Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnul Nicolae Leonăchescu şi Puiu Haşotti, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa.

Începem prima parte a şedinţei de astăzi, dedicată intervenţiilor deputaţilor.

Domnul Liviu Bara. Va urma domnul profesor Mincu.

Domnul Radu Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul intervenţiei mele de astăzi este "Terorismul şi posibilitatea de a munci în străinătate".

11 septembrie 2001. Două avioane pilotate de sinucigaşi pline cu oameni nevinovaţi lovesc "inima" Americii, distrugând clădirile World Trade Center, unele din cele mai importante clădiri din lume.

11 martie 2004. Alţi alienaţi mintal adepţi ai teroarei lovesc cu premeditare într-o majoritate care îşi asigura cu multă sudoare existenţa, aruncând în aer o mulţime de trupuri ale unor oameni care se îndreptau, matinal, spre locurile de muncă.

Aşadar, criminali absurzi şi ticăloşi au coborât de la ţinte precise, explicite, cum a fost la New York, la anonimi, spanioli sau străini, din trenurile care îi purtau spre locurile unde îşi câştigau pâinea zilnică. Prin această lovitură, terorismul şi-a arătat încă odată chipul hidos, astfel încât orice fiinţă umană din orice colţ al lumii poate fi o posibilă victimă.

Din păcate, şi România a fost şi este în doliu. Printre cei care şi-au pierdut viaţa în atentatul de la Madrid au fost şi 14 români. Alţii sunt în stare gravă, iar spaima morţii pluteşte încă pe deasupra mai multor familii care cer îndurare de la Dumnezeu.

Tot ce s-a petrecut în Spania a declanşat durere, lacrimi, revolte şi uimire. Oameni din toate colţurile lumii au protestat, au participat la mitinguri ale tăcerii, au aprins lumânări în amintirea victimelor, iar familiile îndoliate şi-au îngropat morţii.

Din păcate pentru unii dintre români, tristul eveniment nu a avut darul de a ne uni, a protesta şi a încerca să găsim orice mijloace de luptă contra terorismului, ci a prilejuit un eveniment de dezbinare, în care ura a făcut încă odată să întunece minţile unor politicieni, ziarişti sau a unor analişti politici, care văd în actuala Putere un duşman permanent.

S-a ajuns până acolo încât s-a acreditat ideea că dacă românii şi-ar fi găsit locuri de muncă în ţară nu ar mai fi plecat în Spania sau aiurea pentru a munci şi a câştiga un ban. Această situaţie redusă la absurd ne-ar conduce la ideea că dacă Guvernul Năstase nu ar fi reuşit să elimine vizele Schengen nu ar fi existat victime româneşti în Spania.

Vreau să amintesc că în toate ţările lumii lucrează cetăţeni ai altor ţări. Există tratate bilaterale între ţări în care se stipulează şi asigurarea unor locuri de muncă în condiţii egale între ţările semnatare. Că există şi oameni care lucrează ilegal într-o ţară sau alta, este altceva, dar excepţiile întăresc regula.

Între România şi Spania există un astfel de tratat şi este respectat întocmai. Dacă, dintr-un motiv sau altul, un accident de muncă, de transport sau boală profesională ar conduce la decesul unui spaniol care lucrează în România, vina ar fi a Guvernului spaniol că nu a asigurat locuri de muncă suficiente spaniolilor? Este de râs acceptarea acestei idei, aşa cum de râs este şi poziţia celor care au lansat-o.

Domnilor din Opoziţie,

Vă place sau nu, viaţa merge înainte. Românii vor pleca să lucreze în străinătate, aşa cum străinii vor veni să lucreze la noi; românii vor pleca să viziteze ţări străine, aşa cum străini vor veni să viziteze România, şi plecarea la lucru sau plecarea în scop turistic în altă ţară reprezintă un risc pe care fiecare şi-l asumă.

Cât despre faptul că nu există locuri de muncă suficiente în ţară, nu este o noutate, dar cred că nu există ţară în care aceste locuri de muncă să fie suficiente, aşa că nu văd de ce România ar fi o excepţie.

Că în unele ţări salariile sunt mai bune decât la noi, acest lucru este asumat cu luciditate de Guvernul Năstase, care, chiar prin vocea primului-ministru, îndeamnă oamenii să apeleze la Oficiul pentru Migraţie a Forţei de Muncă, înfiinţat la nivelul Guvernului, pentru a li se găsi locuri de muncă în străinătate.

De altfel, toţi cei care au lucrat în străinătate fac apel la Guvern să li se permită în continuare să îşi caute locuri de muncă, la fel ca şi alţii care nu au lucrat încă afară, dar îşi doresc enorm acest lucru.

Concomitent cu acest îndemn, Guvernul promite înfiinţarea de locuri de muncă în ţară astfel încât în fiecare familie să existe cel puţin un salariat.

Cunoscând seriozitatea Guvernului Năstase, sunt convins că promisiunile se vor transforma în practică.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Iulian Mincu. Va urma domnul Petre Posea.

Domnul Iulian Mincu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mă refer în declaraţia mea politică de astăzi la problemele învăţământului superior din România.

"Raportul privind starea învăţământului superior în perioada 2001-2003", document publicat la 17 februarie 2004, doreşte să demonstreze progresul deosebit al învăţământului superior sub guvernarea PSD. Se subliniază între altele conceptul Ministerului Învăţământului de retragere a statului din finanţarea învăţământului superior.

Se subliniază că în 2001 existau 140 de universităţi de stat şi particulare. În 2003 sunt 107 universităţi, dintre care 49 de stat plus 7 cu caracter militar şi 20 de universităţi particulare acreditate; restul sunt autorizate.

S-a ajuns, subliniază Raportul, de la 833 de studenţi la 100 de mii în 1990-1991 la 2800 de studenţi la 100 de mii în 2002-2003.

De precizat: dintre cei 450 de mii de studenţi la universităţile de stat, 190 de mii plătesc taxe, depăşind astfel cifra de la învăţământul particular - de 146815.

Învăţământul universitar românesc de stat a devenit astfel o mare afacere. Din 1990 încoace, România finanţează aceeaşi cifră de şcolarizare în învăţământul superior: aproximativ 60 de mii de locuri de studenţi pe an, din cei 607600 de studenţi pe an la învăţământul de stat şi particular care existau în 2002-2003.

Din punct de vedere al taxelor, România se aliniază multor ţări ale Uniunii Europene. Pentru înscrierea la admitere, se cer 50-100 de euro, iar pentru şcolarizare între 350 şi 800 de euro anual. Precizez "unele" pentru că în 7 din cele 15 ţări învăţământul superior atât pentru localnici, cât şi pentru străini este gratuit - nici taxe de înscriere, şi nici de şcolarizare. Le menţionez: Austria, Germania, Danemarca, Grecia, Finlanda, Luxemburg, Suedia.

La noi, în medie taxele variază între 350 şi 800 de dolari. Spre exemplu, În Franţa şi Portugalia taxele variază între maximum 240 euro până la 294 de euro.

În România, toate facultăţile de stat solicită taxa de înscriere şi la toate specialităţile. Conform Constituţiei din 2003, art.32 alin.4, învăţământul de stat este gratuit, conform legii.

Ţările Uniunii Europene care percep taxe recalculează în timpul anului, trimestrial, în funcţie de situaţia materială a studentului, taxa pe care acesta trebuie să o plătească. La noi, nu se pune o astfel de problemă.

Facultăţile din Uniunea Europeană sunt libere să fixeze taxe sau nu la cei cu frecvenţă redusă, pentru cei de la studiul postuniversitar şi/sau pentru cei care provin din ţările Uniunii Europene. În majoritate, chiar unele ca Spania, Norvegia, Italia, care iau taxe la învăţământul de zi, renunţă la taxele la învăţământul postuniversitar.

Veniturile din ţările Uniunii Europene sunt cu mult superioare celor din România, care garantează "Învăţământul în România este prioritar şi gratuit", fapt confirmat şi de Legea Statutului personalului didactic, 1997, art.72 alin.3, şi sunt obligat să accentuez că o treime din tinerii până la 24 de ani din România trăiesc în sărăcie şi uneori sub pragul de sărăcie obişnuită. Sărăcia este exprimată la noi sub suma de 1,75 milioane de lei lunar, adică mai puţin de 45 de euro lunar, atât cât se câştigă în Spania într-o singură zi de muncă.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvânt domnului deputat Petre Posea. Va urma domnul Ştefan Baban.

Domnii deputaţi Pavel Târpescu, Florin Iordache, Dan Brudaşcu, Emil Rădulescu şi Marin Anton au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Petre Posea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia de astăzi se intitulează "Oameni de nimic lovesc în mod josnic în realizările guvernării Partidului Social Democrat".

Opoziţia română a alunecat pe panta periculoasă a reducerii programului său politic la un singur cuvânt - "antipesedismul". Chiar dacă despici firul în patru sau investighezi cu lupa, ferit-a Sfântul să depistezi în discursurile ei identificarea problemelor cu care se confruntă societatea românească, natura acestora, analiza simptomelor dar mai ales cauzele ce le generează, enumerarea acestora în funcţie de priorităţi, soluţiile privind remedierea, dar mai ales resursele pentru avansarea celor mai optime terapii.

În bolnava concepţie a Opoziţiei noastre, totul este redus la ideea că dacă românului nu îi este bine vina aparţine exclusiv PSD şi că simpla înlăturare a acestuia de la putere, brusc şi dintr-o dată, va rezolva ca prin farmec orice problemă.

De asemenea, mai observăm că în ultima perioadă Opoziţia a devenit extrem de agresivă, lovind orbeşte în dreapta şi în stânga, înfigându-şi colţii nu numai în adversarul politic, ci au început să se sfâşie chiar între ei. Şi, atunci, ce dovadă mai veridică a turbării ce i-a cuprins pe liderii acesteia, atât la centru cât şi pe plan local, mai dorim, sindrom ivit în special din cauza neputinţei ce-i caracterizează şi a ridicolului de care s-au umplut?

Acesta nu este numai convingerea noastră, dar chiar şi analiştii străini au remarcat faptul că Opoziţia este foarte slabă în România. Este şi firesc să fie aşa deoarece exponenţii principali ai acesteia - PNL şi PD - şi-au demonstrat totala incompetenţă atunci când s-au aflat la guvernare. Încercarea lor de a arunca întreaga responsabilitate pentru eşecul total al guvernării anterioare - asupra PNŢCD - nu a fost convingătoare de vreme ce timp de patru ani au deţinut ministerele cele mai importante în guvernele Ciorbea, Radu Vasile şi Mugur Isărescu.

Dar ceea ce a produs o adevărată panică în rândul Opoziţiei au fost aprecierile pozitive venite din străinătate la adresa Guvernului PSD. Nici un guvern postdecembrist nu s-a bucurat de atâtea aprecieri din partea cercurilor politice şi financiare internaţionale. De aceea această panică furibundă a Opoziţiei se manifestă frecvent împotriva Guvernului Năstase şi împotriva liderilor PSD centrali şi locali, îmbrăcând diverse aspecte mârşave, suburbane. La fel de tare, ei suferă şi pentru că bilanţul guvernării PSD se înscrie cu creşteri substanţiale ale p.i.b.-ului, cu deficite bugetare rezonabile, inflaţie controlată, cu scăderea vizibilă a ratei şomajului şi o creştere substanţială a exporturilor.

Ar fi imposibil de ascuns problemele care încă există - unele salarii şi pensii mai modeste, unele creşteri de preţuri în unele sectoare sau la categorii de produse. Pentru orice om logic, este absurd de crezut că toate nerealizările societăţii româneşti se pot eradica brusc, după ce în perioada 1997-200 ţara a cunoscut un declin economic catastrofal.

Progresele făcute de Guvernul Adrian Năstase este şi firesc să îngrijoreze Opoziţia. Dacă lucrurile continuă în acelaşi ritm susţinut, în 2004 va fi foarte greu, dacă nu imposibil, ca Opoziţia să obţină o creştere a numărului de mandate în Parlament, iar despre revenirea la putere nici vorbă. Şi, atunci, în criză de proiecte viabile care să stea în faţa ascensiunii guvernării PSD, apelează la tot felul de mizerii şi colecţii de delaţiuni lipsite de suport, având ca principal scop subminarea încrederii ţărilor occidentale dar şi a românilor în conducerea actuală a României.

Şi, ca o culme a fariseismului politic ce caracterizează Opoziţia de pe la noi, în mod declarativ, la unison, aceasta sprijină orice demers şi acţiune ale Puterii atât pe plan intern cât şi internaţional, dar în realitate este disperată la gândul că toate aceste evenimente benefice se pot întâmpla şi au loc numai în timpul guvernării PSD, provocând o mare jale în rândul politicienilor Opoziţiei.

Ca parlamentar, martor la fel de fel de dispute politice, ortodoxe sau mai puţin ortodoxe, poate aş fi trecut cu vederea, catalogându-le nesemnificative - este vorba de ipocrizia, meschinăria şi murdăria emanate în special de reprezentanţii "struţo-cămilei" PNL-PD (hibrid între liberalism şi social-democraţie mimată), dar şi de alţi "trepăduşi" ai unor formaţiuni politice de "buzunar", dacă nu m-ar fi iritat la culme un atac josnic, sub centură, lipsit de fundament, lansat la adresa unor oameni de excepţie din conducerea politicului şi executivului buzoian.

Instrumentate din umbră atât de reprezentanţii "cyborgului cu scrâşnet canin" şi ai "matrozului ochios", dar şi de alţi "ipochimeni" ostili bunului mers al activităţii în municipiul şi judeţul Buzău, atacurile josnice la adresa prefectului judeţului, preşedintelui consiliului judeţean şi primarului municipiului Buzău nu au fost atât de "savurate" de populaţia judeţului, pe măsura aşteptărilor celor care le-au lansat. Nu a fost surprinzător nici măcar faptul că articolele denigratoare au apărut succesiv în două cotidiene distincte, acuzaţiile fiind aceleaşi, în situaţia în care presa locală nu a scris nimic.

Mi se pare inutil şi deplasat să fim suspicioşi asupra unora sau altora, potenţiali "truditori" la asemenea mizerii, dar un lucru cert, de necontestat, este că autorii acestor "opere" dau dovadă, pe lângă alte lipsuri, de o crasă lipsă de profesionalism, atâta timp cât nu au verificat informaţiile. Dar ce poţi face? precedentul a fost creat prin vânzarea Mântuitorului pe o mână de arginţi.

Cu toate acestea, fiind realişti şi "iertând greşiţilor noştri", îi absolvim pe aşa-zişii ziarişti de prea marele zel, dar nu putem face acelaşi lucru cu "eminenţele cenuşii" care sunt în spatele acestor "mâncători de "..pâine" şi care au impresia că pot denigra totul, pot arunca cu noroi pe realizări notabile create în timp, numai pentru faptul că nu pot prezenta programe alternative şi, mai ales, nu pot contesta realităţile dobândite de poporul român, dar nu datorită lor.

Cu riscul că mă repet, consider regretabilă renunţarea la profesionalism a celor care recurg la afirmaţii mincinoase şi scandaloase, şi nu în ultimul rând taxez culpabilitatea directorului cotidianului "Jurnalul Naţional", care a acceptat publicarea unor astfel de materiale fără o documentare prealabilă.

După asemenea "specimene", este mai uşor să nu faci nimic, de teama de a nu fi identificat cu legături conspirative. Este adevărat că, în politică, fiecare îşi face campanie cu mijloacele la îndemână, dar parcă este prea de tot să apelezi la asemenea mârşăvii.

Trebuie să ne aşteptăm, deci, în continuare la acţiuni concertate de subminare a tot ceea ce a făcut bun PSD şi guvernul nostru, din înguste interese politice de grup.

Este bine să înţelegem şi să anihilăm scopurile acestor diversiuni şi să nu ne lăsăm amăgiţi de propaganda făcută de nişte oameni putrezi din punct de vedere moral şi care au făcut atâta rău ţării noastre.

Panica şi disperarea care i-a cuprins îi împinge să acţioneze împotriva propriei ţări, şi am convingerea că electoralul îi va sancţiona aşa cum merită.

Vă mulţumesc.

Vă rog să îmi permiteţi să mai depun o declaraţie politică "Europa şi terorismul".

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Ştefan Baban. Va urma domnul Napoleon Pop.

Domnii deputaţi Romeo Raicu, Mihai Stănişoară, Adrian Semcu şi Codrin Ştefănescu au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"România şi locul ei în Europa".

Recentele atentate de la Madrid au demonstrat încă odată, dacă mai era nevoie, că sărăcia din România a alungat pe mulţi dintre concetăţenii noştri pe meleaguri străine pentru a încerca să-şi îndulcească traiul chinuit - şi pe al lor, şi pe al familiilor lor, pentru că banii câştigaţi cu greu şi cu multă trudă asigură şi traiul a zeci de persoane care au rămas în ţară şi care nu reuşesc să-şi găsească locuri de muncă decente.

Dacă, în urmă cu 3-4 ani, doar 25-50000 de români se aflau în Spania, în anul acesta numărul lor a ajuns la peste 2000000, mulţi dintre ei fiind stabiliţi acolo fără forme legale. Am văzut cu toţii, în aceste zile de calvar, cum se descurcă pentru a reuşi să trimită ceva bani celor de acasă, iar cei care au reuşit să prindă ceva cheag şi-au chemat şi familiile şi au hotărât să rămână definitiv acolo. Este trist, mai ales că nu toţi cei care au luat această decizie sunt oameni tineri, mulţi dintre ei încadrându-se în grupa de vârstă 35-40 de ani.

În acest timp, în ţară, actualul guvern se laudă cu faptul că nivelul şomajului a scăzut vertiginos, ajungând la o rată de 7-8% la nivelul ţării.

Chiar şi în zonele cu probleme mai mari, respectiv Moldova, Valea Jiului, sudul ţării au reuşit să înregistreze un prag al şomajului la nivelul a 10% din populaţia activă a acestor zone.

La prima vedere, succesul pare evident, dar, analizând şi disecând cifrele menţionate, ajungem la trista concluzie: scăderea ratei şomajului s-a făcut prin exportul de sărăciei în ţările Europei - Spania, Italia, Austria, Franţa, Anglia etc., acolo unde muncile cele mai grele şi mai prost plătite sunt îndeplinite de români şi de alte naţii care au plecat din ţările lor în speranţa unui trai mai bun.

Rudele celor decedaţi au fost înmărmurite de durere la aflarea tristei veşti. Dar cred că şi la gândul că cei plecaţi pe meleaguri străine au avut un asemenea ghinion, în locul unui trai mai bun să-şi piardă viaţa, sufletele celor apropiaţi au fost devastate când au fost văzut în faţa ochilor destrămarea visurilor celor plecaţi.

Cifrele prezentate prin statistici serbede nu reuşesc întotdeauna să arate adevărata stare a lucrurilor cu care se confruntă românul de rând zi de zi.

Banii trimişi din străinătate, ca şi pachetele ascund înjosirea, truda şi singurătatea celor care au preferat "să aibă parte" de toate acestea pe alte meleaguri şi nu în propria ţară. Pentru cei rămaşi în ţară, viaţa nu este uşoară - trebuie să se descurce cu greutăţile zilnice, cu gospodăriile şi cu copiii lăsaţi în grija lor. Iar dacă sunt şi tineri căsătoriţi, iar unul a plecat şi celălalt a rămas în ţară, vă daţi seama cu toţii că cea mai frumoasă perioadă a vieţii le va lipsi cu desăvârşire şi în poveştile pentru nepoţi.

V-am mai informat că sunt localităţi din Moldova care s-au strămutat cu cea mai mare parte a cetăţenilor în Spania, aici rămânând doar bătrânii, casele şi terenurile părăsite şi părăginite.

A trebuit să vină o zi fatidică, ca cea din 11 martie 2004, ca să vedem cum conaţionalii noştri au preferat să-şi părăsească locurile natale în căutarea unei vieţi mai bune şi mai decente.

A trebuit să vină această zi ca să aflăm că, în loc să exportăm bunuri şi produse industriale şi agricole, exportăm cu brio forţa de muncă şi sărăcia.

Mă întreb ce se va întâmpla cu cetăţenii României peste 5-10 ani, când vor dori să muncească şi să obţină nişte bani care să le asigure o viaţă liniştită lor şi copiilor lor şi nu vor mai putea să-şi găsească de lucru în Europa.

Mii de români au lucrat în Israel şi în unele din ţările arabe, mii de români lucrează legal sau clandestin în ţările Europei, iar în acest timp actualul guvern se laudă cu victoriile obţinute pe plan social.

Nu este nici legitim şi nici moral ca generaţiile viitoare să părăsească ţara pentru a reuşi să-şi încropească o viaţă decentă sau, chiar mai trist, să hotărască că nu mai au de ce să revină în locurile în care s-au născut.

Indiferent de ce promisiuni vom face în campania electorală, este important să ne gândim cu responsabilitate la ce dorim să le oferim cetăţenilor acestei ţări, care sunt sătui de mizerie, corupţie, lipsuri materiale şi financiare. În caz contrar, vom mai descoperi cu surprindere, la un eveniment nefericit ca acesta, că românii preferă să-şi rişte viaţa pentru a câştiga ceva mai mulţi bani decât în propria ţară. Repetabilitatea acestor neajunsuri, precum şi a exportului de sărăcie, vor face ca aceasta să fie imaginea României în Europa şi în lume.

Cu toţii ştim că nu acesta nu este adevărul...

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvânt domnului deputat Napoleon Pop. Va urma domnul Becsek-Garda Dezideriu.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la abuzul împotriva CEC-ului.

Un nou act guvernamental din nou făcut peste capul Parlamentului şi cu pretenţia de urgenţă, prin care CEC-ul poate să împrumute altor instituţii de stat - ANL şi CNI - peste 6.500 de miliarde de lei, ne ridică aceeaşi problemă a statului de drept a egalităţii şanselor în România, în care legile par să fie făcute nu pentru toţi, ci ca excepţii în favoarea unora.

În loc să construim instituţiile economiei de piaţă şi să ne ocupăm de privatizare, am mai creat două companii de stat pentru care competiţia şi transparenţa nu există.

Statul atotputernic, pentru că pretinde că este proprietar la CEC, produce acestei instituţii o expunere la risc de nebănuit, în condiţiile în care legea obişnuită prevede cu totul altceva, întrucât în toate cazurile în care este vorba de capitalul social nu este problema proprietăţii statului, ci este vorba de fondurile pe care le gestionează.

În cazul CEC-ului, este vorba de marea majoritate a populaţiei cu venituri mici care, sub protecţia depozitelor cu o garanţie de 100% din partea statului, încearcă să adune economii pentru zile negre.

Ne-a deranjat pe toţi atunci când CEC-ul, tot sub presiune politică, a garantat fondurile unui joc piramidal cu mistere neelucidate nici până astăzi.

Acum, FNI se poate chema ANL sau CNI întrucât avantajele sunt de data aceasta şi mai mari - avem două instituţii de stat sub oblăduirea unui minister; deponenţii sunt foarte mulţi, care se mulţumesc ca banii lor măcar să nu se erodeze din cauza inflaţiei; toate fondurile sunt garantate de stat indiferent ce face CEC-ul cu ele; iar un ANL sau un CNI nu are grija rambursărilor de credite.

Se mai adaugă două elemente asupra cărora parlamentarii, cu toate insistenţele, nu au fost informaţi: credibilitatea ANL şi CNI în executarea de locuinţe sociale pentru tineri, când presa abundă în ştiri că ANL se ocupă cu locuinţe de lux care revin clientelei politice locale, şi întrebarea de ce CEC, după cinci ani de zile de când a apărut legea transformării într-o bancă, acest lucru nu s-a întâmplat.

Iar dacă ANL şi CNI intră în faliment după ce vor consuma fondurile CEC, este bine să reamintim cetăţenilor toţi că ei vor fi buni de plată din nou, ca şi în cazul Bancorex, după regula binecunoscută că unii iau credite de care uită, iar toţi ceilalţi trebuie să plătească.

Iată că o bună intenţie de a face locuinţe sociale şi pentru tineri, cu bani care ar trebui să respecte regulile generale de piaţă - de împrumut şi expunere a creditorului şi de risc al debitorului, face apel la un abuz într-un an electoral, când este nevoie de voturile tuturor acelor săraci angajaţi de promisiuni şi a celor a căror finalitate trebuie neapărat cumpărată periodic.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvânt domnului deputat Becsek-Garda Dezideriu. Va urma domnul Nicu Spiridon.

Domnii deputaţi Marian Motoc, Mihai Tudose, Eugen Arnăutu, Ion Mocioalcă, Cristian Sandache, Tiberiu Sbârcea, Gegil Eserghep şi George Pribeanu au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În investigaţiile realizate în mai multe comisii parlamentare, în calitate de membru al comisiilor, am făcut un număr mare de controale la fondul forestier ca urmare a sesizărilor primite din partea cetăţenilor.

Cele mai grave abateri între anii 1997-2000 s-au săvârşit în legătură cu valorificarea celor circa 4.000.000 de m³ doborâturi de vânt produse din noiembrie 1995.

În loc să raporteze date reale şi să solicite declararea pădurilor afectate ca zonă calamitată, fostul director a raportat mai puţin cu 50% din volumul real al doborâturilor de vânt. Intenţia lui a fost ca societăţile de exploatare alese să beneficieze de parchete accesibile cu masă lemnoasă de calitate mai bună, iar ulterior să aibă posibilitatea să contracteze parchete noi, neatacate.

Cu toate că aceste societăţi protejate au renunţat la mai multe parchete, din care au scos tot ce le-a convenit, lăsând materialul lemnos mai subţire, de slabă calitate şi greu accesibil pe loc, li s-a dat posibilitatea de a contracta alte parchete neatacate.

Datorită măsurilor preferenţiale, societăţile mici nu au putut participa la exploatarea şi introducerea în circuitul economic a doborâturilor de vânt expuse deprecierii. Paguba nu constă numai în diferenţă de valoare a masei lemnoase, ci şi în diminuarea esenţială a posibilităţilor de export şi în realizarea de produse de slabă calitate pentru folosinţă internă.

Cantităţi mari de masă lemnoasă degradate au fost contractate numai pentru a se obţine acte justificative la transportul arborilor sănătoşi tăiaţi în delict în contul doborâturilor de vânt.

Situaţia dezastruoasă din anii 1997-2000 s-a repetat şi între anii 2001-2004, când, după estimările Gărzii Financiare, fondul forestier numai la Lăzare a fost păgubit cu 67 de miliarde de lei.

Vinovaţii pentru distrugerea fondului forestier din anii 1997-2000, chiar şi cei care au contribuit la dezastrul ecologic dintre anii 2001-2003, sunt cunoscuţi.

Dacă în legislatura trecută, Departamentul de control al Guvernului, în frunte cu Ovidiu Grecea, a identificat pe adevăraţii vinovaţi, în prezent Autoritatea Naţională de Control, în frunte cu domnul ministru Ionel Blănculescu, şi-a făcut datoria în acest sens, însă organele abilitate ale statului încearcă să muşamalizeze gravele infracţiuni în domeniul forestier.

Infractorii din legislatura trecută împreună cu infractorii din actuala legislatură pot uni forţele în scopul continuării războiului împotriva pădurilor. Mafia şi organele abilitate ale statului le susţin pentru că în România nu există voinţă politică pentru stoparea corupţiei.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvânt domnului deputat Nicu Spiridon. Va urma domnul Mircea Costache.

Domnii deputaţi Vasile Miron, Endre Bereczki şi Ioan Sonea au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Nicu Spiridon:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Obstrucţionarea libertăţii de exprimare a presei - o falsă problemă".

În ultima vreme, o temă ţine prima pagină a publicaţilor din România, ea apărând şi în rapoartele oficialilor Uniunii Europene. Este vorba de aşa-zisa obstrucţionare a libertăţii de exprimare a presei. Spun "aşa-zisa" fiindcă, după mine, discuţia pe marginea libertăţii presei este o falsă problemă, umflată, în schimb, de cei interesaţi să terfelească imaginea ţării noastre în lume, să creeze ideea că la noi nu se respectă valorile democratice. Iar în fruntea acestor cârâitori de profesie, cine credeţi că se află? Bineînţeles reprezentanţii PNL şi PD, ca şi cum, pe vremea Guvernului de tristă amintire PNTCD-PNL-PD, asemenea lucruri nu s-ar fi întâmplat. Şi atunci ziariştii au fost purtaţi prin tribunale şi condamnaţi, ori bătuţi de huligani. Este celebru procesul publicistului de excepţie care este domnul Ion Cristoiu, obligat să plătească o amendă foarte mare, precum şi a altora. Dar în acel timp, cum problema aderării României la Uniunea Europeană era un vis greu de înfăptuit şi extrem de îndepărtat, nici chestia cu libertatea presei nu-şi avea locul. Aceasta a apărut acum, când suntem foarte aproape de realizarea acestui important şi decisiv obiectiv pentru viitorul ţării, transformându-se în paiul de care se agaţă cu disperare fiindcă simt că se scufundă toţi aceia care nu văd cu ochi buni drumul ascendent parcurs de România în aceşti ani de când la conducerea ţării se află PSD şi nu doresc aderarea ţării la Uniunea Europeană.

Cum puteţi să susţineţi, domnilor, că nu există libertate de exprimare a presei atâta timp cât în fiecare zi, deschizând oricare ziar naţional, veţi găsi critici la adresa Guvernului şi partidului de guvernământ, în număr mai mare decât relatarea unor fapte pozitive?

Ce zice electoratul care v-a acordat încrederea în 2000, atunci când apăreţi pe micul ecran ori citeşte în presă declaraţiile mincinoase pe care le daţi? Cum îi priviţi pe aceşti oameni în ochi, când le înşelaţi aşteptările, îi induceţi în eroare cu atâta lipsă de decenţă?

În raportul pe anul 2003 privind libertatea presei în România, dat publicităţii zilele trecute de Agenţia de monitorizare a presei "Academia Caţavencu", se recunoaşte că nu se poate vorbi despre un mecanism la nivel naţional îndreptat împotriva ziariştilor, atunci când se discută despre procesele intentate acestora. Este drept, anul trecut, după cum se consemnează în documentul la care am făcut referire, 16 lucrători în presă au fost agresaţi fizic. În unele cazuri, s-au descoperit autorii unor asemenea fapte abominabile, pe care le dezavuez, în altele nu. Însuşi premierul României, domnul Adrian Năstase, a cerut cu fermitate autorităţilor să elucideze toate cazurile în care ziariştii au fost agresaţi şi să-i găsească pe vinovaţi pentru a fi deferiţi justiţiei.

În acelaşi raport, se arată că fenomenul cu cea mai mare influenţă negativă asupra libertăţii de exprimare îl reprezintă distorsionarea informaţiilor transmise de posturile de televiziune şi se preia o idee enunţată de Societatea Academică Română referitoare la existenţa unui puternic control economic şi politic asupra televiziunilor private, control ce induce autocenzura în rândul editorilor de ştiri, amintindu-se şi despre faptul că, în conformitate cu date publicate de Ministerul Finanţelor, în octombrie anul trecut, cele mai importante televiziuni private din România aveau datorii cumulate la bugetul de stat de aproximativ 20 de milioane de dolari.

Agenţia de Monitorizare a Presei vorbeşte şi despre intensificarea presiunii politice asupra mass-media la nivelul local. Nu ştiu ce se întâmplă în alte judeţe, dar în Vâlcea, unde există un număr mare de publicaţii, posturi de radio şi televiziune, în raport cu dimensiunea şi numărul locuitorilor, această concluzie nu are susţinere în plan real, aici jurnaliştii exprimându-se fiecare conform conştiinţei profesionale. Mai mult chiar, în Vâlcea, patron media este liderul judeţean PNL, iar acesta nu se poate plânge, dacă este corect, că asupra lui s-au făcut presiuni politice.

Chiar dacă ideea obstrucţionării libertăţii presei este o falsă problemă, primul-ministru al Guvernului, domnul Adrian Năstase, a inclus, în agenda priorităţilor Executivului până în luna iunie, prezentată domnului Günther Verheugen, comisarul european pentru extindere, în 25 februarie 2004 la Bruxelles, un capitol dedicat libertăţii presei, în care sunt precizate acţiunile care se au în vedere, respectiv eliminarea din Codul penal a acelor prevederi care au fost identificate de către reprezentanţii organizaţiilor media ca factori de îngrădire a libertăţii presei, programe de pregătire şi avertizare pentru funcţionarii publici, în vederea asigurării aplicării prevederilor Legii privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi de investigare judiciară intensă, în cazurile de agresiune asupra jurnaliştilor.

Aşadar, putem să concluzionăm fără să greşim că, în România, presa este liberă, în ciuda celor care susţin contrar şi în final să amintim cele declarate de şeful delegaţiei Comisiei Europene în România, Jonathan Scheele, referitor la acest subiect: "Responsabilitatea pentru o presă liberă, în conformitate cu standardele profesionale, revine jurnaliştilor, prin autoreglementare. Jurnaliştii vor fi mai greu de atacat cu cât responsabilitatea presei va fi mai clară, fiind necesar ca ziariştii să-şi stabilească un cod de reguli în acest sens".

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Mircea Costache. Va urma doamna Liana Naum.

Deputaţii Dorin Lazăr Maior, Valeriu Zgonea şi Mitică Dragomir au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Tocmai acum, când, cu necaz, bieţii cetăţeni români se aşteptau la un alt tratament, tocmai acum, când, după 15 ani de eforturi guvernamental-mafiote, păreau împăcaţi cu destinul şi convieţuiau paşnic cu dragii lor baroni locali şi centrali, cu iubiţii lor multimiliardari, tocmai acum, când sărmanii admirau spiritul lor antreprenorial şi gospodăresc materializat în minunatele realizări din marmură şi sticlă străjuite de ziduri inexpugnabile de cetăţi medievale şi împodobite cu bolizi care de care mai performanţi, tocmai acum, când sărăcimea distrusă psihic de lipsuri şi mizerie lingea mâna care o bate, precum Grivei amuşinând pe lângă primărie în aşteptarea boţului de mămăligă muiat în ţuica proastă a ajutorului social garantat de generosul lor stat, tocmai acum, când de teamă că primarul nu îi mai dă adeverinţă de deces dacă aude cu cine are de gând să voteze, ascunzându-se pe după garduri să nu se creadă că va intra în alt partid ori că va susţine alte persoane decât banda de la putere, tocmai acum, când năimiţii anesteziaţi, paralizaţi şi încremeniţi în ideea că nu se mai poate face nimic, că nu se mai poate ieşi de sub gheara mafiei, tocmai acum, când, de silă, de milă, înalţii cârmuitori ai dezastrului naţional hotărâseră să-şi sacrifice electoral, ici - colo, câte o figură pentru a salva ciorchinele de negi judeţean şi central, în anul electoral 2004, vine, acum, domnul Johnathan Scheele şi ne spune că, la noi, problema cea mai gravă care pune în pericol aderarea la Uniunea Europeană este corupţia.

Ce-i cu dumneata, domnule Scheele, care corupţie?! Cine pe cine corupe, în România şi cu ce? Nu, domnule, aici nu e vorba de corupţie, e prea elevat spus, e hoţia cea mai jegoasă cu putinţă, se fură şi ochiul mortului din spital. Şi dacă, pentru dumneavoastră, hoţia asta maladivă a cleptocraţilor dâmboviţeni s-o numi corupţie, atunci de ce veniţi doar periodic cu asemenea constatări, când, zi de zi, ceas de ceas, maşina jafului uruie pe sub fereastra dumneavoastră? Nu auziţi, de pildă, zgomotul infernal al utilajului de spălat datoriile către bugetul de stat ale lumii petrolului românesc? Ca să dau numai un exemplu, a fost iertată RAFO de 3.500 miliarde, în 2002, ca, acum, să înregistreze o datorie de 7.000 de miliarde. A fost iertată de 1.750 de miliarde Rafinăria LUKOIL, dar acum, spectaculos, e scutită PETROMIDIA Năvodari de 20.000 de miliarde de lei, echivalentul a 603 milioane de dolari.

Vedeţi dumneavoastră, domnule Scheele, pretutindeni în lume petrolul este o afacere rentabilă, este regele comerţului mondial, se duc războaie în lume pentru petrol. Numai la noi, marile rafinării sunt falimentare, sunt susţinute de populaţie, prin preluarea la datoria publică a nerealizărilor rafinăriilor. Până şi fosta CRP, Compania Română de Petrol a fost iertată de 1.250 de miliarde, tot în 2002, iar acum, că se mărită PETROM-ul, trebuie, şi el, musai spălat de datorii. Aceasta numiţi dumneavoastră corupţie? Să fie doar prost management politico-economic? Nu, domnilor, e vorba şi de ură: cineva urăşte până la demenţă acest popor! O bandă de ticăloşi şi perverşi a instaurat la noi cea mai cumplită formă de dictatură: dictatura mafiei cleptocrate asupra celui mai blând popor din lume.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

O invit la microfon pe doamna deputat Liana Naum. Va urma domnul Emil Rus.

Domnii deputaţi Cristian Nechifor, Adrian Ionel şi Nicolae Enescu au depus la secretariat declaraţiile.

Doamna Liana Elena Naum:

Titlul declaraţiei mele de astăzi este "Liderii Alianţei D.A. ţin topul corupţilor"

Este uşor să acuzi şi să pretinzi că doar cei care guvernează sunt responsabili pentru tot ceea ce se întâmplă rău în ţară. Este şi mai uşor să te ascunzi după o imagine falsă şi să pozezi în atotştiutorul, necoruptul şi protectorul populaţiei. Ceea ce se dovedeşte a fi mai complicat, este să-ţi păstrezi o poziţie fermă, neştirbită şi demnă.

Liderii Alianţei D.A. se pare că NU prea au o imagine neşifonată, NU au fost lipsiţi în totalitate de acuzaţii de corupţie, NU cunosc limitele dialogului politic, NU înţeleg priorităţile politicii naţionale, NU ştiu să respecte legile, NU înţeleg ce înseamnă aliat NATO etc., etc. Tocmai pentru acest motiv, pentru faptul că mint cu neruşinare şi se ascund după măşti zâmbitoare şi înţelegătoare, Partidul Social democrat a considerat că este momentul să le reamintească celor care fac parte din această Alianţă a corupţilor că nu mai pot continua prefăcându-se continuu. Baronii liberali şi democraţi trebuie să recunoască în mod public gravele prejudicii pe care le-au adus atât bugetului de stat, cât şi ilegalităţile pe care le comit profitând de unele responsabilităţi pe care le au în plan local, favorizând astfel clientela liberală, încheind contracte fără licitaţie, ori organizând licitaţii unde tot liberalii sunt cei care câştigă, încălcând Legea concurenţei.

Aceste nume - Călin Popescu Tăriceanu, Valeriu Stoica, Aristotel Cancescu, Ioan Ghişe şi Nicolae Vlad Popa precum şi reprezentantul Partidului Democrat Radu Berceanu, sunt de mult timp asociate de către populaţie, mai ales cea păgubită direct, cu persoane corupte. Prin urmare, ei sunt datori să dea explicaţii în ceea ce priveşte respectarea legii şi să se justifice în faţa celor pe care îi mint. Astfel, baronul liberal Călin Popescu Tăriceanu, supranumit şi "baronul de Citroen", trebuie să dea explicaţii privind modul în care, pe timpul când era ministru al Industriilor şi Comerţului, 570 de autoturisme Citroen au fost cumpărate de către Romtelecom şi Petrom. Cu toate că presa a semnalat în repetate rânduri această stranie coincidenţă şi chiar a formulat acuzaţii precise de corupţie, domnul Tăriceanu nu s-a obosit încă să răspundă.

Liderul liberal Valeriu Stoica, supranumit de către mass-media "baronul adopţiilor ilegale" ar trebui să facă lumină asupra dispariţiei din arhivele instituţiilor abilitate, în perioada 1997 - 2000, a sute de acte de adopţie. Valeriu Stoica trebuie să declare în mod public destinaţia copiilor încredinţaţi spre adopţie şi motivul pentru care nu mai figurează, din motive mai mult decât suspecte, în nici o bază de date.

Parchetul Naţional Anticorupţie trebuie să afle de la vicepreşedintele PD, Radu Berceanu un răspuns la unul dintre cele mai mari scandaluri de corupţie din guvernarea CDR, respectiv afacerea "Sun Oil", când sute de miliarde de lei şi mai multe favoruri către liderii C.D.R. au fost miza acestui act de corupţie, fiind afectată grav Rafinăria Petrobrazi - Ploieşti.

Partidul Social democrat nu va mai tolera corupţia în ţară, nu va mai permite ca afacerile oneroase ale unor lideri politici să nu fie scoase la iveală doar pentru că aceştia se prevalează de statutul lor de deputaţi sau senatori. Liberalii şi democraţii nu mai conving pe nimeni de sinceritate, ei şi-au spus deja cuvântul, când au sărăcit poporul român, umplându-şi conturile şi păgubind astfel statul cu sume imense. Perfizi, aşa cum au fost întotdeauna, evită să-şi recunoască propriile fapte, evită să-şi justifice averile şi să dea explicaţii la toate scandalurile sesizate de presă în care sunt implicaţi.

Prim-ministrul României, domnul Adrian Năstase a afirmat că lupta anticorupţie va continua, iar aceasta trebuie să înceapă de la cei mai mari corupţi, de la cei care timp de patru ani au destrămat industria, agricultura, transporturile, adică întreaga economie a ţării. Dacă aceşti lideri liberali şi democraţi nu săvârşeau aceste ilegalităţi, sau mai bine zis infracţiuni deosebit de grave, România ar fi încheiat de mult toate capitolele de aderare la structurile europene.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Emil Rus. Va urma domnul Borbély László.

Domnul Dan Simedru a depus la secretariat.

Domnul Emil Rus:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Obiectul declaraţiei mele politice de astăzi este "Lupta actualei puteri politice cu ea însăşi".

Oricât de paradoxal ar părea acest lucru, faptele m-au convins că Guvernul Adrian Năstase se luptă cu Guvernul Adrian Năstase, la toate nivelurile şi finalul nu este altul decât victorie, victorie pe toate liniile. La început, Guvernul şi-a făcut programe, pe care le mai face, şi acum, în serie. Apoi şi-a făcut probleme care puteau fi soluţionate pentru că exista cadrul legislativ care, fireşte, putea şi uneori a fost îmbunătăţit.

Pentru a fi mai clar şi elocvent, totodată, apelez la următoarele probleme-caz, la nivel de ţară şi fireşte la judeţul Bistriţa-Năsăud. Există Legea nr.18/1991, există Legea nr.1/2000, există şi alte reglementări legale pentru punerea în posesie a cetăţenilor cu drepturile asupra terenurilor agricole şi a terenurilor cu vegetaţie. De ce nu s-a înfăptuit acest act, pentru că promisiuni au fost cu duiumul, în precedenta campanie electorală? Fireşte că interesele au împiedicat încheierea acestui proces. Se ştie că opoziţia parlamentară, care a susţinut şi susţine toate drepturile cetăţenilor, a acţionat pe toate căile luptei politice, dar lucrurile nu s-au mişcat prea mult în acest sens.

La Bistriţa-Năsăud, cazul este special, întrucât o mare parte din pădurile cetăţenilor din 17 comune sunt pe teritoriul judeţului Suceava. Pe de altă parte, alte comune au suprafeţe întinse de păduri în administraţia Institutului de Cercetări Agricole şi Silvice Bucureşti, prin Ocolul Silvic Experimental Lechinţa. Terenurile, acum, sunt în curs de retrocedare, însă, din 1991 şi până în prezent, ele au fost exploatate cu sălbăticie de oameni ai puterii şi de baronetul local care au găsit căile de acţiune, deşi nu aveau dreptul. Cetăţenii au reclamat permanent acest fapt, au apelat la tot felul de tribunale, au apelat la Guvern, la Preşedinţie, au pichetat prefectura şi nu au reuşit să obţină dreptul lor.

Zilele trecute însă, mai precis 18 martie a.c., s-a opintit Guvernul Adrian Năstase, s-a depăşit pe el şi în această luptă şi, printr-o hotărâre proprie, pădurile se întorc acasă, vorba ziariştilor. Aşa victorie mai rar! Cât s-a zbătut sărmana prefectură în această luptă, vai, dar cât s-a zbătut prefectul ei şi consiliile locale! "Succesul", arată prefectul Pupăză Viorel, "se datorează guvernanţilor care au înţeles doleanţele bistriţenilor, apoi celor care au depus eforturi considerabile pe plan local, făcând şi numeroase demersuri la Bucureşti". Îl completez eu pe prefect, în sensul că eforturi au făcut şi consilierii şi primarii care au trecut la PSD, în frunte cu preşedintele Consiliului judeţean. Dar, până acum, mă întreb, în ţara aceasta, a fost alt prim-ministru, alt Guvern, din 2000 încoace şi acest act de dreptate nu s-a putut face, aşa cum s-a înfăptuit în prezent? Şi opoziţia e de vină că oamenii nu şi-au primit proprietăţile? Prin altă hotărâre de Guvern, respectiv nr.27/2004, s-au aprobat condiţiile de închiriere de către Compania de Căi Ferate a unor porţiuni de drum de fier. Consecinţa este că o mulţime de linii ferate vor fi închise. În zona Bistriţa-Năsăud, se prevede această închidere pentru traseele Ilva Mică, Rodna Veche şi Bistriţa Bârgăului. Această măsură va afecta peste 30.000 de cetăţeni şi o mulţime de agenţi economici.

Ei bine, această problemă pe care şi-o face Guvernul e a lui. Opoziţia cea răutăcioasă va protesta, dar situaţia nu se va rezolva decât eventual printr-o revenire a Guvernului, după o luptă cu el, aşa cum ştie el să procedeze. Şi, după mersul faptelor, vom asista la o altă mare victorie pesedistă, pentru că aşa procedează Guvernul Adrian Năstase, păşind din victorie în victorie, până ce va părăsi Palatul Victoria şi va lăsa pe alţii să conducă ţara aşa cum trebuie, cu cinste şi cu dreptate.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Borbély László. Va urma domnul Victor Bercăroiu.

Domnul Borbély László:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

La sfârşitul săptămânii trecute, am aniversat o dată tristă în istoria oraşului Tg.Mureş. Au trecut 14 ani de la evenimentele sângeroase din martie 1990. A fost primul conflict interetnic din zonă, înaintea războiului din Iugoslavia, înainte de Kosovo. A fost o încercare de pogrom născocit de unii, care, după evenimentele din decembrie 1989, şi-au simţit clătinându-se poziţia lor, poziţie care a fost câştigată de multe ori nu datorită competenţei. Există un document din 1986, din Arhivele Partidului Comunist, care analizează structura etnică a populaţiei din Tg.Mureş. Pe atunci, erau circa 62% maghiari. Asta îi îngrijora pe unii. Şi apare, astfel, în acest material, propunerea ca, pentru a echilibra din punct de vedere etnic oraşul, ar fi nevoie să se mute în Tg.Mureş circa 7.200 de familii de români, ceea ce înseamnă circa 21.000 de persoane.

