Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Constantin Niţă, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Nicolae Leonăchescu şi Puiu Haşotti, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa celor mai vrednici deputaţi!

Începem şedinţa dedicată intervenţiilor.

Cine este primul pe listă? Primul pe listă a depus la secretariat, domnul Stănescu; domnul Timiş a depus la secretariat, doamna Lia Olguţa Vasilescu, la secretariat.

Domnul Bara.

Domnul Radu-Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "O parodie cinematografică ieftină".

Fiind un om politic şi gospodar, încerc să-mi organizez zilnic timpul astfel încât să-mi îndeplinesc onorabil obligaţiunile ce-mi revin, pentru fiecare din calitatea mai sus menţionată, concomitent cu dorinţa mea de a fi cât mai bine informat cu elementele politice, sociale sau culturale, elemente pe care mijloacele mass-media ni le oferă din plin.

Mărturisesc că, din acest punct de vedere, nu întotdeauna reuşesc să citesc ziare sau să vizionez emisiuni TV la nivelul dorinţelor mele. Când totuşi o fac urmăresc în special posturile româneşti de televiziune şi, dacă timpul îmi permite, vizionez şi alte programe străine.

Aşa stând lucrurile, recunosc că, personal, nu am ştiut că există un post de televiziune franco-german intitulat "ARTE", decât atunci când "Antena 1" a difuzat un documentar cinematografic intitulat foarte pompos "ŞAH MAT", preluat de la postul "ARTE", film ce a provocat şi provoacă încă multe valuri atât în ţară, cât şi în afara ţării.

Evident că, după rularea filmului, o mulţime de analişti politici au comentat cât mai divers posibil cele vizionate, dar, din păcate, am sesizat la mulţi aşa-zişi analişti politici dorinţa de a denigra tot ceea ce ţine de demnitatea naţională, susţinând vehement că evenimentele prezentate sunt absolut reale.

Filmul realizat la iniţiativa unei doamne, Sussane Brandstatter, suficient de tânără ca să nu mă conducă la gândul că a fost greu să aibă acces la informaţiile din acea perioadă, reprezintă o însăilare de scene surprinse în timpul revoluţiei române, imagini în care se regăsesc personalităţi de notorietate care, prin fraze scoase din context, fac să inducă în rândurile populaţiei o stare de nelinişte.

Filmul este o făcătură ordinară, o încercare de minimalizare a rolului poporului român în declanşarea şi izbânda propriei noastre revoluţii, o manipulare abil regizată şi lansată pe piaţa europeană într-un moment-cheie pentru viitorul României.

Ideea că întreaga mişcare de răsturnare a fostului regim a fost organizată şi instrumentată de către serviciile de informaţii străine, în speţă CIA sau KGB, este agrementată de declaraţii vagi şi evazive, se merge până acolo încât se afirmă că domnul Iliescu era în vederile americanilor ca posibil înlocuitor al dictatorului, încă din anii 1980.

Se exagerează, de asemenea, rolul pastorului Tökes în declanşarea mişcărilor de protest de la Timişoara. Într-o confuzie şi întortochiată intervenţie, nesprijinită de imagini, fostul premier maghiar din anul 1989, Miklos Nemeth, afirma că pe teritoriul ungar au fost organizate tabere de instruire a disidenţilor români.

Filmul mai conţine şi unele imagini transmise de zeci de ori pe posturile noastre de televiziune, montate însă neconform cu ordinea acestora în timp, unele fiind chiar fără legătură cu revoluţia română.

Am apreciat promptitudinea canalului 1 al televiziunii maghiare, organizatorul unor dezbateri ample despre revoluţia română, prilej cu care, prin contribuţia unor personalităţi de seamă ale anilor 1989, ca şi prin contribuţia actualilor demnitari maghiari, se neagă şi se anulează toate tezele susţinute în film.

Este interesant de ştiut din ce motive, cel care a comandat, finanţat şi difuzat această parodie cinematografică a făcut-o tocmai acum, când suntem primiţi ca membru deplin în NATO.

Gândindu-mă mai bine, îmi amintesc de un fost general de securitate, fugit cu mulţi ani în urmă, şi mă întreb: "să fie o simplă coincidenţă în alegerea acestui moment"?

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Dan Brudaşcu.

