Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Constantin Niţă, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Nicolae Leonăchescu şi Puiu Haşotti, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Doamnelor şi domnilor,

Începem prima parte a şedinţei de astăzi cu secvenţa intervenţiilor deputaţilor.

Vă cer permisiunea să-i dau cuvântul domnului Dumitru Dragomir, să fie o premieră absolută!

Domnul Dumitru Dragomir:

Domnilor,

Cunoaşteţi probabil intenţia mea de a candida pentru funcţia de Primar General al Capitalei. În ciuda acestei intenţii - sau tocmai datorită ei - nu voi aduce campania electorala la această tribună. Nu mă voi referi, cu alte cuvinte, la aspecte care privesc numai oraşul Bucureşti, cu intenţia de a obţine o facilă popularitate politică prin intermediul Parlamentului. Din acest motiv, daţi-mi voie să tratez astăzi un subiect cu caracter general: situaţia economiei româneşti din perspectiva pierderii unor importante pieţe internaţionale de desfacere şi schimb.

Modul în care economia românească a involuat în ultimii ani este evident şi poate fi ilustrat statistic printr-o diversitate de indicatori. Un indicator elocvent pentru pauperizarea masivă a întregii societăţi româneşti îl reprezintă structura salariaţilor pe grupe de salarii brute. Astfel, dacă în 1989, doar 4% din salariaţi aveau un salariu sub 40 de dolari SUA, în 2002, această categorie reprezenta 19% din numărul total de salariaţi. Involuţia este şi mai evidentă în cazul remuneraţiilor medii, cu un nivel între 70 dolari SUA şi 120 dolari SUA. În 1989, acestea reprezentau 73,4%, în timp ce în 2002 ponderea lor a scăzut considerabil, până la 42,9%.

În aceste condiţii, şi puterea de cumpărare a cetăţenilor români s-a diminuat sensibil. Dacă, în 1979, doar 38,7% din veniturile totale ale unei familii erau alocate produselor alimentare, în 2002, cuantumul acestor cheltuieli reprezenta 56,3%. şi asta nu pentru că populaţia a început să cheltuiască mai mult pentru achiziţionarea alimentelor, ci pentru că veniturile familiale totale au scăzut constant.

Pentru a suporta aceste cheltuieli, populaţia a renunţat la plata unor servicii, cum ar fi: sănătatea, turismul, precum şi la bunurile alimentare. Astfel, nivelul de trai al cetăţeanului român a cunoscut un accelerat proces de degradare. Individul a fost obligat să renunţe la îngrijirea propriei sănătăţi, la petrecerea unui autentic concediu de odihnă etc. Gradul de mobilare şi utilare ale locuinţelor se ridică la nivelul anilor '50 ai secolului XX. Situaţia pensionarilor este şi mai gravă, peste 75% dintre aceştia renunţând chiar şi la alimentele de bază, pentru a reuşi să-şi achite utilităţile, adică: întreţinere, electricitate, telefon etc.

Modul în care se hrănesc românii astăzi, în comparaţie cu anul 1989, este grăitor pentru prăbuşirea nivelului de trai. A crescut masiv consumul de produse ieftine şi lipsite de suport proteic şi de vitamine: dacă în 1990, consumul mediu anual de cartofi pe cap de locuitor era de 59,4 kg, în 2002, acesta ajunsese la 89,7 kg. Aşa cum era de aşteptat, a scăzut dramatic consumul de peşte, de la 6 la 2 kg, de fructe, de la 61 la 41 kg, şi chiar de carne şi produse din carne, de la 61 la 42 kg. Mâncăm, cu alte cuvinte, din ce în ce mai prost.

Cum a fost posibil acest regres? O cauză semnificativă este reprezentată de imatura gestionare a capacităţilor şi relaţiilor economice existente până în 1989. Evoluţia comerţului exterior românesc, din 1989 şi până în prezent, reprezintă un indicator elocvent: astfel, dacă în anul 1989 exporturile României aveau o valoare totală de 11,2 miliarde de dolari SUA, în 2001, valoarea cumulată a exporturilor a fost de doar 6,9 miliarde de dolari SUA. Asistăm, efectiv, la o înjumătăţire a exporturilor, care, chiar dacă în ultimii ani au înregistrat o anumită creştere, au făcut-o în mod artificial, datorită mâinii de lucru ieftine.

Situaţia este încă mai gravă în cazul în care analizăm sectoarele care asigurau, în mod tradiţional, baza exportului românesc. Iată doar câteva date sintetice: în 1989, exportam animale şi produse animale în valoare de 320 de milioane de dolari SUA, iar în 2002 doar în valoare de 92 de milioane de dolari SUA; în 1989, produsele vegetale aduceau României 151 de milioane de dolari SUA, în 2002, doar 67 de milioane de dolari SUA; în 1989 vindeam produse chimice în valoare de 617 de milioane de dolari SUA, în 2002, doar în valoare de 314 milioane de dolari SUA.

Această veritabilă prăbuşire a exportului românesc poate fi observată în aproape toate sectoarele economiei naţionale, creând câteva deficienţe majore.

Ţara noastră a dispărut de pe anumite pieţe pe care le domina în urmă cu 14 ani. Până în 1989, infrastructura multor state asiatice era asigurată de utilajele şi tehnica de lucru din România şi chiar de specialişti români. Acum, au dispărut, practic, schimburile comerciale masive cu state asiatice deosebit de importante. Mai mult decât atât, produsele româneşti erau foarte bine vândute şi în America de Sud sau în Africa. Însă, în prezent, România are doar o prezenţă nesemnificativă pe aceste pieţe.

În condiţiile în care economia românească nu poate concura solidele economii europene, pierderea pieţelor asiatice, sud-americane şi africane constituie un eşec major al comerţului exterior românesc.

Situaţia este cu atât mai gravă cu cât România a renunţat deliberat la aceste pieţe. După 1989, decidenţi politici imaturi au hotărât că tânăra democraţie românească nu trebuie să mai contracteze schimburi comerciale cu anumite ţari, în special cu Rusia, cu membrii fostei Uniuni Sovietice sau cu state asiatice. Aşa cum era de aşteptat, alte state au apărut pe aceste pieţe, produse din ţări cu o îndelungată tradiţie democratică înlocuind produsele româneşti. Acum, probabil, este prea târziu pentru o revenire, în ciuda unor eforturi politice în această direcţie.

Va mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Liviu Bara, va urma domnul Adrian Moisoiu.

Domul Radu Liviu Bara:

Va mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea se intitulează "Domnul Ion Iliescu, preşedinte al României."

Iubit până la adulare de unii, contestat, chiar cu ură, de alţii, domnul Ion Iliescu, preşedinte al României, rămâne cel mai apreciat om politic din ţară. Dotat cu multă inteligenţă, şarm şi o mare putere de muncă, domnia sa a reuşit, de-a lungul timpului, sa treacă peste multe momente dificile, dar şi să realizeze multe lucruri bune, pentru care este extrem de apreciat.

De multe ori, s-a spus că nu reuşeşte sa-şi aleagă colaboratorii şi trebuie recunoscut că nu o data, a fost trădat de aceştia. şi am vedere, în principal, criza care s-a declanşat prin desprinderea din PDSR a unei aripi, intitulată "APR", care s-a prăbuşit înainte de a se lansa.

Cunoscut încă dinainte de 1989, prin opoziţia sa faţă de unele proiecte megalomane promovate de fostul preşedinte comunist, domnul Ion Iliescu a avut mult de suferit, atât din punct de vedere profesional, social, cât şi din punct de vedere personal.

În primele zile ale revoluţiei, numele său era pe buzele multor revoluţionari, care vedeau în domnia sa salvarea României, ruperea sa de trecut. Apariţia sa în ziua de 22 decembrie 1989, când proclama existenţa unei ţări numită România, democrată şi europeană, urmată de elaborarea şi prezentarea primei platforme-program a Frontului Salvării Naţionale, a adus mari speranţe oamenilor.

O perioadă relativ tulbure în viaţa politică a ţării a creat suspiciuni în rândurile unor personaje, considerate de ele însele "elitiste", dar victoria zdrobitoare în alegerile din mai 1990 s-a dorit a fi dătătoare de speranţă şi linişte.

Numind prim-minstru un om care nu avea prea multă experienţă, nu numai că nu a relansat economia, dar aceasta a prezentat un regres, care a încurajat o stare de nemulţumire în rândul tuturor categoriilor de persoane.

Câştigând lejer şi alegerile din 1992, numeşte în funcţia de prim-ministru un specialist în economie, care, cu toate eforturile depuse, nu reuşeşte decât mici progrese.

Pierzând alegerile din 1996, în faţa unui om aflat atunci "pe val", dar care a clacat în scurt timp, domnul Iliescu a început reorganizarea partidului. Deşi trădat, aşa cum spuneam, de unii foşti colaboratori, are meritul de a fi pus bazele unui partid puternic, cu multa priză la alegători, partid care a câştigat alegerile din 2000, concomitent cu revenirea domniei sale în funcţia de Preşedinte al României.

De la această dată, România este văzută cu totul altfel de străinătate, reuşindu-se multe acţiuni, cum ar fi: aderarea României în structurile nord-atlantice, efectuarea unor importanţi paşi în integrarea în Uniunea Europeană, semnarea tratatului cu Federaţia Rusă şi a multor alte tratate.

Aceste acţiuni, coroborate cu o vădită îmbunătăţire a situaţiei economice, ne conduc la ideea ca acest ultim mandat a fost cel mai fructuos.

În ziua de 3 martie a.c., mii de cetăţeni au dorit să-l felicite la Palatul Cotroceni şi să-i ureze numai de bine. Este surprinzătoare poziţia unor indivizi din presă, meschini în cuget şi gândire, care aseamănă aceste manifestări sincere ale oamenilor cu cele de odinioară, când oameni aduşi din toate colţurile ţării, vaccinaţi şi bine identificaţi, aduceau osanale foştilor "iubiţi conducători".

Eu, personal, îi urez din tot sufletul, şi de la acest microfon: "La mulţi ani!" şi sunt convins ca şi după expirarea mandatului de preşedinte al ţării va continua sa fie cel mai bun om politic al României. mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul Adrian Moisoiu, va urma domnul Gheorghe Firczak.

Domnii deputaţi Florin Iordache şi Vlad Hogea au depus intervenţiile la secretariat. Şi domnul Tiberiu Sbârcea, la fel. Vă mulţumesc.

Sunt 64 de înscrieri, aşa că vă rog să concentrăm intervenţiile.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi este intitulată "Arcul de Triumf - lanţuri pentru români!"

La Blaj, pe Câmpia Libertăţii, în anul 1848, românii s-au pronunţat, printre altele, împotriva anexării forţate a Transilvaniei la Ungaria, şi, deoarece toate revendicările lor au fost respinse, s-au declanşat o serie de confruntări militare româno-maghiare, care au durat până în anul 1849 şi care s-au soldat cu pierderea de către români a peste 40.000 de vieţi omeneşti, distrugerea a peste trei sute de sate şi biserici şi multe alte tragedii.

Cei treisprezece generali maghiari pe care îi omagiază monumentul de la Arad sunt responsabili în faţa istoriei pentru odioasele crime săvârşite de unităţile militare de sub comanda lor, împotriva populaţiei civile paşnice.

De aceea, se ridică întrebarea: operaţiunile militare ale armatelor lui Kossuth sub comanda acestora, pentru cine anume au adus libertate?

Ei au fost condamnaţi penal de către justiţia statului faţă de care depuseseră jurământul de credinţă ca militari. Guvernele Ungariei, de atunci şi până astăzi, nu au întreprins nici o acţiune pe plan juridic, prin care să le fie anulate condamnările la moarte, să-i reabiliteze şi să-i declare "eroi ai Libertăţii popoarelor" pe care le-au atacat şi le-au adus prejudicii grave. Doar Viktor Orbán, premierul Ungariei din 1999, s-a adresat omologului său român Radu Vasile, să adopte o hotărâre de guvern în privinţa reabilitării "eroilor libertăţii", care a acceptat propunerea.

Guvernul român de atunci (din 1999) a adoptat o hotărâre în acest sens, care, însă, nu a fost pusă în aplicare nici de guvernul care a adoptat-o şi nici de cel condus de Mugur Isărescu, care l-a urmat. Ţărăniştii, cu toate păcatele lor, pentru care au fost măturaţi în anul 2000 din Parlamentul României, care acceptaseră la guvernare U.D.M.R.-ul, cu un ministru care era agent secret al Ungariei şi cu un altul, care astăzi semnează propunerea legislativă privind înfiinţarea Ţinutului Secuiesc, nu au avut curajul să aplice în practică un asemenea act de iresponsabilitate, care lovea direct în însăşi demnitatea naţională a poporului nostru.

Banii şi puterea au determinat P.S.D.-ul la o serie de concesii, cuprinse într-un protocol de colaborare pentru susţinerea propunerilor legislative în Parlament cu U.D.M.R.- ul (sfidarea legilor româneşti, acţiuni separatiste, tăbliţe bilingve la intrarea şi ieşirea din localităţi - pe drumuri sau căi ferate, introducerea limbii maghiare în administraţie şi în justiţie, vizite şi declaraţii a diverse "jigodii" politice, pe teritoriul României, arborarea drapelului ungar pe clădiri oficiale, şi câte şi mai câte), dar, de data aceasta, s-a întrecut orice măsură şi hotărârea de guvern este de fapt TRĂDARE DE ŢARĂ!

Domnule preşedinte Ion Iliescu, vă amintiţi când aţi declarat: "...Una e să ai idei, alta să le şi promovezi...Cine o să aprobe aşa ceva?...".

Domnule Adrian Năstase, vă amintiţi când aţi declarat că reamplasarea monumentului reprezintă: "un vis al iredentismului maghiar"?

Nici un politician european, nici un oficial al NATO şi nimic nu ne obligă să acceptăm această ticăloşie, prin care sunt dispreţuite suferinţele neamului nostru. Parlamentul European a cerut Guvernului Năstase să ia măsuri concrete de combatere a corupţiei, de asigurare a independenţei justiţiei şi de libertate a presei, şi nu de amplasare de statui şi respectare de protocoale, prin care se ridică şmecheria la rang de politică de stat!

Guvernul României din 1925 a decis, printr-o hotărâre legal adoptată, demolarea "Statuii libertăţii de a maghiariza" şi punerea ei într-un spaţiu închis circuitului public, deoarece cei "treisprezece martiri" au luptat pentru o Ungarie Mare, în care românii, slovacii, rutenii, şi alţii să fie maghiarizaţi! Această hotărâre nu poate fi eludată de nici un guvern român, decât după ce ar fi declarată neîntemeiată, validată de Parlamentul României, promulgată de Preşedintele Ţării, publicată în Monitorul Oficial şi abia apoi reinstalat monumentul în cauză.

Domnule prim-ministru Adrian Năstase, aţi calculat consecinţele pe care le va aduce reamplasarea monumentului, vizitele care se vor organiza, conferinţele, simpozioanele, slujbele religioase care se vor ţine, faptul că "Statuia Libertăţii Maghiare" va deveni o a doua "Mecca" internaţională de pelerinaj al iredentismului şi revizionismului agresiv maghiar? Dar diversele evenimente imprevizibile care ar putea surveni, când românii vor vedea cum paharul bucuriei ungurilor se umple, o dată cu paharul umilinţelor lor istorice? Nu este prea periculos şi scump jocul cu iredentismul şi neorevizionismul maghiar internaţional? Oare ce mai pregătiţi ardelenilor?

Sper ca la alegerile generale din iarna anului 2004 electoratul să vă taxeze ca pe ţărănişti ...

U.D.M.R. poate fi mulţumit pentru paşii mici pe care i-a făcut. Arcul de triumf în memoria eroilor din Transilvania căzuţi în Revoluţia din 1848, pentru construirea căruia Guvernul a estimat suma de 90 de miliarde de lei, şi care ar putea avea o altă destinaţie, vesteşte, de fapt, triumful U.D.M.R.-ului în negocierile (şantajul/trocul) pe care le-a dus cu P.S.D.-ul mai bine de jumătate de an ... Se eludează adevărul istoric că românii au avut propria lor revoluţie care s-a înăbuşit în sânge de către o armată a unei ţari străine, sub conducerea şi a celor treisprezece generali, iar Transilvania a fost anexată prin silnicie şi teroare la Ungaria, împotriva voinţei majorităţii româneşti ... Este un mesaj prin care se doreşte ca adevărul istoric al timpurilor apropiate să fie transmis falsificat peste veacuri.

Să ne aducem permanent aminte de cuvintele lui Alecu Russo, care, în 1848 scria: "Strigătul maghiar ...ljen Szabadság (Trăiască Libertatea), înseamnă lanţuri pentru români!"

În concluzie, Monumentul celor treisprezece martiri de la Arad are o putere simbolistică, diametral opusă, însă, pentru români şi pentru maghiari. Acesta este motivul pentru care reconcilierea de azi, între români şi maghiari, nu poate fi clădită pe acest monument, oricât de impresionant ar fi arcul de triumf care se preconizează a se ridica.

Parcul Reconcilierii româno-maghiare poate fi ridicat oriunde în Transilvania, cu un monument nou, care să exprime noile poziţii care au intervenit în raporturile dintre cele două ţări, dar şi cu obligaţia de a i se ridica, prin reciprocitate, o replică pe teritoriul Ungariei.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îi dau cuvântul domnului Gheorghe Firczak, va urma domnul Romeo Raicu.

Deputaţii Rodica Nassar, Ioan Timiş, Dumitru Bentu au depus la secretariat declaraţiile.

Vă rog, mai multă concizie în prezentare.

Domnul Gheorghe Firczak:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Hadrian Daicoviciu, in memoriam".

Se împlinesc anul acesta două decenii de la trecerea în eternitate a profesorului universitar doctor Hadrian Daicoviciu. Erudit istoric, renumit arheolog, eminent cadru didactic universitar, distinsă personalitate a vieţii culturale clujene şi româneşti, Hadrian Daicoviciu este prezent în spiritualitatea românească prin contribuţiile sale, care rămâne veşnice.

Îmi aduc aminte cu pioşenie şi nostalgie de cursurile sale extraordinare, în care prezenta cu pasiune problematica istoriei străvechi şi vechi a românilor, şi cred că nu este nici un student al său care să nu-şi amintească cu drag de aceste momente. De la profesorul nostru am reţinut toate coordonatele istoriei noastre ancestrale, mulţi dintre studenţii săi fiindu-i discipoli, cercetând, la rândul lor, această parte a istoriei româneşti. Contribuţiile sale la scrisul istoric românesc reprezintă o pagină istoriografică riguroasă, cu o logică istorică impecabilă, rezultat al investigării surselor arheologice şi literare.

De-a lungul timpului, şi-a manifestat disponibilitatea de a conduce şantierele arheologice de la Sarmizegetusa Regia şi Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cu o pasiune inegalabilă şi o supremă competenţă.

Valoarea sa umană dubla valenţele sale profesionale de necontestat. Toţi cei care l-au cunoscut ştiu că aceste gânduri transpuse pe hârtie sunt o palidă exprimare a unei personalităţi complexe.

De aceea, cred că declaraţia mea în Camera Deputaţilor este necesară, pentru că trebuie să ne cinstim valorile şi să ne respectăm personalităţile.

Un singur regret mărturisesc: îmi pare nespus de rău că nu a avut zile, să surprindă schimbarea produsă de Revoluţia română din decembrie 1989. Sunt convins că personalitatea sa covârşitoare ar fi fost un imens câştig pentru viaţa publică din ţara noastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Romeo Raicu, va urma domnul Napoleon Pop.

Domnul deputat Miron Vasile a depus intervenţia la secretariat. La fel, domnul Ştefan Giuglea.

Domnul Romeo Raicu:

Declaraţie politică privind Revoluţia din decembrie 1989.

Au trecut 14 ani. Unora le pasă, alţii privesc cu indiferenţă, există şi o categorie care îşi râde în barbă. După 14 ani, despre Revoluţia Română a ajuns să se vorbească ca despre "evenimentele" din Decembrie 1989. Dacă uităm, dacă deturnăm, dacă minţim, riscăm ca istoria să ne judece aspru. După 14 ani de libertate, mai există persoane care ştirbesc, prin atitudinea lor, memoria celor care au murit pe baricadele din Decembrie 1989.

Unii continuă să susţină că de fapt a fost o lovitură de stat, că nu ştiu ce grup emanat spontan nu avea legitimitatea preluării puterii, că s-a murit din prostie, din greşeală şi tot ce s-a întâmplat în Decembrie 1989 a fost o mascaradă sau un scenariu diabolic, şi pun în discuţie chiar ideea libertăţii de care ne bucurăm cu toţii astăzi.

A fost o revoluţie. Eu am participat la ea. Cei care au ieşit acolo, în stradă, riscând totul, au avut sufletul şi cugetul curat. Poate că am fost naivi, poate că mulţi dintre noi nu ştiam că o revoluţie se poate fura, că un gând bun se poate murdări, dar e clar că naţiunea română, sătulă de nedreptate, mizerie, frig, foame, flămândă de demnitate, a făcut Revoluţia.

România a ieşit din totalitarism, nu printr-o lovitură de stat sau printr-un complot, ci printr-o explozie socială, printr-o revoltă populară declanşată la Timişoara, susţinută de întreg poporul român şi care reprezintă un act de mare curaj şi demnitate al naţiunii române.

Tot ce s-a petrecut în 21 decembrie 1989 şi în zilele ce au urmat, în special în Bucureşti, se pune sub semnul controverselor. Până şi caracterizarea evenimentelor de atunci, cu teribilul cuvânt de Revoluţie, se încearcă să fie pus sub semnul îndoielii. A fost numit în fel şi chip, de la "lovitură de stat", până la "altercaţiile din decembrie"...

Adevărul este că trăim într-o ţară liberă şi că fiecare are dreptul să-şi spună părerea, unii cu bună-credinţă, alţii rău şi foarte rău intenţionaţi. Însă, cine se îndoieşte că a fost o revoluţie în România ar trebui să fie acuzat de trădare naţională. Iar unii dintre cei care se îndoiesc, chiar au fost trădători ai acestei ţări. Lipsa curajului de a fi fost acolo, pe Baricadă, cu ei, Eroii, nu le dă dreptul de a murdări Revoluţia Română.

Dacă mai avem în noi un pic de recunoştinţă şi onestitate, primul gând trebuie să-l îndreptăm spre cei care au căzut, spre cei care şi-au dat viaţa şi au făcut posibil istoricul miracol. Până la aflarea adevărului complet despre ce s-a întâmplat în Decembrie 1989, până se vor risipi misterele, până se vor clarifica unele momente îndoielnice, nu putem să nu evaluăm la adevărata valoare însemnătatea istorică a Revoluţiei Române, cel mai important moment istoric de la Unirea din 1918 până astăzi.

Este foarte adevărat că nu toate aşteptările şi-au găsit împlinirea. Unele erau nerealiste, însă cele mai multe erau legitime. Să le mulţumim lor, eroilor, pentru miracolul din Decembrie 1989, să fim solidari, să consolidăm sistemul democratic românesc şi să construim România în jurul generaţiei care a înfăptuit revoluţia.

Am avut 14 ani grei. De coşmar. Sub aşteptări. O putem lua de la capăt. Cu acelaşi spirit curat al tinerilor din Decembrie 1989.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În declaraţia mea politică de astăzi am să vorbesc despre unele adevăruri ale raportului instituţiei Avocatul Poporului.

Recent am citit cu interes şi votat cu plăcere Raportul pentru anul 2003 al instituţiei Avocatul Poporului. Nu pot să apreciez dacă cele 5.400 petiţii înregistrate sunt multe sau puţine, dar cred că pe toţi trebuie să ne intereseze cazuistica acestora, întrucât structura lor, chiar pe acest eşantion, ne indică punctele nevralgice ale acestei ţări.

Cel mai mare număr de petiţii privind încălcările drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor se referă la dreptul de proprietate privată (25 %), după care urmează dreptul la un nivel de trai decent (20 %). Orice discurs politic serios nu poate omite această realitate legată de reacţia cetăţeanului, chiar dacă cifrele statistice - reci şi determinate prin metodologii discutabile - pot să indice chiar contrariul. Iată că sunt funcţionari în acest stat pentru care proprietatea privată şi garantarea acesteia prin constituţie sunt un simplu moft. Iată că există cetăţeni care nu beneficiază de avantajele unei protecţii sociale, ceea ce poate fi tot efectul unui abuz.

Există petiţii care privesc încălcări ale dreptului la muncă, la informaţie, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, dreptul la un proces echitabil, obstrucţionarea dreptului de petiţionare şi de acces la justiţie.

Iată cum, în mare, instituţia Avocatul Poporului reflectă, prin activitatea sa, disfuncţionalităţi prezente la scara întregii noastre societăţi, disfuncţionalităţi care nu pot fi trecute cu vederea numai pentru că sunt sesizate de prea puţini cetăţeni.

Acest argument este subţire, dacă avem în vedere şi alte aspecte, cum sunt:

• Cultura de abia în formare a cetăţeanului în exercitarea drepturilor sale;
• Accesibilitatea teritorială, geografică, încă mică, a cetăţeanului la instituţia Avocatul Poporului;
• Şi, nu în ultimul rând, faptul că încă există autorităţi ale administraţiei publice care nu răspund nici la sesizările instituţiei Avocatul Poporului.

Cred că realităţile la scară mică ale unui astfel de raport merită cel puţin aceeaşi atenţie ca şi un sondaj de opinie, întrucât suferinţa celor care au ajuns să sesizeze nedreptăţile cu care s-au confruntat impresionează mai mult decât orice cifră medie, rotunjită sau aproximată, care vrea să ne convingă, că, în mare sau în general, lucrurile pot fi bune sau sunt corecte.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi pentru operativitate.

Îi dau cuvântul domnului Becsek-Garda Dezideriu. Va urma domnul Petre Posea.

Domnul deputat Eserghep a depus la secretariat declaraţia.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnul chestor Ion Negruşa, în ziua de 4 martie 2004, a fost nevoit să-şi dea demisia din funcţia de şef al Inspectoratului judeţean de poliţie Harghita. Eu cred că principalul motiv al demisiei nu era numai incapacitatea de clarificare a unor fapte infracţionale legate de soarta ziaristului Szondy Zoltan, de la Hargita Nepe, şi jaful armat de la Miercurea-Ciuc, ci modul cum angajaţii săi au tratat problema mafiei personalului silvic din judeţul Harghita, în special de la Ocolul silvic Gheorgheni.

Deşi Autoritatea Naţională de Control a dovedit vinovăţia celor de la Direcţia silvică Miercurea-Ciuc şi de la Ocolul silvic Gheorgheni, actele doveditoare întocmite de aceasta nu sunt luate în considerare de către organele abilitate ale statului. În Dosarul nr. 291/P/21.11.2003, care se află în lucru la Inspectoratul de poliţie judeţean Harghita şi coordonat de prim-procurorul din municipiul Gheorgheni, se încearcă, prin toate mijloacele, tergiversarea cazului. Poliţia dă vina pe procuratură, iar din partea procuraturii nu a început urmărirea penală împotriva principalilor vinovaţi, afirmându-se că nu au probe suficiente!

Mai mult chiar, cei care au păgubit visteria statului şi pe proprietarii de fapt ai pădurilor cu zeci de mii de miliarde de lei, după cunoştinţele mele, nici nu au fost audiaţi, şi aşa afirmă şi ei. Eu sunt nevoit să cred în aceste declaraţii pentru că, după cinci luni de anchetă, nu a început urmărirea penală împotriva capilor mafiei, cu toate că sunt probe suficiente referitoare la licitaţii trucate, punerea în valoare abuzivă a masei lemnoase, eliberarea în mod nejustificat a blocurilor de foi de însoţire cu regim special, cu ajutorul cărora s-a favorizat defrişarea pădurilor în zona U/7 Lemetria, U/1 Vitrău, U/8 Lacu Roşu, şi declaraţiile false date cu privire la incompatibilităţile pentru un număr de cinci firme care au relaţii contractuale începând din anul 2002 cu Direcţia Silvică Miercurea Ciuc şi care contravin atât statutului personalului silvic, cât şi Regulamentului de funcţionare a Regiei Naţionale a Pădurilor.

Ministerul Justiţiei ar trebui să verifice modul de soluţionare a unor fapte penale cu privire la ilegalităţile din domeniul forestier, în special abuzurile săvârşite de către personalul silvic în zonele menţionate mai sus, în cazurile când nu s-a început urmărirea penală împotriva vinovaţilor.

Se pare că şi Dosarul nr.291/2003 este sortit unui asemenea tratament pentru că nu se doreşte cercetarea actelor doveditoare în volum de 43 de kilograme trimise de către Autoritatea Naţională de Control Curţii de Apel Târgu Mureş.

Domnule ministru al Justiţiei, până când veţi tolera ca aceste abateri grave de la legile ţării să fie susţinute?

Domnule ministru al Internelor, când va fi finalizat dosarul cu nr.291/21 noiembrie 2003, cu măsuri propuse împotriva persoanelor vinovate?

Sau aşteptaţi ca adevăraţii vinovaţi să nu fie traşi la răspundere?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Petre Posea. Va urma domnul Emil Rus.

Domnii deputaţi Emil Rădulescu, Ştefan Baban şi Cristian Sandache au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Petre Posea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi este "3 martie 2004 - Zi foarte importantă pentru judeţul Buzău".

Vizita premierului României la Buzău, pentru mine personal, atât ca om politic, dar şi ca cetăţean şi trăitor pe aceste meleaguri, nu poate fi apreciată decât în mod pozitiv, cu toate implicaţiile sale, constituindu-se într-un eveniment foarte important.

Ce altceva decât un eveniment cu conotaţii multiple în care primează binele cetăţeanului poate însemna vizita într-un judeţ a primului-ministru al ţării, dar şi liderul celei mai puternice formaţiuni politice şi, nu în ultimul rând, viitorul preşedinte al României?

Acest eveniment, încă o dată mă convinge că trebuie să intrăm cu toţi într-o normalitate şi, atunci când ne vizitează personalităţi din spaţiul politic şi naţional, acestea trebuie tratate cu respect.

Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre o parte din opoziţia buzoiană, pentru care faptul că judeţul nostru a fost vizitat miercuri, 3 martie, de şeful Executivului a prilejuit opinii diverse, fie încriminându-se anumite aspecte detectabile în "subsolul" semnificaţiei acestei deplasări oficiale, fie că au apreciat în mod pozitiv acest eveniment.

O parte din liderii opoziţiei buzoiene, un fel de "Gică contra" au "mustăcit", nemulţumiţi ba că nu au fost anunţaţi - "Vai, ce eroare!", ba că vizita s-a făcut pe ascuns, aceasta având, în opinia lor, doar un caracter strict politic.

Alţii, mai prăpăstioşi, n-au văzut în această vizită decât o întâlnire cu scop pur electoral. Ce păcat că stimabililor tocmai adevărul le pică "invers" şi nu vor să aprecieze şi să recunoască adevăratul context - că vizita de lucru implică în primul rând măsuri utile pentru buzoieni, iar în plan secund şi caracter politic, având în vedere semnificaţia electorală a anului 2004.

Deci, nici pe departe nu poate fi vorba că liderul ar fi venit doar să întărească PSD-ul judeţean.

Cum îşi poate oare imagina cineva că trebuie să mai întăreşti ceva care este deja foarte tare şi puternic în Buzău?

Cred că ar fi cel mai nimerit moment să realizăm, indiferent din ce partid facem parte, că miercuri a fost o zi foarte importantă pentru judeţul Buzău deoarece primul-ministru Adrian Năstase a vizitat unele din obiectivele cele mai importante construite în ultimii ani şi unităţile economice cele mai reprezentative din municipiul Buzău.

Delegaţia care l-a însoţit pe domnul Adrian Năstase, împreună cu partea buzoiană reprezentată de toate oficialităţile judeţului, a vizitat în prima parte noua sală de sport din comuna Smeeni, primul obiectiv de acest fel construit în mediul rural, urmând apoi întâlnirea cu Consiliul de administraţie şi salariaţii de la S.C. "Ductil Steel" SA şi Fabrica de confecţii "Aliyson Heyes".

Vizita s-a încheiat cu inaugurarea Pieţei Centrale "Stan Săraru" reconstruită din temelii, la fel ca şi fosta piaţă de păsări, transformată în spaţiu modern de valorificare a produselor industriale.

Conform declaraţiilor primului-ministru, privatizările de succes pe care le reprezintă fabricile vizitate au arătat că este nevoie de eforturi inteligente care să determine nu numai schimbarea proprietăţii, dar şi de un management care să asigure viabilizarea unor spaţii industriale şi consolidarea unor locuri de muncă.

Ca o constatare generală, primul-ministru Adrian Năstase a declarat că s-a bucurat să vadă că Buzăul reprezintă o zonă de progres, de dinamism. În acelaşi timp, a observat o preocupare pentru curăţenie, pentru îngrijirea spaţiilor în care locuitorii urbei trăiesc.

Concluzia premierului, la încheierea vizitei în judeţul Buzău, a fost că "România are nevoie de investiţii externe, substanţiale, iar până acum, din toate locurile pe care le-am vizitat, judeţul Buzău a înţeles cel mai bine acest lucru, concretizat în investiţii în industria locală, care au făcut să nu mai existe mari fabrici ale statului, majoritatea activităţilor comerciale fiind private, deci aici putem vorbi despre o perioadă de final a tranziţiei".

Concluzia mea este că vizita premierului este foarte importantă pentru judeţul nostru. Dacă acesta a văzut că la noi, în Buzău, sunt realizări foarte bune, poate sugera pe viitor investitorilor că Buzăul este un loc de succes.

Pe de altă parte, este absurd să creadă cineva că asemenea vizită nu are şi un caracter politic, dar ideea este de a da încredere administraţiei, şi este normal ca Executivul să-şi sprijine reprezentanţii din teritoriu.

Vă mulţumesc.

De asemenea, vă rog să îmi permiteţi să mai depun o declaraţie politică - "Sărbătoarea primăverii, sărbătoarea femeii".

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Emil Rus. Va urma doamna Iulia Pataki.

