionează că cei care vor să se asocieze, să se asocieze în 90 de zile.

Domnul Marton Arpad Francisc:

Şi după aceea nu se mai pot asocia, înţeleg eu din asta.

Domnul Valer Dorneanu:

Aşa s-ar înţelege din art.25, dar să dăm cuvântul domnului Olteanu, că am impresia că a fost în comisia de mediere, da? Vă rog.

Domnul Ionel Olteanu:

Da, domnule preşedinte, aţi explicat foarte bine, într-adevăr, primul text de la pct.46 prezintă enunţul normativ, iar celălalt, de la pct.80, delimitează, defineşte cadrul în care se exercită dreptul respectiv, fără îndoială un cadru raportat la scopul şi obiectul legii de faţă.

În al doilea rând, aş mai spune că această, aş spune, fără îndoială, din dezbaterile de la Comisia de mediere, la care am avut onoarea să particip, aş mai spune că, prin urmare, la pct.80 se definesc anumite detalii privind necesitatea organizării acestor asociaţii profesionale, tocmai pentru că este nevoie ca acest corp profesional al consilierilor juridici să poată fi reprezentat şi să poată pune în aplicare dispoziţiile legii de faţă pentru a exista, fără îndoială, un interlocutor valabil, oficial care este promovat de această lege.

Dincolo, referitor la observaţia cu dreptul de asociere, fără îndoială că dreptul de asociere se poate exercita oricând, în limitele legii. Există enunţul constituţional, nu mai insist asupra lui, dar în raport de scopul şi obiectul acestei legi, era nevoie să se definească un termen precis pentru ca aceste asociaţii profesionale să ia fiinţă şi să poată contribui la reprezentarea intereselor profesionale ale corpului consilierilor juridici.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul ministru Gaspar, care a participat la lucrările în comisie, când s-a adoptat de către Camera Deputaţilor textul. Poftiţi.

Domnul Acsinte Gaspar (ministrul pentru relaţia cu Parlamentul):

Domnule preşedinte,

Textele trebuie citite în succesiunea lor şi pe urmă coroborate ca să vedem care este până la urmă concluzia.

În primul rând, trebuie plecat de la art.5: "Consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale în scopul apărării şi promovării intereselor profesionale, în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor juridice". Deci acesta este textul-cadru. Mergem la poz.46, la art.20 care are următoarea redactare: "În condiţiile prevăzute la art.5, consilierii juridici se pot asocia în structuri judeţene". Deci am textul de principiu, că mă pot asocia, acum vin la art.20 şi spun că în condiţiile art.5, care dă dreptul la asociere, ei pot să constituie structuri la nivel judeţean, pe ramuri sau domenii de activitate. În continuare, dacă mergem la art.25 de la poz. 80 vine şi se spune: "Asociaţiile profesionale se vor înfiinţa şi şi statutele acestora se vor adopta în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi". Deci ţinând seama de condiţiile prevăzute la art.5. "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, asociaţiile profesionale existente ale jurisconsulţilor şi consilierilor juridici îşi încetează activitatea..." şi, pe bună dreptate, pentru că ele nu se mai încadrează în reglementare şi trebuie să se adapteze la noua reglementare. Eu cred că nu există nici o inadvertenţă între textele pe care le-am enunţat.

Domnul Valer Dorneanu:

Eu v-aş ruga totuşi să lămurim următoarea chestiune, pe care a ridicat-o domnul Marton, după trecerea celor 90 de zile se mai pot asocia altfel decât s-au asociat iniţial cu statut? Că am impresia că asta e problema pe care a ridicat-o colegul.

Domnul Acsinte Gaspar:

Aici se stabileşte un termen în care se spune că: "Asociaţiile profesionale se vor înfiinţa şi statutul acestora se va adopta în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi". Deci este o normă, sigur, care trebuie să fie reorganizată.

Domnul Valer Dorneanu:

Dar să spuneţi că e prima formă de organizare ca să asigure reprezentarea acestui corp şi că termenul acesta ipotetic nu ar interzice în viitor consilierilor juridici să-şi constituie alte tipuri de asociaţii.

Poftiţi, domnule Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Iertaţi-mă, fiecare corp profesional care este organizat în baza unei legi statutare, s-o definim generic, are anumite asociaţii care reprezintă acest corp profesional. Prin urmare, termenul prevăzut la pct.80 vizează constituirea sub formă instituţionalizată a acestora asociaţii care reprezintă corpul consilierilor juridici. Fără îndoială că se mai pot asocia şi după aceea, dar, la aceste asocieri, deci e un fel de afiliere, dacă vreţi, e o exercitare mai restrânsă a dreptului de asociere, tocmai pentru a se evita existenţa unor structuri paralele, şi instituţiile publice nu ştiu cu cine discută. Cine reprezintă corpul consilierilor juridici, pentru că altfel am intra într-un haos de nedescris, greu de definit. Este normal să existe configurarea unor structuri reprezentative ale acestei profesii şi, prin urmare, ceilalţi se vor asocia la structurile existente. Altfel vom avea uniuni ale juriştilor diferite, în funcţie de lideri, ştiţi că am mai trăit situaţii în alte materii.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Deci am insistat pe lămurirea unor chestiuni ridicate de domnul Marton, tocmai pentru elucidarea lor.

Domnule Marton, în condiţiile acestea, mai susţineţi obiecţia?

Domnul Marton Arpad Francisc:

Da.

Domnul Valer Dorneanu:

Bun, domnule Marton, eu vă propun să o lăsăm şi pe aceasta ca al treilea punct... pct.80 rămâne în discuţie între cele două comisii juridice.

La pct.81, dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.82, care este şi ultimul, textul Senatului. Nu sunt obiecţiuni.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Am parcurs raportul. Au rămas cele 3 puncte în suspensie. Va fi rediscutat după ce comisiile juridice de la cele două Camere vor găsi un punct de convergenţă.

Urmează pct. 9, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2003 pentru prorogarea termenului prevăzut la art.1 alin.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2001. Procedură de urgenţă.

Domnule preşedinte Neagu, timpul de dezbatere, vă rog să-l propuneţi.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Având în vedere întinderea actului normativ, vă propun 10 minute per total şi un minut pentru fiecare luare de cuvânt.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu această propunere?

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Rog pe domnul Gaspar, dacă doreşte să prezinte foarte pe scurt propunerea, ca să fie colegii noştri elucidaţi cu privire la proiectul pe care îl supunem dezbaterii.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Cele două Camere ale Parlamentului au adoptat Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2003 care prevedea că se suspendă procedurile cu privire la adopţiile internaţionale până la data de 1 iunie. Legea a fost la promulgare, preşedintele României a restituit-o pentru reexaminare, având în vedere că este nevoie de un timp mai îndelungat pentru a se putea elabora tot pachetul legislativ pentru reglementarea acestor domenii.

Şi, în concluzie, propune ca termenul de suspendare a adopţiilor internaţionale să fie prorogat până la data la care vor fi supuse spre adoptare Parlamentului reglementările în acest domeniu. Legea a fost adoptată de Senat, ca atare propun ca şi Camera Deputaţilor să adopte această lege, în redactarea pe care a adoptat-o Senatul.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Raportul comisiei este în acelaşi sens. Deci vă rog să consemnaţi, raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi este în acelaşi sens şi, în aceste condiţii, supun votului dumneavoastră textul, astfel cum a fost votat de către Senat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de lege a fost votat, în unanimitatea celor prezenţi.

Mai avem, la pct.11, proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport să ocupe locul cuvenit.

Şi din partea iniţiatorilor?

Poftiţi, domnule ministru.