În ianuarie şi februarie 1990, au fost valuri de diversiune, în care s-a vehiculat ideea că maghiarii ar dori ruperea Ardealului, că i-ar goni pe copiii români din şcoală şi alte asemenea scorneli. Comunitatea maghiară a răspuns la aceste provocări printr-o manifestare, cred eu, fără precedent în istoria postdecembristă, o manifestare paşnică, o procesiune de circa 100.000 de oameni pe străzile Tg. Mureşului, un şir neîntrerupt de oameni care, fără să scoată un cuvânt, au defilat cu o carte şi o lumânare în mână demonstrând pentru apărarea culturii şi identităţii naţionale a comunităţii maghiare. Dar provocările au continuat. Totul a culminat prin agresarea unora care au vrut - horribile dictu - să afişeze, la o farmacie din oraş, şi inscripţionarea în limba maghiară. A urmat ceea ce se ştie: oameni manipulaţi, minţiţi, dirijaţi. Bilanţul a fost tragic: 6 morţi, circa 300 de răniţi. Întreaga democraţie din România a fost în pericol. Şi nu a fost singura diversiune în acea perioadă. Au urmat mineriadele. Naţionalismul, cartea etnică au fost câţiva ani o armă eficientă în campaniile electorale, în discursul electoral al mai multor partide politice.

E nevoie de iertare dar ne este mai greu să iertăm. Din fericire, rănile au început să se cicatrizeze. Am ajuns în situaţia în care unora, mai ales generaţiei tinere, nu le vine să creadă că, din cauza unei inscripţii bilingve, două comunităţi pot să ajungă la conflicte sângeroase. Încetul cu încetul, am ajuns în situaţia în care avem inscripţii bilingve în mai mult de 1.000 de localităţi şi a intrat în cotidian această problemă. Comunitatea maghiară din România are unele instituţii proprii, problema retrocedării proprietăţilor are asigurat cadrul legislativ, chiar dacă s-a întârziat foarte mult. Am devenit mai înţelepţi.

Trebuie să fim solidari în a nu îngădui niciodată să se repete martie 1990, nici la Tg. Mureş, nici în altă parte. Astfel, vom putea să păstrăm şi să dezvoltăm ceea ce am obţinut împreună în aceşti ani şi atunci, poate, peste ani, şi uitarea se va aşterne peste aceste evenimente atât de dureroase în istoria noastră comună. Aşa să fie!

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Victor Bercăroiu. Va urma domnul Virgil Popescu.

Domnul Victor Bercăroiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Intervenţia de astăzi am intitulat-o "Deschidere către Europa".

În perioada 14 - 20 martie anul curent, judeţul Prahova a fost gazda delegaţiei voievodatului Radom din Polonia, condusă de voievodul (prefectul) Krzysztof Gorack. Din delegaţie au mai făcut parte Jad Vica Woytowiez, inspector general pentru învăţământ, Robert Muzor, director cu probleme de apărare şi ordine publică.

Obiectivul vizitei l-a constituit cunoaşterea preocupărilor din domeniul economic, al turismului, învăţământului şi ordinii publice, activităţi prioritare ambelor judeţe, pentru o viitoare colaborare.

Întrevederea delegaţiei cu prefectul judeţului Prahova, domnul Georgică Diaconu şi cu personalul de specialitate din cadrul Prefecturii a prilejuit oficialilor polonezi o punere în temă a preocupării Prefecturii judeţului Prahova, pe domeniile de interes bilateral pentru o viitoare colaborare dintre voievodatul Radom şi judeţul Prahova.

In timpul petrecut în judeţ s-au vizitat instituţii şcolare din oraşele Breaza, Sinaia şi municipiul Câmpina, oaspeţii fiind plăcut impresionaţi de nivelul de instruire a elevilor, precum şi de dotarea şcolilor cu material didactic specific procesului de învăţământ.

S-au vizitat potenţiale locaţii turistice, cum ar fi terenul de golf "Lac de verde" şi complexul "Alexandra" (specializat în medicamente si medicaţie naturistă) din oraşul Breaza, staţiunea Sinaia, muntele Roşu, complexul Cheia, Mănăstirea Suzana, oraşele Vălenii de Munte şi Slănic.

De asemenea, delegaţia polonă a avut discuţii cu conducerea Cooperaţiei de consum a judeţului Prahova, vizitându-se şi ferma legumicolă de la Romaneşti. Oaspeţii au fost şi în vizită la
Şcoala naţională de ofiţeri de poliţie "Vasile Lascăr" din municipiul Câmpina, prilej cu care au apreciat baza materială a şcolii, precum şi nivelul de pregătire a elevilor. Tot aici au fost invitaţi să participe la spectacolul organizat de elevii Şcolii de agenţi de poliţie, în colaborare cu elevii Colegiului "Nicolae Grigorescu" şi Liceului Energetic din Câmpina cu ocazia Zilei Poliţiei Române şi integrării României în NATO. Spectacolul de o ţinută artistică înaltă a fost apreciat în mod cu totul deosebit, ansamblul de dansuri populare "Ghiocelul" al Colegiului "Nicolae Grigorescu" fiind invitat de voievod să participe în Polonia la un festival folcloric.

Pe toata durata vizitei, delegaţia voievodatului Radom a avut aprecieri pozitive cu privire la modul în care au evoluat discuţiile cu oficialităţile judeţului, activităţile la care au participat şi cu care au luat contact, precum şi potenţialul economic şi turistic al judeţului Prahova pentru înfrăţirea dintre voievodatul Radom şi judeţul Prahova. S-a convenit sprijin reciproc şi lobby pentru integrarea ambelor ţări în Uniunea Europeană, părţile fiind convinse de importanţa geostrategică a celor două ţări în viitoarea Europă a celor 27 de state independente.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Virgil Popescu. Va urma domnul Ion Bozgă.

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Subiectul declaraţiei politice pe care o prezint astăzi este: gestionarea agriculturii de către Guvernul PSD, contribuţie sigură la îndeplinirea standardelor de integrare europeană.

Declaraţiile publice venind din zona opoziţiei se străduiesc să inducă populaţiei părerea că ţara noastră nu va reuşi să finalizeze negocierea cu UE la capitolul de agricultură, asociindu-şi chiar intervenţii din partea patronatului din domeniu privind dosarul agriculturii.

Fără a aduce argumente viabile, rezultate ale unor analize profesioniste, fundamentări, este evident că se doreşte propagarea unor zvonuri şi păreri la care "aflatul în vorbă" şi prezenţa formală pe scena politică sunt scopurile principale.

Ar fi şi greu pentru cei care au avut responsabilitatea problemelor agriculturii între 1996-2000, deoarece, succint, rezultatele guvernării lor se pot concretiza în:

• descreşterea efectivelor de bovine la 82%;
• descreşterea efectivelor de porcine la 58%;
• descreşterea efectivelor de ovine la 79%;
• descreşterea cantităţilor de îngrăşăminte chimice folosite la 78%.

Într-adevăr, rezultatul guvernării PD - PNL - PNŢCD, în anul 2000 faţă de 1997, poate fi cel mai clar evaluat ca fiind o descreştere a capacităţilor productive ale ţării şi aceasta nu numai în agricultură.

Din punct de vedere politic, este explicabilă reacţia de panică a opoziţiei, având în vedere perspectiva imediată a alegerilor locale şi a celor generale.

Dar neliniştea principală a opoziţiei este determinată de faptul că guvernarea cu competenţă a Partidului Social Democrat, grija faţă de agricultori, se concretizează deja în fapte greu de negat:

• creşterea producţiei agricole totale cu 20%;
• refacerea a 2000 de staţii de pompare, care acoperă 1,5% mil. ha în sistemul de irigaţii;
• recuperarea pierderilor şi creşterea producţiei în zootehnie cu 10%;
• creşterea suprafeţei cultivate cu legume de seră cu 1000 ha.

Este greu de suportat şi de evitat, pentru opoziţie, afirmaţia din evaluarea Uniunii Europene referitoare la Guvernul Năstase: "Programul guvernamental de relansare a zootehniei a inversat tendinţa de descreştere a efectivelor la toate speciile importante".

Preocuparea guvernării Partidului Social Democrat pentru sprijinul agricultorilor se concretizează, numai în acest an, prin acordarea unui volum al subvenţiilor de 6 ori mai mare decât în anul 2000:

• în zootehnie de 18 ori mai mari ca în 2000;
• în producţia vegetală de peste două ori mai mult;
• pentru achiziţionarea de tractoare se alocă 600 de miliarde de lei în 2004;
• sprijinul pentru cele 4,6 milioane de gospodării ţărăneşti în 2004 fiind de 2,25 milioane lei/ha, faţă de 1 milion de lei/ha în anul 2001.

Înţelegerea pentru nevoile ţăranului român şi sprijinul pe care Partidul Social Democrat îl acordă în mod concret şi real sunt demonstrate şi de dublarea pensiilor pentru agricultori, de la 1 ianuarie 2004, de care beneficiază peste 2,4 milioane de pensionari din agricultură.

Eficienţa politicii Partidului Social Democrat în domeniul agriculturii este demonstrată şi de creşterea producţiei destinate comercializării: creşterea producţiei de lapte cu 20%, creşterea producţiei de carne de pasăre cu 30%, creşterea producţiei de cartofi de peste 3,3 ori faţă de bilanţul ultimului an de guvernare PD-PNL-PNŢCD, în anul 2000.

Ca urmare a fermităţii şi voinţei politice de a construi o economie de piaţă funcţională, Partidul Social Democrat a adăugat, la aceste realizări, şi încheierea, în mod practic, a privatizării în agricultură, din cele 12 milioane de hectare fiind trecute în proprietate privată 10,5 milioane hectare.

Toate acestea, dar şi multe alte acţiuni ale Ministerului Agriculturii în guvernarea PSD, au poziţionat agricultura românească între cea a ţărilor candidate pe un loc mai mult decât meritoriu:

• România este cel mai mare producător de cereale şi al doilea producător de carne.
• Ţara noastră produce, singură, 28% din producţia de cereale a tuturor candidaţilor.
• România produce aproape jumătate din producţia de cartofi a acestor ţări.

Acestea sunt, într-adevăr, realizări datorate unei politici social-democrate, grijii faţă de situaţia ţăranului român, profesionalismului şi responsabilităţii în guvernare.

Ministrul agriculturii a declarat de curând că: "În luna iunie vor fi finalizate negocierile pentru sectorul sanitar - veterinar şi cel fito-sanitar, urmând să finalizăm negocierea cotelor şi întreg Capitolul 7, în octombrie 2004".

Şi acest lucru se va îndeplini, conform Programului de Guvernare al Partidului Social Democrat. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Ion Bozgă:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se intitulează "Importanţa şi avantajele aderării la Uniunea Europeană".

Importanţa aderării României la Uniunea Europeană este dată de forţa şi coerenţa structurilor europene în sfera economică, politică şi socială. Dintre principalele avantaje ale aderării pentru ţara noastră menţionăm: oportunităţile legate de creşterea economică, avantajul participării la cea mai mare piaţă unică din lume, crearea de locuri de muncă şi siguranţa la locul de muncă, protecţia socială şi accestul la fondurile structurale destinate regiunilor mai puţin prospere ale Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte agricultura, aderarea la Uniunea Europeană oferă următoarele avantaje principale: stabilizarea veniturilor exploataţiilor agricole, asigurarea compensării pierderilor de venituri de către producători prin plăţi compensatorii acordate la hectar sau per animal, a căror mărime variază în funcţie de regiune, crearea unor posibilităţi alternative de venit şi avantaje pentru producătorii agricoli şi familiilor, preţuri rezonabile pentru consumatori, preţuri rezonabile pe filiera de produs, puterea de decizie aparţine celui care produce, adaptarea producţiei până la nivelul cererii manifestate pe piaţă, accesul nerestricţionat al produselor agroalimentare româneşti la piaţa comunitară, accesul preferenţial al produselor agroalimentare româneşti la pieţele ţărilor terţe cu care Uniunea Europeană are sau va avea încheiate acorduri de tip preferenţial, acordarea unor subvenţii ţărilor membre, datorită necesităţii de a ţine cont de realităţile agricole din ţara respectivă, promovarea, ca membru al Uniunii Europene, a intereselor României în negocierile internaţionale privind sectorul agroalimentar. Acestea sunt numai o parte dintre avantajele aderării României la Uniunea Europeană.

Solicit celor care susţin că nu există avantaje privind aderarea României la Uniunea Europeană, să se aplece cu mai multă atenţie asupra materialelor prezentate de către Guvernul României şi unităţile abilitate. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Ionel Marineci:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă rog să îmi permiteţi să adresez un mesaj zilei de 25 martie, mai precis Poliţiei române, de la înalta tribună a Parlamentului. Aşa am şi intitulat-o, de altfel, "Poliţiei române la zi de aniversare".

La 25 martie 1822, de Bunavestire, domnul Grigorie Dimitrie Ghica a înmânat marelui agă Mihăiţă Filipescu steagul agiei, care a fost primul drapel al Poliţiei române şi pe care era pictat chipul Maicii Domnului şi al Îngerului aducător al Buneivestiri. Practic, spun istoricii, acest act legalizează funcţionarea instituţiei Poliţiei române.

"Guvernele sunt trecătoare, societăţile se schimbă, poliţia rămâne", spunea Balzac. Istoria ne-o dovedeşte că numai într-un stat de drept, poliţia se dovedeşte a fi o organizaţie flexibilă, capabilă să se adapteze la cerinţele comunităţii, care să acţioneze mai degrabă ca un un serviciu public, şi nu ca forţă de intimidare, de unealtă în mâinile unui guvern sau regim. Anul 2003, considerat ca anul creşterii siguranţei cetăţeanului, a pregătit pentru 2004 construcţia instituţională continentală, astfel încât viitorul european al României să devină o certitudine.

Programele naţionale aflate în proces de derulare sub coordonarea structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor vor contribui la creşterea gradului de siguranţă publică, la respectarea cu stricteţe a competenţelor ce-i revin în baza legii, menţinerea echidistanţei politice, astfel încât să dovedească că este cu adevărat un serviciu public în interesul persoanei şi al comunităţii.

Cu sentimente de respect faţă de cei care au slujit cu devotament poliţia, cu sentimente de apreciere şi încredere faţă de cei care sunt poliţişti, transmit un mesaj de felicitare Poliţiei române şi închei, parafrazându-l pe Balzac "Cine apreciază poliţia este un susţinător al civilizaţiei". Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Au depus la secretariat domnii: Ştefan Giuglea, Eugen Nicolăescu şi Iriza Scarlat. Urmează doamna Mihaela Ionescu. Poftiţi, doamna ministru.

Doamna Daniela Bartoş:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, astăzi am să încerc să aduc în faţa dumneavoastră un mesaj care ne preocupă pe noi toţi, acela legat de siguranţa naţională şi internaţională care reprezintă, în opinia mea, cea mai profundă problemă a secolului în care ne aflăm.

Atentatele teroriste, care au zguduit opinia publică în ultimii doi ani, atentate din ce în ce mai numeroase, demonstrează că cea mai profundă problemă a secolului XXI o reprezintă terorismul internaţional. 11 septembrie al Americii, 11 martie al Spaniei, situaţia critică din Afganistan, Irak, Kosovo ne aduc în prim plan faptul că siguraţa internaţională este serios ameninţată.

Nimeni nu mai este în siguranţă în nici o parte a lumii atâta timp cât aceste reţele teroriste pun la cale şi înfăptuiesc atentate sângeroase, care pun în pericol viaţa cetăţenilor nevinovaţi. În acest sens, prioritară pentru toate statele lumii şi pentru toţi oamenii politici trebuie să fie siguranţa cetăţenilor, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional.

Oameni din toate ţările se opun folosirii violenţei si lipsei de siguranţă şi lipsei de siguranţă pe care o resimt în fiecare moment. Manifestaţiile împotriva folosirii forţei, împotriva războaielor din Irak si Afganistan, trag un semnal de alarmă asupra faptului că oameni simpli se simt ameninţaţi, lipsiţi de siguranţă, de apărare.

Se impune, în acest sens, instaurarea unei păci permanente şi dezvoltarea unei strategii de colaborare între ţările din Europa şi Statele Unite în vederea combaterii atacurilor teroriste, a criminalităţii; trebuie să fie eradicată legătura letală care există între terorism, sărăcie, dictatură si extremism. Este salutară colaborarea în această privinţă a premierului Adrian Nastase cu omologul sau slovac, Mikulas Dzurinda, care îşi propun să găsească cea mai buna strategie pentru a instaura o pace permanentă în Balcanii de Vest, prin colaborarea cu ţările vecine, cu Ucraina, Belarus, Turcia pentru ca pacea să existe în această parte a Europei.

Atâta timp cât grupările teroriste sunt din ce în ce mai multe şi mai puternice, cred că este necesar ca toţi să ne unim forţele, să găsim soluţii pentru a asigura cetăţenilor din statele noastre siguranţa de care au nevoie. România a fost profund afectată de atentatul de la Madrid din 11 martie, cu toate că nu a avut loc în spaţiul românesc. Pierderea acestor români nevinovaţi trebuie să ne determine să ne gândim serios la soluţiile pe care le putem găsi, pentru ca astfel de evenimente să nu mai existe, să nu ne mai afecteze pe viitor.

Sistemul de prevenire si combatere a terorismului, aprobat zilele acestea de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, reprezintă un prim pas înspre combaterea atacurilor teroriste în spaţiul românesc.

Consider că este absolut necesar să luăm măsuri pentru prevenirea si combaterea acţiunilor acestor grupări extremiste, care ucid oameni nevinovaţi pentru a-şi realiza propriile obiective, pentru a lovi în state şi guverne ale lumii. Dacă pentru ei vieţile oamenilor nevinovaţi nu reprezintă decât un mijloc prin care îşi pot face auzită vocea, pentru noi, ceilalţi, aceşti oameni trebuie să constituie prioritatea numărul 1.

Sper ca România să facă toate eforturile pentru a susţine campaniile împotriva agresiunilor de orice fel, de orice natură şi pentru combaterea atacurilor criminale ale acestor grupări teroriste care îşi fac simţită prezenţa din ce în ce mai mult şi ne afectează pe toţi, în egală măsură. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Doamna Mihaela Ionescu:

Declaraţia mea politică de astăzi este adresată conducerii Parlamentului, pentru că acum aproape o lună, de la aceeaşi tribună, am făcut o declaraţie politică în care ceream conducerii Parlamentului României să-şi respecte propria hotărâre şi anume, înfiinţarea Comisiei pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi, publicată în Monitorul Oficial nr.823 din 20 mai 2003 şi care urma să fie aplicată în actuala sesiune.

Mă întrebam atunci, dacă s-a hotărât care femeie este mai bărbată sau care bărbat este mai femeie în partidul care are Preşedinţia acestei comisii pentru ca această comisie şi această funcţie care se pare că este foarte disputată, să fie atribuită cuiva.

Se ştie faptul că în raportul de ţară pe 2002, faptul că principiul egalităţii de şanse nu a fost promovat în România, a constituit un motiv de critică. În ceea ce spuneam eu acum aproape o lună, ziceam că probabil că lucrurile se vor rezolva până la începutul lunii martie. A trecut 1 martie, a trecut 8 martie, a trecut vizita unor personalităţi feminine din SUA, care s-au întâlnit cu o comisie ce-şi zice "de egalitate a şanselor" dar care nu funcţionează încă.

Mai mult, un grup pe sprânceană ales, pleacă astăzi sau zilele acestea la Bruxelles în numele aceleiaşi comisii, care nu-şi găseşte un sau o preşedintă, deci, va fi o delegaţie arbitrară, fără şef ales.

Suntem în cea mai mare inegalitate, şi nu la primăria unui sector mărginaş ori a unui cătun, ci sub cupola Parlamentului României, unde propriile hotărâri sunt încălcate.

De cine îi este frică conducerii Parlamentului României de nu hotărăşte reintrarea în legalitate?... De mine nu, pentru că eu cer acest lucru, în zadar, de o lună.

Dacă nu de o deputată a Opoziţiei, dacă nu de tăcerea în spatele căreia stau multe întrebări pe buzele altor deputate, care nu îndrăznesc să-şi exteriorizeze părerile, atunci poate că de o baroneasă. Şi ce să ne spună ea, această baroneasă, ca să pricepem, altceva decât: "Respectaţi Hotărârea 823, respectaţi Hotărârea 823, respectaţi Hotărârea 823!"

(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de către deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Raj Alexandru Tunaru:

Domnule preşedinte,

Suntem o ţară care ne pregătim să intrăm în Uniunea Europeană.

Suntem o ţară care este membră a N.A.T.O.

Suntem un stat democratic cu o poliţie şi alte 7 structuri neputincioase în faţa unui "schizofrenic", unui "mutant genetic", atât la propriu cât şi la figurat.

Este vorba de Gregorian Bivolaru, acest psihopat care a făcut tot ce a vrut pe teritoriul ţării noastre, timp de mai bine de 14 ani, iar instituţiile mai sus amintite au reuşit acum 3 zile să-l prindă pe acest nenorocit.

Cum este posibil aşa ceva, domnilor colegi, cum este posibil ca acest nenorocit, care prin faptele grave pe care le-a comis, 39 de tineri ajungând la psihiatrie, alte câteva sute se droghează şi se dezumanizează, bând urină umană şi făcând sex în grup.

Acest "satana cu chip de satana" este considerat de mine la fel de periculos ca Râmaru, dr.Hanibal ş.a.m.d.

Este posibil ca sute de mii de angajaţi ai instituţiilor, mai sus amintite, şi miile de procurori şi judecători să-l lase pe acest golan să facă tot ceea ce vrea în ţara aceasta şi să distrugă viaţa a sute de mii de tineri, scuzându-se aberant că, autointitulată "Gregorian Bivolaru" şi secta sa M.I.S.A., nu au fost reclamaţi.

Domniile sale nu au auzit de autosesizare. Se zvoneşte că printre adepţii "monstrului" sunt copii de procurori, judecători de la Curtea de Apel Bucureşti, iar ieri am fost sunat de 2 redactori şi am fost întrebat dacă am auzit în acest mandat, precum că în spatele acestei secte s-ar afla şi vreun parlamentar sau ministru. Am răspuns sec că nu ştiu, dar că mă pot aştepta la orice dacă acest nenorocit, pe care putem să-l asimilăm cu un "terorist" după victimele pe care le face pe unde trece, a fost lăsat 14 ani în pace şi libertate.

Rog insistent organele de cercetare, în special pe Procurorul General al României, să emită urgent un mandat de arestare - conform legislaţiei în vigoare, şi acesta să fie prelungit de judecători, care, conform legii, până când se vor strânge probelele pentru arestarea ticălosului.

Numai aşa vom salva şi alte sute de tineri de acest ticălos şi, Doamne fereşte, chiar pe copiii noştri, deoarece banditul are o slăbiciune pentru copii ai căror părinţi pot fi şantajaţi, pentru a scăpa de pedeapsa legii.

De asemenea, el trebuie urgent reţinut, pentru a avea semnele clare că foarte mulţi părinţi care au aflat din presă despre ce le-a făcut acest "satana" copiilor lor, vor să-şi facă dreptate singuri, mergând până la a-l linşa pe ticălos.

Domnul Emil Boc:

Domnilor colegi,

Potrivit concluziilor trase de specialiştii Băncii Mondiale, peste 1,85 milioane de români, adică aproape 9% din totalul populaţiei, se află sub pragul de sărăcie severă, stabilit de specialişti la un venit lunar net de 1,2 milioane de lei. Ce înseamnă acest lucru? A fi sub pragul de sărăcie severă înseamnă să nu îţi poţi asigura măcar necesarul minim de calorii. Sărăcia severă este ceea ce românii au numit de secole "sărăcie lucie".

Tot specialiştii Băncii Mondiale afirmă că un sfert dintre români, adică aproape cinci milioane şi jumătate de cetăţeni, sunt nevoiţi să se descurce cu mai puţin de 1,75 milioane de lei pe lună.

În aceste condiţii, ce îi preocupă pe parlamentarii partidului de guvernământ? Situaţia copiilor şi tinerilor, care constituie grupele de vârstă cele mai vulnerabile, şi dintre care mai bine de o treime trăiesc în sărăcie?

Faptul că jumătate dintre familiile cu 3 sau mai mulţi copii trăiesc în sărăcie? Ţăranii sau şomerii? Pensionarii, ale căror venituri sunt mai mici decât factura la întreţinere?

Cetăţenii obişnuiţi care se alimentează ca în vremuri de război?

Soarta sutelor de mii de cetăţeni care suferă din cauza reducerilor drastice din sistemul de îngrijire a sănătăţii, care au făcut ca în faţa farmaciilor cozile din primele zile ale lunii să semene cu cozile la alimente de pe vremea lui Nicolae Ceauşescu?

Nu, îi preocupă soarta care îi aşteaptă după ce se vor trezi la sfârşit de mandat, sancţionaţi de lectorat prin vot şi excluşi din Parlament, motiv pentru care s-au gândit să îşi propună nişte pensii astronomice şi chiar salarii compensatorii.

Sub semnătura liderului deputaţilor din partidul de guvernământ, Viorel Hrebenciuc, Parlamentul a primit spre dezbatere o propunere legislativă care prevede, nici mai mult, nici mai puţin, decât pensii consistente pentru parlamentari, calculate în funcţie de timpul pe care şi l-au petrecut pe la buget sau ocupându-se de afacerile personale.

Cea mai mică dintre aceste pensii ar urma să fie de 15 milioane de lei, adică de aproape şase ori cât salariul minim pe economie. Asta înseamnă, în viziunea colegilor de la PSD, o guvernare mai bună pentru o viaţă mai bună?

Cât de bună a fost guvernarea am văzut, iar cetăţenii obişnuiţi au simpţit-o pe propria piele. Cât de bună va fi viaţa actualilor guvernanţi, se pare că aceasta este acum preocuparea la ordinea zilei.

Propunerea parlamentarilor PSD prevede, de asemenea, că deputaţii şi senatorii care nu sunt realeşi vor primi, timp de 18 luni, o indemnizaţie tranzitorie lunară în cuantum egal cu indemnizaţia de la sfârşitul mandatului. Prin această prevedere, cetăţenii care îi sancţionează prin vot pe parlamentarii incompentenţi sunt sancţionaţi la rândul lor, fiind obligaţi să îi susţină pe aceştia material, cu bani proveniţi din taxe şi impozite. Propunerea demonstrează o lipsă de înţelegere a democraţiei şi a principiului respectului faţă de cetăţean şi faţă de banul public.

Spre începutul mandatului actualului cabinet, primul ministru Adrian Năstase spunea într-un discurs: "nu ne aflăm la guvernare pentru o maşină mai nouă sau un cont mai gras în bancă". Proiectul iniţiat de parlamentarii PSD confirmă însă faptul că interesul personal a constituit, în realitate, principala preocupare a demnitarilor din partidul de guvernământ.

Acelaşi proiect mai prevede şi absolvirea de răspundere penală a parlamentarilor condamnaţi în timpul mandatului, care vor avea dreptul ca executarea pedepsei să le fie suspendată pe perioada deţinerii funcţiei, ceea ce i-ar situa, în mod nepermis, deasupra legii.

În privinţa acestei prevederi, oare se pregătesc liderii PSD să facă noi ziduri umane în jurul unor noi Bivolari, citaţi la Parchet? Aprobarea acestei propuneri înseamnă solidarizare cu infractorul, înseamnă că zidul uman din jurul lui Bivolaru va fi înlocuit cu un zid legal impenetrabil, care îl va izola pe parlamentar de orice răspundere.

Solicităm PSD-ului să retragă imediat acest proiect, care este o dovadă de dispreţ pentru cetăţeni şi pentru banul public. Dacă îşi doresc prosperitate pentru perioada cât electoratul îi va trimite în Opoziţie, noi le sugerăm să se mulţumească cu cât au furat şi cu rezultatele corupţiei pe care, de aproape patru ani, o patronează.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Timiş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aderarea României la Uniunea Europeană - tema este mult prea importantă pentru a fi ocolită - este subiectul la ordinea zilei. Totul se reduce la Europa, la lumea civilizată, tot ce se întreprinde se raportează la integrare. Toată lumea vrea aderare, dar foarte puţini sunt cei care ştiu cu adevărat ce înseamnă acest lucru.

Nu avem nici un fel de îndoieli asupra obiectivului: dorinţa de a ne alătura Vestului. Ne-am exprimat speranţa şi am construit un consens naţional, ceea ce nu este de neglijat, având ca obiectiv integrarea în instituţiile euroatlantice.

Eliberată de comunism, România a urmat drumul unei dificile transformări către democraţie, economia de piaţă şi domnia legii. Consensul spectrului politic ne-a permis să ne structurăm reformele, să ne fixăm priorităţile şi să administrăm implementarea lor. Procesul de reformă este în desfăşurare şi nu poate exista nici o îndoială asupra destinaţiei la care dorim să ajungem.

În acest context, îmi vine foarte greu să înţeleg de ce europarlamentarul Arie Oostandler, cel care a propus să se suspende negocierile de aderare ale României, nu înţelege în ruptul capului cum un partid de opoziţie - este vorba de PNŢCD - poate face lobby pentru guvern.

Domnia sa poate n-a auzit nici în Olanda, nici la Bruxelles, de sentimentul naţional, domnia sa poate nu înţelege ce înseamnă cu adevărat pentru România integrarea în Europa. Vreau să cred că viitoarea vizită a domnului Oostandler în ţara noastră îl va ajuta să înţeleagă câteva din particularităţile acestei ţări.

Îmi permit să-i atrag atenţia distinsului meu coleg din Parlamentul European că, pentru România, integrarea în familia europeană înseamnă, în primul rând, un lucru foarte simplu: revenirea la sistemul de valori occidental, de care am fost rupţi cu brutalitate în urmă cu o mai bine de jumătate de veac, prin comunizarea forţată a ţării. Trauma suferită atunci, de proporţii inimaginabile, n-a fost niciodată depăşită.

Chiar şi acum, după 14 ani de la Revoluţie, boala numită comunism nu a dispărut cu totul, reflexe ale ei se mai pot vedea. Comunismul, cu toate nenorocirile sale, a pătruns în structurile intime ale fiinţei naţionale. Vrem să scăpăm de acest cancer, domnule Oostandler, şi de aceea există un consens politic în România în privinţa integrării.

Practic, ne aflăm astăzi la capătul unui proces care a permis României să se desprindă definitiv şi irevocabil de acea perioadă care a însemnat ruperea de evoluţia sa firească alături de familia naţiunilor membre ale comunităţii euroatlantice. Acest proces a însemnat, în primul rând, recuperarea valorilor democraţiei, construirea statului de drept şi a structurilor economiei de piaţă, elaborarea unui set de garanţii constituţionale şi a unui cadru legislativ puse în slujba cetăţenilor României.

Ne aflăm acum într-un moment critic al procesului de negociere, când trebuie să ne concentrăm atenţia asupra progreselor pe care trebuie să le facem în însuşirea şi aplicarea acquis-ului comunitar.

Sunt convins că procesul electoral nu va prevala asupra procesului de negociere. După părerea mea, este mai puţin important cine va conduce această ţară, atâta vreme cât nu se pune în discuţie marele proiect de viitor al României: integrarea europeană şi euroatlantică.

Domnul Florin Iordache:

"Agricultura din România, realizări majore în perioada 2000-2004"

Începând cu ianuarie 2001, Guvernul României a avut ca prioritate naţională dezvoltarea şi modernizarea agriculturii.

Una din cele mai importante măsuri a Guvernului Adrian Năstase a fost acordarea a câte 2 milioane de lei pentru primele 5 hectare cultivate.

Acţiunile sanitar-veterinare obligatorii sunt, începând cu 2004, gratuite.

Un ajutor important financiar se acordă pentru seminţele certificate din producţia internă.

Pentru creşterea producţiei agricole s-a aprobat subvenţionarea energiei electrice consumate la pomparea apei pentru irigaţii şi a celei pentru desecări, cât şi alocarea de fonduri pentru întreţinerea şi repararea amenajărilor de îmbunătăţiri funciare aferente Societăţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare.

Foarte mulţi agricultori au beneficiat de subvenţia pentru achiziţionarea de tractoare şi maşini agricole, cât şi pentru instalaţii pentru irigat.

Pentru stimularea producţiei de export şi a exportului s-a hotărât acordarea de subvenţii pentru 13 categorii de produse vegetale, animale şi alimentare eligibile conform angajamentelor în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

S-au acordat subvenţii pentru producţia de lapte, carne, ouă şi miere.

Acestea sunt câteva din măsurile întreprinse de Guvernul Adrian Năstase pentru sprijinirea agriculturii, care mă fac să cred că agricultura românească este în sfârşit pe un drum ascendent, un drum care ne va ajuta să ne integrăm în Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2007.

Domnul Nicolae Enescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi poate fi intitulată: "PSD-izarea pe patru roţi". Titlul ales nu este o glumă, el reflectă disperarea cu care se cramponează demnitarii partidului aflat la putere de orice situaţie din care mai pot fructifica ceva, şi prin care mai pot fi manipulaţi sau intimidaţi reprezentanţii unor instituţii private din care, unii, fac parte din acest partid.

În data de 7 martie 2004, un demnitar PSD a organizat o întrevedere sub "înaltul" patronaj al filialei PSD Sibiu, la sediul acesteia, convocând membrii Consiliului Director şi ai Biroului Executiv al Camerei Taximetriştilor din judeţul Sibiu.

Discuţiile care au avut loc au eludat grav prevederile Legii 38/2003, marcând un vădit caracter politic, precum şi o ingerinţă a politicului în activitatea Camerei Taximetriştilor din judeţul Sibiu. Acest fapt a determinat retragerea membrilor Biroului Executiv de la această întrevedere, total neconformă cu legea.

Întrebarea care mi-o pun şi pe care o pun d-lui Adrian Năstase, în calitatea domniei sale de preşedinte al PSD-ului, legată de prezenţa acestui demnitar PSD, este următoarea :

O asociaţie profesională cum este cea prezentată mai sus a devenit o anexă a PSD-ului, sau respectivul demnitar face parte din conducerea Camerei Taximetriştilor din judeţul Sibiu şi noi nu ştim?

Domnilor de la guvernare, dacă sunteţi în plină campanie de pedeserizare şi numai ţineţi cont nici de legi, nici de deontologia demnitarului român, acţionând după bunul plac, crezând că totul vă este permis, atunci faceţi-o mai cu perdea !

Vorba lui Conu Iancu : "Trădare, de trei ori trădare, dar s-o ştim şi noi !"

Domnul Codrin Ştefănescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"Alianţa a început să îşi arate colţii".

Deşi ne aflăm la mai bine de două luni distanţă de mult aşteptatele alegeri locale, Alianţa D.A. şi-a scos la înaintare arsenalul pregătit, probabil, cu multă creativitate, pe toată perioada în care membrii săi s-au aflat în opoziţie.

Mai mult, disperarea lor este atât de mare, încât Traian Băsescu, epuizând toate ţintele ce puteau fi atacate, într-un total dispreţ faţă de morala creştină şi faţă de slujitorii ei, îşi îndreaptă acum tunurile către ".. Biserica Română! Este scandalos şi revoltător! Sintagma "dezbinatorul bucureştenilor", propusă de studenţii teologi cu referire la actualul primar este de altfel pe cât de simplă, pe atât de grăitoare.

Atunci când pentru Alianţă totul se reduce la obţinerea de puncte suplimentare în sondajele electorale, imaginaţia liderilor săi întrece cu mult performanţele în materie de soluţii şi strategii politice ale acestora. Se readuce aminte cetăţenilor perioada ceauşistă, probabil mult regretată de cei care acum o invocă, se scormonesc date despre politicienii actuali, se contorizează averi, vile, conturi sau maşini ori se analizează trecutul personal, intim al acestora.

Într-un context în care, mai mult ca niciodată, avem nevoie de o campanie curată, modernă şi europeană, bazată pe corectitudine şi argumente politice realiste, opoziţia preferă să ignore orice conduită care ar conduce la un progres al scenei politice româneşti. Opriţi domnilor Băsescu şi Stolojan "Dosariada" promovată de apologeţii dumneavoastră, această boală a campaniilor electorale, murdară, distructivă şi inutilă, aşa cum este se caracterizează însăşi opoziţia pe care cele două partide înţeleg să o adopte!

Domnul Romeo Raicu:

Declaraţie politică privind consumul de droguri în România

Deschiderea totală a frontierelor, poziţia geografică şi conflictele militare din fosta Iugoslavie, Afganistan şi Irak au făcut ca România să fie afectată puternic de flagelul crimei organizate. Cele mai active reţele ale crimei organizate sunt cele ale traficanţilor de droguri, ţara noastră fiind considerată de către aceştia, pe lângă o piaţă profitabilă de desfacere a stupefiantelor, o placă turnantă, un spaţiu de tranzit, datorită poziţiei geografice, care leagă Orientul de Occident.

Societatea românească, aflată în plin proces de tranziţie, a fost luată prin surprindere, neputând reacţiona prompt şi corespunzător în nici unul dintre segmentele sale (justiţie, ordine publică, sănătate, educaţie, atitudini şi mentalităţi etc.).

Astfel că, în numai câţiva ani, România a devenit dintr-un punct de tranzit o importantă piaţă de desfacere a drogurilor. Fenomenul este în creştere, din cantităţile mari de droguri care ajung în ţara noastră o parte din ce în ce mai mare rămân însă pentru consumul intern, situaţie alarmantă şi foarte periculoasă.

În prezent se poate vorbi de existenţa unei pieţe interne a drogurilor, cu filiere de distribuţie bine organizate şi o ofertă considerabilă şi de un grup de "clienţi" ai acesteia, consumatori de droguri, din ce în ce mai numeroşi şi din ce în ce mai tineri.

Principala caracteristică a consumatorilor de droguri este tinereţea. Marea majoritate a toxicomanilor români se află la vârstele tinereţii şi adolescenţei, media de vârstă înregistrând o continuă scădere: de la 18-22 de ani la 15-18. Numărul liceenilor bucureşteni care consumă droguri s-a dublat în ultimii cinci ani. Dacă sunt luaţi în calcul şi potenţialii consumatori, ponderea tinerilor narcomani cuprinşi în sistemul de învăţământ liceal a crescut de patru ori. În anul 2003, în România s-au înregistrat 1462 de acte infracţionale legate de traficul, posesia sau consumul de droguri, aproximativ două treimi dintre cele 1487 persoane cercetate fiind tineri sub 30 de ani.

Cea mai dramatică situaţie se înregistrează în Bucureşti, unde se estimează că există peste 30.000 de persoane care îşi injectează droguri, adică peste 1% din populaţia oraşului. Tot aici, vârsta de debut în consumul injectabil tinde să scadă, existând cazuri înregistrate de consum de la vârsta de nouă-zece ani. Totodată, în Bucureşti există o piaţă bine structurată a vânzării drogurilor. Numărul dozelor vândute anual în Bucureşti este estimat la 42,9 milioane, iar valoarea lor ar ajunge la 8.580 de miliarde lei (256 de milioane de dolari). Cantitatea de heroină vândută anual în Bucureşti, luând în calcul necesarul estimat de 42,9 milioane doze şi o greutate de 1/6 grame doza, se ridică la 7,15 tone de heroină pură, fiind de peste 1.500 de ori mai mare decât totalul capturilor de droguri făcute în Bucureşti în anul precedent.

Faţă de amploarea fenomenului, consider că există o preocupare redusă a instituţiilor statului pentru stoparea consumului şi a traficului de droguri. Doresc să cunosc cum motivează instituţiile statului pasivitatea, indiferenţa sau slaba implicare în combaterea acestui flagel?

Lupta împotriva drogurilor reprezintă o prioritate naţională şi nu este o acţiune de campanie sau de imagine. Traficul de droguri face parte din criminalitatea transfrontalieră. Trebuie să se intensifice cooperarea atât cu forţele de ordine din ţările de origine a drogurilor, cât şi cu cele care sunt rute de transport. În acelaşi timp, se impun măsuri radicale şi măsuri urgente de control la graniţele ţării inclusiv a creşterii eficienţei vameşilor.

Consider că Guvernul nu s-a preocupat suficient de îmbunătăţirea legislaţiei în domeniul combaterii drogurilor. Toate aceste probleme ridicate şi încă multe altele ar trebui să dea de gândit atât guvernanţilor cât şi întregii societăţi. A sosit momentul zero, când toţi factorii de decizie să se implice cu toată seriozitatea pentru combaterea acestui flagel, acum şi nu mâine când va fi sigur prea târziu.

Domnul Dan Brudaşcu:

Declaraţie politică: "Urişor - un nou Scorniceşti"

Opinia publică din România a fost, în ultima vreme, frecvent informată în legătură cu abuzurile săvârşite de actualul ministru de interne, Ioan Rus. Amintim, între altele, modul în care, cu concursul consilierilor locali ai PSD, acesta a primit în dar o suprafaţă de peste 150 m², fără să achite Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca nici un fel de chirie.

De asemenea, este de notorietate modul în care, prin intervenţia sa, care, în mod normal, miroase a trafic de influenţă, SC RMB Inter Auto SRL din Cluj-Napoca, în care ministrul Rus este unul dintre acţionarii importanţi, a dispărut subit de pe lista datornicilor apărută pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice.

De asemenea, reamintim că atunci când, în anul 2003, era comemorată Pelaghia Roşu şi martirii Revoluţiei Române de la 1848, ministrul Rus şi alţi înalţi demnitari PSD au pus de o vânătoare, nepăsându-le de manifestările omagiale. În nr.10/9-15 martie 2004, revista Academia Caţavencu publică articolul "Un program al Cabinetului Năstase: trenul oligarhiilor", în care se arată că Ioan Rus are la dispoziţie un tren personal special cu care, atât el, cât şi membrii familiei sale, circulă frecvent pe ruta Cluj-Napoca - Bucureşti şi retur.

Dar faptele abuzive ale demnitarului PSD mai cuprind şi altele. Astfel, Ioan Rus, dar şi colegul său de partid, senatorul Grigore Zanc, a reuşit, lucru unic în judeţul Cluj, să-şi transfere o suprafaţă de teren din satul natal Urişor în intravilanul municipiului Cluj-Napoca, aducând un prejudiciu de sute de milioane de lei municipalităţii clujene. Ministrul Rus se remarcă, însă, şi prin alte fapte. Astfel, potrivit cotidianului Evenimentul Zilei de marţi, 9 martie 2004, aflăm că satul natal al mai marelui din PSD este pe punctul de a deveni noul Scorniceşti al României. Obiectiv, autorul articolului precizează: "până în anul 2000, satul era amărât, la fel ca toate celelalte din jur". După promovarea lui Ioan Rus, acesta canalizează o foarte mare parte din bugetul judeţului Cluj pentru dotări edilitare, fapt care îl determină pe acelaşi autor să declare: "Urişor e singurul sat din România care are tote utilităţile trase la poartă: apă, gaz, canalizare", la care se mai adaugă centrala telefonică ultraperformantă instalată tot la intervenţia lui Ioan Rus, în timp ce în multe alte centre de comună din judeţ până şi primăriile sau posturile de poliţie mai au telefoane cu manivelă ca prin anii '40 ai secolului trecut.

Din dispoziţia preşedintelui PSD Cluj, Consiliul judeţean Cluj a alocat în anul 2003 suma de cca 13 miliarde lei direct satului Urişor. De curând, primarul comunei Căşeiu se plângea că are atâţea bani la dispoziţie încât nu mai ştie ce să facă cu ei, asta în timp ce alte localităţi clujene, inclusiv municipii şi oraşe, cu greu găsesc resursele pentru achitarea unor minime lucrări de dotări edilitare. Cornul abundenţei va continua şi anul acesta să se reverse asupra noului Scorniceşti de pe meleagurile dejene. La o recentă consfătuire de la Sibiu, iniţiată de Guvern, reprezentanţii Consiliului judeţean Cluj raportau cu mândrie revoluţionară că în acest an vor aloca importante resurse pentru modernizarea iluminatului public din Urişor, finalizarea lucrărilor de canalizare, modernizarea drumurilor de acces, construirea unui nou cămin cultural şi amenajarea unui teren de fotbal, deşi în sat nu există, până în prezent, o echipă de fotbal.

Precizăm că nu avem nimic împotriva satului Urişor şi a locuitorilor săi. Mai mult, ne bucură că cel puţin ei beneficiază de condiţii de care ar trebui să se bucure toţi locuitorii judeţului Cluj. Avem în vedere exclusiv modul abuziv şi ilegal în care, prin intervenţia ministrului Ioan Rus, au fost deturnate importante fonduri de la bugetul judeţului Cluj în scopuri de partid.

Tot abuziv consider că este faptul că ministrul Ioan Rus a repartizat pentru Distrigaz Dej, unitate condusă de fratele său, Gavrilă Rus, suma de 3 milioane de euro în vederea înlocuirii conductelor de alimentare cu gaz pe raza acestui municipiu. Probabil că ministrului Rus nu i-a păsat că peste 80% din conductele de gaz din ţară au depăşit termenul legal de utilizare, existând riscuri de accidente sau explozii, care ar putea produce importante pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti. Dar ministrul Rus vede doar interesul familiei sale, considerând că numai în felul acesta îşi poate pune în evidenţă fratele director al Distrigaz Dej.

Cazurile prezentate, confirmate de presă, relevă, fără putinţă de tăgadă, că autorităţile PSD folosesc şi repartizează fondurile de la bugetul de stat nu în conformitate cu legea, ci exclusiv potrivit intereselor de partid şi ale baronilor PSD.

Domnul Adrian Ionel:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cei care arată acum cu degetul către rezultatele unei guvernări care, iată, că sunt apreciate atât cât merită de majoritatea populaţiei şi de ţările din Uniunea Europeană, sunt nimeni alţii decât cei care, în urmă cu patru ani, terminau un mandat care distrusese efectiv ţara.

Membrii din conducerea Partidului Naţional Liberal de la acea vreme nu au făcut decât să se ocupe de propriile buzunare şi asta se vede acum în anchetele penale în care sunt implicaţi. Liberalii care ţipă ca din gură de şarpe că nu se face nimic pentru stoparea corupţiei nu sunt alţii decât cei care au fraudat legile ţării pe care o conduceau după interesele proprii sau ale grupurilor din care făceau parte. Nu cred că poate fi uitată afacerea Mega Power instrumentată şi condusă de Theodor Stolojan şi care a fost una din fraudele de proporţii produse de un liberal.

De asemenea, nu îl putem uita pe fostul şef al vămilor, Nini Săpunaru, artizanul principal al afacerilor vamale şi al dezastrului Duty Free. Un alt personaj care s-a implicat activ în diferite modele de fraudă şi corupţie este liberalul Traian Remeş, cel care oferea efectiv eşalonări şi reeşalonări de plată pentru firmele pe care le agrea pe criterii financiare personale. Nu uitaţi că, în multe cazuri, ministrul liberal a preferat să şteargă cu buretele datorii imense ale unor firme şi asta după ureche. Credeţi că acestea s-au făcut cu o bază reală? Această listă ar putea continua cu alte zeci sau sute de nume, toţi liberalii cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi. Lista delapidărilor liberale nu ne poate arăta decât calitatea umană a unor lideri care au înţeles să acceadă la funcţiile de parlamentar sau la alte funcţii oficiale pentru a putea beneficia financiar. Monografia nescrisă a corupţiei liberalilor este baza de la care cetăţenii trebuie să pornească în momentul în care se ataşează de un partid. Sunt convins că românii ştiu să decidă în favoarea lor şi de aceea nu cred că vor exista dubii în privinţa marginalizării corupţilor care acum fac tot posibilul să reintre acolo unde pot face ce vor.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Eugen Arnăutu:

"Autoritate şi procente"

Două aspecte se conturează în ceea ce priveşte politica Partidului Democrat. Unul din aspecte ar fi că politica PD-ului este incoerentă şi dovedeşte o lipsă de unitate, care a fost sesizată în nenumărate rânduri, dovedită şi prin faptul că la nivel de partid nu există comunicare şi că, în consecinţă, unii membri acţionează după bunul plac.