Domnii parlamentari Cristian Nechifor, Adrian Ionel, Andrei Chiliman şi Ioan Sonea au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Emil Rus:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Fac această declaraţie politică întrucât lumea este din ce în ce mai îngrijorată de risipa enormă care se întâmplă în prezent în România, risipă de toate felurile a mijloacelor financiare şi materiale, a energiei umane şi a bogăţiilor ţării în regimul actual al domnilor Iliescu - Năstase.

În democraţia românească interbelică se petreceau adesea schimbări de guvern, căderi de guvern, constituiri de guvern ca urmare a crizei economice şi politice prin care trecea ţara atunci, ca urmare a neputinţei reprezentanţilor guvernului de a găsi soluţiile cele mai bune, potrivite şi, atunci, lăsau pe alţii.

Sigur, de atunci au trecut peste noi trei dictaturi, alţii spun patru, între care cea mai lungă şi mai grea fiind cea a comunismului totalitarist. Acum însă, după 14 ani de la Revoluţia din 1989, după 14 ani de criză a tranziţiei, guvernele nu mai cad, ele se restructurează, se remaniază şi rămân cum au fost - cu aceiaşi oameni, indiferent cât de necinstiţi sau corupţi sunt, şi sunt, Slavă Domnului. Se aplică doar cunoscutul principiu al rotaţiei cadrelor.

Că acest Guvern Adrian Năstase este unul dintre cele mai stufoase, care, în loc să se simplifice, se amplifică, este în văzul lumii.

Pe lângă faptul că acest aparat este foarte costisitor, el este tot pe atât de ineficient, şi, cu toate acestea, el se sprijină pe numeroase agenţii, autorităţi şi comisii pentru aşa-zisa armonizare a legislaţiei ţării noastre cu cea europeană; atât de multe, încât în acest moment nimeni nu mai ştie cu exactitate câte funcţionează şi câte nu; la fel, nu se prea ştie despre unele în subordinea cui sunt - a primului-ministru, a Guvernului sau a miniştrilor de resort.

Aceste organisme de lucru, ca şi Guvernul cuprind un mare număr de funcţionari - de ordinul miilor - cu salarii consistente, şi întrebarea este firească: de unde atâţia bani? Economia românească nu prea funcţionează, bugetul aprobat este bătut în cuie - aşa se spune, şi totuşi bani se găsesc, şi totuşi risipă se face, şi totuşi, vorba poetului, există justificări.

Uniunea Europeană nu ne cere să dezvoltăm asemenea reţele de servicii. Aceasta este treaba noastră. Uniunea Europeană vrea progrese vizibile în ceea ce priveşte realizarea statului de drept, a economiei de piaţă funcţionale, reducerea corupţiei, îmbunătăţirea condiţiilor de mediu şi de viaţă a oamenilor.

Reprezentanţii Uniunii Europene, fireşte, ne pun sub semnul întrebării pentru că reformele economice sunt de suprafaţă - privatizările sunt nereuşite, economia de piaţă funcţională lipseşte, export de copii şi persoane adulte există, corupţia este la nivel instituţional.

La toate acestea se adaugă raportările mincinoase în zonele cel mai uşor de îndreptat - justiţie, administraţie publică, stat de drept, corupţie, mediu etc.

Cine ne împiedică pe noi, românii, să facem nişte legi bune privind statutul magistratului, organizarea judecătorească, adopţiile internaţionale etc., legi pe care tot noi să le respectăm?

Ne împiedică interesele oculte ale acestui guvern, dorinţa lui de a se menţine la putere, clientelismul şi baronetul lui local.

În această vreme, sărăcia a atins cote alarmante. Nu sunt bani de hrană, de căldură, de medicamente, de pensii şi de salarii. Dramatică şi fără drept de apel este afirmaţia unui pensionar care a participat la o întâlnire pe care am avut-o cu electoratul în judeţul Bistriţa Năsăud: "Voi atâta şcoală aveţi, atâtea facultăţi încât nu mai ştiţi socoti pensiile. Le învârtiţi şi le răsuciţi încât ele sunt tot mai neîndestulătoare de la o zi la alta. Nu ne lasă nici să trăim, dar nici să murim."

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

O invit la tribună pe doamna Iulia Pataki. Va urma domnul Virgil Popescu.

Doamna Iulia Pataki:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

În preajma Zilei Internaţionale a Femeii, parcă toată lumea doreşte să-şi dovedească preocuparea pentru problemele sexului frumos, dar facem puţin. Din acest puţin, o parte majoritară se referă la condiţia socială şi economică a femeii, adică piaţa muncii.

Este lăudabilă iniţiativa ministerului de resort de a organiza bursa locurilor de muncă pentru femei. S-au oferit peste 30 de mii de locuri de muncă în toată ţara şi peste 18 mii de persoane au fost selectate. Numai în Bucureşti, peste 3000 de persoane au încheiat un contract de muncă pe loc.

Ofertele au fost mai mult pentru persoane calificate în industria uşoară - textilă, confecţii, alimentară, administraţie şi servicii, mai puţin pentru cei cu studii superioare sau necalificaţi. Adică s-au oferit locuri de muncă pentru profesiile la care se limitează percepţia societăţii privind rolul femeii, adică calitativ mai slabă. Aceeaşi situaţie există şi în privinţa reconversiei profesionale a "sexului slab", mult diminuată faţă de sexul tare.

Multe femei au plecat uşurate de la bursă - indiferent de calitatea muncii, vor avea un venit; altele au plecat supărate - agenţii economici, aflând vârsta lor, nu s-au mai sinchisit să le prezinte ofertele. Majoritatea au fost femei peste 40 de ani, cele mai expuse la disponibilizări, la şomaj, şi care au fost supuse astfel unei discriminări duble - de gen şi de vârstă, aceasta din urmă fiind cea mai uzitată în societatea noastră.

Nu doresc să diminuez efectele pozitive ale acestei acţiuni. Fiecare contract constituie un câştig - ajută o persoană, o familie. Aş dori numai să atrag atenţia ministerului de resort, care de altfel este preocupat de îmbunătăţirea situaţiei femeii în România, de a lua măsuri pentru a evita posibilitatea repetării acestei forme de discriminare la o acţiune publică şi să continue cu măsuri active de stimulare, şi nu de ajutoare pasive, pentru a oferi oportunităţi egale femeilor.

Cred că se impune elaborarea unui program special şi pentru femeile care au peste 45 de ani, categorie cu adevărat marginalizată social, ca şi bărbaţii de aceeaşi vârstă. Este vorba de un program care să cuprindă extinderea subvenţionării locurilor de muncă cu persoanele care au depăşit perioada de şomaj şi ajutor social, sau posibilitatea unor deduceri de impozite sau credite preferenţiale, microcredite pentru agenţii economici în cazul angajării, dar şi a organizaţiilor neguvernamentale implicate în reconversia profesională a femeilor pentru meserii solicitate de piaţa muncii în diferite localităţi, ori oferirea unor locuri de muncă sau de calificare pentru sistemul nou al protecţiei familiei sau de combatere a violenţei în familie, ori stimularea sistemului de asistenţă socială locală deficitar din cauza finanţării insuficiente de la bugetul local. Pentru că măsurile active de stimulare a pieţei muncii cu deschidere şi faţă de meserii neaccesibile încă femeilor sunt menite a schimba încet dar sigur mentalitatea societăţii privind "statutul de inferioritate socială a femeii".

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

În invit la microfon pe domnul deputat Virgil Popescu. Va urma domnul Iulian Mincu.

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Subiectul declaraţiei politice îl constituie semnificaţia şi cheltuirea banilor publici.

Într-o accepţie foarte largă, semnificaţia banilor publici se regăseşte în acea parte a mesei monetare gestionată prin bugetele publice de stat sau ale administraţiei locale, a cărei acumulare se produce în principal din taxe şi impozite, precum şi printr-o serie de alte resurse prevăzute prin lege. Prin acelaşi efect al legii, se precizează şi delimitează şi destinaţia acestora, prevăzându-se autorităţile şi competenţele de control. Datorită acestor caracteristici, este firesc, normal şi corect ca modalitatea de constituire, dar şi de cheltuire a fondurilor publice să fie supusă unor proceduri transparente, accesibile atât în mod individual, cât şi prin mass-media.

Trebuie să evidenţiem că acţiunile de acest fel sunt deja statuate în mod clar de legislaţia noastră.

Cu toate că există posibilitatea şi drept de verificare a corectitudinii utilizării fondurilor faţă de acţiunile aprobate şi prevederile bugetare, asistăm destul de des la lansarea unor suspiciuni, comentarii defavorabile, chiar acuzaţii nefundamentate, fără a se face referire la corespondenţa dintre cheltuirea banilor publici şi obiectivele planificate.

Parlamentul este una din instituţiile statului cel mai des invocată sub acest aspect, deşi este în mod practic printre cele mai transparente organisme reprezentative ale statului. Este evident că prezentarea parţială a unor astfel de aspecte, supuse şi unor interpretări voit sau nu defavorabile, induce convingeri care aduc un deserviciu statutului său pe deplin democratic.

În acelaşi timp, o altă parte a contribuţiei populaţiei la susţinerea şi desfăşurarea unor servicii private, la constituirea unor acumulări de fonduri private este din start trecută în domeniul confidenţialităţii şi caracterizată de intangibilitate.

În fapt, nu există o altă sursă de venituri decât tot contribuţia cetăţeanului, care plăteşte servicii private pe care le agreează sau nu, pe care nu le poate solicita direct, ca formă sau conţinut, şi a căror susţinere financiară - reclame, anunţuri etc. - se regăseşte din nou în costul crescut al produselor de pe piaţă suportat la cumpărare.

Costurile şi profiturile acestor activităţi de intermediere între populaţie şi serviciile private furnizate, oricare ar fi forma concretă de prezentare, ar trebui în mod transparent şi democratic puse la dispoziţia publicului. Publicarea unor rapoarte privind activitatea şi rezultatele ei financiare este una din formele obişnuite de prezentare transparentă pentru multe firme private de renume. În acest fel se poate câştiga respectul şi prestigiul pe piaţă, se poate promova şi crea preferinţa pentru un anumit serviciu sau un anumit produs, însoţit, bineînţeles, de o calitate competitivă.

Apreciez că maniera de tratare transparentă, cu aceeaşi unitate de măsură, echilibrată pentru orice instituţie, agent economic sau factor cu influenţă în societate este nu numai echitabilă, dar contribuie la accentuarea caracterului democratic al societăţii noastre.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Iulian Mincu. Va urma domnul Victor Bercăroiu.

Deputaţii Liana Naum, Marian Motoc, Iriza Scarlat, Maria Lazăr, Mihai Tudose, Mihail Sireţeanu, Ion Mocioalcă, Eugen Arnăutu şi Nicolae Vasilescu au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În declaraţia mea politică de astăzi mă voi referi la problemele grave din asistenţa medicală din România în anul 2004.

În România, şi în anul 2004 continuă situaţia gravă din sănătate, astfel:

1) La spitalul de psihiatrie Poiana Mare din judeţul Dolj, datorită insuficienţei fondurilor financiare avute la dispoziţie, un număr de 17 bolnavi au decedat din cauza frigului şi foametei de la începutul anului 2004.

Din anul 2003 - începutul lui 2004, au murit din aceeaşi cauză alţi 84 de bolnavi.

2) Un fapt asemănător s-a întâmplat şi la spitalul Sculeni din judeţul Iaşi, secţia exterioară a celui mai mare spital universitar din Moldova - Spitalul "Sfântul Spiridon".

Cei 35 de pacienţi internaţi cu afecţiuni cardiace, neurologice şi respiratorii trăiesc în condiţii de mizerie incredibile, citez: "Nu au apă caldă, lenjeria se spală cu mâna şi cu apă rece. Bolnavii îşi fac nevoile în pat şi nu pot fi spălaţi toţi. WC-urile, pentru că nu există canalizare, nu sunt vidanjate. Fecalele sunt cărate cu găleata şi se aruncă în curte. O singură infirmieră pe tură care trebuie să îngrijească bolnavii, să spele, să gătească, să îi hrănească etc. este cu totul insuficient". Şi, totuşi, acesta este adevărul crunt la care asistăm datorită subfinanţării.

Lipsa unei organizări şi adaptări corespunzătoare cerinţelor unui cabinet al medicului de familie, insuficient dotat tehnic, cu medici prost plătiţi, fac ca aceştia să fie total ineficienţi.

Absenţa unor ambulatorii corespunzătoare pentru diagnostic şi tratament obligă bolnavii la internarea în spitale, ca singura lor speranţă de a se vindeca.

De aceea, considerăm că reducerea cu 22210 paturi de spital, pentru a fi în concordanţă cu situaţia din Uniunea Europeană, unde există 5,5 paturi la 1000 de locuitori, este prea timpuriu introdusă în asistenţa medicală românească, unde nu există o medicină de familie şi o medicină ambulatorie ca în occident.

Pe certificatele de deces ale pacienţilor de la Poiana Mare este notat în completare şi diagnosticul, foarte grav de altfel, vecaşextie, care este consecinţa unei malnutriţii provocate de înfometarea prelungită.

Ivan Fischer, de la Amnesty International, spune textual: "Considerăm că în acest spital oamenii sunt aşa de prost trataţi încât se poate spune că este vorba de tortură." Totuşi, actualul ministru al Sănătăţii, care nu conştientizează situaţia gravă generală din sănătate, la câteva săptămâni după ce a vizitat spitalul Poiana Mare, afirmă: "Am vizitat unitatea de la Poiana Mare şi nu pot spune că afirmaţiile conform cărora au murit de frig şi de foame se confirmă. În urma unei verificări, s-au constatat parametri acceptabili de hrană, cazarmament şi condiţii hoteliere, fiind siguri că putem şi trebuie să îmbunătăţim şi aceşti parametri, şi sunt convins că noua conducere va reuşi acest lucru."

Ne punem întrebarea: cum va putea reuşi noua conducere să rezolve aceste probleme când, la un buget necesar de 75 de miliarde de lei, instituţia primeşte numai 46 de miliarde de lei?

Din această sumă trebuie plătite salariile personalului medical, care reprezintă 32 de miliarde de lei.

În aceste condiţii, bolnavii vor beneficia de medicamente în valoare de numai 11 mii de lei, probabil tot numai diazepam, cum se dădea înainte, iar hrana trebuie să coste mai puţin de 37 mii de lei pe zi de persoană.

Ministrul l-a destituit pe directorul Direcţiei Sanitare Dolj, dar uită că, prin Ordinul 743 din 2003, Spitalul de psihiatrie Poiana Mare a trecut în directa subordonare a Ministerului Sănătăţii şi nu mai era sub responsabilitatea Direcţiei Sanitare Dolj.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Victor Bercăroiu. Va urma domnul Gheorghe Dinu.

Domnii deputaţi Eugen Nicolăescu, Puiu Haşotti şi Mircea Costache au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Victor Bercăroiu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am intitulat intervenţia de astăzi "Manipulare politică a Sindicatului Siteco de la IM Plopeni".

Săptămâna trecută am asistat la cea mai penibilă mişcare sindicală, vădit manipulare politică din partea unui mic sindicat ce reprezintă interesele unei părţi a salariaţilor de la Întreprinderea Mecanică Plopeni, şi anume a acelora care de zece ani au fost obişnuiţi să fie plătiţi pentru nemuncă.

Prefectura, Consiliul judeţean, parlamentarii PSD Prahova au avut numeroase iniţiative privind o alternativă viabilă la situaţia din industria de apărare din întreg judeţul Prahova, fapt materializat în implementarea parcurilor industriale, cu rezultate notabile în zona Vălenii de Munte şi Crângul lui bot, creându-se într-un termen destul de scurt sute de locuri de muncă atât de investitori autohtoni, cât şi străini. Astfel, dacă la Vălenii de Munte, în loc de 300 de locuri de muncă plătite cu 75%, sunt astăzi peste 1000, iar la Crângul lui bot perspectiva este şi mai generoasă, în sensul că vor fi aproximativ 3000, înseamnă că demersul celor ce conduc destinul judeţului a fost corect faţă de o situaţie de fapt perpetuată de-a lungul a peste zece ani, nemunca plătită fiind luată de munca bine plătită. Aici, greva a fost înlocuită cu implicarea directă pentru relansarea unor activităţi economice de lungă durată.

Din păcate, o parte a sindicatelor de la UM Plopeni, şi anume cel al liderului Emilian Voinea, nu a înţeles că nu se mai poate plăti nemunca, iar răspunsul lui la demersul autorităţilor a fost greva fără nici o logică şi injurii la adresa PSD, a prefectului şi a parlamentarilor. Cu toate acestea, parlamentarii PSD de Prahova, prefectul, dând dovadă de responsabilitate faţă de situaţia salariaţilor, într-o ultimă încercare, împreună cu domnul Decebal Ilina, secretar de stat din Ministerul Industriei şi Comerţului, cel ce are responsabilităţi pe industria de apărare, au mers în mijlocul greviştilor şi timp de patru ore au căutat soluţii alternative.

Cu toate că toţi am crezut în viabilitatea soluţiilor alternative, prin crearea parcului industrial şi prin trecerea rapidă a unei părţi din salariaţi la producţia civilă, a doua zi liderul, dezinformând muncitorii, i-a scos în stradă, declarând într-un comunicat de presă că va merge până la capăt. Care capăt? Probabil cei care îl manipulează îl ştiu.

În încheiere, fac un apel de suflet faţă de salariaţii de la UM Plopeni, care trebuie să ştie că situaţia lor nu ne este indiferentă, că alternativa creată prin înfiinţarea parcului industrial este o realitate şi, dacă ea s-a dovedit viabilă în celelalte două zone cu producţie militară din judeţ, cred că şi la Plopeni, având în vedere competenţa profesională a celor implicaţi în implementarea lui, va fi pe termen lung un succes.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Dinu. Va urma domnul Nicolae Leonăchescu.

Domnul Gheorghe Dinu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Recalcularea pensiilor, o nouă cacealma electorală a PSD".

Din patru în patru ani, PSD deplânge în tonuri paroxistice soarta pensionarilor. Nu este vorba însă de o compasiune sinceră, ci de un pragmatic calcul politicianist - cei peste şase milioane de pensionari reprezintă tot atâţia potenţiali votanţi la viitoarele alegeri şi care sunt foarte conştiincioşi în exercitarea dreptului de vot, deci o miză serioasă pentru cei angajaţi în bătălia pentru câştigarea puterii.

Şi, acum, intrând în ultimul an de mandat al guvernării sale, Ministerul Muncii şi premierul Adrian Năstase au anunţat cu surle şi trâmbiţe un nou program de recorelare a pensiilor, care va debuta însă în 2005, adică după alegeri. Cu alte cuvinte: "Pensionari, dacă vreţi pensii mai mari, votaţi-ne!"

Se mizează pe faptul că vârstnicii au uitat între timp că şi în 2000, în campania electorală, dar şi după câştigarea alegerilor, PSD a promis recalcularea pensiilor. De fapt, recalcularea nici nu trebuia promisă câtă vreme era stipulată chiar în Legea pensiilor, votată în Parlament în luna martie 2000. Şi, la urma urmei, era un act de echitate care ar fi adus pensiile la acelaşi numitor, radiind toate inechităţile apărute între pensionari începând din 1991, în funcţie de anul ieşirii la pensie. Cu alte cuvinte, PSD promitea pur şi simplu că va respecta Constituţia, care garantează egalitatea de tratament între toţi cetăţenii ţării. După alegeri însă, PSD şi-a dat brusc seama că nici Legea pensiilor, şi nici Legea fundamentală a ţării nu pot fi respectate din lipsă de bani, logistică şi documente şi, prin OUG nr.49/2000, a abrogat recalcularea. În locul acesteia, pensionarii s-au ales cu surogatul numit "Măsuri suplimentare de recorelare a pensiilor" - HG nr.1315 din 2001, care nu numai că nu a eliminat inechităţile existente, ci a creat altele noi, întrucât recorelarea este numai parţială şi nu vizează toate pensiile.

De fapt, pentru marea masă a pensionarilor, recorelarea şi indexările trimestriale nici nu au acoperit măcar inflaţia din ultimii trei ani, astfel că cele mai multe pensii şi-au pierdut mult din puterea de cumpărare. Mai mult, indexarea anunţată în presă pentru trimestrul I 2004 de 1,7%, mai nou de 2%, după cât se laudă Guvernul, este o adevărată bătaie de joc, neacoperind nici măcar 1/3 din inflaţia ce se aşteaptă. Era 1,1 doar în luna ianuarie.

Speranţa guvernanţilor PSD că pensionarii, datorită slăbiciunilor inerente vârstei lor, vor uita de cacealmaua pe care cei ce au câştigat alegerile trecute le-au tras-o este deşartă. Ei nu sunt lăsaţi să uite de chiar PSD care, prin vocea cea mai autorizată, cea a premierului Adrian Năstase, declara nu demult, la întâlnirile cu pensionarii de la Reşiţa şi Arad din toamna trecută, că nu sunt bani pentru recalcularea şi majorarea pensiilor pentru că nu avem de unde - sunt 6,5 milioane de pensionari şi 4,5 milioane de salariaţi.

Aşadar, acum câteva luni, premierul constata că pentru pensionari nu sunt bani, că vistieria ţării este goală, ceea ce este în contradicţie vădită atât cu cele făgăduite în trecuta campanie electorală, cât şi cu noile promisiuni de recalculare a pensiilor. Şi, totuşi, pentru aceşti pensionari ar trebui să fie bani întrucât au contribuit întreaga lor viaţă la crearea fondului care să le asigure traiul la bătrâneţe - dacă nu îmbelşugat, măcar la limita decenţei. Şi asta, în condiţiile unui program de lucru intensiv impus de regimul comunist uneori chiar şi de şapte zile din şapte.

Nu este legal şi nici moral să se facă vreo legătură între numărul pensionarilor şi cel al salariaţilor, să se susţină că pentru cei 6,5 milioane de pensionari nu ajung contribuţiile la fondul de pensii ale celor 4,5 milioane de salariaţi.

Se omite deliberat să se spună că pensionarii de azi nu ar trebui să fie întreţinuţi de salariaţii actuali, întrucât ei, pensionarii, şi-au constituit anticipat fondul de pensii, cotizând lună de lună, vreme de 30 - 40 şi chiar 45 de ani la acest fond. Unde sunt aceşti bani? Nu cumva au fost păpaţi de stat, iar acum statul, prin vocea actualilor guvernanţi, se lamentează că nu mai are de unde? Faptul că s-a umblat la aceşti bani se cheamă furt, deturnare de fonduri. Cei ce s-au perindat la guvernare ar trebui să răspundă pentru aceasta.

Se trece sub tăcere şi faptul că, începând din 1990, numărul pensionarilor din România a fost majorat artificial prin succesiunea de acte normative care au reglementat pensionări anticipate sau la vârste timpurii, fără să se ţină seama de păstrarea unei proporţii normale între numărul de salariaţi şi numărul de pensionari. De fapt, cei aflaţi la guvernare, în ultimii 14 ani, au sacrificat deliberat, pe termen lung, milioane de oameni, urmărind o ţintă politică pe termen scurt, căci, prin falimentarea economiei, s-au desfiinţat tot atâtea locuri de muncă. Şi, pentru a nu provoca o revoltă generală, cu consecinţe incalculabile pentru cei aflaţi în fruntea bucatelor, guvernanţii au momit sau chiar au obligat oamenii la pensionări anticipate, fără să le spună că astfel îi condamnă la mizerie, căci ei ştiau că nu există resurse pentru aşa ceva.

Domnule prim-ministru,

Domnilor guvernanţi,

Sunt sau nu bani pentru recalcularea şi majorarea pensiilor, pentru care ar fi necesară, potrivit datelor apărute în presă, alocarea unei sume de 20.000 de miliarde de lei? De unde veţi lua aceşti bani, pe care, în toamnă, nu îi găseaţi?

Pentru a convinge pensionarii, populaţia, de sinceritatea şi realismul promisiunilor dumneavoastră, ar trebui ca, până la alegeri, să promovaţi şi să adoptaţi, cu maşina de vot de care dispuneţi, o lege care să instituie obligativitatea recalculării tuturor pensiilor, care să asigure o majorare reală a acestora, astfel valoarea punctului de pensie să crească cu cel puţin 45% din salariul mediu brut pe economie, iar sistemul de pensii să fie aşezat, în sfârşit, pe baze echitabile egale, fără discrepanţe şi distorsiuni actuale.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Leonăchescu şi va urma ultimul vorbitor, Marian Ionescu.

Domnii deputaţi Pavel Târpescu şi Ioan Miclea au depus la Secretariat.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

În ziua de 14 ianuarie 2004, la Casa limbii române din Chişinău a avut loc o mare acţiune culturală, sub genericul "Eminescu şi noi", la care au participat personalităţi reprezentative şi un public numeros pentru care marele poet mai reprezintă încă un Luceafăr pe cerul veşnic al românilor. Oameni dornici de marea cultură au dezbătut aspecte mai vechi şi mai noi ale vieţii şi operei poetului naţional, cu referire directă la cercetările specializate ale eminescologilor Nicolae Georgescu, Teodor Codreanu şi Octavian Vuia. A fost o dezbatere de idei care a făcut cinste oamenilor de cultură basarabeni, precum şi organizatorilor reprezentaţi de Ana şi Alexandru Bantoş, acesta fiind şi inimosul director al Casei limbii române din capitala Basarabiei.

Succesul manifestării a stârnit invidia şi răutatea ignoranţilor şi a duşmanilor lui Mihai Eminescu, există şi aşa ceva, care, sprijiniţi de puterea guvernanţilor comunişti din Chişinău, au dat viaţă unui scenariu denigrator specific celor care pândesc din umbră modul în care oamenii de cultură basarabeni creează şi asigură progresul general.

În ziua de 29 ianuarie 2004, în săptămânalul "Accente", un necunoscut, Nicolae Petraşcu, a publicat articolul "Guvernare cu potenţial limitat" plin de mistificări, dovadă că a fost pregătit din timp.

Stilul articolului seamănă cu cel al unui fabricant de dicţionare politice!

Se arată în articol că acţiunea susmenţionată s-a desfăşurat "sub auspiciile Ambasadei Române în Republica Moldova şi a Casei Limbii Române", la ea participând literaţi de marcă printre care şi academicianul Nicolae Bileţchi şi Alexandru Burlacu, şeful Catedrei Limba Română şi Comparată a Universităţii Pedagogice de Stat "Ion Creangă" din Chişinău. Este o inexactitate pentru că aceste două personalităţi semnalate mai sus n-au participat la întâlnire!

A doua zi, la 30 ianuarie 2004, când eu mă aflam la Chişinău, cotidianul guvernamental "Moldova suverană" a publicat răspunsul, pregătit din vreme de către "Departamentul analiză politică" de care nu ştie nimeni.

Textul are titlul "Intelectualitatea arogantă şi mediocră solicită blocadă asupra propriului popor" cu supratitlul "Între aroganţă şi prostie".

Cele trei subtitluri ale acestui aşa zis articol sunt semnificative: "Scriitorii basarabenizaţi mâncaţi de moliile timpului"; "România, dă bani, să nu încerci cumva să uiţi de patrioţi"; "Impotenţa intelectuală, criza editorială".

Aceste subtitluri seamănă cu cele publicate în comunistul la 21 mai 2003: "Fabrici de plodire a românaşilor"; "Biblioteci româno-privatizate"; "Ghibuizarea Chişinăului"; "Românizare totală"; "Străzi cu nume de trădători şi degeneraţi" etc.

Textul din Moldova suverană este suburban şi nu merită să ne oprim asupra lui. Abundă în minciuni sau în ipoteze neonorate, semn că a fost scris cu mult timp înainte de publicarea semnalului din săptămânalul accente!

Manifestarea a fost "mutată", pur şi simplu, la Ambasada României din Chişinău şi aceasta a făcut rectificarea de rigoare la 31 ianuarie 2004, reluată în periodicul Democraţia din 3 februarie 2004.

În spatele micului scenariu denigrator al micului lingvist, spoitor în negru, se ascunde acţiunea de compromitere a activităţii Casei Limbii Române din Chişinău şi a conducerii ei cu scopul final de a o închide!

În acelaşi timp, continuă acţiunea de intimidare a marilor intelectuali basarabeni care au realizat, prin activitatea lor admirabilă, depăşirea crizei de identitate de către marea masă a locuitorilor dintre Prut şi Nistru!

Le cunosc eforturile, sacrificiile enorme şi convingerile ferme, de neclintit. Cei care-l apără pe Mihai Eminescu şi-i promovează opera şi mesajul ei în condiţiile dramatice din Basarabia sunt adevăraţii apărători ai poporului: "Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul!"

Ceilalţi, trădătorii, slugile ocupanţilor, staliniştii şi bolşevicii sunt "moliile timpului!"

Ei se hrănesc cu cadavre ideatice şi joacă "cazaciocul" pe melodii siberiene care te îngheaţă prin anacronismul situaţiilor ce le generează şi prin absurditatea pe care o promovează spre a nu-şi pierde privilegiile.

Iată de ce, intelectualii progresişti din Basarabia se pronunţă împotriva intenţiei guvernării comuniste de la Chişinău de a crea un alt Absurdistan în mileniul al III-lea!

Iată de ce ne bucurăm când auzim cântându-se la serbările din şcolile basarabene cântecul lui Aurelian Silvestru cu refrenul: "Hai să ne ridicăm/ Şi să-nfăptuim unirea!"

Este semnalul că monstruozităţile comuniste ruseşti nu au adepţi printre cei tineri, sătui de sloganurile mincinoase cu iz lingvistic ale nostalgicilor Absurdistanului!

Iar în ceea ce-l priveşte pe remarcabilul om de cultură Alexandru Bantoş, îl asigurăm că se bucură de sprijinul necondiţionat al poporului nostru, indiferent de maşinaţiunile şi absurdităţile generate de impostori.

Să ia aminte stătuţii comunişti din martirizatul spaţiu al Basarabiei şi să nu se atingă de Casa Limbii Române şi de slujitorii săi!

Procesele sunt ireversibile şi ceasul istoriei n-are axă negativă!

Vă mulţumesc!

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul Marian Ionescu.

Domnii deputaţi Aurel Gubandru şi domnul Ion Bozgă au depus la secretariat.

Domnul Costel Marian Ionescu:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În hora încinsă de Mafia alcoolului, autorităţile din judeţul Dâmboviţa experimentează "Bătuta pe loc". Acesta este titlul declaraţiei mele politice.

În ultima vreme, un mare scandal mediatic a cuprins judeţul Dâmboviţa. Cele două cotidiane locale, "Dâmboviţa" şi "Jurnal de Dâmboviţa", au ieşit la bătaie cu întreaga lor artilerie grea, într-o luptă care pe care. În horă au intrat mai toate instituţiile judeţene, de la Prefectură la Consiliul judeţean, de la Administraţia finanţelor până la Poliţia judeţeană şi Garda Financiară. Şi totul se află în ograda PSD-ului. Nu este vorba despre vreun mizilic, ci despre zeci şi zeci de miliarde de lei.

În centrul întregului scandal de presă se află două personaje importante ale PSD-ului: magnatul ţuicii, Gheorghe Zotic, şi directorul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dâmboviţa, Viorel Firică. Legătura dintre ei este Rareş Ţurloiu, director al "Dâmboviţei" şi ginere al lui Viorel Firică. Aşa se face că Mafia alcoolului ocoleşte bugetul statului, fiind nu numai tolerată, dar şi favorizată de PSD-ul judeţean. Bunăoară, faţă de cele apărute în presă, în loc să-şi facă datoria şi să vadă în ce măsură problemele semnalate sunt adevărate sau nu, prefectul judeţului, Victor Sanda, a încercat să împace părţile, adică să spele rufele în familia PSD-ului, numai că scandalul a căpătat o amploare de nestăvilit, care miroase a PNA şi se tot extinde. Astfel, doar la una dintre cele trei mari societăţi prelucrătoare de alcool din judeţ, şi anume "Sorpau", potrivit documentelor oficiale întocmite de reprezentanţii Direcţiei generale de finanţe publice, Garda Financiară, care şi-au făcut datoria cu conştiinciozitate. Prejudiciul adus statului nu numai din neglijarea accizelor la buget, în perioada 1999 - 2003, reprezintă cel puţin 1 miliard de lei pe lună, neluându-se în seamă celelalte dări către stat.

Cum cei implicaţi în scandal sunt cotizanţi de primă mână la puşculiţa partidului-stat care este PSD, atitudinea prefectului este de înţeles. Cu acest prilej, au fost scoase de la naftalină o serie de alte matrapazlâcuri pe aceeaşi temă, semnalate de presa judeţeană şi naţională, de-a lungul anilor, a se vedea articolul "Afacerile legale cu alcool au îmbătat nişte judecători din Târgovişte" din "Adevărul" din 26 septembrie 2002, articol în care este luată la bani mărunţi firma "Alpan" a lui Gheorghe Zotic, ceea ce s-a tot muşamalizat în timp. Acum, reiese la iveală, cu o amploare şi mai mare, răzbunarea directorului general al Finanţelor Publice Dâmboviţa, care-şi trimite oamenii să măture unele firme care nu cotizează la puşculiţa personală, a se vedea cazul firmei "Rosterchim": a scos oamenii în stradă, unii dintre ei intrând în greva foamei. Demnă de luat în seamă este şi vila ultramodernă a directorului Gheorghe Firică, pe aleea Mănăstirii Dealul, începută în trombă în 1996, pusă la păstrat în ţiplă în perioada guvernărilor CDR-iste, ca după 2000, când şi-a recăpătat funcţia, construcţia să fie finalizată extrem de rapid şi toate acestea se petrec sub ochii autorităţilor, care, în ciuda semnalelor trase, nu fac altceva decât să bată pasul pe loc, doar-doar o trece totul în uitare.