Domnul Constantin Corega (secretar de stat, Ministerul Educaţiei şi Cercetării):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ministerul Educaţiei şi Cercetării susţine varianta propusă de Comisia pentru învăţământ, ştiinţă tineret şi sport a Camerei Deputaţilor şi, ca urmare, vă roagă să acordaţi un vot pozitiv.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte Stanciu, vă rog să vă prezentaţi raportul.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Sper că astăzi vom reuşi să aprobăm pentru a doua oară un proiect de lege. Este drept, sub asistenţa Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, condusă de distinsul preşedinte Neagu. Căci până acum am trecut-o, am votat-o în unanimitate, chiar ne-aţi lăudat. Legea a plecat de la Cameră, iniţiată de Guvern, cu unele amendamente ale comisiei, a ajuns la Senat şi, în timp ce se dezbătea această lege, Guvernul a dat o ordonanţă de urgenţă pe textul legii. Colegii noştri de acolo în loc să aprobe fie ordonanţa, cu textul legii, fie legea, ca să intrăm la mediere, a aprobat ordonanţa şi a respins legea. Aşa că ne-am trezit înapoi cu aceeaşi lege, dar nu mai e lege, ci e ordonanţă. Deci noi am votat-o o dată, sper să fim consecvenţi cu votul nostru şi de aceea îmi exprim speranţa că prin 2027, când probabil tot PSD-ul va fi la guvernare, va scoate şi legi, nu ordonanţe care modifică propriile legi şi ne încurcă.

Am introdus o bulversare în sistemul de cercetare tocmai prin această pendulare între cele două Camere. Deci legea a fost trecută prin Cameră, a fost la Senat, s-a dat o ordonanţă pe textul legii, acum reaprobăm legea care a devenit ordonanţă.

De aceea, domnule preşedinte, raportul nostru este scurt, este cel oficial, am aprobat această lege o dată, să o mai aprobăm încă o dată. Că poate, poate va ieşi, domnule preşedinte şi vor avea şi cercetătorii o lege a lor. Am primit avize de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, astfel încât sperăm să o trecem repede, fără probleme, pentru că altfel ne-am dezice de propriul nostru vot pe care l-am dat anterior şi care a fost practic în unanimitate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Da. Domnul ministru Gaspar doreşte să facă o precizare.

Poftiţi.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Totuşi să restabilim întru totul adevărul, într-adevăr, Guvernul a emis proiectul de Lege privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică care a fost trimis şi fiind sesizată în fond comisia de la Camera Deputaţilor. Proiectul, adoptat de către Cameră, după aceea a fost transmis la Senat.

La Senat nu a fost luat în dezbatere cu oarecare prioritate, astfel încât se încheia sesiunea parlamentară, prima sesiune parlamentară a anului 2002, şi atunci Guvernul a fost nevoit să intervină, în baza legii de abilitare, cu o ordonanţă, Ordonanţa Guvernului nr.57, deci din 2002, care a preluat integral textul legii, aşa cum a fost adoptat de Camera Deputaţilor. Deci am respectat ceea ce în legea de abilitare era prevăzut, ca atunci când se emit ordonanţe, dacă un proiect de lege a trecut de o Cameră sau s-a făcut raportul asupra proiectului de către o comisie, la elaborarea ordonanţei să fie avute în vedere aceste reglementări. Deci Guvernul a respectat textul din legea de abilitare, în sensul că a preluat integral textul, astfel cum a fost adoptat de Camera Deputaţilor. Sigur că acum se fac discuţiile pe textul de lege care a fost adoptat de către Senat şi care acum se găseşte la Camera Deputaţilor. Probabil că se va ajunge la mediere, ca urmarea a faptului că sunt făcute unele amendamente de către comisie şi care, sigur că, ar veni să modifice unele texte în forma adoptată de Senat.

Ca atare, domnule preşedinte, propunem ca să supuneţi dezbaterii plenului proiectul de lege, în forma adoptată de Senat, cu amendamentele făcute de către Comisia pentru învăţământ, ştiinţă tineret şi sport a Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Dacă la dezbateri generale doreşte cineva să intervină? Nu. Trecem la dezbaterea pe texte. La titlul proiectului de lege, astfel cum a fost votat de Senat, dacă aveţi obiecţiuni? Comisia n-a avut. Votat în unanimitate.

La cuprinsul articolului unic, urmăriţi amendamentul 1. Dacă aveţi obiecţiuni? Admis amendamentul, modificat textul articolului.

La pct.1 la proiectul de lege al Senatului, dacă aveţi obiecţiuni? Votat, în formularea Senatului.

La pct.2 urmăriţi amendamentul 2. Nu aveţi obiecţiuni, este admis amendamentul, modificat pct.2 cu privire la lit.e).

La pct.3 urmăriţi amendamentul 3. Este admis amendamentul, modificat pct.3.

La pct.4 urmăriţi amendamentul 4 de la pag.3. Este admis amendamentul şi e modificat pct.4.

Poftiţi, domnule deputat. Deci la pct.4, da?

Domnul Doru Dumitru Palade:

Domnule preşedinte,

eu citesc textul Camerei, sigur că observaţiile mele se referă şi la faptul că aproape un an de zile avem de la aplicarea ordonanţei şi au mai apărut şi unele neclarităţi. Spune aşa: "Din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare face parte sistemul de cercetare-dezvoltare de interes naţional..." Eu zic că mai bine era să facem o combinaţie cu art.6 din ordonanţă şi să spunem: "Sistemul naţional de cercetare- dezvoltare este constituit din ansamblul unităţilor şi instituţiilor de drept public şi de drept privat cu sau fără personalitate juridică..." care se regăseşte mai jos şi, mai departe pe text, "...acreditate în acest sens, conform prevederilor prezentei ordonanţe".

Întreb pe reprezentanţii ministerului dacă deranjează această formulare. Consider că e mai bun, decât să spunem "sistemul naţional face parte....sistemul de cercetare...." Sună, nu vreau să spun cum, că... Da.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Stanciu, vă rog să vă pronunţaţi. Dacă este un amendament, atunci nu ştiu dacă a fost făcut, dacă este vorba de o reformulare, atunci se putea propune acum. Vă rog să vă pronunţaţi, pare a fi o reformulare.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte, mai binele este duşmanul binelui. Domnul profesor Palade a lucrat destul de mult la acest proiect, a fost şi în subcomisia care s-a ocupat. I-am sugerat chiar înainte de a veni la microfon domnului profesor să nu încercăm să rezolvăm pe picior anumite chestiuni, el nu face parte din amendamentele respinse, evident că mai binele este duşmanul binelui, deci putem căuta acum o soluţie pe picior ca ieşind afară să vedem că nu a fost chiar bine.

Părerea noastră este să menţinem textul care a fost votat de comisie şi propus de subcomisie şi eventual alte elemente le vom rezolva în cadrul comisiei de mediere. Acesta este punctul de vedere exprimat de colegii mei şi care m-au mandatat să-l prezint şi sper că domnul profesor Palade va înţelege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Fiind şi un dialog colegial, înţeleg că domnul deputat Palade renunţă la text? Poftiţi.

Domnul Doru Dumitru Palade:

Să nu se supere domnul preşedinte Stanciu, dar dacă la mediere adoptăm textul Senatului, care mi se pare mai clar decât textul Camerei, nici acesta nu este întru totul cuprinzător. Dar dacă, mă rog, aşa de doreşte, nu ...

Domnul Valer Dorneanu:

Oricum o să se ajungă la mediere, şi atunci poate găsiţi termenul cel mai fericit.

Înţeleg că s-a renunţat, în condiţiile în care oricum la mediere va trebui să găsim o soluţie şi toată lumea este de acord cu pct.4 în varianta din amendamentul 4, da? Vă mulţumesc.

La pct.5 urmăriţi amendamentul 5. Nu sunt obiecţiuni. Adoptat amendamentul şi este modificat pct.5.

Pct.6 amendamentul 6, dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt obiecţiuni. Votat amendamentul şi este modificat pct.6.

La pct.7 comisia n-a avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră? Votat în formularea Senatului.

La pct.8 urmăriţi amendamentul 7. Votat amendamentul şi este modificat pct.8.

La pct.9 comisia nu are amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni. Votat în formularea Senatului.

La pct.10 urmăriţi amendamentul 8. Nu sunt obiecţiuni. Este admis amendamentul şi este modificat pct.10.

La pct.11 comisia n-a avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră obiecţiuni? Nu. Votat, în formularea Senatului.

La pct.12 urmăriţi amendamentul 9. Este admis amendamentul şi se modifică pct.12.

Pct.13 amendamentul 10. Este admis amendamentul şi se modifică pct.13.

Pct.14, urmăriţi amendamentul 11. Este admis amendamentul şi este modificat pct.14.