Al doilea aspect este acela că liderul PD doreşte cu tot dinadinsul să fie vocea unică a partidului, aceea care dictează de cele mai multe ori atitudinile aberante, aşa cum a fost cea de săptămâna trecută când vocea tendenţioasă a democratului a dictat, fără drept de apel, retragerea semnăturilor membrilor Grupului parlamentar PD de pe proiectul de statut al parlamentarului.

Înainte să înfiereze cu atâta patimă proiectul amintit, domnul Băsescu ar fi trebuit să cunoască şi alte căi de confruntare cu această situaţie.

Alternativele sunt întotdeauna binevenite şi PSD-ul este deschis la cele viabile şi cu efecte pozitive asupra cetăţenilor.

Domnul Băsescu, el care nu găseşte normal procentul de 40% din indemnizaţie pentru o pensie de parlamentar, va fi surprins să afle în urma analizelor documentelor similare din ţările Uniunii Europene că acest procent este chiar ceva mai mare decât cel propus în proiect.

Domnul Mihai Tudose:

"Cine construieşte, cine finanţează?"

Preşedintele PNL, Theodor Stolojan, s-a arătat foarte revoltat săptămâna trecută din cauza ordonanţei prin care CEC acordă credite ANL şi Companiei Naţionale de Investiţii. Domnia sa consideră că prin acest act normativ Guvernul "înşeală pur şi simplu F.M.I.".

Vreau să subliniez că doar PNL înşeală tineretul în aşteptări şi că această atitudine combativă împotriva unui demers atât de salutar ridică semne de întrebare din moment ce discursul liberal mizează atât de mult pe generaţia tânără. Vrem să vedem mai degrabă iniţiative clare decât critici vehemente, precum cea amintită, care practic nu face decât să exprime opoziţia liberalilor în ceea ce priveşte construirea de locuinţe pentru tineri.

În ceea ce priveşte nemulţumirea legată de finanţarea creditelor pentru locuinţe de către CEC, instituţie care a acordat şi până acum credite pentru construcţia de locuinţe, liberalii ar trebui să fie ceva mai ponderaţi din moment ce CEC ar fi putut deveni doar o amintire graţie ingeniozităţii pe care au dovedit-o în timpul guvernării CDR prin implicarea CEC în scandalul FNI.

Dacă PNL-ul avea altă soluţie atunci când era la guvernare, suntem convinşi că azi programul ANL era în alt stadiu. Dar încă o dată se dovedeşte că singura soluţie a PNL o constituie negarea şi denigrarea tuturor celor ce fac ceva, în cazul de faţă PSD.

Domnul Petre Posea:

"Europa şi terorismul!"

După căderea zidului Berlinului şi schimbările din U.R.S.S., Europa a abandonat atât rolul de scut în faţa unui pericol real din partea acestor puteri, cu toată protecţia umbrelei americane şi a armelor intercontinentale, cât şi pe acela de forţă de atracţie asupra ţărilor limitrofe care trăiau sub cizma rusească.

Aceste roluri nu mai aveau sens căci ameninţarea militară dispăruse împreună cu opresiunea imperialistă sovietică, practicată împotriva statelor din estul european. Dar războaiele locale au izbucnit mai peste tot, începând cu fosta Iugoslavie, fără ca Europa să fie capabilă să acţioneze, dimpotrivă lăsând Statelor Unite grija de "poliţist internaţional", iar Statele Unite, singura superputere a planetei, au intervenit direct, mai ales acolo unde le dictau interesele, fără a mai cere părerea aliaţilor europeni.

Uneori, aceştia s-au manifestat cu întârziere, mai mult ca "putere de pace". Când au participat la conflict, n-au făcut-o decât implicându-se în mai mică măsură, jucând un rol secundar, în raport cu "marii fraţi americani", exemple fiind războiul din Golf, în Liban şi Serbia, precum şi cel din Afganistan.

Am avut dovada absenţei de coeziune a Europei, pe plan politic şi militar, chiar la nivel operaţional, atunci când a fost vorba să dovedim un front unic în lupta contra terorismului. Nu mă refer în mod special la război, ci la decizia de a interveni printr-o acţiune de poliţie internaţională, care să impună condiţii şi limite, aplicând cu precizie propriile strategii.

În ce priveşte războiul, o Europă mai puternică şi mai unită ar fi putut face presiuni asupra Statelor Unite pentru a evita unele bombardamente americane masive, cam prea dezinvolte în ce priveşte "efectele colaterale", adică masacrele civile.

Terorismul a lovit crunt Statele Unite în 11 septembrie 2001 şi, ca o ironie a soartei, tot într-un 11, dar martie 2004, capitala Spaniei, Madrid. Dar nu numai americanii şi spaniolii sunt cei vizaţi. Este ameninţat întregul ansamblu al lumii occidentale. "Războaiele islamice" au început în anii 1990 şi nu sunt rezultatul principal al sărăciei, ci al problemelor geopolitice complexe, precum demografia galopantă a popoarelor musulmane, dorinţa lor de a fi recunoscute ca puteri şi de a juca un rol pe eşichierul internaţional, revolta lor împotriva claselor dominante, corupte, a regimului politic susţinut de occident, care, în loc să le redistribuie enorma bogăţie a petrolului, o deturnează tot în profitul lor în conturi străine, în bănci occidentale.

Suntem cu toţii implicaţi în acest pericol, care are vizibil puncte de referinţă (după pierderea Afganistanului) în Palestina, în Irak, Somalia şi Sudan, dar care câştigă teren câte puţin aproape peste tot în statele arabe şi musulmane din lumea întreagă sub acoperirea de mişcări integraliste. Islamul este exploatat ca amalgam, fanatismul se înrădăcinează într-o confuzie de fond între religie, politică şi război.

Unele dintre aceste ţări sunt pe cale de a-şi pregăti arme atomice şi bacteriologice care ar putea să ne distrugă. Ieri la New York, azi la Madrid, dar mâine ar putea fi rândul Londrei, Parisului, Berlinului, Moscovei sau Bucureştiului, situaţie de care opinia publică nu pare să-şi dea seama. Orice intervenţie masivă a trupelor europene devine extrem de problematică, motiv pentru care americanii au preferat să stabilească un parteneriat excepţional cu Rusia şi China - eveniment absolut fără precedent -, pentru a constitui o alianţă mondială mai largă, contra terorismului.

Europa se află la o cotitură fundamentală în istoria sa, în faţa unor opţiuni cruciale care se impun şi care vor decide viitorul său. Vom asista oare la un declin sau la o întărire a prezenţei sale pe scena mondială? Va alege oare un parteneriat stabil cu Statele Unite sau se va mulţumi cu un rol de auxiliar?

Dacă se va pronunţa în favoarea parteneriatului, va trebui să-şi amelioreze coeziunea internă şi să-şi întărească mecanismele decizionale care să-i permită intervenţia rapidă în cazuri de criză la nivel internaţional.

Va mai trebui să-şi întărească sistemul de apărare comun, să-şi perfecţioneze şi să-şi profesionalizeze forţele armate din fiecare stat, plasându-le sub un comandament unic, poate printr-un sistem de rotaţie, dar oricum stabil şi puternic.

Dar mai ales va trebui să capete o viziune comună a destinului său şi o idee clară a proiectelor, la nivel european şi internaţional.

Ar fi un mare pericol la scară mondială, dacă toate acestea vor fi considerate doar nişte visuri, fiindcă astfel vastul proiect al Uniunii Europene îşi va pierde consistenţa şi nu va rămâne decât o constelaţie de state, mai mult sau mai puţin de acord între ele, fără convingere prea mare, cu o monedă unică fireşte, poate cu o constituţie politică comună, dar care vor continua să se implice reciproc în certuri fără importanţă, ceea ce în final nu înseamnă decât slăbiciune cronică. Doar noi suntem cei care ne vom decide viitorul!

Domnul Gheorghe Pribeanu:

"Întreprinderile mici şi mijlocii, o problemă vitală".

În structura completă a unei economii sănătoase şi viabile, rolul IMM-urilor în realizarea clasei de mijloc este de neînlocuit şi asigură echilibrul economico-social al societăţii.

În viziunea PRM, IMM-urile constituie un obiectiv strategic pentru realizarea dezideratului numit clasă mijlocie, componentă necesară şi indispensabilă a structurii societăţii româneşti.

În timpul guvernării Năstase, sprijinirea IMM-urilor a fost numai declarativă, fiindu-i suprimate toate facilităţile de care s-a bucurat până în anul 2000.

Căutându-i un rol PUR-ului în coaliţia PDSR-PUR-UDMR, Guvernul Năstase i-a atribuit rolul de ministru reprezentantei PUR Silvia Ciornei, care atât de mult a luptat pentru sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii, până a eliminat toate facilităţile acordate după 1990. Acest lucru a determinat diminuarea numărului de întreprinzători, ducând la falimentarea multor întreprinderi mici şi mijlocii.

Efectul primei remanieri a făcut posibilă dispariţia preocupării ministeriale pentru acest sector, acest minister fiind transformat în Agenţie.

Deşi peste 50% din activitatea economică s-a desfăşurat în cadrul IMM-urilor, ponderea influenţei acestora până în anul 2000 a fost progresiv crescândă ca aport la p.i.b.

În anul în curs, nu se mai întrevăd mari speranţe în acest domeniu vital.

Voinţa politică a actualului guvern, ocupat cu menţinerea puterii cu orice preţ şi orice mod, nu mai observă necesităţile dezvoltării acestui sector deosebit de important în economia românească.

Referitor la aceasta, trebuie să atenţionăm cu următoarele:

1. Stimulentele prevăzute în Legea nr.132/1999, referitor la investiţii, importuri de tehnologie şi tehnică, precum şi la crearea de noi locuri de muncă, au făcut posibilă o revigorare economică. Aceste stimulente acum nu mai sunt şi consecinţele se resimt la nivelul economiei naţionale. Dacă aceste facilităţi au influenţat benefic p.i.b.-ul, oare acum de ce nu se mai pot acorda?

Trebuie regândită strategia acumulărilor bugetare dependente de dezvoltarea sectorului IMM-urilor.

2. Se impune stimularea creării de noi locuri de muncă, retehnologizarea sectoarelor din aceste întreprinderi la nivel european, pentru competitivitate calitativă în vederea încadrării parametrilor de export ceruţi de Uniunea Europeană. Aceste componente, plus perfecţionarea managementului şi execuţiilor, trebuie stabilite în cadrul unei noi legi, favorabile acestui sector.

3. Dacă voinţa politică actuală a sugrumat activitatea întreprinzătorilor prin anularea facilităţilor, trebuie revenit asupra unei noi viziuni de sprijinire a acestui sector cât mai urgent, acordându-i-se cadrul legislativ necesar.

Susţinerea efectivă a aspectelor sociale a drepturilor salariatului, pe baza statutului, în mod exagerat, duc la consecinţe negative în planul angajării şi utilizării forţei de muncă şi mai ales a performanţei firmelor.

Acest lucru îl putem vedea în aplicarea noului Cod al muncii din 2003, care a generat multe dificultăţi. Argumentele aduse de reprezentanţii IMM-urilor la aprobarea Codului fiscal nu au fost luate în seamă, fapt ce va duce la o influenţă negativă în dezvoltarea IMM-urilor.

4. Conform uzanţelor în anii electorali, din dorinţa de a obţine cât mai multe voturi, obligă partidele de la Putere să acorde facilităţi şi avantaje sociale forţate - necorelate cu activitatea de susţinere din punct de vedere economico-financiar.

Astfel, IMM-urile sunt supuse unor dificultăţi economice. Consecinţe sociale şi economice ce urmează anul electoral, prin influenţa negativă asupra activităţii IMM-urilor, periclitează grav situaţia economico-financiară asupra integrării în Uniunea Europeană pentru anul 2007.

5. În fructificarea oportunităţilor economice de către IMM-urile româneşti, este de reţinut faptul că anul 2004 este declarat anul relansării economice mondiale, an în care şi economia românească trebuie să puncteze, prin dezvoltarea acestui sector.

Trebuie să ţinem cont de influenţele producţiei industriale a SUA, care a avut o dezvoltare nemaiîntâlnită în ultimii 20 de ani, cu influenţe şi asupra pieţelor din Uniunea Europeană şi, deci, şi asupra pieţei româneşti, care este aspirantă la aderarea din 2007.

6. Situaţia aderării a încă 10 noi state la Uniunea Europeană face ca România şi Bulgaria să constituie o situaţie complexă chiar şi pentru Uniune. Cerinţele faţă de economia noastră vor fi mai mari, iar întreprinzătorii trebuie să se înscrie în limitele parametrilor ceruţi.

7. Consolidarea IMM-urilor şi întreprinzătorilor particulari, precum şi influenţa lor asupra economiei româneşti este necesară pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Consultarea permanentă a organizaţiilor reprezentative ale acestora constituie un factor de integralitate în economia europeană.

Parametrii de calitate ecologici trebuie îndepliniţi; altfel, pierdem oportunităţile asociate integrării europene ca membru cu drepturi depline.

În viziunea PRM-ului, necesitatea dezvoltării clasei de mijloc face posibilă înscrierea pe coordonatele standardului european de viaţă. Totul se poate dacă este şi voinţă politică.

Avem valori umane neutilizate, pregătite la nivel mondial.

Avem relief şi zone unice neutilizate.

Avem amplasarea strategică care ne avantajează.

Ce ne împiedică în elaborarea unor strategii locale şi chiar la nivel european a sectorului IMM-urilor?

SOS IMM-urile!

Domnul Dumitru Dragomir:

"O valoare pierdută: spiritul comunitar".

Experienţele istorice îndepărtate sau recente, precum epoca fanariotă sau cea comunistă, au marcat puternic coeziunea socială a poporului român. Altfel spus, ne lipseşte într-un grad semnificativ spiritul comunitar.

Am învăţat să trăim pentru noi şi împotriva celuilalt. Experienţa tranziţiei ne-a întărit senzaţia că omul de lângă noi este mai degrabă un potenţial adversar. Părem să nu ştim cum se poate trăi alături de celălalt, în colaborare cu el.

În parte, pierderea simţului comunitar este, din punct de vedere sociologic, un fenomen explicabil. Nu ne mai putem cunoaşte vecinii, aşa cum se întâmpla în urmă cu două sute de ani, atunci când comunităţile orăşeneşti sau săteşti erau restrânse şi stabile. Astăzi, explozia urbanităţii, a marilor aglomerări sociale, ne transformă într-o masă anonimă. Nu ştim cine sunt cei care locuiesc deasupra noastră, nu-l cunoaştem pe brutar sau pe administratorul de bloc. În mijlocul propriului oraş, putem fi mai singuri decât pe vârful unui munte...

Nu este mai puţin adevărat că destructurarea relaţiilor sociale din ţara noastră după 1989 pare mai radicală decât fenomenele similare din Occident. În ţări precum Franţa, Elveţia, Italia sau Marea Britanie există încă instituţii comunitare puternice, care apropie oamenii şi fac posibilă cooperarea civică şi chiar politică.

O astfel de instituţie, cu rol major în strângerea raporturilor sociale, este biserica. Acţiunea corozivă a comunismului a distrus în România conceputul de "parohie", de comunitate spirituală, dar şi spaţială. Câţi dintre noi mai ştiu cărei parohii aparţin, care sunt preoţii care se roagă pentru ei, cine sunt enoriaşii alături de care ar putea să participe la liturghie?

În perioada premodernă, biserica reprezenta principalul factor de coeziune socială. Oamenii se cunoşteau acolo, se întâlneau acolo săptămânal, îşi făceau prieteni din cercul parohial.

Personal, cred că avem nevoie de o astfel de solidaritate. Cred că obstacolele cotidiene dintre cetăţeni pot fi depăşite în spaţiul familiar şi spiritualizat al bisericii. Din acest motiv, cred că edilii marilor oraşe trebuie să sprijine restructurarea relaţiilor parohiale.

După ce comunismul a afectat cultura noastră religioasă elementară, trebuie să ajutăm în mod activ cetăţenii să redescopere această cultură. Putem face acest lucru în primul rând în colaborare cu Biserica Ortodoxă, prin programe de informare privind organizarea parohiilor. Din momentul în care slujba se termină, putem organiza activităţi de divertisment, atât de uitate şi atât de necesare în România contemporană.

De ce să nu permitem bătrânilor sau familiilor din marile oraşe să-şi plimbe copiii prin parcurile centrale, aşa cum se întâmpla odată, în ritmul unor concerte în aer liber sau chiar al unor clasice fanfare?

Nu mai avem nevoie de plimbări, de relaxare, de divertisment? De ce nu am organiza, sub egida municipalităţilor, competiţii sportive ale cartierelor sau sectoarelor, dând ocazia cetăţenilor să se cunoască şi să se apropie?

Astfel de idei, pe care le voi dezvolta lămuritor în campania electorală, trebuie să se regăsească în lista de priorităţi a oricărei primării. Numai în interiorul unei comunităţi solide, guvernate de dialog şi comunicare, putem cultiva un spirit gospodăresc eficient şi o reală disponibilitate pentru colaborare.

Domnul Pavel Târpescu:

"Îndemn la solidaritate".

Declaraţia politică pe care o prezint în plenul Camerei aş dori să fie percepută ca un gest de solidaritate cu poporul spaniol, ţintă a atentatelor din 11 martie 2004, şi cu românii care au căzut victime ale acestui crud act de terorism.

Ziua de 11 martie rămâne o zi neagră în istoria umanităţii. Asemenea acte barbare provocate de lumea tenebrelor, care lovesc în orice punct al globului, se regăsesc în chiar miezul civilizaţiei contemporane, în care orice cucerire tehnologică neînsoţită de progresul relaţiilor interumane se poate întoarce oricând împotriva omenirii.

Asemenea tragedii, care sunt de neînţeles pentru semenii noştri şi care se înscriu în afara oricăror reguli de conduită umană, reprezintă în acelaşi timp atentate la demnitate, liberate şi democraţie.

Este inadmisibil pentru timpul în care trăim ca o grupare sau alta, diabolică prin extremismul şi unilateralismul său, să influenţeze conştiinţa statelor democratice.

Masacrul de la Madrid reprezintă un prim atentat în masă care a afectat oamenii de rând, cu efecte asupra structurilor sociale.

Experienţa tristă de până acum a acestor evenimente demonstrează că se poate lupta împotriva terorismului numai printr-o ireproşabilă organizare internă şi printr-un spirit comunitar dezvoltat. La acestea se mai adaugă reconstrucţia solidarităţii euroatlantice, fără de care lupta împotriva terorismului este de neconceput.

Comunitatea internaţională nu trebuie să permită ca terorismul să devină o parte a vieţii noastre zilnice. Oamenii nu trebuie să mai tresară involuntar când aud noţiunea de "terorism" rostită în orice context, devenind deodată receptivi şi alarmaţi la ceea ce se vorbeşte.

Stă în puterea comunităţii internaţionale să juguleze acest flagel, în numele libertăţii, al democraţiei şi libertăţii umane.

Solidaritatea internaţională înseamnă învingerea morţii, ca distrugere fără fost şi definitivă a fiinţei umane, de către un adversar fără chip şi fără scrupule. Altfel, vom ajunge în curând să trăim cu toţii cu moartea alături, oferindu-ne unii altora poze în coşciug, cu mâinile pe piept, spre aducere aminte despre cei dispăruţi dintre noi.

Fie ca generaţiile viitoare să afle de terorism doar din documentarele referitoare la secolul al XXI-lea.

Domnul Bereczki Endre:

"UDMR-ul, un partener serios şi responsabil al PSD".

Colaborarea dintre PSD şi UDMR a fost criticată de unii pescuitori în ape tulburi într-o manieră primitivă, considerându-se că s-ar leza într-un fel interesele fundamentale ale etnicilor români şi că s-ar oferi maghiarilor din România o serie de avantaje extreme. În realitate însă, executivul condus de către domnul prim-ministru Adrian Năstase a transpus în planul realităţilor principiile moderne, europene ale bunei convieţuiri interetnice, gândind pe termen lung la priorităţile României.

Colaborarea dintre PSD şi UDMR se realizează de pe poziţii de respect reciproc şi directă informare a cetăţenilor ţării, care au astfel prilejul de a constata că acest parteneriat este util în primul rând tuturor celor ce vieţuiesc pe aceste meleaguri.

UDMR, singurul reprezentant legitim al etnicilor maghiari din România, şi-a probat în repetate rânduri seriozitatea şi ataşamentul la valorile perene ale patriei comune.

Respectându-l pe celălalt, te respecţi în primul rând pe tine, iar acest lucru nu înseamnă nici lipsă a patriotismului, nici vreo eventuală "capitulare" politică, după cum s-ar grăbi unii să-l catalogheze.

Liderii UDMR au sancţionat prompt acele excese individuale ale unor membri proprii, excese care ar fi impietat asupra dialogului firesc cu PSD şi nu în ultimul rând asupra relaţiei majoritate-minoritate.

Suntem cu toţii cetăţeni români, iar preţuirea pentru limba şi cultura maternă sunt atribute esenţiale ale spiritului nou, european spre care tindem sau ar trebui să tindem cu toţii.

Colaborarea PSD-UDMR a fost apreciată pozitiv şi de către cele mai reprezentative foruri europene, aceasta fiind identificată în mod firesc şi cu un model de toleranţă şi democraţie.

Este esenţial ca împreună, români şi maghiari, să identificăm ceea ce ne uneşte, şi nu ceea ce ne dezbină. Aceasta reprezintă, în cele din urmă, cea mai importantă învăţătură a istoriei.

A urî este cel mai simplu, însă a înţelege, a îndrăgi şi a construi împreună semnifică de fapt ceea ce te defineşte cu adevărat ca om.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Declaraţie politică: "La studii egale, şanse egale".

În Statutul personalului didactic - Legea nr.128/1997 - conform art.10 alin.1 privind ordinea ocupării posturilor didactice din învăţământul de stat, la lit.b) se stipulează că "Transferarea personalului didactic disponibilizat prin restrângere de activiatte sau prin desfiinţarea unor unităţi şcolare se efectuează în unităţi şcolare echivalente sau într-o treaptă inferioară de învăţământ, în specialitate, în limitele aceluiaşi regim din mediu rural în urban şi din mediul urban în mediul rural".

Consider că prevederea stipulată exclude dreptul unui cadru didactic absolvent de învăţământ superior de a se transfera de la învăţământul gimnazial la învăţământul liceal, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu are posibilitatea de a se transfera din mediul rural în mediul urban, ceea ce contravine Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 pentru prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare (art.1 alin.2 lit.i).

Se ignoră posibilitatea transferării pe un post vacant din învăţământul liceal a unui profesor având gradul I, titular în învăţământul gimnazial, contrar principiului "la studii egale, şanse egale".

Sunt numeroase cazurile când posturile sunt ocupate de personal didactic necalificat prin suplinire, tocmai datorită acestei bariere legislative. Este normal ca în cazurile solicitării postului de mai mulţi candidaţi să se organizeze concurs, fără a ţine seama că aceştia provin din gimnaziu sau din mediul rural, în condiţiile aceloraşi studii.

După anul 1990, statistica şcolară arată că numărul elevilor este în continuă scădere şi implicit al claselor, cu urmări nedorite pentru cadrele didactice care îşi vor pierde posturile. În scop reparatoriu, solicit MEC-ului elaborarea unui act normativ care să reglementeze egalitatea de şanse pentru cadrele didactice disponibilizate cu acelaşi nivel de pregătire.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Cetăţenii României asistă de câteva zile la cea mai urâtă agresiune a PSD împotriva opoziţiei din 2001 încoace, agresiune pe care PSD o practică, evident datorită disperării şi presiunii pe care reprezentanţii săi - baroni centrali şi locali - le exercită.

Reprezentanţii autorizaţi ai Uniunii Europene, ambasadorii SUA şi Angliei, reprezentanţii societăţii civile din România, sondajele de opinie dovedesc fără tăgadă că fenomenul corupţiei a crescut în România în ultimii ani, dar mai ales, în ultimul an de când, paradoxal, s-au adoptat pretinse măsuri de diminuare a corupţiei.

O primă constatare este că aşa-zisa lege anticorupţie este numai pe hârtie şi eventual pentru peştişori care ar trebui să fie acarii Păuni ai măreţei lupte cu corupţia.

De asemenea, toată lumea ştie că acest flagel îi atinge pe cei care sunt la putere, şi nu în opoziţie, iar PSD conduce de trei ani şi jumătate şi are la activ contraperformanţa de a transforma corupţia, mita, traficul de influenţă şi nerespectarea legii în politică de partid şi de stat, în unica politică a administraţiei publice.

Ce se poate spune într-o asemenea situaţie?

Opoziţia are datoria să atenţioneze puterea asupra oricărui derapaj al acesteia atât privind nerespectarea programului de guvernare, cât şi nerespectarea prevederilor legale.

Presa, oamenii obişnuiţi la audienţele acordate de parlamentarii PNL, au semnalat nenumărate cazuri de corupţie, de abuzuri, de presiuni exercitate de autorităţi, de politicieni ai PSD.

Am adus toate aceste informaţii la lumină, în atenţia opiniei publice şi a organelor de anchetă, şi ne-am pomenit că PSD atacă cu dosare care au fost închise de justiţie, pentru care există deja soluţii legale.

Asta înseamnă că PSD este disperat de pierderea de imagine şi caută să arunce cunoroi în reprezentanţii PNL pentru a-şi diminua pierderile.

Este de neimaginat cum se poate tolera de către conducătorii PSD o asemenea atitudine şi din partea organelor abilitate ale statului, care nu se autosesizează pentru cazuri flagrante de calomnie, insultă, minciună, fals şi uz de fals, infracţiuni sancţionate de Codul penal.

Ştiam de mai multă vreme că justiţia este controlată de PSD, dar este evident că tăcerea acesteia este exemplificarea a ceea ce trebuia demonstrat.

Cu toate acestea, solicit public ca Parchetul să se autosesizeze pentru infracţiunea de calomnie în cazurile pentru care există deja soluţii legale, dosarele sunt închise, iar PSD le aduce pe piaţă, ignorând deciziile justiţiei.

Aceasta este o altă mostră a modului prin care PSD nu recunoaşte o decizie definitivă a unei instanţe de judecată.

Cred că orice comentariu este de prisos şi, ca atare, cetăţenii nu se vor lăsa amăgiţi şi manipulaţi de această agresiune a "dosariadei", de acest război stupid şi periculos pentru democraţie.

Domnul Cristian Sandache:

"Prima dată ordine!" - sau Partidul Democrat aflat definitiv în zona buimăcelii politice..."

Partidul Democrat şi-a lansat candidaţii pentru alegerile locale din 6 iunie 2004 sub sloganul ameninţător intitulat "Prima ordine!" - semn sigur că domnul Traian Băsescu doreşte să-şi extindă calităţile de exterminator al câinilor şi chioşcurilor inclusiv asupra clonelor sale politice, aruncate în lupta pentru cucerirea primăriilor României. Aflat într-o gravă criză internă, zguduit sistematic de scandaluri fratricide şi decimat de dezertări- partidul lui Traian Băsescu seamănă acum cu o corabie al cărui echipaj se aruncă om cu om în mare, lăsându-şi tot mai izolat căpitanul, care nu poate cu nici un chip să iasă din prizonieratul propriului stil de a face politică - un stil primitiv, aparent popular, dar care, în realitate, îl defineşte drept un lider mediocru, total lipsit de tact, imprevizibil şi peste măsură de certat cu regulile bunului simţ elementar. Ordinea strigată în cor de către liderii Partidului Democrat este un simplu artificiu propagandistic, un foc bengal care n-are nici un fel de substanţă. Ca primar general al Capitalei, Băsescu s-a remarcat prin crearea unor situaţii conflictuale aproape continue. Altfel spus, liderul Partidului Democrat poartă cu sine scandalul cum poartă norii ploaia...

Obligarea unor parlamentari ai PD de a ieşi la "bătaie" în confruntările pentru primării este un semn clar de disperare colectivă internă, mascată fals de invocarea ordinii. Mai curând s-ar fi folosit sintagma "Cu anarhia înainte!"...

Ca principii doctrinare, Partidul Democrat e în momentul de faţă un ghiveci, riscând fatalmente sa fie digerat de către Partidul Naţional Liberal. Cu privirea sa oţelită de lup de mare reciclat la Anvers, d-nul Traian Băsescu a transformat Partidul Democrat într-un fel de accesoriu personal, un breloc atârnat de curea, pe care-l agită când şi când, vorbind despre o social-democraţie în care de fapt nu mai crede de mult şi despre aşa-zisa ordine pe care ar dori s-o impună- identificabilă probabil cu tăcerea spaţiilor funerare...

Domnul Tiberiu Sergiu Sbârcea:

"Agricultura României este susţinută prin programele Guvernului Năstase"

O preocupare majoră pentru Guvernul României este îndreptată înspre realizarea unei agriculturi cât mai competitive prin ridicarea nivelului de calitate şi cantitate, ca deziderat politic şi economic major.

Ca obiective prioritare urmărite prin programul Guvernului, sunt creşterea productivităţii şi a calităţii, creşterea veniturilor producătorilor agricoli şi dezvoltarea durabilă a zonei rurale, în concordanţă cu cerinţele protecţiei mediului înconjurător, în scopul creării unui sector competitiv, care să răspundă cerinţelor pieţei comunitare.

Susţinerea producţiei agricole se îndreaptă înspre trei activităţi de bază, şi anume: producţia vegetală, zootehnia şi sprijinirea exporturilor.

În producţia vegetală, susţinerea financiară se îndreaptă înspre seminţele certificate din producţia internă; sprijinul direct acordat producătorilor agricoli pentru producţia marfă; plăţi directe pentru terenul arabil cultivat de până la 5 ha; susţinerea tratamentelor fito-sanitare; plata energiei electrice şi a cheltuielilor de întreţinere pentru asociaţiile utilizatorilor de apă pentru irigat; corectarea acidităţii şi alcalinităţii solurilor; asigurarea culturilor la despăgubiri, calamităţi naturale şi prime de asigurare; alocaţii bugetare pentru susţinerea producţiei prin credite de producţie; achiziţionarea de tractoare şi maşini agricole, instalaţii de irigat.

În producţia zootehnică, susţinerea financiară se îndreaptă înspre primele pentru producţia de lapte de vacă, bivoliţă, oaie şi capră; subvenţia pentru producţia de carne ecologică de vită, porc şi pasăre; subvenţia pentru producţia de ouă şi găină ecologică; subvenţia pentru producţia de miere; subvenţia pentru gogoşi crude de viermi de mătase; subvenţia pentru materialul biologic de reproducţie - vită, juninci, scrofiţe şi ovine; subvenţia pentru întreţinerea, conservarea şi perpetuarea patrimoniului genetic al animalelor; alocaţia pentru susţinerea patrimoniului la cabaline; acţiuni strategice sanitar - veterinare pentru crescătorii de animale pentru toate acţiunile care sunt obligatorii, precum şi pentru construirea de adăposturi şi achiziţie de animale şi instalaţii zootehnice.

În ceea ce priveşte sprijinirea exporturilor, sprijinirea constă în acordarea de subvenţii la export pentru 13 categorii de produse vegetale, animale şi alimentare eligibile, conform angajamentelor în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

De asemenea, se finanţează proiectele pentru certificarea sistemelor de calitate, acreditarea şi dotarea laboratoarelor de testare şi etalonare, înregistrarea şi protejarea pe piaţa externă a mărcilor româneşti.

Consider că din ceea ce a fost enumerat în cele de mai sus, reiese clar, fără nici un fel de dubiu, că agricultura României este susţinută activ şi permanent pentru a accede în programele Uniunii Europene, pentru a contribui hotărâtor la închiderea negocierii Capitolului 7 - "Agricultura".

Vă mulţumesc.

Domnul Dorin Lazăr Maior:

De miercuri, 17 martie, provincia Kosovo a redevenit "Butoiul cu pulbere" al Europei. Această zonă greu încercată de-a lungul istoriei, de conflicte inter-etnice, a revenit în atenţia presei şi a organismelor internaţionale de menţinere a păcii.

Conflictul izbucnit între albanezi şi sârbi a fost ţinut cu greu sub control de trupele KFOR, numărul victimelor fiind destul de ridicat. Detaşamentul de jandarmi români aflat în Kosovo în cadrul KFOR s-a aflat în zona de conflict cea mai fierbinte. Reacţia autorităţilor române a fost de asemenea foarte promptă, a doua zi, reprezentantul României la ONU cerând reuniunea Consiliului de securitate. În spiritul stabilităţii în zonă, condamnăm aceste violenţe şi ne alăturăm celor care fac eforturi pentru a menţine pacea şi liniştea în lume.

Ministerul Apărării Naţionale a reacţionat prompt, anunţând că va trimite 100 de soldaţi pentru a suplimenta efectivele române aflate în provincie. Fiind singura rezervă strategică a alianţei în Balcani, trupele române sunt implicate direct. Ca factor de stabilitate în zonă, România trebuie să sprijine în continuare aceste eforturi de menţinere a păcii, integrându-se astfel într-un întreg angrenaj multi-naţional, de controlare a zonelor fierbinţi din lume.

Violenţele extremiştilor albanezi, alimentate de atentatele teroriste din ultima vreme, au determinat Alianţa Nord Atlantică să ceară României suplimentarea trupelor în zonă. Astfel, ne vom accentua rolul în această parte a Europei şi ne vom alătura efortului de menţinere a echilibrului între etniile din provincia Kosovo. Acţiunile Ministerului de Externe din ultimele zile au fost canalizate în această direcţie, oficialii români condamnând acţiunile violente şi cerând reacţia promptă a forurilor internaţionale.

În plin proces de integrare europeană, nu putem accepta aceste acte de violenţă care nasc destabilizare şi insecuritate în zonă. De aceea, trebuie să facem toate eforturile necesare pentru a evita alte vărsări de sânge şi pentru ca rezoluţiile ONU să fie respectate în Kosovo. Procesul de rezolvare a crizei din Kosovo trebuie să continue la masa tratativelor, şi nu în stradă. Nu putem asista pasivi la acte de epurare etnică, la atacuri directe asupra forţelor de menţinere a păcii, iar prezenţa trupelor române în Kosovo este o dovadă că suntem hotărâţi să nu tolerăm astfel de acţiuni împotriva umanităţii.

Eforturile noastre s-au îndreptat şi către statele din regiune, în intenţia de a le angrena în această acţiune de menţinere a stabilităţii şi păcii în zonă. Trebuie să dăm dovadă de responsabilitate, în acţiunea comună de rezolvare a acestui conflict care tensionează şi mai mult situaţia internaţională. Violenţele izbucnite miercuri, soldate cu 28 de morţi şi 600 de răniţi, sunt cele mai grave de după războiul din Kosovo din 1999 şi, în acest context, eforturile noastre diplomatice şi militare trebuie să fie canalizate spre o rezolvare paşnică şi spre evitrea în viitor a acestor acte violente.

Domnul Ion Mocioalcă:

Declaraţie politică: "Despre schimbare".

Pe măsură ce timpul trece, punctele de sprijin ale coaliţiei PNL-isto - PD-iste se dărâmă unul după altul. Acest lucru nu convine celor care contestă actuala guvernare. Oportunităţile pentru criticism ar putea să dispară. După votul din Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului European, politicienii Opoziţiei au împins la extrem dezinformarea, au refuzat orice apel la echilibru şi orice cooperare pentru depăşirea momentului critic în interesul României.

Dorinţa de destabilizare a PSD, compromiterea lui în faţa electoratului şi în faţa oficialilor europeni au dus la încercarea de a crea o alianţă conjuncturală între ceea ce ei numesc "opoziţia democratică" şi "opoziţia nedemocratică", pentru a trece prin Parlament o moţiune de cenzură. Dar interesele de partid, dorinţa de imagine, orgoliile liderilor au fost mai puternice decât scopul propus - defăimarea PSD şi punerea la zid a Guvernului Năstase. Astfel, s-a ajuns la o moţiune simplă, sortită eşecului din start.

Angajamentele prevăzute în documentul "Priorităţile integrării", prezentat Comisiei Europene, şi noua formulă de guvernare, tenta fiind accelerarea reformelor din domeniile: economic, politic şi social au fost apreciate şi bine receptate de forurile europene. Şi, ca drept dovadă, votul din Parlamentul European nu numai că nu a deviat drumul integrării României în Uniunea Europeană, ci, dimpotrivă, a consfinţit respectarea calendarului aprobat pentru ţara noastră în decembrie 2003. Desigur că acest lucru este realizabil dacă noi ne îndeplinim obligaţiile ce ne revin, dacă îmbunătăţim comunicarea cu Uniunea Europeană, dacă se renunţă din partea unor cercuri politice la diversionism şi se trece la transmiterea unor imagini reale, privind realizările din domeniile: consolidării democraţiei, reformelor din justiţie şi economie, din viaţa socială.

Revenind la opoziţia politică, în special la Alianţa PNL-PD, ce surprinde este faptul că nu realizează că se impune renunţarea, în această perioadă importantă pentru integrarea în Uniunea Europeană, la discursul populist, din dorinţa de a fura voturi de la actuala putere, la distorsionarea adevărului, la criticism şi negativism, din dorinţa de îmbunătăţire a imaginii, şi nu răspunde unei cerinţe civice de sprijin parlamentar şi politic pentru realizarea reformelor care sunt necesare pentru integrarea de drept şi de fapt în Uniunea Europeană.

Se pare că electoratul a înţeles corect până unde merge interesul naţional şi unde intervine interesul politicianist, dorinţa de putere şi de a ajunge la guvernare şi îşi spune cuvântul în sondajele de opinie organizate de diferite instituţii de specialitate. Sondajele spun clar: PSD conduce şi nu se erodează, Alianţa PNL-PD înţepeneşte.

Pentru a ieşi din anonimat, "opoziţia democratică", prin vocea SAR, a lansat ideea că dorinţa electoratului este de schimbare. Nimic mai fals. Despre ce schimbare este vorba, dacă opţiunea de vot a celor mai mulţi este tot pentru PSD?

Românii au învăţat un lucru. Au votat o dată pentru schimbare, în 1996, şi s-au păcălit cu binefacerile CDR şi, drept dovadă, în 2000 au votat schimbarea schimbării. Până în prezent, nici PNL şi nici PD nu au îndrăznit să-şi recunoască eşecurile guvernării 1996-2000. Apare neputinţa coaliţiei de realizare a unui program politic de guvernare. Nu reuşesc să-şi ascundă disputele politice şi de supremaţie. Neagă, fără să convingă, că se renegociază termenii alianţei.

Domnul Ştefan Giuglea:

"Forţa dreptului sau dreptul forţei".

Specia umană a evoluat de la stadiul primitiv până la nivelul civilizaţiei contemporane, pentru că a înţeles, de timpuriu, că atât indivizii, cât şi grupele de indivizi pot supravieţui şi se pot dezvolta numai dacă se acceptă reciproc, respectându-şi drepturile şi obligaţiile.

Poporul român, de la constituirea statelor feudale - Moldova, Ţara Românească şi Transilvania şi până în prezent, ca stat naţional, unitar şi independent, nu a pornit niciodată un război de cucerire, fiind în numeroase împrejurări ale istoriei doar în situaţia de a-şi apăra vatra strămoşească.

Conferinţa de la Helsinki din 1975 a adoptat Declaraţia în care se consemnează pentru prima dată într-un document internaţional "prioritatea forţei dreptului faţă de dreptul forţei", în sensul că orice eventuale litigii apar între state să se rezolve prin tratative, şi nu prin mijloace de forţă militară. Din nefericire, numeroasele conflicte dintre statele planetei se dispută tot pe calea forţei militare.

La finele mileniului doi şi începutul celui de al treilea mileniu, relaţiile internaţionale din toate domeniile de activitate s-au amplificat şi diversificat, încât problemele zonale şi regionale, inclusiv la nivel continental şi chiar intercontinental reprezintă imperativul major şi ireversibil pentru civilizaţie, prosperitate şi pentru popoarele rămase în urmă.

România, respectând riguros principiile dreptului internaţional, a folosit cu abilitate marja de acţiune oferită de confruntarea dintre superputeri, de structurile rigide ale "războiului rece". Retrospectiv, prin prisma rolului şi locului său în arena internaţională, se poate spune că, dincolo de trăsăturile negative ale regimului politic intern, totalitar în natura şi manifestările lui, acţiunile de politică externă s-au arătat în majoritatea lor subordonate unei concepţii realiste asupra vieţii internaţionale, a raportului de forţe şi jocuri de interese şi putere. România şi-a câştigat prestigiul unei ţări care militează pentru respectarea, în relaţiile internaţionale, a principiilor de drept, pentru legalitate, democratism, împotriva politicii de forţă şi de împărţire a lumii în sfere de influenţă, a discriminărilor, pentru tratament egal al statelor în viaţa internaţională, dezarmarea generală, în primul rând nucleară, şi, nu în ultimul rând, combaterea terorismului.

Comploturile ucigaşe, loviturile de stat, reuşite sau nu, asupra suveranilor şi regilor, plutoanele de execuţie, despre toate acestea am învăţat la lecţiile de istorie. Adesea, avem impresia că terorismul despre care vorbim astăzi, definit ca un fenomen complex, nu esate altceva decât faptele lui Brutus, Rovaillac (ucigaşul lui Henric al IV-lea) şi chiar ale lui Jelabov (ucigaşul ţarului Alexandru al II-lea).

Omul politic, militarul, judecătorul sau sociologul văd acest fenomen altfel, fiecare din punctul lui de vedere, dar în final ajung să deţină una sau mai multe piese care să contribuie la realizarea unei imagini complete a acestui joc. Acţiunea fiecăruia, purtată cu mijloace specifice, de cele mai multe ori, complet diferite, se înscrie însă sub un comandament unic - combaterea acestui adevărat flagel al zilelor noastre.

Faţă în faţă cu acte de violenţă îndreptate direct şi cu bună ştiinţă împotriva oamenilor nevinovaţi, trebuie să privim dincolo de contextul politic, social, etnic sau religios care înlesneşte comiterea lor, să nu căutăm scuze pentru actele de violenţă înfăptuite de terorişti, în ideologia sau biografia acestora.

11 septembrie, 11 martie sunt zile negre pentru SUA, pentru Spania, sunt zile negre pentru Europa şi pentru umanitate. Aşa cum evenimentele au demonstrat, cuvintele au fost neputincioase pentru cei dispăruţi, pentru durerea familiilor, dar dincolo de sentimentele de compasiune şi de tristeţe în faţa unor absurde pierderi stă hotărârea oamenilor din lumea civilizată de a se opune fenomenului care a generat această tragedie, de a demonstra natura inumană şi imorală a terorismului. Se impune o reflecţie colectivă asupra terorismului contemporan, la o înţelegere a naturii acestui flagel. Actele de terorism au însoţit dezvoltarea omenirii, dar, după cei doi 11, responsabilii politici şi militari au convingerea că ne aflăm în faţa unei mari ameninţări globale, căreia trebuie să-i răspundem printr-o puternică solidaritate umană.

Un imperativ în această direcţie îl constituie realizarea consensului naţional şi internaţional al tuturor forţelor politice în jurul şi pentru promovarea intereselor fundamentale ale ţărilor, prin depăşirea poziţiilor înguste de partid. Linia independentă a politicii externe este favorizată de intensificarea participării României la activitatea Naţiunilor Unite şi în sistemul organizaţiilor ONU, de angajare a ţării în acţiuni umanitare şi de menţinere a păcii.

Orientarea României spre integrarea în structurile europene, euro-atlantice presupune realism şi discernământ în raport cu noile realităţi geopolitice, corespunzător intereselor naţionale. Pornind de la o astfel de înţelegere, participarea la Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), unde României i s-a conferit o funcţie importantă, Parteneriatul pentru Pace şi alte forme de conlucrare cu NATO şi Uniunea Europeană devin modalităţi posibile de satisfacere a cerinţelor securităţii naţionale în actualele condiţii.

Pe fondul bombardamentului informaţional care poate eroda sensibilitatea oamenilor, împingând-o până la blazare, este necesar să imortalizăm pentru totdeauna imaginile de coşmar ce au urmat atacurilor teroriste, pentru a da lumii răgazul să privească teroarea şi victimele ei.

Dincolo de imaginile terorii, dincolo de chipurile celor care ne privesc din nefiinţă - ceea ce ne rămâne sunt durerea şi solidaritatea. Nu durerea vecină cu deznădejdea. Nu solidaritatea, ca simplă apartenenţă la specie. Ci liniştea care urmează durerii şi hotărârea de a rezista. Şi mai rămâne ceva: bucuria şi şansa de a trăi conştient de pericol, dar fără frică.

Pacea, reconcilierea şi fraternitatea sunt trei paşi care ar putea îndepărta pentru totdeauna teroarea de libertate, în prezent aspecte de nedespărţit ale realităţii în care convieţuim.

Domnul Cristian Nechifor:

Ultimele semnale din partea Uniunii Europene arată clar că România este una din candidatele cu drepturi depline care poate adera. Evident, asta cu eforturile susţinute ce se impun! Cred că acum se înţelege clar faptul că cei care au criticat eforturile partidului de guvernământ pentru integrarea europeană a naţiunii au greşit. Cred că se vede la fel de clar că Guvernul acesta este singurul Guvern de până acum care şi face ceea ce promite, şi nu se lasă dus de val. Mai cred, de asemenea, că se va înţelege de toată lumea că interesele naţiunii sunt primordiale şi că deasupra acuzelor şi denigrărilor voite sau greşite se ridică lumina unei aderări reale. Asta în contextul în care România a reuşit să treacă, etapizat, de toate criteriile de eligibilitate la care a fost supusă de Uniunea Europeană.

Sunt convins de faptul că unii nu realizează acum cât de importantă este aderarea la Uniunea Europeană şi cât de greu este drumul pe care trebuie să îl parcurgi pentru a vedea cu ochii o asemenea realizare.

Condiţiile dure impuse de Uniunea Europeană nu au fost de natură să demoralizeze. Ele au ambiţionat în asemenea măsură încât s-a ajuns la un punct important în negocierile de aderare şi integrare. Cred că de acum încolo, cei care au aruncat tot felul de false acuze Guvernului Năstase, se vor gândi de două ori înainte de a acuza pe cineva pentru o greşeală sau alta. Ei ar trebui să se gândească, de asemenea, foarte atent, la diferenţele dintre o greşeală şi eforturile susţinute pentru a depăşi o situaţie de criză.

În concluzie, ţin să menţionez că toate dezbaterile care au loc pe această temă ar trebui să se bazeze şi să plece de la importanţa aderării şi evidentul interes pe care l-a arătat Guvernul Năstase în ultimii ani pentru această temă.