Va urma domnul Aurel Gubandru.

Domnul Dan Brudaşcu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În şedinţa de astăzi doresc să adresez o scrisoare deschisă domnului prim-ministru, Adrian Năstase:

După cum cunoaşteţi, în această perioadă premergătoare alegerilor locale programate pentru data de 6 iunie a.c., toate partidele politice acţionează pentru stabilirea listelor de candidaţi pentru funcţiile de primar şi consilier local. Filialele judeţene şi organizaţiile locale ale PRM acţionează în conformitate cu legile în vigoare în întocmirea acestor liste.

În orice ţară democratică, o asemenea acţiune se poate desfăşura în condiţii normale, fără nici un fel de ingerinţă din partea autorităţilor publice sau a altor instituţii ale statului.

Din păcate, acest lucru nu se întâmplă şi în România. De mai multă vreme, o serie de parlamentari din opoziţie au semnalat, inclusiv de la acest microfon, faptul că primarii PSD, adesea sprijiniţi de Poliţie şi Jandarmerie, împiedică organizarea de întâlniri cu electoratul, refuzând să le pună la dispoziţie, inclusiv contra cost, spaţii în unităţi şcolare sau cămine culturale.

Acest lucru s-a întâmplat şi în judeţul Cluj. Eu însumi am fost împiedicat de autorităţile din comunele Bobâlna şi Vad să organizez în condiţii civilizate asemenea întâlniri cu electoratul, fiind obligat să le desfăşor sub cerul liber.

Recent, constat un fapt mult mai grav. Candidaţii PRM la funcţiile de consilier local şi primar sunt ameninţaţi de actualii primari - în majoritatea lor PSD - şi de organele de poliţie, sau organele silvice. În mod concret, primarii din localităţile Chinteni, Mica, Mărişel, Bobâlna, Beliş, Vad, Apahida, Mărgău, Mănăstireni şi Băişoara din judeţul Cluj exercită presiuni pentru a-i determina pe potenţialii contracandidaţi ai PRM să renunţe să se mai prezinte în alegeri. În majoritatea cazurilor, aceştia au şi concursul organelor de poliţie din comunele respective care, atunci când candidaţii respectivi desfăşoară activităţi comerciale private, trec la aplicarea de amenzi firmelor în cauză, inventând tot felul de motive fantasmagorice.

Un alt caz, la fel de grav, este cel din comuna Beliş, unde directorul S.C. ROMSILVA S.A. Cluj a dispus retrogradarea din funcţia de tehnician a consilierului PRM, pentru că acesta a refuzat să treacă la partidul de guvernământ, iar, în prezent, îl ameninţă cu desfacerea contractului de muncă, fără absolut nici un alt motiv decât participarea la viitoarele alegeri, tot pe listele de consilieri ai PRM. Nu este singurul caz.

Unul, la fel de şocant, este cel din Băişoara, comună în care primăriţa, fostă pedistă, face legea. Împreună cu Poliţia, ea terorizează, de câţiva ani, pe preşedintele Organizaţiei PRM, obligându-l prin amenzi usturătoare, să nu mai participe la viitoarele alegeri.

Domnule prim-ministru, în calitate de deputat de Cluj, vă solicit să interveniţi în aceste situaţii hilare, grave şi inacceptabile, nu numai pentru Filiala Cluj a PRM, dar şi pentru ideea de alegeri democratice.

Sub ameninţarea şi teroarea pe care o practică primarii nominalizaţi, precum şi organele de poliţie şi ceilalţi şefi de instituţii, nu vom putea avea alegeri democratice. Asemenea practici nu au nimic de a face cu democraţia şi statul de drept.

În ce mă priveşte, doresc să vă informez de pe acum că fiecare caz în parte, însoţit de declaraţiile celor în cauză, vor fi înaintate domnului Jonathan Scheele, domnului Günther Verheugen şi altor reprezentanţi ai Consiliului Europei. Nu putem admite ca alegerile de la 6 iunie a.c. să se desfăşoare sub semnul fricii, terorii, ameninţării, sau şantajului.

Vă solicit, totodată, să respectaţi separaţia puterilor în stat şi să nu mai admiteţi ca organele de poliţie să facă poliţie politică.