Pct.15 urmăriţi amendamentul 12. Este admis amendamentul şi se modifică pct.15.

Pct.16, amendamentul 13. Este admis amendamentul şi se modifică pct.16.

Pct.17, amendamentul 14. Este admis amendamentul şi se modifică pct.17.

La pct.18 şi 19, comisia n-a avut amendamente, nici dumneavoastră obiecţiuni, votate în formularea Senatului.

Urmăriţi amendamentul 15. Este admis amendamentul şi se modifică pct.20.

Pct.21, urmăriţi amendamentul 16. Este admis amendamentul şi se modifică pct.21.

Pct.22, urmăriţi amendamentul 18 de la pag.13. Este admis amendamentul şi se modifică pct.22.

Pct.23, urmăriţi amendamentul 19. Este admis amendamentul şi este modificat pct.23.

Pct.24, amendamentul 21. Este admis amendamentul şi se modifică pct.24.

Pct.25. Urmăriţi amendamentul 22. Este admis amendamentul şi se modifică pct.25.

La pct.26, 27, 28, 29, 30 şi 31, comisia n-a mai avut amendamente. Nici dumneavoastră nu aveţi obiecţiuni. Votate, în formularea Senatului.

Pct.32, urmăriţi amendamentul 24, la pag.20. Este admis amendamentul şi se modifică pct.32.

Pct.33, urmăriţi amendamentul 25. Este admis amendamentul, se modifică pct.33.

Pct.34, nu sunt amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră obiecţiuni? Votat în formularea Senatului.

Pct.35, urmăriţi raportul la pagina 23. Practic, alin.2 devine alin.3 şi rămâne nemodificat. Cu această menţiune, dacă aveţi obiecţiuni la pct.35? Votat pct.35.

La pct.36 urmăriţi amendamentul 26. Aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate. Modificat textul.

Pct.37, urmăriţi amendamentul 26. Este admis amendamentul şi se modifică pct.37.

Pct.38, urmăriţi amendamentul 27. Este admis amendamentul şi se modifică pct.38.

Pct.39. Nu sunt amendamente. Nici dumneavoastră nu aveţi, votat în formularea Senatului.

Pct.40. Urmăriţi amendamentul 28. Este admis amendamentul şi se modifică pct.40.

Pct.41, urmăriţi amendamentul 30. Este admis amendamentul şi se modifică pct.41.

La pct.42 şi 43 nu sunt amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră obiecţiuni? Votate în formularea Senatului.

Pct.44. Urmăriţi amendamentul 32. Este admis amendamentul 32 şi este modificat pct.44.

La pct.45, 46, 47 nu sunt amendamente. Nici dumneavoastră nu aveţi obiecţiuni. Votate în formularea Senatului.

Art.48, urmăriţi amendamentul 33. Este admis amendamentul şi se modifică pct.48.

Pct.49 urmăriţi textul de la pag.13. Comisia n-a avut amendamente. Nici dumneavoastră, votat în formularea Senatului.

Pct.50, urmăriţi amendamentul 34. Este admis amendamentul şi se modifică pct.50.

La pct. 51 nu sunt amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră obiecţiuni? Votat în formularea Senatului.

Pct.52, urmăriţi amendamentul 35. Este admis amendamentul şi se modifică pct.52.

Pct.53, urmăriţi amendamentul 36. Este admis amendamentul şi se modifică pct.53.

Pct.54, urmăriţi amendamentul 37. Este admis amendamentul şi se modifică pct.54.

Pct.55, urmăriţi amendamentul 39. Este admis amendamentul şi se modifică pct.55.

Pct.56, urmăriţi amendamentul 40. Este admis amendamentul şi se modifică pct.56.

Pct.57, urmăriţi amendamentul 41 din raport pentru o precizare. cu menţiunile de la pag.44, pct.57 se consideră votat.

După pct.57 vă rog să urmăriţi amendamentul 41 de la pag.42, prin care se introduce un art. II cu dispoziţia de republicare. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 42? Este admis amendamentul.

Trecem, în continuare, la parcurgerea ordonanţei. Desigur, textele din ordonanţă vor fi modificate astfel cum au fost modificate în cuprinsul legii. parcurgem împreună şi textele ordonanţei şi vă întreb dacă mai sunt şi alte intervenţii la texte, în afara celor cuprinse în proiectul legii de aprobare.

Deci la titlul şi la Capitolul I - titlul. Nu sunt obiecţiuni.

De la art.1 până la art.5? Nu sunt obiecţiuni.

Cap.II, de la art.6 până la art.32. Nu sunt obiecţiuni.

După art.32, vă rog să urmăriţi în raport punctul 17, care modifică practic titlul cap.III.

Dacă sunt alte obiecţiuni? Nu. Admis amendamentul nr.17.

De la art.33-34 dacă sunt alte obiecţiuni? Nu sunt.

La art.35 alin.2, vă rog să urmăriţi amendamentul nr.20. Urmăriţi, vă rog, amendamentul nr.20 cu privire la art.35 alin.2 din ordonanţă? Dacă aveţi obiecţiuni? Votat amendamentul.

La art.36-38. Nu sunt obiecţiuni.

Cap. IV, art.39-42. Nu sunt obiecţiuni.

La art.43 alin.2, urmăriţi amendamentul nr.23. Nu sunt obiecţiuni. Admis amendamentul.

Art.44 până la art.47. Comisia nu a mai avut intervenţii, în afara celor din textul legii. Nu sunt obiecţiuni.

Cap. V, articolele 48 până la 64 inclusiv. Nu sunt obiecţiuni. Votate în formularea rezultată din lege.

Art.65 alin.1, lit. B) şi alin.2. Urmăriţi, vă rog, amendamentul nr.31 din raport. Admis amendamentul, modificat aceste texte. Celelalte rămân nemodificate.

Art.66, 67, 68, 69. Nu sunt obiecţiuni.

Cap. VI, art.70 până la 73. Nu sunt obiecţiuni.

Cap. VII, art.74 până la 80. Nu sunt obiecţiuni.

Cap. VIII, art.82 până la art.88. Nu sunt obiecţiuni.

Titlul Cap. IX şi art.89. Nu sunt obiecţiuni.

La art.90 din ordonanţă urmăriţi amendamentul nr.38. Admis amendamentul, modificat textul.

La anexe, dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votate în unanimitate.

Stimaţi colegi, am parcurs şi proiectul de lege şi textul ordonanţei. Vom supune la sfârşitul şedinţei acest proiect votului final.

(În continuare, şedinţa este condusă de domnul Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Laszlo Borbely şi Tudor Mohora, secretari.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Stimaţi colegi, trecem la Proiectul de Lege privind înfiinţarea Universităţii Ecologice din Bucureşti.

Din partea iniţiatorului, domnul secretar general adjunct. Nu? Domnule secretar general, vă rog frumos să luaţi loc.

Din partea Comisiei de învăţământ, cercetare, tineret şi sport, domnul Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Onorat prezidiu,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Din lotul de 20 de universităţi care au trecut prin Senat acum circa 3 ani, 19 au fost binecuvântate de comisie şi de către plen, fiind acreditate. A rămas prima universitate, ca dată de iniţiere, Universitatea Ecologică, şi care a declanşat acest proces de înfiinţare şi, în final, de acreditare a universităţilor. Cum preceptul biblic "Cei din urmă vor fi cei dintâi" nu poate fi contrazis, iată că, cei din urmă au trecut înaintea celor dintâi, şi cei care au fost dintâi au trecut la urmă. Şi lucrul acesta s-a întâmplat datorită unui om care a avut şi lucruri bune (a iniţiat acest proces), dar a avut şi lucruri rele, discreditând prin activitatea lui universitatea. A fost greu, a fost dificil, s-au făcut comisii peste comisii, s-au făcut referate peste referate din partea ministerului, a Consiliului Naţional de Evaluare şi Acreditare şi s-a constatat că nu putem condamna o instituţie din cauza unui singur om şi a activităţii lui.

Şi de aceea a renăscut şi a avut forţa să renască această universitate, deşi a fost pusă sub o interdicţie: n-a mai înscris în anul I, n-a mai avut autorizaţii provizorii de funcţionare pentru specialităţile care le cereau, şi totuşi a existat. Asta dovedeşte că noua conducere, corpul profesoral reînnoit a avut forţa să renască această universitate din propria-i cenuşă, unde o aruncase cel care, de fapt, o iniţiase.