Mă simt nevoit să mai precizeze o dată faptul că toţi cei care au crezut în balivernele aruncate opiniei publice, referitoare la stoparea negocierilor pentru aderare sau la pierderea de teren în această problemă, sunt nevoiţi acum să recunoască că au greşit. Sunt obligaţi să recunoască acest lucru prin prisma evenimentelor reale care s-au produs şi care se produc în continuare.

Aşadar, stimaţi colegi, cred că este destul de clar că nimeni nu mai poate acuza Guvernul Năstase că nu s-a ţinut sau nu se ţine de promisiuni şi nu îşi asumă responsabilitatea pentru ceea ce face.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Dumitru Bentu:

Declaraţie politică intitulată: "Alexandru Ioan Cuza".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De peste două decenii, bârlădenii au o sărbătoare a lor, unică la nivel naţional prin subiect şi modalităţi de desfăşurare. Între 18-20 martie au loc zilele "Alexandru Ioan Cuza" dedicate celui mai ilustru fiu al oraşului, domnul Unirii de la 1859.

Nu vom încerca astăzi să reluăm marile împliniri ale domniei acestuia, contribuţia sa la modernizarea vieţii economice, sociale, spirituale a României acelor timpuri. Dorim doar a aduce, încă o dată, în atenţie şi a clarifica în acest sens un adevăr istoric incontestabil.

Bârladul este locul naşterii domnitorului A.I.Cuza, întrucât în această dispută au mai intrat oraşele Galaţi şi Huşi. Astfel, istoricul Constantin C.Giurescu, pe baza cercetărilor minuţioase ale Arhivei Cuza, a pus la dispoziţia specialiştilor două documente de valoare excepţională.

Primul este "Diploma de bacalaureat", emisă la 18 decembrie 1836, de Universitatea din Paris, a cărei traducere sună astfel: "Având în vedere Certificatul de aptitudine cu titlul de bacalaureat în litere, acordat la 21.11.1836 de către decanul şi profesorii facultăţii de litere, domnului Cuza (Alexandru Ioan), născut la Bârlad, Moldova ..., dăm prin aceste prezenţe ... diploma de bacalaureat spre a se bucura de drepturile şi prerogativele care-i sunt consacrate prin legi".

Al doilea document, indiscutabil, de asemenea, este Actul de deces, aflat în Arhiva Municipalităţii din Heidelberg, unde apare o adnotare oficială, la intervenţia doamnei Elena Cuza, ce a insistat să fie corectată informaţia furnizată de doctorul Gustav Dobelman, cel care anunţase decesul la 15 mai 1873.

"Cu aprobarea judecătoriei ducale din Heidelberg din 23 mai, una mie opt sute şapte zeci şi trei, anexa 32, se înştiinţează necesitatea înscrierii că în loc de "Bucureşti" se va citi "Bârlad".

Fără a avea valoarea acestor documente, poate fi inserată şi telegrama doamnei Elena Cuza la mesajul de condoleanţe transmis de o delegaţie în numele municipalităţii bârlădene, telegramă publicată în ziarul "Semănătorul" din 24 iunie 1873.

"Oricât de uimită sunt de manifestarea de unanimă iubire şi recunoştinţă, care onorează memoria Prinţului Cuza, vreau a şti că sunt mai deosebit simţitoare pentru suvenirurile oraşului Bârlad, patria neuitată a mult-iubitului meu soţ".

Iată de ce Bârladul, patria neuitată a lui Alexandru Ioan Cuza, a instituit zilele ce-i poartă numele şi îl omagiază ca fiu al său, ca domn al Principatelor Unite, ca personalitate strălucită a istoriei naţionale.

Domnul Anton Marin:

De peste trei ani, Guvernul PSD a tot amânat reformele din sistemul utilităţilor publice, a recurs la paleative care să semene a restructurare, iar măsurile din sectorul minier au fost dintre cele mai timide.

Pe lângă aceste probleme de fond în ceea ce priveşte eliminarea deficitelor structurale din economie, pentru a se putea construi o altă economie, racordată la cerinţele exclusive ale pieţei au continuat acţiunile de sprijinire a societăţilor de stat cu pierderi sau fără piaţă.

De curând, numai şi numai din motive electorale, preşedintele PSD anunţa o nouă strategie privind reindustrializarea României.

Este surprinzător faptul că în anul 2004, după ce se cunosc experienţele economice ale tuturor ţărilor care sunt înaintea României, se vorbeşte de reindustrializare, când tocmai aceasta este problema economică importantă: industria mare, gre, "pivotul" economiei româneşti dinainte de 1989, este cea care blochează acum orice încercare de modernizare şi de reaşezare pe principiile pieţei.

România are nevoie de industrie, dar are nevoie de societăţi industriale moderne, capabile să reziste în condiţii de competiţie şi concurenţă internă şi externă, să se poată mişca uşor pe piaţă şi să se poată adapta condiţiilor economice aflate în schimbare.

Dacă acest Guvern ar înţelege ce înseamnă piaţa, atunci ar acţiona nu pentru reindustrializare, ci pentru încurajarea întreprinderilor mici şi mijlocii, pentru susţinerea consolidării acestora.

Numai întreprinderile mici şi mijlocii pot asigura locuri de muncă mai bine plătite, mai sigure pentru sutele de mii de muncitori rămaşi pe drumuri ca urmare a politicii nechibzuite a Guvernului.

În loc de reindustrializare este nevoie să se vorbească de modernizarea economiei, de creşterea rolului serviciilor, a micilor întreprinderi de producţie, a transformării agriculturii din agricultură de subzistenţă într-o agricultură performantă, care să producă şi să lucreze în sistem industrial.

Sunt singurele căi prin care România poate să acceadă în Uniunea Europeană în condiţii de competitivitate şi să poată beneficia de avantajele integrării europene.

Domnul Adrian Semcu:

În toamna anului trecut, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a trecut la valorificarea creanţei pe care o deţine Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, societate aflată în coordonarea Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, printr-un contract de cesiune de creanţă de peste 2.217 miliarde lei.

Această creanţă provine din executarea garanţiei emise pentru împrumutul extern acordat fostei RAIF (actualmente SNIF), iar recuperarea sumei urmează a fi făcută de AVAB prin valorificarea utilajelor achiziţionate.

În această afacere a fost şi este implicat fostul şi actualul director general Apostol Valentin, care, conform celor afirmate de către ministrul Autorităţii Naţionale de Control, Ionel Blănculescu, are mari şanse să fie anchetat de către organele de control.

Programul ROM AG 98 a avut un management total defectuos şi zeci de milioane de dolari pierduţi.

De ce, nici până la această dată, organele de control promise de către domnul ministru Ionel Blănculescu şi de către domnul ministru Ilie Sârbu nu au luat nici o măsură, nici măcar de natură administrativă?

Nu se doreşte să se afle şi alte elemente compromiţătoare la adresa domnului director general Apostol Valentin, care a creat din SNIF o feudă personală? Alt fel de model de baron PSD!

Nu credeţi că ar fi momentul să se întreprindă ceva, deoarece domnul Apostol Valentin a lucrat o perioadă chiar la firma privată cu capital româno-american, cea care a distrus proiectul?

Ce garanţii morale mai poate avea directorul general care deţine şi astăzi funcţia respectivă!

Domnul Mihai Stănişoară:

Declaraţie politică privind derularea programului SAPARD.

Indignare, nelinişte, frustrare, puhoi de articole în mass-media, pentru un singur subiect. E adevărat, vorbim de un subiect de care sunt legate câteva sute de milioane de euro şi de felul cum sunt cheltuite.

Prin programul SAPARD, Uniunea Europeană a alocat României bani, şi nu puţini, în vederea dezvoltării agriculturii şi infrastructurii rurale. Ca şi alte programe europene, SAPARD s-a întâlnit în România cu apetenţa de nestăvilit a mahărilor PSD pentru bani europeni. Dacă nu eşti PSD-ist, n-ai nici legături de partid şi nici nu vrei să dai şpagă pentru a accesa fondurile europene, te izbeşti de un adevărat zid de birocraţie, rea-voinţă, delăsare şi nesimţire. Banii veniţi de la Uniunea Europeană au o destinaţie precisă, iar atragerea şi utilizarea lor se fac pe baza unor reguli foarte stricte, dar unii demnitari şi politicieni văd în această sursă o vacă bună de muls. Văd mai ales o pradă care ar putea aduce bani mulţi, nu atât pentru executarea unor investiţii agricole certe, cât pentru umplerea unor buzunare care şi aşa sunt neîncăpătoare. În acelaşi timp, România este incapabilă să cheltuiască fondurile europene SAPARD destinate agriculturii şi datorită neimplicării autorităţilor locale şi a lipsei resurselor locale pentru a asigura cofinanţarea acestor proiecte.

Un alt aspect care trebuie să dea de gândit autorităţilor sunt zecile de firme dubioase care îşi oferă serviciile de consultanţă amatorilor de proiecte SAPARD şi care pretind circa 5000 de euro pentru un proiect, indiferent dacă acesta va fi sau nu acceptat la care se adaugă procente bune din valoarea proiectului aprobat. Zeci de persoane fizice, asociaţii familiale, comerciale sau chiar primari au achitat fiecare zeci de milioane de lei pentru proiecte care nu au intrat niciodată în finanţarea programului SAPARD.

În cele mai multe dintre cazuri, programul SAPARD se dovedeşte a fi prea scump pentru producătorul agricol autohton, indiferent dacă face parte din sectorul privat sau public. Majoritatea proiectelor acceptate la finanţare vin însă din partea unor firme deja dezvoltate. Lipsa de informaţii concrete legate de modul de întocmire a proiectelor, la nivelul comunelor, închide practic calea micilor fermieri către un ajutor nerambursabil. Acest lucru poate fi uşor constatat şi din informaţiile periodice ale ministerului de resort.

Agricultura este o problemă delicată nu numai pentru România, ci şi pentru Uniunea Europeană. Cea mai mare parte a bugetului Comisiei Europene este destinat agriculturii şi celebrei politici agricole comune. Având în vedere importanţa problemei agricole pentru Uniunea Europeană, este explicabil de ce agricultura românească este unul din capitolele de negociere cu cele mai mici progrese. De asemenea, importanţa domeniului în economia românească ne face să deducem de ce noi suntem penultima ţară căreia i s-a acreditat Agenţia SAPARD. Din acest punct de vedere, acreditarea nu reprezintă o performanţă, ci mai degrabă o victorie îndoielnică, obţinută în virtutea faptului că procesul de integrare este ireversibil. Dincolo de importanţa finanţării oferită într-un domeniu care are nevoie vitală de infuzie de capital, SAPARD reprezintă cu adevărat un test de maturitate pe care România nu prea reuşeşte să-l treacă.

Rămâne, aşadar, o întrebare pe care autorităţile competente ar trebui să şi-o pună ca urmare a experienţei concrete legată de slaba capacitate de atragere a fondurilor prin proiecte eligibile şi de lipsa de promptitudine a demersurilor birocratice în România: va fi programul SAPARD gura de oxigen mult aşteptată de agricultura românească?

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Ziua de 1 Aprilie, Ziua păcălelilor, aduce cu ea, din păcate, o situaţie reală ce va genera un nou val de scumpiri, primul de anvergură după cel de la începutul anului.

Este vorba de creşterea tarifelor la gazele naturale cu 4%, măsură prevăzută în negocierile dintre Guvern şi Fondul Monetar Internaţional (F.M.I.). Astfel, consumatorii conectaţi direct la sistemul naţional de transport gaze naturale vor plăti pentru 1.000 mc/3.584.674 lei, faţă de 3.413.975 lei/1.000 mc în prezent.

Majorarea preţurilor este justificată de necesitatea eliminării treptate a preţurilor de valorificare a gazelor din producţia internă la nivelurile existente pe piaţa internaţională (de cca 160 euro/1.000 mc), de liberalizarea pieţei interne şi de integrare în piaţa unică europeană a gazelor, în contextul realizării obiectivului de aderare a României la Uniunea Europeană în 2007. Astfel, preţul gazelor naturale va fi, de la 1 aprilie, de cca 138 dolari, cu 5% mai mare decât în prezent. Tarifele vor mai suferi încă două modificări până la sfârşitul anului, astfel încât, la 31 decembrie, preţul gazelor să fie de 143 dolari.

Directorul Autorităţii Naţionale de Reglementare a Gazelor Naturale - Dan Pintilie, a declarat recent că, începând din 2005, preţurile la producători vor creşte cu circa 25 dolari pe an, astfel încât, în 2007, preţul gazelor naturale să fie de 180 dolari la mia de metri cubi.

Lista scumpirilor nu se opreşte însă aici, fiind deja anunţate scumpirea pâinii şi a produselor de panificaţie, a cărnii de porc şi a produselor din carne. Astfel, pâinea s-ar putea scumpi, spre mijlocul lunii aprilie, cu câteva sute de lei pe bucată, din cauza creşterii preţului grâului pe pieţele internaţionale.

În acest moment, necesarul de pâine este asigurat atât din grâu de la rezerva de stat, cât mai ales din importuri. În această lună, preţul grâului din import variază între 215 şi 230 dolari/tonă (la preţuri CIF Constanţa), faţă de 95 - 110 dolari per tonă în perioada similară a anului trecut.

Şi preţul cărnii de porc se va majora în perioada imediat următoare, ca urmare a introducerii taxelor de salvgardare, de 45%, la importurile din Ungaria şi Cehia. Această măsură a fost propusă de Ministerul Agriculturii, deoarece autorităţile din ţările vecine subvenţionează masiv exporturile de carne de porc.

Vicepreşedintele Asociaţiei Române a Cărnii apreciază o creştere a produselor procesate cu 5 - 6%.

Uleiul este un alt produs al cărui preţ va suferi modificări. Potrivit surselor din industria de producere a uleiului alimentar, dacă preţurile la utilităţi (gaze, energie) se vor majora, implicit şi uleiul se va scumpi, procentul nefiind însă stabilit.

În schimb, în domeniul energiei electrice, tarifele vor rămâne neschimbate până la 1 iulie a.c., dar modificarea preţurilor la energia electrică se va face trimestrial.

Domnul Iosif Armaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Se împlinesc, astăzi, 81 de ani de la adoptarea Constituţiei de la 1923, actul legislativ care a conferit statului român şi regimului politic de atunci un caracter democratic şi o organizare naţional-statală unitară, reprezentând fundamentul juridic al întregii vieţi politice şi social-economice a ţării, până în februarie 1938.

La 26 martie 1923, Adunarea Deputaţilor - cu 262 voturi pentru, 9 abţineri şi 8 contra - şi Senatul - cu 137 voturi pentru, 3 abţineri şi 2 contra - au adoptat noua Constituţie, promulgată, două zile mai târziu, printr-un decret.

Noua lege fundamentală a ţării, adaptată la realităţile postbelice, în spiritul adunărilor plebiscitare de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia, stabileşte că "Regatul României este un stat naţional, unitar şi indivizibil". Ca formă de guvernământ, România este proclamată monarhie constituţională, "puterile constituţionale ale regelui sunt ereditare în linie coborâtoare directă şi legitimă a Maiestăţii-Sale Regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de progenitură şi cu esclusiunea perpetuă a femeilor şi coborâtorilor lor".

In problema drepturilor şi libertăţilor omului, Constituţia din 1923 prevede că "românii, fără deosebire de originea etnică, de limbă sau religie, se bucură de libertatea conştiinţei, de libertatea învăţământului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociaţie şi de toate libertăţile şi drepturile stabilite prin legi".

In privinţa minorităţilor naţionale, Constituţia din 1923 stipulează că "deosebirea de credinţe religioase şi confesiuni, de origine etnică şi de limbă, nu constituie în România o piedică spre a dobândi drepturi civile şi politice şi a le exercita".

Legea fundamentală din 1923 garantează proprietatea de orice natură, precum şi creanţele asupra statului. Constituţia are la bază principiul democratic al separării puterilor în stat. Puterea legislativă este exercitată colectiv de Rege şi Parlament, format din Senat şi Adunarea Deputaţilor. Puterea executivă este încredinţată Regelui, prin intermediul Guvernului, cu precizarea că nici un act al Regelui nu poate avea tărie dacă nu va fi contrasemnat de un ministru.

Conform Constituţiei din 1923, puterea judecătorească se exercită de organele ei, iar hotărârile lor se pronunţă în virtutea legii şi se execută în numele Regelui.

Constituţia din 1923, conferind statului român şi regimului politic un caracter democratic şi o organizare naţional-statală unitară, a reprezentat fundamentul juridic al întregii vieţi politice şi social-economice a ţării, până în februarie 1938.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Se vor împlini, peste patru zile, 86 de ani de la unirea Basarabiei cu România.

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării, întrunit în şedinţă solemnă la Chişinău, votează, după 106 ani de dominaţie rusească, unirea Basarabiei cu România (86 de voturi pentru, 3 împotrivă, 36 de abţineri şi 13 absenţi). După anunţarea rezultatului votului de către Ion Inculeţ, preşedintele Sfatului Ţării, primul ministru, Alexandru Marghiloman, aflat la Chişinău, este invitat, împreună cu membri ai Guvernului de la Bucureşti, în sala Sfatului Ţării, unde, de la tribuna acesteia, în numele poporului român şi al regelui Ferdinand I, declară că ia act de votul cvasiunanim al Sfatului şi proclamă Basarabia unită cu România.

Regele Ferdinand I, care se afla la Bârlad, fiind încunoştinţat telegrafic de primul ministru, adresează preşedintelui Sfatului Ţării, Ion Inculeţ, şi primului ministru basarabean, Daniel Ciugureanu, la Chişinău, următoarea telegramă: "Cu adâncă emoţiune şi cu inima plină de bucurie, am primit ştirea despre importantul act ce s-a săvârşit la Chişinău. Sentimentul naţional ce se deşteptase atât de puternic în timpul din urmă în inimile moldovenilor de dincolo de Prut a primit, prin votul înălţător al Sfatului Ţării, o solemnă afirmare. Un vis frumos s-a înfăptuit. Din suflet mulţumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat, în zile de restrişte, ca o dulce mângâiere, să văd după o sută de ani pe fraţii basarabeni revenind iarăşi la Patria Mumă. Aduc prinosul meu de călduroase mulţumiri domniilor voastre şi Sfatului Ţării, ale cărui patriotice sforţări au fost încoronate de succes. In aceste momente solemne şi înălţătoare pentru patrie, de aici înainte comună, vă trimit la toţi cetăţenii din noua Românie de peste Prut regescul meu salut, înconjurându-vă cu aceeaşi inimoasă şi caldă iubire părintească".

In Declaraţia adoptată cu acest prilej, se precizează că "Republica Democratică Moldovenească - Basarabia -, în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile ei graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de acum înainte şi pentru totdeauna, se uneşte cu mama sa România".

Unirea se face pe următoarele baze: Sfatul Ţării rămâne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare; Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, având un sfat ales prin vot universal, egal, direct şi secret; în competenţa Sfatului Ţării rămân votarea bugetelor locale, controlul asupra oraşelor, numirea funcţionarilor administraţiei locale; recrutarea armatei se face pe baze teritoriale; legile în vigoare şi administraţia locală rămân în putere şi vor fi schimbate de Parlamentul de la Bucureşti numai în prezenţa şi cu acordul reprezentanţilor Basarabiei; respectarea drepturilor minorităţilor din Basarabia; doi reprezentanţi ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniştri al României; Basarabia va trimite în Parlamentul României un număr de reprezentanţi proporţional cu populaţia; alegerile se vor face prin vot universal, egal, secret şi direct; libertatea personală, a tiparului, a cuvântului, a credinţei; adunările vor fi garantate prin Constituţie; delictele politice sunt amnistiate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Gelil Eserghep:

Revine în discuţie problema minorităţilor naţionale?

Respectarea drepturilor minorităţilor naţionale este pentru mulţi dintre noi o noţiune abstractă, uneori considerată ca inutilă. Drepturile minorităţilor naţionale sunt parte a drepturilor omului, de aceea sunt adesea confundate sau contopite.

În România putem spune că nu ne confruntăm cu probleme ale minorităţilor naţionale (asta ar mai lipsi!), însă trebuie să fim conştienţi că trebuie să facem mai mult în această privinţă. E suficient să privim puţin spre vecinii noştri din Kosovo...

Am urmărit cu stupoare şi oarecare teamă evenimentele din regiune din ultimele zile. Regiunea balcanică este un butoi cu pulbere, gata oricând să explodeze din nou şi s-ar părea că nu e nevoie de prea multă "muniţie". Înecarea a doi copii albanezi urmăriţi de o ceată de sârbi în Kosovska Mitrovica a provocat un nou conflict între cele două etnii din regiune, care par să nu găsească soluţia de compromis privind convieţuirea paşnică. Privind din exterior, nu putem şti cu certitudine cine e de vină. Sârbii continuă să fie de vină pentru toate necazurile albanezilor, deşi regiunea este condusă acum de forţe politice albaneze. Şi totuşi, în acest moment, sârbii sunt cei cu adevărat persecutaţi în Kosovo.

Dacă pacea şi convieţuirea paşnică din regiunea balcanică au fost asigurate (se pare, fără prea mare succes) de forţele militare şi poliţieneşti europene, în România nu am avut nevoie de aşa ceva. Statul român, prin lege organică, recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale "dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. Statul a luat măsuri pentru "păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale" care "trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români". A fost înfiinţat Consiliul Minorităţilor Naţionale, care "coordonează şi sprijină activitatea organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale". În cadrul Ministerului Informaţiilor Publice funcţionează Departamentul pentru Relaţii Interetnice, care se ocupă de asemenea de iniţiativele şi activitatea organizaţiilor minorităţilor naţionale.

Toate acestea sunt menite să garanteze drepturile minorităţilor naţionale şi să asigure convieţuirea paşnică între etnii. În plus, s-au creat condiţii pentru păstrarea şi dezvoltarea culturii, a limbii şi a tradiţiilor diferitelor minorităţi. În şcoli, copiii aparţinând diferitelor etnii pot studia limba maternă.

Consider că se poate face mai mult. Există în România o discriminare neoficială, nevăzută, iar aceasta îi caracterizează pe mulţi dintre "majoritari". Catalogarea sau etichetarea unor minorităţi de către ceilalţi este un fel de discriminare. Iar cea mai mare discriminare este cea socială. Majoritatea localităţilor unde locuiesc compact persoane aparţinând minorităţilor naţionale sunt izolate, gradul de dezvoltare economică este scăzut. Guvernul trebuie să promoveze şi să susţină proiecte de dezvoltare regională adresate cu precădere localităţilor cu preponderenţă etnică.

În caz contrar, nu vom putea vorbi de egalitate efectivă între cetăţeni, şi mă refer aici la egalitatea între cetăţenii aparţinând prin origine etnică unei anumite etnii şi cetăţenii "majoritari". Nu vom putea vorbi de unitate în diversitate. Iar pe termen lung nu vom putea vorbi de consolidarea păcii şi a stabilităţii pe continent.

Nu vreau nici aşa zisa "discriminare pozitivă". Paradoxal, pentru multe minorităţi din ţara noastră aceasta ar fi un mare dezavantaj.

Nu vreau nici ca minoritarii să fie percepuţi ca oameni care cer drepturi speciale.

Sunt de acord doar cu discriminarea pozitivă temporară în cazul unor minorităţi etnice ce au nevoie de mai mult sprijin financiar de la guvern sau alte organizaţii internaţionale, până la încadrarea lor pe calea promovării independente şi libere a tradiţiilor şi obiceiurilor specifice.

Domnul Iriza Scarlat:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi

Intervenţia pe care o supun atenţiei dumneavoastră abordează tema: "Susţinerea politicii PSD şi a Guvernului României în domeniul agriculturii - o necesitate obiectivă"

România este în prezent un importator net de produse agricole şi alimentare. Este o inversare a tradiţiei, întrucât exportul de produse agricole româneşti depăşea, de regulă, importurile.

Acest regres se datorează gestionării catastrofale a "reformei" în agricultură în perioada guvernării CDR - PD. Rezultatele s-au caracterizat prin reducerea în perioada 1997 - 2000 a efectivelor de bovine cu 18%, a celor de porci cu 42%, a celor de oi cu 21% şi prin reducerea cantităţilor de îngrăşăminte chimice (substanţă activă) cu 22%.

Măsurile luate de Guvernul României au condus la: creşterea producţiei agricole totale în 2003 cu 20% faţă de 2000 în ciuda condiţiilor climaterice nefavorabile; au fost pregătite 2000 staţii de pompare care vor iriga 1,5 milioane ha; în 2002 producţia zootehnică a crescut cu 10%, iar în primul semestru al anului 2003 a crescut cu încă 20%; suprafaţa cultivată cu legume de seră a crescut cu 1000 ha faţa de 1990; bugetul pe anul 2004 prevede 37 mii de miliarde lei sprijin pentru agricultori (din care 17 mii de miliarde sunt fonduri externe nerambursabile), de 6 ori mai mult decât în anul 2000 şi aproape de 3 ori mai mult decât în 2003; sprijinul statului pentru gospodăriile ţărăneşti este 2,25 milioane lei/ha în 2004 faţă de 1 milion lei în 2001; dublarea pensiilor pentru agricultori de la 1 ianuarie 2004; scăderea ponderii forţei de muncă ocupate în agricultură de la 40% în anul 2000 la 33,5% în 2003; privatizarea în agricultură a fost practic încheiată (88% din totalul terenurilor aflate în proprietatea statului); creşterea producţiei pentru piaţă, respectiv a celei destinate vânzării, a cunoscut creşteri semnificative de: 20% în 2002 faţă de 2000 la producţia de lapte; cu 30% la producţia de carne de pasăre în aceiaşi perioadă şi de 3,3 ori la producţia de cartofi pentru piaţă.

Creşterea producţiei destinate vânzării integrează economia rurală în piaţa naţională. Ea este mai importantă chiar decât creşterea producţiei în ansamblu.

Cu toate acestea, gospodăriile ţărăneşti au încă o legătură slabă cu piaţa. În anul 2000, veniturile din vânzări nu au reprezentat decât 18% din veniturile gospodăriei ţărăneşti, în timp ce consumul din resurse proprii reprezintă 60% din totalul acestor venituri.

În faţa agriculturii româneşti se ridică probleme deosebite legate de integrarea în UE. Aceasta cere standarde de calitate pe care gospodăriile ţărăneşti încă nu le pot realiza. Este necesar să fie combătute, în acest context, zvonurile răuvoitoare cu privire la: distrugerea viilor (în fond este vorba de numai 30.000 ha cu hibrizi care nu vor putea comercializa strugurii şi vinul rezultat); interzicerea tăierii porcilor în gospodărie, care se reflectă numai la comercializare; îmbunătăţirea calităţii laptelui de vacă care în prezent îndeplineşte standardele de calitate ale UE în proporţie de numai 22%; combaterea vocilor care susţin că dosarul agriculturii în negocierile cu UE nu se va putea încheia, ţinând cont că ministrul de resort asigură că negocierile pentru sectoarele sanitar-veterinar şi cel fitosanitar se vor finaliza în iulie a.c., iar cele privind cotele şi întreg capitolul 7 în octombrie a.c.

Este necesar să fie depuse eforturi sporite pentru: absorbţia fondurilor UE şi combaterea cazurilor de corupţie de la nivel local legate de alocare fondurilor SAPARD; combaterea intensificării comerţului cu terenuri agricole în detrimentul ţăranilor; găsirea de soluţii pentru circa 1 milion de tineri care au nevoie de locuri de muncă în ocupaţii non-agricole; dezvoltarea infrastructurii şi serviciilor în rural; combaterea polarizării rapide şi dramatice a ruralului, cu diferenţieri sociale şi economice mai mari decât în urban.

O problemă deosebită pentru relansarea agriculturii consta în informarea largă a populaţiei ocupate în această ramură în legătură cu uriaşele facilităţi pe care le asigură Guvernul României prin: 19.750 miliarde lei alocate gratuit pentru susţinerea agriculturii; 5 milioane lei pentru scrofiţa obţinută prin însămânţarea artificială şi care înţarcă 8 purcei; 150.000 lei pentru mioare obţinute prin însămânţări artificiale; 2 milioane lei pentru juninci obţinute prin însămânţări artificiale; 1.400 - 2000 lei/litru lapte pentru gospodăriile care livrează lapte la unităţi de procesare.

Este important ca producătorii agricoli să ştie că în momentul în care vând animalele şi păsările sau cereale la diferite unităţi statul acordă gratuit: 8.000 lei/kg carne de porc; 10.000 lei/kg carne ecologică de porc; 5.000 lei/kg carne de bovină; 7.000 lei/kg carne ecologică pasăre; 500.000 lei/tonă grâu; 3 milioane lei/tonă de legume de seră, etc.

Numai pe baza unei informări corecte, producătorii vor putea fi preveniţi şi apăraţi de escrocii care vin să cumpere produsele direct din gospodării la preţuri mizere şi care încasează ulterior sumele acordate gratuit de stat, în detrimentul producătorilor agricoli adevăraţi.

Sprijinirea dezvoltării agriculturii şi a ridicării standardului de viaţă a populaţiei rurale este de importanţă naţională.

În acest sens este necesară unirea tuturor forţelor conştiente din ţara noastră pentru sprijinirea realizării obiectivelor prevăzute în Programul de guvernare al Partidului Social Democrat şi al Guvernului României.

Ca deputat de Gorj voi milita cu toată energia pentru înfăptuirea acestor obiective şi pentru o agricultură prosperă.

Doamna Rodica Nassar:

Legea pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Ucraina privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, colaborarea şi asistenţă mutuală în probleme de frontiere

Existenţa unor relaţii normale la frontierele de stat reprezintă una din condiţiile principale pe care o ţară trebuie să le îndeplinească înaintea aderării la structurile nord atlantice sau ale Uniunii Europene.

În demersurile făcute pentru îndeplinirea acestor obiective, la data de 17 iunie 2003, la Cernăuţi, Preşedintele României, domnul Ion Iliescu, şi Preşedintele Ucrainei, domnul Leonid Kucima au semnat Tratatul între România şi Ucraina privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, colaborarea şi asistenţa mutuală în problemele de frontieră.

Negocierile au presupus încheierea Tratatului cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare, aşa zisul tratat politic de bază semnat la Constanţa la 2 iunie 1997 şi a Acordului conex acestuia, încheiat sub formă de schimb de scrisori ale miniştrilor de externe ale celor două ţări. Aceste documente prevedeau, în principal, dispoziţii ce cuprindeau angajamentul părţilor de a încheia un tratat privind regimul frontierei de stat şi un acord pentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive din Marea Neagră.

O dată semnate aceste documente, în anul 1998 au început negocierile pentru încheierea Tratatului privind regimul frontierei de stat româno-ucrainen. Acest nou tratat e necesar pentru respectarea principiului succesiunii statelor, astfel încât cele două state recunosc că proclamarea independenţei Ucrainei nu afectează frontiera existentă între România şi Ucraina, aşa cum s-a recunoscut în tratatele semnate anterior între guvernele R.S.R. şi U.R.S.S.

Din anul 1998 şi până în prezent au avut loc 19 runde de negocieri simultan atât pe pe tema Tratatului privind regimul frontierei cât şi pe tema Acordului de delimitare, astfel încât în ultima rundă de negocieri desfăşurată la Kiev la 13 iunie 2003 s-a procedat la parafarea textului Tratatului privind regimul frontierei de stat.

Menţionez câteva dintre principalele obiective cuprinse în Tratat:

• Reglementarea unui regim al frontierei modern, în conformitate cu standardele Uniunii Europene, având în vedere şi faptul că frontiera româno-ucraineană va deveni în curând frontieră externă estică a Uniunii Europene şi este deja frontieră răsăriteană a NATO.
• Tratatul oferă celor două părţi garanţii referitoare la eventualele corectări ale traseului frontierei, în funcţie de evoluţiile obiective din zonele de frontieră, fluvială şi maritimă.
• Prin Tratat se înfiinţează o Comisie mixtă de frontieră cu atribuţii specifice: verificarea periodică a traseului frontierei de stat şi întocmirea, pe baza rezultatelor acestor verificări, a unor noi documnete de demarcare a traseului frontierei, în conformitate cu prevederile art. 1-4 din Tratatul privind regimul frontierei de stat româno-sovietice din 1961. Referirea la dispoziţiile respective din Tratatul din 1961, care reglementează modul de corectare a frontierei fluviale în funcţie de modificările naturale care ar putea apărea, pe baza regulii menţinerii frontierei pe mijlocul şanalului navigabil principal - pe apele navigabile - şi, respectiv, pe mijlocul pânzei de apă - pe apele nenavigabile, care în principal, asigură respectarea intereselor părţii române cu privire la regimul juridic al corectării frontierei în cazul unor evoluţii morfologice naturale.
• Din raţiuni economice evidente, interesul principal al părţii române este reprezentat de finalizarea cât mai rapidă a procesului de delimitare a platoului continental şi a zonelor economice exclusive din Marea Neagră.

Sigur, unele prevederi ale Tratatului pot nemulţumi o parte sau alta semnatară a lui, dar negocierile, în special cele privind regimul frontierelor presupun efectuarea unor concesii, ceea ce s-a întâmplat şi în acest caz.

Dar de aici şi până a nu vedea necesitatea semnării tratatului este o cale lungă. De aceea, personal, nu înţeleg reacţia unor partide din opoziţie care au votat contra.

Domnul Vasile Miron:

"Demnitari în slujba cetăţenilor"

Locuitorii din două oraşe şi şase comune de pe valea Superioară a Trotuşului (Ghimeş - Dofteana) din judeţul Bacău au fost lăsaţi în epoca de tristă amintire, pe la 1978, fără secţia de chirurgie la Spitalul din Comăneşti.

Cu atât mai grav este faptul că zona Ghimeş - Dofteana este puternic expusă accidentelor de muncă, marea majoritate a locuitorilor săi lucrând în minerit (prelucrarea cărbunelui şi a sării), exploatarea şi prelucrarea lemnului, forarea, extragerea şi prelucrarea ţiţeiului.

În calitate de consilier al Consiliului local, primar al oraşului şi deputat în Parlamentul României am întreprins, împreună cu primarii localităţilor amintite mai sus, nenumărate demersuri la forurile competente, dar de fiecare dată ne-am ales numai cu promisiuni.

A vrut bunul Dumnezeu ca la cârma Ministerului Sănătăţii să fie numit domnul deputat Ovdiu Brânzan care, îmbinând elanul tineresc cu pregătirea profesională şi experienţa parlamentară, şi-a propus, încă de la începutul mandatului de ministru, să fie în slujba cetăţenilor.

Stând de vorbă în luna februarie a acestui an cu delegaţia noastră formată din Vasile Miron -deputat, Simion Darie - fost senator şi deputat şi cu Dorinel Miron - primar, după care verificând prin reprezentanţii Ministerului Sănătăţii situaţia din teren, a hotărât, prin Ordin sub semnătura domniei sale, reînfiinţarea secţiei de chirurgie la Spitalul din Comăneşti, judeţul Bacău.

În numele tuturor locuitorilor pe care-i va deservi secţia de chirurgie la care am făcut referire mai sus, mulţumesc domnului ministru şi-i urez multă sănătate şi putere de muncă în rezolvarea tuturor problemelor cu care se confruntă ministerul pe care-l conduce.

Domnul Ioan Sonea:

"Războiul rozelor"

Comisia de Politică Externă a Parlamentului European a supus acestuia un Raport asupra stadiului înregistrat de Romania în privinţa aderării la Uniunea Europeană, raport care a fost adoptat. Acest document acuză deteriorarea situaţiei politice din Romania, este extrem de critic faţă de România şi cere Guvernului de la Bucureşti să întreprindă măsuri urgente de combatere a corupţiei, reformare a justiţiei, intărire a libertăţii presei. Oare a câta oară se cer astfel de lucruri? Raportorul Parlamentului European pentru România, Emma Nicholson, consideră că problemele de fond ale României sunt corupţia şi carenţele statului de drept. În acelaşi timp, comisarul european pentru extindere, Gunther Verheugen, a promis să reorienteze negocierile de aderare din perspectiva recomandarilor conţinute în raport. "Mesajul sever, puternic şi foarte dur" transmis guvernului este : "România trebuie să atace problemele esenţiale care o afectează în procesul de aderare: coruptie, coruptie, coruptie".

Ca şi cum nu ar mai vrea să se lase păcălită, cunoscând modul în care Puterea de la Bucureşti poate folosi raportul, baroneasa a pus la dispoziţia presei documentul, cerând să nu se lase păcălită de tactici şi manevre politicianiste. Este recunoaşterea a ceea ce PRM spunea de multă vreme: că la Parlamentul European, reprezentanţii Puterii sunt miei, iar în ţară sunt lei. Referitor la adopţiile internaţionale, se confirmă din nou acuzaţiile PRM: "Eu... am dovezile, dar nu am dorit sa... răstignesc guvernul român. Raportul meu, surprinzator, e menit să ajute, nu să distrugă. Dacă publicam dovezile, provocam o furtună masivă", "Scandalul nu a ieşit încă la suprafaţă" privind copiii aflaţi la pubertate şi exportaţi de Guvernul Român. Totuşi nu se teme doamna baroneasă că ar putea fi acuzată de tăinuire şi neprezentarea probelor, mai în glumă, mai în serios?

Comisarul Verheugen a confirmat un adevăr evident: "Guvernul şi justiţia trebuie să vizeze pe marii infractori. Nu e suficient să prinzi plevuşca, să aduci peştişori în boxa acuzaţilor, trebuie să umbli după peştii cei mari... rechinii. Până acum, guvernul nu a avut suficient curaj să facă asta. Sper că-l are acum". Este clar că guvernanţii noştri pescuiesc în ape tulburi şi sunt şanse maxime ca rechinii să iasă prin plasa special pregătită pentru acest soi de pescuit. Că este aşa o spune Preşedintele României când consideră că baroneasa exagerează duritatea raportului, şi când primul ministru al României minimalizează, ca de obiecei, gravitatea celor puse în discuţie.

Nici problemele învăţământului şi ale justiţiei din România nu sunt străine oficialilor europeni. Situaţia din învăţământul superior românesc este deja pe masa de disecţie a Comisiei Europene. Se cercetează nepotismul din universităţi, amestecul politicului în activitatea academică, blocarea accesului tinerilor la funcţiile de conducere, corupţia în ceea ce priveste distribuţia fondurilor europene, lipsa de perspectivă a absolvenţilor. Au fost deja depistaţi viruşii, se aşteaptă leacul.

Noul ministru al justiţiei s-a deplasat la Strasbourg pentru probleme privind reforma justiţiei şi cooperarea cu instituţiile româneşti de profil. Unul dintre noii miniştri de stat propunea extinderea declaraţiilor de avere, pentru toţi membrii de familie ai demnitarilor sau soţiilor, respectiv copiii sau părinţii acestora. Omul nu şi-a consultat partidul şi a fost pus la punct de purtătorul de mesaje: "Este nerealistă". Războiul Guvernului Romaniei cu corupţia este prevăzut pentru perioada 2004-2007. Deci va fi un război lung şi greu.

Însuşi faptul că se prevăd încă atâţia ani de luptă arată cât de importantă este corupţia la noi şi câtă importanţă i se dă şi mai departe, adică ce şanse mari de supravieţuire are corupţia în România. Dacă ar muri corupţia ce ar mai face anticorupţia şi ce realizări s-ar mai raporta? Românii şi româncele trebuie să se pregătească de campanie.

Domnul Ştefan Valeriu Zgonea:

"Stabilitatea în Balcani - o obligaţie europeană şi euroatlantică"

"Balcanii au fost prea mult timp câmpuri de luptă stropite cu sângele unei lumi nebune; revine acum conducătorilor responsabili să se întrebe ce poate fi făcut pentru ca istoria viitoare să nu mai fie o nesfârşită repetare a unui trecut instabil" spunea Nicolae Titulescu. Din nefericire, astăzi suntem în continuare în căutarea soluţiei la această problemă. Evenimentele care tocmai au loc în regiune avertizează că "butoiul cu pulbere", cum a fost denumită această regiune, de-a lungul timpului, ar putea exploda din nou.

Cred că întrebarea "De ce, iarăşi, nu este pace în Balcani?" este, acum, fierbinte nu numai la Bucureşti, ci în toate marile capitale ale lumii. Răspunsul la întrebarea "Ce putem face pentru a edifica şi stabiliza pacea şi liniştea în Balcani?" frământă toţi oamenii politici înţelepţi şi lucizi.

Astăzi, la fel de important ca a vorbi despre perspectivele păcii în Balcani, este a vorbi despre curajul şi despre priceperea de a face pace.

La începutul anilor '90, liderii statelor din fosta Iugoslavie atrăgeau atenţia asupra riscului "libanizării" Iugoslaviei. Istoria a schimbat numele paradigmei: Balcanii au intrat în limbajul politicii internaţionale cu conotaţia negativă a conflictului fără sfârşit. Am însă convingerea că înţelepciunea şi voinţa politică fermă pot duce la depăşirea momentelor conflictuale, transformînd Balcanii într-o zonă a păcii şi cooperării.

Există o serie de factori care menţin un potenţial exploziv ridicat în zona Balcanilor. Trecutul istoric frământat a generat o conjunctură specifică, a cumulat într-o arie relativ restrânsă popoare foarte diferite din punct de vedere cultural şi cu nivele de dezvoltare economică inegale. Sistemele totalitare comuniste au mascat, prin mijloace propagandistice şi prin represiune, tensiunile existente, fără a le îndepărta cauzele. Detenta intereselor regionale şi de grup, în condiţiile afirmării regimurilor democratice, a dus, uneori, la manifestări violente. Tensiunilor deja existente li s-au suprapus influenţe exterioare zonei.

Caracteristicile geopolitice ale Balcanilor fac imposibilă abordarea unui conflict, în această arie, în termenii restrictivi ai conflictelor locale: zona Balcanilor a fost şi este o zonă de confruntare a marilor interese, un punct nodal al Europei atât sub aspect economic, cât şi sub aspect strategic şi militar. Crizele în Balcani se manifestă pe trei nivele: local, între părţile direct implicate în conflict, regional şi global. Istoria a demonstrat că orice conflict balcanic are tendinţa de extindere, dacă nu cumva de globalizare.

Implicarea ONU şi NATO în soluţionarea situaţiei din Balcani demonstrează că problema păcii în zonă este de interes mondial. Există, iată, riscul resuscitării confruntărilor în spaţiul ex-iugoslav. Conflictul iugoslav, pe care l-am fi dorit sfârşit, a supus deja la un test sever organismele cu vocaţie universală sau internaţională. Acestea au avut merite în menţinerea sub control a stării conflictuale, dar ultimele zile au demonstrat că există semnale ale limitelor strategiilor abordate în soluţionarea situaţiei zonale.

Eforturile politico-doplomatice, şi nu numai, ale NATO şi Uniunii Europene au antrenat rezultate notabile dar, din păcate, până acum, după cum demonstrează realitatea ultimelor zile, nu au reuşit să instaureze o pace durabilă. O pace fierbinte încălzeşte anormal zona Balcanică. Rezultă de aici necesitatea continuării implicării ample a comunităţii intenaţionale şi, în primul rând, a relansării rolului important al Uniunii Europene în procesul de pace. În procesul de instaurare şi menţinere a unei păci viabile şi stabile este necesar să fie atrase ţările vecine fostei Iugoslavii. România - cu triplul său statut de membru NATO, viitor membru al UE în 2007 şi prieten al ţărilor din componenţa ex-Iugoslaviei - dispune de un imens potenţial în sensul asigurării stabilităţii în Balcani. Noi nu avem interese teritoriale în zonă. Avem, în schimb, relaţii tradiţionale foarte bune cu toate ţările balcanice. Avem un potenţial economic şi militar considerabil, deţinem o poziţie geostrategică de excepţie, şi -deosebit de important- avem dorinţa fermă de a participa la stabilitatea zonală. Prin relaţiile pe care le întreţinem cu toate statele balcanice am putea coagula- ca în perioada interbelică-eforturile celorlalte state pentru asigurarea stabilităţii şi păcii în Balcani. Europa îşi va găsi nu numai liniştea şi se va putea concentra asupra eforturilor de a lupta împotriva terorismului internaţional, ci va şi dobândi un nou impuls spre prosperitate dacă Europa de Est şi Balcanii se vor consolida economic şi vor participa activ pe marea piaţă mondială. Zona balcanică şi peribalcanică are nevoie nu numai de sprijin financiar, ci şi de deschidere din partea statelor dezvoltate pentru a se integra în comunitatea lor. Balcanii nu trebuie transformaţi într-o poartă de intrare în Europa pentru noi totalitarisme, fie ele euroasiatice, fie ele fundamentalist-islamice. Zona Balcanică a secolului XXI este locul în care Europa se confruntă cu un incendiu ce poate afecta relaţiile tradiţionale dintre etniile altor ţări comunitare.

Pacea nu trebuie confundată cu simpla încetare a unor ciocniri violente. În realitate, acesta este doar primul pas către pace şi stabilitate. Pacea trebuie să instituie o nouă realitate care să fie mai atrăgătoare pentru toată lumea decât starea conflictuală. Procesul de pace trebuie să se concretizeze în proiecte de dezvoltare şi cooperare. Nu trebuie să ne lăsăm traşi înapoi de ezitările şi contradicţiile trecutului, ci să privim realitatea aşa cum este şi să pornim cu forţe reunite la edificarea unor noi raporturi între statele balcanice pe de o parte şi între aceste state şi restul Europei.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Invităm în sală, să putem începe dezbaterile la primul proiect de lege.

Vă informez că şi-au înregistrat prezenţa 282 de deputaţi, sunt absenţi 63, din care 31 participă la alte acţiuni parlamentare.

Astăzi o să dezbatem Proiectul Legii Codului penal.

Invit Comisia juridică la locul respectiv.

Am să rog pe doamna ministru Tarcea Letiţia să prezinte iniţiativa.

Doamna Cristina Tarcea (secretar de stat, Ministerul Justiţiei.):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ştiu că suntem în Postul Paştelui, dar mă cheamă totuşi Cristina.

Domnilor deputaţi,

Am plăcerea ca alături de dumneavoastră să parcurgem astăzi, să analizăm astăzi proiectul noului Cod penal, proiect de lege care reprezintă un pas important, aş putea spune chiar un pas de referinţă pentru reforma în justiţie, el fiind unul dintre modalităţile prin care se urmăreşte sistematizarea şi codificarea legislativă în această materie. Şi nu pot să încep prezentarea acestui proiect de lege înaintate de a mulţumi sincer Comisiei juridice, care efectiv a lucrat pe texte şi şi-a adus o contribuţie deosebită la definitivarea proiectului pe care astăzi îl aveţi în faţă.

La elaborarea Proiectului Codului penal, comisia, alcătuită din reprezentanţi de marcă ai dreptului penal românesc, reprezentanţi ai Facultăţii de Drept, ai Consiliului Legislativ, reprezentanţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Supreme de Justiţie la acea dată, a urmărit aplicarea şi punerea în text a tuturor progreselor gândirii juridico-penale din ultimele 3 decenii, de asemenea, experienţa acumulată într-o perioadă îndelungată de aplicare a Codului Penal şi, de asemenea, preluarea tuturor dispoziţiilor din documentele internaţionale pe care România le-a ratificat sau la care România a aderat.