În atare situaţie, ce poate să înţeleagă bietul cetăţean, onestul plătitor de taxe şi impozite, când realizează faptul că, pe spinarea lui, unii şi alţii ajung miliardari, fără să mişte practic un deget. Cetăţenii află, cu stupoare, că poliţia şi justiţia primesc semnale clare, de la puterea locală, pentru muşamalizarea cazurilor respective, că anumiţi comisari, supraveghetori ori angajaţi ai finanţelor, sunt angajaţi sau acţionari ai firmelor producătoare de alcool, când vizaţi de evaziune fiscală sunt lăsaţi să comercializeze produse fără documente legale, ba, mai mult, le rambursează t.v.a.-urile corespunzătoare unor facturi fiscale, care sunt de multe ori fictive, iar justiţia dâmboviţeană le dă sentinţe favorabile firmelor în cauză, anulând, astfel, orice sancţiune.

Stupefiantă este poziţia prefectului Victor Sanda, care declară nonşalant că nu cunoaşte nimic despre aceste ilegalităţi şi că, în ceea ce priveşte cazurile respective, nu a fost încunoştinţat de organele descentralizate ale statului. Numai că, spunând aceasta, prefectul minte, pentru că, încă din anul 2001, i s-a adus la cunoştinţă de un reprezentant al Gărzii Financiare, pentru a dispune măsurile legale în vederea recuperării prejudiciilor făcute de respectivele firme.

Unii dintre cei care îl incriminează pe şeful Direcţiei Generale de Finanţe Publice este Lucian Cristea, patronul "Rosterchim" specializat şi în colectarea şi prelucrarea fierului vechi. În acelaşi domeniu, s-a lansat şi actualul prefect, Victor Sanda, care se ocupă cu asiduitate de colectarea unor cantităţi imense de fier vechi din majoritatea unităţilor industriale ale judeţului. Având în vedere aceasta, nu miră pe nimeni atitudinea primului reprezentant al Guvernului la nivelul judeţului, care, prin neluarea nici unei poziţii tranşante faţă de neregulile săvârşite de către directorul general Viorel Firică, aduse la cunoştinţă opiniei publice de către Lucian Cristea, practic îşi susţine propria cauză în afacerile proprii. Aşa stând lucrurile, este cert pentru oricine că, în marea horă a Mafiei alcoolului, autorităţile judeţene dâmboviţene experimentează bătuta pe loc.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Mai avem o solicitare de ultim moment, domnul Valentin Iliescu.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi parlamentari,

Vă rog să-mi permiteţi să vă prezint conţinutul unei Scrisori deschise adresată de mine, personal, domnului Jonathan Scheele, şeful Delegaţiei Comisiei Europene în România.

Stimate Domnule Scheele,

Îmi este plăcut să mă adresez Dumneavoastră şi să vă exprim deosebita consideraţie pentru munca pe care o depuneţi în România, în slujba unui important ideal al poporului român - integrarea în Uniunea Europeană.

Fără să fi avut plăcerea de a vă întâlni personal, până acum, din cele relatate de mass-media, pot să afirm că, dincolo de misiunea oficială pe care o aveţi de îndeplinit în România, aţi devenit un atent şi fin observator al realităţilor din ţara noastră şi un prieten al poporului român. În spiritul totalei disponibilităţi pe care aţi dovedit-o în percepţia şi înţelegerea realităţilor româneşti, îndrăznesc a vă face rugămintea de a analiza şi accepta realizarea unor întâlniri cu grupurile parlamentare ale tuturor partidelor politice din Senat şi Camera Deputaţilor, tocmai pentru că Parlamentul României are o importantă misiune, în plan legislativ, în procesul de integrare europeană.

Principalul motiv pentru care vă adresez însă aceste rânduri este dorinţa de a cunoaşte cauza marilor neîmpliniri legate de procesul de aderare a României al Uniunea Europeană. Recent, raportul Comitetului de politică externă al Parlamentului European făcea referiri la neîndeplinirea criteriului politic de către România, element susţinut de lipsa de reforme din domeniul administraţiei publice, de lipsa de independenţă a actului de justiţie, de îngrădirea libertăţii presei şi, nu în ultimul rând, de creşterea fără precedent a fenomenului corupţiei la nivel politic. Chiar în aceste zile, premierul Adrian Năstase vine şi propune un pachet de măsuri de aşa-zisă restructurare a Guvernului, în speranţa realizării unui beneficiu de imagine publică, internă şi internaţională şi cu scopul declarat de relansare a negocierilor cu Uniunea Europeană. Măsurile prezentate, în nici un caz, nu pot şi nu vor aduce, timpul o va dovedi, nici un fel de progrese în procesul de integrare europeană a României. Pentru că aceste măsuri propuse de premierul Adrian Năstase nu ating fondul problemei şi nu combat principala cauză a situaţiei dezastruoase din România: existenţa baronilor centrali şi locali şi promovarea intereselor acestora mai presus de interesele româniei.

Domnule Scheele, sunt sigur că ştiţi, pentru că presa independentă oferă zilnic numeroase exemple. În fiecare judeţ, inclusiv în municipiul Bucureşti, există 2 - 3 baroni locali, ocupând, de obicei, funcţia de prefect, preşedinte de consiliu judeţean, şef de finanţe publice locale sau parlamentar, lideri ai Partidului Social Democrat, care şi-au subordonat total, propriilor interese, tot ce mişcă în acel judeţ: funcţiile şi structurile administrative, gestionarea banului public, justiţia, poliţia şi parchetul, presa locală, într-o mare măsură, şi, nu în ultimul rând, chiar fondurile europene pentru aderare.

Acum mai bine de un an, în faţa camerelor reunite ale Parlamentului României, Preşedintele ţării, domnul Ion Iliescu, într-un acces de sinceritate sau poate dintr-o temporară desincronizare cu liderii PSD, în raportul privind starea naţiunii, devoala foarte corect mecanismele corupţiei din România şi definea, în premieră, conceptul de "capitalism de cumetrie". Situaţia prezentată de Preşedintele României, în urmă cu un an, nu s-a schimbat. Dimpotrivă, fenomenul corupţiei a căpătat dimensiuni şi mai mari, determinat de nevoia de acumulare de fonduri, influenţă şi putere pentru câştigarea alegerilor de către baronii locali.

Ce este cel mai grav este că acest fenomen este binecunoscut la Bucureşti, la nivelul conducerii Partidului Social Democrat, la nivelul administraţiei centrale, dar este tolerat şi acceptat. Chiar se bucură de o protecţie specială din partea baronilor centrali. Nu voi da, astăzi, decât un singur nume, Octav Cozmâncă, pe care mă abţin să-l numesc tovarăş sau domn, chit că a slujit sistemele politice la vârf înainte şi după 1989, fiind însă, de fiecare dată, promotorul intereselor personale. Octav Cozmâncă este unul dintre principalii vinovaţi de situaţia dezastruoasă din România şi de eşecul negocierilor cu Uniunea Europeană. Chiar dacă, de mai multe luni, nu mai îndeplineşte funcţia de ministru al administraţiei publice, tot ce mişcă în administraţie are girul, susţinerea şi protecţia, dacă este nevoie, deloc dezinteresată, a preşedintelui executiv al PSD, Octav Cozmâncă. Administraţia publică din România, din păcate, la nivel de conducători de instituţii, este după chipul şi asemănarea lui Octav Cozmâncă: slab pregătită, incapabilă să se adapteze la noile cerinţe determinate de aderarea la Uniunea Europeană, predispusă la abuz în exerciţiul mandatului public, incapabilă să promoveze competenţa şi competiţia, interesată numai de obţinerea de foloase din administrarea banului public şi din exercitarea demnităţii publice avute.

Cu speranţa înţelegerii perfecte şi obiective a acestei realităţi, închei prin a vă adresa cele mai bune urări şi a vă solicita sprijinul în atât de necesara schimbare din România, în interesul cetăţenilor ei şi în folosul Europei Unite.

Cu deosebită consideraţie,

Valentin Adrian Iliescu, deputat al Partidului Democrat.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Ion Bozgă:

"8 Martie - Ziua Internaţională a Femeii"

Ziua Internaţională a Femeii, 8 Martie, este o zi unică a anului, când, în centrul atenţiei tuturor, se află femeia, când cele mai gingaşe flori înfloresc pentru ea şi cele mai frumoase cuvinte îi sunt adresate ei. Este o minunată sărbătoare a feminităţii, tinereţii, frumuseţii, a dragostei şi credinţei.

Fiinţă prin excelenţă sensibilă şi delicată, femeia se arată a fi, în momentele dificile, mai tare, mai realistă şi mai optimistă decât bărbatul. Ea, care dă viaţă, ştie să se lupte pentru viaţă, pentru bucuriile şi normalitatea vieţii.

Istoria acestei zile începe în 1910, la nivel mondial, iar în Australia, în 1928. Însă femeile socialiste din Statele Unite şi-au serbat, pentru prima dată, ziua dedicată lor în 1908.

Sărbătoarea a fost percepută mult timp drept momentul în care erau afirmate drepturile sociale şi politice ale femeilor.

Ziua Internaţională a Femeii a fost recunoscută oficial mult mai târziu, în 1975, de către Naţiunile Unite şi a fost adoptată de multe dintre guvernele ţărilor care, până atunci, nici nu aflaseră de existenţa ei. 8 Martie este o zi sărbătorită pe plan internaţional ca fiind Ziua Femeii. Pe întreg pământul, femeii i se aduc cuvintele cele mai alese pline de dragoste, recunoştinţă şi apreciere. În această zi, copiii mulţumesc mamelor, pentru munca şi dragostea lor, soţii mulţumesc soţiilor pentru munca şi slujirea lor.

În şcoli, profesorii organizează serbări pentru Ziua Mamei şi le oferă cântece, poezii, mărţişoare şi flori, împreună cu felicitări. Mamele primesc multă dragoste din partea copiilor.

În această zi, nici o mamă din lume nu trece neobservată, mai ales de cei dragi. Cu toate acestea, femeia, în lume, este, în continuare, desconsiderată, datorită unor prejudecăţi, femeia are barat drumul către o serie de roluri sociale. Cel mai trist este faptul că o femeie trebuie să facă treabă de două ori mai bine decât un bărbat, ca să i se recunoască faptul că a făcut jumătate din ceea ce poate face un bărbat. Sper ca timpul să rezolve şi aceste aspecte.

Închei cu următorul motto: "Pentru lume eşti o persoană oarecare, dar pentru o singură persoană poţi să reprezinţi lumea".

Domnul Petre Posea:

"8 Martie, sărbătoarea primăverii - sărbătoarea femeii!"

Sufletul ei? O enigmă nedezlegată încă. Spiritul ei? Un freamăt de gânduri arzătoare şi ambiţioase, de visuri şi proiecte. Chipul ei? O fidelă oglindire a tainei ce stăruie în ea şi care-i adună rând pe rând în privire: umbre şi lumini, lumini şi umbre... pe buze un surâs care-i parfumează cu aroma blândeţii cuvintele, oricare i-ar fi preocupările.

Înfăţişarea ei? Dreaptă şi impresionantă, concretizând în mers şi mişcări eleganţă, cu care vrea parcă să compenseze întârziata adaptare la pretenţiile exagerate ale modei... Dar temperamentul ei, această forţă motrice a destinului femeii? Este un flux năvalnic pe marea zbuciumată a sentimentelor pe care nu şi le ascunde şi, mult mai frumos, nu şi le reneagă.

Şi când crezi că o ştii pe de rost, înţelegi că nici n-ai trecut de prima literă a alfabetului făpturii sale. Ea este cea mai frumoasă întâmplare a vieţii noastre sub chip de mamă, soţie, iubită, soră sau fiică. Firea ei, însă, nu se lasă dominată. Istoria a dovedit că femeia este o luptătoare, dând dovadă de curaj şi răbdare.

În căsnicie n-a simţit niciodată zăngănind în urmă-i lanţurile stăpânirii. Dar nici cu jumătăţi de măsură nu se mulţumeşte. Soţii îşi înconjoară încă soţiile cu vechiul cult, dar ele au înţeles că inima bărbaţilor, ca s-o poţi păstra, nu trebuie s-o conservi în gheaţă.

Ea sacrifică totul pentru bărbatul iubit şi nu cunoaşte noţiunea renunţărilor timpurii. Refugiul ei mistic contribuie ca fericirea pe care şi-o brodează, tocmai pe urzeala aceasta de mister, realitatea vieţii să nu i-o destrame.

E ceva contradictoriu în alcătuirea ei: amestec de raze potrivnice pe care i se reazemă misterul; întuneric dinăuntrul luminii, tăcere vibrând; arcul voltaic pe care-l descriu două semne contrare, căderea în sus (poate de aceea spun poeţii că, oricând, EA te poate coborî sau înălţa).

EA, datorită edificiului tainic care o susţine, rămâne mereu femeie oricât de variate şi complicate atribuţii masculine ar îndeplini, fiindcă poartă în însăşi esenţa sufletului ei legile după care îşi organizează viaţa.

Pe pragul de nădejde al acestei primăveri, VOUĂ, femei ale lumii - acum şi întotdeauna - gând şi inimă neîntinate!

Vă mulţumesc.

Domnul Raj Alexandru Tunaru:

"Am trăit să văd şi asta"

Acum câteva zile, am văzut, pe aproape toate posturile de televiziune, imagini din pieţele agroalimentare din Galaţi şi Iaşi, ce m-au cutremurat.

Mă simt obligat - în calitatea mea de deputat independent - să vă aduc la cunoştinţă, Domnule Preşedinte Iliescu, Domnule Prim-ministru, că "organele" de control ale Protecţiei Consumatorului şi-au făcut datoria şi au respectat legea până în cele mai mici detalii.

Întâmplător se găseau prin piaţă toate televiziunile din România. Ce să facă şi ei?! Făceau piaţa şi au renunţat la cumpărături şi au început să filmeze cum îşi fac datoria "organele" şi confiscă ouăle şi laptele ţăranilor, după care le distrug, le sparg la canalizare, iar sticlele de lapte le golesc, totul fiind filmat şi dat pe posturile de televiziune la "Ştiri". Ţăranii nevinovaţi plângeau şi implorau "organele" să le înapoieze ouăle şi laptele care nu erau stricate şi pe care o să le aducă înapoi acasă, unde o să le consume ei şi familia lor.

Pe mine nu mă deranjează că "organele" şi-au făcut datoria cu cei 3 - 4 ţărani, în timp ce mafia pieţelor vinde tiruri de fructe şi legume din import, unul da, unul nu, adică unul cu acte, altul fără acte. Mă deranjează, Domnule Prim-ministru, felul cum au făcut-o, de fapt am să v-o spun direct: nu au făcut altceva decât au executat comanda cuiva. Şi avem aici două posibilităţi.

1.Comanda contra-cost a mafiei pieţelor pentru a descuraja pe amărâtul care vine cu 30 de ouă, pentru care primeşte 120 mii lei, după o zi de frig, iar 40 mii lei îi dă pentru transport şi de 40 mii lei mănâncă toată ziua, ajungând acasă cu 40 mii lei, descurajându-l pentru a deţine monopolul pieţei. Să nu uităm că se importă masiv, de la morcovi şi ceapă, până la mere şi prune.

2.Comandă, pe linie ierarhică, cu o zi, două, înainte de a se numi persoana ce va conduce Ministerul Mediului, vezi Doamne cum îşi face datoria Oficiul pentru Protecţia Consumatorului din România.

În oricare dintre variante, Oficiul pentru Protecţia Consumatorului s-a folosit, deşi legal, de aceşti amărâţi de ţărani, care plângeau şi se jurau că nu o să mai vină la oraş cu ouă, lapte, cartofi, varză, mere, zeamă de varză ş.a.m.d. şi o să lase "profesioniştii" să vândă din Turcia, Grecia şi alte ţări.

Domnilor colegi,

Onorată mass-media,

Eu am crezut la început, după felul dur cum spărgeau ouăle şi goleau sticlele de lapte, că au găsit ceva "droguri" pe care traficanţii le-au dizolvat în lapte sau le-au injectat în ouă, pe care urmau să le vândă în piaţă; după felul cum s-a mediatizat pe toate posturile la "ştiri", de la orele 18,00 şi 19,00 şi după modul cum organele Oficiului pentru Protecţia Consumatorului îşi făceau datoria.

Domnilor colegi, eu, până la 19 ani, am crescut la ţară şi mâncarea de bază a fost ouăle şi laptele şi vă dau cuvântul de onoare că niciodată nu m-am îmbolnăvit, pentru că, domnilor, ţăranii ştiu , de secole, să deosebească un ou bun de unul clocit, iar laptele îl vând pe gustate.

Câţi dintre dumneavoastră aţi cumpărat ceva stricat de la un ţăran din piaţă? De ce trebuia ca acei inspectori să-i umilească în faţa unei ţări?

Domnule Prim-ministru, pe de o parte le dăm bani pentru agricultură şi pe de altă parte îi batjocorim şi îi umilim în faţa unei ţări, pentru că vin să vândă 30 de ouă şi 6 litri de lapte.

Acei inspectori puteau să-i ajute să intre în legalitate sau să-i trimită acasă cu marfă cu tot, dându-le un avertisment. În schimb, ei au făcut exces de zel cu nişte oameni amărâţi şi, culmea, au apărut şi toate televiziunile să filmeze această impresionantă captură.

Vă rog, Domnule Prim-ministru, să verificaţi, prin Corpul de Control al Primului-ministru, câte tone de fructe şi legume aduse din import au confiscat şi distrus acei inspectori din Galaţi şi Iaşi, în anul 2004.

Unii se vor întreba: de ce fac din ţânţar armăsar şi de ce fac o declaraţie politică în Parlamentul României, pentru 30 de ouă şi 6 litri de lapte confiscate de la 3 - 4 ţărani români.

Domnilor colegi, pentru că efectul psihologic transmis ţăranilor care vin în pieţe şi mediatizat maxim la ştirile principale, îi va îndepărta pe aceştia din pieţe, iar mafia pieţelor va obţine monopolul mult dorit.

Sper ca Domnul Preşedinte Ion Iliescu şi Domnul Prim-ministru Adrian Năstase să ia măsurile necesare, astfel încât sloganul "pentru oameni, împreună cu ei", să fie valabil şi pentru aceşti ţărani necăjiţi care îşi duc traiul de pe o zi pe alta.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Ionel:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Observ, din ce în ce mai des, în această sală, oameni pe care nu îi mai pot recunoaşte sau care nu au fost niciodată de recunoscut. De fapt, cred că unii dintre ei sunt adevăraţi cameleoni ucigaşi, crescuţi şi antrenaţi să stârnească panica. Vă spun acum că nu au fost bine antrenaţi... Nu reuşesc decât să stârnească sentimente de milă şi uneori chiar hohote de râs.

Valeriu Stoica, fostul ministru al justiţiei şi fostul preşedinte al Partidului Naţional Liberal, şi Petre Roman, fostul preşedinte al Partidului Democrat, în prezent preşedinte al Partidului Forţa Democratică, sunt doar doi dintre aceşti cameleoni. Iată cine poate să denunţe activitatea actualilor guvernanţi şi să arunce cu noroi în Guvern. Aceşti oameni se referă la problema adopţiilor internaţionale, fără a se uita în urmă şi a vedea perioada 1997 - 2000, când au reuşit să mascheze şi să ascundă propriile acţiuni cu iz penal. Sau poate Valeriu Stoica a uitat cum dosea dosare grele care se refereau la adopţii şi care puteau fi o pată pe obrazul Guvernului de atunci. A uitat, acest om, de toate matrapazlâcurile de care a fost în stare pentru a susţine cauze, dacă le putem numi aşa, care ar fi aruncat în dizgraţie partidul din care făcea parte şi întreaga coaliţie care s-a pretat la gesturi şi acţiuni care au adus grave atingeri imaginii ţării? Iată că, uşor, uşor, încep să se descâlcească iţele aşa-numitei afaceri a adopţiilor internaţionale şi că oamenii care acum guvernează se depărtează clar de acuzaţiile care le-au fost aduse. Credeţi că la fel se va întâmpla şi în cazul în care se vor începe anchete în cazul cameleonilor despre care vorbeam mai înainte?

Nu cred că este nici momentul, nici locul în care să discutăm astfel de chestiuni. Cred, totuşi, că ar trebui ca atitudinea celor care aruncă acum cu noroi să fie una de respect şi să nu îşi mai permită să acuze fără nici o dovadă. Începe să îmi pară rău că am stat, cel puţin ocazional, în aceeaşi încăpere cu astfel de persoane... când ar trebui ca lor să le fie ruşine că şi-au permis să acceadă la funcţii pe care nu le-au folosit decât în scopuri obscure, mizere şi imorale.

Doamna Liana Elena Naum:

"Ieşirea din iarnă"

Ultimele evenimente legate de discuţiile mai mult sau mai puţin controversate pe care le-au marcat sondajele de opinie lansate în societatea românească, pun în lumină nevoia de a clarifica anumite amănunte referitoare la acestea şi de a pune un accent special pe realitate.

Din acest punct de vedere, se evidenţiază performanţa Partidului Social Democrat de a se clasa în topul sondajelor, acest lucru întâmplându-se chiar după ieşirea din anotimpul iernii, perioadă care, în general, se sfârşeşte cu scăderi în procentul preferinţelor electoratului. Şi nu este pur şi simplu o menţinere a sprijinului popular, ci chiar o creştere a procentului în favoarea partidului de guvernământ, înregistrându-se o cifră mai mare decât la intrarea în iarnă.

Guvernul Adrian Năstase a reuşit, astfel, după aproape 14 ani, să gestioneze în aşa fel ieşirea din anotimpul rece încât, pentru prima dată, românii au rămas mulţumiţi. Acest fapt reprezintă un manifest de sprijin din partea populaţiei, chiar dacă anumitor partide din opoziţie nu le convine prea mult situaţia. De aici apar şi speculaţiile. Se invocă tot felul de contraargumente la faptul fără precedent, pentru a se denatura adevărul şi a se ascunde o realitate evidentă. Este aproape ridicol spectacolul controverselor dintre reprezentanţii partidelor şi coaliţiilor din opoziţie, care încearcă să dea vina cât mai mult pe Partidul Social Democrat, astfel încât să se ascundă adevărul procentajelor din sondaje, prin denigrare şi minciună. Aceste acţiuni, nelipsite de precedent, sunt iniţiate de tot felul de alianţe de conjunctură, fără un program bazat pe valori politice compatibile, de uniuni cinice făcute pentru a parazita suferinţele oamenilor şi a păcăli electoratul printr-o etichetă falsă.

Orice nu s-ar spune şi oricât de puternică nu ar fi tendinţa de denaturare a adevărului, s-a demonstrat totuşi că eforturile constante şi consecvente ale guvernării PSD au dus la ridicarea vizibilă a nivelului de trai în România, fapt care în urmă cu doar trei ani părea aproape neverosimil. Cert este însă că nu se recunoaşte şi nu se respectă decât meritul dovedit prin fapte. Or, electoratul din România a văzut în îmbunătăţirea nivelului de trai o performanţă, un efort, o grijă din partea partidului de guvernământ.

Sondajele de opinie sunt un adevăr demonstrat, reflectând, după modul în care au fost concepute, realitatea obiectivă a ansamblului comunitar. Iar faptul că ultimele sondaje efectuate la nivel naţional au relevat faptul că Partidul Social Democrat a urcat în vârful piramidei preferinţelor electorale nu înseamnă neapărat că sondajul nu reflectă corect situaţia, această idee având-o poate doar membrii partidelor din opoziţie, care văd în orice un trucaj şi evită să creadă, să cunoască şi să se apropie mai mult de realitate.

Domnul Ion Mocioalcă:

"Politica responsabilă"

Lupta electorală, ca orice luptă, scoate la suprafaţă tarele de caracter ale unor politicieni pentru care nimic nu este mai presus decât interesul personal, satisfacerea dorinţei de a accede la putere cu orice preţ şi prin orice mijloace. De asemenea, nu sunt iertate nici partidele politice. Disputa a evidenţiat, deja, neputinţa unor formaţiuni sau alianţe politice în structurarea de programe pertinente, fundamentate ideologic, ancorate în realitatea românească, ce pot să ofere soluţii şi nu paleative sau sloganuri politicianiste problematicii cu care se confruntă. România: integrarea de drept şi de fapt în structurile Euro-Atlantice şi ale Uniunii Europene; realizarea reformelor politice, economice şi sociale necesare îndeplinirii condiţiilor de compatibilitate cerute de aceste structuri, precum şi a năzuinţelor de mai bine pentru toţi românii.

Scena politică este în suferinţă. Diagnosticarea ei scoate în evidenţă multe maladii. În România există partide sau politicieni care se bucură când apar disfuncţionalităţi în actul de guvernare, sancţionate de forurile internaţionale şi, sub masca vegherii respectării democraţiei, recurg la dezinformare, fie prin mistificarea adevărului, fie prin exagerări. Liderii unor partide de opoziţie, pe toate palierele, cred că românul este tot naiv şi preia fără discernământ criticile la adresa celor aflaţi la putere, acceptă propunerile politicianiste care nu sunt rodul sentimentului de responsabilitate, ci sunt emanaţia intereselor personale sau de grup a dorinţei de guvernare. Elementele democraţiei sunt cunoscute şi de electorat şi, cu siguranţă nu se mai lasă păcălit de propaganda de partid, nu va mai accepta politizarea actelor ce ţin de administrarea normală a comunităţilor şi, este tot mai aproape timpul când fiecare să răspundă pentru ce a făcut rău.

Actuala opoziţie are un fel anume de a înţelege democraţia şi de construire a discursului politic. Partidele respective şi, în special liderii lor, sunt întruchiparea virtuţilor, deţinătorii adevărului absolut, singurii purtători de bine, în schimb, formaţiunea de guvernământ reprezintă tot ce este mai rău, mai vicios. Tot ceea ce se află în afara sferei lor de influenţă politică este nedemocratic. Demersul lor politic, de cele mai multe ori, este negândit, conjunctural, născut din raţiuni politicianiste şi din obsesia învingerii în alegeri a Partidul Social Democrat.

Numai aşa se poate explica constituirea unor alianţe care nu are aproape nimic în comun în afară de o experienţă tristă, dar dată uitării. În aceste condiţii, este firesc că se pierd în hăţişul ideilor, pierd cu uşurinţă reperele, neglijează distincţia între stânga şi dreapta politică, acţionează iresponsabilitatea şi neglijenţa. "Ura afectează judecata".

Domnul Eugen Arnăutu:

"Pisica moartă din curtea lui Băsescu"

Zilele trecute am avut ocazia să asistăm la o altă demonstraţie de incapacitate managerială a domnului Băsescu. Iată cum, aflat în momente dificile domnul Băsescu, abordează soluţii simpliste, de tipul struţului, renunţând la rezolvarea unei probleme prin pasarea ei.

Astfel, după ce a ţinut în secret o perioadă de timp faptul că cei şase membri ai Comisiei pentru aplicarea Legii nr.10/2001 şi-au depus în bloc demisia, domnul Băsescu, deşi şi-a consumat momentul cuvenit de reculegere, după îngroparea numitei comisii, şi odată cu ea a multora din aşteptările mai multor sute de români îndreptăţiţi să aibă parte de o dreaptă judecată, a preferat să arunce pisica moartă în curtea vecinului, punând pe seama Guvernului şi a legilor statului propria sa incapacitate.

Îi aducem aminte domnului Băsescu că această atitudine nu face altceva decât să-i arate adevărata faţă şi incapacitate de a rezolva problemele alegătorilor, alegători care s-au săturat de tergiversările, opacitatea şi lipsa unui management potrivit în tratarea nevoilor urbei.

În ceea ce priveşte neregulile de la comisia citată, faptul că nu există o evidenţă clară a dosarelor depuse, că nu sunt numerotate pentru ca în acest fel să nu fie cunoscută situaţia documentelor care sunt sau nu cuprinse, reconstituirea realizându-se de cele mai multe ori parţial, cetăţenii s-au plâns în principal de primarea clientelismului politic în selecţia dosarelor.

Consider că rezolvarea blocajului retrocedărilor de la nivelul municipalităţii îşi poate găsi soluţia în modul cel mai simplu şi just prin demisia domnului Băsescu din funcţia sa de primar general al Bucureştiului.

Dacă domnul Băsescu ar fi corect şi ar recunoaşte falimentul activităţilor sale de până acum, inclusiv modul fraudulos prin care a ajuns în poziţia actuală, păcatele sale în faţa alegătorilor s-ar mai curăţa, dar cum în situaţia actuală nebunia dânsului cunoaşte culmi nebănuite, disperarea cetăţenilor va atinge la rându-i cote direct proporţionale.

Domnul Mihai Tudose:

"Rememorări nedorite"

Nehotărârile şi incoerenţa unor partide precum cel liberal sunt deja cunoscute ale puzzle-ui politic actual. După zile întregi în care liberalii aclamau posibilitatea coalizării cu forţele extremiste pentru apărarea interesului naţional şi după încercări de rememorare a defunctei CDR prin tatonarea posibilităţii de coalizare cu PNŢCD în încercarea de a atrage şi simpatia creştinilor democraţi europeni, PNL revine în forţă cu acuzaţii nefondate la adresa liderului PSD.

După o lecturare probabil în fugă şi pe sărite a declaraţiilor premierului făcute cu ocazia vizitei domniei sale la Bruxelles, liderul liberal reia în grabă drumul acestuia din urmă şi se întoarce de la Bruxelles agitând în media un set de informaţii care nu mai prezentau nici o noutate. Disperat în a atrage atenţia asupra sa şi uitând să citească cu toată atenţia afirmaţiile unora, liderul liberal formulează acuze neadevărate privind "dezinformarea practică de guvern" la Bruxelles.

Este trist că asistăm la un spectacol care nu are nimic de a face cu o reformare a scenei politice româneşti. Aşteptările electoratului sunt înşelate sistematic din moment ce coerenţa unor partide, precum cel liberal, nu face altceva decât să rememoreze momente de tristă amintire, precum alianţa CDR, sau să îşi inventeze subiecte nefondate pentru a capta atenţia publicului. Există, pe de o parte, lideri precum cel al Partidului Democrat care nu reuşeşte să-şi îndeplinească atribuţiile de primar, abordând doar soluţii facile de moment şi ocolind responsabilităţi majore cerute de poziţia sa.

Responsabilitatea şi coerenţa programului de guvernare PSD nu poate fi negat. Încercările noastre de a remedia greşelile trecutei guvernări şi de a arăta oamenilor adevărata faţă a opoziţiei vor fi prioritare pentru noi.

Domnul Florin Iordache:

Factori de răspundere din judeţul Olt, printre care prefectul judeţului, preşedintele Consiliului judeţean, primari din municipiile şi oraşele judeţului, au analizat timp de câteva ore, împreună cu domnul Sergiu Sechelariu, ministrul secretar de stat al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, stadiul lucrărilor de investiţii finanţate de ANL, precum şi al sălilor de sport finanţate de C.N.I.

A fost vizitată cea mai modernă sală de sport din judeţ, cea de la Liceul "Mihai Viteazul", cu o capacitate de aproximativ 1000 locuri.

Au fost analizate proiectele de alimentare cu apă în 14 localităţi din mediul rural şi 39 proiecte executate de programul SAPARD, a căror valoare se ridică la circa 40 milioane de euro.

Investiţiile realizate începând cu anul 2001 sunt mai multe decât cele realizate în primii ani după Revoluţie, astfel încât totalitatea lucrărilor de investiţii plasează judeţul Olt pe un onorant loc şapte din totalul de 41 de judeţe.

În prezent, în judeţul Olt, sunt în diverse stadii de execuţie sau proiectare 906 unităţi locative, iar 300 de locuinţe se vor da în folosinţă în municipiul Slatina, iar în iunie vor fi date în folosinţă 20 de apartamente sociale în Caracal.

O atenţie deosebită se va acorda şi locuinţelor care se vor construi prin credit ipotecar pe o suprafaţă de 5 hectare puse la dispoziţia A.N.L.

Întâlnirea s-a încheiat cu o conferinţă de presă în care secretarul de stat, domnul Sergiu Sechelariu, a afirmat că presa locală prezintă realitatea, aşa cum este ea, cu bune şi cu rele, comparativ cu presa centrală care, de cele mai multe ori, prezintă numai aspectele negative.

Domnul Gheorghe Popescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Programe în domeniul mediului".

Principalele probleme în domeniul mediului sunt: armonizarea structurii instituţionale din ţara noastră cu cea din Uniunea Europeană, şi anume: departament de mediu; agenţie naţională pentru protecţia mediului; agenţii regionale pentru protecţia mediului şi agenţii locale pentru protecţia mediului; asigurarea în anul 2004 a fondurilor necesare realizării angajamentelor asumate prin Documentul de poziţie în valoare totală de 53,554 milioane euro.

Valoarea propusă a fi asigurată prin proiectul de buget de stat pe anul 2004, şi aprobată, a fost de 19,750 milioane euro; asigurarea resurselor financiare în valoare de 35 miliarde euro, necesare pentru transpunerea în practică a Capitolului 22 - Protecţia mediului; legislaţia specifică din domeniul protecţiei naturii a fost armonizată în totalitate cu prevederile Directivelor Uniunii Europene din acest domeniu, urmând să înceapă punerea în practică a planurilor de implementare, în special pentru realizarea Reţelei ecologice europene Natura 2000.

Aceasta presupune asigurarea cadrului instituţional şi a resurselor financiare necesare inventarierii siturilor de importanţă comunitară în vederea transmiterii Listei naţionale până la data aderării. Până în prezent, în România s-au realizat 11 depozite ecologice de deşeuri; incinerarea deşeurilor; promovarea Ordinului pentru aprobarea zonării interioare a parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale.

Domnul Dumitru Bentu:

Declaraţia mea politică poartă numele "Eforturi".

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Descătuşată de Revoluţia din Decembrie 1989, viaţa politică din România a cunoscut o perioadă zbuciumată concretizată şi prin apariţia inflaţionistă a zeci, poate sute de partide politice.

Cu numai 252 de membri, acestea se înfiinţau pe criterii dintre cele mai bizare, iar denumirile alese includeau neapărat noţiuni care să reflecte "ataşamentul" acestora la valorile perene: "democrat", "naţional", "popular", "socialist" etc.