În caz contrar, voi propune conducerii centrale a Partidului România Mare să solicite monitorizarea alegerilor locale şi generale de către instituţiile vest-europene.

Cu siguranţă, această solicitare nu va fi favorabilă imaginii externe a Cabinetului pe care-l conduceţi, ci va confirma, în ochii occidentalilor, preocuparea obsesivă de revenire la dictatura partidului unic şi totalitar.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Aurel Gubandru. Va urma domnul Ştefan Baban.

Domnii deputaţi Pavel Târpescu şi Codrin Ştefănescu au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi se numeşte "Primarul Buzăului este favoritul cetăţenilor la alegerile locale".

Constantin Boşcodeală, primarul municipiului Buzău din anul 1996, va intra sigur în istoria noastră, a buzoienilor, pentru implementarea celui mai mare program de infrastructură din istoria urbei de pe malul râului cu acelaşi nume.

La reabilitarea termică a municipiului, la modernizarea celor două pieţe centrale, la modernizarea străzilor, a bazarului, iată, se adaugă această superlucrare: reabilitarea staţiei de epurare, a reţelei de canalizare şi a reţelei de distribuţie a apei în municipiul Buzău.

Proiectul, în valoare tortală de 35.433.550 euro, urmăreşte reabilitarea staţiilor de pompare a apei, reabilitarea şi extinderea reţelei de distribuţie a apei şi a reţelei de canalizare, precum şi a staţiei de epurare Buzău. Aceasta înseamnă că peste 50 de kilometri de reţea veche va fi înlocuită, iar reţeaua de canalizare va fi extinsă cu 20-27 de kilometri în cartierele Poştă şi Mihai Viteazu.

În conformitate cu obiectivele generale ale Programului ISPA pentru sectorul de mediu, proiectul pentru Buzău va urmări: îmbunătăţirea calităţii mediului şi a condiţiilor de viaţă ale oamenilor, prin reabilitarea infrastructurii de apă potabilă şi canalizare; îmbunătăţirea sistemului de tratare a apelor uzate care sunt deversate în râul Buzău şi, indirect, în Siret, cu consecinţe favorabile asupra calităţii apei din Dunăre şi Marea Neagră; reducerea impactului negativ asupra pânzei freatice datorită componentelor chimice, biologice şi bacteriologice.

La evenimentul desfăşurat în Palatul Comunal au participat reprezentanţi ai Ministerului Integrării, Mediului şi Gospodăririi Apelor, ai Ministerului Finanţelor şi ai Comisiei Europene la Bucureşti. Au fost prezenţi: dr. Ion Vasile - prefectul judeţului Buzău, Viorel Constantinescu - preşedintele Consiliului judeţean, şi ing. Constantin Boşcodeală - primarul municipiului Buzău.

Apropiatele alegeri locale creează frisoane candidaţilor la funcţia de primar al Buzăului, pentru că actualul edil-şef are, pe lângă tinereţea sa, şi o bogată experienţă, realizări multiple, dar şi perspectiva de a face din municipiul nostru un oraş european.

Sunt sigur că, la 6 iunie 2004, nu vom avea un primar nou la Buzău. cu atât mai bine pentru alegători!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban. Va urma domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Am câştigat bătălia, dar ne aşteaptă războiul"

Primirea României ca membru cu drepturi depline în Alianţa Nord-Atlantică reprezintă o victorie imensă şi răsunătoare, poate cea mai importantă în ultimii 14 ani de tranziţie post-revoluţionară. Nu ne ţine nici de foame, nici de frig, dar ne redă încrederea în noi şi, mai ales, în faptul că ni s-a recunoscut adevărata valoare, cât şi eforturile depuse pentru a merita acastă onoare.

A fost un traseu lung şi anevoios, presărat şi cu greşeli şi cu piedici puse pe nedrept, însemnat cu momente grele şi de umilinţă pe care nu trebuie să le uităm niciodată, pentru că această victorie nu ar fi reală dacă nu am ţine cont şi de greşelile făcute. Privind în urmă, nu putem să nu remarcăm că puţini dintre noi şi-ar fi închipuit, în urmă cu 14 ani, că drapelul României va flutura la Cartierul General NATO de la Bruxelles.