Proiectul este structurat în forma clasică, cuprinde o parte generală şi cuprinde o parte specială, una dintre cele mai importante modificări cuprinse în partea generală vizând o nouă abordare a noţiunii de infracţiune şi o nouă clasificare a acestora în crime şi delicte.

Această clasificare permite juriştilor români, în perspectiva integrării în Uniunea Europeană, să aibă acelaşi limbaj tehnic juridic cu juriştii celorlalte state membre ale Uniunii Europene, această clasificare fiind consacrată pe plan european şi desigur, această împărţire a infracţiunilor în "crime" şi "delicte" a atras după sine o nouă modificare importantă, de substanţă a dispoziţiilor Codului penal, şi anume, revizuirea şi regândirea sistemului sancţionator.

În ceea ce priveşte infracţiunea, în afară de definiţia clasică a infracţiunii, Codul cuprinde dispoziţii referitoare la cauzele justificative şi la cauze care înlătură caracterul penal al faptei şi, de asemenea, au fost regândite corespunzător dispoziţiile consacrate pedepsei, aşa cum am arătat, dar şi individualizării acesteia, introducându-se două pedepse care nu existau ca atare în vechile dispoziţii ale Codului penal, şi anume munca în folosul comunităţii şi sistemul pedepselor sub forma zilelor - amendă.

De asemenea, au fost introduse şi instituţii noi cum ar fi scutirea de pedeapsă şi amânarea aplicării pedepsei, ceea ce dă o paletă, o gamă de individualizare mult mai largă magistratului.

De asemenea, pentru prima oară a fost reglementată instituţia răspunderii penale a persoanei juridice şi spun pentru prima oară, pentru că această chestiune este abordată de foarte mult în doctrina românească, încă din anul 1929, dar ea s-a impus cu necesitate, mai ales în realitatea prezentă, în legătură cu criminalitatea economică, cu criminalitatea organizată, cu traficul de persoane, de droguri sau de arme.

În ceea ce priveşte această nouă instituţie a răspunderii penale a persoanei juridice, ea cuprinde ca sancţiune principală pedeapsa amenzii şi, de asemenea, o multitudine de sancţiuni, de pedepse complementare, cum ar fi: dizolvarea persoanei juridice, suspendarea acesteia, interzicerea de a participa la proceduri de achiziţii publice, afişarea hotărârii de condamnare.

Trebuie remarcat faptul că în acord cu dispoziţiile constituţionale, este interzis a se aplica o pedeapsă complementară persoanei juridice ce reprezintă un partid politic, sindicat, cult religios sau organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, şi asta pentru a nu încălca dispoziţiile constituţionale privind dreptul la libertatea de asociere.

De asemenea, modificări de substanţă cuprind dispoziţiile referitoare la minoritate şi la regimul sancţionatoriu al minorilor. Cu această extrem de scurtă şi de generală prezentare a părţii generale îmi voi permite să adaug câteva cuvinte şi cu privire la noile reglementări privind partea specială, o abordare nouă remarcându-se în sistematizarea părţii speciale, oferindu-se ponderea şi greutatea pe care o merită infracţiunile, respectiv crimele şi delictele contra persoanei.

Aşa cum am arătat, partea specială a proiectului tinde să realizeze o unificare a normelor de incriminare prevăzute în legi speciale, ea este structurată în 12 titluri, iar în cadrul titlului referitor la crimele şi delictele contra persoanei au fost prevăzute, alături de crimele de genocid şi tratamentele neomenoase, şi alte crime contra umanităţii, săvârşite în cadrul atacurilor generalizate sau sistematice lansate împotriva populaţiei civile, aşa cum aceste fapte sunt descrise în statutul Curţii Penale Internaţionale.

De asemenea, titlul cuprinde şi reglementări privind delictele contra manipulării genetice, ţinând seama de dispoziţiile unei alte convenţii europene, Convenţia pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Demnităţii Umane faţă de aplicaţiile biologiei şi a medicinei.

De asemenea, există titlul consacrat crimelor şi delictelor de terorism care unifică reglementările în materia actelor de terorism, şi în materia finanţării acestor acte; de asemenea, delicte contra exercitării drepturilor politice şi cetăţeneşti contra înfăptuirii justiţiei, infracţiuni care aduc atingere liniştii publice, siguranţei circulaţiei pe căile ferate şi pe drumurile publice; de asemenea, delicte contra patrimoniului cultural şi arhivistic naţional.

Pentru toate aceste considerente vă rugăm să aveţi amabilitatea şi să aprobaţi proiectul de lege în forma în care a fost adoptat şi de către Comisia juridică a Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu. Îl rog pe domnul profesor Ion Neagu, preşedintele Comisiei juridice, să prezinte raportul.

Domnul Ion Neagu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu proiectul Legii Codului penal. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege. Iniţiativa a fost supusă dezbaterii şi propune soluţii noi, acceptate pe plan european, cu privire la instituţii precum infracţiunea, sistemul cauzelor justificative, al cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei, participaţia, sistemul sancţionator în contextul general al unificării legislaţiei penale europene şi în special al integrării europene şi euro-atlantice a României.

Proiectul preia unele dispoziţii din Codul penal în vigoare, care au fost confirmate şi a căror viabilitate a fost dovedită de practica judiciară a instanţelor române.

De asemenea, atât în partea generală a proiectului Codului penal, cât şi în partea specială sunt introduse dispoziţii care reflectă cerinţele Constituţiei, cum sunt cele referitoare la extrădare, exigenţele şi standardele prevăzute în convenţiile internaţionale la care România este parte. Prin structura sa, prin terminologia utilizată şi formularea clară a dispoziţiilor legale, proiectul Codului penal îndeplineşte şi una dintre cerinţele Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, precum şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi anume, accesibilitatea legii.

La comisie au fost depuse amendamente din partea tuturor grupurilor parlamentare. Comisia a examinat proiectul de lege în şedinţele din: 17-24 septembrie 2003, 2-8-22 octombrie 2003, 5-12-13-19-26 noiembrie 2003, 3-10-17-18 decembrie 2003, 10-11-12-16-17-18-19-23-24 şi 25 februarie 2004. Dezbaterile au fost finalizate în şedinţa din 25 februarie 2004.

La lucrările comisiei au participat în calitate de invitaţi reprezentanţi din conducerea Ministerului Justiţiei. De asemenea, la dezbateri au fost prezenţi reprezentanţi din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar din partea Comisiei pentru elaborarea proiectului de Cod penal au participat domnul profesor George Antoniu şi domnul profesor Avram Filipaş.

După dezbaterile cu caracter general s-a trecut la examinarea pe articole a legii, concomitent cu examinarea amendamentelor depuse în scris în termen sau formulate verbal în cursul dezbaterilor, de către membrii comisiei.

În urma supunerii la vot, unele amendamente au fost admise, iar altele au fost respinse, unele au fost retrase de către iniţiatorii acestora.

În concluzie, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare, Proiectul Legii Codului penal, cu amendamente admise, prevăzute la Anexa 1, şi cele respinse, în Anexa 2.

La dezbaterile finale, din numărul total al membrilor comisiei, de 24 de membri, au fost prezenţi 22. În raportul cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu. Cine se înscrie la dezbateri generale? Domnul deputat Augustin Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Doamnă ministru,

Stimaţi colegi,

Regret lipsa de entuziasm la aceste dezbateri, pentru că acum putem spune, în sfârşit, în sfârşit ni s-a înfăţişat un act spre aprobare care întruneşte dezideratele de mult expuse ale partidului nostru în materie legislativă. Este nevoie de elaborarea unui sistem nou legislativ, este nevoie de o anume structurare, este nevoie, de, ceea ce în limbaj tehnic spunem, o nouă codificare. Este foarte bine că s-a renunţat la metoda cârpelilor în materie legislativă, cârpeli care s-au dovedit totdeauna neproductive şi ni se înfăţişează un act esenţialmente nou. Este esenţialmente nou prin concepţia pe care ne-o înfăţişează cu privire la problemele generale ale penalului, cu privire la problemele speciale ale incriminării infracţiunilor şi ale pedepselor aferente.

Vreau să dau un cuvânt de apreciere colectivului Ministerului Justiţiei, care a elaborat acest proiect de Cod penal, este rezultatul unei munci deosebite, este rezultatul unei concepţii unitare ce ni se înfăţişează. Este adevărat că putem face discuţii cu privire la concepţia ce ni s-a înfăţişat, şi în cadrul Comisiei juridice aceste discuţii au fost purtate şi sper că vor fi purtate benefic şi în plen, dar nu este mai puţin adevărat că aveam nevoie de o asemenea concepţie unitară.

În al doilea rând, vreau să dau o deosebită apreciere lucrărilor desfăşurate de colegii mei din Comisia juridică care au avut o contribuţie deosebită, şi vedeţi anexat raportului comisiei acea cărticică a amendamentelor dezbătute, poate cea mai bogată din actuala legislatură, care vi se propun a fi dezbătute aici în faţa domniilor voastre. Este rolul de a aprecia în mod deosebit contribuţia parlamentarilor din grupul nostru parlamentar, a colegului nostru Văsălie Moiş, ale cărui amendamente pertinente au fost în mare majoritate admise.

Vă supunem domniilor voastre în aceste condiţii, spre dezbatere, un act de o concepţie integrală şi de o deosebit de atentă selectare a textelor. Aceasta nu însemnează că putem să fim mulţumiţi de rezultatul care a fost obţinut. Este rolul dezbaterilor să le clarifice. V-am vorbit despre o anume distanţare conceptuală, v-am vorbit şi vă vorbesc acum de o problemă de principiu. În legislaţia noastră, pe care am construit-o împreună până acuma, există o multitudine de fapte considerate penale, considerate infracţiuni, acele infracţiuni ce se numesc "prevăzute în legi speciale".

Dacă doriţi să realizăm o reală codificare, asemenea paraziţi penali trebuie să dispară şi toate faptele ce trebuie sancţionate să fie cuprinse în această carte de bază - dacă vreţi, "constituţie a penalului". Nu s-a făcut prea mult în această situaţie şi ne vom trezi că va trebui să facem profunde modificări în toată legislaţia noastră, în toate acele legi speciale care prevăd infracţiuni, pentru a realiza o corelare. Dacă se pornea de la ideea unei unităţi de reglementare, se putea ajunge mult mai uşor la soluţia acestei reglementări, fără paraziţii care nu interesează şi complică viaţa instanţelor penale.

În ceea ce priveşte noutăţile aduse - răspunderea penală a persoanelor juridice, articularea cu legislaţia europeană în domeniu -, aş vrea să atrag atenţia asupra unei împrejurări: nici o lege, oricât de europeană ar fi ea, nu devine viabilă, nu devine aplicabilă, nu-şi găseşte eficienţa dacă nu este ancorată în realităţile socio-economice ale acestei ţări, dacă nu este ancorată în realităţile care generează fapte infracţionale. Şi, din acest punct de vedere, mai avem de lucru. Mai avem de lucru în a curăţa structura infracţională prevăzută în Codul penal, în raport de un anume imobilism, o anume inerţie care, totuşi, în acest cod - ce se doreşte modern -, ne-a ancorat. Este vorba de persistenţa unor infracţiuni pe care le considerăm obişnuite, dar care, în devoluţiunea economiei de piaţă - şi privim în viitor -, n-o să-şi mai găsească locul, cel puţin în forma în care au fost prevăzute. Mă refer la infracţiunea de speculă, cu toate aspectele ei, astfel cum este prevăzută în actualul Cod penal.

Există o problemă sensibilă, fără nici un fel de discuţie, o problemă care priveşte esenţa democraţiei, şi anume libertatea de exprimare. Aici s-a încercat să se facă ceva.

Meritul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi - care a reuşit eliminarea infracţiunii de "insultă" - este incontestabil, dar nu-mi plac jumătăţile de măsură.

Eliminarea aşa-zisei infracţiuni de "calomnie", mai ales în forma în care este ea prevăzută acum în Codul penal, demonstrează că nu este o faptă de gravitate infracţională - şi-şi poate găsi reparaţia normală în procedurile civile, unde-i este locul -, şi că se impune în continuare - şi este punctul nostru de vedere.

În ceea ce priveşte această libertate de exprimare, s-au formulat foarte multe temeri în dezbaterile publice care au avut loc. S-a considerat că anumite infracţiuni, anumite modalităţi de prevedere a acestor infracţiuni pot să fie folosite împotriva acelora care trebuie să-şi exprime liber gândul în mass-media, în plenurile adunărilor de orice fel şi de orice natură.

Desigur că orice lucru, cât de bun, poate să fie folosit împotriva celor care l-au creat. Vă dau exemplul fuziunii nucleare, care a dus la un progres uluitor în istoria omenirii, dar care a dus şi la Hiroşima şi Nagasaki.

Păstrând proporţiile, această bombă - a folosirii incorecte a unor dispoziţii din Codul penal - persistă; este o problemă a aplicării şi a bunei-credinţe. Dar, până să ajungem la problema aplicării, pe noi ne interesează în primul rând prevederea şi eliminarea a tot ceea ce reprezintă un pericol potenţial.

Suntem pentru asigurarea unei libertăţi de exprimare, suntem pentru asigurarea unei libertăţi de exprimare în cadrele prevăzute de art.30 al Constituţiei, în limitele unei decenţe normale a unei societăţi civilizate, care-şi găseşte şi instrumentele normale - şi nu neapărat penale - de reprimare a tot ceea ce excede acest cadru al normalităţii.

Există o întreagă structură a unor infracţiuni economice. Eu îmi doresc un singur lucru: ca toate aceste prevederi să fie aplicate, atunci când trebuie, cu toată fermitatea. Pentru că, să nu uităm, Codul penal reprezintă un instrument puternic pentru asanarea unei vieţi sociale. Şi noi dorim ca acest instrument să fie unul bun.

În aceste condiţii vom participa la dezbateri, sub aceste auspicii ne vom spune punctul de vedere şi, evident, sub aceste auspicii dorim ca România să aibă o legislaţie penală fermă, modernă şi, nu în ultimul rând, umană.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Cine mai doreşte să se înscrie la dezbateri?

Domnul deputat Emil Boc.

Domnul Emil Boc:

Doamnă ministru,

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Cred că este indiscutabil faptul că este nevoie de un nou Cod penal. Actualul Cod penal în vigoare este vechi de peste 30-35 de ani. A fost modificat de multiple ori şi era necesară o nouă abordare sistemică, abordare ce să vă ofere, pe de o parte, un cadru coerent tuturor acestor modificări iar, pe de altă parte, să ofere o perspectivă nouă, cu privire la evoluţiile în domeniul dreptului penal.

Din acest punct de vedere, noul Cod penal prezintă elemente de noutate, prezintă elemente care se înscriu în linia dreptului penal modern. Şi aş face câteva exemplificări:

• răspunderea penală a persoanei juridice, pentru prima dată consacrată în legislaţia românească - un lucru impus, firesc, de evoluţia societăţii româneşti şi de evoluţia juridică internă;
• o nouă sistematizare a infracţiunilor - în crime şi delicte -, sistematizare ce corespunde exigenţelor contemporane şi dezbaterilor existente în doctrina dreptului penal;
• de asemenea, o nouă sistematizare a sistemului pedepselor şi - ca element de o noutate absolută - introducerea categoriei zilelor - amendă; apreciem ca fiind un fapt pozitiv şi care rezolvă multe dintre problemele sistemului anterior;
• de asemenea, sistemul cauzelor justificative şi al cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei - sisteme care pot fi apreciate ca fiind un progres faţă de sistemul existent.

De asemenea, în "Partea specială" a Codului penal sunt reglementări noi, care corespund evoluţiilor din dreptul penal, consacrând şi infracţiuni care ţin, de exemplu, de mita electorală - care nu erau până acum în legislaţia penală, în Codul penal -, infracţiuni care ţin de protecţia vieţii private; alte elemente care ţin de hărţuirea sexuală - fapte care, până recent, în Codul penal erau puţin articulate.

Totuşi, acest Cod penal rămâne cu unele limite. Aş fi vrut să spun, cu toată convingerea, că este un nou Cod penal. Nu este în totalitate un nou Cod penal. Foarte multe dintre articolele vechiului Cod penal sunt preluate. Şi, pe bună dreptate, la un moment dat se va spune că acest lucru este firesc; instituţii consacrate, instituţii care şi-au dovedit viabilitatea trebuiau să fie menţinute - şi este adevărat. Dar eu spun că prea multe dintre vechile instituţii şi dintre vechile concepte au fost menţinute. Şi se putea face un pas înainte.

Sunt convins că, aici, în dezbaterea din plen, urmând dezbaterea din Senat, precum şi prin procedura medierii, se vor mai realiza şi alţi paşi spre modernizarea acestui Cod penal. M-aş referi aici la definiţia infracţiunii. Aici este o chestiune care ţine de optică, de dezbatere teoretică. Menţinerea, în continuare, în definiţia infracţiunii, a "pericolului social" - ca trăsătură a infracţiunii -, în concepţia mea, reprezintă un regres faţă de concepţia europeană în materie. Menţinerea art.18¹ reprezintă un regres faţă de evoluţia europeană în materie. Sunt chestiuni de dezbatere a acestor aspecte şi evident că va fi locul aici să le analizăm.

Deci, din acest punct de vedere, cred că se mai poate face mai mult în vederea modernizării acestuia. Ca să nu vorbim de capitolul consacrat libertăţii de exprimare.

Să ne reamintim că, de la varianta iniţială a Ministerului Justiţiei, cu câteva prevederi absolut discutabile, - dar care au fost eliminate -, s-a ajuns la o formulă mai echilibrată, prin eliminarea insultei şi prin consacrarea - totuşi - penală a calomniei.

Exigenţele - credem noi - europene în materie ar cere ca, în materia libertăţii de exprimare, aceste limite penale să dispară. În materia libertăţii de exprimare, orice sancţiune penală are un efect prohibitiv, de cenzură a acelora care ar avea dreptul, într-o societate democratică, să expună liber punctele şi opiniile, pentru a asigura o guvernare mai bună.

Libertatea de exprimare este consacrată în sistemele democratice pentru a cenzura guvernanţii, pentru ca cei guvernaţi să aibă dreptul să-i supună controlului pe cei care-i conduc. Din acest punct de vedere, incriminarea penală reprezintă, repet, un factor de inhibare a acelora care ar putea critica, într-o formă sau alta, actele acelora care conduc.

Soluţia pe care am propus-o - şi există şi un amendament în acest sens - este ca, în materie de calomnie, incriminarea să rămână la nivelul dreptului civil, al sancţiunilor care pot fi administrate pe cale civilă, şi nu pe cale penală.

În materie de calomnie, sancţiunea nu trebuie să fie trimiterea sub incidenţa penalului, ci trimiterea sub incidenţa civilului, a daunelor care pot fi solicitate în instanţă.

Dacă se va menţine, totuşi, forma actuală din Cod - propusă şi trecută prin comisie -, în cazul calomniei, pedeapsa este a zilelor - amendă. Şi, tot potrivit Codului, coroborat cu un alt text, numărul minim de zile - amendă este între 20 şi 120. Şi, având în vedere că judecătorul poate aplica pentru fiecare zi - amendă un cuantum între 100 de mii şi l milion, iată că, pentru orice infracţiune de calomnie, se ajunge la o pedeapsă între 20 de milioane şi 120 de milioane.

Credem că la actualul nivel al salariilor, dacă vreţi, din România, sau la actuala prosperitate materială, un asemenea cuantum este prea ridicat. Şi el poate avea, iarăşi, un efect de cenzură, un efect prohibitiv în calea acelora care ar trebui să beneficieze de libertatea de exprimare.

Deci, aici cred că se poate găsi o soluţie: fie renunţarea - aşa, ca şi în cazul calomniei - şi trimiterea calomniei în dreptul civil, fie coborârea cuantumului zilelor - amendă, pentru a le menţine în limitele rezonabilului. Deci, aici cred că se pot face aceste lucruri.

Am dat doar câteva exemple şi evident că şirul exemplelor poate continua, dar, evident că este rolul şi locul plenului să facă aceste dezbateri pe marginea articolului, încât nu voi mai insista aici.

Iată coordonatele generale sub care Partidul Democrat va aborda responsabil dezbaterile la Codul penal, menţionând că a fost o dezbatere de luni de zile, profesională şi profesionistă în comisie.

Vreau să mulţumesc tuturor acelora care s-au implicat - de la reprezentanţii comisiei şi ai Ministerului Justiţiei, la distinşii colegi membri din comisia noastră -, care au stat şi au analizat fiecare text pe toate faţetele, pentru a vă propune dumneavoastră o soluţie viabilă.

Este firesc să nu fim de acord în toate punctele de vedere. Există concepţii diferite, dar, per ansamblu, munca este lăudabilă şi efortul trebuie să fie concretizat într-un proiect de Cod penal capabil să răspundă existenţelor europene.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Cine mai doreşte să se înscrie la dezbaterile generale?

Domnul deputat Székely Ervin-Zoltán. Poftiţi.

Domnul Székely Ervin-Zoltán:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Atunci când examinăm un proiect de lege atât de important cum este Codul penal, trebuie să punem câteva întrebări: de ce un nou Cod penal şi de ce nu modificarea Codului penal existent?

Cred că practica a demonstrat că relaţiile sociale s-au schimbat în aşa măsură, încât este nevoie de o nouă abordare a politicii penale, este nevoie de formularea a noi priorităţi în ceea ce priveşte politica penală şi, de aceea, se justifică adoptarea unui nou Cod penal.

După cum vedeţi, în proiectul noului Cod penal sunt schimbate anumite capitole în "Partea specială", care reflectă şi schimbarea de prioritate între diferite valori sociale pe care legiuitorul doreşte să le apare, inclusiv prin mijloace specifice ale Codului penal, ale legislaţiei penale.

Deci, din acest punct de vedere, credem că a fost nevoie de elaborarea acestui proiect de lege, a fost nevoie ca legea penală să reflecte acele schimbări majore care au avut loc în societatea românească, în ultimii 14 ani.

O a doua problemă este legată tot de "Partea specială", şi anume reducerea pedepselor. Doctrina juridică a demonstrat faptul că forţa de reţinere faţă de comiterea infracţiunilor constituie inevitabilitatea răspunderii penale, şi nu cuantumul pedepselor. Pot fi oricât de mari pedepsele, până când organele de urmărire şi organele de cercetare penală nu sunt eficiente, o mare parte a infractorilor nu sunt aduşi în faţa justiţiei. Majorarea cuantumului pedepsei nu are nici un efect de a reţine pe infractori de la comiterea faptelor antisociale.

Teoria juridică a demonstrat cu prisosinţă acest lucru şi a fost nevoie ca şi practica judiciară să îl ia în considerare. De altfel, în ultima perioadă, anumite pedepse au fost exagerat de mari şi nu cred că au reflectat pericolul social pe care anumite fapte l-au reprezentat.

Desigur, cu toate acestea, considerăm că în anumite probleme punctuale este nevoie de modificarea actualelor texte, modificarea chiar şi a textelor de lege prevăzute în noul Cod penal.

Uniunea Democrată Maghiară îşi rezervă dreptul de a susţine acele amendamente care au fost respinse în cadrul dezbaterilor din comisie.

În ansamblu, având în vedere că acest proiect de lege reprezintă un pas înainte în ceea ce priveşte modernizarea legislaţiei penale, că reprezintă un pas înainte în ceea ce priveşte politica penală în România, vom vota favorabil adoptării noului Cod penal.

Vă mulţumesc.

(În continuare, şedinţa este condusă de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ştirbeţ, din partea Partidului Naţional Liberal.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Adoptarea Codului penal reprezintă, fără îndoială, una din etapele extrem de importante în alinierea la normele europene a legislaţiei româneşti.

Sigur că, în forma actuală, reglementările cuprinse în proiectul de Cod sunt mai aproape decât vechile reglementări şi sunt mai aproape de Uniunea Europeană, de nevoile sociale şi de exigenţele alinierii la normele europene.

Vreau doar să fac o precizare aici legată de faptul că Grupul parlamentar liberal din Camera Deputaţilor a depus, încă din anul 2001, o propunere legislativă de modificare a Codului penal, propunere legislativă care, după opinia noastră, se armoniza foarte bine cu toate exigenţele impuse de Uniunea Europeană.

Din păcate, Ministerul Justiţiei, în special doamna ministru, fost ministru al justiţiei, a ţinut neapărat să nu adopte sau să nu dezbată proiectul iniţiat de Grupul parlamentar al PNL, cu motivaţia că trebuie să existe şi o anumită coloratură politică sau amprentă personală asupra prevederilor Codului penal.

Din păcate, cred că nu a fost o atitudine corectă. Mai mult, la această opinie s-a raliat, să spun, şi grupul parlamentar majoritar din Camera Deputaţilor şi, ca urmare, proiectul de lege propus de noi se respinge în şedinţa următoare, probabil, şi se adoptă acest proiect propus de minister.

Sigur că este o situaţie care a trecut, este o situaţie pe care am dorit doar s-o semnalăm. Lăsând la o parte aceste lucruri, cred că putem spune că forma prezentată de modificare a Codului penal, sau noua formă a Codului penal reprezintă un progres, reprezintă o situaţie pe care putem s-o susţinem şi, ca urmare, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va susţine şi va vota proiectul de Cod penal, în forma prezentată aici şi cu amendamentele pe care le-am susţinut şi care vor fi susţinute în continuare în plenul Camerei.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Timiş, din partea Partidului Social Democrat.

Domnul Ioan Timiş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Partidul Social Democrat apreciază această lucrare juridică denumită "Codul penal", care astăzi este adusă în faţa dezbaterii domniilor voastre ca o lucrare deosebită, având la bază o nouă filozofie în materie penală şi respectând exigenţele Uniunii Europene, a integrării României în structurile euro-atlantice.

Dincolo de aceste considerente, era absolut necesar să intervenim şi să sintetizăm într-un Cod penal nou toate dispoziţiile referitoare la infracţiuni, pentru că, aşa cum ştiţi, cum ştie toată lumea, au fost multe încercări de cârpire a Codului penal prin diverse intervenţii normative şi era absolut necesar să ajungem în această fază.

Dintre noutăţile - poate unele chiar în premieră - pe care le aduce Codul penal, aş vrea să amintesc câteva.

În primul rând, acest nou proiect de lege împarte infracţiunile în crime şi delicte, ceea ce este foarte important pentru o individualizare mai clară şi mai precisă a pedepsei şi pentru luarea în considerare a tuturor circumstanţelor în ceea ce priveşte făptuitorul.

De asemenea, am dezincriminat insulta; am dezincriminat insulta, ea ieşind din perimetrul Codului penal.

Sigur, există unele păreri privind şi dezincriminarea calomniei. Noi credem că am găsit o soluţie rezonabilă, cu sancţionarea cu zile - amendă pentru calomnie şi, deocamdată, considerăm că este bine să rămână aşa.

De asemenea, am reuşit să dezincriminăm în Codul penal o infracţiune pe care majoritatea jurnaliştilor au contestat-o, şi anume aceea de a dezincrimina simpla fotografiere a unei clădiri, locuinţe sau case de vacanţă. Noi am considerat că unele dintre aceste obiective au o valoare istorică, au o valoare documentară, o valoare arhitectonică şi, în consecinţă, simpla fotografiere nu trebuie să intre în perimetrul penal.

Pe aceste considerente şi multe altele, apreciem că proiectul Codului penal care vi se aduce astăzi în atenţie trebuie dezbătut cu toată dispoziţia dumneavoastră, cu toată atenţia, pentru că este o lucrare foarte bine realizată atât de către iniţiatori - comisia de iniţiere a acestui Cod -, cât şi de către Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte cineva să mai intervină la dezbateri generale?

Stimaţi colegi,

Înainte de a începe dezbaterea textelor acestui cod, acestei importante legi, daţi-mi voie să vă prezint membrii Delegaţiei Comisiei pentru politică externă din Consiliul Federaţiei Ruse, delegaţie condusă de domnul Mihail Marghelov, care ne vizitează ţara şi se află la balconul Camerei. (Aplauze)

Vă mulţumesc foarte mult.

Vă rog să urmăriţi, stimaţi colegi, raportul comisiei.

Începem cu titlul legii, titlul I şi titlul Capitolului I, unde comisia n-a avut intervenţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Votate în unanimitate, toate.

Prin amendamentul 4, comisia ne propune un text nou care va deveni art.1. Sunt obiecţiuni la amendamentul 4. Nu sunt. Adoptat în unanimitate.

Art.1 din forma iniţială, comisia ni-l propune pentru o uşoară amendare. Urmăriţi amendamentul 5. Sunt obiecţiuni? Admis amendamentul. Modificat art.1 care va deveni art.2.

La art.2 care prin renumerotare va deveni 3, comisia nu are obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Votat în unanimitate.

Titlul Capitolului II. Votat în unanimitate.

Titlul Secţiunii 1. Votat în unanimitate.

Art.3 din textul iniţial va deveni 4 şi comisia are o mică intervenţie redacţională prin amendamentul 9. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate.

Art.4 care va deveni 5, comisia nu are amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate.

Art.5 care va deveni 6, urmăriţi amendamentul 11. O uşoară modificare. Nu aveţi obiecţiuni? Este admis, modificat...

Vă rog frumos, certaţi-vă cu colegul dumneavoastră, domnul Leonăchescu.

Domnul Văsălie Moiş:

Dumneavoastră sunteţi preşedintele, dumneavoastră "..

Domnul Valer Dorneanu:

Da, ştiţi bine regulamentul că aceasta este treaba secretarilor să semnaleze cine vrea să ia cuvântul dintre cei care n-au dorit să se anunţe în prealabil, pentru a-i avea eu aici pe listă.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Avem un amendament respins, amendamentul 2 care vizează art.5, în care noi am zis un singur grad de comparaţie "se aplică legea mai favorabilă", nu "legea cea mai favorabilă". Pentru că dintre toate legile care apar într-o anumită succesiune una dintre ele este mai favorabilă, nu pot fi două sau mai multe legi mai favorabile. De aceea, din punct de vedere al corectitudinii redactării, nu ţinem foarte mult la acest amendament, dar oricum, din punct de vedere al purităţii limbii, cred că este de acceptat. Aceasta este raţiunea pentru care am propus formula, când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse, "în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă". De altfel, principiul fundamental al dreptului penal este mitior lex, legea mai blândă, legea mai favorabilă, nu legea cea mai favorabilă. De aceea, vă rog să acceptaţi amendamentul nostru.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte al comisiei, vă rog să răspundeţi.

Domnul Ion Neagu:

Stimaţi colegi,

Noi am discutat în comisie şi am avut şi un specialist de marcă, de faţă şi aici, domnul profesor Cazimir, am menţionat că se adoptă textul, având o exprimare corectă din punct de vedere gramatical. În ce mă priveşte şi îl consult şi pe domnul profesor Cazimir, de faţă, am putea renunţa la "cea mai favorabilă" şi am spune "mai favorabilă". În comisie însă domnul profesor Cazimir nu ştiu ce argumente ne-a expus, încât am menţinut textul iniţial.

Deci, domnule profesor Cazimir, la art.5, la amendamente respinse nr.crt.2, domnule profesor. Se aplică "legea mai favorabilă" şi "cea mai favorabilă", ziceam iniţial, şi a rămas textul iniţial.

În ce mă priveşte cred că Moiş are dreptate, am şi zis, da, am înţeles. Cum bine ştiţi era vorba de principiul mitior lex, adică aplicarea legii mai blânde. Şi cred că expresia mai favorabilă este suficientă şi poate fi reţinută observaţia făcută de colegul nostru Moiş.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Marton Arpad.

Domnul Marton Arpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Numai că în situaţia în care în discuţie sunt trei legi, două dintre ele pot să fie mai favorabile, ambele, faţă de una care este mai severă şi se pune problema care dintre cele două se va aplica? Dacă rămânem la "mai favorabilă" oricare dintre cele două. Dacă zicem "cea mai favorabilă" este clar că dintre cele două cea mai favorabilă va fi cea care va fi aleasă.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna ministru, din partea iniţiatorului.

Doamna Cristina Tarcea:

Îi mulţumesc domnului deputat Marton Arpad, acesta era argumentul, deci într-adevăr, "mai" merge atunci când avem doi termeni de comparaţie, două legi. Dar în situaţia în care sunt 4-5 legi succesive, există posibilitatea ca magistratul să aleagă o lege mai favorabilă, apreciind că este suficient, deci poate ridica probleme în practică, "cea mai" este soluţia corectă.

Domnul Valer Dorneanu:

Da. Domnul Leonăchescu.

Vă dau cuvântul şi dumneavoastră, dar v-aş ruga să vă economisiţi eforturile pentru un text mai de fond. Acum ne batem cu "cea mai" ".. şi e cale lungă până la art.500... Dacă vă epuizaţi toate eforturile pentru "cea mai", atunci...

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Dacă-mi permiteţi, acela, aceea, aceia nu reprezintă un grad de comparaţie. Legea "aceea mai favorabilă", nu avem nevoie de o repetiţie, cred că propunerea domnului Moiş este recomandabilă şi o susţin.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Moiş, vă susţineţi în continuare?

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte, este un amendament minor şi nu ţin cu tot dinadinsul, dar, vă rog să observaţi şi titlul, subtitlul articolului, "aplicarea legii penale mai favorabile."

Asta este expresia consacrată în dreptul penal, ne place sau nu ne place, este principiul mitior lex şi legea mai favorabilă. Nu facem grade de comparaţie, pot să fie 10 legi, dintre ele una singură este mai favorabilă.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, mai există încă foarte mulţi doritori. domnul general Bădoiu. Eu sunt numai căpitan şi trebuie să-i dau întâietate.

Domnul Cornel Bădoiu:

Vă mulţumesc, domnule viitor general.

Domnul Văsălie are perfectă dreptate. Numai că, în practică, se mai găsesc şi alte feluri, era să zic, de capete, alte feluri de a gândi şi pentru a nu da naştere la astfel de interpretări aberante, eu propun să menţinem textul. Deci, reţineţi, subliniez: amendamentul domnului Moiş, împărtăşit şi de preşedintele comisiei, este absolut corect, dar pentru a nu da naştere la nişte interpretări aberante, vă rog să menţineţi textul cu "cea mai favorabilă".

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnilor colegi, s-ar putea ca un coleg de-al dumneavoastră, tot atât de dârz, când va fi împotriva amendamentului dumneavoastră, să folosească acelaşi termen şi nu o să convină.

Supun votului dumneavoastră, potrivit regulamentului, mai întâi amendamentul comisiei. (vociferări) Îmi cer scuze, sunt obligat să pun amendamentul respins, când acesta propune eliminarea textului. Dar, din moment ce am două amendamente, unul însuşit de comisie şi unul nu, întâi trebuie să supun, pe acelaşi text, votului amendamentul comisiei.

Cine este pentru amendamentul 11, cel cu privire la art.5 actual, 6 renumerotat? 12 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 36 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nici una.

Amendamentul comisiei a fost respins cu 36 voturi împotrivă, 12 pentru, nici o abţinere.

Stimaţi colegi, eu am în faţă două texte. Textul comisiei de la pct.11 din raportul cu amendamente respinse şi textul propus de domnul Moiş şi domnul Bolcaş, "se aplică legea mai favorabilă" de la pct.2 din amendamente respinse. Am supus votului amendamentul comisiei şi a căzut. Acum supun votului amendamentul domnului Moiş şi al domnului Bolcaş care a fost respins de comisie, care are formularea: "Se aplică legea mai favorabilă", nu "obligatorii", nu "cea".

Cine este pentru amendamentului domnului...

Domnul Corneliu Bădoiu:

Sunt obligat să intervin, daţi-mi cuvântul.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog.

Domnul Cornel Bădoiu:

Vă rog să observaţi că şi titulatura marginală a fost modificată şi vorbeşte de aplicarea "obligatorie" a legii celei mai favorabile, iar domnul Moiş a susţinut numai ideea legată de eliminarea cuvântului "cea", nu şi a chestiunii legate de obligatoriu, cuvântului "obligatoriu".

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule coleg, eu am textul domnului Moiş în faţă.

Domnul Cornel Bădoiu:

nu l-aţi susţinut aşa. Deci vă rog atunci să reluăm dezbaterea, pentru că ideea este că în situaţia în care apare o lege penală mai favorabilă, judecătorul este obligat să o aplice. Asta este ideea, substanţa. Aşa că vă rog să reluăm discuţia, pentru că şi eu nu am înţeles practic ce s-a supus la vot. Şi domnul Moiş, îl rog să-şi precizeze poziţia.

Domnul Valer Dorneanu:

Am supus la vot amendamentul comisiei.

Stimaţi colegi,

Dacă vreţi să vă spun şi eu o mică părere, textul propus de iniţiator era foarte bun. V-aţi jucat cu "cea mai" şi cu "obligatorie", orice lege e obligatorie, stimate coleg.

Şi principiul acesta se aplică de când îl ştim toţi cei care am aplicat, am făcut facultatea fără să trebuiască să ni se spună că e obligatoriu să aplic legea cea mai favorabilă.

Eu supun votului şi amendamentul respins şi dacă pică şi acesta, înseamnă că rămâne textul iniţial.

Supun votului dumneavoastră textul propus de către Văsălie Moiş şi Lucian Augustin Bolcaş. Păi, avem amendament la text.

Cine este pentru amendamentul domnului Bolcaş şi al domnului Moiş? 10 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 31 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Amendamentul domnului Moiş şi Bolcaş a căzut.

Supun votului dumneavoastră, în aceste condiţii, textul iniţial al legii.

Cine este pentru? 42 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 9 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

S-a adoptat textul iniţial care va fi renumerotat 6 alin.1.

Pentru alin.2 de la art.5 care va deveni 6, amendamentul comisiei vizează reformularea următoarei sintagme: în loc de "dacă pe timpul", comisia propune "dacă în timpul".

Domnul Leonăchescu spune să spunem "dacă pe durata, în loc de "dacă în timpul", ca să fie ecuaţia completă.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

S-a adoptat amendamentul comisiei cu privire la art.6 alin.2.

La art.6 în numerotarea iniţiatorului, deci pentru art.6 care va deveni 7 alin.1 urmăriţi amendamentul 12.

Sunt obiecţiuni? Domnul Ştefan Cazimir.

Domnul Ştefan Cazimir:

Nu este practic o obiecţiune, ci doar semnalarea faptului că, pentru consecvenţă cu ceea ce am votat mai devreme, trebuie ca la textul marginal să înlăturăm adjectivul "obligatorie".

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Eu cred că nu trebuie să concepem că judecătorii au nevoie să le spunem că sunt obligaţi să aplice legea. Şi, în consecinţă, pentru că la pct.12 art.6 este această particulă pe care a semnalat-o domnul Cazimir ca fiind contradictorie, faţă de votul anterior, supun votului dumneavoastră amendamentul 12 cu privire la art.7 alin.1 în formularea comisiei, dar, la marginal, cu eliminarea termenului de "obligatorie".

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate. S-a votat amendamentul 12 cu precizarea eliminării termenului de "obligatoriu" din aplicarea legii.

La alin.2, textul este nemodificat. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate.

Alin.3, urmăriţi amendamentul de pe pag.7. Sunt obiecţiuni? Admis amendamentul, modificat alin.3.

Alin.4 şi 5, nu sunt amendamente din partea comisiei. Dacă aveţi dumneavoastră?

Poftiţi, domnule Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

La alin.5 aveam un amendament, amendamentul 3 de la respinse. Îmi pare rău că la amendamentul precedent ne-am cramponat, de altfel, şi în Constituţie se discută despre aplicarea legii mai favorabile, nu cea mai favorabilă, şi textul pe care l-am adoptat este formula cea mai "..

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, haideţi să lăsăm orgoliile, acum de la amendamentul 15 ne întoarcem la amendamentul 12, pentru că ni s-a respins un articol aşa...

Domnul Văsălie Moiş:

De acord, domnule preşedinte, am vrut numai o observaţie să fac.

La acest alineat 5, noi am propus la alin.3 respins, în loc de "pedepse definitiv aplicate" să fie "pedepse definitive". Pentru că pedeapsa este definitivă, nu aplicarea pedepsei este definitivă.

De aceea, trebuie să rămânem la expresia consacrată a Codului Penal. Nu putem vorbi de o aplicare definitivă a pedepsei, ci de pedeapsa rămasă definitivă sau de hotărâre. Ideal ar fi fost hotărâre rămasă definitivă, pedeapsa stabilită pentru o hotărâre rămasă definitivă. Dar în formula în care e acum, este cea mai puţin de dorit, alin.5. De aceea, vă propun să rămânem la formula se referă la "pedepse definitive" şi să eliminăm epitetul "aplicate" sau adjectiv, dacă vreţi.

Domnul Valer Dorneanu:

Aveţi motivarea comisiei pentru care a respins acest amendament. Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului..., de fapt, staţi că sunt inconsecvent. aici nu am avut amendament din partea comisiei, aşa că aveţi dreptate, domnule Moiş.

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins al domnului Moiş şi al domnului Bolcaş, la art.6 alin.5.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. 10 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nici membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi nu votează? 15 voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

Amendamentul rămâne respins.

Pentru alin.4 şi 5 rămân textele iniţiale.

După actualul art.7, comisia propune un text nou, art.8 prin amendamentul 13. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 13? Votat în unanimitate.

Art.7 actual care va deveni art.9 prin renumerotare, comisia propune menţinerea acestuia la alin.1 şi un amendament uşor pentru alin.2.

Dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate art.9, ci alin.1 nemodificat şi alin.2 modificat, potrivit amendamentului.

Titlul Secţiunii a 2-a. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţial.

Art.8 care va deveni prin renumerotare 10, comisia propune menţinerea textului iniţial de la art.8 actual. Sunt obiecţiuni? Votat textul iniţial.

Am uitat să vă spun, numai pentru alin.1 şi 2 comisia nu are propunere, dar la alin.3 de la art.10 urmăriţi pag.10 din raport comisia are un amendament. Sunt obiecţiuni? Votat în unanimitate amendamentul, modificat alin.3.

Art.9 actual care va deveni art.11, urmăriţi amendamentul 17. A fost admis amendamentul, modificat textul.

Art. 10 care va deveni 12. Urmăriţi amendamentul 18. Este admis amendamentul, modificat art.12 prin renumerotare.

Art.11 actual, 13 renumerotat, urmăriţi amendamentul 19.

Domnul Boc are un amendament la art.11 actual. Îl găsiţi la pct.5 de la amendamente respinse.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La pag.352 din raport, pct.5 amendamente respinse, amendamentul formulat vizează alin.1 şi 2 de la art.11. Forma actuală propusă sună în felul următor: "Legea penală se aplică şi altor infracţiuni decât cele prevăzute la art.10 alin.1 săvârşite în afara teritoriului ţării, de un cetăţean străin, dacă: a) fapta este prevăzută ca infracţiune de legea penală a ţării unde a fost săvârşită; b) făptuitorul se află în ţară". Şi alin.2: "pentru infracţiuni îndreptate împotriva intereselor statului român sau contra unui cetăţean român, făptuitorul poate fi judecat şi în cazul când s-a obţinut extrădarea lui".

Formularea noastră pe care o propunem ţine cont de evoluţia dreptului penal şi de prevederi similare din legislaţia altor ţări europene şi, în consecinţă, menţinerea formei propuse în proiect nu înseamnă altceva decât a menţine actuala reglementare cuprinsă în art.6 din codul penal şi care este o idee discutabilă din cel puţin următoarele considerente: 1) în forma actuală textul s-a dovedit inutil şi nu a fost aplicat aproape deloc în cei 30 de ani de existenţă ai codului; 2) nici una din legislaţiile principalelor ţări europene nu conţine o reglementare similară. Şi în locul principiului universalităţii, aşa cum este el înţeles de legiuitorul nostru, majoritatea legislaţiilor consacră, de fapt, două dispoziţii distincte aici.

a) e vorba de competenţa universală, recunoscută de cele mai multe dintre legislaţiile europene, presupune o competenţă limitată la infracţiunile pe care statul în cauză s-a obligat să le reprime, ca efect al unor convenţii internaţionale.

În dreptul spaniol sunt expres şi limitativ prevăzute infracţiunile pentru care operează această competenţă universală: genocid, terorism, piraterie, capturare ilicită de aeronave, falsificare de monedă străină, trafic ilegal de substanţe stupefiante, infracţiuni referitoare la prostituţie şi alte fapte care, potrivit tratatelor sau convenţiilor internaţionale, trebuie urmărite în Spania. Potrivit opiniei spaniole, în acest caz nu este necesară condiţia dublei încriminări.

Şi în dreptul francez se consideră că universalitatea legii penale decurge, în principal, din prevederile unor convenţii internaţionale şi se aplică în cazurile prevăzute de acestea. Doctrina apreciază că universalitatea este condiţionată de aflarea infractorului pe teritoriul Franţei, dar nu interesează dubla incriminare.

În dreptul belgian, competenţa universală priveşte doar anumite infracţiuni, prevăzute expres de codul penal sau de convenţiile internaţionale, fără a exista o dispoziţie cu caracter general în materie. În cazul dreptului elveţian, există o dispoziţie aparent asemănătoare cu cea din dreptul nostru, dar în realitate şi aici competenţa universală este limitată la infracţiunile prevăzute de convenţiile internaţionale. La fel se întâmplă şi în dreptul german, unde în Capitolul VI din codul penal este prevăzută o listă de infracţiuni comise în străinătate, pentru care legea germană este competentă ca efect al unor convenţii internaţionale.

Şi b), competenţa substitutivă intervine, în schimb, atunci când din orice motive nu are loc extrădarea unui infractor în statul căruia îi revine competenţa principală, caz în care statul pe al cărui teritoriu s-a refugiat infractorul poate proceda la judecarea acestuia.

Modul de reglementare şi întinderea acestei competenţe diferă de la o legislaţie la alta. Majoritatea legislaţiilor prevăd această competenţă doar în cazurile în care extrădarea a fost cerută, dar cererea nu poate fi admisă, conform principiului "ad dedere ad judiciare".

Alte legislaţii, legislaţia germană sau elveţiană, prevăd o competenţă substitutivă extinsă, operând şi atunci când, deşi extrădarea ar fi posibilă, ea nu a fost cerută de statul pe al cărui teritoriu s-a comis fapta.

Având în vedere aceste exigenţe din codurile penale europene, formula pe care v-o propunem la art.11 pentru alin.1 şi 2 este următoarea: "Legea penală se aplică şi altor infracţiuni decât celor prevăzute la art.10 alin.1, săvârşite de un cetăţean străin, în afara teritoriului ţării, dacă: a) fapta este o infracţiune pe care statul român şi-a asumat obligaţia să o reprime în temeiul unei convenţii internaţionale, indiferent dacă este incriminată în statul pe al cărui teritoriu a fost comisă".

Altfel spus, dacă ea este prevăzută într-o convenţie internaţională, nu ne mai interesează dacă ea este incriminată sau nu în statul pe teritoriul căruia a fost comisă acea faptă, este o formă modernă de protecţie împotriva unor infracţiuni care ar putea rămâne nesancţionate datorită faptului că un stat nu le-ar incrimina, deşi ele sunt incriminate într-o convenţie internaţională.

Şi "b) Nu s-a cerut extrădarea infractorului sau aceasta a fost refuzată".

Şi alin.2 "Dispoziţiile alin.1 se aplică doar dacă infractorul se află pe teritoriul ţării".

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Cornel Bădoiu, din partea Comisiei.