Numai prin eforturi susţinute de memorie poţi astăzi să stabileşti identitatea unor partide şi alianţe politice, fie ele şi parlamentare; în perioada 1990-2003: Alianţa Naţională, Alianţa Naţională Creştin-Democrată, Partidul Alternativa României, Partidul Liberal, Partidul Naţional Român, Partidul Popular din România, Uniunea Forţelor de Dreapta, Alianţa Civic-Liberală, Alianţa Naţional Liberală, Blocul Unităţii Naţionale, Convenţia Naţională pentru Instaurarea Democraţiei, Partida Naţională, Uniunea Naţională de Centru etc. etc.

Este evident faptul că politica românească a intrat într-o nouă etapă caracterizată prin simplificarea eşichierului politic, dar şi prin modificarea de substanţă a atitudinii politice şi implicit a modului de relaţionare a formaţiunilor politice. Acest fapt a fost determinat de: fuziuni, absorbţii, comasări între partide cu orientare doctrinară asemănătoare, de apariţia Legii nr.14/2003 - Legea partidelor politice, precum şi de decizii luate de conducerea la vârf a unor astfel de structuri politice.

Au rămas, cum era şi firesc, partide clarificate doctrinar, cu platforme-program bine definite, cu structuri teritoriale funcţionale şi cu o activitate concretă.

Între acestea se detaşează, ca primă forţă a spectrului politic românesc, Partidul Social Democrat, continuatorul modern al valorilor şi tradiţiilor mişcării social-democrate din România şi al idealurilor Revoluţiei din Decembrie 1989. Adresându-se în egală măsură tuturor categoriilor sociale, PSD acţionează consecvent pentru modernizarea societăţii româneşti, reformarea economiei, modernizarea structurilor de proprietate, consolidarea statului de drept, diminuarea sărăciei.

Pentru asemenea obiective există o largă susţinere din partea populaţiei României.

Domnul Gelil Eserghep:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se numeşte "Cum putem lupta cu moartea albă?"

Consumul de droguri reprezintă pe întregul mapamond una din provocările cu care se confruntă umanitatea, efectele directe sau indirecte ale acestuia relevându-l ca pe un fenomen îngrijorător, demn de luat în calcul în toate programele de cooperare internaţională.

Dacă România a fost "ferită" până în anii `90 de acest îngrijorător fenomen, datorită controlului exercitat de autoritatea statală asupra libertăţilor individuale şi a politicii totalitare, odată cu adoptarea principiilor democratice, problema drogurilor a devenit treptat o ameninţare şi o provocare la nivel naţional. Şi asta pentru că principala categorie de populaţie vulnerabilă la consumul de droguri este, fără îndoială, cea formată din tineri care este mult mai deschisă la nou, mai predispusă la noi experienţe, la risc. Iar o naţiune cu un nivel ridicat al dependenţilor de droguri din rândurile tinerilor este o naţiune pierdută, fără viitor.

Curiozitatea, dorinţa de senzaţii tari, lipsa de maturitate şi responsabilitate, problemele personale, singurătatea, lipsa prietenilor, lipsa unor preocupări interesante şi nevoia de a ieşi în evidenţă sunt doar câteva din cauzele interne care-i determină pe tineri să cadă pradă prea des, fără putinţa de scăpare, drogurilor. De asemenea, climatul familial nefavorabil, nivelul educaţional şi cultural redus, lipsa informaţiilor sau informaţii false despre droguri şi imitarea modelelor din filme au contribuit şi ele la predispunerea tinerei generaţii la consumul de droguri.

Consumul de droguri în România a fost consecinţa traficului diferitelor stupefiante pe teritoriul ţării noastre, deci, dacă nu este deja prea târziu pentru a mai face ceva, este nevoie de un sistem mult mai bun şi bine pus la punct de combatere şi împiedicare a traficului de stupefiante.

Urmărind datele statistice ale Agenţiei Naţionale Antidrog, am observat că numai în primele 6 luni ale anului 2003 au fost capturate 253,391 kg de heroină (comparativ cu 202,18 kg pe anul 2002) şi fără îndoială că cifra aceasta până în momentul de faţă este mult mai mare. La această cifră a capturilor de stupefiante trebuie să adăugăm totalitatea drogurilor care străbat ţara noastră, care rămân pe teritoriul României şi care nu sunt capturate.

Nu vom putea şti exact valoarea acestei cifre, însă ştim exact că tot în primele şase luni ale anului 2003 au fost 1913 cereri de tratament pentru dezintoxicare. Din totalul celor 1913 consumatori de droguri care au solicitat intrarea în tratament, 847 sunt cazuri noi, iar 1066 sunt cazuri de recidivă. Mai contează oare că dintre aceşti consumatori de droguri 1331 sunt bărbaţi, iar femeile reprezintă o pondere de 30,4% adică 582 de persoane?

Să nu uităm că această cifră reprezintă cererile de tratament şi nu cifra exactă a consumatorilor de stupefiante din ţara noastră. Ce ne facem cu cei care nu cer ajutor unor centre speciale de dezintoxicare? De ce nu cer ajutor?

Răspunsul este unul simplu: este nevoie de mult mai multe programe privind dezintoxicarea. Este nevoie de un sistem integrat de prevenire şi tratament, dar, înainte de toate, este nevoie de strategii naţionale de educare a tinerilor şi conştientizarea lor privind pericolul pe care consumul de droguri îl prezintă nu numai sănătăţii lor, dar şi întregului cadru social.

Aceste strategii trebuie implementate pe tot teritoriul ţării, în toate instituţiile de învăţământ, mai ales gimnazial şi liceal, deoarece în şcoli şi licee elevii devin cei mai predispuşi la "încercarea" (şi până la dependenţă e doar un pas) diferitelor stupefiante, puse la dispoziţie de traficanţii de droguri, în căutarea de noi clienţi şi de dezvoltarea unei pieţe de vânzare a stupefiantelor.

Corecta şi sistematica informare a elevilor şi a profesorilor, în egală măsură, în legătură cu efectul nociv şi distrugător al drogurilor va reduce sistematic numărul "curioşilor", ajungându-se în cel mai fericit caz până la stoparea traficului de droguri. Căci fără consumatori, o piaţă a stupefiantelor nu se poate dezvolta.

Eficacitatea unei strategii bine gândite privind educarea şi prevenirea tinerilor în legătură cu deznodământul tragic la care îi poate aduce consumul de droguri va scuti întreaga societate, deci pe noi toţi, de cheltuieli a căror valoare este la ora actuală alarmantă. În centrele de dezintoxicare, 2.959.188 lei a reprezentat costul mediu pentru fiecare pacient tratat, iar 112.192.887 lei a reprezentat costul mediu pentru fiecare unitate de profil numai în primele şase luni ale anului 2003.

În lipsa acestei strategii de informare şi prevenire, costurile sociale şi economice vor fi mult mai mari şi aici mă refer nu numai la costurile de sănătate, dar şi la efectul social pe care infracţionalitatea cauzată direct sau indirect de consumul de droguri o poate avea pentru întreaga societate.

Ne va costa mult mai puţin să educăm şi să prevenim decât să tratăm.

Vă mulţumesc.

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Onorat auditoriu,

România a fost anul trecut ţara în care s-au realizat cele mai mari profituri din centrul şi estul Europei, iar rata medie de creştere a cifrei de afaceri a fost de circa 25%. Creşterile nu se regăsesc însă şi statisticile oficiale privind salariile medii nete ale românilor, diferenţa dintre 2002 şi 2003 fiind, la acest capitol, de numai cinci euro.

Mai mult de jumătate din firmele multinaţionale care fac afaceri în România au anunţat că anul trecut au obţinut profituri importante. Pe ansamblu, cifra de afaceri totală a companiilor private româneşti a crescut cu 15% de la 80 miliarde de dolari în 2002 la 92 de miliarde de dolari în 2003, iar profitul brut rezultat din datele preliminarii ale Ministerul Finanţelor Publice a fost de peste 8,3% din cifra de afaceri.

Cel mai important succes l-au înregistrat companiile din domeniul bunurilor de larg consum (F.M.C.G.), industria cimentului, telefonia mobilă şi piaţa auto.

Afacerile cu bunuri de larg consum au fost de circa şapte miliarde de euro, cu 1,5 miliarde mai mult decât în 2002. Reprezentanţii companiilor spun că, în medie, profitul net a fost mai mare de 10%. Din păcate, aportul producţiei interne la obţinerea profiturilor a fost mai mic cu 40%. Companiile s-au bazat în special pe importuri, iar acolo unde s-au obţinut profituri din activităţi interne a fost vorba de servicii şi comerţ.

Dar s-a ajuns în situaţia în care importatorii de autovehicule, electronice şi electrocasnice au raportat câştiguri interesante. Partea proastă este că, pe lângă faptul că aceste produse sunt importate, şi preţurile de vânzare din România au fost sensibil mai mari decât în alte ţări din regiune.

Ionel Blănculescu pune creşterea de 15% a cifrei de afaceri pe seama îmbunătăţirii controlului fiscal, dar crede că, în continuare, companiile străine raportează profituri sub procentele reale.

Pe de altă parte, românii au investit peste 1,5 miliarde de euro în bunuri imobiliare, în special în cumpărarea de apartamente, dar şi în case construite de la zero.

În lipsa unor statistici complete referitoare la veniturile românilor, nu putem decât să ne întrebăm cum a fost posibil ca încasările companiilor anumite industrii să crească cu peste 25%, dar salariile medii raportate în euro cu doar puţin peste 3%.

Ionel Blănculescu, ministrul controlului, are o explicaţie: "E clar că există un număr important de români care realizează venituri neraportate la fisc, dar un număr mare de companii care utilizează diverse scheme care ocolesc administraţiile financiare, sau reduc cota de impozit plătită statului".

Conform statisticii oficiale, în timp ce, pentru primele nouă luni ale anului, produsul intern brut a crescut cu 4,7%, consumul populaţiei a avansat cu 6,7% în timp ce salariile au fost cu doar 3,9% mai mari. Parte din această diferenţă a fost finanţată de către bănci, care au acordat credite de consum în valoare de 800 de milioane de euro. O altă parte din consum a fost finanţată de cele 1,2 miliarde de euro, bani trimişi din străinătate.

Adevăratele venituri ale românilor şi puterea reală de cumpărare rămân, însă, două mari necunoscute statistice.

Vă mulţumesc.

Domnul Ştefan Giuglea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Copilul nu are nevoie de o moţiune, ci de afecţiune părintească".

Asigurarea şi respectarea drepturilor copiilor, plasarea acestora într-o zonă de interes special constituie o prioritate naţională. Acest lucru rezidă, în primul rând, în faptul că viaţa, dezvoltarea şi bunăstarea de care trebuie să beneficieze toţi copiii la acest început de nou secol şi mileniu reprezintă baza pe care se construieşte viitorul unei ţări.

În plus, în cazul României, procesul complex de aderare la Uniunea Europeană este inexorabil legat de respectarea criteriilor politice de la Copenhaga privind respectarea drepturilor omului, în mod particular în ceea ce priveşte drepturile copilului.

Respectarea, promovarea şi exercitarea drepturilor copilului, astfel cum sunt acestea definite în documentele internaţionale ratificate de România, vor asigura o dezvoltare deplină şi armonioasă a personalităţii fiecărui copil, alăturând în spiritul tradiţiilor şi valorilor culturale ale poporului român o componentă nouă, modernă şi dinamică de integrare în spiritualitatea universală. În lumina acestei integrări, protecţia copilului în România înseamnă realizarea unui echilibru între trei componente esenţiale: copilul, familia şi societatea.

Asigurarea acestui echilibru trebuie reglementată, aplicată şi monitorizată în mod continuu de către stat, ca responsabilitate fundamentală a acestuia faţă de soarta tuturor cetăţenilor săi.

Doresc să aduc în atenţia dumneavoastră o problemă deosebit de importantă ce a făcut obiectul unei moţiuni de cenzură, susţinută de un grup de 71 deputaţi PRM, şi anume adopţiile copiilor.

În mare parte, moţiunea, de altfel respinsă, nu a avut decât menirea de a induce confuzie în rândurile opiniei publice, printr-un text lipsit de consistenţa faptelor reale, cu critici populiste fără să se facă discernământ între real şi senzaţional, între informare şi interpretări partizane nefondate.

Pe baza faptelor, a realităţii, în loc să se reţină că Guvernul Năstase a fost de la început împotriva adopţiilor internaţionale, s-a iniţiat o moţiune într-un moment în care România obţine roadele unei politici coerente extrem de importante pentru evoluţia în continuare a societăţii româneşti.

Ţin să menţionez faptul că în anul 1990 existau sute de instituţii ale statului în care locuiau peste 100.000 de copii abandonaţi, orfani sau cu handicap, în condiţii extrem de precare.

Ca urmare, 1999 a adus o acută criză a instituţiilor de protecţie a copilului, iar în perioada 1997 - 2000, Comitetul Român de Adopţii a transmis peste 10.000 de cereri de adopţie internaţională.

Aspectele negative, unele deosebit de grave pe care le-am relevat succint, demonstrează cu claritate incoerenţa cadrului legislative din perioada 1997-2000 şi neadaptarea lui la standardele europene manifestând o condamnabilă indiferenţă faţă de problemele sociale, în general, cele ce privesc protecţia copilului în special.

Situaţia dificilă din perioada 1997- 2000 a fost menţionată în Raportul de Ţară al Comisiei Europene pentru anul 2000, în care o mare parte din conţinut reprezintă o critică severă asupra situaţiei copiilor instituţionalizaţi din România şi a adopţiilor internaţionale.

Faţă de această situaţie, Guvernul Năstase a acţionat cu fermitate pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţa ale copiilor instituţionalizaţi şi pentru stoparea adopţiilor internaţionale.

Guvernul, prin încurajarea eforturilor naţionale de implicare responsabilă în regulamentarea domeniului adopţiilor, a impus luarea unor decizii administrative ce au condus la rezultate remarcabile în ultimii 32 ani, rezultate unanim recunoscute de partenerii noştri internaţionali. Astfel:

1. s-au asigurat condiţii mai bune de viaţă copiilor instituţionalizaţi, Guvernul mărind alocaţiile bugetare pentru acest domeniu, faţă de cele din anul 2000 de 6,2 ori în 2003 şi respectiv de 8,6 ori în 2004;
2. a scăzut numărul copiilor din centrele de plasament, respectiv 37.000 la sfârşitul lui 2003, faţă de 57.000, la sfârşitul anului 2000;
3. un număr tot mai mare de copii beneficiază de servicii alternative. Astfel, în prezent sunt 20.478 copii menţiuni în familii naturale sau adoptive române beneficiind de servicii speciale;
4. a scăzut numărul copiilor sub vârsta de 3 ani abandonaţi în instituţiile statului;
5. un număr mare de copii din centrele de plasament urmează cursurile unei forme de învăţământ superior cu ajutorul statului;
6. a crescut capacitatea de absorbţie a fondurilor externe asigurate prin programele Uniunii Europene, Băncii Mondiale, USAID, UNICEF etc.;
7. a crescut numărul adopţiilor naţionale. În perioada 2001-2003, 3.756 copii au fost adoptaţi de familii române;
8. a scăzut numărul adopţiilor internaţionale.

Pentru asigurarea unui cadru coerent şi unitar al promovării şi respectării drepturilor tuturor copiilor, o măsură majoră care se impune este acea de elaborare a unei legi unice care să abordeze într-un mod integrant problematica referitoare la copil. Primele consecinţe ale adoptării unei astfel de legi vor fi date de simplificarea, eficientizarea şi operaţionalizarea cadrului legal care defineşte viaţa şi dezvoltarea copiilor. Rezultatul major al construcţiei unui asemenea "Cod al Copilului", printr-un larg proces de consultare şi implicare a tuturor factorilor interesaţi, va fi, însă, dat de conştientizarea priorităţii absolute pe care o reprezintă copiii. Viaţa, dezvoltarea şi bunăstarea copiilor acestei ţări reprezintă o responsabilitate fundamentală a întregii societăţi româneşti. Unirea tuturor eforturilor în vederea ameliorării situaţiei copiilor ar putea reprezenta un mod de înţelegere şi colaborare la nivel naţional.

În acest sens, Guvernul va înainta Parlamentului un pachet legislativ care va reprezenta baza unui sistem modern, european de protecţie a drepturilor tuturor copiilor pe deplin armonizat cu tratatele internaţionale la care România este parte în mod deosebit cu Convenţia europeană privind drepturile omului şi, respectiv, Convenţia ONU privind drepturile copilului.

Vă mulţumesc.

Domnul Ştefan Baban:

"Arta dialogului social"

2004 a fost declarat anul dialogului social şi al eforturilor comune pentru încheierea negocierii cu Uniunea Europeană. Integrarea şi problematica socială vor fi cele două teme esenţiale care vor ţine capul de afiş în acest an electoral, indiferent dacă va fi vorba de partidul de guvernământ sau de partidele aflate în opoziţie, pentru că discursurile tuturor vor încerca să exploateze cât mai bine şi în funcţie de interesele de moment sau de lungă durată subiectele mai sus menţionate, subiecte care vor constitui puncte de atracţie pentru electorat, dar şi pentru străinătate.

În cei 14 ani de democraţie autentic românească, acest dialog social a fost doar mimat, frumos îmbrăcat şi arborat la zile de sărbătoare de către diverse instituţii. Un exemplu edificator este reprezentat de Consiliul Economic şi Social, organism care poate reflecta oriunde şi oricând spiritul şi unitatea românilor. Astfel, reprezentanţii Guvernului, sindicatelor şi ai patronatelor au discutat ore nesfârşite, dar s-au înţeles separat, acest lucru dând naştere, în primul rând, unor legi cu implicaţii profunde în viaţa economico-socială, dar cu rezultate nedorite în urma aplicării lor. Când spun acestea, primele acte normative care îndeplinesc aceste nedorite condiţii şi care îmi vin în minte în acest moment sunt legile fiscale, Codul Muncii, legislaţia privind protecţia socială, angajamentele asumate în relaţiile cu F.M.I. sau şi Banca Mondială. Rezultatul acestor intempestive discuţii este reprezentat de sărăcia accelerată din ultimii 5 ani, creşterea abruptă şi în cascadă a preţurilor la energie electrică, gaze naturale şi carburanţi, disponibilizări masive şi acutizarea fenomenului de şomaj, regresiunea economică a sectorului privat etc.

Acum a venit momentul ca subiectul central al dialogului social să-l constituie integrarea europeană. Numai că în cadrul acestei probleme, subiectele au fost tratate superficial, fără ca temele majore, precum costurile, beneficiile acestei integrări să fie aduse la cunoştinţa întregii populaţii. Gradul de informare a cetăţenilor români despre Uniunea Europeană este destul de redus, la un sondaj făcut ad-hoc făcut pe străzile din oraşele ţării foarte puţini ar putea să răspundă la întrebările ce li s-ar pune, întrebări care ar viza minimul de cunoştinţe referitoare la Uniunea Europeană şi integrarea României. Trist este că nici în sectorul privat lucrurile nu stau mai bine, mulţi dintre conducătorii de întreprinderi mici şi mijlocii nu cunosc legislaţia, costurile şi avantajele integrării. M-am referit la acest sector, deoarece într-o economie modernă şi competitivă, sectorul privat este vârful de lance al dezvoltării economico-sociale şi integrării într-o comunitate cu un grad superior de dezvoltare.

Gradul de informare a cetăţenilor suferă din motive variate şi mai mult sau mai puţin întemeiate. A da vina pe presă, una din puterile în stat, că nu informează populaţia despre această problemă, nu are motivaţie întemeiată. Există partenerii de dialog social care trebuie să filtreze informaţiile primite la rang înalt şi să le transmită celor pe care-i reprezintă. În schimb, acestor parteneri le-a fost mult mai uşor să înfiinţeze - ca în opera lui Caragiale - comisii şi comitete, care să aibă acelaşi obiect al muncii, şi anume: integrarea europeană. Rezultatul înfiinţării acestora a fost unul arhicunoscut: o risipă enormă de efort pentru construirea unor instituţii care de care mai complementare şi o lipsă acută de interes pentru dialogul social şi informarea cetăţenilor, astfel că rezultatul final este cel aşteptat: semi-ignoranţa cetăţeanului de rând.

Vinovat în această situaţie nu este numai Guvernul sau guvernele din ultimii 14 ani. Vinovaţi sunt şi cei doi parteneri de dialog, patronatele şi sindicatele, care, la masa rotundă la care s-au aşezat, s-au complăcut să discute şi să se învinovăţească sau în cel mai nefericit caz să se prezinte şi să anunţe că sunt de acord cu politica Guvernului. Un dialog eficient este atunci când partenerii de dialog sun puternici. Mişcarea patronală din România este fără iniţiativă, orgoliile sunt mai puternice decât raţiunea, interesele economice şi politice primează, astfel că alcătuirea unui grup unitar şi puternic este imposibilă de realizat.

De cealaltă parte şi sindicatele sunt atinse de aceleaşi curente nocive, de interese politice şi personale, transformându-se din reprezentanţii care luptă şi sprijină drepturile celor mulţi în adevărate păpuşi care abandonează cauzele pe care le-au declamat şi, după cum ştim cu toţii, sunt destui lideri de sindicat care au posturi în Executiv sau în Parlament, abandonând cauza care i-a propulsat în viaţa socială a acestei ţări.

Concluzia nu este deloc îmbucurătoare: dialogul social şi informarea cetăţenilor asupra efectelor severe, în plan economico-social, ale unor programe şi măsuri au fost sacrificate de actorii principali: guverne, patronate, sindicate. Simplii cetăţeni neinformaţi sunt foarte uşor de manevrat în campanie electorală. Sunt entuziasmaţi că România va intra în Uniunea Europeană, dar habar n-au ce-i aşteaptă acolo, cum să profite de beneficiile integrării sau cu ce costuri şi sacrificii se face acest lucru. Această ignoranţă este rezultatul artei dialogului social. Dar cine ştie, poate că asta este cea mai bună artă, şi anume manevrarea electorală a unor oameni neinformaţi.

Domnul Cristian Nechifor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iată că acum se dovedeşte, din nou, intenţia constructivă a partidului aflat la guvernare în aceşti ultimi trei ani. Acuzaţiile partidelor din opoziţie, grave, referitoare la intenţiile obscure ale Partidului Social Democrat se dovedesc încă o dată a fi nefondate. Ultimele schimbări care au avut loc în structura Guvernului nu pot decât să arate dorinţa de integrare în structurile europene, la care românii aderă. Dovedesc, în acelaşi timp, că factorii decizionali de la nivelul executivului nu stau cu mâinile în sân şi fac tot ce este necesar pentru a optimiza termenii aderării. Chiar dacă asta înseamnă schimbări la vârf, chiar dacă asta presupune eforturi susţinute şi modificări structurale importante.

Aşadar, stimaţi colegi, unele schimbări structurale stau sub semnul brut şi simplu al eforturilor pentru aderarea la Uniunea Europeană. Asta înseamnă, evident, că Executivul respectă criteriile standard pentru a face acest pas, că acele condiţii solicitate de statele membre ale Uniunii Europene nu sunt doar cosmetizate, aşa cum sună acuzaţiile unor partide cu interese meschine, ci sunt, într-adevăr, respectate. Lupta anticorupţie, cu toate elementele ei, este reală. Asta se poate vedea din deciziile luate în ultima perioadă de instituţiile abilitate să controleze şi să prevină fenomenul.

Mult cântata implicare în mersul corect al justiţiei este o altă acuzaţie, la care nu putem răspunde decât cu fapte, lucru care s-a şi întâmplat. Cei care au acuzat partidul ce guvernează acum de implicare în aspectele negative precizate mai înainte, nu au făcut decât să arunce, maculeze munca susţinută a unui guvern care doreşte cu adevărat să realizeze ceva pentru cetăţenii care l-au mandatat. Nimeni, niciodată, nu a adus dovezi clare care să ateste implicarea membrilor Guvernului în acţiuni de acest fel şi, la cea mai mică îndoială ce a planat asupra vreunui oficial, s-au luat măsuri drastice, astfel încât nu se poate spune în nici un caz că acuzaţiile pot fi susţinute. Ceea ce se vrea să se înţeleagă odată pentru totdeauna este că nimeni nu doreşte mai mult decât partidul din care face parte majoritatea parlamentară, ca lucrurile în privinţa aderării să fie clare şi pe această bază să se consolideze relaţiile ţării în care trăim cu toţii, cu statele membre ale Uniunii Europene.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Cristian Sandache:

A plecat spre eternitate academicianul Nicolae Cajal, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România. Într-un timp ca al nostru, dominat de pragmatism, duritate, violenţă şi cinism, Nicolae Cajal uimea prin sensibilitatea fiinţei sale, prin atitudinea ivită parcă din alt veac, un veac al fair-play-ului şi al bunului-simţ, ca mod de a fi.

S-a născut la 1 octombrie 1919, devenind, la 27 de ani, doctor în medicină şi farmacie, iar la 40 de ani - doctor în ştiinţe. Din 1966 a fost şeful Catedrei de virusologie la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, iar din 1967 - directorul Institutului de Virusologie al Academiei Române. Autor a peste 400 de lucrări ştiinţifice, Cajal a îmbinat în mod fericit munca de savant cu implicarea civică, fiind din 1994 preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România. A fost şi senator independent de Bucureşti între anii 1990-1992.

Nicolae Cajal credea în forţa raţiunii, în posibilitatea înţelegerii dintre oameni, chiar dacă unii îl considerau utopic sau excesiv de idealist. A fost un promotor al aşa-numitului "realsemitism", fiind adeptul popularizării contribuţiei evreilor din România la dezvoltarea ţării. Iubea nespus poporul român şi toate intervenţiile sau atitudinile sale publice au dovedit aceasta.

Nu credea în aprecieri generale simplificatoare ci în forţa fiecărui ins de a-şi depăşi complexele şi a se elibera prin cultură. Seriozitatea savantului se vădea şi în viaţa cetăţii, acolo unde prezenţa lui Nicolae Cajal reprezenta garanţia eleganţei morale şi a fermităţii. A luptat toată viaţa împotriva prejudecăţilor şi a obscurantismului cu seninătatea înălţătoare a unui cavaler. Marea sa dragoste de semeni îi era ghid şi aceasta explică lipsa oricăror stridenţe în atitudinea sa cotidiană. Să ne rugăm pentru sufletul său nobil, iar lumina amintirii sale, fie să nu apună niciodată!

Domnul Vasile Miron:

"Dansul opoziţiei"

"E uşor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune", l-am auzit pe un bun coleg şi prieten, citându-l pe Eminescu, în timpul unei discuţii referitoare la opiniile opoziţiei despre declaraţiile ce vizau integrarea României în Uniunea Europeană, ale unor parlamentari europeni.

În încercarea lor reuşită de a fi mereu "Gică-contra", liderii opoziţiei nu privesc decât negativ realizările Guvernului PSD, încât atunci când ai produs un obiect din aur, te aştepţi să spună că "era mai bine să fi fost făcut din cupru" şi vice-versa.

Interesant este că partidele de opoziţie vor cu orice preţ să conducă ţara în următorii 4 ani, deşi liderii lor nu sunt în stare să-şi strângă rândurile pentru o moţiune de cenzură. Preocupaţi de a fi unul mai lider decât celălalt, nu-şi mai găsesc timpul necesar pentru a trata cu seriozitate problemele de zi cu zi ale cetăţenilor.

Când la stânga, când la dreapta, înainte şi înapoi, opoziţia noastră nu are o linie clară şi un program coerent pentru a accede la guvernare.

Le-aş recomanda, aşadar, "dansatorilor" din suita "Opoziţia ca la noi", următoarele strigături: "Foaie verde şi-o lalea/Trăiască Opoziţia/Şi iar verde baraboi/cătinel, pe lângă voi (voi = PSD)/Şi-om muşca din mărul copt/Poate prin 2008".

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Răspunzând solicitărilor alegătorilor, Preşedintele României, domnul Ion Iliescu, şi-a inclus în programul lunar o dezbatere publică, televizată în care să expună naţiunii principalele probleme cu care se confruntă ţara noastră atât pe plan extern cât şi pe plan intern.

Denumită "Starea naţiunii", emisiunea este realizată de moderatori binecunoscuţi şi are la bază întrebări puse de cetăţeni, precum şi unele informaţii pe care Preşedintele României consideră că trebuie făcute cunoscute publicului larg.

Evident că întrebările adresate de cetăţeni sunt punctuale şi vizează necazurile sau preocupările individuale, dar care reprezintă situaţii în care se regăsesc tot mai mulţi cetăţeni.

De altfel, unii dintre telespectatori i-au ameninţat cu tribunalul pe moderatori în cazul în care nu îi sunt adresate Preşedintelui întrebările formulate de aceştia pe care le consideră cele mai importante.

Dialogul a debutat cu un omagiu adus fostului Preşedinte al Republicii Macedonia, Boris Trajkovski, care şi-a pierdut viaţa în urma unui tragic accident aviatic. Considerat ca fiind un prieten al României, acesta s-a remarcat în special pentru eforturile depuse pentru stabilitatea politică a Republicii Macedonia şi a ţărilor din spaţiul exiugoslav.

În continuare, domnul Preşedinte Ion Iliescu a recunoscut că şi el a primit mesaje în care i se reproşează faptul că nu răspunde direct unor întrebări, dar apreciază faptul că într-o emisiune de o oră e greu de răspuns la toate întrebările, astfel încât vor fi abordate cele care au o acoperire mai largă, dar îi asigură pe telespectatori că nici o problemă adusă în discuţie nu va rămâne fără răspuns şi vor fi analizate de compartimentele ce funcţionează în cadrul Administraţiei Prezidenţiale. E bine de ştiut şi s-a insistat pe faptul că nu toate problemele îşi au rezolvarea la acest nivel şi că solicitările cetăţenilor vor fi transmise factorilor în sarcina cărora stă rezolvarea lor.

Pe plan intern au fost abordate trei probleme principale.

Prima a fost legată de nemulţumirile oamenilor faţă de unele decizii ale justiţiei. Domnul Preşedinte a făcut remarca că nu va folosi niciodată practica fostului Preşedinte al României care, în direct la televiziune, chema Procuratura să îi aducă dosarele incriminate, fapt ce reprezenta o gravă încălcare a atribuţiilor prezidenţiale.

O a doua temă a fost aceea a pensionarilor. Aceştia se confruntă cu mari greutăţi, în condiţiile în care pensiile nu acoperă decât o mică parte a cheltuielilor zilnice. Astfel, dublarea pensiilor foştilor membri C.A.P. se aplică numai pentru cei care au ca unică sursă de venit această pensie. În ceea ce priveşte recorelarea pensiilor, s-a precizat faptul că aceasta se va realiza în patru tranşe şi numai pentru pensionarii care au vechime completă şi limită de vârstă, dar că, în prezent, se lucrează la un proiect de lege care să permită majorarea pensiilor până la nivelul salariului mediu pe economie.

A treia categorie de întrebări s-a referit la situaţia chiriaşilor al căror termen de închiriere a locuinţelor expiră în aprilie anul acesta. În acest sens a făcut Guvernului două propuneri şi anume: amânarea termenului pentru cetăţenii care nu au găsit încă soluţii de rezolvare a situaţiei locative şi respectiv accelerarea ritmului de construcţie a locuinţelor sociale. Aceste măsuri reprezintă o protecţie atât pentru chiriaşii în vârstă şi cu venituri mici care riscă să fie evacuaţi de noii proprietari cât şi pentru familiile tinere care nu dispun încă de fondurile necesare construirii unor locuinţe prin A.N.L.

Din păcate pentru toate categoriile de locuitori, o problemă deosebită o reprezintă creşterea cheltuielilor cu întreţinerea, cheltuieli gospodăreşti care până în 1999 nu depăşeau 10-15% din bugetul familiei, dar au ajuns ca acum să se apropie de valoarea de 70 % din buget. Este o problemă dramatică, dar la care nu se pot face minuni peste noapte.

În ceea ce priveşte problematica externă, domnul Preşedinte a abordat integrarea României în structurile nord-atlantice, moment politic extrem de important, primit cu satisfacţie de populaţia ţării şi integrarea României în Uniunea Europeană, obiectiv pentru a cărui îndeplinire mai trebuie mult lucrat.

Negocierile sunt dure şi privesc multiple probleme: corupţia la toate nivelurile administrative, adopţiile de copii, activitatea justiţiei, libertatea presei şi altele, mai mult sau mai puţin importante.

Precizările făcute de domnul Preşedinte Ion Iliescu au condus la ideea că multe din aceste obiective au fost abordate de Guvern într-un anume mod, dar prin intervenţiile făcute de unele organisme internaţionale a fost îndrumat să rezolve aceste probleme într-un alt mod, astfel încât, de multe ori, ţara noastră s-a aflat între ciocan şi nicovală.

Cu toate acestea, luându-se ce este mai bun din fiecare observaţie făcută, se va ajunge la o legislaţie corespunzătoare care să conducă la rezolvarea acestor probleme.

Spre sfârşitul emisiunii au fost făcute câteva referiri la o problemă care preocupă foarte mulţi cetăţeni, respectiv implicarea C.E.C.-ului în rezolvarea situaţiei celor care înainte de 1989 au depus bani pentru achiziţionarea de autoturisme şi decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a interzice implicarea în politică a preoţilor.

În final, uşor emoţionat, după ce a primit din partea moderatorilor şi a cetăţenilor urări de sănătate şi viaţă îndelungată, Preşedintele României a afirmat că pe 3 martie anul curent va fi ultima dată când se va sărbători la Cotroceni "ziua uşilor deschise" cu ocazia sărbătoririi zilei sale de naştere.

Ancorat în permanenţă la realităţile vieţii politice, economice şi sociale, Preşedintele Ion Iliescu va mai avea prilejuri să răspundă întrebărilor cetăţenilor.

Personal sunt convinsă că la sfârşitul mandatului său, domnia sa se va prezenta cu sentimentul datoriei împlinite.

Domnul Iosif Armaş:

Asistăm în ultima perioadă la o adevărată inflaţie de comunicate, lansate de către Opoziţie, în special de către PNL. In toate acestea, calomnia şi denigrarea sunt ridicate la rang de lege. Opoziţia crede că, în felul acesta, se poate menţine în atenţia publicului.