Rememorând, fără patimă, clipele care au trecut de la depunerea cererii de aderare din 1994, putem să spunem că soarta ne-a fost când potrivnică, când ne-a zâmbit în această cursă, care trebuia dusă la final. Am reuşit să trecem toţi de motivele politice invocate, unele drepte, altele nedrepte, cum ar fi apropierea faţă de Rusia, am reuşit să demonstrăm că suntem parteneri şi aliaţi de nădejde în conflictul din Serbia, Kosovo, Afganistan, Irak etc. Iar evenimentele din 11 septembrie 2001 din SUA au demonstrat că dorim şi putem să facem parte din această mare alianţă a lumii. Durerea respingerii din primul val al extinderii NATO este uitată acum de bucuria şi ceremoniile care marchează azi acest moment istoric şi care nu vor putea fi uşor uitate, mai ales că ţara noastră demonstrase de mult că poate sta alături de puterile lumii, prin participarea la campaniile militare din zonele fierbinţi de pe glob.

Desigur, apartenenţa României la NATO presupune şi avantaje, dar şi costuri asumate. Punând în balanţă cele două părţi, câştigul nu ar fi imediat, ci pe termen mediu şi lung. În primul rând, ţara noastră va obţine un plus de stabilitate şi garanţii de securitate sporită faţă de orice tendinţă revizionistă. Apoi, ne vom regăsi într-un sistem de apărare colectivă şi vom avea acces la mai multe informaţii, informaţii care ne vor putea oricând pune în alertă la cea mai mică ameninţare şi la informaţii în legătură cu problemele cu care se confruntă lumea. Un alt avantaj - şi poate cel mai important - îl reprezintă poziţia şi statutul politic pe care-l va avea România în cadrul negocierilor cu Uniunea Europeană, deoarece acest lucru reprezintă un alt obiectiv vital care este urmărit de peste 14 ani. Statutul nostru de membru al Alianţei Nord-Atlantice ne va conferi noi atuuri în tratativele cu oficialii europeni.

Nu este deloc lipsit de importanţă şi faptul că investitorii străini vor avea o garanţie în plus în privinţa viitorului afacerilor din România. Şi nu este deloc lipsită de interes amplasarea unor baze militare pe teritoriul nostru, deoarece s-a văzut că, în timpul războiului din Irak, existenţa bazelor militare din Constanţa a ajutat enorm şi afacerile localnicilor, dar şi dezvoltarea economică a comunităţii locale.

Din categoria costurilor, care vor trebui să fie plătite, trebuie să le menţionăm pe cele de ordin economic şi militar. S-ar putea să fie şi pierderi de vieţi omeneşti, aşa cum au fost cei doi militari din Afganistan, dar trebuie să ne gândim că asta este realitatea şi că, de când ne naştem, moartea ne paşte la orice cotitură a vieţii.

Armata va fi obligată să aibă unităţi bine antrenate şi echipate, gata pentru a fi puse la dispoziţia Alianţei, ceea ce implică cheltuieli imense, datorate dotării cu echipamente şi armament modern şi performant, dar şi pentru pregătirea psihologică a militarilor. Însă, după cum ştim cu toţii, din proprie experienţă, nimic din ce câştigăm în viaţă nu se obţine fără efort şi cheltuială.

Intrarea României în NATO nu este meritul unui partid sau al unei alianţe. Este meritul mai mult sau mai puţin al tuturor forţelor aflate pe eşichierul politic în ultimii 14 ani de tranziţie post-revoluţionară şi al întregului popor român, care a acceptat toate explicaţiile, mai mult sau mai puţin plauzibile, referitoare la respingerea aderării iniţiale şi care nu a comentat, ci a acceptat conştient nota de plată uriaşă pe care statul român a achitat-o prin achiziţionarea echipamentelor şi aparaturii din Marea Britanie, Germania, Israel, încă dinainte de a adera la Alianţa Nord-Atlantică.

Şi, totuşi, primirea noastră ca membru al NATO şi derularea în continuare, cu mai mult optimism, a negocierilor cu Uniunea Europeană, reprezintă principalul câştig al ultimilor ani de tranziţie, deoarece sunt obiectivele majore stabilite în politica externă a României de după 1990. Să nu uităm că am fost ajutaţi şi de conjunctura internaţională, pe care am ştiut să o exploatăm din plin, dar să nu ne îmbătăm cu gustul victoriei şi să considerăm că aşa se va întâmpla şi în cazul negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană, care, după cum se observă, sunt destul de dificile în acest moment.