Domnul Cornel Bădoiu:

Nu putem fi de acord cu amendamentul propus pentru că domnul Boc omite o chestiune şi anume, se cer a fi îndeplinite cumulativ două condiţii: ca fapta săvârşită în afara teritoriului României să fie prevăzută ca infracţiune acolo unde a fost săvârşită, iar cel care a săvârşit-o să fie cetăţean străin sau fără cetăţenie şi, în plus, să se afle în România.

Altcumva, putem risca ca o astfel de persoană să nu fie sancţionată din punct de vedere penal. Ăsta este argumentul sau contraargumentul la amendamentul propus de domnul Boc.

De aceea, noi ne menţinem punctul de vedere şi vă rugăm să fiţi de acord cu el.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră, stimaţi colegi, amendamentul 19 al comisiei cu privire la art.11. Dacă acesta va cădea, vom supune votului amendamentul domnului Boc.

Cine este pentru amendamentul comisiei? 64 de voturi.

Împotrivă? 10 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Amendamentul comisiei a fost adoptat cu 64 voturi pentru, 10 împotrivă, nici o abţinere.

Pentru art.12, care va deveni 14 după renumerotare, comisia are un amendament care corectează trimiterea la articolul nou, 11. De fapt, la 11-13. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Admis amendamentul 20.

Pentru art.13, care va deveni 15, comisia are o reformulare. Urmăriţi pct.21. Admis amendamentul 21, reformulat textul.

Art.14, care va deveni 16, urmăriţi amendamentul 22, pentru alin.1 şi 2. Admis amendamentul, modificat acest text.

Titlul II, titlul cap.I, nemodificate de comisie. Nu aveţi obiecţiuni. Rămase aşa.

Art.15, urmăriţi amendamentul 25 al comisiei. Admis amendamentul, modificat art.15, care va deveni 17. Modificat în alin.1.

Prin amendamentul 26, comisia propune un text nou, îl găsiţi la pag.15, art.18. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Admis amendamentul, introdus textul.

De asemenea, se propune introducerea unui alt text nou, 19, îl aveţi la pag.15-16. Admis şi acest text.

La art.16, "vinovăţia". Urmăriţi amendamentul 27. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Admis amendamentul, modificat art.16, care va deveni 20, în formularea comisiei.

Titlul Cap.II. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Rămas textul iniţial.

Art.17, care va deveni 21, comisia nu are amendamente pe conţinut. Admis textul în formula lui iniţială.

Art.18, care va deveni...domnule Moiş, aveţi o intervenţie? La care?

Domnul Văsălie Moiş (din sală):

Da. La art.18.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi!

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Art.18 a comportat discuţii foarte aprinse şi foarte îndelungate în faţa comisiei. Discuţia viza aspectul dacă introducem la legitimă apărare şi atacul psihic, nu numai atacul material, direct şi injust. Pentru prima dată în legislaţia penală românească introducem conceptul de atac psihic.

Vreau să vă aduc aminte unul dintre cazurile celebre din Franţa, când un jurnal a publicat un atac la adresa unui ministru şi a doua zi, soţia ministrului a intrat în biroul redactorului şef şi l-a împuşcat în cap.

Sigur că această chestiune a atacului psihic comportă foarte multe discuţii pro şi contra. Din punctul nostru de vedere, considerăm că societatea românească nu este pregătită să facem saltul de la incriminarea şi de la acceptarea legitimei apărări numai pe baza unui atac material care induce un pericol grav, direct, injust, să sărim direct la atacul psihic.

În practică, se vor produce numeroase cazuri în care răspunsul la un atac psihic va fi foarte violent şi în care se vor da tot felul de soluţii. Deschidem practic o cutie a pandorei. Îi invit pe colegii mei de la P.S.D. să se gândească că nu pot apărea numai în postura de eventuali autori ai unei infracţiuni de care...şi să beneficieze de instituţia legitimei apărări, ci pot fi şi victime, cei pe care îi vexează în cadrul discursurilor electorale, de exemplu. Pot fi consideraţi că au fost atacaţi şi pot să riposteze foarte violent şi să invoce legitima apărare.

De aceea, din punctul nostru de vedere, al iniţiatorilor amendamentului pe care-l aveţi la pct.7, la amendamente respinse, noi considerăm că, deocamdată, în legislaţia românească, la instituţia legitimei apărări, trebuie să acceptăm ca legitimă apărare numai riposta în cazul atacului material, direct, injust, toate celelalte caractere ale atacului, şi nu atacul psihic.

Dacă acceptăm şi atacul psihic, încă o dată vă spun, deschidem o cutie a pandorei pe care n-o mai poate controla nimeni. Şi aşa, în societatea românească se înregistrează la această oră o tensiune deosebită şi au crescut infracţiunile violente. gândiţi-vă că noi, prin această dispoziţie legală, validând riposta la atacul psihic, de fapt, mai deschidem încă o cale de scăpare a celor care se comportă violent în societate.

Nu este acum momentul. Poate va veni momentul să prevedem legitima apărare şi în cazul atacului psihic, dar nu acum. Societatea românească nu este pregătită în acest moment.

Vă atrag atenţia colegial, tuturor, că ne asumăm o mare răspundere dacă prevedem ca o situaţie de legitimă apărare şi atacul psihic.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Cornel Bădoiu, din partea comisiei.

Domnul Cornel Bădoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Acest text a comportat numeroase discuţii pro şi contra care au fost reluate, reluate şi, într-un final, cu majoritate de voturi s-a cedat, în sensul că s-a acceptat punctul de vedere al Ministerului de Justiţie, al iniţiatorului.

Am fost unul dintre cei care am susţinut până la un punct amendamentul domnului Moiş, şi vă mărturisesc că am cedat cu strângere de inimă. Asta nu mă împiedică ca astăzi să nu susţin acest amendament, adăugând ca argument la acela adus de domnul Moiş, şi vi-l amintesc, acela că societatea românească nu este pregătită să accepte o astfel de reglementare, deci, cu alte cuvinte, putem aluneca foarte uşor şi repede în arbitrar, în necontrolabil dacă nu circumscriem acest atac şi-l lăsăm în ideea de a accepta chiar şi un atac psihologic, psihic, o ameninţare.

De aceea, în opinia mea, în mod obligatoriu trebuie să adăugăm un alt element la atacul direct, imediat şi injust, şi anume, acela ca respectivul atac să se materializeze în ceva, să devină palpabil, pentru a putea să-i dăm posibilitatea celui care vine să judece şi să stabilească dacă într-adevăr era vorba de un astfel de atac, să fie în măsură să aprecieze dacă era direct, imediat şi injust.

Deci, cu alte cuvinte, acest atac direct, imediat şi injust trebuie să devină obiectiv. Repet, să devină palpabil.

Vreau să vă spun că şi în actuala reglementare, pentru care pledează domnul Moiş şi eu şi foarte mulţi alţi membri ai comisiei, dacă-mi amintesc bine, chiar şi preşedintele comisiei poate să mă confirme sau poate să mă infirme acum, am adus ca argumente împrejurarea că deseori, în practica judiciară este foarte greu să faci distincţia între legitima apărare şi circumstanţa atenuantă legală prevăzută de actual 83, lit.a), care spune aşa: "Următoarele împrejurări constituie circumstanţe atenuante în situaţia în care depăşeşte limita legitimei apărări."

E, aici intervine durerea cea mare: cum facem distincţie între o legitimă apărare şi între o circumstanţă atenuantă a depăşirii legitimei apărări, dacă nu adăugăm la atacul acela direct şi injust, iminent, imediat şi injust, şi cuvântul "material"?

De aceea, vă rog să fiţi de acord cu amendamentul propus, tocmai în ideea de a nu da naştere arbitrarului, imposibilităţii de a cântări cât se poate de exact situaţia, aşa cum s-a petrecut ea la momentul respectiv.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ştirbeţ şi apoi domnul preşedinte Neagu şi, în final, reprezentanta iniţiatorului.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Domnilor colegi,

Eu susţin amendamentul propus de domnul Moiş. Argumentaţia, este, în ceea ce mă priveşte, nu faptul că societatea românească nu este pregătită pentru a avea în vedere legitima apărare şi fenomenul psihic, ci eu cred că nu este pregătit sistemul juridic românesc. Mă refer aici în primul rând la situaţia din justiţie, care este aşa cum este, sistem juridic care trebuie reformat şi încă n-am ajuns la o reformă cât de cât acceptabilă, să spunem, ca să putem introduce elemente noi, care ar schimba fundamental, să spunem, optica de judecată şi cred că nu dispunem nici de mijloacele tehnice şi de specialiştii psihologi, sociologi şi ceilalţi care trebuie implicaţi în astfel de acţiuni care presupun o fineţe şi o apreciere extrem de complexă a fenomenului luat în calcul.

Din acest motiv, cred că trebuie admis amendamentul formulat de domnul Moiş şi nu trebuie să mergem pe ideea iniţiatorului.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte al Comisiei juridice, domnul Ion Neagu.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu aş vrea să fac această intervenţie pentru a arăta de ce foarte clar şi eu, şi atunci n-am fost lămurit în comisie, nici azi nu sunt, de aceea, mă asociez amendamentului colegului nostru.

Propunerea care a venit din partea comisiei este aceea din alin.2. "Este în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac direct, imediat..." etc. Fără să se precizeze dacă atacul este material, cum era în codul din 1969. Da, dar ajungând mai departe la art. 83 din proiect, domnule general, că şi în cod e, dar în proiect spune aşa: "Art.83 lit.a). Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin alte infracţiuni ilicite grave."

Întrebarea este dacă nu introducem "atac material", când e legitimă apărare şi când e circumstanţă atenuantă legală. Nu se poate înţelege din actualul text redactat la "legitimă apărare" şi din actualul text din proiectul pe care-l avem de faţă, 83.lit.a)

De aceea, pentru a nu avea confuzii pe planul aplicării legii în practica judiciară, e bine să spunem "atac material". Şi atunci nu vom mai avea vreo confuzie când citim 83.lit.a). Ne amintim cu toţii că în comisie s-au dat nişte explicaţii; pentru mine, cel puţin, n-au fost lămuritoare. De aceea, sunt de acord cu propunerea făcută de colegul nostru, Moiş Văsălie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule profesor, încă puţin! Domnul Moiş a mai adăugat amendamentului său şi un alt aspect: "pericol grav". Ceea ce dumneavoastră nu aţi reţinut în amendamentul dumneavoastră, al comisiei.

Domnul Ion Neagu:

Da. Nu m-am referit la acest aspect pentru că esenţial era primul, adică introducerea unui atac material. N-ar fi nimic dacă am spune şi "pericol grav", ca nu în orice situaţie să invocăm legitima apărare, domnule Moiş! Eşti de acord cu mine? Da. Şi domnul Moiş subscrie.

Domnul Valer Dorneanu:

Păi, nu, dar domnul Moiş a propus "pericol grav".

Domnul Ion Neagu:

Da. Şi eu am zic, ca nu în orice situaţie să pot invoca legitima apărare, decât dacă am un pericol grav, în sensul ăsta.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna ministru Tarcea. Am înţeles.

Doamna Cristina Tarcea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Este adevărat, acest articol a suscitat discuţii extraordinar de frumoase şi multe discuţii în Comisia juridică, privind natura atacului. Din înscrierile la cuvânt aţi observat că nimeni nu contestă în sine faptul că atacul poate fi şi material dar se argumentează că, fie societatea română nu este pregătită pentru asemenea soluţie, fie că sistemul juridic nu este pregătit pentru asemenea soluţie.

Aşa cum am arătat, există un nou cod penal, un nou proiect de cod penal, pe care dumneavoastră îl aveţi în faţă, pentru că există alte principii, alte filosofii şi alte valori pe care el le consacră. Şi una dintre aceste valori este persoana fizică, persoană fizică privită nu numai ca entitate biologică, ci şi ca om care gândeşte, simte şi trăieşte. Nu trebuie să aduc aminte nimănui că, până nu demult, codul penal, sistemul penal românesc nu accepta decât cu titlu cu totul şi cu totul de excepţie suferinţa ca subiect, ca să spun în ghilimele, de drept. Şi mă refer la daunele morale.

Atacul, într-adevăr, atacul este material, atacul este moral, dar aceleaşi discuţii şi aceleaşi probleme şi aceeaşi jurisprudenţă bogată a consacrat-o şi noţiunea de atac material, nu numai noţiunea de atac moral. Şi apoi se uită faptul că aşa ca şi atacul material şi atacul moral trebuie să aibă o asemenea intensitate, trebuie să-ţi pună atât de intens în pericol viaţa sau integritatea, trebuie să fie atât de disproporţionat şi atât de aproape de momentul atacului, încât să poată justifica fapta sub aspectul legitimei apărări.

Tot pentru că s-a ridicat aici problema distincţiei dintre circumstanţe atenuante, dintre depăşirea legitimei apărări, trebuie să subliniez că practica judiciară, doctrina a stabilit că tot ceea ce nu îndeplineşte condiţia pentru a fi legitimă apărare este în funcţie de circumstanţe, fie depăşirea acesteia, fie circumstanţă atenuantă.

Prin urmare, Guvernul insistă pentru soluţia din proiect.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi de la Comisia juridică, am senzaţia că dacă ne-am lua strict după litera regulamentului, la fiecare din articole ar trebui să vă trimitem textul înapoi, ca să vă puneţi de acord. Trei inşi susţineţi patru puncte de vedere. Când să eliminăm pericolul grav, când să-l punem înapoi; când să-i spunem atac material direct, când să nu-l punem. Deci, luaţi una din cele două variante măcar, să ştie colegii mei, deputaţi, cum votează. Ori textul dumneavoastră, ori amendamentul domnului Moiş.

Domnul Cornel Bădoiu:

Domnule preşedinte, de principiu are loc o dezbatere...

Domnul Valer Dorneanu:

Da, dar asta trebuia să fie...este o dezbatere de strictă...Domnule coleg! E de strictă specialitate, asta trebuia să o puneţi de acord între dumneavoastră în comisie. Comisia a votat într-un fel, acum trei din comisie propuneţi altceva!?

Domnul Cornel Bădoiu:

Pentru că problema este foarte discutabilă, aşa se şi explică că sunt puncte de vedere contrare.

Eu vreau să vă spun că ideea a fost de a elimina arbitrarul din definirea noţiunii de legitimă apărare. Ăsta a fost şi rolul, ăsta a fost şi motivul pentru care am militat pentru adăugarea cuvântului "material" la atac, pentru a-l determina, a-l materializa. Nu pot să fiu de acord şi cu sintagma "pericol grav" pentru că, domnilor, de data asta, urmează să judecăm nu în funcţie de nişte date obiective, ci pur subiective.

Un alt argument este acela că dacă vă veţi uita la alin.2 al iniţiatorului veţi constata că se prezumă a fi în legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane în locuinţa ta. E! În chestiunea asta vreţi să spuneţi că gestul ăsta e atât de grav? Lipsiţi de conţinut alin.2 de la iniţiator, alin.3 de la comisie!

Pentru că dacă veţi menţine "pericol grav" se va zice mai la vale că nu a fost atât de grav încât să se prezume a fi în legitimă apărare, în ipoteza în care fără drept pătrunde în locuinţa ta sau într-o încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinut de aceasta. Astea sunt argumentele pentru care vă rog să nu fiţi de acord cu sintagma "pericol grav", ci numai simplu "pericol".

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, vă înţeleg dificultatea în care vă aflaţi. Eu o să procedez potrivit regulamentului, pentru că la art.18, care va deveni 22, sunt, aţi văzut, păreri atât de contradictorii, o să supun votului pe rând fiecare alineat.

La alin.1 dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul comisiei care, practic, a preluat şi ideea domnului Moiş. Dacă sunt obiecţiuni. Nu. Votat alin.1 în formularea comisiei.

La alin.2, cel atât de dezbătut. Avem trei propuneri: propunerea comisiei, alin.2, amendamentul respins, al domnului Moiş, şi propunerea iniţială de text.

Domnul Cornel Bădoiu:

la alin.2 avem două probleme: "atac material", cu care comisia acum este de acord; şi sintagma "pericol grav", la care comisia este împărţită.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu, nu, nu! Păi comisia nu spune...A! Atac material.

Stimate coleg, eu nu pot aici să pun în discuţie amendamente de fond, altele decât cele care sunt aici în raport. Nu mă lasă regulamentul.

De aceea, supun întâi votului dumneavoastră amendamentul comisiei cu privire la alin.2. Aţi ascultat şi punctele de vedere ale ministerului şi ale unor membri din comisie.

Cine este pentru? Deci, ca să fiţi foarte exacţi, amendamentul comisiei se referă la un "atac direct", amendamentul propus de domnul Moiş, şi însuşit de câţiva membri ai comisiei, se referă la un "atac material direct".

Cine este pentru amendamentul iniţial al comisiei? Deci, încă o dată, cine e pentru amendamentul comisiei? Nu e nici un vot. Un vot pentru.

Amendamentul domnului Moiş: "atac material direct". Cine este pentru? 65 voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

A fost admis amendamentul domnului Moiş.

Încă o dată vă spun, "pericol grav" constituie o propunere cuprinsă în amendamentul domnului Moiş. N-am cum să mai votez altceva.

Pentru alin.3 comisia nu a avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră?

Rămâne textul iniţial.

La alin.4 de la art.22 propus de comisie dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Votat în unanimitate.

Pentru art.19 care va deveni art.23. Comisia nu are amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră?

Votat în unanimitate.

Art.20, respectiv art.24. Urmăriţi amendamentul nr.32.

Admis amendamentul şi modificat textul.

Art.23. Urmăriţi amendamentul nr.36.

Domnul Ion Neagu:

Care este deosebirea ...?

Domnul Valer Dorneanu:

Dar în ce constă deosebirea dintre ele, domnule preşedinte, la art.23 iniţial, art.27? (Consultări). S-a eliminat o virgulă în textul comisiei, după legea penală.

Aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.36?

S-a admis amendamentul şi s-a votat textul comisiei.

Pentru art.24, respectiv art.28, comisia nu a are amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră?

S-a admis textul iniţial.

"Cazul fortuit" - art.25. Şi aici s-a eliminat o virgulă. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.38?

S-a admis amendamentul şi s-a reformulat, adică s-a rescris textul, practic, fără virgulă.

La art.26, respectiv art.30, acelaşi lucru, s-a eliminat virgula după legea penală. Urmăriţi amendamentul nr.39.

La art.27, respectiv art.31, dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.40?

S-a admis amendamentul şi textul în formularea comisiei.

Art.28, amendamentul nr.41. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.41?

Votat textul comisiei în unanimitate, care arată şi cauza "Beţiei".

La alin.2, comisia nu are obiecţiuni. Alin.2 de la art.28, respectiv art.32. Dacă aveţi dumneavoastră obiecţiuni?

Votat textul iniţial.

Art.29, respectiv art.33 prin renumerotare.

La alin.1 urmăriţi amendamentul nr.42.

S-a admis amendamentul şi s-a modificat alin.1.

Pentru alin.2 şi 3 nu sunt obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră?

Votat textele iniţiale.

Art.30, respectiv art.34. Urmăriţi amendamentul nr.43.

Domnul Bolcaş, vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Art.30 este unul dintre cele mai bizare din întregul proiect al Codului care ni se înfăţişează: "Necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale, din cauza unei împrejurări care nu poate fi evitată în nici un mod, înlătură caracterul penal al faptei".

Eu fac un apel la dumneavoastră şi nu vreau să vă conving în primul rând. Fac un apel, şi fac un apel de suflet: Lăsaţi principiile fundamentale ale dreptului penal în pace, aşa cum au existat şi vor exista de acum încolo. "Nemo censitur ignorare legem" este principiul de drept roman, care a traversat secolele până acum, şi ne-am găsit noi, deştepţi, să-l cenzurăm.

Câteodată, vechi norme juridice trebuiesc adaptate. Asta facem şi noi cu acest Cod penal. Dar, principiile fundamentale ale echităţii rămân şi trebuie să le păstrăm aşa cum sunt.

După patetismul acestui apel, daţi-mi voie să intervin cu raţionalul juridic al lucrurilor. Cea mai simplă apărare, cea mai facilă pledoarie a unui avocat care doreşte să-şi salveze clientul său, este aceea că nu a cunoscut faptul că ceea ce săvârşeşte este interzis în legea penală. Şi dacă se acceptă această idee, înseamnă că nu este obligatorie cunoaşterea nici unei forme de infracţiune, care este prevăzută în legea penală.

Se va ajunge la imposibilitate exemplificativă: un om care nu ştie carte, pentru că nu a citit legea penală, şi atunci îşi omoară părinţii, vom ajunge la ceea ce vor spune marii escroci, care fac tot soiul de inginerii bancare, specialitatea lor fiind de portar de hotel sau de ştiu şi eu ce bodyguard la origine, că n-au cunoscut legislaţia economică. Este un absurd care este lăsat la lumina judecătorilor, lumină ce se poate întuneca oricând.

Am vrut să vă demonstrez că atentatul la principiu este contraproductiv. Toată lumea trebuie să cunoască legea. Şi, în condiţiile în care intervine acel "dar", "dar dacă totuşi", este un caz evident, este un caz absolut strigător la cer, când un om nu putea să-şi imagineze că există o asemenea dispoziţie penală, şi cu cunoştinţele lui n-avea de unde să ştie, în primul rând ne facem noi vinovaţi că facem asemenea dispoziţii penale obscure şi prolixe.

Dar, pentru apărarea lui reală, în condiţiile în care consecinţele nu sunt deosebit de grave, şi asta este o consecinţă, pot să existe şi alte instituţii ale dreptului penal, pe care, într-adevăr, lumina judecătorului poate să le folosească. Deci, eliminarea acestui text pe care îl propunem nu reprezintă un pericol pentru o punitate excesivă, dar reprezintă cel mai mare pericol pentru o impunitate care nu se justifică şi este la îndemâna oricărui încălcător de lege.

De aceea, repet, lăsaţi principiile în pace. Celor care profesăm, şi daţi-mi voie să vorbesc şi în numele lor, aceste principii ne sunt dragi şi nu numai. Ne sunt necesare.

Vă rog să primiţi amendamentul nostru de eliminare.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ştefan Cazimir.

Domnul Ştefan Cazimir:

Vă rog să nu apreciaţi intervenţia mea ca o diversiune. Mersul discuţiei pe fond va continua, dar voiam să evit riscul ca, la încheierea ei, să pierd prilejul de a interveni pentru înlăturarea unor virgule care au apărut în mod ciudat, nici nu se dă vreo motivare a intercalării lor, şi care sunt de prisos.

Este vorba de virgulele de pe rândul 4, care încadrează sintagma "în nici un mod". Ele trebuie înlăturate.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul secretar Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Problematica de fond aparţine specialiştilor, şi au capacitatea de a ne convinge.

Eu vreau doar să menţionez faptul că în propunerea comisiei se operează cu trei concepte: necunoaşterea legii penale; cunoaşterea greşită a legii penale; eroare de drept penal.

În stânga este trecută doar eroarea de drept penal. Dacă se acceptă textul comisiei, ar trebui să trecem şi necunoaşterea legii penale, precum şi cunoaşterea greşită a legii penale. Or, a nu cunoaşte ceva nu înseamnă că obţii un drept. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul profesor Neagu doreşte să intervină, cred, în nume personal, pentru că nu a consultat comisia.

Domnul Ion Neagu:

Îmi permiteţi să iau cuvântul şi ca deputat, nu numai ca preşedinte al comisiei şi, intr-adevăr, să subliniez şi eu că acest nemo censitur a existat şi trebuie să existe.

Această chestiune, că ne aliniem la nu ştiu ce, eu n-am citit prea mult de această nouă aliniere. Însă, cred că în avalanşa de modificări legislative cotidiene, acest text intitulat marginal "eroarea de drept" ar putea fi invocat oricând de un avocat.

Şi iată că, cu perspectiva de a reveni la bară, chiar eu nu sunt de acord cu acest text din Codul penal, pentru că, aşa cum a arăta colegul meu, domnul deputat Bolcaş, oricând un avocat ar putea solicita, în apărarea clientului său, că acesta n-a cunoscut legea. Iar argumente pentru a demonstra împrejurările să ştiţi că sunt nelimitate.

De aceea, stimaţi colegi, eu sunt de acord cu menţinerea vechii reglementări. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Marton, şi apoi doamna ministru Tarcea.

Domnul Marton Arpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Intervenţia mea, evident, nu are nici un rost dacă veţi elimina acest articol. Dar, dacă articolul rămâne, atunci este o problemă cu trimiterile: art.89, care se propune, conţine circumstanţele atenuante, şi printre ele nu se regăseşte eroarea. Ca atare, nu se poate aplica articolul respectiv. La fel şi art.93, care se referă la aceeaşi problematică. N-au nici o legătură cele două articole cu acest text de lege.

Arătaţi-mi care literă se referă la situaţia în care intervine necunoaşterea legii.

Domnul Valer Dorneanu:

S-a înţeles, domnule deputat. O să vă răspundă doamna ministru.

Mai doreşte cineva?

Doamna ministru Tarcea.

Doamna Cristina Tarcea:

S-a adus aici drept argument împotriva textului faptul că acest articol ar putea fi speculat foarte uşor şi că orice inculpat s-ar putea prevala de el pentru a solicita o eventuală achitare.

Eu aş vrea doar să subliniez ideea, lăsând o parte argumentele de drept comparat şi faptul că toate codurile penale moderne au o asemenea dispoziţie, aş vrea să subliniez doar ideea că nu este vorba de orice necunoaştere greşită a legii.

Este vorba de o necunoaştere sau de o cunoaştere greşită a legii, din cauza unor împrejurări care nu puteau fi evitate în nici un mod. Deci, nu orice fel de necunoaştere a legii poate fi invocată pentru aplicarea acestui text. El este de fapt o aplicaţie punctuală, specială a cazului fortuit, a forţei majore; şi nu este pentru prima oară când atât legea penală, cât şi legea civilă face o asemenea aplicaţie.

Prin urmare, acest text vrea să protejeze comportamentul unui om diligent, în mod rezonabil, unui om obişnuit, fără să prejudicieze, în nici un fel, principiul "nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea Legii penale".

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, aţi auzit toate argumentele.

Vorbiţi la microfon, domnule Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu:

Domnule preşedinte,

Cred că, în opinia mea, şi domnul Moiş, şi domnul preşedinte al comisiei, Neagu, când vorbesc de orice avocat, greşesc. De fapt, orice inculpat poate invoca, în baza acestui text, că nu răspunde din punct de vedere penal. Asta este. Să punem lucrurile în făgaşul lor firesc. Nu este vorba de avocat, ci de cel care încalcă legea şi cere să nu i se aplice, că, vezi, Doamne! n-a cunoscut legea. Aşa stau lucrurile. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Aţi auzit toate argumentele.

O să supun, potrivit practicii de până acum şi regulamentului, întâi votului dumneavoastră amendamentul comisiei, pe care îl găsiţi la pag.24.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Domnule preşedinte, eliminarea ...

Domnul Valer Dorneanu:

Aveţi dreptate. Nu vă mai străduiţi, pentru că aveţi amendament de eliminare. Credeam că şi celălalt amendament este unul de formulare.

Amendamentul de eliminare cu privire la art.30, respectiv art.34, pe care îl aveţi la Cap. "Amendamente respinse", la pct.10.

Cine este pentru eliminarea textului cu privire la "eroarea de drept penal"? Majoritatea.

Cine este împotriva acestei eliminări? Nici un vot.

Abţineri?

În unanimitate textul art.30, respectiv art.34, a fost eliminat.

Titlul Cap.IV. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt.

Art.31, amendamentul nr.45. Dacă aveţi obiecţiuni?

S-a admis amendamentul şi s-a modificat textul art.31, care va fi renumerotat art.35.

Art.32. Urmăriţi amendamentul nr.46, care vizează doar amendarea alin.2. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.46?

S-a admis amendamentul şi s-a votat textul iniţial, mai puţin cu alin.2, care va fi modificat, potrivit propunerii comisiei.

Art.33, care va fi art.37. Dacă aveţi obiecţiuni?

Votat textul iniţial.

Titlul Cap.V. Votat titlul iniţial.

Urmăriţi amendamentul nr.49. Comisia propune un articol nou, nr.38, intitulat "Participanţii", care prin eliminarea unui text, va deveni art.37. Are dreptate domnul Leonăchescu.

Urmăriţi amendamentul nr.49.

S-a admis amendamentul şi s-a introdus noul text.

Art.34, cu privire la autor. Urmăriţi amendamentul nr.50.

S-a admis amendamentul şi s-a adoptat textul în varianta comisiei.

Art.35, respectiv art.40. Urmăriţi amendamentul nr.51.

S-a admis amendamentul şi s-a modificat textul.

Art.36, respectiv art.41. Urmăriţi amendamentul nr.52.

S-a admis amendamentul şi s-a modificat textul.

Art.37, respectiv art.42. Urmăriţi amendamentul nr.53.

S-a admis amendamentul şi s-a modificat textul.

Art.38. Urmăriţi amendamentul nr.54.

S-a admis amendamentul, modificat şi renumerotat în art.43 textul.

Art.39. Urmăriţi amendamentul nr.55.

S-a admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Prin amendamentul nr.56, comisia propune un articol nou "Participaţia improprie". Urmăriţi amendamentul.

S-a admis amendamentul şi s-a introdus acest text.

Titlul Cap. VI. Votat în formula iniţială.

Art.40, respectiv art.46. Urmăriţi amendamentul nr.58.

S-a admis amendamentul şi s-a modificat acest articol, respectiv în ceea ce priveşte alin.1. Alin.2 rămâne nemodificat.

Cap. VII - Titlu. Admis titlul în formula iniţiatorului.

Art.41. Dacă aveţi obiecţiuni?

Votat textul iniţial.

Art.42, care va deveni art. 47. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr. 61, care propune spre modificare doar alin.2.

S-a admis amendamentul nr. 61 şi s-a modificat în mod corespunzător textul art. 42, în ceea ce priveşte alin. 2.

Art. 43, care va deveni art.49. Dacă aveţi obiecţiuni la textul iniţial?

Admis textul iniţial.

Art. 44. Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis textul iniţial, renumerotat art. 50.

Art. 45. Urmăriţi amendamentul nr. 64, art. 45 cu privire la recidivă.

S-a admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art. 46, respectiv art. 52. Urmăriţi amendamentul nr. 65.

S-a admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art. 47. Comisia nu are observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră?

Admis textul iniţial.

Art.48. Comisia propune amendarea alin.2, prin amendamentul nr.67. Nu sunt obiecţiuni.

S-a admis amendamentul şi s-a modificat alin.2 din art.48, respectiv art.54. Alin.1 rămâne, text iniţial.

Art.49, respectiv art.55. Urmăriţi amendamentul nr.68; de fapt art.54, că a fost eliminat un text.

Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.68?

S-a admis amendamentul şi s-a modificat textul.

Art.50 cu privire la "unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe". Dacă aveţi obiecţiuni la textul iniţial?

Votat textul iniţial.

Art.51 "recalcularea pedepsei". Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.70?

S-a admis amendamentul şi s-a modificat acest text.

Titlul titlului III şi a Cap.I. Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis textele iniţiale.

Art.52, respectiv art.58, mai exact art.57. Dacă aveţi obiecţiuni la textul iniţial?

Admis textul iniţial, renumerotat.

Art.53. Urmăriţi, vă rog, amendamentul nr.74. Dacă aveţi obiecţiuni?

S-a admis amendamentul, s-a modificat acest text şi renumerotat.

Titlul Cap.II. Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis titlul iniţial.

Art.54 "felurile pedepsei". Urmăriţi amendamentul nr.76.

S-a admis amendamentul şi s-a modificat acest text, potrivit propunerii comisiei.

Titlul Cap.III. Votat textul iniţial.

Titlul Secţiunii 2. Votat textul iniţial.

La art.55 "conţinutul pedepsei şi modul de executare". Urmăriţi amendamentul nr.79.

S-a admis amendamentul, modificat şi renumerotat acest text.

Art.56 "conţinutul pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendă". Pct.81 din raport, de fapt amendamentul nr.81 cu privire la art.56, respectiv art.61 renumerotat. Dacă aveţi obiecţiuni?

S-a admis amendamentul nr.81.

Art.57 "înlocuirea pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendă". Urmăriţi amendamentul nr.82, la care comisia propune modificarea alin.3. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Deci, alin.1 şi 2 din art.57 vor rămâne în textul iniţial, iar alin.3 se modifică potrivit amendamentului nr.82.

Titlul Secţiunii 3. Votat textul iniţial, nefiind obiecţiuni.

Art.58, "regulile generale ale executării". Urmăriţi amendamentul nr.84.

S-a admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.59. Urmăriţi pag.48 a raportului. Comisia nu are amendamente. Nici dumneavoastră.

Adoptat textul iniţial, dar se renumerotează articolul.

Art.60. Urmăriţi amendamentul nr.86.

S-a admis amendamentul nr.86 şi s-a modificat textul art.60, şi renumerotat.

Titlul Secţiunii 4. Votat textul iniţial.

Art.61 şi 62 "locul şi modul de executare a pedepsei închisorii stricte" şi dincoace "a închisorii". Comisia nu are amendamente.

Votat textele iniţiale, dar se renumerotează.

Titlul Secţiunii 5. Votat titlul iniţial.

Art.63 "locul şi modul de executare a detenţiunii pe viaţă". Urmăriţi amendamentul nr.91.

S-a admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.64. Comisia nu are amendamente la acest articol. Urmăriţi pct.92.

Votat textul iniţial, dar se renumerotează.

Aceeaşi soluţie pentru art.65. Urmăriţi pct.93.

Votat textul iniţial, renumerotat.

Titlul Secţiunii 6 "liberarea condiţionată".

Votat textul iniţial.

Art.66 "liberarea condiţionată a condamnatului la pedeapsa închisorii". Urmăriţi, vă rog, amendamentul nr.95. Comisia propune modificarea alin.3.

S-a admis amendamentul, modificat alin.3, alin.1 şi 2 rămânând în formularea iniţiatorului.

Art.67. Urmăriţi amendamentul nr.96.

Domnul Văsălie Moiş (din sală):

Domnul Bădoiu are un amendament.

Domnul Valer Dorneanu:

Dumneavoastră sunteţi domnul Bădoiu?

Domnul Văsălie Moiş:

Domnul Bădoiu avea un amendament la "amendamente respinse".

Domnul Valer Dorneanu:

Păi, este dreptul dumnealui să-l susţină sau să nu-l susţină. Nu-i sugeraţi atitudinea, că ştie să şi-o apere singur.

Votat amendamentul nr.96 şi modificat textul.

Art.68 "efectele liberării condiţionate". Dacă aveţi obiecţiuni?

Domnul Cornel Bădoiu (din banca comisiei):

V-aş ruga să reveniţi la amendamentul nr.96.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule coleg, nici când v-a sesizat domnul Moiş nu aţi intervenit; domnia sa a zis că are domnul Bădoiu un amendament. Eu i-am spus că dacă domnul Bădoiu nu vrea să şi-l susţină, de ce să ...?

Vă rog, aveţi cuvântul, şi să urmăriţi mai cu atenţie lucrările în plen, nu numai pe cele din comisie.

Domnul Cornel Bădoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, îmi cer scuze.

Îi mulţumesc şi domnului Moiş.

Povestea este că, aşa cum este redactat materialul, suferă, pentru că în mod normal la pagina cu articolul respectiv trebuia să apară şi amendamentul respins, ca atare. Şi atunci nu mai aveam astfel de sincope sau neajunsuri.

Eu, la art.67, am un amendament, pornind de la următorul principiu: chiar dacă la data când eşti condamnat aveai împlinită vârsta de 60 de ani, în opinia mea nu trebuie exclusă pedeapsa care constă în detenţiunea pe viaţă. Pentru că este foarte posibil ca cel care are o astfel de vârstă să fi săvârşit fapte atât de grave, abominabile, încât nici pedeapsa cu detenţiunea severă nu este îndestulătoare.

Eu vreau să vă spun că această concepţie durează cam de prin anii '50, când limita de vârstă sau vârsta medie se situa în jurul a 65 de ani, cam în jurul acestei cifre.

De aceea, eu am mers pe ideea modificării textului iniţiatorului, în sensul că o astfel de pedeapsă poate fi aplicabilă şi celui care are împlinită vârsta de 60 de ani, urmând ca, după ce a executat efectiv 20 de ani, să se poată bucura de înlocuirea felului pedepsei, regimului de pedeapsă, de fapt şi la urma urmei.

Acesta este amendamentul, mă îndoiesc că-l veţi accepta, eu îmi fac datoria.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, numai puţin. Unde este poziţionat amendamentul dumneavoastră respins?

Domnul Cornel Bădoiu:

Este vorba de poziţia 13, de la "amendamente respinse": "cel condamnat la detenţiunea pe viaţă poate fi eliberat". Staţi că am confundat, iertaţi-mă!

Domnule preşedinte,

Nu-l mai susţin. Vă mulţumesc. Am greşit eu.

Domnul Valer Dorneanu:

Numai puţin, stimaţi colegi, că m-am întors şi să o verificăm la stenogramă la care din texte ne-am oprit şi le-am votat.

Stimaţi colegi,

Pentru a nu exista nici o fisură în ordinea de votare a articolelor, reluăm de la art. 67, amendamentul 96. Dacă aveţi obiecţiuni?

Votat amendamentul în unanimitate, modificat şi renumerotat textul.

La art. 68 - "Efectele eliberării condiţionate", comisia nu are intervenţii.

Dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţial şi renumerotat.

Titlul Secţiunii a VII-a. Votat titlul iniţial.

Articolul 69. Urmăriţi amendamentul 99. Votat amendamentul, modificat acest text şi renumerotat.

Titlul Capitolului IV şi al Secţiunii 1. Votate textele iniţiale.

Articolul 70 - "Conţinutul pedepsei interzicerii exerciţiului unor drepturi". Urmăriţi amendamentul 102. Admis amendamentul, modificat textul.

Articolul 71 - "Aplicarea pedepsei interziceri exerciţiului unor drepturi". Urmăriţi amendamentul 103. Admis amendamentul, modificat acest text.

Stimaţi colegi, vă reamintesc că la ora 12,00 avem vot final. În situaţia în care cvorumul nu va fi cel corespunzător, va trebui să fac apelul nominal, în prezenţa presei. Aviz amatorilor de absenţe.

Articolul 72 - "Executarea pedepsei interzicerii exerciţiului unor drepturi". Urmăriţi amendamentul 104. Admis amendamentul, modificat textul.

Articolul 73 - "Conţinutul pedepsei degradării militare". Urmăriţi amendamentul 105. Admis amendamentul, modificat textul.

Titlul Secţiunii 2. Votat textul iniţial.

Art. 74 - "Conţinutul şi modul de executare a pedepsei accesorii". Urmăriţi amendamentul 107. Admis amendamentul, modificat acest text doar în ceea ce priveşte alin. 1, restul textelor rămân în formularea iniţiatorului.

Titlul Capitolului V şi al Secţiunii 1. Votate în formularea iniţiatorului.

Articolul 75. Nu sunt obiecţiuni. Votat textul iniţial.

Titlul Secţiunii 2. Votat textul iniţial.

Articolul 76, care va fi renumerotat. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţial şi renumerotat.

Titlul Secţiunii 3. Votat textul iniţial.

Articolul 77. Urmăriţi amendamentul 114. Admis amendamentul, modificat acest text şi renumerotat.

Titlul Secţiunii 4. Votat textul iniţial.

Articolul 78. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţial.

Titlul Secţiunii 1. Votat textul iniţial.

Articolul 79, urmăriţi amendamentul 118. Admis amendamentul, modificat acest articol.

Titlul Secţiunii 6. Votat textul iniţial.

Articolul 80. Urmăriţi amendamentul 120. Votat amendamentul, modificat şi renumerotat acest text.

Titlul Secţiunii 7. Votat textul iniţial.

Articolul 81, urmăriţi vă rog amendamentul 122, care propune modificarea alin. 3.

Vă rog, domnule Ştefan Cazimir.

Domnul Ştefan Cazimir:

S-ar putea crea impresia că intervine Cazimir contra lui Cazimir, pentru că sunt dat acolo ca autor al amendamentului, dar dispariţia virgulei de pe rândul penultim al alin. 4 s-a produs în mod accidental, prin preluarea neîntemeiată a unei modificări de la alin. 3. Deci, virgula respectivă trebuie repusă la locul ei înaintea lui "fără a putea depăşi o durată de două luni".

Domnul Valer Dorneanu:

"Pentru perioada stabilită de aceasta...". La care alineat vă referiţi, domnule?

Domnul Ştefan Cazimir:

La alin. 4.

Domnul Valer Dorneanu:

Unde să punem virgula?

Domnul Ştefan Cazimir:

Înainte lui "fără", la rândul penultim. "Şi pentru perioada stabilită de aceasta, fără a putea depăşi o durată de două luni", virgulă existentă în varianta iniţiatorului şi care a dispărut şi mi se atribuie mie acest lucru, ceea ce vreau să înlătur, ca un lucru care m-ar compromite.

Domnul Valer Dorneanu:

Să înlăturăm referirea la dumneavoastră sau să înlăturăm virgula sau să punem virgula? Să punem virgula la loc. Mulţumesc.

Urmăriţi, stimaţi colegi, amendamentul 122 care propune modificarea alin. 3 şi 4... La alineatul 4 rămâne atunci exact textul iniţial, că doar virgula era deosebirea.

Supun votului dumneavoastră, ca să nu existe nici un fel de discuţie, art. 81 în ".. Dar la alin. 3 cum stăm cu virgula?

Domnul Ştefan Cazimir (din sală):

Acolo e bine!

Domnul Valer Dorneanu:

Acolo e bine.

Supun votului dumneavoastră amendamentul 122, care presupune doar modificarea alin. 3, modificare în sensul eliminării unei virgule.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul Capitolului VI. Votat titlul iniţiatorului şi al Secţiunii 1 la fel.

Articolul 82, urmăriţi amendamentul 125. Admis amendamentul, modificat art. 82.

Îi rog pe toţi colegii de pe la comisii, de pe culoare să pătrundă înăuntru.

Până vin toţi colegii în sală, domnul preşedinte al Comisiei juridice mă roagă să ajungem la cifra 100, pentru încurajarea dumneavoastră.

La art. 83, comisia nu are obiecţiuni.

Domnul Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte,

Avem amendamente respinse la pct. 14 şi 15, care vizează art. 83 şi art. 84.

Având în vedere faptul că aţi acceptat amendamentul de la art. 18, retragem cele două amendamente de la art. 83 şi 84, nu le mai susţinem.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Articolul 83 votat, în consecinţă, în forma iniţiatorului.

Articolul 84. Urmăriţi amendamentul 128. Admis amendamentul, modificat textul, potrivit amendamentului comisiei.

Articolul 85. Comisia nu a avut amendamente, nici dumneavoastră, votat textul iniţial.

Articolul 86. Urmăriţi amendamentul 130. Admis amendamentul, modificat textul.

Articolul 87. Urmăriţi amendamentul 131. Admis amendamentul, modificat textul.

Articolul 88. Urmăriţi amendamentul 132. Admis amendamentul, modificat textul.

Articolul 89. Urmăriţi amendamentul 133.

Domnule Bădoiu, poftiţi.

Domnul Cornel Bădoiu:

Domnule preşedinte,

Redactarea actuală nu este completă la art. 89 şi în plus nu permite judecătorului să aibă un rol activ, de aşa manieră încât să facă o judecată. Practic, i se impune o anume conduită, un anume fel de a judeca.

De aceea, eu vă propun să-l reformulăm, după cum urmează: alin. 1 - "În caz de concurs între cauzele de agravare şi cauzele de atenuare, pedeapsa se stabileşte ţinându-se seama de circumstanţele agravante, de circumstanţele atenuante, şi în plus, de starea de recidivă". În actuala redactare a iniţiatorului starea de recidivă nu este inclusă între elementele care în mod obligatoriu trebuie a fi luate în considerare pentru stabilirea cuantumului şi felului pedepsei.

În alin. 2, în varianta iniţiatorului se zice aşa: "În situaţia în care există echivalenţă între cauzele atenuante şi cele agravante, se aplică o pedeapsă, făcându-se abstracţie de existenţa acestora".

Vă rog să constataţi că nu se poate face o astfel de abstracţie, întrucât judecătorul trebuie să ţină seamă de toate împrejurările, atât favorabile, cât şi defavorabile, în care acel om a săvârşit infracţiunea respectivă. Şi, în plus, dacă veţi fi de acord şi cu reformularea alin. 1, şi de starea de recidivă. Pentru că nu ne poate fi indiferent dacă avem de-a face cu un infractor primar, la prima infracţiune, sau cu unul care a mai săvârşit şi alte infracţiuni, care îi atrag starea de recidivă. Motiv pentru care, am zis eu, în caz de concurs între circumstanţele agravante şi atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special, nu este obligatorie. Pentru că dacă lăsăm textul iniţiatorului, s-ar putea ajunge acolo, să aplicăm în mod obligatoriu sub limită.

Şi, în final, am zis că "În ipoteza în care concomitent se aplică dispoziţiile cu privire la circumstanţele agravante, recidivă şi concurs, pedeapsa închisorii nu poate depăşi 25 de ani" şi aşa mai departe. Am prevăzut acolo mai multe ipoteze. Mi se pare că textul, de fapt, propus de mine, care există acum şi se aplică fără probleme, în practică, este mult mai complet şi răspunde tuturor situaţiilor.

De aceea, vă rog să fiţi de acord cu el.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Cine mai doreşte să intervină?

Doamna ministru.

Doamna Cristina Tarcea:

Rezumând, s-au adus două critici textului comisiei, şi anume faptul că nu se ţine seama de starea de recidivă şi faptul că nu se dau criterii pentru stabilirea pedepsei în caz de concurs între cauzele de agravare şi cauzele de atenuare.

În ceea ce priveşte lipsa criteriilor trebuie să subliniez ideea că varianta propusă duce la o lipsă legislativă, datorită faptului că în textul comisiei se arată în mod cert ce se întâmplă când o anumită cauză are caracter preponderent sau nu.

În ceea ce priveşte starea de recidivă, trebuie să arătăm că aceste cauze de agravare şi cauze de atenuare sunt elemente care se răsfrâng asupra faptei, asupra gradului de pericol social al faptei. Starea de recidivă se răsfrânge asupra inculpatului. Or, pentru starea de recidivă, pentru situaţia de infracţiuni săvârşite în concurs, Codul Penal prevede reguli clare şi precise de aplicare a pedepsei, pe care nu le putem acum amesteca şi încurca cu regulile de aplicare a pedepsei în caz de circumstanţe atenuante sau agravante.

Prin urmare, susţinem forma comisiei.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul profesor Neagu, al cărui amendament este, de fapt, amendamentul comisiei.

Domnul Ion Neagu:

Să rămână forma comisiei, pentru că ar însemna o înăsprire a sancţiunii de două ori. Pe de o parte, la sancţiunea în caz de recidivă aplic regulile de la concurs, aplicând sporul, şi vin mai târziu şi o am în vedere şi ca circumstanţă separată.

Deci, practic, merg către o majorare a pedepsei de două ori: o dată aplicând textul din 46, devenit 52, şi o dată reţinând-o ca circumstanţă aici.