Domnul Eugen Nicolăescu, purtătorul de cuvânt al PNL, este un adevărat maestru al genului. După atacuri furibunde la adresa Guvernului, pline de formulări la limita civilităţii, purtătorul de vorbe liberal a trecut la Parlament, îndreptându-şi, recent, atenţia, asupra preşedintelui Camerei Deputaţilor, domnul Valer Dorneanu. Domnul Nicolăescu doreşte, nici mai mult, nici mai puţin decât demisia grabnică şi necondiţionată a domnului Dorneanu.

Motivul ? O inadvertenţă, recunoscută, de altfel, de domnul preşedinte al Camerei Deputaţilor, apărută la calificarea Legii Codului Fiscal. Aceasta, în momentul supunerii la vot, a fost anunţată drept lege ordinară, deşi conţinea un capitol referitor la infracţiuni, ceea ce îi conferea, automat, caracter de lege organică.

Regretând inadvertenţa apărută în procesul de adoptare a Codului Fiscal, domnul Dorneanu a precizat, ulterior, că rezultatul votului asupra legii - 178 pentru şi 36 împotrivă - a complinit eroarea formală, cu atât mai mult cu cât, într-o situaţie similară, Curtea Constituţională a apreciat că determinant pentru valabilitatea adoptării unei legi potrivit naturii sale juridice este cvorumul de vot.

Până unde este dispus să meargă PNL cu denaturarea lucrurilor? Se ajunge la situaţii absurde, la acuzaţii de rea credinţă, afirmându-se că, în mod deliberat, s-ar fi determinat votarea Codului Fiscal ca lege ordinară, pentru a permite astfel evazioniştilor să scape de răspundere.

Asemenea aserţiuni mă determină să cred că imaginaţia liberalilor nu are, categoric, limite. Se pare că în lipsa unui program şi a unei oferte electorale credibile, care să le aducă succesul pe care şi-l doresc cu atâta ardoare, liberalii doresc să acceadă la putere prin asemenea procedee, fără a aştepta verdictul urnelor.

In ceea ce mă priveşte, sunt convins că singura formulă viabilă pentru Opoziţie este formularea de programe şi politici alternative la actualul program de guvernare. Cu siguranţă, gherila politică antiguvernamentală şi , mai nou, antiparlamentară, fără orizont şi fără mesaj, dusă de unii lideri ai PNL, dar şi de reprezentanţi ai altor formaţiuni ale Opoziţiei, va îndepărta acest partid de propriul electorat - şi aşa fragil - şi va contribui la creşterea dezechilibrului pe eşichierul politic din România. Ii avertizez pe colegii mei de la PNL să nu repete greşelile celor de la PNTCD. Ar fi păcat ca, după urmaşii lui Maniu, să dispară, la alegerile de la sfârşitul anului, şi urmaşii lui Brătianu.

Domnul Viorel Gheorghe Coifan:

Guvernul celor trei guverne

De câteva săptămâni, operaţia cosmetică denumită "restructurarea guvernului" ţine cap de afiş în toată mass-media.

Anunţată cu mare pompă ca fiind necesară în urma severelor avertismente de la Bruxelles, remanierea promisă s-a transformat într-un meci între cele două palate. Adică Victoria versus Cotroceni. Cei doi protagonişti, dl. prim-ministru Adrian Năstase şi dl. preşedinte Iliescu, au oferit spectacolul unui joc din categoria "şoarecele şi pisica", în buna tradiţie dâmboviţeană.

Clamând necesitatea restructurării echipei ministeriale în vederea accelerării procesului de închidere a dosarelor de aderare la UE, dl. prim-ministru a delegat competenţe suplimentare domnilor Dan Ioan Popescu şi Ioan Rus, transformaţi în vice-prim-miniştrii, eufemistic denumiţi miniştrii de stat. Preşedintele şi-a impus şi el omul în prezenţa d-lui consilier prezidenţial Ioan Talpeş. În fond, omul forte al noului guvern, judecând cel puţin după competenţele acordate. Dar şi antena prezidenţială! Secretariatul General al Guvernului a dobândit competenţe suplimentare devenind un al doilea guvern. Redus dar suficient.

Nou creata Cancelarie a primului ministru, condusă de dl. Alin Teodorescu, a devenit guvernul personal al premierului.

Integrarea europeană devenind o prioritate de prim-rang este "năşită" de cinci miniştrii. Şi, vorba lui Napoleon, atunci când vrei să nu rezolvi o problemă creezi un comitet care să o gestioneze. Dacă, Doamne fereşte, negocierile de aderare eşuează, cine va fi responsabil? Echipa sau "ţapul ispăşitor" ales după cu totul alte criterii? Şi pentru că tot Bruxelles-ul s-a arătat nemulţumit de corupţia din justiţie, am asistat la penibilul episod denumit "d-na Rodica Stănoiu vrea în continuare la Justiţie". Ca într-o veritabilă telenovelă "latină".

Dar ce s-a întâmplat în continuare cu cele două megaministere, adică cele conduse de Miron Mitrea şi Ilie Sârbu. După ce anul trecut, în ciuda oricărei logici manageriale, Ministerul Mediului a fost desfiinţat iar atât de sensibila activitate de protecţie a mediului a fost încorporată în Ministerul Agriculturii, Apelor şi Pădurilor, acum se reînfiinţează. Dar cine îşi va asuma responsabilitatea faptului că în acest important domeniu nu s-a făcut nimic timp de jumătate de an?

Ministerul Turismului, condus cândva de dl. Agathon a fost preluat de Miron Mitrea iar acum reapare ca şi agenţie în aceeaşi subordonare. Dar cine va fi responsabil pentru pierderea pieţei turistice de pe litoral în favoarea bulgarilor?

În 2003 restructurarea guvernului - cel mai populat din Europa - a avut drept scop reducerea celor 27 de ministere şi diminuarea birocraţiei la sugestia UE. Atunci nu s-au cunoscut oare o serie de inconveniente care astăzi sunt incriminate?

În locul politicilor publice se definesc structuri lipsite de conţinut şi se rotesc cadre. Ministerul Sănătăţii are un nou ministru dar bolnavii şi pensionarii se înghesuie în continuare la cozi la farmacii pentru a-şi procura aproape inexistentele medicamente compensate.

Ministerul Agriculturii a primit o nouă componentă - cea a dezvoltării rurale - dar de dezvoltarea regională cuprinsă în capitolele de negociere, nu mai vorbeşte nimeni.

Şi analiza structurii noului guvern ar putea continua. Dar ce folos din moment ce el a fost definit ca fiind unul pentru nouă luni, adică ca şi o gestaţie. Important este însă ca produsul de concepţie - finalizarea negocierilor de aderare - să nu devină un avorton. Adică sacrificat pentru interesele electorale ale PSD care nu întotdeauna coincid cu cele naţionale.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Ţapul ispăşitor şi capra vecinului

România este ţara încremenită în aşteptare. România aşteaptă ca CEILALŢI, adică orice entitate situată în afara graniţelor ţării să acţioneze în scopul bunăstării şi progresului acestui popor "frumos şi curajos." Astfel, România de azi se comportă asemenea unui copil râzgâiat care aşteaptă ca ALŢII să împlinească dorinţele şi nevoile. "Copilul" care este România nu vrea să-şi asume consecinţele unor decizii sau opţiuni greşite. "Copilul" care este România caută în permanenţă ţapul ispăşitor. ALŢII sunt vinovaţii pentru starea de regresie acută, sărăcie, disperare şi foamete. România de azi îi caută cu înfrigurare, în afara ei, pe cei care, din motive obscure, nu o vor şi încercă să o ţină departe de civilizaţia europeană.

Nu România este o ţară neputincioasă! Nu poporul român este inapt, inert, încremenit cu ochii spre Apus! Ceilalţi nu vor să facă nimic pentru români! De aceea, ţara nu înţelege de ce UE pare să nu-şi mai dorească integrarea României! Pentru prima dată în istoria procesului de lărgire a comunităţii europene, pentru o ţară scoasă de sub lupa monitorizării, UE revine şi la monitorizarea atentă. Pentru prima dată în istoria acestui proces, îndeplinirea criteriului politic de către România este pus sub semnul întrebării! Guvernului Năstase i s-a dat un ultimatum: ori face reformă, ori Europa ne întoarce spatele.

Oare ce va alege primul ministru: să fie reformă, să fie un nou mandat PSD care să menţină buzunarele pline "ciocoilor" locali şi centrali?

Reforma va însemna probabil pierderea alegerilor de către PSD. Vor fi guvernanţii noştri, măcar în al doisprezecelea ceas, atât de altruişti, încât să pună deasupra dorinţei lor nemărginită de putere şi interesului de partid interesul general al poporului român? Va avea guvernul Năstase voinţa politică pentru a eradica traficul de copii, presiunea asupra media, violenţa nejustificată a poliţiei, să elimine hoţia şi corupţia? Va face noul ministru de stat Dan Ioan Popescu "minuni", chiar împotriva clientelei PSD, marea câştigătoare a licitaţiilor trucate, a încredinţărilor directe, a ajutoarelor de stat, astfel încât economia românească să devină cu adevărat economie funcţională de piaţă?

Deocamdată România premierului Năstase demonstrează că se vrea un regim autoritar. Europa îşi va lua mâna de pe noi, iar noi vom visa din nou frumos când guvernanţii ne vor promite, în campania electorală, tot felul de aberaţii! Şi vom privi cu admiraţie şi invidie peste Dunăre, prin vecini, dorindu-ne să moară şi capra vecinului! Vom căuta din nou, aşa cum ştim noi cel mai bine, un ţap ispăşitor, ca să dormim bine, cu burta goală, dar cu conştiinţa împăcată că am găsit Vinovatul. Când visul european nu va mai exista pentru noi, pe cine dăm vina, unde vom mai găsi ţapul ispăşitor?

România va fi în curând o ţară cu privirea în pământ!

Domnul Nicolae Enescu:

Declaraţia mea politică de azi se întitulează : "Ruşine pe frontul jandarmeriei din Municipiul Sibiu, un pas mic dar important spre federalizare"

În ziua de 25 februarie 2004, postul de televiziune PRO TV - Sibiu a prezentat, la o oră de maximă audienţă, un reportaj în care a fost prezentat un moment solemn al tinerilor din România şi anume chemarea sub drapelul ţării a recruţilor în cadrul unităţii militare a Jandarmeriei din Municipiul Sibiu. Aproximativ 100 din cei prezenţi, de etnie maghiară, au refuzat să se conformeze ordinelor domnului colonel care conducea festivitatea.

A fost necesar chemarea unui interpret de limbă maghiară pentru ca întreaga festivitate să nu cadă în derizoriu, iar momentul solemn să nu se transforme într-o cacealma.

Este inadmisibil, doamnelor şi domnilor deputaţi, ca aceşti tineri, din neştiinţă sau din rea-voinţă, să nu cunoască limba română, limba oficială a ţării.

Legat de această situaţie, vă rog să judecaţi şi d-voastră acest caz punându-vă unele întrebări aşa cum mi le-am pus şi eu :

De ce nu au fost înrolaţi aceşti tineri maghiari, care nu ştiu sau nu vor să înveţe limba română, într-o unitate militară din judeţele Harghita sau Covasna ?

Nu consideraţi că prin această intervenţie, solicitarea unui interpret, s-a făcut primul pas spre o acţiune de discriminare în cadrul jandarmeriei ?

Dacă aceşti tineri vor fi trimişi să participe alături de trupele NATO în misiunile din punctele fierbinţi ale globului, statul român va plăti şi un interpret să-i însoţească ?

Dacă tinerii maghiari nu cunosc limba oficială a ţării, cum se vor înţelege cu camarazii lor români atunci când vor fi trimişi în diverse acţiuni de menţinere a ordinii publice ?

Domnilor şi doamnelor deputaţi, Partidul România Mare, pe nedrept a fost judecat eronat şi tendenţios pentru a fi discreditat aici şi în afara graniţelor, dar faptele vorbesc de la sine şi puşi în faţa acestei situaţii care depăşeşte raţiunea şi bunul simţ, îmi veţi da dreptate.

Cred că domniile voastre vor medita serios şi îmi vor da dreptate : este momentul să nu mai permitem UDMR-ului să-şi facă acest joc periclitând în mod voit siguranţa naţională a statului român. Cred că a sosit momentul ca limba română să fie predată cu seriozitate în toate şcolile, indiferent în ce judeţ s-ar afla.

Domnul Radu Stroe:

Legea anticorupţie- mult zgomot pentru nimic.

La începutul lunii decembrie 2003, am adus la cunoştinţa preşedintelui Camerei Deputaţilor, domnul Valer Dorneanu şi a primului ministru, domnul Adrian Năstase, următoarea situaţie: contradicţia dintre 2 legi organice, legea partidelor politice - Legea nr.14/2003- şi celebru pachet anticorupţie, respectiv Legea nr. 161/2003.

Prin articolul 98 al Legii nr. 161/2003 se instituie interdicţia pentru funcţionarii publici de a fi membri ai organelor de conducere a partidelor politice. Dar, potrivit art. 13 din legea 14/2003, legea partidelor politice, "adunarea generală a membrilor şi organul executiv, indiferent de denumirea pe care acestea o au în statutul fiecărui partid, sunt foruri obligatorii de conducere a partidului politic...".

La mai bine de patru luni de la formularea interpelării, soseşte şi răspunsul primului ministru. Am pus această întârziere pe seama faptului că primul ministru a fost destul de ocupat cu integrarea europeană, cu deplasări în China, Irak etc., mă rog, cu probleme importante de partid şi de stat. Şi totuşi eu semnalasem o problemă juridică sensibilă, cu o fină interpretare, pe care un prim- ministru nu o putea rezolva între 2 avioane sau 2 şedinţe de partid!

Nu ascund că aşteptam cu nerăbdare o părere avizată la această problemă, fiind de notorietate faptul că avem în fruntea guvernului un reputat jurist, profesor universitar, doctor în drept, fost cercetător al Institutului de cercetări juridice. Un adevărat profesionist! Domnul Adrian Năstase îmi răspunde, negru pe alb, următoarele: incompatibilitatea dintre calitatea de funcţionar public şi cea de membru al unui partid politic "presupune o candidatură, un proces electiv, o învestitură, şi exercitarea unor atribuţii, pe o durată determinată în cadrul unui mandat. " Şi de asemenea, "prin dobândirea calităţii de membru al unui partid politic, funcţionarul nu se află în stare de incompatibilitate, întrucât acesta nu dobândeşte, pe cale de consecinţă, şi calitatea de membru al unui organ de conducere al partidului politic respectiv."

După răspunsurile oferite colegilor din PD cu privire la faptul că, în viziunea marelui jurist Adrian Năstase, "organizaţia de femei a PSD este un ONG", asistăm la o altă interpretare cel puţin discutabilă a unor prevederi legale promovate sau susţinute de executiv.

Sigur, este greu să interpretezi altfel aceste prevederi, dacă ai în vedere interesul partidului-stat. Dacă funcţionarii publici şi-ar da demisia din partidele politice cui i-ar mai trimite Nicolae Mischie faxuri prin care să solicite contribuţia la bugetul PSD? Şi cui i-ar mai recomanda Dan Matei Agathon să fie atenţi cum ajută în campania electorală că, desigur, au obţinut funcţiile la propunerea partidului?

PNL consideră că şi acest răspuns oficial al premierului Adrian Năstase se înscrie în binecunoscuta ecuaţie: adoptăm legi pentru că aşa cere Uniunea Europeană şi nu le aplicăm pentru că aşa dictează interesul de partid!

Şi totuşi, domnule prim ministru, dacă doriţi ca interpretarea dvs. să fie în concordanţă cu realitatea, este musai să modificaţi textul de legii aflate în discuţie, fie şi numai cu argumentaţia pe care chiar Domnia Voastră a conceput-o! Dacă nu, înţelegem că acceptaţi în continuare situaţia de nelegalitate pe care Dumnezeu PSD a consacrat-o pur şi simplu!

Domnul Ioan Sonea:

Obişnuinţa

Majoritatea oamenilor se obişnuiesc cu orice. Acceptă totul. Cei care nu se conformează devin victimele propriei rezistenţe şi dispar - fizic, social, moral. Este o lege care nu iartă - cea a inadaptabilităţii. Aşa se face că ne-am obişnuit cu stilul nou de viaţă-de politică, de muncă, de vorbire. Încet, încet dispar diferenţele care , se spune , ar caracteriza indivizi, structuri sociale, partide politice. Ceea ce ieri era considerat "peremist" , astăzi este curat "pesedist", ceea ce caracteriza ieri PSD-ul este astăzi specific liberalilor şi aşa mai departe. Totul este în toţi şi toate sunt una. Aproape " Doar PRM mai face excepţie, mai are încă etichete cu "extremist", "naţionalist" , este acuzat de violenţă de limbaj, de manifestări populiste, etc. Dar nici măcar acestea nu-i sunt "lăsate".

Cu câteva zile în urmă audiam monologurile primilor bărbaţi ai judeţului Bistriţa-Năsăud - preşedintele-prefect al PSD şi cel al preşedintelui Consiliului judeţean. Minute în şir au adus elogii partidului stat, care face, drege şi culege, până şi resturile de ţigară, pentru neam şi pentru ţară, luptându-se ca zmeii din poveste , că înainte mult mai este de furat , de lichidat şi oameni de înspăimântat. În ţara lor totul este bine, câinii au colaci în coadă, oamenii-s datori să şadă şi pomana-n prag le vine. Doar o grijă au stăpânii judeţului. Nu cumva partidele de opoziţie din judeţ să se unească şi să atace cetatea PSD-ului şi să se vadă adevărata faţă a Puterii. Cică reprezentanţi ai partidelor de opoziţie "umblă în haită" şi atacă pesediştii oriunde i-ar afla. Aşa tâmpenii doar de la aşa oameni pot fi auzite. Gardul PSD-ului este înalt, cu curent electric la clanţă şi rar poate cineva evada de acolo. Pentru cei ce încearcă , uneori este sinucidere curată. Vai de acei care îndrăznesc să povestească despre aventura pesedistă. Nu ajung vorbele de ocară din limba română. Şi pentru toate , opoziţia este de vină. Din cauza opoziţiei angajaţii instituţiilor publice , că au , că nu au voie să facă politică, sunt mobilizaţi şi trimişi în teren la pedeserizare. Şcolile sunt asaltate , copii trebuie să-şi lămurească părinţii să devină social democraţi, dascălii sunt "invitaţi" să devină social democraţi, altfel nu mai "prind" un post în învăţământ. Campania este totală. Pe toate posturile, în toate ziarele nu auzi decât despre marile realizări pe plan intern şi extern ale partidului şi conducătorului mult stimat şi iubit. Şi toate , după cum spuneau primii bărbaţi ai judeţului, din cauză că opoziţia "umblă în haită" " De aceea, ei, pesediştii, trebuie să colinde judeţul în convoaie de maşini şi de oameni, ca să se apere. Teama e mare , dar fără rost pentru că la marile întâlniri sunt cinci cetăţeni la 25 pesedişti, aşa că declaraţiile de ataşament la valorile social democraţiei se consumă în interior.

Aşa se face că pentru a ajunge la "mase" mesajul, se fac emisiuni de ceasuri dar la care nu se vorbeşte deloc despre viaţa tot mai grea , despre exodul românesc în cele străinătăţi, despre abandonarea şcolilor, de invazia drogurilor în şcoli şi toate acestea în mica noastră " Elveţie de altădată".

Munţii judeţului au devenit pleşuvi, hotarele rămân nelucrate, oamenii necăjiţi se sinucid, tinerii şi tinerele pleacă să se "specializeze" peste hotare, datoriile la asociaţii cresc, gazul şi curentul electric se scumpeşte etc. Despre toate acestea nu se spune o vorbuliţă. Doar despre păcatele celor din opoziţie care "umblă în haită". Oamenii se obişnuiesc şi cu aceasta. Adică cu minciuna, aşa cum s-au obişnuit cu traiul greu.

Toate Puterile de după 1989 au cerut sacrificii. Cei care au pătimit şi pătimesc sunt aceiaşi. Sunt Poporul.

Domnul Puiu Haşotti:

"Birou de prim-ministru la Palatul Parlamentului !"

În loc să-şi respecte promisiunile asumate în programul de guvernare privind respectarea rolului Parlamentului de centru fundamental al vieţii politice, primul-ministru Adrian Năstase a dat tonul subordonării fără precedent a Parlamentului de către Executiv.

Deşi a promis că va veni personal în Parlament, pentru a răspunde la întrebări şi interpelări, premierul Adrian Năstase nu şi-a onorat nici până astăzi angajamentul. De trei ani, PSD a provocat o adevărată inflaţie a ordonanţelor de urgenţă, cu toate că premierul Adrian Năstase a promis să nu le mai folosească în actul de guvernare.

Mai mult, liderii partidului de guvernământ au încercat - după 2001 - să transforme forul legislativ în anexa guvernării, uneori prin măsuri ce depăşesc cu mult limitele democraţiei parlamentare.

La etajul 4 din Camera Deputaţilor, există un birou luxos, nr. 4078-4082, cât al unui vicepreşedinte de Cameră, pe care scrie "Cabinet Adrian Năstase - Prim-ministru", acordat premierului prin "bunăvoinţa" liderilor PSD din Camera Deputaţilor, deşi nu există nici o hotărâre a Biroului Permanent în acest sens.

Oare nu avem încă un exemplu al atitudinii dispreţuitoare a premierului privind rolul Parlamentului şi al slugărniciei majorităţii parlamentare pesediste în faţa Guvernului Năstase? Sau, cine ştie, poate există astfel de "birouri de prim-ministru" şi la Preşedinţie, la sediul PNA, la Consiliul Superior al Magistraturii sau poate chiar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie?

După ştiinţa mea, nu există nici o lege care să-i permită premierului să deţină spre utilizare un "birou de prim-ministru" la Parlament. Poate doar promovarea cultului personalităţii sale şi dorinţa sa de a se vedea şef, peste tot, explică acest comportament - mai presus de lege - al premierului.

Chiar dacă primul-ministru Năstase ar veni săptămânal în Parlament, pentru a răspunde întrebărilor şi interpelărilor deputaţilor, aşa cum prevede Constituţia, nu există justificare legală pentru acordarea acestui birou. Darămite că premierul păşeşte în Palatul Parlamentului de 2-3 ori pe an, la ocazii festive, pentru a puncta la capitolul "imagine personală".

Să ne aşteptăm ca Preşedintele României să deţină birou la Parlament sau la Guvern sau preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului să aibă birouri la sediul Guvernului?

Exemplul premierului Năstase nu este singular. Şi alţi lideri ai partidului de guvernământ sunt beneficiarii feudei pesediste, care iată este şi Palatul Parlamentului. Purtătorul de cuvânt al PSD, Bogdan Niculescu-Duvăz, foloseşte un birou luxos, la etajul 3, nr. 3080, dotat cu personal şi logistică, similar unui membru al Biroului Permanent, deşi nu face parte din conducerea Camerei Deputaţilor.

Acordarea acestor birouri nu este justificată, reprezentând un abuz săvârşit în culise de liderii PSD, fapt grav pentru democraţia parlamentară.

Îi cer public premierului Adrian Năstase să elibereze imediat "biroul de prim-ministru" din Camera Deputaţilor şi să înţeleagă că are un singur cabinet de prim-ministru, la Guvern, nu şi la Parlament.

În cazul purtătorului de cuvânt la PSD, Bogdan Niculescu-Duvăz, îi cer public să renunţe la biroul său, acordat - de asemenea - fără justificare legală. Recompensele pentru "prestaţia" politică în slujba social-democraţiei se dau la partid, nu la Parlament.

Domnul Costache Mircea:

Joacă ursul la vecini, pregătiţi debarcarea partidului corupţilor şi mafioţilor!

În timp ce naţionalistul Jorg Heider înregistrează o nouă victorie în Austria, social-democratul german Gerhard Shroder e nevoit să demisioneze. În timp ce longevivul PASOK e înlăturat de la putere de scrutinul popular din Grecia, steaua naţionalismului bine temperat al lui Konstantin Karamanlis în fruntea partidului său, Noua Democraţie, triumfă şi îi animă pe înfocaţii săi susţinători. Numai social-democraţii noştri se cred eterni, afişând un ciocoism sfidător şi o siguranţă de sine soră cu paranoia.

Pe ce se bizuie aşa-zişii social-democraţi români în credinţa lor nestrămutată că steaua lăcomiei maladive nu va apune niciodată? Pe ditirambul televiziunilor subordonate, datoare cu zecile de milioane de dolari la buget, care, în virtutea năravurilor post-decembriste, vor fi iertate de datorii contra servicii electorale de manipulare şi intoxicare eficientă a năucitului alegător român. Pe presa în majoritate covârşitoare obedientă Puterii, din aceleaşi motive. Adică pentru că se hrăneşte din bani negri, din tunuri şi ţepe, din privatizări frauduloase, din tranzacţii ilegale cu alcool, ţigări, buşteni, fier vechi, din taxă de protecţie şi publicitate mascată. Cum altfel s-ar putea explica faptul că patronii unor cotidiene centrale sunt milionari în dolari?

Există judeţe în care glasul opoziţiei nu se aude de ani de zile. Social-demagogii locali, în belferismul lor de o suficienţă filistină fără egal şi fără precedent, au confiscat toate ziarele, toate radiourile şi toate posturile de televiziune. Nu se mai aude decât râgâitul îmbuibaţilor care dijmuiesc totul. Mai apărea în judeţul Buzău un săptămânal numit "Muntenia", unde, de bine de rău, cetăţeanul mai putea citi şi opinii ale reprezentanţilor opoziţiei şi unde putea auzi şi alte păreri, nu numai uruitul lugubru al morii propagandei partidului putregaiului corupt şi mafiot care îşi tot schimbă numele, doar-doar i se va pierde urma şi nu va mai fi tras la răspundere pentru fraudarea patrimoniului public şi acumularea de averi fabuloase prin pauperizarea şi înfometarea populaţiei. "Muntenia" a fost, însă, suprimată iar modestului bastion al rezistenţei bunului simţ românesc de la curbura Carpaţilor i s-a închis gura pentru vina de a fi găzduit, timp de un an, declaraţiile politice acide rostite de subsemnatul de la tribuna Camerei Deputaţilor. Ciudat soi de social-democraţie orbecăie prin creieraşul degenerat al unor efemeride bezmetice. Dar iată că, fie şi după mai multe decenii, fără să semene defel cu pseudo - social - democraţia jefuitorilor dâmboviţeni, chiar şi social-democraţia de prin Europa începe să se clatine. Şi dacă se clatină ea într-o Germanie a rigidităţii legislaţiei fiscale, unde tatăl lui Steffi Graaf face puşcărie pentru evaziune, dacă a căzut PASOK, care făcuse destule lucruri bune pentru greci şi alte grupări din Europa de aceeaşi sorginte asemenea, e timpul ca şi aşa-zişii social-democraţi români să-şi ia tălpăşiţa. Dracul a mai văzut un partid care să-şi zică social şi democrat, în timp ce liderii lui, centrali sau locali, construiesc cartiere întregi de vile, îşi umflă conturile fabuloase din bănci străine, îşi trec în proprietate plantaţii, moşii, păduri, fabrici şi alte averi nemăsurate. Mişcările politice de pe continent îşi vor găsi, nu peste mult, corespondentul şi la noi, conform sincronismului specific culturii române. Nu se poate ca noi să rămânem mereu la cheremul mafiei neruşinate care ne-a infectat viaţa şi care ne-a debranşat de la rosturile fireşti ale unei naţiuni vechi şi glorioase.

Joacă ursul la vecini, nu-l împuşcaţi, că pe acolo asta se pedepseşte. Pregătiţi debarcarea cleptocraţiei scelerate, fraţi români! E anul înnoirii forţelor conducătoare, al revenirii la normalitate şi al Renaşterii Naţionale. Jos mafia, sus Patria!

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

De mai multe luni de zile, PSD şi guvernul său vorbesc de aplicarea legii, în special a celei anticorupţie.

Printre instituţiile statului cu cea mai mare determinare în această luptă ar fi trebuit să fie Parchetul Naţional Anticorupţie, instituţie croită însă să fie în slujba puterii politice, de ale cărei comenzi a ascultat şi pe care le-a executat.

PNL a sesizat public sau în scris despre multe cazuri suspecte de corupţie, unora ataşându-le chiar dovezi, deşi nu aceasta este sarcina noastră, şi am aşteptat ca celebra instituţie să înceapă să lucreze. Au început să treacă lunile, însă degeaba. PNA nu a dat curs nici unei sesizări, deseori atacând PNL că nu are dreptate în criticile sale referitoare la muşamalizarea cazurilor respective.

Reamintim cazul celebrului stadion Lia Manoliu în care fratele baronului local Oprişan executase lucrări de cea mai slabă calitate, bătându-şi de fapt joc de banii publici şi nu s-a întâmplat nimic concret nici până astăzi. Dimpotrivă, guvernul a alocat alţi bani pentru refacerea gazonului de pe acelaşi stadion. Se pare că neruşinarea celor care patronează corupţia este atât de mare încât nici nu se sinchisesc de dezvăluirile publice şi se războiesc cu europarlamentarii care incriminează corupţia generalizată din România.

Cazul stadionului Lia Manoliu dovedeşte că fenomenul corupţiei a ajuns la guvernul României şi Parchetul Naţional Anticorupţie, în loc să descopere şi să pedepsească vinovaţii, a acoperit cazul amintit la comandă politică.

S-a demonstrat ceea ce ştiam cu toţii: PSD nu poate lupta împotriva corupţiei pentru că ar trebui să lupte cu sine însuşi, ceea ce ar fi imposibil.

PSD este un partid contranaturii.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Remanierea Guvernului Năstase - un "balet de imagine" sau o operaţie estetica?

Remanierea actuală a Guvernului Năstase nu este decât un nou "balet de imagine" pe care PSD-ul îl pune în scenă, ca să scoată din atenţia opiniei publice criticele dure formulate de Comisia Europeană şi propunerea Comisiei de politică externă a Parlamentului European de reorientare a strategiei negocierilor cu România.

Această remaniere vine însă mult prea târziu, când România a ieşit din calendarul negocierilor cu U.E.: este tardiv ca în martie să schimbi miniştrii care s-au dovedit a fi trei ani ineficienţi în domeniile lor şi să le ceri noilor miniştri ca până în luna octombrie, adică în numai 6 luni, să se încadreze în calendarul prestabilit şi să încheie negocierile.

Primul-ministru a ratat, tot de dragul imaginii, restructurarea de fond a Guvernului anul trecut, când ar fi trebuit eliberaţi din funcţie miniştrii neperformanţi, a căror activitate a fost criticată în Rapoartele de ţară pe anul 2001 şi 2002 (atât cele ale U.E. cât şi cele ale Departamentului de Stat al SUA). Ineficienţa miniştrilor respectivi se reflectă atât în nerespectarea calendarului negocierilor cu U.E., cât şi în neefectuarea unei reforme reale şi profunde a economiei naţionale. Nu trebuie să aşteptăm Rapoartele Comisiei Europene ca să ştim ca românii sunt pe primul loc între ţările candidate ca nivel al sărăciei, că justiţia este subordonată politic, că nu s-a făcut nimic pentru dezvoltarea pe baze moderne a industriei şi a agriculturii româneşti. Această remaniere nu poate schimba faptul că ultimii ani de guvernare PSD au dus la înrăutăţirea condiţiilor de viaţă a majorităţii populaţiei, în timp ce se constată o preocupare a liderilor PSD şi a clientelei lor politice pentru bunăstarea familiilor lor, corupţia începând de la cel mai înalt nivel şi până la ultimul baron local sau consilier local. Astfel, în raportul Departamentului de Stat al SUA privind respectarea drepturilor omului în România în 2003 sunt citate corupţia generalizată, amestecul politicului în actul de justiţie, hărţuirea ziariştilor etc.

Având în vedere toate acestea, considerăm că o schimbare reală în bine nu se mai poate produce prin această remaniere guvernamentală făcută cu doar câteva luni înainte de termenul fixat pentru încheierea negocierilor.

Astfel, menţinerea în funcţie de către PSD, timp de mai mulţi ani, a unor miniştri neperformanţi riscă să compromită aderarea României la UE în 2007, iar reorientarea strategiei de aderare pentru România este un prim pas în acest sens.

De fapt, recenta remaniere are doar menirea de a "spăla păcatele" Guvernului Năstase în faţa electoratului român, în timp ce impactul asupra politicienilor europeni care monitorizează România va fi aproape nul, aceştia neputând fi "duşi de nas" de PSD, aşa cum poate fi manipulat electoratul român prin emisiunile posturilor naţionale de televiziune şi radio, complet aservite actualei puteri, precum şi prin emisiunile celorlalte posturi care se "autocenzurează".

Sunt curios dacă, după votul de blam pe care urmează sa îl primească guvernul Năstase în plenul Parlamentului European, peste câteva zile, va urma o nouă remaniere a Guvernului.

În decembrie 2000, am susţinut Guvernul Năstase la învestitură tocmai datorita sarcinii deosebit de grele legate de aderarea la UE şi în continuare am susţinut toate măsurile legate de integrare.

Astăzi însă constatăm că Guvernul PSD, cu ezitările sale, cu lipsa sa de voinţă politică, şi datorită intereselor unor grupuri, a îndepărtat România de calendarul de aderare şi vina pentru acest lucru este în totalitate a PSD-ului.

Domnul Pavel Târpescu:

"Realizări incontestabile"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Industria demonstrează probabil cel mai bine ce poate însemna aplicarea unui program economic judicios de restructurare şi modernizare, ancorat în realitate - cum este programul PSD.

Dacă în perioada 1997 - 1999, când conjunctura internaţională era favorabilă, producţia industrială s-a redus cu 22%, Guvernul Adrian Năstase a realizat până în prezent o creştere cu circa 21%, în condiţii economice total nefavorabile.

Decalajul dintre realizările guvernării PSD - un plus de peste 26%, şi pierderile guvernării anterioare - un regres de 21% este şi mai pronunţat în cazul industriei prelucrătoare. Exportul de produse ale construcţiilor de maşini în perioada 2001 - 2003, comparativ cu perioada 1997 - 1999, a înregistrat o creştere cu aproximativ 80%.