Acesta a fost motivul pentru care noi am făcut această disociere persoană-instituţie şi am acordat votul nostru spre a fi acreditată.

Sper, domnule preşedinte, domnule ministru, că această distincţie se va menţine şi astăzi, astfel încât să putem să încheiem pachetul legislativ. În paranteză fie spus, în deplasarea în ţară, de săptămâna trecută, aprobată de către Biroul permanent, am vizitat universitatea, penultima universitate, Lugoj şi am constatat că, dincolo de ceea ce se speculează, este şi mult neadevăr. Am văzut o universitate modernă, am văzut fonduri private atrase în învăţământul de stat, şi poate că va trebui să regândim şi noi, o dată cu Legea învăţământului superior, sistemul naţional de învăţământ, şi să plasăm universităţile publice şi cele private într-o reală concurenţă, spre binele învăţământului românesc. Mă opresc aici.

Vă mulţumesc, şi sper că votul dumneavoastră va fi favorabil.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am înţeles şi care va fi viitoarea propunere de acreditare, din discursul dumneavoastră.

Deci, trecem pe raportul comisiei.

Dacă la punctul 1 aveţi observaţii?

Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Votat în unanimitate.

La pct.2 Dacă aveţi observaţii? Vă mulţumesc.

Pct.3. Vă mulţumesc.

Pct.4. Vă mulţumesc.

Pct.5. Vă mulţumesc.

Pct.6. Vă mulţumesc.

Pct.7. Vă mulţumesc.

Pct.8. Vă mulţumesc.

Pct.9. Vă mulţumesc.

Anexa nr.1, dacă aveţi observaţii? Vă mulţumesc.

Cu aceasta, practic, am trecut pe parcursul întregului raport.

Trecem la următorul proiect de lege. Vă mulţumesc.

O să pregătim legea pentru votul final.

Am pus anexa. N-aţi numerotat-o, eu am zis că-i anexa nr.1, ca să ştiţi, în raport.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.132/1999 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor.

Domnul Buzatu are cuvântul.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mai întâi, cred că trebuie să mulţumim Comitetului ordinii de zi şi Biroului permanent că au acceptat ca acest proiect de lege să fie înaintat comisiei, cu prioritate, iar raportul să fie adus de urgenţă în Cameră, dat fiind faptul că vizează înfiinţarea unui organism foarte important pentru funcţionarea Legii privind formarea profesională a adulţilor.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială a întocmit raportul asupra acestui proiect de lege şi la întocmirea acestui raport a avut în vedere avizele primite de la Consiliul Legislativ şi Consiliul Economico - Social, precum şi avizele de la comisiile pentru buget-finanţe, juridică de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale.

Comisia propune plenului aprobarea proiectului de lege mai sus menţionat în forma prezentată de Senat. Proiectul acesta de lege a fost adoptat în comisie şi comisia vă roagă să votaţi favorabil această formă.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumim, domnule Buzatu. Am înţeles că, comisia este de acord cu forma votată de Senat.

Supun atenţiei dumneavoastră titlul legii. Dacă aveţi observaţii? Vă mulţumesc.

Dacă la art.1 aveţi observaţii? Vă mulţumesc.

Art.2. Dacă aveţi observaţii?

Pct.3. Dacă aveţi observaţii?

Pct.4. Dacă aveţi observaţii? Vă mulţumesc.

Pct.5. Vă mulţumesc.

Pct.6. Vă mulţumesc.

Pct.7. Vă mulţumesc.

Pct.8. Vă mulţumesc.

Pct.9. Vă mulţumesc.

Pct.10. Vă mulţumesc.

Pct.11. Vă mulţumesc.

Pct.12. Vă mulţumesc.

Pct.13. Vă mulţumesc.

Pct.14 Anexa. Vă mulţumesc.

Am trecut în revistă toate punctele din raportul comisiei. Pregătim legea pentru votul final, fiind adoptată în forma pe care a aprobat-o şi Senatul, fără nici un fel de modificare.

La pct.14 avem propunerea legislativă privind instituirea Zilei NATO în România.

Domnul Timiş, din partea iniţiatorului.

Domnul Ioan Timiş:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iniţiatorii acestei propuneri legislative sunt convinşi în continuare de însemnătatea instituirii unei astfel de zile în România, ca şi de importanţa politică şi euroatlantică a consacrării unei astfel de valori.

Dar, pe parcursul procesului de legiferare, am constatat un mic incident de procedură. Instituirea unei astfel de zile vizează anumite efecte de ordin extern. Şi, în momentul când am depus această propunere legislativă la Parlament, nu a fost sesizată Comisia pentru politică externă, singura în măsură să se pronunţe asupra acestor efecte.

În consecinţă, iniţiatorii, dorind o consultare cât mai largă cu toate comisiile care îşi pot pune un punct de vedere, şi pentru faptul că procesul de aderare la NATO este în plin curs de ratificare, solicităm, domnule preşedinte, trimiterea acestei iniţiative legislative la Comisia pentru politică externă pentru a ne acorda un aviz. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, domnule Timiş.

Dacă sunteţi de acord să retrimitem legea la Comisia pentru politică externă?

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Următoarea propunere legislativă pentru modificarea şi completarea art.14 alin.1 din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului nr.3/22.02.2000.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, domnule preşedinte Neagu, vă rog.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.14 alin.1 din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului nr.3/22.02.2000.

Consiliul Legislativ, cu avizul numărul cutare din 15 aprilie 2002 a avizat favorabil propunerea legislativă, cu observaţii şi propuneri.

Guvernul României a transmis punctul său de vedere, în care s-au prezentat observaţii şi propuneri, precizând că nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avizat favorabil, cu un amendament, propunerea legislativă. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avizat favorabil propunerea legislativă.

Obiectul de reglementare al propunerii legislative îl constituie modificarea alin.1 din art.14 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, în sensul de a acorda posibilitatea consilierilor locali şi judeţeni de a iniţia propuneri supuse referendumului, alături de primari şi de preşedintele consiliului judeţean.

Potrivit prevederilor art.60 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membrii comisiei au examinat propunerea legislativă, amendamentul Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, precum şi amendamentele scrise sau formulate oral de către membrii comisiei, în şedinţa din luna mai 2003.

La lucrările comisiei nu a participat iniţiatorul propunerii legislative, domnul deputat Anton Ionescu, deşi a fost anunţat la Grupul parlamentar al PNL.

Propunerea legislativă a fost susţinută de colegul său de partid, domnul deputat Cornel Ştirbeţ. Din numărul de 25 membri ai comisiei, la şedinţă au participat 23 de deputaţi.

În urma dezbaterii, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât, cu majoritate de voturi, să supună spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.14 alin.1 din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului nr.3/22.02.2000 cu amendamentele admise astfel cum rezultă din Anexa nr.1, şi cu amendamentul respins, cum este redat în Anexa nr.2 la prezentul raport.

În raport de obiectul şi conţinutul său, fiind un act de modificare a unei legi organice, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă supun atenţiei, dacă aveţi observaţii la pct.1 din raportul comisiei? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Pct.2. Dacă aveţi observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Pct.3. Dacă aveţi observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Am trecut în revistă toate punctele din raport.

Acesta va trece la votul final.

Trecem la următorul proiect de lege privind drepturile de care beneficiază copiii şi tinerii ocrotiţi de serviciile publice specializate pentru protecţia copilului, mamele protejate în centre maternale, precum şi copiii încredinţaţi sau daţi în plasament la asistenţi maternali profesionişti.

Domnule Buzatu, suntem la proiectul de lege, la nr.16, aveţi un minut să vă susţineţi avizul favorabil.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată în fond cu dezbaterea Proiectului de Lege privind drepturile de care beneficiază copiii şi tinerii ocrotiţi de serviciile publice specializate pentru protecţia copilului, mamele protejate în centrele maternale, precum şi copiii încredinţaţi sau daţi în plasament la asistenţii maternali profesionişti, care a fost trimis comisiei cu adresa nr.281/14.042003.

S-a ţinut cont de avizele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, Comisiei pentru buget-finanţe şi bănci.