Haideţi să menţinem propunerea mea, care este textul comisiei.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

O să supun votului dumneavoastră, în ordine, întâi amendamentul comisiei, apoi amendamentul domnului Bădoiu şi apoi forma iniţiatorului. Desigur, dacă nu se adoptă una dintre ele între timp.

Cine este pentru varianta comisiei, cu privire la art. 89, respectiv 95? Urmăriţi amendamentul 133.

Cine este pentru? 160 voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Iată şi o verificare a cvorumului,

S-a admis amendamentul comisiei cu 160 voturi pentru şi unul împotrivă. În consecinţă, nu mai votăm celelalte variante.

Titlul Secţiunii 3. Votat în unanimitate.

Articolul 90. Urmăriţi amendamentul 135. Admis amendamentul, modificat textul şi renumerotat.

Articolul 91. Urmăriţi amendamentul 136. Admis amendamentul, renumerotat textul.

Articolul 92. Urmăriţi amendamentul 137. Admis amendamentul, renumerotat textul.

La art. 93, urmăriţi amendamentul 138. Admis amendamentul, renumerotat textul.

La art. 94, urmăriţi amendamentul 139. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat acest text.

Articolul 95. Urmăriţi amendamentul 140. Admis amendamentul, renumerotat textul.

Titlul Secţiunii 4. Admis textul iniţial, nefiind obiecţii.

Articolul 96. Urmăriţi amendamentul 142. Admis amendamentul. Vă rog.

La art. 96. Vă rog.

Doamna Cristina Tarcea:

Domnule preşedinte,

Dacă-mi permiteţi, la art. 96 Guvernul nu este de acord cu limitele de pedeapsă prevăzute la alin. 1 lit. a) şi la alin. 1 lit. b). De ce? Sunt două instituţii: instituţia suspendării pedepsei, suspendării simple, şi suspendării sub supraveghere.

În situaţia în care instanţa aplică suspendarea sub supraveghere, este cert că fapta săvârşită prezintă un grad de pericol social mai mare decât acele fapte pentru care se poate aplica suspendarea simplă.

Or, acceptând soluţia comisiei, în sensul că "pedeapsa aplicată pentru delict este închisoarea de cel mult 7 ani", am ajunge la soluţia ca infracţiuni grave, de genul violului, de genul infracţiunilor de mită, trafic de influenţă să poată beneficia de suspendarea sub supraveghere.

Prin urmare, solicităm revenirea la textul Guvernului, în ceea ce priveşte alin. 1 lit. a), în sensul ca "pedeapsa aplicată pentru delict este închisoarea de cel mult 5 ani", şi nu "7 ani", iar la lit. b), "pedeapsa închisorii de cel mult un an" şi nu "de cel mult doi ani", în caz de recidivă.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte Neagu.

Domnul Ion Neagu:

Este adevărat că noi am sporit aceste limite de pedeapsă, dar am ţinut seama de peisajul general al sancţiunilor penale, care şi ele, cum bine ştiţi, în ultima vreme au fost mărite, în sensul că maximul special a sporit.

Acum, sigur că este o chestiune de aplicare a legii şi a instituţiei în cazul când ne ducem către maximul special. Dar, ţinând seama de faptul că pedepsele au fost majorate chiar prin această lege pe care astăzi o discutăm, eu susţin punctul de vedere al comisiei.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă mai doreşte cineva să intervină?

Supun votului, stimaţi colegi, potrivit Regulamentului, întâi amendamentul comisiei de la 142, cu privire la art. 96.

Cine este pentru? 155 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat cu acest scor amendamentul 142, se modifică şi se renumerotează corespunzător art. 96.

Articolul 97. Urmăriţi amendamentul 143 "Termenul de încercare". Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Articolul 98. Urmăriţi amendamentul 144. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat acest text.

La art. 99 urmăriţi amendamentul 145. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Articolul 100. Urmăriţi amendamentul 146.

Domnule Moiş, la art. 100 aveţi o intervenţie?

Domnul Văsălie Moiş:

Nu.

Domnul Valer Dorneanu:

L-aţi indus în eroare pe domnul Leonăchescu.

Admis amendamentul 146, modificat şi renumerotat art. 100.

Stimaţi colegi,

Având în vedere că nu avem cvorumul iniţial, îl rog pe domnul secretar Haşotti să facă apelul nominal.

Domnul Puiu Haşotti:

- Abiţei Ludovic - prezent
- Afrăsinei Viorica - absentă
- Albu Gheorghe - absent
- Ana Gheorghe - prezent
- Andea Petru - prezent
- Andrei Ioan - prezent
- Andronescu Ecaterina - prezentă
- Antal Istvan - absent
- Anton Marin - absent
- Antonescu George Crin Laurenţiu - absent
- Antonescu Niculae Napoleon - prezent
- Apostolescu Maria - absentă
- Arghezi Mitzura Domnica - prezentă
- Ariton Gheorghe - prezent
- Armaş Iosif - prezent
- Arnăutu Eugenu - prezent
- Asztalos Ferenc - prezent
- Avramescu Constantin-Gheorghe - prezent
- Baban Ştefan - prezent
- Babiuc Victor - absent
- Baciu Mihai - absent
- Bahrin Dorel - prezent
- Baltă Mihai - prezent
- Baltă Tudor - prezent
- Bar Mihai - prezent
- Bara Radu Liviu - absent
- Barbu Gheorghe - absent
- Bartoş Daniela - absentă
- Bădoiu Cornel - prezent
- Bălăeţ Dumitru - prezent
- Bălăşoiu Amalia - absentă
- Băncescu Ioan - absent
- Bâldea Ioan - absent
- Becsek-Garda Dezideriu Coloman - prezent
- Bentu Dumitru - prezent
- Bercăroiu Victor - prezent
- Berceanu Radu Mircea - absent
- Bereczki Endre - absent
- Birtalan Ákos - absent
- Bivolaru Ioan - prezent
- Bleotu Vasile - prezent
- Boabeş Dumitru - prezent
- Boagiu Anca Daniela - absentă
- Boajă Minică - prezent
- Boc Emil - absent
- Bogea Angela - absentă
- Boiangiu Cornel - prezent
- Bolcaş Augustin Lucian - absent
- Böndi Gyöngyike - absentă
- Borbely Laszlo - Prezent
- Bozgă Ion - Prezent
- Bran Vasile - prezent
- Brînzan Ovidiu - Absent
- Brudaşcu Dan - Absent
- Bucur Constantin - Prezent
- Bucur Mircea - Absent
- Buga Florea - Absent
- Burnei Ion - Prezent
- Buruiană Aprodu Daniela - Prezentă
- Buzatu Dumitru - Absent
- Buzea Cristian Valeriu - Absent
- Calcan Valentin Gigel - Absent
- Canacheu Costică - Absent
- Cazan Gheorghe Romeo-Leonard - Absent
- Cazimir Ştefan - Prezent
- Căşunean-Vlad Adrian - Absent
- Cerchez Metin - Absent
- Cherescu Pavel - Prezent
- Chiliman Andrei Ioan - Absent
- Chiriţă Dumitru - Prezent
- Ciontu Corneliu - Absent
- Ciuceanu Radu - prezent
- Ciupercă Vasile Silvian - Prezent
- Cîrstoiu Ion - Absent
- Cladovan Teodor - Prezent
- Cliveti Minodora - Prezentă
- Coifan Viorel-Gheorghe - Prezent
- Cojocaru Nicu - Absent
- Crăciun Dorel Petru - Absent
- Creţ Nicoară - Prezent
- Cristea Marin - Absent
- Crişan Emil - Prezent
- Dan Matei-Agathon - Absent
- Daraban Aurel - Prezent
- Dăianu Dorin - prezent
- Dinu Gheorghe - prezent
- Dobre Traian - Absent
- Dobre Victor Paul - Absent
- Dobrescu Smaranda - Prezentă
- Dolănescu Ion - absent
- Dorian Dorel - Absent
- Dorneanu Valer - Prezent
- Dragomir Dumitru - Prezent
- Dragoş Liviu Iuliu - Absent
- Dragu George - Absent
- Drăgănescu Ovidiu-Virgil - Prezent
- Dreţcanu Doina-Micşunica - Absentă
- Dumitrescu Cristian Sorin - Absent
- Dumitriu Carmen - Absentă
- Duţu Constantin - Absent
- Duţu Gheorghe - Prezent
- Enescu Nicolae - prezent
- Erdei Doloczki Istvan - Prezent
- Eserghep Gelil - Absent
- Fâcă Mihail - Prezent
- Firczak Gheorghe - Prezent
- Florea Ana - Prezentă
- Florescu Ion - Prezent
- Fotopolos Sotiris - Prezent
- Frunzăverde Sorin - Absent
- Gaspar Acsinte - Absent
- Georgescu Florin - Prezent
- Georgescu Filip - Prezent
- Gheorghe Valeriu - Prezent
- Gheorghiof Titu Nicolae - Prezent
- Gheorghiu Adrian - Prezent
- Gheorghiu Viorel - Absent
- Gingăraş Georgiu - Prezent
- Giuglea Ştefan - prezent
- Godja Petru - Absent
- Grădinaru Nicolae - Prezent
- Grigoraş Neculai - Prezent
- Gubandru Aurel - Prezent
- Gvozdenovici Slavomir - prezent
- Haşotti Puiu - Prezent
- Hogea Vlad Gabriel - Absent
- Holtea Iancu - Prezent
- Hrebenciuc Viorel - Absent
- Ianculescu Marian - Prezent
- Ifrim Mircea - prezent
- Ignat Miron - prezent
- Iliescu Valentin Adrian - Prezent
- Ionel Adrian - Prezent
- Ionescu Anton - Absent
- Ionescu Costel Marian - Prezent
- Ionescu Dan - Absent
- Ionescu Daniel - Absent
- Ionescu Mihaela - Absentă
- Ionescu Răzvan - Prezent
- Ionescu Smaranda - Absentă
- Iordache Florin - Prezent
- Iriza Marius - Absent
- Iriza Scarlat - Prezent
- Ivănescu Paula Maria - Prezentă
- Jipa Florina Ruxandra - Absentă
- Kelemen Attila Bela Ladislau - Prezent
- Kelemen Hunor - Prezent
- Kerekes Károly - Prezent
- Kónya-Hamar Sandor - Prezent
- Kovács Csaba-Tiberiu - Prezent
- Kovács Zoltan - Prezent
- Lari Iorga Leonida - Absentă
- Lazăr Maria - Prezentă
- Lăpădat Ştefan - Prezent
- Lăpuşan Alexandru - Prezent
- Leonăchescu Nicolae - Prezent
- Lepădatu Lucia Cornelia - Absentă
- Lepşa Victor Sorin - Prezent
- Loghin Irina - Prezentă
- Longher Ghervazen - Prezent
- Luchian Ion - Absent
- Magheru Paul - Prezent
- Maior Dorin Lazăr - Absent
- Makkai Grigore - Prezent
- Man Mircea - Absent
- Manolescu Oana - Absentă
- Marcu Gheorghe - Prezent
- Mardari Ludovic - Prezent
- Marin Gheorghe - Prezent
- Marineci Ionel - Prezent
- Márton Árpád Francisc - Prezent
- Mălaimare Mihai-Adrian - Prezent
- Mărăcineanu Adrian - Prezent
- Mândrea-Muraru Mihaela - Absentă
- Mândroviceanu Vasile - Prezent
- Mera Alexandru Liviu - Absent
- Merce Ilie - Prezent
- Meşca Sever - Absent
- Miclea Ioan - Absent
- Micula Cătălin - Absent
- Mihalachi Vasile - Absent
- Mihăilescu Petru Şerban - Absent
- Mincu Iulian - Prezent
- Mircea Costache - Prezent
- Mirciov Petru - Prezent
- Miron Vasile - Absent
- Mitrea Miron Tudor - Absent
- Mitrea Manuela - Absentă
- Mitu Dumitru Octavian - prezent
- Miţaru Anton - Prezent
- Mînzînă Ion - Prezent
- Mocanu Alexandru - Prezent
- Mocioalcă Ion - Prezent
- Mocioi Ion - Prezent
- Mogoş Ion - Absent
- Mohora Tudor - Prezent
- Moisescu George Dumitru - Absent
- Moisoiu Adrian - Prezent
- Moiş Văsălie - Prezent
- Moldovan Petru - Prezent
- Moldovan Carmen Ileana - Absentă

(Deputaţii care au intrat în sală după întreruperea apelului nominal şi-au înregistrat prezenţa la secretarul de şedinţă.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

V-aş ruga să rămâneţi, totuşi, în sală, pentru că tocmai vroiam să opresc apelul!

Domnul Puiu Haşotti:

Continuu?

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog să luaţi loc, stimaţi colegi! Şi îi rog şi pe cei care au părăsit sala să se întoarcă înapoi, pentru votul final!

Domnule Haşotti, colegii dumneavoastră vor să vă audă până la capăt, cum citiţi, atât de distins...

Întreb liderii Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal dacă întrerupem, având în vedere că avem prezenţa. Da. Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Votăm cele 8 legi şi, după consultarea liderilor grupurilor parlamentare, am decis să continuăm fără pauză, urmând ca fiecare, pe rând, să luaţi masa. Continuăm dezbaterile şi votarea textelor Codului Penal până la ora 16,30.

Urmăriţi, vă rog, lista votului final de astăzi:

Proiectul de Lege privind modificarea art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999 pentru aderarea României la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961. Lege ordinară.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

232 de voturi, câţi au răspuns apelului.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului Adiţional între România şi Comunitatea Europeană privind regulile aplicabile comerţului cu anumite specii de peşti şi produse din peşte, semnat la Bruxelles la 15 ianuarie 2004, la Acordul European instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993. Lege ordinară.

Cine este pentru?

Sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi, deci, 232 de voturi.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Lege organică.

Cine este pentru? 183 de voturi pentru.

Împotrivă? 34 voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

Adoptat, cu 183 de voturi pentru, 34 voturi împotrivă şi 3 abţineri.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală. Lege organică.

Cine este pentru? 189 de voturi pentru.

Împotrivă? 34 voturi împotrivă.

Abţineri? o abţinere.

Adoptat, cu 189 de voturi pentru, 34 împotrivă şi o abţinere.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Mădăraş, judeţul Mureş, prin reorganizarea comunei Band. Se propune respingerea acesteia.

Cine este pentru propunerea de respingere? 222 de voturi pentru respingere.

Împotrivă? 10 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Adoptată soluţia de respingere, cu 222 voturi pentru, 10 împotrivă şi 2 abţineri.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Corunca, judeţul Mureş, prin reorganizarea comunei Livezeni. De asemenea, Comisia pentru administraţie publică a propus respingerea.

Cine este pentru această soluţie? 221 de voturi pentru respingere.

Cine este împotrivă? Nu sunt voturi contra.

Abţineri? 2 abţineri.

Deci s-a respins propunerea, cu acest scor: 221 voturi pentru respingere, nici un vot contra, 2 abţineri.

Propunerea legislativă privind satelor Dobricel şi Dumbrăviţa din componenţa comunei Căianu Mic în componenţa comunei Spermezeu, judeţul Bistriţa Năsăud. Lege organică.

Cine este pentru? 229 voturi pentru.

Împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

S-a admis propunerea, cu 229 de voturi pentru, 1 contra, nici o abţinere.

Propunerea legislativă pentru înfiinţarea comunei Bixad, prin reorganizarea comunei Malnaş, judeţul Covasna. Comisia a propus respingerea, ca urmare a preluării acestei propuneri în alt proiect.

Cine este pentru respingere? 229 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

S-a admis respingerea propunerii.

Mulţumesc.

V-aş ruga, înainte de a continua lucrările la Codul Penal, să fiţi de acord să aprobăm două comisii de mediere, pentru a le da posibilitatea acestora să lucreze:

La Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţa Guvernului nr. 72/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman au fost propuşi deputaţii: Ion Burnei, Daniela Bartoş, Gheorghe Popescu, Mircea Ifrim, Constanţa Popa, Mircea Man, Liviu Dragoş.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pentru Comisia de mediere la Proiectul Legii asigurărilor private de sănătate sunt propuşi deputaţii: Ion Burnei, Daniela Bartoş, Gheorghe Popescu, Mircea Ifrim, Ioan Luchian, Iulia Pataki, Ana Florea.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Grupul parlamentar al UDMR propune înlocuirea domnul deputat Szekely Ervin cu domnul deputat Tamaş Şandor în Comisia de mediere la Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor şi al uniunilor acestora.

Dacă sunteţi de acord? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem, stimaţi colegi, la art. 101 din Codul Penal. Urmăriţi, vă rog, amendamentul nr. 147.

Dacă aveţi obiecţiuni? Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Titlul Secţiunii 5.

Votat textul iniţial.

Art. 102, urmăriţi amendamentul nr. 149.

Admis amendamentul nr. 149, modificat şi renumerotat art. 102.

Titlul Secţiunii 6. Votat în unanimitate.

Art. 103, urmăriţi amendamentul nr. 151.

Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art. 104, urmăriţi amendamentul nr. 152.

Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Titlul Secţiunii 7.

Votată formula iniţială.

Art. 105, urmăriţi amendamentul nr. 154: "Durata executării".

Votat amendamentul, modificat textul.

Art. 105, urmăriţi pct. 155, comisia propune menţinerea textului în forma iniţială. Dumneavoastră, dacă aveţi obiecţiuni?

Admis textul iniţial, renumerotat.

Art. 107, urmăriţi amendamentul nr. 156.

Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Titlul IV - "Minoritatea".

Votat în formularea iniţiatorului.

Art. 108, urmăriţi amendamentul nr. 158.

Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Stimaţi colegi,

Cei care nu sunt interesaţi de aceste texte tehnice, vă rog, lăsaţi-i cel puţin pe cei care au amendamente să urmărească desfăşurarea dezbaterilor!

La art. 109? Domnule deputat Moiş, vă rog să vă raportaţi şi la amendamentul dumneavoastră.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte,

La art. 109, avem un amendament mai mult de redactare, dacă doriţi, înlocuirea sintagmei "gravitatea faptei săvârşite" cu "pericolul social al faptei săvârşite". Pentru că, până la urmă, ceea ce se ia în considerare la răspunderea oricărei persoane care săvârşeşte o faptă penală şi atunci când i se aplică o pedeapsă, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei este "pericolul social" al faptei săvârşite, şi nu "gravitatea" faptei.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule coleg,

Dacă aţi vorbi numai cu inginerii, atunci aş crede că e vorba de un amendament de redactare, dar dumneavoastră vă adresaţi şi juriştilor şi ştiţi bine că acesta e un amendament de fond. Deci, vă întreb dacă aţi avut un amendament de fond.

Domnul Văsălie Moiş:

De acord, domnule preşedinte.

"Pericolul social al faptei săvârşite" noi considerăm că este mai cuprinzător decât "gravitatea faptei", pentru că are în vedere multitudinea de factori determinanţi ai infracţiunii: circumstanţele săvârşirii infracţiunii, consecinţe, pe când "gravitatea faptei" se circumscrie strict la faptă.

De aceea, vă propun înlocuirea sintagmei "gravitatea faptei" cu "pericolul social al faptei săvârşite".

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte al Comisiei juridice?

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Are dreptate, "pericolul social" are o arie de cuprindere mai mare şi între componentele pericolului social se înscriu şi urmările produse efectiv prin săvârşirea infracţiunii. De aceea, e mai bine să spunem "pericolul social", care cuprinde şi "gravitatea", decât "gravitatea", pentru că, rezumând la "gravitatea faptei", circumstanţiem, se pare, ceea ce nu trebuie în acest text de lege.

Deci, opinez pentru "pericol social".

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră textul, astfel cum e prezentat de comisie în amendamentul nr. 159.

Cine este pentru? (Nu se votează.) Stimaţi colegi, nu participaţi la dezbateri?

Domnul Văsălie Moiş (din sală):

Dacă nu vor să voteze acest amendament...

Domnul Valer Dorneanu:

Am supus votului dumneavoastră amendamentul comisiei, amendamentul nr. 159.

Cine este pentru?

Domnul Văsălie Moiş (din sală):

Dumneavoastră canalizaţi votul!

Domnul Valer Dorneanu:

91 de voturi pentru.

Împotrivă?

Este vorba de amendamentul comisiei!

Domnul Cornel Bădoiu:

Amendamentul comisiei conţine sintagma "gravitatea faptei", preşedintele comisiei a fost de acord cu amendamentul domnului Moiş, "pericolul social al faptei", dumneavoastră aţi pus întâi la vot amendamentul comisiei, e normal ca aceasta să nu fie de acord cu ce a zis iniţial şi dacă puneţi la vot şi amendamentul domnului Moiş o să vedeţi şi poziţia comisiei.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Amendamentul comisiei a fost difuzat, colegii au auzit amendamentul domnului Moiş, eu am supus votului amendamentul comisiei şi rezultatul este cel pe care vi l-am prezentat. Îmi pare foarte rău, nu am altă soluţie!

Deci, nu puteţi vota şi pentru şi împotrivă. Au votat pentru amendamentul comisiei 91de persoane.

Cine este împotrivă?

Domnul Văsălie Moiş (din sală):

Dacă nu au înţeles votul, colegii!

Voci din sală:

Nu am înţeles votul!

Domnul Valer Dorneanu:

15 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Amendamentul comisiei a fost votat cu 91 de voturi pentru, 15 împotrivă, nici o abţinere.

Art. 110. Comisia nu a avut amendamente, dacă aveţi dumneavoastră? Nu.

Votat textul iniţial, dar renumerotat.

At. 111. Domnul Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest art. 111 pune în discuţie două principii fundamentale ale dreptului penal: principiul mitior lex, legea mai blândă şi principiul tempus legit actum. Textul, aşa cum este formulat el: "Măsura mustrării, nu se poate lua, dacă minorul a devenit major la data judecării, în acest caz, în locul măsurii educative a mustrării se dispune amenda, sub forma zilelor amendă, între 5 şi 10 zile, fiecare zi fiind socotită între 50 de mii şi 100 de mii de lei sau muncă în folosul comunităţii pe o perioadă între 25 şi 50 de ore".

Se face o mare nedreptate acestui minor căruia i se aplică o prevedere legală în momentul în care săvârşeşte fapta şi o altă prevedere legală în momentul în care este judecat şi i se aplică efectiv pedeapsa.

Din punctul meu de vedere, cred că facem o greşeală judecându-l pe minor după legea de la data judecării şi de la data aplicării pedepsei şi nu aplicându-i prevederile legale în momentul săvârşirii faptei. Or, din moment ce el era minor în momentul săvârşirii faptei şi în acel moment lui i se putea aplica o măsură a mustrării, dar între timp devine major, nu îi mai aplicăm mustrarea, pe considerentul că între timp a devenit major, şi îi aplicăm o pedeapsă a unui major. Este nedrept, pentru că trebuie să i se aplice legea în vigoare în momentul în care el a săvârşit infracţiunea.

De aceea, din punctul meu de vedere, acest text al alin.2 al art.111 trebuie eliminat.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte Neagu.

Domnul Ion Neagu:

De data aceasta, stimate coleg Moiş, citim art.111, care arată că "Măsura mustrării constă în dojenirea minorului", şi, atenţie, dacă pe timpul derulării procesului penal acesta a devenit major, nu îl mai pot dojeni pentru că a devenit major, iar mustrarea este aplicabilă numai minorului.

Dragă domnule Văsălie Moiş, cum ştim, procesul penal s-ar putea să dureze o vreme, omul a devenit major, şi nu îi pot aplica o sancţiune specifică prevăzută în mod expres pentru minor.

Domnule preşedinte,

Acestea sunt considerentele pentru care vă rog să menţineţi textul nostru.

Vă mulţumesc.

Domnul Văsălie Moiş (din bancă):

Retrag amendamentul, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

La art.111, supun votului dumneavoastră întâi amendamentul de la pct.161 al comisiei.

Doamna ministru, doriţi şi dumneavoastră să inverveniţi?

Doamna Cristina Tarcea (din banca rezervată Guvernului):

Nu.

Domnul Valer Dorneanu:

În consecinţă, supun votului dumneavoastră art.111, amendamentul de la pct.161.

Cine este pentru? 81 de voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Amendamentul a fost adoptat cu 81 de voturi pentru.

Art.112 - Libertatea sub supraveghere. Urmăriţi amendamentul de la pct.162. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Domnul Văsălie Moiş (din bancă):

Domnule preşedinte...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Moiş, m-am uitat la dumneavoastră şi stăteaţi imobil.

După ce spun că s-a adoptat veniţi încoace. Nu se poate.

Domnul Văsălie Moiş (din bancă):

Domnule preşedinte, dar am ridicat mâna la alin.2.

Domnul Valer Dorneanu:

Mă uitam la dumneavoastră pentru că mi-a spus domnul Leonăchescu că aveţi amendamente şi nu aţi schiţat nici un gest.

Domnul Văsălie Moiş (din bancă):

Este vorba de alin.2.

Domnul Valer Dorneanu:

Păi am spus art.112 în ansamblu.

Domnul Văsălie Moiş (din bancă):

Am ridicat mâna.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă nu putem să urmărim nici două ore o lege...

Vă rog frumos să interveniţi.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte,

Este o chestiune de acurateţe a textului.

Textul prevede în finalul lui "sau a săvârşit din nou o infracţiune". Amendamentul vizează o precizare a textului: "dacă a săvârşit o nouă infracţiune". Ceea ce este important în acest context este săvârşirea unei noi infracţiuni, nu că a săvârşit din nou o infracţiune. Operăm cu aceeaşi categorie: cu infracţiunea. Este vorba de infracţiunea veche vizavi de infracţiunea nouă.

Deci, trebuie să fim consecvenţi cu noi înşine în redactarea textului. Este vorba, deci, de săvârşirea unei noi infracţiuni, nu să săvârşească din nou o infracţiune.

Pentru aceste raţiuni, amendamentul este foarte simplu.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna ministru, sunteţi de acord cu comisia?

Comisiei i se pare că este mai corect cum spune domnul Moiş - "o nouă infracţiune".

Doamna Cristina Tarcea (din banca rezervată Guvernului):

Da.

Domnul Valer Dorneanu:

Bun.

Stimaţi colegi,

Supun votului amendamentul comisiei la art.112, potrivit propunerii de modificare a domnului Moiş - nu "sau a săvârşit din nou o infracţiune", ci "sau a săvârşit o nouă infracţiune".

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Deci, singura modificare la amendamentul comisiei a fost aceasta propusă de domnul Moiş.

Art.113. Urmăriţi amendamentul de la pct.163. Admis amendamentul şi se modifică corespunzător textul.

Art.114. Urmăriţi amendamentul de la pct.164. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul.

Art.115. Urmăriţi amendamentul de la pct.165. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul.

Art.116. Urmăriţi amendamentul de la pct.166. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul.

Art.117. Urmăriţi amendamentul de la pct.167. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul.

Art.118. Urmăriţi amendamentul de la pct.168. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul.

Art.119. Urmăriţi amendamentul de la pct.169. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează acest text.

Art.120. Urmăriţi amendamentul de la pct.170. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul.

Art.121. Comisia nu are obiecţiuni.

Domnul Văsălie Moiş (din bancă):

Domnule preşedinte...

Domnul Valer Dorneanu:

La care din ele, domnule Moiş? La art.121?

Domnul Văsălie Moiş (din bancă):

Da.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog. Aveţi un amendament sau este de reformulare?

Domnul Văsălie Moiş:

Este vorba de amendamentul de la pct.20, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Da. Vă rog să îl dezvoltaţi.

Domnul Văsălie Moiş:

Vă rog să observaţi că în forma care ni se propune art.121, are o formulă mai puţin uzitată - "O acţiune negativă instanţa poate să nu aplice." V-aş propune ca această formulă să fie înlocuită cu "...renunţarea la aplicarea unei pedepse poate să nu aplice", pentru că nu sună absolut deloc bine nici măcar româneşte, darămite din punct de vedere al rigorii juridice. Şi, atunci, v-aş propune art.121 în formula următoare: "În cazul infracţiunilor sancţionate cu pedeapsa închisorii sau cu pedeapsa închisorii stricte de cel mult doi ani, instanţa poate să renunţe la aplicarea unei pedepse minorului, dacă acesta nu are antecedente penale, a acoperit prejudiciul cauzat, a dat dovezi temeinice că se poate îndrepta chiar fără aplicarea unei pedepse."

Este chestiune de redactare, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna ministru.

Doamna Cristina Tarcea:

Dacă îmi permiteţi, este una dintre instituţiile noi introduse la care am făcut referire, iar ideea acestui text, prin corelare şi cu dispoziţiile art.103 din proiect, este nu aceea de a se renunţa la pedeapsă, ci aceea că instanţa nu aplică o pedeapsă. Deci, există posibilitatea între a-i aplica, dar renunţă. Pur şi simplu, în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, instanţa nu aplică o pedeapsă.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte Neagu.

Domnul Ion Neagu:

Susţinem acest punct de vedere al ministerului, pentru că, dacă vorbesc de "renunţă", înseamnă că are potestes agendi, dreptul să o facă, or, aici nu aplică, domnule Moiş.

Domnul Văsălie Moiş (din bancă):

Atunci, să găsim o formulare, domnule preşedinte.

Domnul Ion Neagu:

Păi nu. Una este când spun "renunţ", ceea ce înseamnă că avem dreptul să aplicăm, or, în formularea comisiei, spunem "nu aplică". De aceea, mi se pare mai corectă formularea noastră, a comisiei.

Deci, susţin punctul de vedere al ministerului.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Moiş doreşte să renunţe la amendament.

Domnul Văsălie Moiş:

Îmi pare rău, domnule preşedinte. Dacă nu ar exista verbul "poate", aş accepta toate explicaţiile; dar, din moment ce avem "poate", înseamnă că este o condiţie potestativă - instanţa poate să renunţe, poate să aplice. Trebuie oricum reformulat textul pentru că, dacă se doreşte să nu se aplice o pedeapsă, atunci trebuie scos verbul "a putea" şi, atunci, să spunem clar "nu aplică".

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, instanţa poate să aplice sau poate să nu aplice, dar să renunţe la ceva este o atitudine subiectivă care nu este specifică unei instanţe de judecată.

Domnul Văsălie Moiş:

Da, dar "a putea" înseamnă că alege instanţa.

Domnul Valer Dorneanu:

Să renunţe la aplicarea legii?

Domnul Văsălie Moiş:

Nu. Dar nici să rămână formula aceasta - "poate".

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Moiş.

Cine este pentru? 11 voturi pentru.

Împotrivă? Marea majoritate împotrivă.

În consecinţă, supun votului dumneavoastră art.121 în formularea iniţiatorului.

Cine este pentru? 52 de voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 2 abţineri.

Textul iniţiatorului a fost adoptat cu 52 de voturi pentru, nici un vot contra, 2 abţineri.

Art.122. Urmăriţi amendamentul de la pct.172.

Domnul Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte, vă cer scuze, nu este vorba de o ambiţie, ci de dorinţa de perfecţiune a textului.

V-aş propune să înlocuim timpul trecut al verbului "a avea" cu timpul prezent al verbului, atunci când se aplică decizia.

În textul care ni se propune se spune "...poate să amâne aplicarea acesteia dacă minorul nu a avut antecedente penale...", iar eu vă propun formula prezentului: "...dacă minorul nu are antecedente penale...", pentru că circumstanţele lui personale se apreciază în momentul în care se ia decizia - dacă are sau nu are, nu "dacă nu a avut", când ar trebui să ne raportăm la un eveniment trecut. Or, decizia se ia în prezent şi, atunci, v-aş sugera ca, în loc de timpul trecut, să fie timpul prezent - "...nu are antecedente penale..."

Domnul Valer Dorneanu:

Comisia este de acord.

Doamna ministru, sunteţi şi dumneavoastră de acord?

În mod corect, trebuie să ne raportăm întotdeauna la timpul prezent.

Supun votului dumneavoastră reformularea amendamentului comisiei cu această unică intervenţie: "nu are" în loc de "nu a avut".

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Deci, s-a adoptat amendamentul cu această reformulare.

Amendamentul este de la pag.100 până la pag.102.

Titlul V. Adoptat în forma iniţiatorului.

Capitolul I. Titlul. Votat în forma iniţiatorului.

Art.123. Urmăriţi amendamentul de la pct.175. Admis amendamentul şi se modifică textul.

La art.124 nu este nici un amendament. Dacă aveţi dumneavoastră obiecţii. Votat textul iniţial în unanimitate.

Titlul capitolului II. Votat textul iniţiatorului.

La art.125 comisia nu a avut amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni. Votat textul iniţial.

Art.126. Urmăriţi amendamentul de la pct.179. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul.

La art.127 comisia nu a avut amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni.

Domnul Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte,

Este vorba tot de un amendament de redactare la pct.22 din "Amendamente respinse". La finalul articolului, în loc de "Se poate lua măsura interzicerii de a ocupa acea funcţie sau de a exercita acea profesie, meserie ori ocupaţie.", vă propunem formula "Se poate lua măsura interzicerii ocupării acelei funcţii sau exercitării acelei profesii, meserii ori ocupaţii."

Este o chestiune strict de redactare, dar totuşi textul în varianta pe care v-o propunem sună româneşte.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna ministru.

Doamna Cristina Tarcea (din banca rezervată Guvernului):

Mie mi se pare că sună mai româneşte textul Guvernului, dar dacă pentru alţii sună mai româneşte altfel... Nu este o chestiune de fond.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog să apreciaţi respectul cu care domnul Moiş urmăreşte votul dumneavoastră şi speranţa.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Moiş.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă. Un vot împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Deci, s-a adoptat pentru art.127 alin.1 textul în formularea propusă de domnul Văsălie Moiş la amendamentul de la pct.22. Celelalte texte rămân nemodificate. Deci, nemaifiind obiecţii, s-a votat în unanimitate textul iniţiatorului.

Art.128. Urmăriţi amendamentul de la pct.181. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul.

Art.129, pag.106. Comisia nu are amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni. Votat textul iniţiatorului.

Art.130. Aveţi intervenţii?

Domnul Văsălie Moiş (din bancă):

Am eu.

Domnul Valer Dorneanu:

Aveţi o normă de admisibilitate de 2%, pe care aţi consumat-o deja, domnule Moiş.

Vă rog.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte,

Reiterez intenţia cu care am făcut aceste amendamente: până la urmă, Codul Penal va fi adoptat de Parlament, nu de către unul sau altul, şi este în beneficiul nostru, al tuturor, dacă "periem" puţin textul.

La art.130, vă propun o reformulare a textului, pentru acurateţe. Alin.1 spune: "Cetăţeanului străin care a comis o infracţiune i se poate interzice rămânerea pe teritoriul ţării."

Formula pe care v-o propun este: "Cetăţeanul străin care a comis o infracţiune pe teritoriul României poate fi expulzat din ţară." Pentru că aici se discută măsura expulzării, nu interzicerea rămânerii pe teritoriul ţării. Măsura clară este expulzarea, şi trebuie să o spunem direct.

La alin.2 ni se propune: "În cazul în care expulzarea însoţeşte pedeapsa privativă de libertate, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei."

Formula "periată" este: "În cazul în care cetăţeanul străin a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, măsura expulzării va fi dusă la îndeplinire după executarea pedepsei."

La alin.3 se spune: "Încetarea expulzării se pronunţă de instanţă."

Aici, noi vrem să facem o precizare: "Revocarea măsurii expulzării se hotărăşte de instanţă", şi nu "încetarea expulzării", pentru că măsura se ia de către instanţă care dispune expulzarea, or, încetarea expulzării nu este altceva decât revocarea măsurii dispuse de către instanţă.

Expulzarea fiind o măsură, ea poate fi revocată de către instanţă, şi nici într-un caz nu se poate opera cu noţiunea de "încetare a expulzării".

Nu este vorba de o modificare pe fond, ci este vorba de o reformulare a textului. Nu este absolut nici o modificare a normei de fond.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna ministru Tarcea.

Doamna Cristina Tarcea:

Amendamentul ar cuprinde un aspect de fond şi două aspecte de formulare.

În ceea ce priveşte aspectul de fond, noi nu suntem de acord cu amendamentul pentru că nu numai cetăţeanul străin care a comis o infracţiune pe teritoriul României poate fi expulzat din ţară, ci şi cetăţeanul străin care a comis o infracţiune pe teritoriul altui stat şi se află în România poate fi expulzat din ţară.

Cu privire la amendamentele de formă, apreciem că pentru alin.2 este mai oportună, mai corectă formularea din textul propus de Guvern.

Iar referitor la textul "Încetarea expulzării se pronunţă de instanţă pentru măsurile de siguranţă.", legislaţia penală lucrează şi cu încetarea măsurii şi cu revocarea măsurii, deci nu ar fi o inadvertenţă de termeni.

Deci, insistăm pentru termenul nostru, pentru formula propusă de Guvern.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu:

În opinia mea, obiecţia doamnei ministru este întemeiată în parte. Atunci când a spus că este vorba de oricare infracţiune - nu numai de cea comisă pe teritoriul României, are dreptate. Dar, în continuare, amendamentul domnului Moiş este corect. Noi tratăm aici instituţia expulzării. În cazul acesta, eu i-aş propune domnului Moiş să fie de acord cu o reformulare - "Cetăţeanul străin care a comis o infracţiune poate fi expulzat din ţară.", după care continuă tot ceea ce a spus domnul Moiş - revocarea măsurii expulzării, şi nu a interzicerii rămânerii pe teritoriul României. Despre asta este vorba.

De aceea, eu vă propun să fiţi de acord cu amendamentul domnului Moiş, dar cu modificarea propusă de mine.

Domnul Valer Dorneanu:

Ca să ştie colegii noştri ce votează, luaţi formulările pe alineate şi spuneţi la fiecare caz în parte ce propuneţi.

Domnul Cornel Bădoiu:

Se spune aşa: "Cetăţeanul străin care a comis o infracţiune poate fi expulzat din ţară."

Domnul Valer Dorneanu:

Fără "...de pe teritoriul României."?

Domnul Cornel Bădoiu:

Păi dacă este vorba de ţara noastră! Este Codul Penal al României!

Domnul Valer Dorneanu:

Da, dar era vorba de amendamentul dumneavoastră pe care l-aţi sărit.

Domnul Cornel Bădoiu:

Păi am spus: "...care a comis o infracţiune poate fi expulzat din ţară." pentru că el poate comite o infracţiune şi în altă parte şi se află la noi în România. Se cere expulzarea lui şi instanţa hotărăşte - da sau ba. Aceasta este ideea.

Domnul Moiş redusese formularea numai la infracţiunile comise pe teritoriul României, ceea ce era incorect, şi a fost de acord.

Deci, acest lucru vă rugăm să supuneţi votului, domnule preşedinte.

Şi cred că este de acord şi ministerul. Numai preşedintele nu este.

Bun. Atunci, să spunem: "...poate fi expulzat de pe teritoriul României."

Domnule preşedinte, aveţi dreptate să spunem "...de pe teritoriul României", pentru că noi, atunci când am definit teritoriul României, am avut în vedere şi navele, şi aeronavele, şi ambasadele, şi staţiile de foraj plutitoare.

Deci, corect este astfel: "Cetăţeanul străin care a comis o infracţiune poate fi expulzat de pe teritoriul României."

Domnul Valer Dorneanu:

Bun. S-a înţeles.

Ministerul şi preşedintele comisiei spun să votăm textul iniţiatorului la alin.1 - "Cetăţeanului străin care a comis o infracţiune i se poate interzice rămânerea pe teritoriul ţării."

Supun întâi votului amendamentul domnului Moiş, pentru că nu a fost amendament al comisiei.

Cine este pentru amendamentul domnului Moiş?

Domnul Cornel Bădoiu:

Cu reformularea pe care am făcut-o.

Domnul Valer Dorneanu:

11 voturi pentru.

Împotrivă? 43 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Deci, amendamentul domnului Moiş a fost respins.

Supun votului dumneavoastră textul Guvernului de la alin.1.

Cine este pentru? 43 de voturi pentru.

Împotrivă? 4 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

S-a adoptat textul Guvernului.

La alin.2, dacă sunt obiecţiuni la textul Guvernului. Nu sunt. Votat în unanimitate.

Alin.3 şi 4. Nu sunt obiecţiuni. Votate în unanimitate textele iniţiatorului.

Art.131. Comisia nu a avut obiecţii. Dacă aveţi dumneavoastră.

Domnul Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte,

Avem un foarte mare amendament la art.131. Este complet la toate alineatele şi, din punctul nostru de vedere, textul poate fi "periat", dar având în vedere considerente de celeritate, renunţăm la amendamentul de la pct.131, care ar fi implicat foarte multe discuţii.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Deci art.131 a fost adoptat în unanimitate şi renumerotat în 137.

Titlul cap.VI. Votat în forma iniţiatorului.

Art.132. Nu sunt obiecţiuni. Votată forma iniţiatorului şi se renumerotează textul.

Art.133. Nu sunt obiecţiuni. Votată forma iniţiatorului şi se renumerotează textul.

Art.134. Urmăriţi amendamentul de la pct.188. Nu sunt obiecţiuni. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul.

Art.135. Urmăriţi amendamentul de la pct.189. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul.

Art.136. Urmăriţi amendamentul de la pct.190. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul.

Art.137. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votat textul iniţial şi se renumerotează.

Art.138.

Are un amendament domnul Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte,

Avem amendamentul de la pct.27 respins.

Personal, nu am nimic împotriva verbului "a introduce" şi a acţiunii de introducere, dar formularea aceasta este oricum suferindă. Astfel, v-aş propune ca, în loc de "introducerea unei plângeri prealabile", să folosim sintagma "formularea unei plângeri prealabile" sau "depunerea unei plângeri prealabile", nici într-un caz "introducerea", care este o formulă nefericită.

La alin.3, în loc de "plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine", să fie formularea: "plângerea prealabilă a fost formulată sau este menţinută".

La alin.4, formularea "plângerea prealabilă s-a făcut" să fie înlocuită cu formularea "plângerea prealabilă s-a formulat sau se menţine numai cu privire la unul sau la unii dintre ei". Este totuşi mai corect decât "sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei", pentru că s-ar putea să fie menţinută şi cu privire la unii dintre ei, dacă sunt mai mulţi participanţi.

Raţiunea este strict de ordin stilistic. Dorim să îmbunătăţim redactarea textului. Deci, nu se modifică pe fond textul.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi "este menţinută" şi "se menţine" este tot la prezent.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

A intrat în patrimoniul conceptelor juridice şi a unor formulări din procedura penală "introducerea". Astfel, "se introduce" la instanţă, la organul de cercetare penală, la procuror.

Ştiţi de ce, domnule Văsălie Moiş? Pentru că plângerea s-ar putea să o formulaţi şi să o ţineţi în dosar la dumneavoastră şi, dacă nu aţi introdus-o, nu produce efecte juridice.

Acesta este un termen consacrat prin tradiţie încă din 1 martie 1937, într-o dimineaţă ceţoasă, când a intrat în vigoare Codul Penal. S-a menţinut expresia şi în cel din 1969 şi în noile modificări.

De aceea, hai să menţinem introducerea, pentru că formularea nu e producătoare de efecte juridice şi, repet, de lege lata, numeroase texte din economia procedurii penale, şi nu numai procedurii, am această expresie, te rog să fii de acord.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Să tragem concluzia că tot ce se naşte într-o dimineaţă ceţoasă devine luminos, de durează aşa de mult.

Domnule Moiş, haideţi, este menţinută şi se menţine sau se formulează şi este formulată.

Domnul Văsălie Moiş:

În consideraţia profesorului meu, Neagu Ion, renunţ la amendament.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc foarte mult. Apreciez faptul că nu aţi făcut-o într-un cerc restrâns, în comisie, şi aţi vrut să-i faceţi această demonstraţie de prietenie în plen.

Textul de la art.138 a fost votat, în consecinţa renunţării domnului Moiş, în formula iniţiatorului.

Art.139. Votat în formula iniţiatorului.

Titlul 7. Votat în formula iniţiatorului.

Art.140.

Domnul Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte,

La art.140, după alin.3, vă propunem să se introducă alin.4, cu următorul cuprins: "Graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat". În acest caz, parte din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiţionată este revocată sau anulată, se execută numai partea din pedeapsă rămasă negraţiată. Trebuie reglementată problema pedepselor a căror executare a fost suspendată.

Vă rog să observaţi că această instituţie nu-şi găseşte reglementarea în actuala formulă a Codului penal şi rămâne un hiatus în reglementare. De aceea vă propunem completarea cu acest alineat.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu sunt convins că nici domnul Moiş şi mulţi dintre noi nu am fost prezenţi atunci când s-a dezbătut acest amendament, pentru că, într-adevăr, el îşi găseşte justificarea. Din textul iniţiatorului lipseşte această variantă a pedepsei cu suspendare. Ce se întâmplă: beneficiază sau nu de graţiere? Eu zic că trebuie să beneficieze, pentru că e o modalitate de individualizare a pedepsei. Dacă cel care a fost sancţionat cu pedeapsa executării beneficiază de graţiere, nu ştiu de cel care a beneficiat de nişte circumstanţe atenuante, i s-au recunoscut nişte circumstanţe atenuante şi i s-a aplicat pedeapsa cu suspendarea executării nu ar trebui să beneficieze de graţiere. De aceea mi se pare absolut corect amendamentul domnului Moiş şi îl susţin şi înţeleg că şi comisia, ca atare.

Doamna Cristina Tarcea (din loja Guvernului):

Şi Guvernul.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Moiş, aţi reţinut unanimitatea comisiei şi a Guvernului.

La art.138, deci, toate alineatele formulate de iniţiator nu au fost contestate şi se adoptă în unanimitate.

Supun votului introducerea unui nou alineat.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Unanimitate.

Colegii m-au rugat să vă transmit că, pentru acest text important care s-a introdus, renunţaţi şi dumneavoastră la floricelele de la celelalte amendamente care vizează întoarcerea cuvintelor.

Domnul Moiş îmi spune că a reţinut această sugestie.

La art.139, dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţiatorului.

Titlul 7. Votat textul iniţiatorului.

Art.140. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţiatorului.

Art.141. Votat textul iniţiatorului.

Art.142. Urmăriţi amendamentul 197. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat acest text.

Art.143. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Votat textul iniţiatorului.

Art.144. Votat textul iniţiatorului.

Art.145. Votat textul iniţiatorului, dar, repet, renumerotat acest text.

Titlul VIII. Votat textul iniţiatorului.

Art.146. Urmăriţi amendamentul 202. Votat textul comisiei, renumerotat.

Trecem la art.147. Dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut amendamente. Votat textul iniţiatorului, renumerotat.

Art.148. Urmăriţi amendamentul 204. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.149. Urmăriţi amendamentul 205. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.150. Urmăriţi amendamentul 206. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.151. Urmăriţi amendamentul 207.

Domnul Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

Renunţ, la art.150 şi 151, la amendamente.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc foarte mult.

Votat amendamentul comisiei, modificat şi renumerotat textul.

Art.152. Nu sunt obiecţiuni. Votat textul iniţial.

Titlul IX. Votat textul iniţial.

Art.153, 154, 155. La?

Domnul Văsălie Moiş (din sală):

La art.154.