Semnificativ este faptul că sporurile deosebite ale producţiei industriale în perioada 2001 - 2003 s-au realizat în condiţiile creşterii productivităţii muncii cu 36% faţă de anul 2000.

Vă mulţumesc.

Domnul Iriza Scarlat:

Intervenţia mea de azi se referă la "Modul de aplicare a programului SAPARD în România"

Cu toate că Uniunea Europeană alocă României prin programe SAPARD fonduri însemnate, totuşi, realizările obţinute cu privire la utilizarea acestora sunt mai mult decât modeste.

Astfel, dintr-un fond total de 530 milioane de euro, cât s-au alocat până la sfîrşitul anului 2003, a fost atrasă o sumă mai mică de 10%.

În judeţul Gorj, dintr-un număr de 63 de comune, au depus proiecte eligibile 40 comune, iar din acestea au fost evaluate şi aprobate numai 27, ceea ce înseamnă mai puţin de jumătate din totalul comunelor (43%).

Cauzele acestei situaţii sunt multiple. Ele sunt legate de:

1. lipsa fondurilor comunale pentru finanţarea unor astfel de proiecte; ulterior, prin măsurile luate pentru sprijinirea comunităţilor locale de către administraţiile teritoriale de stat şi garantarea creditelor obţinute de comunităţile locale şi beneficiarii privaţi prin Fondul de garantare rurală, precum şi prin creditul de 150 milioane dolari acordat de Banca Mondială în vederea finanţării Proiectului de dezvoltare rurală, lipsa fondurilor de finanţare a proiectelor a fost mult atenuată;
2. durata prea mare cerută de îndeplinirea formelor birocrative pentru obţinerea unei finanţări SAPARD, de peste 3 luni şi jumătate, din care: două luni pentru întocmirea şi depunerea dosarului cu actele necesare, o lună pentru declararea eligibilităţii dosarului de către Biroul Regional de Implementare a Programului SAPARD, şi cca. 15 zile pentru contractarea proiectului de către Agenţia SAPARD, fără să se ţină seama de eventualele completări ale elementelor conţinute în dosar pe diferitele trepte ale aprobării acestuia;
3. dificultăţile legate de întocmirea dosarului şi a precizării informaţiilor cuprinse în cererea de finanţare presupun apelarea la un ajutor specializat oferit de firme de consultanţă în domeniu; practica arată că întocmirea dosarului costă cca. 3% din valoarea totală a proiectului, ceea ce se poate considera că reprezintă o sumă destul de mare, pentru proiecte a căror valoare se ridică la peste 50.000 euro;
4. insuficienta publicitate şi îndrumare a solicitanţilor pentru alocarea de fonduri SAPARD cu privire la întocmirea documentelor necesare şi autoritatea publică la care trebuie să se adreseze.

Pentru înlăturarea unor astfel de dificultăţi este necesar să se stimuleze creşterea numărului de firme de consultanţă autorizate pentru întocmirea documentaţiei legate de alocarea fondurilor SAPARD. În aceste condiţii, ar deveni posibil să apară şi fenomenul de concurenţă, care să conducă la reducerea costurilor pentru elaborarea dosarelor legate de obţinerea finanţării.

De asemenea, ar fi de examinat ca aceste firme de consultanţă sau eventual filialele unor bănci comerciale să preia, contra unui comision rezonabil, nu numai întocmirea dosarelor, dar şi susţinerea acestora în faţa autorităţilor competente.

Este necesar, totodată, ca prin administraţiile publice locale, judeţene, municipale, orăşeneşti şi locale să se asigure o informare a tuturor celor interesaţi cu privire la avantajele punerii în operă a proiectelor SAPARD, inclusiv prin asigurarea unor resurse bugetare sporite pentru cofinanţarea unor astfel de investiţii, utilizându-se în acest scop exemplele pozitive obţinute în zonele respective, prezentarea unităţilor de consultanţă specializate şi sprijinul de care se pot bucura solicitanţii din partea autorităţilor publice.

Ţinând seama că în prezent sunt în derulare un număr însemnat de măsuri cuprinse în Programul SAPARD, care antrenează fonduri de investiţii de 1,2 miliarde euro, din care 700 milioane euro reprezintă finanţarea directă a Uniunii Europene, este necesar să se aplice măsurile legate de asigurarea unei mai mari operativităţi privind elaborarea dosarelor şi la un nivel calitativ superior.

Atragerea în totalitate a acestor fonduri puse la dispoziţie de Uniunea Europeană şi materializarea lor în investiţii direct productive, îndeosebi agroalimentare sau de infrastructură rurală, vor contribui la ridicarea nivelului de dezvoltare economică şi socială a tuturor zonelor ţării şi îndeosebi a celor slab dezvoltate. Deputaţii din circumscripţiile electorale ale judeţului Gorj pot aduce o contribuţie însemnată în această direcţie.

Domnul Nicolae Vasilescu:

"Indolenţa Guvernului faţă de populaţie nu cunoaşte margini"

Dintre atitudinile repetabile şi regretabile ale Guvernului Năstase, constatăm că "veriga slabă" a acestuia rămâne indolenţa cu care este tratată populaţia şi problemele ei. Cel mai elocvent exemplu îl constituie lipsa totală de apetit pentru remedierea situaţiei din sistemul sanitar românesc. Absenţa unor soluţii concrete nemulţumeşte din ce în ce mai mult populaţia.

În ciuda aprecierilor optimiste ale noului ministru al sănătăţii, tot mai multe sesizări atrag atenţia asupra transformării spitalelor în adevărate locuri ale pierzaniei. Contribuţia lunară, (deloc de neglijat) pentru asigurările de sănătate nu se justifică, în condiţiile în care atunci când apelezi la serviciile sistemului sanitar nu poţi beneficia de acestea decât dacă plăteşti bani în plus. Se invocă fie lipsa medicamentelor, fie a materialelor sanitare, fie a hranei sau a locurilor din spitale. De ani de zile se vorbeşte despre criza cumplită în care se zbate sistemul de sănătate, fără a se trece totuşi la fapte, la luarea măsurilor cuvenite pentru remedierea situaţiei. Fondul alocat sănătăţii (în jur de 4% din P.I.B.) este unul dintre cele mai scăzute comparativ cu standardele Uniunii Europene, dar şi fondurile alocate de celelalte ţări central şi est-europene.

Indolenţa Guvernului faţă de "talpa ţării" merge până acolo încât, acum, vor să distrugă singura instituţie capabilă să producă seruri şi vaccinuri necesare protejării şi îmbunătăţirii sănătăţii oamenilor. Un alt aspect care confirmă reaua credinţă a guvernanţilor este desfiinţare Institutului Cantacuzino!

Institutul Cantacuzino din Bucureşti, realizat după modelul Institutului Pasteur din Paris, care are ca principale atribuţii: cercetarea privind bolile transmisibile, producerea serurilor, a vaccinurilor şi reactivilor biologici, activităţi de înaltă calificare, de diagnostic şi intervenţia antiepidemică etc. este trecut pe lista neagră a distrugerii.

Profesorul Ioan Cantacuzino a fost primul medic din lume care a avut curajul să utilizeze vaccinul antiholeră, reuşind să oprească intrarea în ţară a epidemiei de holeră. În 1917, introduce pentru prima dată în România vaccinul antitifoidic. În ultimul an de viaţă, 1934, profesorul Cantacuzino promovează vaccinul antituberculoză, România fiind a doua ţară din lume, după Franţa. Ultima dorinţă a eminentului om de ştiinţă Cantacuzino fiind să fie înmormântat în cripta institutului, acolo unde se află şi acum. Guvernanţii au o predispoziţie pentru distrugerea valorilor culturale şi sociale româneşti. Acum a venit rândul Institutului Cantacuzino, singura unitate din România care produce seruri şi vaccinuri utilizate în prevenirea bolilor transmisibile, tratarea şi diagnosticarea anumitor afecţiuni. Ultimul lot a fost predat spitalelor în decembrie 2003, acum linia de producţie fiind închisă.

În condiţiile în care în lume epidemiile se extind sau apar mereu noi forme de manifestare ale acestora, autorităţile guvernamentale consideră că vaccinurile care poartă marca Institutului Cantacuzino nu au nici o valoare. Nu contează nici măcar faptul că toate serurile şi vaccinurile aflate în rezerva de stat sunt produse ale Institutului Cantacuzino. Acesta are o valoare patrimonială, dar şi strategică. De exemplu, în SUA activitatea de producţie a serurilor este subordonată direct Pentagonului şi susţinută financiar ca atare.

Vă exemplificăm un caz concret, declarat de doctor Cristian Coman, directorul fermei Băneasa a Institutului Cantacuzino: imediat după atentatele de la 11 septembrie care au avut loc în SUA, mai erau cinci cai în ferma institutului, pe care-i utilizau la producerea serului anticărbunos. Li s-a cerut să sacrifice caii pentru că nu mai au nevoie de ser cărbunos şi ar fi mai mici costurile pentru sacrificarea lor decât pentru întreţinere. Imediat după atentate, când au apărut ameninţări cu antrax, s-a aflat că la rezerva de stat nu mai exista ser anticărbunos. Atunci s-a apelat la francezi, dar nu le-au putut furniza serul acesta, fiind în stoc limitat. Institutul Cantacuzino are acum aceeaşi soartă ca şi Institutul Ana Aslan.

În anul 2002, am atras atenţia că va fi "doar o chestiune de timp şi va urma Institutul de endocrinologie C.I. Parhon, Institutul Cantacuzino" (declaraţie politică susţinută în data de 10.12.2002). Interesele obscure, de grup, primează şi de această dată. Unde şi când se va opri Guvernul din demolarea unor embleme ale ştiinţei şi cercetării româneşti?...

Doamna Maria Lazăr:

"Omagiu femeii"

Fiecare început de martie înseamnă pentru toate femeile din lume omagierea feminităţii, a respectului pe care societatea îl datorează fiinţei care este deopotrivă soţie, mamă, fiică, creatoare de valori materiale şi spirituale, alături şi împreună cu partenerul ei de viaţă - bărbatul.

Ziua de 8 martie, ca zi internaţională a femeii, are o conotaţie istorică, ea generând numeroase momente de luptă pentru dobândirea drepturilor sale.

De-a lungul vremii, femeile au străbătut un proces de emancipare profesională şi socială, iar în contemporaneitate ea se dedică deopotrivă pe tărâmul ştiinţei, al culturii şi artei şi nu în ultimul rând politicii. În toate aceste ipostaze femeia a dovedit trăsături deosebite: competenţă, dăruire, înţelepciune, ataşament, ea reprezentând un factor de echilibru, un liant de care societatea are nevoie pentru a progresa.

La noi în ţară, femeia se bucură de toate drepturile sale, legislaţia românească o consacră parteneră cu şanse egale în raport cu bărbatul.

Cu toate acestea, datorită mentalităţii, a multiplelor răspunderi ce-i revin, ea nu se poate bucura pe deplin de drepturile ce-i sunt conferite.

Societatea mai are încă de corectat, în special în ce priveşte aplicarea în viaţă a normelor de drept privind statutul femeii. Este nevoie de efort susţinut pentru eradicarea violenţei, a exploatării sexuale a femeii, înfăptuirea cu adevărat a principiilor egalităţii de şanse.

De aceea, fac apel de la tribuna Parlamentului, în primul rând către femei, pentru o acţiune solidară în câştigarea pe deplin a drepturilor lor, iar către partidele politice, să vegheze şi să ia măsuri pentru ca legislaţia să fie respectată şi aplicată.

Domnul Ioan Timiş:

Şocul creat de propunerea relativ recentă a parlamentarilor Arie Oostandler şi Emma Nicholson, făcută în Comisia de politică externă a Parlamentului European, de a se întrerupe negocierile de aderare ale României la Uniunea Europeană a fost mai mult decât un duş rece, a zguduit pur şi simplu. Dar, vorba românului, tot răul spre bine! Pentru că, în ultima vreme, toate forurile implicate în negocieri s-au mobilizat exemplar.

Guvernul a recepţionat şi a tratat cu toată seriozitatea semnalele trimise recent de oficialii europeni. Ele n-au fost minimalizate, nu s-a încercat eludarea importanţei lor, dar nici nu au fost exagerate.

Mesajele de la Bruxelles nu ne-au spus lucruri pe care nu le ştiam. Ele reafirmă data fixată - 1 ianuarie 2007 - pentru aderarea României. Elementul comun al lor este acela că România trebuie să accelereze procesul de reformă pentru a nu rata această dată. După puternica ofensivă europeană, întreprinsă la Bruxelles de guvernanţii noştri - pentru a contracara posibila întrerupere a negocierilor - s-a trecut rapid la punerea în practică atât a măsurilor deja programate, cât şi a noilor angajamente luate de premierul Adrian Năstase în numele României în întâlnirile sale cu principalii reprezentanţi ai forurilor Uniunii Europene: Pat Cox, Gunther Verheugen, Elmar Brok şi Romano Prodi.

Planul de acţiune reprezintă focalizarea pe măsurile cele mai sensibile şi importante din calendarul pregătirii interne: reforma justiţiei, combaterea corupţiei, libertatea presei, reforma administraţiei publice, precum şi pentru continuarea reformelor economice şi întărirea capacităţii administrative.

Dintre acestea, o menţiune specială trebuie adusă următoarele puncte:

• În domeniul protecţiei copilului, se are în vedere adoptarea, până la mijlocul lunii în curs, a pachetului de legi care va reglementa acest sector, conform recomandărilor formulate de experţii Comisiei Europene, apoi elaborarea şi adoptarea legislaţiei secundare, până la mijlocul lunii iunie, şi reorganizarea Agenţiei pentru Protecţia Copilului şi evaluarea performanţei individuale în cadrul acesteia;
• Pentru îndeplinirea criteriilor economice de aderare, Guvernul va aplica măsuri stricte de reducere a inflaţiei, va îmbunătăţi cadrul legislativ şi administrativ necesar dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, va reduce, gradual, volumul arieratelor din economie cu până la 0,5 la sută din P.I.B. în 2004 şi va îmbunătăţi capacitatea administrativă de aplicare a politicilor în domeniul concurenţei şi al ajutoarelor de stat;
• Adoptarea până în iunie 2004 a pachetului legislativ pentru reforma justiţiei: Legea privind organizarea judecătorească, Legea privind statutul magistraţilor, Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Planul de acţiune prezentat la Bruxelles a permis transmiterea unui mesaj politic clar, în sensul că Guvernul României a reacţionat prompt şi eficient pentru a răspunde preocupărilor formulate de parlamentarii europeni.

Abordarea în termeni practici a negocierilor este acum calea pe care merge România. Încheierea acestora până la sfârşitul anului şi crearea, astfel, a perspectivei îndeplinirii programului care prevede aderarea în 2007, depinde, în continuare, de punerea în practică a listei de măsuri convenite. Un rol prioritar şi hotărâtor revine Ministerului Integrării Europene, care are sarcina de a monitoriza direct şi permanent paşii concreţi întreprinşi în negocieri.

Domnul Marian-Adrian Motoc:

"Noi candidaţi, noi strategii"

Sondajele de opinie date publicităţii desenează un contur a ceea ce va însemna, în linii mari, cursa prezidenţială din 2004. Clasamentul personalităţilor politice cele mai cotate din punct de vedere al popularităţii de care se bucură în rândul opiniei publice îi plasează pe primele locuri, evident, pe Adrian Năstase şi Mircea Geoană, adică reprezentanţii Partidului Social Democrat.

Cu toate acestea, sondajele devin ispititoare şi pentru o mulţime de alţi pretendenţi la conducerea ţării. Personaje cunoscute sau mai puţin notorii şi-au făcut apariţia pe scena politică românească, anunţându-şi intenţiile elective. Cursa electorală a şi început. Care sunt însă regulile acestui joc şi de către cine sunt ele făcute? Se pare că anul acesta nu se mai ţine cont de doleanţele poporului român, ci de campanii electorale care mai de care mai sofisticate şi mai "scumpe".

O apariţie pe cât de spontană, pe atât de neclară în cursa prezidenţială românească este româno-americanca Lia Roberts. Prezentându-se ca "salvatoarea" naţiunii şi o luptătoare aprigă împotriva corupţiei, Lia Roberts nu a prezentat nici soluţii, şi nici orice alte metode concrete de conducere a acestei ţări, oferind doar un discurs prin care le promite românilor că îi va scoate în lume "cu picioarele înainte". Nepropunând nici un program pe care se bazează domnia sa în calitate de candidat la funcţia supremă în stat, românca emigrată în America confundă chiar şi legile elementare ale statului nostru, care se bazează pe o legislaţie specifică şi nu au nimic în comun cu sistemul american.

Candidaţi la preşedinţia României au apărut şi vor mai apărea. Nu faptul acesta este însă important, căci este un drept fundamental al fiecărui cetăţean de a candida la funcţii publice, ci, în acest caz, contează pe ce se bazează aceste candidaturi şi cu ce mesaj pornesc în cursa electorală. Unii nu oferă decât speculaţii politice, alţii, campanii electorale somptuoase sau populiste. Mai puţini sunt cei care oferă programe coerente, din care să rezulte o garanţie a viitorului, a performanţelor şi a succesului României, iar şi mai puţini sunt cei care oferă fapte, experienţă şi reforme realizate integral.

Românii au mai trecut prin trista experienţă de a se aventura şi a alege un preşedinte fără experienţă politică şi cu un sprijin făţiş din partea unor grupuri de interese, care a umplut ochii românilor cu declaraţii demagogice şi a condus ţara pe calea regresului, dovedind lipsă de pragmatism şi de responsabilitate. Mesajele frumoase nu-şi mai găsesc rostul în România mileniului III, căci România are nevoie de fapte, are nevoie de continuitatea a ceea ce s-a început în 2000.

Abia acum ţara noastră se îndreaptă în direcţia corectă şi nu-şi permite să devieze.

România nu mai are nevoie de schimbare, ci de continuitate, de progres, de reformă, de adaptare la normele comun acceptate europene.

România are nevoie de oameni puternici, reprezentativi, care să înţeleagă în profunzime poporul român, cultura, limba şi tradiţiile, gândurile, speranţele şi idealurile acestuia.

A-i dori poporului român să intre în Europa" cu picioarele înainte" înseamnă a nu-i cunoaşte nici trecutul şi nici foarte bine prezentul.

România a avut nevoie de sprijin, de programe şi idei de susţinere pentru a încheia capitole importante de integrare în Uniunea Europeană, pentru redresarea economiei, pentru combaterea corupţiei, pentru securizarea frontierelor, pentru integrarea în structurile nord-atlantice etc.

Din fericire, în tot acest timp, în România s-a format o echipă de foarte buni specialişti, oameni capabili să conducă o ţară, oameni care au întreprins acţiuni ce au dat rezultate benefice în toate domeniile. Avem deja o clasă politică bine structurată, care a muncit în ultimii patru ani spre binele României şi a contribuit la toate momentele pline de succes ale acestei ţări.

Pentru a avea succes este necesar să facem tot ceea ce ne stă în puteri pentru binele poporului român şi să mărturisim deschis ceea ce nu suntem în stare să facem, căci candidaţi sunt şi pot să apară mulţi. Contează cine se menţine şi cine rămâne.

Domnul Mihail Sireţeanu:

România s-a angajat pe drumul integrării europene, un drum deloc uşor de parcurs, dar la capătul căruia se află marea familie a ţărilor europene democrate, la care ţara noastră se va alătura de jure în 2007.

Drumul pe care ne-am angajat cere eforturi deosebite atât din partea celor care guvernează, cât şi din partea populaţiei. Costurile integrării sunt mari, sacrificiile de asemenea, dar toate acestea sunt mai uşor de suportat când ne gândim la avantajele ce vor decurge din momentul aderării la Uniunea Europeană.

Guvernul condus de domnul Adrian Năstase s-a angajat ferm pe calea reformelor în toate domeniile, iar rezultatele nu au întârziat să apară.

Reacţiile pozitive ale reprezentanţilor Uniunii Europeane, a unor şefi de state ne-au dat speranţe că 2007 va fi anul în care aderarea se va produce şi, totodată, ne-au dat un imbold, de ce să nu recunoaştem, necesar pentru accelerarea reformelor, pentru a putea să respectăm calendarul negocierilor.

Partidele din opoziţie, prin vocea liderilor lor, şi-au declarat sprijinul şi disponibilitatea de a participa la acest efort comun pentru integrare.

Am crezut, în naivitatea mea, că aceste declaraţii sunt de bună - credinţă, că într-adevăr se doreşte ca ţara noastră să ajungă acolo unde îi este de fapt locul, am crezut că sunt într-adevăr români, aşa cum se declară, dar ne-am înşelat amarnic.

Am avut cu toţii ocazia să vedem cum diverşi reprezentanţi ai partidelor din opoziţie se urcă la tribuna Parlamentului şi, cu o răutate pe care nici măcar nu fac efortul să şi-o mascheze, atacă din toate poziţiile Guvernul, pe cei care trudesc pentru ca ţara noastră să-şi poată respecta angajamentele asumate.

Se bucură de orice sincopă, de orice critică ce ne este adresată, recunosc, de multe ori pe bună dreptate, de un parlamentar european sau de vreun reprezentant al unor instituţii europene.

Ascultând aceste declaraţii, mă întreb de multe ori dacă mă aflu sau nu în Parlamentul României, dacă aceşti aşa-zişi reprezentanţi ai poporului român le reprezintă cu adevărat interesele.

Dorinţa unor lideri ai opoziţiei de a pune "tălpi" integrării europene s-a văzut clar la referendumul pentru revizuirea Constituţiei. Deşi iniţial s-au declarat partizanii reformelor constituţionale, deşi au participat la dezbaterea privind modificarea unor articole din Constituţie, deşi au participat la vot, prin declaraţiile şi acţiunile ulterioare şi-au arătat adevărata lor intenţie, aceea de a nu se vota noua Constituţie, fapt ce ar fi putut avea consecinţe deosebit de grave în procesul integrării. Din fericire, cetăţenii României, prin prezenţa lor la urne, au dat un vot de blam partidelor din opoziţie şi liderilor acestora.

De altfel, ultimele sondaje de opinie au arătat cât se poate de clar că toate aceste acţiuni antiromâneşti au avut un efect de bumerang, popularitatea acestor lideri politici scăzând într-un mod ce nu mai suportă comentarii.

Nu aş vrea să trec cu vederea ce s-a întâmplat în cadrul şedinţei comune în care s-a aprobat aderarea României la NATO.

În loc să fie o şedinţă festivă, în care să ne bucurăm cu toţii de succesul obţinut de ţara noastră, am avut parte de aceleaşi declaraţii sforăitoare de blamare a puterii, de critici ce nu aveau nimic comun cu ceea ce avea loc, dar care, după părerea lor, ar fi putut face impresie reprezentanţilor unor ţări membre NATO ce se aflau în sală. Nimic mai fals, stimaţi colegi.

Nu declaraţiile dumneavoastră fac impresie, ci faptele noastre. Nu cu declaraţii am intrat în NATO, ci cu acţiuni hotărâte, ferme, pe care Guvernul PSD a avut tăria să le pună în practică.

Nu am pretenţia ca partidele din opoziţie să se bucure de realizările guvernării PSD. Până la urmă, vă înţeleg că nu aţi dat curs apelului la unitate făcut de primul-ministru, domnul Adrian Năstase, vă înţeleg fiindcă vă cunosc, dar de aici şi până la acţiuni ce aduc atingere interesului naţional este cale lungă.

Stimaţi colegi,

Lăsaţi demagogia de o parte şi treceţi la treabă. Ţara noastră are nevoie de un climat de linişte, de unitate, nu de declaraţii sau acţiuni ce ne pot face rău tuturor.

Treziţi-vă măcar acum, în ceasul al 12-lea, şi alăturaţi-vă celor ce vor binele ţării, al poporului român.

Domnul Ioan Miclea:

"Un punct de vedere asupra antisemitismului european".

Astăzi, spre lauda popoarelor europene, antisemitismul tradiţional se rezumă la o minoritate restrânsă, dar acest lucru nu ne scuteşte să luptăm împotriva intoleranţei ei. Organismele europene au inţiat de curând la Bruxelles, pe această temă, un seminar despre antisemitism, care era cât pe aici să nu se mai ţină, deoarece evreii au acuzat însăşi acest seminar şi pe organizatorii lui de antisemitism.

Sunt fapte care ne obligă să ţinem cont că în unele ţări acest flagel numit "antisemitism", care s-a perpetuat în Europa de-a lungul secolelor, mai există şi astăzi. Într-un sondaj de opinie efectuat în ţările Uniunii Europene în luna noiembrie a anului trecut, 50% din cei intervievaţi au afirmat că Israelul reprezintă un pericol la adresa păcii mondiale, mai mult decât orice ţară.

Faptul că un număr aşa de mare de europeni se pronunţă împotriva politicii statale a Israelului nu înseamnă că ei sunt şi antisemiţi. Sondajul s-a referit nu la poporul evreu, ci la politica dusă de statul Israel în privinţa palestinienilor şi la acest continuu conflict care generează atâtea tragedii. Hipersensibilitatea evreilor, mai ales a celor din Europa, transformă însă orice critică la adresa Israelului într-o atitudine antisemită, lucru care este departe de realitate.

Antisemitismul din Europa, care îşi are rădăcinile în trecutul îndepărtat, a fost numit "cea mai îndelungată ură" şi îşi are originea în ideea că evreii poartă o vină colectivă pentru moartea lui Iisus. Nu putem, însă, să fim antisemiţi pentru că evreii l-au omorât pe Iisus, deoarece El a murit pentru păcatele întregii lumi, situaţie în care ar trebui să fim proprii noştri antisemiţi.

O altă cauză identificată ca fiind la originea antisemitismului european ar fi, după unele sondaje de opinie făcute în ţările Uniunii Europene, aceea că evreii deţin prea multă putere în lumea afacerilor. Dacă lucrurile stau aşa, evreii trebuie lăudaţi, deoarece afacerile (nu numai acum, ci şi în trecut) au fost factorul motor de dezvoltare economică a societăţii. Nu cred că un om cu mintea trează poate să condamne pe cineva sau să-l urască, pe motiv că ajută la dezvoltarea societăţii.

Cauzele antisemitismului trebuie căutate în altă parte. În primul rând, cred eu, într-o anume ignoranţă venită din întunericul secolelor trecute, când în unele ţări din Europa evreii erau prigoniţi, cu scopul de a li se confisca averile, spre a îmbogăţi curţi regale şi a finanţa războaie de cucerire, apoi, într-o anume educaţie deviantă a unora, de a considera pe cel bogat duşmanul săracului sau pe cel deştept duşmanul celui mai puţin înţelept. Nu trebuie neglijată însă, în ziua de azi, nici teama pe care o provoacă europenilor relaţiile tensionate dintre evrei şi palestinieni, cu întreg cortegiul de probleme care derivă din acest fapt. Nu este mai puţin adevărat că vocabularul şi atitudinile critice la adresa Israelului dezvăluie adesea un substrat de antisemitism tradiţional.

De asemenea, trebuie să avem în vedere faptul că israelienii sunt adesea foarte sensibili atunci când sunt criticate politicile ţării lor. Evreii trebuie să conştientizeze că nu toată lumea este împotriva lor, că şi un prieten poate să te critice, cu bună intenţie de a te ajuta să nu mai greşeşti.

Dialogul, justa înţelegere a fenomenelor, concilierea, încrederea reciprocă, sinceritatea în dialog şi concesiile sunt armele viitorului, care ne vor împăca cu noi înşine, în primul rând, şi cu cei pe care îi iubim şi preţuim.

Domnul Aurel Gubandru:

"Faptele confirmă sondajele."

Ne întrebăm adesea cât de apropiate sunt sondajele de opinie de exprimările reale ale populaţiei cu drept de vot, mai ales atunci când diferite instituţii de sondare a opiniei publice prezintă cifre mai mult sau mai puţin asemănătoare. Cu atât mai mult, îţi pui întrebarea, ca membru al Partidului Social Democrat, în postura sa de câştigător al alegerilor din anul 2000 cu un procent întrecut acum, după 4 ani de guvernare, cu peste 10%, dacă scorul de peste 50% exprimă o realitate.

Cunoaştem cu toţii realizările deosebite obţinute după anul 2000, acestea sunt o realitate: creşterea economică şi reducerea inflaţiei, dar la fel de adevărate sunt multe alte componente ale programului social democrat desfăşurat de PSD, care au condus România pe un drum optimist. Dar, fără îndoială, am un ochi critic vizavi de neîmplinirile, mai mici, e adevărat, dar care, ca în orice guvernare, există.

Vizita premierului Adrian Năstase la Buzău, efectuată miercuri, 3 martie 2004, a venit să-mi infirme temerile referitoare la sondaje. Preşedintele Partidului Social Democrat şi primul - ministru al României a fost primit de populaţia Buzăului cu mare admiraţie şi simpatie, deşi cunoaştem cu toţii erodarea din timpul unei guvernări.

Inaugurarea sălii de sport de la Smeeni, vizita în unităţile industriale Ductil Steel (producătoare de sârmă şi produse din sârmă), Ductil (producătoare de electrozi pentru sudură), Allison Hayes (producătoare de confecţii textile), inaugurarea modernei Pieţe Centrale din municipiul Buzău sunt tot atâtea dovezi ale faptului că buzoienii îl iubesc pe Adrian Năstase, sunt tot atâtea dovezi că buzoienii vor vota cu PSD-ul.

Alte obiective importante realizate în judeţul nostru: sala de sport din Râmnicu - Sărat, noul sediu al vămii din Buzău, ultramodernul bazin olimpic au "privit" cu părere de rău faptul că premierul nu a ajuns şi pe "teritoriul" lor.

Putem spune că preşedintele Partidului Social Democrat, Adrian Năstase, a făcut la Buzău "o baie de mulţime", o "baie" care te reconfortează şi îţi încarcă bateriile pentru acest an, dar şi pentru următorii, întrucât mulţimea de oameni nu a venit decât să-şi exprime recunoştinţa pentru modul înţelept în care a fost guvernată România în aceşti ani, pentru tot ceea ce a primit de la guvernanţii săi. Opoziţia are motive temeinice să fie îngrijorată...Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu şi vă doresc o zi după voia dumneavoastră.

(În continuare şedinţa este condusă de domnul Constantin Niţă, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Nicolae Leonăchescu şi Puiu Haşotti, secretari.)

Domnul Constantin Niţă:

Stimaţi colegi,

Începem şedinţa noastră de astăzi, anunţându-vă că, din totalul de 345 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa 294, sunt absenţi 51, din care participă la alte acţiuni parlamentare 44.

Înainte de a intra în ordinea de zi, vă prezint o notă. În conformitate cu prevederile art.17 alin.2 şi 3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au depus la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi:

• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, prin reorganizarea Regiei Autonome Administraţia Naţională a Drumurilor din România;
• Legea pentru înfiinţarea comunei Bălteni, prin reorganizarea comunei Perieţi, judeţul Olt;
• Legea pentru declararea ca oraş a comunei Ungheni, judeţul Mureş.
• Aşa cum bine ştiţi de ieri, au fost amânate câteva legi pe care trebuia să le dezbatem astăzi.

Înainte de a trece la ordinea de zi, doamna deputat Smaranda Dobrescu doreşte să ne comunice câteva lucruri.

Vă rog, doamnă Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş dori să fac o informare, o procedură de care am mai uzat, în conformitate cu cererea OIM.

Prin prezenta informare, Comisia pentru muncă şi protecţie socială aduce la cunoştinţa plenului Camerei Deputaţilor că, prin adresa nr.100 a Biroului permanent din 25 februarie 2004, acesta a trimis comisiei, în vederea îndeplinirii procedurii de informare a Camerei Deputaţilor, Convenţia nr.185 privind documentele de identitate ale navigatorilor, convenţie revizuită în 2003, adoptată de Conferinţa internaţională a muncii, cu ocazia celei de a 91-a sesiuni de la Geneva din iunie 2003.

Precizăm că, în conformitate cu prevederile art.19 din Constituţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii, Guvernele statelor membre ale OIM au obligaţia de a supune autorităţilor naţionale competente, în termen de un an de zile de la încheierea sesiunii, normele internaţionale ale muncii adoptate de Conferinţa Internaţională a Muncii.

Drept urmare, informăm plenul Camerei Deputaţilor de acest document care se găseşte la comisie, unde poate fi consultat de cei interesaţi. Informarea va fi notificată Biroului Internaţional al Muncii, de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Familiei, aceste informaţii urmând a fi incluse în raportul întocmit de Biroul Internaţional al Muncii şi prezentat Conferinţei Internaţionale a Muncii în anul 2004.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi noi vă mulţumim.

Am luat act de cele spuse. Trecem la ordinea de zi, deci la Proiectul de Lege privind unele măsuri de protecţie socială acordată ca urmare a restructurării Societăţii Comerciale Compania Naţională de Transporturi Aeriene TAROM SA, personalului aeronautic civil.

Dacă, din partea iniţiatorilor, doreşte cineva să ia cuvântul? Există iniţiator aici?

Vă rog.

Domnul Traian Panait (secretar de stat, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Numeroase studii medicale şi socio-profesionale au demonstrat că anumite profesii din activitatea de aviaţie civilă, cum ar fi cea de pilot, se situează pe primele locuri în ceea ce priveşte factorii de risc la îmbolnăvire. În meseria de pilot, nu se acceptă eroarea, în orice moment piloţii fiind responsabili de vieţile pasagerilor transportaţi.

În ceea ce priveşte personalul navigant tehnic, acesta îşi desfăşoară activitatea, în general, în spaţii deschise, în prezenţa unor câmpuri electromagnetice ridicate, nivelul de zgomot fiind deosebit de mare, la pornirea motoarelor şi a grupurilor auxiliare, ceea ce conduce la o degradare permanentă a organismului.