Proiectul a fost dezbătut în procedură de urgenţă, iar în raportul său comisia propune adoptarea proiectului de lege, întrucât are în vedere asigurarea pentru fiecare copil instituţionalizat sau dat în plasament a unor condiţii adecvate nevoilor sale de dezvoltare, cât şi stimularea politicii de desinstituţionalizare în extinderea reţelei de asistenţi maternali profesionişti. Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă la pct.1 din raport aveţi observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Pct.2. Dacă aveţi observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Pct.3. Nu sunt. Vă mulţumesc.

Cu aceasta am trecut în revistă toate amendamentele admise de comisie.

Vă rog, doamna deputat Ivănescu.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulţumesc.

Trebuie să recunosc, domnule preşedinte de şedinţă, că aveţi un debit verbal şi o eficacitate care, de multe ori, ne ia prin surprindere. Am sperat, în afară de faptul că la discuţiile generale voiam să felicităm Guvernul că, în sfârşit, s-a gândit să îndrepte situaţia acestor copii care se află în dificultate şi al căror drum trebuie să fie către îngrijirea într-o familie.

Dar, dacă nu ne-aţi dat această ocazie, eu aş vrea să vă supun atenţiei un amendament " " "

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rugăm.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

. " " care a fost respins de comisie, şi care are o anumită logică în intenţiile bune ale Guvernului, care ar trebui duse până la capăt.

Deci, în Anexa acestei legi se specifică sumele care sunt prevăzute a fi date pentru echipament, cazarmament şi alte nevoi ale tinerilor şi copiilor daţi în îngrijire. Şi acolo se scrie: limitele maxime.

Din discuţiile de la comisie, am constatat că aceste limite maxime ale sumelor acordate pentru nevoile copiilor au reieşit din ceea ce se dădea şi până acum, duse cu indexarea la zi. Deci, sumele date în anul 2000 pentru îngrijirea acestora, şi care ştim că erau total insuficiente, au fost indexate şi rămân în acest moment tot total insuficiente.

În această Anexă, care are corespondenţă şi în art.2 al proiectului de lege, am solicitat să se pună limita minimă, considerându-se că, de la acest nivel, pentru consiliile judeţene care au venituri mai mari şi au posibilitatea să acorde bani mai mulţi pentru îngrijirea, educarea şi dezvoltarea acestor tineri, să o poată face.

Mi se pare ciudat să punem limita maximă şi să nu punem limita minimă, mai ales când este vorba despre copii şi despre o ţară a cărei natalitate este într-o continuă scădere.

Eu v-aş ruga să supuneţi votului sau discuţiei Camerei Deputaţilor această diferenţă între limita minimă şi maximă, bazându-mă pe înţelepciunea şi sensibilitatea caracteristică domnilor colegi din Camera Deputaţilor. Eu sper să încercăm să facem un lucru mai bun pentru aceşti copii, care şi aşa sunt bătuţi de soartă.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, am sentimentul că aveţi dreptate, doamna Ivănescu.

Domnul Barbu, vă rog.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Stimate doamne şi stimaţi domni colegi,

Aş vrea să atrag atenţia asupra faptului că la pct.4 de la amendamentele respinse, un amendament propus de subsemnatul şi doamna Paula Ivănescu se referea la: "Cheltuielile determinate de aplicarea prevederilor prezentei legi se suportă din bugetele proprii ale judeţelor, respectiv din bugetele sectoarelor Municipiului Bucureşti, cu asigurarea de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, care să asigure integral nivelul acestor cheltuieli".

Acest amendament a fost admis în comisie şi votat cu un număr de voturi suficient. Constat cu regret că este trecut la respinse, şi vreau să-l rog pe domnul Buzatu să facă precizările necesare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Domnul Buzatu, vă rog.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Amendamentul propus la pct.4 de către domnul deputat Gheorghe Barbu şi doamna Paula Ivănescu a fost adoptat în comisie, şi dintr-o eroare de redactare a fost trecut la amendamente respinse.

În ceea ce priveşte amendamentul de la pct.6, acesta a fost respins şi comisia îşi menţine argumentele pentru respingerea sa.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Deci, cu "sensibilitatea" care vă caracterizează, vă supun votului pct.4 de la amendamente respinse.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate, doamna Ivănescu.

La pct.6 comisia îşi menţine punctul de vedere, de respingere.

Cine este pentru propunerea comisiei? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Amendamentul respins rămâne respins.

Cu aceasta trecem la următorul proiect de lege.

Aceasta o vom vota la votul final.

Vă supun atenţiei Proiectul de Lege pentru aprobarea afilierii Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă la Asociaţia Mondială a Serviciilor Publice de Ocupare.

Domnule Buzatu, aveţi cuvântul, din nou, astăzi.

Domnul Dumitru Buzatu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată pentru dezbaterea pe fond cu Proiectul de Lege privind aprobarea afilierii Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă la Asociaţia Mondială a Serviciilor Publice de Ocupare, trimis cu adresa nr.163/7.04.2003.

Comisia propune plenului adoptarea acestui proiect de lege, întrucât Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă este organizaţia responsabilă de plasarea lucrătorilor, administrarea ocupării şi implementarea politicilor privind piaţa muncii, obiectivele sale fiind în concordanţă cu obiectivele Asociaţiei Mondiale a Serviciilor Publice de Ocupare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Brudaşca, vă rog.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte, şi eu susţin adoptarea acestui proiect de lege, având în vedere importanţa deosebită pe care o are afilierea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă unui organism european.

Această acţiune se înscrie în demersurile făcute pentru însuşirea acquis-ului comunitar şi crearea relaţiilor de colaborare cu instituţiile europene. Sper ca prin această afiliere să se creeze noi posibilităţi pentru asigurarea de locuri de muncă pentru cetăţenii români, în condiţii de deplină legalitate şi siguranţă.

Aş dori doar să atrag atenţia asupra unei formulări pe care am găsit-o în finalul acestui raport şi v-o supun atenţiei aşa cum se regăseşte ea în acest raport.

Dacă vor continua asemenea recomandări, poate că nu mai are rost să ne mai prezentăm aici, să mai discutăm aceste proiecte de lege, întrucât soluţiile se dau în plic, încă de la nivelul comisiei.

"În urma dezbaterii proiectului de lege - se susţine în raport - în şedinţa din 15 aprilie 2003, comisia propune admiterea, fără modificări a acestuia, cu unanimitate de voturi". Deci, noi ar trebui să o votăm cu unanimitate de voturi; aşa ne recomandă doamna preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Doamna preşedinte a remarcat cum s-a votat în comisie, nu cum vom vota noi. Dovadă că dumneavoastră vă veţi abţine, am înţeles.

Dacă aveţi observaţii la titlul legii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Dacă aveţi observaţii la art. 1? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Dacă aveţi observaţii la art. 2? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Proiectul de lege trece la votul final.

Urmează Propunerea legislativă privind Ordinul "Mihai Viteazul".

Domnul Ciuceanu. Aveţi un minut, domnule preşedinte Ciuceanu.

Domnul Radu Ciuceanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Îmi revine mie onoarea, după 10 ani, să aduc în faţa dumneavoastră raportul întocmit de Comisia specială pentru elaborarea propunerilor legislative privind sistemul naţional al decoraţiilor din România, un raport care vizează suprema Distincţie, supremul ordin, suprema onoare pe care Poporul Român o acordă eroilor săi: "Ordinul Mihai Viteazul".

"Ordinul Mihai Viteazul" a fost instituit în anul 1916, fiind rezervat în mod exclusiv ofiţerilor pentru a răsplăti fapte şi acţiuni de război.

La întocmirea proiectului de act normativ, comisia a ţinut cont de punctele de vedere ale Ministerului Apărării Naţionale, Cancelariei Ordinului Preşedinţia României, Asociaţiei Ordinului "Mihai Viteazul", Comisiei de heraldică, genealogie şi geografie a Academiei Române.

Comisia, admiţând toate amendamentele Guvernului României, şi-a însuşit toate observaţiile Consiliului Legislativ.

Nu s-au primit amendamente de la deputaţi.