Domnul Valer Dorneanu:

La 154, are domnul Moiş un amendament. Art.153 a fost votat în formula iniţiatorului, nefiind obiecţii.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte, în formula propusă "este cetăţean străin", există o contradicţie de termeni. Vă rog să observaţi definiţia: "Este cetăţean străin persoana care, la data săvârşirii infracţiunii, nu dobândise cetăţenia română sau era o persoană fără cetăţenie". Atunci cum să fie cetăţean străin, dacă e persoană fără cetăţenie? De aceea definiţia categoriei pe care ar trebui s-o dăm este definiţia străinului: "Este străin persoana care, la data săvârşirii infracţiunii, nu dobândise cetăţenia română sau era o persoană fără cetăţenie, indiferent dacă avea domiciliul în România ori în străinătate". asta e formula pe care v-o propunem, pentru că, dacă vorbim de cetăţean străin, cel fără cetăţenie nu este cetăţean străin, este fără cetăţenie, este străin.

Domnul Valer Dorneanu:

Ce ne răspundeţi, domnule profesor Neagu? Vă rog.

Domnul Ion Neagu:

Am convenit atunci, în comisie, v-am zis, stimaţi colegi, că preluăm din Legea regimului străinilor şi că renunţăm la 154. Este eliminat. Zice: text adoptat de comisie. Se elimină. Dacă se elimină, domnule Moiş, nu am ce mai modifica.

Domnul Văsălie Moiş (din sală):

Vă cer scuze.

Domnul Ion Neagu:

Mersi.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu:

Eu vreau să nu uitaţi o chestiune de esenţă. Noi suntem la capitolul "Înţelesul unor termeni sau expresii în Legea penală", doamnă ministru. Cum putem să renunţăm la definirea noţiunii de infracţiune, săvârşirea unei infracţiuni, cetăţean român ş.a.m.d. public, consecinţe. Mie mi se pare că, exact în capitolul ăsta, trebuie să menţinem definiţia cetăţeanului român şi a persoanei fără cetăţenie. Ne trimite la o lege specială? E vorba de o lege organică, deci, practic, este mama legii speciale, cum ar veni acest Cod penal, partea lui generală. De aceea eu nu sunt de acord cu eliminarea textului şi merg pe ideea că alin.1 trebuie să rămână aşa cum a fost formulat: "Este cetăţean român persoana care...", iar la alin.2 mergem pe amendamentul domnului Moiş: "Este străin persoana care, la data săvârşirii nu dobândise..." ş.a.m.d. Nu putem renunţa la aşa ceva. Mie mi se pare că e o greşeală şi vă rog să fiţi de acord, domnule profesor.

Haideţi să lămurim problema aici, nu mă trimiteţi la o lege specială, care poate fi chiar lege ordinară şi se poate modifica o noţiune de la o zi la alta, ceea ce nu mi se pare corect.

Domnul Valer Dorneanu:

Deci doriţi să lămurim problema cetăţeniei prin Codul penal, nu prin legea specială? E un punct de vedere.

Doamna ministru.

Doamna Cristina Tarcea:

Domnule preşedinte, dacă-mi permiteţi. Legiuitorul penal, întotdeauna, a definit, în partea lui generală, anumite noţiuni doar atunci când acestea au fost, în legea penală, abordate altfel decât în legea specială. O să observaţi că noi, în proiectul transmis Camerei, am avut, într-adevăr, o definiţie, altfel decât în legea specială, dar acea definiţie pentru care am simţit nevoia să avem o dispoziţie specială în partea generală punea probleme în ceea ce priveşte aplicarea legii penale în spaţiu şi atunci am preferat, decât să dăm o altă interpretare noţiunii de cetăţean şi de străin în legea penală, am preferat să păstrăm definiţia din legea specială. Şi acesta este motivul pentru care nu a mai fost necesară o reglementară în partea generală.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul profesor Neagu.

Domnul Ion Neagu:

După teoria colegului meu de bancă, Bădoiu, de altfel prietenul meu, ar însemna ca ori de câte ori circumstanţiem subiectul activ al infracţiunii, prin vreo calitate, cum ar fi şi aceasta, ar trebui să venim în Codul penal şi să explicăm ce se înţelege prin acea circumstanţiere, ceea ce nu e cazul pentru că, în Codul penal, cum arăta, pe bună dreptate, şi reprezentanta Ministerului Justiţiei, vin rareori şi explică anumiţi termeni, pe de o parte. Pe de altă parte, atâta vreme cât am, în legea specială, noţiunea de "străin", nu mai vin cu o nouă reglementare în penal şi mă voi afla în faţa a două reglementări paralele, pentru că abia atunci risc să dau naştere, pe planul practicii judiciare, la interpretări diferite şi soluţii diferite.

Mai am încă câteva argumente, pe care înţeleg să nu le expun pentru că sunt suficiente acestea. De aceea, domnule preşedinte, am eliminat, în comisie fireşte, textul din art.154.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Pentru că au fost obiecţiuni, supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei, amendamentul 211, cu privire la eliminarea art.154.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abţineri? Marea majoritate a votat amendamentul comisiei, se elimină art.154.

La art.155, comisia nu are amendamente. Votat în formularea iniţiatorului.

La art.156, urmăriţi amendamentul 213. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

La art.157, urmăriţi amendamentul 214. Admis amendamentul, modificat textul.

Art.158. Comisia nu are amendamente. Votat textul iniţia, nici dumneavoastră neavând obiecţii.

Art.159. Urmăriţi amendamentul 216. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.160. Urmăriţi amendamentul 217. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.161. Comisia nu are amendamente. Admis textul iniţial.

Art.162. Urmăriţi amendamentul 219. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.163. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţial.

Art.164. Urmăriţi amendamentul 221. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.165, 166, 167. Nu sunt obiecţiuni. Votate în formularea iniţiatorului.

Partea specială, titlul I, capitolul I. Dacă aveţi obiecţiuni la titlu, la formulări? Votate în formularea iniţiatorului.

Art.168. Urmăriţi amendamentul 228. Admis amendamentul, modificat textul, renumerotat.

Art.169. Urmăriţi amendamentul 229. Admis amendamentul, modificat textul.

Da, domnule Bădoiu. Era 229, la "Tratamente neomenoase".

Vă rog.

Domnul Cornel Bădoiu:

Domnule preşedinte, la art.229, am un amendament respins. De fapt, e o reformulare de fond. Iniţiatorul sau comisia propune: "Condamnarea sau execuţia fără o judecată prealabilă efectuată de către o instanţă constituită în mod legal şi care să fi judecat cu respectarea garanţiilor judiciare fundamentale prevăzute de lege". Or, în opinia mea, e vorba de nişte chestiuni alternative. Deci răspunde în situaţia când condamnarea sau execuţia fără o judecată prealabilă efectuată de către o instanţă constituită în mod legal ar fi o teză sau care, acea instanţă a judecat, că poate fi constituită şi legal, a judecată fără respectarea garanţiilor judiciare. (Domnul preşedinte Ion Neagu şi doamna ministru Cristina Tarcea la prezidiu discută cu domnul preşedinte Valer Dorneanu)

Dacă orice instanţă..., am auzit tot ce spune doamna ministru. Orice instanţă care nu respectă garanţiile judiciare nu trebuie să răspundă pentru abuzul ăsta? Cum vine asta? Tocmai asta vrem să sancţionăm, instanţa care judecă şi aplică o sancţiune, fără să respecte garanţiile judiciare fundamentale: adică dreptul la apărare, la un proces echitabil... Deci, cu alte cuvinte, vreţi să legalizaţi abuzul. Mie mi se pare că e o greşeală.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna ministru, care s-a consultat şi cu preşedintele comisiei.

Doamna Cristina Tarcea:

Ideea este că acea instanţă trebuie să fie constituită în mod legal şi să fi judecat cu respectarea garanţiilor judiciare fundamentale prevăzute de lege, pentru că, dacă nu ar fi fost aşa, orice instanţă care a fost constituită în mod legal, dar a aplicat în mod necorespunzător norma de procedură, poate fi sancţionată sub forma acestei infracţiuni. Prin urmare, condiţiile sunt cumulative şi nu alternative.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun amendamentul comisiei cu textul de la lit.e), în formularea comisiei, susţinută şi de iniţiator.

Cine este pentru?

Dacă sunt voturi împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Cu 1 vot împotrivă, textul art.169 a fost adoptat, potrivit amendamentului 229 şi renumerotat.

Art.170. Urmăriţi amendamentul 230. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.171. Urmăriţi amendamentul 231. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.172. Urmăriţi amendamentul 232. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.173. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţial.

Titlul capitolului II. Votat textul iniţial.

Art.174. Votat textul iniţial.

Art.175. Urmăriţi amendamentul 236. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.176. Votat textul iniţial.

Art.177. Urmăriţi amendamentul 238. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.178. Urmăriţi amendamentul 239, care vizează modificarea alin.2. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.179. Urmăriţi amendamentul 240. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.180. Urmăriţi amendamentul 241. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Titlul capitolului III. Votat textul iniţiatorului.

Art.181. Urmăriţi amendamentul 243. Adoptat amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.182. Urmăriţi amendamentul 244. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat acest text.

La art.183, dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţial.

La art.184, urmăriţi amendamentul 246. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.185. Urmăriţi amendamentul 247. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.186. Urmăriţi amendamentul 248. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.187. Urmăriţi amendamentul 249. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.188. Urmăriţi amendamentul 250. Admis amendamentul şi renumerotat textul.

Capitolul IV. Admis textul în formularea iniţiatorului.

Art.189. Urmăriţi amendamentul 252. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.190. Urmăriţi amendamentul 253. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.191. Urmăriţi amendamentul 254. Admis amendamentul.

Art.192. Urmăriţi amendamentul 255. Admis amendamentul.

Art.193. Comisia nu are obiecţiuni, nici dumneavoastră. Votat textul iniţial.

Capitolul V, titlul. Votat textul iniţial.

Art.194. Amendamentul 258. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.195. Urmăriţi amendamentul 259. Admis amendamentul, modificat textul.

Art.196. Urmăriţi amendamentul 260. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Titlul capitolului 6. Votat textul iniţial.

Art.197 şi 198. Votate, în ambele cazuri, textele iniţiale.

Art.199. Urmăriţi amendamentul 264. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.200. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 265, care vizează modificarea alin.2? Admis amendamentul, modificat textul şi renumerotat.

Art.201, amendamentul 266. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.202, amendamentul 267. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Prin amendamentul 268, comisia propune un articol nou, îl găsiţi la pag.150. Admis amendamentul, se introduce noul text.

Art.203, vechi. Urmăriţi amendamentul 269. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.204. Urmăriţi amendamentul 270.

Domnule Bădoiu, vă rog.

Domnul Cornel Bădoiu:

Domnule preşedinte,

Textul iniţial sună cam aşa: "Încălcarea dreptului la viaţă privată a unei persoane, prin folosirea unor mijloace de interceptare de la distanţă, de date, informaţii, imagini" etc., mi se pare că nu acoperă toate situaţiile, pentru că nu numai prin folosirea unor mijloace de interceptare de la distanţă pot să pătrundă în intimitatea vieţii tale, ci şi prin plasarea unui microfon chiar în receptorul telefonului de la care vorbeşti sau în vaza cu flori la masa unde serveşti micul dejun. Şi nu e vorba numai de viaţa privată a persoanei ca atare. Eu înţeleg că aici ar trebui să adăugăm "şi a familiei persoanei respective", pentru că nu putem disocia viaţa intimă a unei persoane de viaţa familiei sale. De fapt, ideea este de a protegui un drept fundamental la viaţa personală, intimă a fiecăruia dintre noi şi a familiei noastre. De aceea, eu propun completarea textului, după cum urmează: "Încălcarea dreptului la viaţă privată al unei persoane sau al familiei sale, prin culegerea", pentru că am zis - domnule, eu pot să uzitez de datele pe care le furnizează un informator. Cu alte cuvinte, noi legalizăm ceva care aduce atingere unui drept fundamental. Deci, "prin culegerea ori prin interceptarea de date, informaţii, imagini sau sunete" etc. şi numai aşa textul este acoperitor pentru toate situaţiile. Şi îi rog pe colegi să reflecteze şi să fie de acord cu punctul meu de vedere.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna ministru.

De fapt, diferenţa între textul din amendamentul comisiei este doar introducerea membrilor familiei.

Doamna Cristina Tarcea:

Deci se doreşte introducerea "sau al familiei sale" şi introducerea sintagmei "prin culegerea". Acum, eu o să vă rog să observaţi faptul că denumirea marginală este aceea de încălcare a dreptului la viaţa privată. Or, viaţa privată priveşte elemente strâns legate de persoana ta. De altfel, literatura de specialitate şi consacră dreptul la viaţă privată, dreptul la viaţă de familie, dar ceea ce norma penală ocroteşte aici este dreptul la viaţă privată, la propria intimitate. Deci nu putem fi de acord cu extinderea şi la membrii familiei. În ceea ce priveşte culegerea, o să vă rog, de asemenea, să observaţi faptul că ceea ce se incriminează este acţiunea directă, prin nici un fel de interpunere între tine şi cel care îţi încalcă dreptul tău la viaţă privată. O culegere deja presupune o acţiune mai elaborată şi mai îndepărtată de ceea ce înseamnă viaţă privată. Prin urmare, insistăm pentru menţinerea textului aşa cum a fost adoptat de comisie.

Domnul Cornel Bădoiu:

Domnule preşedinte, iertaţi-mă, îmi daţi cuvântul?

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog.

Domnul Cornel Bădoiu:

Se susţine că nu s-a dorit decât proteguirea dreptului la viaţa privată a persoanei ca atare. Mi se pare că iniţiatorul merge până la jumătatea drumului, pentru că, dacă pe mine mă pozează sau mă interceptează lângă soţia mea, nu ştiu cum nu ar face parte din viaţa mea privată şi nevastă-mea, nu am înţeles, adică familia mea. De aceea zic: modificăm, eventual, şi textul marginal: "Încălcarea dreptului la viaţă privată şi al persoanei şi familiei sale". Şi, atunci, am eliminat orice fel de obiecţie. Mai departe, vă rog să observaţi că modificarea adusă de comisie vorbeşte doar de mijloacele de interceptare de la distanţă, or, eu doresc să elimin sintagma "de la distanţă", pentru că v-am explicat: interceptarea asta poate să mi-o facă chiar la receptorul telefonului sau să-mi pună povestea aceea de interceptare sub ghiveciul cu flori sau în ghiveciul cu flori. Nu e vorba numai de interceptările de la distanţă. Deci sunt o multitudine, o mulţime de modalităţi de a intercepta - video şi audio - activitatea mea, ca persoană, activitatea familiei mele. Mie mi se pare că doar aşa putem acoperi toate situaţiile, chiar şi prin culegerea de informaţii. Nu am înţeles.

Legea şi legiuitorul a fost de acord ca să mă folosesc de informatori. Când? Când urmăresc o persoană despre care am date sau un început de dovadă că e în pragul de a comite infracţiuni. Dar aici este vorba de viaţa mea personală, nu se pune problema că eu aş fi urmărit pentru că aş încerca să săvârşesc o infracţiune. Aşa stau lucrurile. De aceea, vă rog să fiţi de acord cu textul pe care vi l-am propus.

Domnul Valer Dorneanu:

Aş vrea să vă întreb dacă trimiterea la art.203 este greşită sau are vreo explicaţie? În amendamentul dumneavoastră faceţi trimitere la art.203, or, comisia face trimitere la art. 209.

Domnul Cornel Bădoiu (din bancă):

Probabil că s-o fi schimbat renumerotarea.

Domnul Valer Dorneanu:

Este acelaşi text. Vă rog, domnule Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Cu tot respectul pentru distinsul meu coleg, domnul general Bădoiu, cred că amendamentul domniei sale nu poate fi acceptat, din cel puţin următoarele motive:

1. Răspunderea penală este personală şi noi vorbim aici despre persoane şi nu să facem o definire a familiei şi ce înseamnă familia în sens juridic. Răspunderea penală este personală şi vorbim de încălcarea dreptului la viaţă privată a unei persoane. Şi soţia este tot o persoană în familie, în ultimă instanţă.

2. Ar însemna o extindere nepermisă cu potenţial de interpretare abuzivă.

3. Ceea ce domnul general ne spune, avem incriminat mai târziu la 207, 213 în forma nouă la "violarea secretului corespondenţei", unde se spune aşa: "deschiderea unei corespondenţe adresată altuia", ori "interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere de la distanţă, fără drept, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 1 an la 3 ani sau cu zile amendă". Deci, practic avem, aici, în acest articol, articol complementar, articol invocat de dumneavoastră care acoperă orice situaţie pe care dumneavoastră aţi fi avut-o în vedere. Aici - şi ministrul a spus foarte corect - noi suntem la capitolul care vizează domiciliul, este legată toată această incriminare de domiciliu, pentru că art.203 pe care-l avem în faţă vorbeşte de violarea de domiciliu ori a sediului şi din acest punct de vedere referinţa are legătură directă cu domiciliul. Pentru toate celelalte interceptări de orice natură avem, repet, articolul următor care se situează la 207, respectiv 213 în noua formulă.

Iată de ce, pentru a nu da prilej de alte interpretări, de a nu restrânge de fapt exerciţiul acestui drept la viaţă privată, vă propun să menţinem formula din comisie şi, mai mult decât atât, în legislaţia celorlalte state europene pentru viaţa privată există o lege specială. Şi francezii au o lege cu privire la protecţia vieţii private. Acolo, dacă va fi nevoie să menţionăm, să includem alte aspecte, o vom face, veţi veni cu Constituţia, cu art.26 alin.2 care spune că "autorităţile statului respectă viaţa intimă, familială şi privată a persoanei". Aşa spune art.26 din Constituţie. Şi asta se face printr-o lege care vizează respectul vieţii intime, familiale şi private care presupune toate aspectele. Codul penal nu are această valenţă, el protejează domiciliul şi aspectele legate de domiciliu în acest capitol. Dacă dorim o lege generală cu privire la protecţia vieţii private să ni se spună unde are dreptul... sau dacă are dreptul, pe plajă, sau nu să mă fotografieze ca persoană publică cineva, în ce condiţii, cu ce acord să se facă publicarea, deci, toate aspectele care ţin de viaţa intimă a unei persoane, de viaţa de familie, avem o lege specială. Aici, în Codul penal, nu putem extinde aceste lucruri, pentru că vorbim de o chestiune precisă, "domiciliul". Aici ne raportăm la acest aspect, pentru celelalte este cazul şi locul unei legi speciale, de aceea, cred că varianta comisiei trebuie acceptată şi susţinută.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Márton.

Domnul Márton Árpad Ferenc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Nu pot fi de acord cu antevorbitorul meu, pentru că inviolabilitatea domiciliului este art.27 din Constituţie, iar art.26, într-adevăr, reglementează acest drept la viaţă intimă, familială şi privată, deci, dreptul ocrotit de Constituţie este dreptul la viaţă intimă, familială şi privată şi mi se pare că ar fi cel mai corect ca să folosim exact acest termen din Constituţie, "viaţă intimă, familială şi privată" şi atunci vom fi de acord inclusiv cu amendamentul domnului Bădoiu, pentru că eu, cel puţin, cred că s-a introdus această obligativitate a autorităţilor publice să ocrotească în integralitate acest drept constituţional, aşa cum este prevăzut în Constituţie "viaţă intimă, familială şi privată".

Domnul Valer Dorneanu:

Da, domnule deputat.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte, vă rog să supuneţi la vot varianta propusă de comisie. Din punctul meu de vedere, varianta propusă de comisie la amendamentul 270 este acoperitoare şi apără într-adevăr viaţa privată a oricărei persoane prin folosirea mijloacelor de interceptare de la distanţă. Deci, vă rog să supuneţi la voi punctul de vedere al comisiei.

Domnul Cornel Bădoiu:

Domnule preşedinte, cu scuzele de rigoare, eu vreau să vă spun ceva. La art.26 din Constituţie se vorbeşte de "viaţa intimă, familială şi privată".

Domnul Valer Dorneanu:

A spus acelaşi lucru domnul Márton.

Domnul Cornel Bădoiu:

Din capitolul... atenţie! capitolul 2 intitulat în Constituţie "Drepturile şi libertăţile fundamentale". Vă rog să daţi în urmă şi să ajungeţi la art.1 din acest nou Cod penal, care spune aşa: "legea penală - art. l - apără împotriva infracţiunilor", pe cine? "România, suveranitatea, independenţa, cutare, cutare... persoana, drepturile şi libertăţile acesteia". Dacă dumneavoastră vreţi să îmi spuneţi că prin textul iniţiatorului sau al Comisiei juridice să respectă art.1 din acest proiect de nou Cod penal, atunci eu mă înclin, dar eu vă spun că nu este acoperitor decât - îmi pare rău, dar trebuie să susţin varianta pe care v-o propun eu - şi cu asta, supuneţi la vot.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ştefan Cazimir. O să încerc, stimaţi colegi, să vă trimit totuşi la regulament, pentru că văd că lucrurile degenerează din punct de vedere al abuzului de luări de cuvânt. Un amendament respins sau unul admis, îşi susţine iniţiatorul amendamentul şi există câte o intervenţie de fiecare grup parlamentar, câte una.

Domnul Ştefan Cazimir:

În ceea ce mă priveşte, domnule preşedinte, sper să nu mă aflu în unghiul pe care l-aţi schiţat cu o clipă mai devreme, fiind vorba exclusiv de punerea de acord a textului cu marginalul. Redactarea din marginal mi se pare cea corectă, şi anume "viaţă privată", şi vă propun ca şi în text să enunţăm la fel.

Domnul Valer Dorneanu:

În ambele variante este vorba de "viaţă privată"...

Domnul Ştefan Cazimir:

Nu, este vorba de forma articulată din text "viaţa privată" şi eu vă sugeram să păstrăm...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu ştiu unde citiţi dumneavoastră "viaţa privată".

Domnul Ştefan Cazimir:

Exemplarul pe care-l am eu şi care este cel distribuit tuturor colegilor are atât în forma iniţiatorului, cât şi în forma comisiei...

Domnul Valer Dorneanu:

Foarte rău că în varianta, să-i zic aşa, oficială, originară, nu oficială, la mine scrie: "încălcarea dreptului la viaţă privată".

Domnul Ştefan Cazimir:

Cu atât mai bine, mă bucur că acolo nu a mai apărut această greşeală. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Florin Iordache (din bancă):

Textul marginal este bun.

Domnul Ştefan Cazimir:

Domnul Iordache îmi vine în ajutor. Este vorba de redactarea textului însuşi, pe care eu voiam să o pun de acord cu marginalul. La mine în text, atât în forma iniţiatorului, cât şi în textul adoptat de comisie, apare forma articulată "viaţa privată", la rândul 2. Dacă în textul dumneavoastră, domnule preşedinte, s-a cules "viaţă privată", cu atât mai bine.

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi înţeles stimaţi colegi, aţi auzit toate argumentele şi al domnului Bădoiu în amendamentul 36 pe care l-a susţinut şi al comisiei şi al iniţiatorului. Supun votului dumneavoastră întâi amendamentul 270 al comisiei cu privire la art.204.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 4 voturi împotrivă.

Abţineri dacă sunt?

Amendamentul comisiei a fost adoptat cu majoritatea voturilor celor prezenţi.

Domnul Boc mai are un amendament la acelaşi text. Aveţi cuvântul.

Domnul Emil Boc:

Este vorba de amendamentul de la pag.368, la "amendamente respinse", nr.crt.37 şi are legătură cu art.204, în noua numerotare, 210. Deci, la alin.1 care vizează "încălcarea prin orice mijloace de interceptare a dreptului la viaţă privată" se spune "încălcarea dreptului la viaţă privată a unei persoane prin folosirea oricăror mijloace de interceptare de la distanţă de date, informaţii, imagini sau sunete din interiorul locurilor menţionate în art.209 alin.1, fără consimţământul persoanei care le foloseşte sau fără permisiunea legii, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 1 an la 3 ani sau cu zile amendă".

În urma discuţiilor din comisie cu privire la implicaţiile acestui text cu privire la faptul că printr-un asemenea text ar fi afectat dreptul de a putea realiza fotografierea sau filmarea din locuri publice a exteriorului unui imobil cu destinaţie de locuinţă, reşedinţă sau casă de vacanţă, s-a introdus un nou alineat aici care spune: "fotografierea sau filmarea din locuri publice a exteriorului unui imobil cu destinaţie de locuinţă, reşedinţă sau casă de vacanţă, aparţinând oricărei persoane nu constituie infracţiune". Cred că este un progres şi este un lucru foarte bun din această perspectivă.

Amendamentul pe care l-am formulat şi pe care aş insista să-l avem conţinut chiar dacă el este mult mai general decât amendamentul particular cu privire la fotografiere şi amendamentul pe care l-am formulat sună în felul următor: "Fapta nu constituie infracţiune dacă se referă la aspecte ale vieţii private ale unei persoane care afectează capacitatea acesteia de exercitare a unei funcţii publice". Prin aceasta am vrut să stabilim o regulă generală că atunci când vorbim de aspecte ale vieţii private ale unei persoane, dar care prin activitatea ei afectează destinul public, faptele prezentate nu constituie infracţiune, pornind de la premisa că trebuie să existe o cenzură mai accentuată în cazul persoanelor publice în raport cu persoanele private. Textul cu fotografierea este bun, dar nu face nici o distincţie că e persoană publică sau persoană privată, spune că se poate fotografia. Dar, atenţie! Fotografierea sau filmarea din locuri publice. Dar dacă, de exemplu, este fotografierea sau filmarea de pe un loc privat al unei alte persoane, mai este posibil acest lucru? Nu este un drum sau undeva, nu este un trotuar, se spune că sunt doar două vecinătăţi, se spune: nu este loc public acolo, că este proprietatea lui X. Acest lucru nu mai este posibil să fie făcut din acest punct de vedere. Şi atunci, iată cum s-ar putea găsi tot felul de subterfugii juridice.

Soluţia pe care v-o propun este mult mai avantajoasă şi acoperitoare, pentru că vizează calitatea persoanei. Dacă acea persoană, prin activitatea pe care o desfăşoară, repet, are impact asupra vieţii publice, nu ne interesează dacă este persoană privată şi nu este implicată în spaţiul public să cheltuiască resurse publice sau să utilizeze resurse publice. Nu ne interesează, dar dacă este vorba de o persoană care utilizează, cheltuieşte şi gestionează resurse publice, evident că trebuie să avem în vedere un mijloc de control mult mai accentuat.

Iată de ce, amendamentul pe care l-am propus este inspirat şi din legislaţia altor state europene, credem că, corespunde exigenţelor menţionate şi ar completa foarte bine alin.2 introdus de către comisie. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna ministru, vă rog să vă pronunţaţi cu privire la amendamentul susţinut de domnul deputat Boc.

Doamna Cristina Tarcea:

Eu nu am înţeles exact din expunerea orală dacă amendamentul domnului deputat este legat de alin.2 sau de alin.1 al art.204, după modificare 210. Deci, un alineat nou ceea ce înseamnă că este aplicabil şi în ceea ce priveşte alin. 2 şi în ceea ce priveşte alin. 1.

Am făcut această întrebare pentru că dacă am accepta ideea că el se referă şi la alin.2, am intra într-o situaţie destul de periculoasă în care fotografierea din exterior a unor persoane fizice obişnuite ar putea constitui infracţiune. Deci, ideea este că el se leagă de 210 alin.1.

Aşa cum am arătat, încălcarea dreptului la viaţă privată este vizat de dispoziţiile art.204, aşa cum a fost el incriminat. Era vorba de acea intimitate a persoanei. Cred că atunci când vorbim de exercitarea de către o persoană publică a unor activităţi de natură a influenţa exercitarea mandatului sau funcţiei sale nu mai suntem în domeniul vieţii private, pentru că avem dispoziţiile din Legea privind accesul la informaţie publică şi care prevede o menţiune de acest gen în sensul că nu sunt informaţii private, ci informaţii publice, informaţiile privind persoana publică atunci când aceste informaţii sunt de natură a-i afecta exerciţiul funcţiei sale. Prin urmare, nu cred că este o chestiune de incriminare, ci pur şi simplu o chestiune de interpretare a unei anumite situaţii de fapt ca infracţiune sau nu, în funcţie de circumstanţele fiecărei cauze.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Bădoiu. Vă rog să precizaţi dacă este vorba de un punct de vedere personal sau în numele comisiei.

Domnul Cornel Bădoiu:

În numele comisiei.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog.

Domnul Cornel Bădoiu:

Domnule preşedinte, nu putem fi de acord cu amendamentul domnului Boc, pentru că dacă ar fi acceptat s-ar aduce atingere art.30 alin.6 din Constituţia României, care spune aşa: "libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Vreau să vă mai spun că prin acest amendament, practic se goleşte de conţinut infracţiunea respectivă care se regăseşte în alin.1 al art.204. Deci, practic nu-şi mai găseşte niciodată aplicarea, domnule Boc. De aceea eu zic că dumneavoastră trebuie să aveţi în vedere şi ce spune art.29 alin.2, că libertatea de gândire şi a opiniilor trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi respect reciproc, ori dumneavoastră eliminaţi din start astfel de situaţiuni.

Cred că trebuie să existe un echilibru între dreptul fiecăruia la viaţă privată şi dreptul opiniei publicului de a fi informat. Numai dacă păstrăm acest echilibru putem într-adevăr să asigurăm garantarea drepturilor fundamentale ale cetăţeanului. Vă mulţumesc.

Deci, comisia este pentru respingerea amendamentului.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Boc, vă dau cuvântul cu rugămintea să vă angajaţi solemn că de aici încolo respectaţi regulamentul cu privire la prezentarea amendamentului. Deci, o intervenţie pentru dezvoltarea şi argumentarea...

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte, dumneavoastră, cu tot respectul, confundaţi un articol din regulament care vorbeşte de dreptul fiecărui grup parlamentar cu dreptul autorului amendamentului. Nimic nu militează... sub rezerva că supuneţi la vot sistarea discuţiilor, dar autorul are dreptul să-şi susţină amendamentul.

Domnul Valer Dorneanu:

Păi, v-am dat cuvântul şi l-aţi susţinut chiar foarte dezvoltat, subliniind de câte trei, patru ori aceeaşi idee.

Domnul Emil Boc:

Nu. nu, nu-i adevărat. Au apărut elemente noi.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog să vă referiţi la elementele noi.

Domnul Emil Boc:

Şi distinsul coleg, cu subtilitatea domniei sale, a inclus un element nou pe care aş dori să-l precizez. Domnia sa, cu prestigiul şi cu abilitatea pe care o are a venit şi a invocat un text constituţional corect din acest punct de vedere, uitând la rândul său, domnia sa să mai invoce un alt articol din Constituţie, art.20 care spune că dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, adică şi drepturile despre care dumneavoastră aţi vorbit, libertatea de exprimare, se interpretează şi se aplică în concordanţă cu documentele şi pactele internaţionale la care România este parte, subliniind prioritatea reglementărilor internaţionale în materia drepturilor omului în raport cu România, art.20 din Constituţie, care spune foarte clar: drepturile şi libertăţile se interpretează în concordanţă cu documentele internaţionale la care România este parte şi care fac parte din dreptul intern. Odată stabilit acest lucru, că ele se interpretează în concordanţă cu documentele internaţionale ne ducem la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificate de România face parte din dreptul intern, deci, trebuie să interpretăm libertatea de exprimare în concordanţă cu textul Convenţiei Europene. Avem textul Convenţiei Europene, ne ducem la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a creat în practică multiple situaţii cu privire la aceste aspecte, iar în cazul, de exemplu, Lisbod sau ".., n-am toată documentaţia la mine, dar este unul cunoscut, un caz de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cazul Lisbod, se spune foarteclar că limitele criticii acceptabile sunt mult mai largi pentru persoanele publice în raport cu persoanele private, pentru că demnitarii sunt aceia care trebuie să fie... persoanele publice în ansamblu trebuie să fie monitorizate cu privire la fiecare act, fiecare faptă pe care o fac, întrucât ei gestionează şi utilizează resurse publice şi au alte modalităţi de exprimare şi de a putea fi urmărite, în timp ce o persoană privată nu cheltuieşte asemenea resurse.

Deci, jurisprudenţa Curţii Europene în interpretarea libertăţii de exprimare vine şi creează această separare; una este viaţa privată a persoanei publice, una este viaţa privată a persoanei private care nu are tangenţă cu sfera publică şi întotdeauna se spune sfera privată a persoanei publice este mult mai restrânsă. Până unde este restrânsă? Până acolo unde activitatea lui nu afectează interesul public; în măsura în care prin partea lui de viaţă privată afectează interesul public, ea se restrânge. Este o chestiune de opţiune dacă vrei să fi sau nu persoană publică, dar în momentul în care ai optat, îţi asumi şi această responsabilitate că sfera ta se îngustează şi amendamentul meu vizează tocmai această situaţie când viaţa privată a persoanei publice, în măsura în care afectează destinul public, ea trebuie să fie cunoscută opiniei publice. Acele aspecte care nu afectează destinul public, nu afectează imaginea cetăţii, nu afectează gestionarea intereselor societăţii, nu ne interesează, este viaţă privată, cealaltă trebuie să intre sub rigorile controlului, aşa cum este prevăzut de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Deci, respectând textul Constituţiei, cred că acest amendament poate fi susţinut. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Márton şi domnul Moiş şi după aceea propun sistarea discuţiilor.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 3 voturi

Abţineri?

După intervenţia domnului Moiş vor fi sistate discuţiile şi voi supune amendamentul domnului Moiş la vot.

Domnul Márton Árpad Ferenc:

Domnule preşedinte,

Cu un amendament mai înainte, domnul Boc a susţinut că ar fi bine ca viaţa familială să fie reglementată printr-o lege care probabil va veni, numai că de data aceasta suntem în faţa unei legi existente, cea care protejează datele personale şi cred că întreg alin.1 trebuie să fie interpretat în întregul spirit al acelei legi privind datele personale, care ne spun care sunt datele care sunt publice, care nu sunt publice, care sunt persoanele, care sunt acele elemente ale vieţii intime ale persoanelor publice care sunt, într-adevăr, de domeniul apărat şi care nu sunt de domeniul apărat şi mi se pare că într-o frază, aşa cum aţi formulat-o dumneavoastră, s-ar putea să greşim dacă încercăm doar să scoatem o singură frază din mai multe articole de reglementare, pentru că eu dacă citesc acest text m-ar putea duce chiar în domeniul sănătăţii unor persoane care ar putea la un moment dat afecta capacitatea acesteia de exercitare a funcţiei publice şi totuşi nu este de domeniul care nu trebuie să fie apărat de această lege. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dacă am accepta amendamentul propus de către domnul deputat Boc ar însemna că dânsul ar avea voie să o fotografieze prin gard pe doamna Mona Muscă fără nici un fel de probleme. Textul de lege vizează protejarea vieţii private a fiecărui cetăţean, fără să facă distincţie între persoanele publice şi persoanele private. Nu putem crea un text special pentru persoanele publice, că acestea trebuie să trăiască în vitrină unde să poată fi fotografiate, să li se scurme în biografie care privesc viaţa strict personală.

În ceea ce priveşte aspectul exercitării funcţiei publice, sigur, asta este deschisă, pot să-i întrebe, pot să-i verifice documentele semnate, declaraţii ş.a.m.d. Nimeni nu opreşte pe nimeni să se facă verificări, dar textul acesta vizează viaţa privată, inclusiv a persoanelor publice, de aceea nu putem fi de acord cu această completare a textului legal, mergem pe formula propusă de către comisie.

Domnul Valer Dorneanu:

Am votat sistarea discuţiilor, stimate coleg. Îmi pare rău. Oricând, fiind acum prezent aici, înţeleg voi fi atent la intervenţiile dumneavoastră. Acum am votat şi nu mai pot reveni asupra votului.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Boc.

Cine este pentru? Domnule Boc, tocmai puneam la vot amendamentul dumneavoastră şi intram în paradoxul de a nu vota nici măcar dumneavoastră propriul amendament.

3 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Amendamentul domnului Boc a fost respins.

La 205 urmăriţi vă rog amendamentul 271. Dacă aveţi obiecţiuni? Domnul Văsălie Moiş. Aveţi amendament?

Ţin să vă anunţ cu regret că nu aveţi amendament şi nici grupul dumneavoastră nu are amendament. Există un amendament personal, al domnului Bolcaş care nu este aici şi, în consecinţă, nu îl poate susţine. Nu, nu, îmi pare foarte rău. (Domnul deputat Moiş insistă să vină la microfon pentru a susţine amendamentul domnului Bolcaş.) Puteţi susţine un amendament al grupului, dar nu puteţi susţine un amendament al unui coleg absent.

La 206 dacă sunt obiecţiuni la amendamentul 272? Nu sunt. Adoptate şi amendamentele 271 şi 272, modificat textele şi renumerotat.

Art.207, amendamentul 273. Votat amendamentul, modificat textul.

Art.208. Urmăriţi amendamentul nr.274.

Votat amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.209. Urmăriţi amendamentul nr.275.

Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.210. Urmăriţi amendamentul nr.276.

Admis amendamentul; modificat şi renumerotat textul.

Art.211 - amendament nr.277.

Admis amendamentul; modificat şi renumerotat textul.

Titlul Capit.VIII.

Votat textul iniţiatorului.

Art.212. Urmăriţi amendamentul nr.279.

Admis amendamentul, votat şi renumerotat textul.

Art.213. Amendamentul nr.280.

Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.214. Urmăriţi amendamentul nr.281.

Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Deci, la art.214 s-a adoptat amendamentul nr. 281 şi s-a renumerotat textul.

Art.215. Amendamentul nr.282 - "Perversiunea sexuală"; ca să nu fie nici o îndoială cu privire la texte, amendamente şi titlu.

Nu sunt obiecţiuni.

Votat amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Domnul Haşotti îmi spune că aveţi un amendament pe acest text.

Vă mulţumesc.

A renunţat domnul Boc la acest amendament.

Art.216. Amendamentul nr.283 - "Corupţia sexuală".

Nu sunt obiecţiuni.

Votat amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

La art.217, comisia nu are amendament.

Dacă sunt obiecţiuni?

Votat textul iniţial.

Art.218; amendamentul nr.285.

Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Art.219; amendamentul nr.286.

Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Titlul Capit.VIII.

Votat textul iniţial.

Art.220; amendamentul nr.288 - "Calomnia".

Domnul deputat Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

La pag.370, nr.crt.42, amendament respins, sunt două amendamente pe care le-am depus şi care vizează definiţia calomniei.

Potrivit proiectului de Cod penal, insulta nu mai este incriminată la nivel penal, ci este lăsată la nivel civil.

Calomnia, însă, rămâne incriminată la nivel penal şi, în consecinţă, orice persoană care ar putea fi condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie, va avea cazier judiciar, chiar dacă sancţiunea propusă este cea a zilelor amendă, în cuantum de la 20 la 120 de zile.

Două probleme: pentru egalitate de tratament juridic şi pentru a da o reală libertate de exprimare, credem că acelaşi tratament se impune şi pentru calomnie, la fel ca şi în cazul insultei. Altfel spus, calomnia nu ar mai trebui să fie incriminată la nivel penal. Ea ar trebui să rămână în domeniul dreptului civil şi orice persoană care se simte calomniată va trebui şi va avea la dispoziţie posibilitatea acţiunii juridice în civil, cu solicitate de despăgubiri şi de obţinere a unei reparaţii echitabile.

A menţine, în continuare, la nivel penal incriminarea calomniei, înseamnă a menţine o barieră în calea libertăţii de exprimare, prin efectul disuasiv, de intimidare pe care o asemenea sancţiune îl are asupra, aşa cum am menţionat, libertăţii de exprimare, inducând la cei care ar trebui să utilizeze libertatea de exprimare ca o armă în interes public, pentru satisfacerea acesteia şi pentru corecta informare a cetăţenilor, inducând un element de disuasiune, de ameninţare implicită că oricând pot face obiectul unei acţiuni penale şi a unui cazier judiciar.

Din acest punct de vedere, societăţile democratice au încercat să susţină această idee, de a lăsa la nivel civil - şi nu la nivel penal - o asemenea faptă, subliniindu-se faptul că nu este normal ca într-o societate democratică delictele de opinie să fie sancţionate la nivel penal, delictele de opinie urmând să fie sancţionate la nivel civil. Aceasta este optica majorităţii statelor democratice. Evident, există şi state în care se menţine în continuare calomnia la nivel penal.

Dar, având în vedere realităţile din România, recentele critici din rapoartele de ţară - mă refer aici la raportul din noiembrie al Comisiei Europene cu privire la România; mă refer la Raportul din Parlamentul European, al Comisiei de politică externă, şi la Raportul adoptat de Parlamentul European cu privire la România, unde libertatea de exprimare este şi figurează printre aspectele negative la care România nu răspunde exigenţelor europene, apreciindu-se că există limită şi barieră serioasă din acest punct de vedere. Ar fi un semnal politic, în acest moment, prin eliminarea sancţiunii penale a calomniei, că România doreşte să îmbunătăţească standardele libertăţii de exprimare prin ceea ce am menţionat mai înainte. Ar fi un semnal politic foarte important.

Şi, nu în ultimul rând, aş vrea să menţionez faptul că actuala formulă, care nu sancţionează cu închisoare calomnia, dar o sancţionează cu zile amendă, are, totuşi, un efect dăunător asupra libertăţii de exprimare. De ce? Potrivit Codului penal propus, sancţiunea este de la 20 la 120 de zile amendă. Dacă ne uităm în Codul penal cu cât se sancţionează o zi amendă, vedem că judecătorul are la dispoziţie să aplice pentru fiecare zi amendă un cuantum între 100 de mii şi un milion de lei. Şi atunci, putem ajunge la situaţia în care, pentru o banală şi pentru o simplă faptă de calomnie, o persoană să poată fi sancţionată cu o pedeapsă penală, constând în zile amendă în valoare de până la 120 de milioane de lei. Această măsură propusă credem noi că nu este proporţională, nu este proporţionată cu situaţia din România, cu situaţia financiară, cu disponibilităţile şi cu resursele materiale pe care le au cetăţenii.

Şi, din acest punct de vedere, menţinerea unui cuantum ridicat al dimensiunii pecuniare, înseamnă implicit - iarăşi menţionez - un factor de intimidare în calea acelora care ar dori, prin acţiunile lor, să servească interesul public.

De aceea, amendamentul meu principal este de eliminare a calomniei din Codul penal şi de a o trimite definitiv în Dreptul civil, acolo unde-i este locul. În subsidiar, dacă acest amendament nu va fi acceptat, dumneavoastră să fiţi de acord să reducem cuantumul zilelor amendă în cazul infracţiunii de calomnie de la 5 la 100, apreciind că o amendă care să meargă până la 100 de milioane de la 5 milioane, este o abordare absolut suficientă şi, din punctul nostru de vedere, ar acoperi, în limita în care se mai poate vorbi de acoperire, exigenţele europene.

Repet, însă, soluţia ...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, serios, mă sesizează şi colegii mei că repetaţi de foarte multe ori acelaşi lucru.

Domnul Emil Boc:

Repetiţia este mama învăţăturii, domnule preşedinte, şi poate, cu ocazia aceasta, dumneavoastră nici nu veţi mai discuta, vom supune direct la vot acceptarea amendamentului şi cu asta toată lumea-i mulţumită şi s-au rezolvat problemele.

Domnul Valer Dorneanu:

Dimpotrivă, eu aş propune sălii altceva. Având în vedere prezenţa absolut nesemnificativă la dezbaterea unuia dintre cele mai controversate şi importante texte, v-aş propune să amânăm dezbaterea acestui articol atunci când va fi stabilită ora votului final pentru Codul penal. Pentru că nu este posibil să ne pronunţăm într-o problemă atât de importantă cu un scor de sub 20, în total.

Dacă sunteţi de acord cu această propunere?

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte, nu credem că celelalte articole din Codul penal sunt neimportante şi acesta este singurul articol important din Codul penal, că asta ar însemna ofensă la adresa juriştilor. Pentru că ...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu, nu. N-aţi înţeles bine. Am zis că acesta a trezit cele mai importante dezbateri, sau cele mai controversate. N-am zis că acesta este cel mai important.

Domnul Emil Boc:

Bine, nu ne opunem la o dezbatere reală, ci chiar o susţinem. Dar, repet, să nu se înţeleagă faptul că celelalte articole pe care le-am dezbătut ar fi fost neimportante şi doar un singur articol din tot Codul penal este important.

Domnul Valer Dorneanu:

Deci, nu interpretaţi dumneavoastră cum vă convine spusele mele. Eu m-am referit la faptul că este una dintre cele mai controversate probleme.

Dacă sunteţi de acord cu amânarea?

Poftiţi.

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Domnule preşedinte, consider că la articolul la care doream să iau cuvântul era o problemă şi mai importantă ...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, dacă-i aşa de important, vă rog eu, staţi în sală de la începutul dezbaterilor până la sfârşit, pentru că toate sunt .... Nu veniţi 5 minute şi atunci să vă dau cuvântul, chiar dacă noi suntem la cu totul alte texte.

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Domnule preşedinte,

Dacă doriţi să aveţi un dialog cu mine veniţi aici, la tribună, şi nu mai staţi pe acel scaun, unde ...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu, nu am dialog cu dumneavoastră, dar sunt dator să moderez discuţiile, stimate coleg.

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Şi nu aveţi dreptul!

Domnul Valer Dorneanu:

Am şi dreptul şi regulamentul ...

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Şi eu vă spun că mi-aţi luat cuvântul pe o problemă mai importantă. Dacă dumneavoastră consideraţi că suntem prea puţini în sală, întrerupeţi lucrările de astăzi ale plenului Parlamentului şi le reluaţi doar în momentul în care, la opinia dumneavoastră, nu conform regulamentului, vom fi destui în sală pentru gravitatea problemelor pe care le discutăm.

Deci, după părerea mea, nu aveţi dreptul să cereţi să sărim peste acest punct, deoarece în Codul penal totul este la fel de important.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Rog şefii grupurilor parlamentare să avem o discuţie înainte de a decide cu privire la continuarea dezbaterilor.

Deci, şefii grupurilor parlamentare sau înlocuitorii acestora, aş ruga să vină la mine în birou.

Şi, în orice caz, vă spun categoric că, în virtutea atribuţiilor care le am, pot să-i atrag atenţia unui deputat care nu stă în sală şi care vine atunci când noi discutăm un text care nu are nici o legătură cu intervenţia dânsului, să-i dau retroactiv cuvântul, pentru a interveni ca să se remarce şi pe urmă să plece din sală.

Cei care doresc să dezbată şi să participe la dezbateri, să rămână aici tot timpul în sală.

Deci, rog şefii grupurilor parlamentare să vină fie în Biroul permanent, fie în biroul meu. (Şefii grupurilor parlamentare se consultă, la prezidiu, cu domnul preşedinte Valer Doneanu.)

Având în vedere ora destul de târzie în raport de dezbaterea unei legi importante şi prezenţa nesemnificativă, pentru a lua decizii în probleme controversate, suspendăm şedinţa de astăzi, dar, mâine vom avea plen de la ora 9,00.

V-aş ruga să comunicaţi la toţi colegii şi să-i îndemnaţi să participe măcar la votarea uneia dintre cele mai importante legi, dacă la celelalte nu înţeleg să participe.

Şedinţa s-a încheiat la ora 14,30.