Condiţiile de pensionare pentru personalul aeronautic civil stabilite prin Legea nr.19/2000 nu încurajează ieşirea acestuia la pensie, ceea ce poate bloca, la un moment dat, procesul de restructurare al Companiei Tarom. Pentru a veni în sprijinul acestui proces de restructurare şi reînnoire a resurselor umane, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului a iniţiat prezentul act normativ care stabileşte reguli speciale de pensionare a unor categorii de personal aeronautic civil navigant sau nenavigant. La nivelul Companiei Naţionale Tarom, numărul persoanelor care ar putea beneficia, până la 31.03, de prevederile actului normativ propus este de aproximativ 146, în cazul personalului navigant, şi 33 în cazul personalului nenavigant tehnic.

Faţă de cele prezentate, a fost elaborat Proiectul de Lege privind unele măsuri de protecţie socială acordat ca urmare a restructurării Societăţii comerciale Compania Naţională de Transporturi Aeriene Tarom, pe care îl propunem spre adoptare dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna preşedinte Smaranda Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Stimaţi colegi,

Comisia de muncă vă propune adoptarea acestui proiect de lege, întrucât noile condiţii de pensionare pentru personalul aeronautic civil navigant şi nenavigant încurajează ieşirea acestuia la pensie, sprijinind astfel amplul proces de restructurare al Societăţii comerciale Tarom SA, care s-a extins şi asupra resurselor umane.

Comisia de muncă a votat acest proiect de lege în unanimitate şi în forma venită de la Senat.

Domnul Constantin Niţă:

Mulţumesc.

Dacă la dezbateri generale grupurile parlamentare...

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În primul rând, aş vrea să fac o corectură la ce a afirmat doamna preşedinte: acest proiect nu a fost votat în unanimitate, în comisie. Şi aş vrea să fac următoarele precizări. Este un nou început care se deschide în România, ca, odată cu restructurarea unei societăţi comerciale sau companii, să se acorde vreo formă de protecţie persoanelor disponibilizate, prin modificarea condiţiilor de pensionare.

Este un lucru deosebit de important şi se deschide, cu aceasta, o adevărată Cutie a Pandorei, pentru că se încalcă, în principiu, prevederile Legii nr.19/2000 şi se instituie o formă pentru un grup restrâns de cetăţeni, aplicabile timp de 90 de zile. Aş vrea să reţineţi că se instituie o pensie de serviciu de 85% din salariul avut pe ultimele trei luni, pentru personalul navigant şi 75% pentru personalul nenavigant. E adevărat că se referă la aproximativ vreo 180 de persoane, dar că o astfel de măsură nu se instituie pe o perioadă determinată de timp - un an, doi, trei, ci se instituie pentru toată viaţa. Credem că este un tratament discriminatoriu exagerat, pozitiv, în comparaţie cu ce se întâmplă în economia românească şi nu am fi avut nimic împotrivă şi nu avem ca astfel de măsuri să se întâmple la fel ca pentru toţi ceilalţi salariaţi, conform protecţiei prevăzute prin Ordonanţa nr.8.

Nu putem fi de acord cu o astfel de prevedere. Drept urmare, nu vom susţine şi nu am susţinut acest proiect de lege, în Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Domnul deputat Napoleon Pop.

Vă rog.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Sunt şi eu membru la Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi am votat împotriva acestui raport, pentru că, de la bun început, vreau să fac următoarea subliniere. Nu am absolut nimic împotriva celor care sunt în situaţia despre care discutăm astăzi, dar mi se pare că soluţia găsită pentru restructurarea unei societăţi comerciale este puţin imorală faţă de multitudinea de pensionari care sunt în plată actual şi alţii care îşi doresc să devină pensionari.

Noi am acceptat o serie de excepţii care se refereau la anumite profesii. Am făcut excepţie de la Legea 19/2000 atunci când a fost vorba despre magistraţi, despre diplomaţi, ulterior am acceptat ceva şi în legătură cu statutul poliţistului, dar mie mi se pare că, deschizând această procedură la nivel de societăţi comerciale aflate în restructurare, problemă care nu se va termina foarte repede în România, deschidem o cutie a pandorei care este distrugătoare pentru întreg sistemul de pensii. Pe de o parte, încercăm să susţinem unicitatea şi universalitatea pilonului de stat al pensiilor, iar pe de altă parte, căutăm tot felul de excepţii. Nu putem să acceptăm o astfel de excepţie atunci când ştim de la bun început că sistemul public de pensii este dezechilibrat, când ştim că există atâtea probleme în acest sistem şi sunt atâtea persoane care aşteaptă o recompensare a greşelilor care s-au întâmplat.

Plecăm de la prima premisă că această excepţie nu face decât să îngreuneze acel raport deja subunitar între cei care contribuie pentru sistemul de pensii şi pentru cei care sunt beneficiari.

Încă o dată, repet, este o lege de pensionare excepţională care o dăm la nivelul unei societăţi comerciale. Chiar dacă este companie naţională, mâine se privatizează PETROM-ul, ce facem cu 12.000 de salariaţi din care probabil 6.000 vor trebui să fie pensionaţi?

Pe de altă parte, în expunerea de motive la lege constatăm un lucru foarte straniu, că, în ţara asta există cetăţeni care nu se subordonează unei legi. Vă citesc o frază care pe mine, efectiv, mă blochează. Zice: condiţiile de pensionare pentru personalul aeronautic civil stabilit prin Legea 19/2000 nu încurajează ieşirea acestuia la pensie, ceea ce poate bloca la un moment dat procesul de restructurare a Companiei TAROM. Noi ce facem aici, legiferăm o nesupunere la o lege?

Vă rog foarte frumos, stimaţi colegi, reflectaţi cu toată seriozitatea, eu ştiu că trebuie să găsim o soluţie acestor persoane pe care eu, personal, îi respect extrem de mult având în vedere responsabilitatea care şi-o iau, dar nu cred că această soluţie este cea mai bună. Haideţi să ne aplecăm cu toţii, în mod profesional, să găsim o soluţie pentru aceşti oameni, pentru pregătirea lor profesională, pentru tot ce au făcut în viaţă, dar n-aş vrea, prin adoptarea acestei legi, să deschidem o cutie pe care nu o vom închide niciodată. Noi vă spunem foarte clar, dacă această lege se aprobă astăzi, de mâine, noi trebuie să ne gândim la un alt sistem de pensii în România. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc. Domnul deputat Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Grupul parlamentar al Partidului România Mare va vota împotriva acestui proiect de lege pentru următoarele considerente. În afară de motivele invocate de către colegii noştri la acest microfon, pe care le susţinem în totalitate, dorim să supunem atenţiei dumneavoastră următoarele motive.

Primul dintre ele - acest grup de persoane care va fi pensionat înainte de vârstă, pentru că asta este finalitatea proiectului legii, nu va face altceva decât să îngroaşe rândul celor 8 milioane de pensionari susţinuţi de 6 milioane jumătate de lucrători, de persoane active. A doua - cifrele sunt aproximative.

Al doilea motiv - acest proiect de lege nu este altceva decât încununarea incapacităţii conducerii firmei TAROM din 1990 până în prezent. În loc să ia măsuri care să ducă la rentabilizarea acestei societăţi, nu se face altceva decât să se decimeze în fiecare an, să-i crească pasivul, să piardă culoarele de zbor, să se renunţe la serviciile unor oameni care au fost pregătiţi şi pentru pregătirea cărora s-a investit foarte mult. În aceste situaţii, sigur că toţi pasagerii români sau străini care sunt interesaţi de România, sunt preluaţi de alte linii aeriene, iar TAROM-ul dispare încet-încet, lăsând locul altor companii de transporturi. Probabil asta este şi intenţia guvernanţilor şi a celor care se ocupă de firma TAROM.

A treia observaţie: considerăm că nu aceasta este modalitatea de restructurare şi de rentabilizare a TAROM-ului, dându-le pensii unor oameni în puterea vârstei, care sunt pregătiţi să desfăşoare o activitate de o importanţă deosebită, ci altele erau căile pentru rentabilizarea şi restructurarea acestei societăţi.

Acest proiect de lege nu face altceva decât să încununeze incapacitatea cronică a celor ce se ocupă de Compania TAROM.

Pentru aceste considerente vom vota împotriva proiectului legii.

Domnul Constantin Niţă:

Doamna preşedinte Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Daţi-mi voie, domnule preşedinte, să vorbesc în numele Grupului parlamentar al PSD. Aş vrea să fac, în primul rând, menţiunea că nu este vorba de reducerea vârstei de pensionare şi îngroşare a numărului de pensionari. Ca şi până acum şi în continuare, personalul navigant se bucură de condiţii speciale de muncă, au plătit o contribuţie corespunzătoare, cea mai mare contribuţie şi, pe cale de consecinţă, s-au pensionat la vârsta de 50 femeile, 55 de ani bărbaţii.

Prezentul proiect de lege nu vine să modifice cu nimic condiţiile de pensionare, rămân tot 50-55 şi aceleaşi condiţii de stagiu complet de cotizare. Ceea ce propune prezentul proiect şi, daţi-mi voie să vă expun în foarte puţine cuvinte, este modificarea cuantumului existent şi acordat pe Legea 19 până în prezent şi care se acordă în baza unei legi speciale, cum este prezenta lege. Acest cuantum se menţionează în proiectul de lege că se va alege cel mai avantajos, fie pe Legea 19, şi aş vrea să vă spun că personalul navigant, beneficiind de sporuri cu caracter permanent, are un cuantum al pensiei mult mai mare decât media, fie beneficiază de acest 85% din media ultimului salariu.

Deci, poate să beneficieze fie de cuantum pe Legea 19, fie pe această lege specială, nu este o regulă că va beneficia de cuantumul din această lege, de la caz la caz, iar faptul că un număr atât de mic este încurajat să se pensioneze printr-un cuantum eventual potenţial mai atractiv este determinat şi de faptul că cel puţin aşa ne-au spus reprezentanţii Ministerului Transportului că, având în vedere că linia Airbus s-a desfiinţat, tot personalul navigant şi nenavigant tehnic de bord care ţinea de linia Airbus, personal care şi-a dobândit respectiva specializare într-un număr mare de ani şi o considerăm o înaltă specializare, dar strânsă specializare, nu mai poate fi respecializat la vârsta de 50, respectiv 55 de ani pentru a naviga pe alte linii de avioane. Acesta este motivul pentru care acest personal în număr atât de redus, este încurajat să se pensioneze acum, încurajare pe care societatea TAROM şi legea o consideră necesară şi oarecum ca o gratitudine acordată unui personal atât de specializat, care, din motive independente de voinţa lor, vor trebui să renunţe la a mai naviga. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc. Vă rog, din partea Grupului UDMR, vă rog.

Domnul Kerekes Károly:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, acest proiect de lege a dat naştere la multe discuţii şi discuţii vii în cadrul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

În opinia mea, pentru o mai bună chibzuinţă, pentru a regândi această situaţie, ar trebui să retrimitem la comisie acest proiect de lege şi vă spun de ce. Pentru că dacă adoptăm acest proiect de lege, incontestabil, vom încălca un principiu al Constituţiei. Vom face o discriminare. Ce se întâmplă? Prin acest proiect de lege se asigură pensionarea în condiţiile arătate pentru un personal care va ieşi din cadrul TAROM-ului ca urmare a reorganizării, deci, va avea o aplicabilitate limitată, dar ce se va întâmpla cu personalul rămas în cadrul TAROM-ului şi în cursul următorilor ani va beneficia de pensie? Vor fi două categorii de pensionari. Această categorie de pensionari care vor beneficia de acest proiect de lege, de această lege, va ieşi cu o pensie mai mare decât pensionarii care vor ieşi ulterior din această companie TAROM.

Deci, ar trebui să fie găsite alte soluţii pentru a rezolva problema acestui personal. Oricum, nu ne putem admite să încălcăm nişte principii constituţionale. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc. Dezbaterile generale s-au finalizat. Trecem la dezbateri pe articole. (Vociferări din partea PNL.) Păi, s-a luat o dată cuvântul, deci, trecem la dezbaterea pe articole a legii şi acolo puteţi să vă spuneţi...

Domnul Ioan Andrei Chiliman (din bancă):

Pe grupuri, ca procedură...

Domnul Constantin Niţă:

Pe grupuri parlamentare, a luat cuvântul domnul Napoleon Pop, păi, nu se poate domnule deputat! Domnule deputat, nu înţelegem adică treaba asta!

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte, procedură. S-a cerut retrimiterea la comisie, este primul lucru care trebuie să-l supuneţi votului.

Domnul Constantin Niţă:

Bun. Vă rog, doamna preşedinte, s-a cerut retrimiterea la comisie, vă rog punctul de vedere al dumneavoastră.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Domnule preşedinte, daţi-mi voie întâi să fac o necesară rectificare: nu am avut exact situaţia în faţă şi am spus că a fost votat în unanimitate. Adevărul este că a fost un vot împotrivă şi 4 abţineri, dar legea a fost votată şi discutată, inclusiv sub aspectul de discriminare posibilă faţă de următoarele cohorte de pensionari din zona navigantă şi nenavigantă. Acest lucru s-a tranşat, s-a discutat şi s-a votat, deci, noi nu suntem să se întoarcă la comisie, mai ales, având în vedere multiplele sporuri cu caracter permanent de care beneficiază această categorie, sporuri care prin punerea în formula din Legea 19 pe viitor le va oferi un cuantum al pensiei ridicat. De aceea şi proiectul de lege spune că de la caz la caz poate să nu fie aplicată, ci să fie formula din prezenta lege specială şi să fie aplicată formula pe regulă generală.

Deci, nu suntem de acord cu întoarcerea şi rediscutarea în comisie.

Domnul Constantin Niţă:

Înţeleg că vreţi să trageţi de timp, vă rog, procedură, dar nu este corect.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnule preşedinte de şedinţă, îmi permit să vă spun că am condus foarte mult această Cameră şi când au fost chestiuni de procedură nu am făcut niciodată aprecieri, am dat pur şi simplu cuvântul pentru că este o chestiune nu numai regulamentară, dar este şi un obicei al acestei Camere ca aceste chestiuni de procedură să fie dezbătute cu prioritate faţă de toate celelalte şi ca o chestiune de procedură, vroiam să-i atrag atenţia colegial preşedintei Comisiei pentru muncă şi protecţie socială Camerei Deputaţilor că problemele de constituţionalitate a unei legi nu pot fi tranşate de comisie, ci numai de Curtea Constituţională.

Ca atare, chestiunea cu discriminarea a fost discutată acolo, dar tranşată va fi numai la Curtea Constituţională.

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog, domnule deputat, pentru o întrebare putem să...

Domnul Dan Brudaşcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Mulţumesc şi domnului Haşotti pentru observaţii. Eu înţeleg mai greu sau nu înţeleg uneori cum trebuie, lucru pe care l-am exprimat prin intervenţiile avute.

Eu am înţeles că, în general, o lege nu este cu aplicabilitate de la caz la caz, o lege este foarte clară. Doamna preşedinte, în intervenţia domniei sale, de data aceasta, derobându-se de la calitatea de reprezentant al PSD-ului, ne făcea precizarea că această lege se va aplica de la caz la caz. Ce să înţelegem, care vor fi cazurile? Când beneficiarii îşi vor semna adeziunea la partidul de guvernământ sau când se vor considera că sunt cazurile pentru aplicarea prevederilor acestei legi? Ce fel de legi votăm noi în Parlamentul României, legi clare sau legi conjuncturale?

Domnul Constantin Niţă:

Este o întrebare politică. Cred că asta mergea dimineaţă, la interpelări. Vă rog, doamna deputat.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Nu aş vrea să dau în nici un caz un răspuns politic, ci daţi-mi voie să citesc art.5: "În cazul în care cuantumul pensiei de serviciu este mai mic decât cel al pensiei din sistemul public, se acordă cuantumul cel mai avantajos".

Domnul Constantin Niţă:

Mulţumesc. Sunt obligat să supun la vot propunerea de trimitere la comisie, după care vom începe dezbaterile.

Cine este pentru trimiterea legii înapoi la comisie? Vă rog să votaţi!

27 voturi pentru.

Împotrivă? 34 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

Domnul Văsălie Moiş:

Cum să fie 34? Nu se poate!

Domnul Constantin Niţă:

Trecem la dezbateri. Vom continua dezbaterea legii.

La titlul legii, dacă sunt observaţii vă rog. Nu sunt. Votat în unanimitate.

Art.1 dacă sunt observaţii? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dan Brudaşcu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

A venit şi vremea virgulelor, cum se anunţa anterior, să facem textul totuşi dacă se vrea cu orice preţ să se realizeze o abatere de la lege, să-l facem totuşi să fie corespunzător.

La alin.a) şi b) ale art.1, daţi-mi voie nişte modificări de redactare. Pentru evitarea redundanţei şi pentru o ortoepie corespunzătoare. "Personalul aeronautic civil navigant, care are vârsta de 50 de ani şi a realizat o vechime de cel puţin 20 de ani de activitate", este redundantă repetiţia acestui "şi care".

La pct.b) din nou "personalul aeronautic civil tehnic nenavigant, care are vârsta de 55 de ani în cazul bărbaţilor şi de 50 de ani, în cazul femeilor, şi a realizat o vechime..." şi apoi textul curge corespunzător. Aceasta este pentru forma estetică a textului în cauză.

Domnul Constantin Niţă:

Comisia este de acord? De acord. Iniţiatorul este de acord, da? Da, de acord cu observaţiile dumneavoastră.

Art.1 cu alin.a) şi b) mai sunt observaţii? Nu sunt. Votat în unanimitate.

Art.2. Dacă sunt observaţii? Vă rog domnule deputat.

Domnul Dan Brudaşcu:

Tot pentru eliminarea redundanţei, la alin.b), daţi-mi voie să propun eliminarea formulei "de bord" şi astfel textul să aibă următoarea formă: "personalul însoţitor de la bordul aeronavelor civile", pentru că dacă este la bordul aeronavelor înseamnă că este de bord, că altfel ar fi "însoţitorul de bord de la bordul aeronavelor", deci, să se elimine prima sintagmă,"de bord", şi apoi să se introducă între virgule "exercită, la bord, funcţii privind siguranţa zborului" şi în rest, textul să curgă corespunzător.

Domnul Constantin Niţă:

La ce punct, domnule deputat, la b)?

Domnul Dan Brudaşcu:

Deci, art.2 pct.b). Art.2, alin.2, lit.b).

Domnul Constantin Niţă:

Doamna preşedinte.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Atât cât mă pricep, eu vă rog să mă contraziceţi dacă greşesc, personalul însoţitor poate să fie de bord sau pur şi simplu însoţitori. b) acesta se referă la alin.2 care vorbeşte de personal aeronautic civil navigant. Cred că este vorba de personal însoţitor de tip tehnic, nu neapărat stewardese, dar iniţiatorul poate că ne va lămuri. După părerea mea trebuie lăsat aşa cum este specificat "însoţitor de bord de la bordul..."

Domnul Constantin Niţă:

Iniţiatorul. V-aş ruga să poftiţi la microfon.

Domnul Paul Victor Dobre:

Domnule preşedinte,

Având în vedere dezbaterea generală, vă rog să-l supuneţi la vot, conform Regulamentului, articol cu articol. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Ce să supunem la vot? Repetaţi!

Domnul Paul Victor Dobre:

Articol cu articol.

Domnul Constantin Niţă:

Păi, articol cu articol supunem, da. Poftiţi!

Domnul Traian Panait:

Referitor la personalul însoţitor, face parte şi stewardesa, întrucât ea face parte din personalul avionului. Cei care sunt la bord sunt pilotul, copilotul şi eventual un personal de la Autoritatea Aeronautică Civilă care supraveghează zborul, deci, sunt cuprinse şi stewardesele în acest material.

Domnul Constantin Niţă:

Da, vă rog, domnule deputat.

Domnul Dan Brudaşcu:

Se pare, stimaţi colegi, că nu se înţelege limba română. Noi avem aici, la alin.a), definirea echipajului de conducere de la bordul aeronavelor, or, se vorbeşte despre personalul de la bord. Aici este vorba de o formulă redundantă, inutilă. Acolo sus se spune: "personalul care constituie echipajul de conducere de la bordul aeronavelor". Este clar la cine ne referim, iar aici este vorba de "personalul însoţitor calificat pentru tipul şi categoria respectivă de aeronavă civilă". Evident că acest personal este "de bord", dar a repeta "personalul însoţitor de bord" de la "bordul aeronavelor civile", mi se pare o chestiune absolut inutilă, de vreme ce se ştie că este "de bord" şi nu este un personal luat de pe stradă. Este un personal calificat pentru materia respectivă.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Cred că, comisia este de acord cu propunerea domnului deputat Brudaşcu, da doamna preşedinte, de acord? Da. Deci, facem rectificarea de cuviinţă.

Art.2, alin.1, pct.a) şi b) dacă sunt observaţii? Nu sunt. Votat în unanimitate.

Art.2, alin.2 dacă sunt observaţii?

Art.2, alin.2 cine este pentru? Vă rog să votaţi!

Domnul Dan Brudaşcu (din bancă):

În formula modificată.

Domnul Constantin Niţă:

Formula modificată, evident. Vă rog să număraţi!

40 de voturi pentru.

Împotrivă? 25 voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

Articolul a fost votat cu majoritate.

Art.2, pct.a) dacă sunt observaţii? Alin.2, pct.a) Dacă nu sunt observaţii supun la vot.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi!

41 de voturi pentru.

Împotrivă? 25 de voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Articol votat.

Art.2, alin.2, pct.b) în varianta propusă de domnul deputat Brudaşcu.

Cine este pentru? 71 pentru.

Împotrivă? 7 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Articol votat.

Alin.c) din acelaşi subpunct 2.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi!

42 voturi pentru.

Împotrivă? 26 voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

Art.2, alin.3 dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi!

42 voturi pentru.

Împotrivă? 26 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Votat art.2, alin.3.

Art.3 alin.1 dacă sunt observaţii? Vă rog, domnule Brudaşcu.

Domnul Dan Brudaşcu:

Daţi-mi voie ca să nu vin mai des, să mă refer la toate cele 3 alineate, întrucât este vorba doar de semne de punctuaţie.

"Personalul aeronautic civil navigant, care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.1 lit.a),..." şi apoi textul curge corespunzător. Aceleaşi semne de punctuaţie şi la alin.2: "personalul aeronautic civil tehnic nenavigant, care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.1 lit.b),..." şi textul curge nemodificat.

În schimb, la alin.3, pentru fiecare an care depăşeşte vechimea de 25 de ani de activitate desfăşurată ca personal aeronautic civil navigant sau ca personal aeronautic civil tehnic nenavigant, se adaugă şi apoi, la cuantumul pensiei,... şi restul textului curge corespunzător. Este vorba de modificări care ţin de semnele de punctuaţie şi nu de conţinutul propriu-zis al articolului şi alineatelor respective.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Doamna preşedinte Dobrescu, vă rog. Sunteţi de acord cu... Iniţiatorul este de acord cu propunerea? De acord? De acord.

Supunem votului articolul 3, alin.1.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi!

48 de voturi pentru.

Împotrivă? 22 de voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Votat art.3 alin.1.

Alin.2 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră alin.2 art.3.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi!

48 de voturi pentru.

Împotrivă? 22 de voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Votat alin.2, art.3.

Alin.3 din art.3 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră alin.3.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi!

48 de voturi pentru.

Împotrivă? 21 de voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Votat alin.3, art.3.

Art.4 alin.1 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră alin.1 din art.4.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi!

48 de voturi pentru.

Împotrivă? 23 de voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Votat alin.1.

Alin.2, dacă sunt observaţii. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dan Brudaşcu:

Domnule preşedinte,

În general, am fost destul de atent la formulele folosite în texte. Am reţinut că, adeseori, sunt o serie de formule cu caracter tehnic. În cazul de faţă, însă, nu apreciez că este tehnică formularea "se deschide" din contextul respectiv: "luni în care se deschide dreptul de pensie".

Eu aş fi de acord ca să folosim, totuşi, cuvinte mai româneşti şi mai clare, în sensul de a spune "se aplică", sau "începe dreptul de pensie". Pentru că această formulă "se deschide" mie nu mi se pare potrivită în contextul actualei legi.

Domnul Constantin Niţă:

Comisia. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte, cu toată stima pe care o am faţă de domnul deputat Brudaşcu, pentru grija ca textele noastre să fie cât mai corecte din punct de vedere al formulării şi gramatical, nu putem accepta o asemenea chestiune, pentru că domnia sa, probabil că n-a avut timp încă în anii aceştia să-şi însuşească toată terminologia juridică consacrată.

Noi sperăm, însă, că în viitor îşi va face timp şi se va bucura şi de beneficiul cunoaşterii acestei terminologii.

Formula consacrată este "se deschide dreptul". Nu e prima dată utilizată, este folosită pe parcursul întregii Legi nr.19 şi în multe alte situaţii.

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Vă rugăm să acceptaţi textul comisiei.

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog, domnule Brudaşcu.

Domnul Dan Brudaşcu:

Eu îmi recunosc aici public neajunsurile şi bubele din punct de vedere al cunoştinţelor în materie, dar vreau să-l întreb pe distinsul meu coleg dacă în legislaţia la care dumnealui face referire există formula "se închide". Şi atunci sunt de acord cu folosirea acestei sintagme. Altfel, reţineţi, din nou, insist pentru formulări care să fie conforme limbii române, chiar dacă ele, din punct de vedere tehnic, ar putea să fie mai puţin fericite.

Domnul Constantin Niţă:

Vă mulţumesc.

Domnul secretar Leonăchescu are şi dânsul un punct de vedere.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cred că suntem în faţa unei obişnuinţe. De regulă, se deschide un dosar de pensie, sau se închide, prin deces, sau prin alt fenomen natural. Şi atunci, termenul este absolut metaforic. N-are caracter strict juridic.

Un drept începe, se anulează, sau se termină. Un drept. O uşă se deschide, sau se închide; o şedinţă poate să înceapă şi să se sfârşească; mai zicem metaforic "se deschide şedinţa" şi "se închide şedinţa".

Deci, suntem în faţa a două variante: sau vorbim metaforic în textul acesta, sau căutăm un limbaj exact. Eu sunt pentru a doua variantă şi-i dau dreptate domnului Brudaşcu.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Sunt obligat să supun votului textul comisiei.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. Pentru textul comisiei, varianta comisiei. 46 de voturi pentru.

Împotrivă? 24 de voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

Text votat în varianta comisiei.

Art.5. Dacă sunt observaţii la art.5? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră art.5.

Cine este pentru? 46 de voturi pentru.

Împotrivă? 25 de voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Text votat în varianta comisiei.

Art.6. Dacă sunt observaţii la art.6?

Sunt observaţii?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Art.6, ca să aibă relevanţă, vis-a-vis de art.5, cred că ar trebui ca pe acesta măcar să-l trimitem la comisie, pentru că este vorba de sursa de finanţare a diferenţei. Asta este problema cheie aici. Această diferenţă la o societate comercială, dintre pensia de serviciu şi pensia din sistem public, o finanţăm de la bugetul de stat?

Asta este problema de fond pe care trebuie să ne-o punem. Că mâine o să vină şi minerii, o să vină şi cei din sistemul energetic şi aşa mai departe. Ne putem permite să deschidem această procedură de acum încolo? Dacă societatea se restructurează şi trece pe profit, în mod normal, ar fi putut să spunem că partea din pensia de serviciu care depăşeşte nivelul pensiei din sistemul public de pensii şi alte drepturi se suportă din fondurile societăţii, ceea ce mi s-ar fi părut ceva foarte onorabil şi clar. Că de aceea restructurăm societatea, să aibă profit de acum încolo şi să poată, într-adevăr, să-şi eliteze personalul care a lucrat pentru ea.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Comisia, vă rog?

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă miră cererea aceasta a distinsului nostru coleg, a domnului Napoleon Pop, pentru că noi am crezut tot timpul că i-am explicat destul ca să poată înţelege, deşi nu mai putem retrimite la comisie treaba aceasta.

Dacă, totuşi, explicaţiile noastre n-au fost suficient de convingătoare, noi putem să le reluăm, să începem iarăşi cu explicaţia. Totuşi, am avansat atât de mult în dezbaterea proiectului, încât acum ar fi inutilă şi dezbaterea şi retrimiterea la comisie.

De aceea, cunoscând şi situaţia financiară a TAROM-ului şi necesităţile de restructurare - şi nu mai desfăşor nici o argumentaţie în acest sens -, eu v-aş ruga să aprobaţi textul propus de comisie.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Constantin Niţă:

Eu supun votului, totuşi, propunerea domnului deputat Napoleon Pop, ca să închidem subiectul cât mai tranşant şi cât mai corect.

Cine este pentru retrimiterea la comisie a art.6? Vă rog să votaţi. 31 de voturi pentru.

Împotrivă? Vă rog să votaţi.

Domnul Dan Brudaşcu (din sală):

Vă rog să nu influenţaţi deputaţii!

Domnul Constantin Niţă:

Împotrivă? Vă rog să votaţi. 41 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

Votăm, acum, art.6, în varianta comisiei.

Vă rog.

Domnul Dan Brudaşcu:

Din câte ştiu eu, evident, din nou îmi exprim necunoştinţele în materie, atunci când se votează, preşedintele este cel care votează ultimul. Iar atunci când este de votat, înainte de exprimarea întregului vot, preşedintele trebuie să invite pe toată lumea să voteze.

Ceea ce faceţi dumneavoastră este un partizanat care, în calitatea de preşedinte de şedinţă, să ştiţi că contravine regulamentului acestei Camere.

Îmi pare rău că această constatare trebuie făcută din nou de la acest microfon.

Domnul Constantin Niţă:

Cred că nu aţi fost atent. Am spus acelaşi lucru şi în prima fază.

Vă rog, domnule deputat; tot la procedură.

Domnul Radu-Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am impresia că, totuşi, ori colegul nostru este odihnit, ori vrea să ne obosească pe noi.

Îl rog să-mi spună articolul de lege, Regulamentul Camerei Deputaţilor, unde scrie că preşedintele votează ultimul. Îl rog să-mi spună articolul. Dacă nu, chiar vă rog să se oprească din aceste ..., din aceste ... opriri, care, efectiv, îl fac pe dânsul de vină, nu pe noi, că noi ştim că nu este nici un articol. Dânsul spune clar, zice: în regulamentele noastre, - probabil ale dânşilor, nu ştiu de unde, din Cluj, sau mai sus de Cluj -, scrie: preşedintele votează ultimul. Îmi pare chiar rău, după 4 ani de Parlament, dacă cineva poate să vină la microfonul acesta să spună: articolul cutare zice că preşedintele trebuie să voteze ultimul.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Art.7 alin.1.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră alin.1 al art.7.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. 44 de voturi pentru.

Împotrivă? 31 de voturi împotrivă.

Abţineri? Două abţineri.

Votat în varianta comisiei.

Alin.2. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi.

Domnul Dan Brudaşcu (din sală):

Este un articol inutil!

Domnul Constantin Niţă:

47 de voturi pentru.

Împotrivă? 31 de voturi împotrivă.

Abţineri? Două abţineri.

Votat în varianta comisiei.

Art.8. Dacă sunt observaţii la art.8? Nu sunt.

Domnul Dan Brudaşcu (din sală):

Nu am observaţii, dar nu mă opresc din opriri!

Domnul Constantin Niţă:

Supun votului dumneavoastră art.8.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. 51 de voturi pentru.

Împotrivă? 33 de voturi împotrivă.

Abţineri? Două abţineri.

Votat în varianta comisiei.

Art.9. Dacă sunt observaţii la art.? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră art.9.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. 51 de voturi pentru.

Împotrivă? 33 de voturi împotrivă.

Abţineri? Două abţineri.

Votat în varianta comisiei.

Art.10. Dacă sunt observaţii?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dan Brudaşcu:

Chiar dacă risc să opresc din opriri, vă rog să-mi permiteţi că acest articol este total inutil, întrucât legea este foarte clară şi nu văd necesitatea inventării de norme de aplicare a ceva foarte clar, decât dacă se urmăreşte ceva care este împotriva firii şi a legii şi prin care să se încalce litera şi spiritul acestui document supus astăzi dezbaterii Camerei.

Domnul Constantin Niţă:

Comisia, vă rog. Deci, la art.10.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Şi noi am considerat cam acelaşi lucru; acel "pot emite" nu are valoare, nu are prea mare greutate. M-am uitat încă o dată să văd dacă este un proiect de lege după adoptarea Constituţiei - şi aşa este. În cazul acesta, noi suntem Cameră decidentă. Deci, am putea să acceptăm. Ne-am ferit de mediere, am vrut să scăpăm de mediere, dar se poate admite, întrucât noi suntem Camera decizională.

Domnul Constantin Niţă:

Sunteţi de acord cu eliminarea art.10? Toată lumea este de acord. Bun.

Supun votului dumneavoastră eliminarea art.10.

Cine este pentru? Vă rog. Toată lumea, unanimitate.

Vă mulţumesc.

Vom supune votului final legea în ansamblul ei.

Proiectul de Lege pentru modificarea art.3 din Legea nr.49/1999 privind pensiile IOVR.

Iniţiatorul? Vă rog.

Domnul Ioan Cindrea (secretar de stat, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea art.3 din Legea nr.49/1999 privind pensiile IOVR, în sensul majorării sumei fixe de îngrijire de la 1 milion de lei la 2.800.000 lei.

Întrucât numărul beneficiarilor acestei sume fixe pentru îngrijire stabilită prin Legea nr.49/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în prezent de circa 1.200 de persoane, acordarea acestei majorări presupune o cheltuială suplimentară lunară de la bugetul de stat de circa 2,2 miliarde lei.

Faţă de cele prezentate mai sus, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei susţine adoptarea prezentului proiect de lege.

Domnul Constantin Niţă:

Vă mulţumesc.

Comisia?

Doamna Smaranda Dobrescu:

Stimaţi colegi,

Comisia pentru muncă şi protecţie socială vă propune adoptarea acestui proiect de lege, întrucât este necesară creşterea sumei fixe de îngrijire pentru aplicarea unui tratament egal cu pensionarii din sistemul public de pensii, având în vedere faptul că beneficiarii acestei sume fixe pentru îngrijire sunt persoane în vârstă, cu venituri limitate, iar actuala sumă fixă este redusă şi neajustată de câţiva ani.