Cu excepţia semnelor heraldice ale Casei Regale, care au fost eliminate, Ordinul "Mihai Viteazul" reproduce cu fidelitate modelul din 1916.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă la pct. 1 aveţi observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

La pct. 2 dacă aveţi observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Punctul 3. Vă mulţumesc.

Punctul 4. Vă mulţumesc.

Punctul 5. Vă mulţumesc.

Punctul 6. Vă mulţumesc.

Punctul 7. Vă mulţumesc.

Punctul 8. Vă mulţumesc.

Punctul 9. Vă mulţumesc.

Punctul 10. Vă mulţumesc.

Punctul 11. Vă mulţumesc.

Punctul 12. Vă mulţumesc.

Punctul 13. Vă mulţumesc.

Punctul 14. Vă mulţumesc.

Punctul 15. Vă mulţumesc.

Punctele 16, 17, 18, 19, 20. Vă mulţumesc.

Anexa. Observaţii? Vă mulţumesc.

Proiectul de lege se pregăteşte pentru votul final.

Urmează, Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase.

Domnule Brînzan, vă rog.

Domnul Ovidiu Brînzan:

Proiectul de lege care a primit avizul favorabil al Comisiei de sănătate se referă la posibilitatea acordată distribuitorilor să vândă şi ei direct medicamente, deci să aibă reţele de distribuţie. Aceasta pentru a scădea costurile medicamentelor până la sosirea la beneficiarul lor şi pentru aliniere cu legislaţia europeană, care prevede în mod expres libera circulaţie a medicamentelor. Motiv pentru care insistăm pentru un vot favorabil la propunerea legislativă aflată în discuţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă aveţi observaţii la pct. 1? Nu sunt. Vă mulţumesc.

La pct. 2 dacă aveţi observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Proiectul de lege se pregăteşte pentru votul final.

Următorul Proiect de Lege este cel pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor.

Domnule Buzatu, aveţi un minut.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată pentru dezbaterea pe fond cu Proiectul Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, trimis cu adresa nr. 231 din 24 martie 2003. La întocmirea raportului au fost avute în vedere avizele primite de la Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Comisia propune plenului adoptarea proiectului de lege, întrucât este strict necesară adoptarea unei noi reglementări cu privire la salarizarea poliţiştilor, în conformitate cu reglementările Legii nr. 360 privind statutul poliţistului.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Ivănescu.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Eu, înainte de discutarea acestei legi, vreau să vă aduc încă o dată în atenţie faptul că, după atâţia ani de zile, acest Guvern nu a învăţat să facă legi de salarizare corespunzătoare stadiului în care ne aflăm.

Încă o dată se dovedeşte că se caută să se ascundă sub forma unor fel de fel de sporuri adevărata intenţie a noastră, a Executivului, de a salariza corespunzător echipa de poliţişti.

Trebuie odată şi odată, aşa cum am vorbit şi la salarizarea magistraţilor, să spunem opiniei publice şi să recunoaştem că nişte oameni, într-un anumit domeniu trebuie foarte bine plătiţi, pentru ca noi să fim în siguranţă, pentru ca să avem parte de dreptate şi de adevăr.

În această lege, ca şi în celelalte, se recunoaşte într-un fel că nici gând să se demilitarizeze Poliţia, deşi avem un statut al poliţiştilor care încearcă să ne sugereze aşa ceva, printre alte sporuri, apărând şi sporul de grad profesional, ca să schimbăm ce a fost înainte, deci cosmetizăm.

Ar fi trebuit să spunem: "Poliţia este de mare însemnătate. Poliţistul trebuie să trăiască bine, să fie sigur şi să nu fie tentat de tot ce se învârte în jurul lui".

În loc de aceasta, am inventat, pe lângă un salariu, să zicem, de bază, corespunzător, încă vreo 15 sporuri, unele din ele fiind la dispoziţia ministrului de interne, şi iată că ne încurcăm în fel de fel de lucruri, în loc să fim cinstiţi, corecţi şi să facem legi corespunzătoare atât Uniunii Europene, cât şi dorinţelor noastre, şi să fie foarte clar şi bine exprimat ceea ce doreşte legiuitorul din această instituţie pusă la dispoziţia cetăţeanului.

Sperăm că aceste trageri de sirenă (nu suntem Vasile Roaită), totuşi, să fie auzite de guvernanţi şi mă refer în mod special la Ministerul Muncii, plus celelalte ministere de resort, ca aceste lucruri să facă lumină, să se vadă clar, transparent, ce este, cui se dă şi în ce condiţii primesc diverse instituţii salarizările respective, mai ales că este vorba de bani publici.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

După sfintele sirene are cuvântul domnul Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Înainte de a mă referi la această ordonanţă, aş vrea să-mi exprim nemulţumirea pentru faptul că un număr de amendamente pe care le-am depus la acest proiect de lege nu se regăsesc nici la amendamente respinse, nici la amendamente admise.

Nu înţeleg de ce nu au fost nici măcar contabilizate, dacă nu au fost discutate? Acesta este un aspect.

N-am venit aici la microfon pentru a exprima un punct de vedere al partidului meu, ci un punct de vedere personal.

Aş dori să fac precizarea că am sentimentul că graba cu care Guvernul se pregăteşte pentru rezolvarea acestei probleme este strict legată de apropierea viitoarelor alegeri. Alegerile viitoare, probabil că vor trebui făcute cu oameni obedienţi, bine plătiţi, care să treacă cu vederea abuzurile anticipate de alegerile parţiale desfăşurate în ultima perioadă.

Este foarte cert că e nevoie de o salarizare corespunzătoare a tuturor celor care desfăşoară activităţi de importanţă comunitară deosebită. Nu contest nici eu necesitatea ca poliţiştilor să li se dea lefurile pe care le merită, pentru importanţa socială deosebită pe care o au activităţile pe care le desfăşoară în slujba cetăţenilor, dar apare această prezumţie de vinovăţie din parte Puterii care s-a găsit acum, în acest an dinaintea celui electoral, să mărească lefurile atât magistraţilor, cât şi poliţiştilor. Din acest punct de vedere, poate că opinia publică ar putea trage concluzia că aceste demersuri nu sunt întâmplătoare şi ele sunt un fel de răsplată anticipată pentru închiderea ochilor, pentru ceea ce se pregăteşte poporului român.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar PSD, domnul Buzatu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pentru a demonstra că nu suntem insensibili, vreau să vă spun că am receptat mai întâi semnalul sirenei Partidului Democrat şi vreau să fac următoarele precizări: nu e vorba de nici un fel de ascundere a unei realităţi, privind salarizarea acestui corp al funcţionarilor foarte important, al poliţiştilor. Este pur şi simplu o punere în concordanţă cu Legea nr. 360 din 2002 şi, în aceste condiţii, avem de-a face cu o salarizare specifică funcţiunilor pe care le îndeplinesc poliţiştii în acest domeniu. Nu avem posibilitatea, în cadrul unei activităţi atât de complicate, să găsim o formă unică de remunerare şi din această cauză s-a adoptat acest sistem care este ultratransparent, întrucât el face obiectul unei legi şi poate fi studiat de oricine.

În ceea ce priveşte afirmaţiile - aş spune eu foarte grave - ale domnului Brudaşca, ele cred că sunt determinate de faptul că n-a citit proiectul de lege şi nu cunoaşte cadrul legislativ care reglementează activitatea poliţiştilor. Poliţiştii nu sunt în solda unui partid sau în solda unei persoane. Aceste legi sunt consecinţa procesului de reformă pe care poliţia l-a suferit. Or, noi, cred că suntem de acord cu toţii că, mai ales în acest domeniu, se impunea o reformă profundă şi, pe cale de consecinţă, şi în domeniul salarizării.

Eu sper că în dezbaterea unei legi care - să spunem noi că are un caracter tehnic - vor apărea mai puţine asemenea intervenţii de natură politică în viitor.

Vă mulţumesc încă o dată.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Brudaşca. Se pregăteşte domnul Marcu Tudor.