Am câştigat o bătălie, dar războiul încă continuă şi mai avem mult până la victoria finală. Azi să ne bucurăm de această reuşită, iar de mâine să începem munca pentru următoarea victorie.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Becsek-Garda Dezideriu Coloman.

Va urma domnul Nicu Spiridon.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În bătălia împotriva corupţiei, organele judecătoreşti, de multe ori, prin hotărârile lor, muşamalizează fraude şi infracţiuni grave - ori la presiuni politice, ori se lasă mituiţi. Or, necunoaşterea corectă a cazurilor, contribuie la decizii eronate.

Premisele unor asemenea decizii le reprezintă faptul când petentul prezintă unilateral evenimentele, iar constatările organelor de control rămân necunoscute pentru judecători.

Un caz asemănător este pe rol la Tribunalul din Miercurea-Ciuc, ca litigiu de muncă, prin care cei care au păgubit statul şi comunitatea cu zeci de miliarde de lei sunt nemulţumiţi de eliberarea lor din funcţie, pe linie administrativă.

Pentru a cunoaşte mai bine cazul, aş prezenta detaliile. Autoritatea Naţională de Control a sesizat Regia Naţională a Pădurilor privind abaterile grave pe linia exploatării, prelucrării şi comercializării masei lemnoase şi a propus sancţionarea persoanelor vinovate pentru abaterile constatate.

Pe baza acestui raport înregistrat la Regia Naţională a Pădurilor sub nr.22.762 din 21 noiembrie 2003, s-a efectuat un control intern în perioada 4-5 decembrie 2003 la Direcţia Silvică Miercurea-Ciuc şi la Ocolul Silvic Gheorgheni, când s-au confirmat aspectele negative constatate de către Garda Naţională de Mediu, material care era prezentat Biroului juridic al regiei.

Având în vedere analiza aspectelor semnalate şi confirmate în cadrul controlului, Biroul juridic din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor ROMSILVA, prin raportul nr.4 din 7 ianuarie 2004, a luat următoarele măsuri: eliberarea din funcţie a directorului tehnic al Direcţiei Silvice Harghita, domnişoara Laczko, eliberarea din funcţie a şefului Ocolului Silvic Georgheni - domnul Melles; sancţionarea, cu reducerea salariului cu 10% pe o lună, a domnului tehnician Mihoc Ion, din cadrul Direcţiei Silvice Harghita.

Se pare că, atât angajaţii Direcţiei Silvice, cât şi cei ai Ocolului Silvic Gheorgheni, încearcă anularea acestei decizii printr-o sentinţă judecătorească premeditată. Se foloseşte de faptul că soţia tehnicianului Mihoc Ion este grefier la Tribunalul judeţean Harghita şi că doamna Mateiu Mariana, consilier juridic al Direcţiei Silvice Miercurea-Ciuc, care este implicată direct în acest caz prin semnarea contractelor nelegale, devine apărătoarea cauzei din partea Direcţiei Silvice Miercurea-Ciuc împotriva lui Melles privind litigiul de muncă, cauză care se află pe rol la Tribunalul Harghita.

Domnule director general Ion Dumitru, consideraţi că acest joc de muşamalizare a sancţiunilor dispuse de Regia Naţională a Pădurilor întăreşte disciplina în instituţia dumneavoastră pe care o conduceţi? Nu consideraţi că ar trebui să interveniţi ca această cauză să nu fie aranjată în defavoarea Direcţiei Silvice Miercurea-Ciuc? Nu credeţi că această cauză ar trebui să fie strămutată într-un alt judeţ, pentru incompatibilitatea persoanelor implicate în acest caz?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Nicu Spiridon. Va urma domnul Iulian Mincu.

Domnul Nicu Spiridon:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Reprezentanţii Coaliţiei "Dezastru şi Amnezie" vor să pună biruri pe românii care lucrează în străinătate"

incredibil şi, totuşi, adevărat.

Deşi nu au nici o şansă să ajungă la guvernare, după cum arată sondajele de opinie, reprezentanţii Coaliţiei "Dezastru şi Amnezie" îşi fac planuri referitoare la modul cum vor aduce noi biruri pe bieţii români, în cazul că vor conduce ţara din 2005.