Domnul Constantin Niţă:

La dezbateri generale, dacă sunt intervenţii?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Onoraţi colegi,

Am fost iniţiatorul unei legi prin care am propus crearea acestei indemnizaţii în anul 1998.

Această indemnizaţie a fost preluată printr-un act normativ al Guvernului în anul 1999, dacă nu mă-nşel, şi a fost preluată fără această ajustare legată de inflaţie.

Suma de atunci, cuantumul de atunci era de 1 milion. Găsesc că este justificată, pe de o parte, aducerea la zi a acestei sume şi, pe de altă parte, şi propunerea de ajustare în continuare a ei, în funcţie de inflaţie.

Ca atare, grupul nostru va vota pentru această iniţiativă a Guvernului.

Domnul Constantin Niţă:

Altcineva, dacă mai doreşte?

Nu mai doreşte nimeni.

Trecem la dezbaterea pe articole.

La titlul legii, dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi.

Unanimitate de voturi. Vă mulţumesc.

Articolul unic.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Alin.1 şi alin.2.

La alin.1, aveţi observaţii?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dan Brudaşcu:

Tot aşa, pentru claritate.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Daţi-mi voie să supun atenţiei dumneavoastră şi a comisiei următoarea formulare: "Invalizii şi accidentaţii de război, marii mutilaţi şi cei încadraţi în gradul I de invaliditate primesc, lunar, pe lângă pensia IOVR, şi o sumă fixă de 2.800.000 lei pentru îngrijire". Pentru că în formularea actuală înseamnă pentru îngrijire de 2,8 milioane de lei.

Deci, aceasta este dorinţa de modificare redacţională a textului.

Domnul Constantin Niţă:

Comisia, dacă agreează acest lucru?

Doamna Smaranda Dobrescu:

Ne confruntăm din nou cu o sintagmă consacrată: "sumă fixă de îngrijire".

Domnul Constantin Niţă:

Iniţiatorul are ceva probleme?

Mergeţi pe varianta corectă.

Supun votului dumneavoastră varianta comisiei.

Deci, art.3 alin.1.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi.

Domnul Dan Brudaşcu (din sală):

Domnule preşedinte, limba română nu se supune la vot!

Domnul Constantin Niţă:

Păi, eu trebuie să supun varianta pe care comisia o doreşte. Îmi pare rău, dar nu am altă soluţie. Vă rog să votaţi! Asta este.

51 de voturi pentru.

Împotrivă? 21 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

Votat în varianta comisiei.

Alin.2. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră alin.2.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. 51 de voturi pentru.

Împotrivă? 18 voturi împotrivă.

Abţineri, dacă sunt? O abţinere.

Votat alin.2.

Vom supune proiectul de lege votului final.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Iniţiatorul?

Domnul Ioan Cindrea:

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.76 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Vizează, în principal, introducerea unor noi măsuri pentru stimularea ocupării forţei de muncă, extinderea categoriilor de persoane care pot beneficia de facilităţi acordate din bugetul asigurărilor sociale pentru şomaj, precum şi corelarea cu prevederile noului Cod al muncii.

Principalele modificări sunt următoarele: măsuri de stimulare a angajatorilor pentru încadrarea în muncă a absolvenţilor instituţiilor de învăţământ, diferenţiat în funcţie de nivelul de studii; măsuri de stimulare a angajatorilor care încadrează în muncă persoane care mai au 3 ani până la pensie, prin acordarea din bugetul asigurărilor sociale pentru şomaj a unei sume egale cu un salariu minim brut pe ţară pe perioada încadrării până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare; facilitatea accesului la programele de formare profesională, organizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în primul rând pentru persoanele care au domiciliul în mediul rural şi au venituri sub nivelul ajutorului de şomaj; şi pentru persoanele care au avut raporturile de muncă suspendate pentru îngrijire copil, satisfacerea stagiului militar, sau pensie de invaliditate.

De asemenea, prezentul proiect de modificare a legii presupune asigurarea accesului gratuit la serviciile de consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente, sau pentru iniţierea unei afaceri, pentru studenţii care-şi întemeiază firme şi care, de asemenea, vor avea acces la credite cu dobândă subvenţionată.

În legătură cu formarea profesională, o prevedere importantă se referă la cofinanţarea formării profesionale, la agenţii economici, ca măsură de prevenire a şomajului.

De asemenea, modificarea se referă la acordarea de credite nerambursabile din bugetul asigurărilor sociale pentru şomaj, pentru zonele defavorizate, sau cu un şomaj ridicat.

Faţă de cele prezentate, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei susţine adoptarea prezentului proiect de lege în forma prezentată în Raportul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Comisia?

Doamna Smaranda Dobrescu:

Stimaţi colegi,

Comisia vă propune adoptarea acestui proiect de lege în scopul asigurării unei creşteri a nivelului ocupării forţei de muncă.

Modificările şi completările aduse Legii nr.76/2002 impun intensificarea şi diversificarea măsurilor active pentru stimularea ocupării forţei de muncă, extinderea categoriilor de persoane care pot beneficia de măsuri active acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Având în vedere intrarea în vigoare a Legii nr.53/2003, adică Codul muncii, s-a impus necesitatea corelării prevederilor Legii nr.76/2002 cu cele ale noului Cod al muncii.

Domnul Constantin Niţă:

Vă mulţumesc.

La dezbateri generale?

Vă rog, domnule deputat Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

Grupul parlamentar al Partidului România Mare va vota împotriva acestui proiect de lege, pentru următoarele două considerente: în Raportul de ţară pe 2003, România este criticată şi din perspectiva lipsei unor programe care să asigure în perspectivă integrarea României în structurile europene.

Din punctul nostru de vedere, acest proiect de lege nu va avea altă consecinţă decât crearea posibilităţii drenării fondurilor alocate acestor programe către baronii şi clientela politică a partidului de guvernământ, încă o sursă de drenare a banilor asiguraţi de către structurile internaţionale către fondurile alocate de către Uniunea Europeană pentru dezvoltarea României, dar care vor lua acelaşi drum - al îmbogăţirii unor clienţi ai partidului de guvernământ.

Pentru aceste considerente, având în vedere neseriozitatea politicii de combatere a corupţiei şi lipsa unor programe precise de clarificare a cheltuielii fondurilor alocate până acum ţării noastre, suntem împotriva creării unei noi posibilităţi de drenare a fondurilor de la bugetele statului pentru îmbogăţiţii partidului de guvernământ.

Domnul Constantin Niţă:

Mai sunt intervenţii?

Vă rog.

Reprezentantul UDMR.

Domnul Kerekes Károly:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Stimate domnule ministru,

Acest proiect iniţiat de Guvern privind modificarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, în opinia noastră, răspunde nu numai cerinţelor din partea Uniunii Europene, dar răspunde şi unor nevoi reale. Răspunde necesităţii de a rezolva unele probleme arzătoare în ocuparea forţei de muncă.

Fără pretenţia, exigenţa de a analiza toate măsurile prevăzute, cuprinse în acest proiect de lege, totuşi, vă rog să-mi permiteţi să remarc câteva dintre ele, pe care noi le considerăm foarte importante, foarte utile.

În primul rând, extinderea sferei de accesare la serviciile de formare profesională gratuite, de care vor putea beneficia unele categorii sociale, în mod deosebit cele din mediul rural, unde, cum ştiţi şi dumneavoastră, sunt foarte mari probleme - deci, în mod deosebit cele din mediul rural fără ocupaţie şi venit, aflate în mare sărăcie.

În al doilea rând, considerăm că este o măsură extrem de importantă şi foarte utilă stimularea angajatorilor de a angaja şomeri aflaţi în pragul pensionării, care se află într-o situaţie disperată, datorită practicii de a fi refuzaţi la angajare.

Şi, în al treilea rând, - a treia măsură pe care o remarcăm este întărirea responsabilităţii din partea angajatorilor în respectarea obligaţiilor ce le revin în menţinerea la locul de muncă a persoanelor pentru angajarea cărora aceşti angajatori au beneficiat de o serie de facilităţi.

În concluzie, grupul nostru parlamentar sprijină adoptarea acestui proiect de lege şi-l va vota.

Domnul Constantin Niţă:

Mai sunt alte observaţii la dezbateri generale? Nu mai sunt.

Trecem la dezbaterea legii.

Titlul legii.

Dacă sunt observaţii?

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu aş mai fi venit încă o dată să vă plictisesc cu argumentele pe care trebuie să le aducem în favoarea Legii nr.76, dar a existat un prim vorbitor care ne-a arătat foarte clar că nu are habar despre ce discutăm astăzi.

Eu cred că nu era nevoie de nici un fel de explicaţii, că toate grupurile parlamentare, toată lumea din sala aceasta cunoaşte importanţa Legii nr.76 ca pilon al sistemului de asigurări sociale. Nici vorbă nu este acolo de a drena ceva fonduri. Dar, probabil că modul de gândire a unora dintre noi trebuie drenat cu severitate şi eu sper ca, la alegerile viitoare, electoratul să mai dreneze puţin componenţa aceasta a Parlamentului din punctul de vedere al grupurilor parlamentare, astfel încât aceia care habar nu au despre ce se discută în această aulă, să dispară pe cât posibil; trebuie să fim totuşi înţelegători.

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte, şi vă rog să daţi votul dumneavoastră pentru modificarea Legii nr.76.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Vă rog, pe procedură.

Domnul Viorel Gheorghe Coifan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

N-aş fi intervenit, dacă distinsul antevorbitor nu făcea lecţii de dirigenţie cu noi.

Cunoaştem apetenţa dânsului de profesor, dar aici toţi suntem egali, sub cupola Parlamentului. Prin urmare, vă rog să trecem să discutăm legea şi să nu facem aprecieri care, pe lângă că nu sunt bine venite, sunt şi deplasate.

Domnul Constantin Niţă:

Corect. Da, haideţi să trecem la ...

Domnul Dumitru Buzatu:

O singură frază aş vrea să spun, pentru că eu am vorbit în virtutea dreptului grupului parlamentar de a-şi exprima opinia în legătură cu un proiect de lege. Nu vreau să fac nici un comentariu pe intervenţia procedurală a domnului deputat. Totuşi, aş vrea să-i spun domnului deputat că nu suntem egali. Unii oameni sunt mai graşi, alţii mai slabi, unii mai deştepţi, alţii mai proşti, cum i-a lăsat Dumnezeu. Şi cu asta închei această intervenţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Nu, cred că exagerăm cu aceste luări de cuvânt, v-aş ruga să finalizăm dezbaterile generale. Nu, o să supun votului închiderea dezbaterilor generale, ca să nu mai avem probleme. Vă rog.

Domnul Puiu Haşotti:

Aveţi dreptate, domnule preşedinte.

Într-adevăr, are perfectă dreptate domnul coleg. Unii sunt prost crescuţi, alţii sunt bine - crescuţi.

Domnul Constantin Niţă:

Da, închidem dezbaterile generale, domnule deputat.

Domnul Dan Brudaşcu:

Având în vedere că de la o dezbatere care se doreşte să fie elegantă şi academică s-a ajuns la jigniri, în numele grupului nostru parlamentar, cer oficial domnului vicepreşedinte al Comisiei pentru muncă să-şi ceară scuze pentru afirmaţiile jignitoare aduse la adresa reprezentantului Partidului România Mare.

În caz contrar, cer Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi să ia în discuţie acest caz. (Vociferări în sală.)

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog, domnule deputat, cereţi-vă scuze.

Domnul Dumitru Buzatu:

Nu văd altă soluţie decât să-mi cer scuze pentru faptul că domnul Vasile Moiş nu cunoaşte despre ce se discută în această aulă. Cred că e suficientă această intervenţie şi sper că e mulţumit şi domnia-sa.

Domnul Constantin Niţă:

Vă supun spre aprobare dumneavoastră... închidem acest subiect, şi-a cerut scuze domnul deputat.

Supun votului închiderea dezbaterilor generale. Nu se poate, adică este...

Domnul Văsălie Moiş:

Mi-a rostit numele, daţi-mi dreptul la replică, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnul Constantin Niţă:

Închidem dezbaterile generale, vă rog să trecem la dezbaterea legii, e o chestiune mult mai serioasă.

Titlul legii. Dacă sunt observaţii la titlul legii. Dacă nu, supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. 58 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 23 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Votat titlul legii.

Art.1 alin.1. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră alin.1.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. 57 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 25 de voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere. Votat în unanimitate.

Alin.2 din art.1. Sunt observaţii? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră alin.2.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. 60 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 31 de voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Votat în varianta comisiei.

Alin.1 din pct.2. Sunt observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. 60 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 24 de voturi.

Abţineri? Nu sunt.

Votat în varianta comisiei.

Alin. a) din acelaşi pct.2.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. 60 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 24 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Pct. c). Sunt observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru varianta comisiei la pct. c)? Vă rog, să votaţi. 60 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 24 de voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Votat în varianta comisiei.

Pct. h). Sunt observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. 60 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 25 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Pct.3. Dacă sunt observaţii la pct.3? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră pct.3 în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi? 60 pentru.

Voturi împotrivă? 31 de voturi.

Abţineri? Nu sunt. Votat în varianta comisiei.

Pct.4 alin. a) şi b) dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră pct.4, în varianta comisiei, cu alin. a) şi b).

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. 61 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 23 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt. Votat în varianta comisiei.

Pct.5 alin. c).

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. 64 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 22 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt. Votat pct.5.

Pct.6 alin. a). Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. 64 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 24 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Votată varianta comisiei.

Pct.7 alin.1¹.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. 64 pentru.

Voturi împotrivă? 23 împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Pct.8 alin.2. Dacă sunt observaţii. Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. 64 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 28 împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Votat în varianta comisiei.

Pct.9 alin.3. Sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi, ce faceţi, aţi adormit? 64 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 27 de voturi.

Abţineri? Nu sunt.

Votat în varianta comisiei.

Pct.10. Art.26. Sunt observaţii la modificarea art.26? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră această modificare.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. 65 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 30 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

Votat în varianta comisiei.

Pct.11. Alin.2 din art.27 care va avea un alt cuprins. Vă rog, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Vă rog, să votaţi.

Cine este pentru? 70 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 27 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Pct.12. Art.28 în varianta comisiei. Sunt observaţii? Nu sunt.

Vă supun spre aprobare modificarea art.28.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. 72 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 30 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Votat în varianta comisiei.

Pct.13 lit. f) alin.1 din art.33. Sunt observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. Vă atrag atenţia că dacă sunteţi în sală este bine să votaţi. Vă rog. 53 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 45 de voturi.

Abţineri? O abţinere.

Votată varianta comisiei.

Pct.14. Modificarea art.34 alin.1¹ cu subpunctele a), b), c), d). Sunt observaţii? Nu sunt.

Vă supun spre aprobare modificarea art.34.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. 76 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 45 de voturi.

Abţineri? Nu sunt.

Alin.1² şi 1³ din acelaşi articol. Sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 78 pentru.

Voturi împotrivă? 45 de voturi.

Abţineri? Nu sunt.

Votat în varianta comisiei.

Pct.15 alin.2 art.34. Sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră modificarea art.34.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. 78 pentru.

Voturi împotrivă? 45 de voturi.

Abţineri? Nu sunt.

Pct.16, cu modificarea art.35 alin.1, 2 şi 3. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră art.35 în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. 88 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 45 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt. Votat în varianta comisiei.

Pct.17 lit. a) şi h) alin.1 din art.38. Sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră pct.17din raport.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. 77 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 45 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Procedură? Vă rog.

Domnul Cornel Popa:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte de şedinţă, vă amintim că, aşa cum este stabilit în program, la această oră avem vot final. Dacă dumneavoastră consideraţi că trebuie să facem alt program, atunci vă rog să convocaţi Comitetul ordinii de zi să vedem dacă se poate stabili altceva sau nu.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Eu pot să consult plenul pe vot dacă continuăm să finalizăm această lege, plus Tratatul cu Ucraina. (Vociferări în sală.)

Supunem la vot, plenul este suveran.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Eu vă mulţumesc că mi-aţi permis să expun o chestiune de procedură. Nu putem adapta regulamentul în funcţie de interesele conjuncturale ale momentului. Regulamentul ne spune foarte clar, plenul se poate pronunţa în urma deciziei Comitetului ordinii de zi, pe care o poate confirma sau infirma. Dar, înainte de a fi un vot al plenului trebuie să fie o decizie a Comitetului ordinii de zi, decizie care nu a fost luată şi, în consecinţă, domnule preşedinte, nu putem trece peste aceste etape procedurale stabilite. Deci, nu putem invoca diverse aspecte de conjunctură, în funcţie de interesele momentului. Regulamentul este regulament şi se aplică în litera şi în spiritul lui, aşa cum l-am conceput împreună.

Deci, domnule preşedinte, ori procedaţi la şedinţa de vot final, conform programului, ori se convoacă cele două foruri de conducere ale Camerei care vor lua decizia în consecinţă şi vor fi informaţi colegii noştri.

Dumneavoastră aţi votat acest regulament, domnule coleg, pe care trebuie să-l respectăm. Până e în vigoare îl respectăm, când se va schimba, procedăm altfel.

Domnul Constantin Niţă:

Deci la ora 12 era programat votul pentru Tratatul dintre România şi Ucraina. Putem să finalizăm această lege şi tratatul respectiv şi închidem şedinţa. Putem să continuăm cu votul plenului. Plenul este suveran chiar peste Comitetul ordinii de zi. Eu supun votului dumneavoastră prelungirea programului pe finalul acestei legi şi pe tratatul cu Ucraina.

Vă supun votului. Cine este pentru prelungirea programului? Vă rog să număraţi. 96 de voturi pentru.

Voturi împotriva prelungirii programului. 50 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Deci, vom continua programul, conform ... Vă rog.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În numele Grupului parlamentar al PD, vreau să vă informez, domnule preşedinte, întrucât dumneavoastră supuneţi la vot ceea ce nu trebuie să fie supus la vot, şi anume Regulamentul Camerei Deputaţilor, Grupul parlamentar al Partidului Democrat părăseşte sala de şedinţe, ca o formă de protest pentru nerespectarea regulamentului pe care cu toţii l-am votat.

Nu este vorba de un act normativ sau altul, e vorba de respectarea regulamentului, ori se respectă, ori nu se respectă, iar noi nu putem fi părtaşi la un demers de încălcare flagrantă a Regulamentului Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Da. am înţeles.

Domnul Văsălie Moiş:

Pentru aceleaşi considerente, Grupul parlamentar al PRM părăseşte dezbaterile. (Grupul parlamentar al PRM se ridică şi părăseşte sala.)

Domnul Corneliu Popa:

Nu putem fi de acord să votăm încălcarea regulamentului, în consecinţă, şi Grupul parlamentar al PNL părăseşte sala. (Grupul parlamentar al PNL părăseşte sala.)

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Vom continua dezbaterile, conform votului pe care l-am dat în Cameră, şi vă propun să închidem legea la pct.18, Legea privind modificarea şi completarea Legii nr. 76/2000 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă şi să trecem la Proiectul de Lege pentru ratificarea Tratatului între România şi Ucraina privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, colaborarea şi asistenţa mutuală în problemele de frontieră, semnat la Cernăuţi la 17 iunie 2003.

Domnule ministru, vă rog.

Domnul Mircea Geoană (ministrul afacerilor externe):

Bună ziua, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Venim în faţa dumneavoastră astăzi cu un proiect de lege privind ratificarea unui tratat între România şi Ucraina privind regimul frontierei de stat.

După cum ştiţi, acesta a fost semnat anul trecut la Cernăuţi de către preşedinţii român şi ucrainean şi acest document reprezintă unul din documentele importante care stau la baza relaţiei între România, ca membru al NATO în câteva săptămâni şi al Uniunii Europene în 2007, şi cel mai important vecin al nostru Ucraina. Ştiţi bine că relaţiile legate de frontiera româno-sovietică, problemele încă în suspensie, apropo de platoul continental, şi în general o anumită dificultate a acestei relaţii au făcut ca pentru Tratatul privind regimul de frontieră româno-ucrainean să fie nevoie de mulţi ani de muncă diplomatică şi politică.

Vă reamintesc faptul că am avut această obligaţie ca urmare a semnării în 1997 a Tratatului de bază între România şi Ucraina şi a Declaraţiei conexe a miniştrilor de externe ai vremii respective, în care încheierea acestui tratat privind regimul de frontieră reprezenta o obligaţie pentru ambele părţi.

Mai mult decât atât, încheierea acestui tratat privind regimul de frontieră reprezintă, conform aceluiaşi document conex la tratatul de bază, o piesă indispensabilă pentru o eventuală deferire către arbitrajul internaţional a problemei platoului continental.

În mod explicit, în absenţa acestui tratat privind regimul de frontieră, o eventuală soluţionare a problemei care este încă în suspensie între România şi Ucraina, platoul continental şi partajarea importantelor resurse economice şi naturale din Marea Neagră ar fi fost practic imposibilă şi ar fi fost imputabilă părţii române.

Mai mult decât atât, acest regim al frontierei de stat dintre România şi Ucraina nu reprezintă un tratat cu privire la frontiera româno-ucraineană, ci un tratat cu privire la regimul frontierei ca viitoare frontieră Schangen, România are obligaţia de a avea un regim al frontierei sale răsăritene care să fie compatibil cu normele şi reglementările Uniunii Europene.

Nu ascund faptul că dificultăţile pe care le-am avut în negocierea acestor documente şi dificultăţile pe care le avem în continuare pentru demarcarea platoului continental fac ratificarea şi intrarea în vigoare a acestui tratat privind regimul de frontieră o necesitate imperioasă.

În următoarea perioadă va trebui să găsim o soluţie bilaterală sau de arbitraj internaţional la Haga, a problemei care încă reprezintă o dificultate pentru relaţia româno-ucraineană care se numeşte platoul continental.

În egală măsură, acest tratat reprezintă şi o garanţie pentru interesul românesc în ceea ce priveşte lăţimea permanentă de 20 de mile marine a mării noastre teritoriale. Este şi un mecanism care asigură mobilitatea ultimului punct al frontierei maritime. În egală măsură, acest document permite corectarea traseului frontierei de stat fluviale în funcţie de mutaţiile naturale ale poziţiei şenalului navigabil principal sau mijlocului pânzei de apă.

Ţinând cont de mutaţiile naturale, acest lucru reprezintă o asigurare suplimentară pentru o frontieră care să asigure în mod echitabil o astfel de evoluţie.

Lucrul important care a stârnit comentarii în presa română şi internaţională, în cap.XII al acestui tratat, am instituit un mecanism de consultări obligatorii, prealabile realizării unor lucrări pe apele de frontieră care au potenţialul de a modifica configuraţia acestora sau de a afecta regiunea de graniţă. Şi acest lucru devine cu atât mai relevant în condiţiile unor declaraţii şi unele acţiuni preliminare întreprinse de autorităţile ucrainene cu privire la amenajarea unui eventual canal de navigaţie pe Braţul Bâstroie sau recenta prezenţă a barjei de petrol în regiunea de frontieră româno-ucraineană.

Este un mecanism asiguratoriu care asigură un cuvânt obligatoriu din partea română pentru eventuale astfel de acţiuni. Este un tratat care asigură un regim european al frontiere noastre şi am dorit să dăm un semnal către Bruxelles şi către partenerii noştri europeni în acest context.

Aş mai face doar câteva precizări cu privire la avantajul tactic pe care ratificarea acestui tratat l-ar aduce intereselor noastre. Reamintesc faptul că în Acordul conex emis în 1997 se stabileşte o relaţie obligatorie între acest document pe care vi-l supunem atenţiei astăzi şi procesul de delimitare a platoului continental şi zonelor economice exclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră.

Acest acord conex tratatului de bază din 1997 stabileşte o procedură specială, care, odată îndeplinită prin ratificarea acestui tratat pe care vi-l supunem astăzi, ar permite României să sesizeze Curtea Internaţională de Justiţie privind delimitarea spaţiilor maritime menţionate.

Conform documentului din 1997, în cazul în care România şi Ucraina nu vor reuşi să ajungă la o soluţie negociată a problematicii delimitării într-un interval de timp rezonabil, Curtea Internaţională de Justiţie poate fi sesizată de oricare dintre părţi în cazul în care tratatul privind regimul frontierei a fost încheiat sau se poate demonstra că neintrarea sa în vigoare se datorează vinei uneia dintre părţi.

În dreptul internaţional, demonstrarea vinei deliberate a unui stat suveran este o chestiune dificilă şi, practic, aproape imposibilă. Aş vrea să fac precizări legate de ultimele discuţii pe care le-am avut cu partea ucraineană cu privire la platoul continental şi demarcarea zonei economice exclusive în Marea Neagră. Am avut până acum 21 de runde de negocieri pe acest subiect. Progresul este în continuare foarte lent. Poziţiile se păstrează cu o doză mare de divergenţă.

La această oră, în pofida recentelor propuneri avansate de ministrul ucrainean de externe, cu ocazia vizitei la Bucureşti, ne este greu să anticipăm că vom putea ajunge în termen scurt sau rezonabil la o soluţie negociată.

De aceea, tratatul pe care vi-l supunem ratificării astăzi, capătă o importanţă deosebită pentru a putea permite opţiunea arbitrajului internaţional în condiţiile în care nu vom sesiza o flexibilizare şi o atenuare a pretenţiilor excesive ale părţii ucrainene în relaţia cu România pe platoul continental.

Aceasta este de fapt miza adevărată a acestui tratat privind regimul de frontieră. Repet, şi în concluzie: tratatul nu stabileşte frontiera româno-ucraineană; el stabileşte regimul de frontieră a unei frontiere europene şi moderne între un stat U.E. şi un stat vecin Uniunii Europene extinse, o frontieră de tip schengen, mecanisme de consultare prealabilă, mecanisme moderne, aşa cum trebuie să fie o frontieră răsăriteană a Uniunii Europene extinse.

În egală măsură, consecinţa practică şi care sper că va avea aprecierea pe care trebuie să o aibă, ne deschide calea către rezolvarea, dacă nu vom putea bilaterală, internaţională a platoului continental care reprezintă pentru România adevărata miză a acestei dezbateri.

În consecinţă, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor deputaţi, poziţia Guvernului şi a Ministerului de Externe este că intrarea în vigoare a acestui tratat privind regimul de frontieră reprezintă o necesitate, ea va permite în egală măsură abordarea relaţiei cu Ucraina pe un plan mai larg, care să fie, sperăm noi, ceva mai pozitivă, inclusiv în problematica protecţiei minorităţilor româneşti din nordul Bucovinei şi din sudul Basarabiei.

Este un document important, e un document necesar, este un document prin care România îşi va putea apăra mai bine şi cu mai multe argumente interesul naţional în relaţia cu acest important vecin al României şi al spaţiului occidental extins.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Şi eu vă mulţumesc.

O problemă de procedură are domnul secretar Haşotti, după care comisia.

Domnul Puiu Haşotti:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Tratatul cu Ucraina este un document de foarte mare însemnătate. Noi am avut privilegiul şi bucuria ca la grupul parlamentar să avem o discuţie foarte interesantă cu domnul secretar Diaconescu Dumitrescu, viitorul ministru al justiţiei şi problemele pe care le cuprinde acest tratat sunt cu adevărat importante pentru istoria României.

Din sală:

Mâine votăm Guvernul.

Domnul Puiu Haşotti:

Nu, nu votăm Guvernul, staţi liniştiţi! Îl votaţi dumneavoastră! Dar să lăsăm discuţiile acestea...Este un moment foarte important, domnilor, să-i dăm importanţa cuvenită.

Stimaţi colegi, eu cred că acest tratat merită să aibă o dezbatere politică între grupurile parlamentare. Cred că ar fi foarte util ca grupurile parlamentare să îşi exprime poziţia faţă de acest tratat. Faptul că nu s-a respectat programul, nu este vina celor trei grupuri parlamentare care au părăsit sala. Cred însă cu tărie şi cred că nimeni dintre dumneavoastră nu mă poate contrazice, decât dacă vreţi, formal, că acest tratat, acest document excepţional de o importanţă deosebită merită o dezbatere politică între grupurile politice.

Prin urmare, eu vă propun să amânăm dezbaterea acestui document, cu atât mai mult cu cât la ora 12,00 era programat votul final.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Noi am anunţat încă de la început că în jurul orei 12,00 vom vota şi vom discuta tratatul cu Ucraina. Cred că sunteţi de acord cu mine. Din păcate, grupurile parlamentare nu toate au înţeles importanţa acestui lucru. Pentru acest motiv, au şi părăsit sala.

De aceea, cred că nu putem să amânăm dezbaterea acestui proiect. Deci, eu supun votului dumneavoastră propunerea domnului Haşotti, ca să fie cât mai democratic posibil.

Cine este pentru amânare? Două voturi pentru amânare.

Cine este împotriva amânării? Majoritatea celor prezenţi în sală sunt împotrivă.

Comisia, vă rog, punctul de vedere.

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată spre dezbatere şi aprobare în fond în procedură obişnuită cu proiectul de lege enunţat, a beneficiat de avizele favorabile de la Consiliul Legislativ şi Comisia pentru politică externă.

Tratatul supus spre ratificare Parlamentului reglementează un regim al frontiere model, în conformitate cu standardele Uniunii Europene, având în vedere şi faptul că frontiera româno-ucraineană va deveni în curând frontiera estică externă a Uniunii Europene şi este deja frontiera răsăriteană a NATO.

De asemenea, tratatul cuprinde prevederi referitoare la datarea aplicării sale, în funcţie de acquis-ul comunitar relevant al Uniunii Europene.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

La dezbatere în comisie a participat şi domnul secretar de stat Cristian Diaconescu, domnule secretar, şi comisia a hotărât, în urma dezbaterii, cu 20 de voturi pentru, patru împotrivă şi o abţinere, să supună acest proiect de lege plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, în forma adoptată de către Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

La dezbateri generale dacă doreşte cineva.

Poftiţi, domnule Niculescu.

Domnul Constantin Niculescu:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Asistăm astăzi la un fapt aproape inevitabil în relaţiile României cu vecinii săi. Dacă tratatul de bază s-a încheiat în anul 1997, astăzi, respectiv în această perioadă, după perioada tratatului de bază, frontiera era frontiera României cu fosta U.R.S.S., pentru că acest regim al frontierei nu fusese perfectat.

Sigur că există lucruri pe care la un moment dat nu vrem să le vedem. Eu aş vrea să cred că existenţa statelor astăzi în marea familie europeană este un dat care nu trebuie să fie ignorat. România trebuia să-şi trateze problemele de frontieră cu noul stat, Ucraina, care sigur că a fost înfiinţat după tratatul pe care l-am avut un număr de ani cu fosta U.R.S.S. şi care astăzi era aproape caduc.

Din acest punct de vedere aş vrea să cred că Guvernul României care a negociat, aşa cum am auzit din spusele domnului ministru, destul de greu regimul frontierei, a făcut un act absolut necesar. În primul rând, în tratat, este prevăzut un lucru care până acum n-a fost luat în considerare, acela al mării teritoriale care se întinde pe lăţimea de 12 mile marine.

Şi dumneavoastră ştiţi perfect ce înseamnă acest lucru, pentru că în acest interior există un diferend de ani şi ani de zile între statul nostru şi ceea ce se întâmplă acolo.

aş vrea să cred că din punct de vedere al existenţei întregului teritoriu al României, legat de graniţa cu Ucraina, are de câştigat. În primul rând, aş vrea să remarc că la art.12, pct.6 din tratat este prevăzut că realizarea pe apele de frontieră sau pe malurile acestora a oricăror construcţii care pot provoca modificarea albiei acestor ape sau regimului lor de scurgere, se efectuează în conformitate cu înţelegerile bilaterale în vigoare.

Aş vrea să vă rog să fiţi de acord că în Delta Dunării, această minunăţie pe care o are România, există şi un proces prin care se degradează malurile apelor. Bineînţeles că tot în această minunăţie a României există şi o activitate intensă de vânătoare şi de pescuit, care iarăşi în art.16 al tratatului este rezolvată din punct de vedere al posibilităţii rezolvării conflictelor ulterioare.

Dar cel mai important pentru mine şi pentru judeţul pe care-l reprezint în Parlamentul României este art.20. Aş vrea să vă informez că la mila 61 pe Braţul Chilia, aproape de limita apelor de frontieră, de fapt, ostentativ, ucrainenii au plasat un adevărat depozit de 1000 de tone de combustibil. Sigur, asupra părţii comerciale e mai puţin interesant pentru că se duce o activitate de contrabandă, dar asupra teritoriului Deltei Dunării, această barjă cu 1000 de tone de produse petroliere reprezintă un adevărat pericol. Un singur accident al acestei barje lasă România fără o bună parte din Delta Dunării datorită poluării.

Iar în art.20 al tratatului este stipulat în mod deosebit că părţile contractante vor lua măsurile necesare pentru protecţia mediului. Astăzi, România asistă ce se întâmplă pe această barjă care, când arborează un pavilion ucrainean, când arborează un pavilion georgian, oricum, induce în eroare, iar forţele noastre, ale poliţiei de frontieră stau şi veghează tocmai pentru ca să ne salvăm această minunăţie a naturii care există - Delta Dunării.

Din acest punct de vedere, stimaţi colegi, vă invit să votăm acest tratat, să votăm ratificarea lui, pentru că nu face altceva decât să ne aducă un bine în viitor şi în mod deosebit pentru rezolvarea tuturor litigiilor care sunt vechi de ani de zile pe această graniţă.Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc. Dacă mai doreşte cineva la dezbateri generale. Nu mai doreşte nimeni.

Începem dezbaterea pe articole. La titlul legii dacă sunt observaţii. Nu sunt. Supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi. Majoritatea celor 120 de deputaţi.

La art.unic, dacă sunt observaţii. Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră art.unic. Cine este pentru? Mulţumesc. 120 voturi pentru. Ceilalţi n-au votat.

Cu aceasta, stimaţi colegi, proiectul de lege îl vom supune votului final într-o şedinţă pe care o vom comunica.

Mâine la ora 9,30 este şedinţă comună privind proiectul de reorganizare a Guvernului.

Vă doresc o zi bună în comisii. La revedere!

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,35.