Domnul Damian Brudaşca:

Îmi pare rău că domnul vicepreşedinte al comisiei a făcut referiri că n-aş fi citit legea. N-aş fi putut depune 48 de amendamente pe care domnia sa nici măcar nu le-a menţionat aici că le-a văzut. Nu înţeleg care este explicaţia, cum am putut să nu citesc legea, când am făcut aceste amendamente? Poate că acest lucru este specific numai comisiei pe care dumnealui o reprezintă aici.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Marcu Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să iau cuvântul pentru a arăta că discuţiile au fost destul de aprinse şi în cadrul Comisiei de apărare şi indiferent de culoarea politică ele au purtat amprenta unei dorinţe de a rezolva problema salarizării personalului din Ministerul de Interne, ca un prim pas pentru rezolvarea salariilor şi altor categorii sociale care beneficiază mai puţin de clemenţa noastră decât actualii membri din Ministerul de Interne.

Ce vreau să spun, însă? Este dificil de acceptat faptul că întotdeauna s-au pus, şi de guvernele anterioare şi de către guvernul acesta, pe primul plan mărirea salariilor procurorilor, a magistraţilor şi a poliţiştilor. Poate da naştere la speculaţii. De ce anume pentru aceştia şi nu şi pentru alţii?

Însă, socotim că este un bun câştigat. Orice bun câştigat este bine de păstrat, pentru ca să dea posibilitatea şi altor categorii sociale să egaleze această performanţă de salarizare a celor două categorii sociale din ţara noastră.

Noi ne vom bate în continuare ca şi pentru celelalte categorii, în special pentru Ministerul Apărării, care nu este cu nimic mai prejos în eforturile pe care le depun, ca să menţină o stare, mai ales în situaţia internaţională actuală.

De asemenea, pentru alte categorii, cum ar fi profesorii, medicii, cercetătorii, văd că în ultimul timp au început să mai echilibreze puţin salariile, în funcţie de importanţa acestei munci în economia naţională. Eu vreau să arăt, însă, şi faptul că, mărind mereu salariile unora şi uitând să le mărim şi pe ale altora, ajungem la adevărate discrepanţe, foarte mari, cum ar fi chiar aceea că în ce mă priveşte, de exemplu, toţi subordonaţii mei, care au rămas în activitate în Ministerul Apărării, au salarii mai mari decât am eu acum şi care într-un fel sau altul le controlez activitatea.

Aberaţii de genul acesta trebuie să ne facă să echilibrăm puţin judecata noastră, în lupta pe care o ducem fiecare în domeniul lui de activitate, pentru a aduce salariile la nivelul celor care au câştigat... (Domnul preşedinte de şedinţă îi închide microfonul) Gata, imediat, am terminat! ".. şi nu să le coborâm pe celelalte. În sensul acesta, vă rog să mă înţelegeţi în modul corespunzător.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, domnule Marcu Tudor.

Dacă aveţi observaţii la pct. 1 din raport? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Dacă aveţi observaţii la pct. 2 din raport? Vă rog.

Domnul Kerekes Károly:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am o observaţie la pct. 2 din raport. De fapt, am un amendament la Capitolul "Amendamente respinse". Amendamentul meu are ca scop eliminarea unei inechităţi stabilite prin acest proiect de lege la partea a doua a alin. 4 şi la alin. 5 al art. 37 din proiectul de lege.

Despre ce e vorba în concret? Modul de acordare a indemnizaţiei de creştere a copilului. Potrivit proiectului de lege se prevede ca indemnizaţia de creştere a copilului să se acorde în proporţie de 85% din salariul de bază avut. Faţă de această situaţie trebuie să remarcăm faptul că pentru muritorii de rând - să formulez aşa - începând de la 1 ianuarie, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2003 se va acorda această indemnizaţie de creştere a copilului în proporţie de 85% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Or, în această situaţie, dacă menţinem varianta din proiect, atunci comitem o mare inechitate, pentru că nu putem favoriza categoria poliţiştilor, faţă de care am foarte mare respect, dar ar fi atunci singura categorie care ar putea beneficia de o indemnizaţie de creştere a copilului în proporţie de 85% din salariul de bază.

Eventual, cei care sunt împotriva amendamentului meu, ar putea să invoce faptul că poliţiştii fac parte din alt sistem de asigurare. Ei, bine, trebuie să reamintesc faptul că şi cadrele militare fac parte din alt sistem, iar la cadrele militare această indemnizaţie pentru creşterea copilului se acordă exact pe baza aceloraşi reguli care sunt valabile pentru restul populaţiei.

Deci, în ipoteza în care menţinem varianta din proiect, ar fi singura categorie favorizată, categoria poliţiştilor, care ar putea să beneficieze de o indemnizaţie de creştere a copilului în valoare de 15.000.000 - 20.000.000 lei, dacă luăm în considerare salariul de bază al poliţiştilor, iar restul categoriilor, cum ar fi magistraţii, cadrele militare, cei de la SRI şi celelalte categorii ale populaţiei ar putea să beneficieze numai de 4.200.000 lei, cum a spus domnul ministru Marian Sârbu, că este suficient pentru creşterea unui copil.

Vă rog frumos, atunci, să luaţi în considerare că nu putem face această inechitate şi să aliniem şi în acest caz să ne aliniem la regulile stabilite prin Legea privind asigurările sociale de stat.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnule Buzatu, vă rog frumos.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Colegul Kerekes, din punctul de vedere al alinierii reglementărilor în ceea ce priveşte drepturile de care beneficiază militarii, cei din Serviciul Român de Informaţii şi poliţiştii are, să zicem, dreptate. Pentru că toate aceste reglementări legale, am spus cele privind pensiile şi alte drepturi ale militarilor, celor din Serviciul Român de Informaţii, fac referire la sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Din punct de vedere, însă, al raportului întocmit de comisii, comisia a respins propunerea domnului Kerekes. Rămâne să apreciem dacă varianta aceasta a alinierii este o variantă optimă pentru salarizarea poliţiştilor sau să menţinem propunerea din raportul întocmit de Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă supun aprobării amendamentul domnului deputat Kerekes.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu un vot împotrivă, amendamentul domnului Kerekes a fost aprobat.

Dacă aveţi alte observaţii la pct. 2? Vă mulţumesc.

Proiectul de lege trece pentru votul final.

Următorul proiect de lege este cel privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2003 pentru modificarea şi completarea art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate.

Domnule Buzatu, aveţi 30 de secunde.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Comisia a fost sesizată cu acest proiect de lege. În dezbaterea care a avut loc a ţinut cont de avizele de la comisiile care au fost sesizate pentru aviz.

Comisia propune plenului adoptarea proiectului de lege, întrucât politica promovată în domeniul copilului are în vedere stimularea reţelei de asistenţă maternal profesionişti, luând în considerare, cu prioritate, interesul copilului de a creşte şi de a se dezvolta într-un mediu familial.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă aveţi observaţii la pct. 1? Nu sunt. Vă mulţumesc.

La pct. 2 dacă aveţi observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Proiectul de lege trece la votul final.

Următorul proiect de lege se referă la înfiinţarea Comunei Vultureşti, judeţul Argeş.

Domnul Pleşa, din partea Comisiei de administraţie publică.

Domnule Pleşa, aveţi un minut.

Domnul Eugen Lucian Pleşa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cu adresa 624 din 25 februarie 2003, Comisia de administraţie publică a fost sesizată în aprobarea acestei propuneri legislative în procedură obişnuită.

Există avizul favorabil al Consiliului Legislativ, există punctul de vedere al Guvernului şi ca să fiu mai scurt vreau să spun că în această speţă comisia propune admiterea, cu modificări a propunerii legislative pentru înfiinţarea Comunei Vultureşti, judeţul Argeş.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc mult, domnule Pleşa.

Dacă aveţi observaţii la pct. 1 din raport? Nu sunt. Vă mulţumesc.

La pct. 2? Vă mulţumesc.

Punctul 3? Vă mulţumesc.

Punctul 4? Vă rog, domnule Ciupercă.

Domnul Vasile Silvian Ciupercă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La pct. 4 s-a strecurat o omisiune. Urmăriţi, alin. 2 vorbeşte de competenţa autorităţilor locale de a gestiona veniturile şi cheltuielile ce revin Comunei Vultureşti.

Autorităţile locale sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi.

Persoanele numite la art. 3 care gestionează treburile trebuie să aibă posibilitatea de a gestiona veniturile şi cheltuielile.

De aceea, vă rog, şi comisia a fost de acord şi ministerul să se adauge după cuvântul de la alin. 2, "prin autorităţile administraţiei publice locale ale acestei noi comune, iar până la constituirea acestora, de persoanele prevăzute la art. 3 alin. 1". Aceasta este omisiunea...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

De acord. Am înţeles, domnule Ciupercă.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Dacă aveţi observaţii la pct. 5? Nefiind observaţii, proiectul de lege trece la votul final.

Următoarea propunere legislativă privind înfiinţarea Groşii Ţibleşului, judeţul Maramureş.

Domnul Pleşa.

Domnul Eugen Lucian Pleşa:

Şi în această situaţie, la această propunere legislativă, în comisie s-a dezbătut în procedură obişnuită. Avem avizul favorabil al Consiliului Legislativ cu nr. 242 din februarie 2003. Iniţiativa are ca obiect de reglementare înfiinţarea Comunei Groşii Ţibleşului din judeţul Maramureş.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Pleşa.

Dacă aveţi observaţii la pct. 1? Vă mulţumesc.

Punctul 2? Vă mulţumesc.

Punctul 3? Vă mulţumesc.

La pct. 4? Vă mulţumesc.

La pct. 5 domnul Ciupercă are exact aceeaşi observaţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

La pct. 6. Vă mulţumesc.

Punctul 7? Vă mulţumesc.

Proiectul de lege trece la votul final.

Următorul Proiect de Lege este cel pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale.

Comisia de administraţie publică. Domnul Pleşa.

Domnul Eugen Lucian Pleşa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare stabilirea procedurilor de colectare a creanţelor bugetare locale, întărind autoritatea organelor de executare ale autorităţilor publice locale, în scopul eficientizării activităţii de colectare şi creştere a gradului de realizare a creanţelor bugetare pe cale administrativă. El a primit aviz favorabil. Comisia propune aprobarea acesteia, cu modificări în legătură cu amendamentele propuse.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Pleşa.

Pct. 1, dacă aveţi obiecţiuni? nu sunt.

Vă mulţumesc.

Pct. 2? Vă mulţumesc.

Pct. 3? Vă mulţumesc.

Pct. 4? Vă mulţumesc.

Pct. 5? Vă mulţumesc.

Proiectul de lege trece la voturile finale.

Următorul proiect de lege este Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art. 24 din Legea nr. 139/2000 privind activitatea de meteorologie.

Domnule Pleşa, dumneavoastră sunteţi cu ploile, văd, acum...

Domnul Eugen Lucian Pleşa:

Da, e ultima din această serie, domnule preşedinte.

Pe scurt, comisia propune admiterea acestei propuneri, cu modificările cuprinse în amendamentele admise. Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă aveţi obiecţiuni la pct. 1? Vă mulţumesc.

Pct. 2? Vă mulţumesc.

Acest pct. 2 este şi ultimul.

Proiectul de lege trece la votul final.

Domnule Olteanu, o să am rugămintea să prezentaţi raportul Comisiei de validare pentru un nou coleg.

Domnul Ionel Olteanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport privind validarea unui mandat de deputat.

Comisia de validare a luat cunoştinţă de faptul că a devenit vacant un loc de deputat în Circumscripţia electorală nr. 36 Teleorman, ca urmare a demisiei domnului deputat Adriean Videanu, aparţinând Grupului parlamentar al PD.

În conformitate cu dispoziţiile art. 66 alin. 9 din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, cu modificările şi completările ulterioare, în caz de vacanţă a mandatelor de deputaţi aleşi pe liste de candidaţi, supleanţii vor ocupa locurile vacante, în ordinea în care sunt înscrişi pe liste, dacă până la data validării partidele sau formaţiunile politice pe listele cărora au candidat supleanţii confirmă în scris că aparţin acestora.

În legătură cu ocuparea locului de deputat devenit vacant, Comisia de validare, procedând în ziua de 26 mai 2003 la examinarea actelor dosarului în cauză, a constatat următoarele: pe lista supleanţilor publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 627/2000 pentru Partidul Democrat, în Circumscripţia electorală nr. 36 Teleorman, la nr. crt. 318, figurează ca prim-supleant domnul Alexandru Mocanu. La dosarul de validare se află scrisoarea prin care se confirmă că supleantul mai sus nominalizat aparţine şi în prezent partidului din partea căruia a candidat la alegerile din 26 noiembrie 2000. De asemenea, au fost prezentate declaraţia scrisă de acceptare a mandatului de deputat şi dovada depunerii declaraţiei de avere prevăzută de art. 2 şi 3 din Legea nr. 115/1996, modificată şi completată prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţionarilor publici şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Prin declaraţia de acceptare a mandatului, supleantul a precizat, de asemenea, că, după validare, pentru a înlătura starea de incompatibilitate în care intră, potrivit legii, va renunţa la funcţia pe care o deţine în prezent.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru ocuparea locului de deputat devenit vacant, Comisia de validare propune Camerei Deputaţilor validarea mandatului de deputat al domnului Alexandru Mocanu, declarat supleant la alegerile din 26 noiembrie 2000 în Circumscripţia electorală nr. 36 Teleorman, pe lista Partidului Democrat. Prilej cu care, personal, îi urez succes. Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă aveţi observaţii sau comentarii la acest punct? Dacă nu, supun votului dumneavoastră validarea domnului deputat Alexandru Munteanu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Felicitări, domnule deputat.

În continuare, vă citesc: În conformitate cu prevederile art. 17 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a depus la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2003 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 1 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2001 pentru suspendarea temporară a tuturor procedurilor referitoare la adopţiile internaţionale.

Vă mulţumesc.

Trecem la votul final.

La pct. 1, vă supun votului final Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 149/2002 privind unele măsuri pentru finalizarea construcţiilor începute înainte de data de 1 ianuarie 1990 şi neterminate până la data de 1 iulie 2002.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Vă mulţumesc.

La pct. 2, vă supun aprobării Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 197/2002 pentru modificarea şi completarea art. 25 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct. 3, vă supun aprobării Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

La pct. 4, vă supun votului final Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 178/2000 privind produsele cosmetice.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

La pct. 5, vă supun votului final Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 3/2003 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor şi pentru instituirea unor măsuri de îmbunătăţire a colectării unor venituri bugetare.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

La pct. 6, vă supun votului final Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/2002 privind achiziţiile publice prin licitaţii electronice.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Vă supun votului final Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Vă supun votului final Proiectul de Lege privind înfiinţarea Universităţii Ecologice din Bucureşti.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Vă supun votului final Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 132/1999 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Vă supun votului final Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art. 14 alin. 1 din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului nr. 3 din 22 februarie 2000.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Vă supun votului final Proiectul de Lege privind drepturile de care beneficiază copiii şi tinerii ocrotiţi de serviciile publice specializate pentru protecţia copilului, mamele protejate în centre maternale, precum şi copiii încredinţaţi sau daţi în plasament la asistenţii maternali profesionişti.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Vă supun votului final Proiectul de Lege pentru aprobarea afilierii Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă la Asociaţia Mondială a Serviciilor Publice de Ocupare.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Vă supun votului final Propunerea legislativă privind Ordinul "Mihai Viteazul".

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Vă supun votului final Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Cu o abţinere, proiectul de lege a fost aprobat.

Vă supun votului final Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 pentru salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Vă supun votului final Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2003 pentru modificarea şi completarea art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Vă supun votului final Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Vultureşti, judeţul Argeş.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Vă supun votului final Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Groşii Ţibleşului, judeţul Maramureş.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Vă supun votului final Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Vă supun votului final Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art. 24 din Legea nr. 139/2000 privind activitatea de meteorologie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Stimaţi colegi, vreau să vă mai pun în discuţie Statutul aleşilor locali. Dau cuvântul domnului Florin Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Statutul cuprinde prevederi referitoare la incompatibilităţile aleşilor locali şi acestea sunt reglementate în prezent în Legea nr. 161/2003. În consecinţă, dispoziţiile privind Statutul ar trebui eliminate şi pentru aceasta supun votului dumneavoastră retrimiterea acestui proiect de lege la comisie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Stimaţi colegi,

Şedinţa noastră de astăzi ia sfârşit.

Vă mulţumesc foarte mult.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,10.