Una dintre metode a fost exprimată de curând de un membru marcant al PD. Acesta a spus că ar trebui să se pună impozit pe veniturile românilor care lucrează în străinătate.

O asemenea idee trebuie combătută cu vehemenţă, iar cei care o susţin - arătaţi opiniei publice, pentru a fi cunoscuţi şi sancţionaţi.

Partidul nostru nici nu pune problema ca veniturile realizate de către românii care lucrează în străinătate să fie supuse dijmuirii, aşa cum a cerut Partidul Democrat.

Dezaprobăm modul în care înţeleg reprezentanţii Coaliţiei "Dezastru şi Amnezie" să stimuleze munca, să încurajeze cetăţenii români care contribuie la crearea unui aflux de valută înspre ţară.

Lupta PNL-PD împotriva românilor care-şi câştigă existenţa cinstit, muncind în diferite ţări europene - şi nu numai - nu reprezintă pentru noi o noutate.

De altfel, se ştie foarte bine că în perioada când această coaliţie a fost la putere sub o altă denumire, nu a făcut nici un efort pentru ca românii să poată beneficia de o circulaţie liberă pe piaţa forţei de muncă externă.

Mai mult: în perioada '96-2000, au apărut o mulţime de firme specializate, al căror obiectiv era spolierea oamenilor care sperau la un loc de muncă în afara ţării. Se cunoaşte de toată lumea că unul dintre primele succese ale guvernării PSD a reprezentat-o eliminarea vizelor Schengen şi posibilitatea ca românii să circule fără probleme în Europa.

Stimaţi colegi,

Sâmbătă, 3 aprilie, preşedintele PD, primarul general al Capitalei, Traian Băsescu, a fost prezent la Râmnicu-Vâlcea, la lansarea candidaţilor la funcţia de primar din judeţul Vâlcea.

Pentru una din afirmaţiile făcute în cadrul discursului, cred că ar trebui să dea seama în faţa legii. Cu ani în urmă, liderul unui alt partid vorbea de execuţii pe stadioane. Astăzi, Traian Băsescu, lipsit de orice responsabilitate, ameninţă cu tragerea în ţeapă a membrilor actualului Guvern.

Traian Băsescu a spus: "A doua zi după ce voi fi reales în funcţia de primar al Capitalei, voi planta în faţa clădirii Guvernului mai multe ţepe, pe care voi scrie numele actualilor guvernanţi, începând cu primul-ministru şi continuând cu Mitrea, Dan Ioan Popescu, pentru că aceştia merită să fie traşi în ţeapă, evident, după ce vor fi judecaţi."

O astfel de afirmaţie - repet, iresponsabilă - a fost făcută de liderul PD şi prin alte oraşe ale ţării.

Protestez împotriva unui asemenea discurs şi solicit organelor în drept să se sesizeze din oficiu.

Oricine are dreptul să critice, dar să nu se ajungă la instigări şi ameninţări de genul celor proferate de liderul PD.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Iulian Mincu. Va urma domnul Cristian Sandache.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În declaraţia mea politică de astăzi mă voi referi la corupţia din România la începutul anului 2004, aşa cum este văzută ea în mass-media din străinătate.

În raportul avansat de Asociaţia Transparency International al Uniunii Europene, publicat în martie 2004, se consideră, referitor la România, că măsurile anticorupţie sunt ineficiente şi vor rămâne astfel atât timp cât "rechinii", marii corupţi, vor rămâne neatinşi.

Conform acestui raport, după anul 2000 s-a înregistrat în România o tendinţă de întărire a capacităţii legislative şi instituţionale de contracarare a corupţiei în majoritatea domeniilor, dar, din păcate, această "tendinţă nu s-a reflectat corespunzător în practica instituţională, limitată fiind doar la sancţionarea corupţilor mici şi mijlocii".

Raportul consideră că este necesar ca autorităţile să-şi îndrepte atenţia către marii corupţi.

Începând din mai 2000, au fost adoptate în România 24 de iniţiative legislative - legi, ordonanţe, hotărâri - care vizau crearea cadrului legislativ pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, dar transpunerea acestora în practică s-a dovedit ineficientă şi concluzia este că percepţia publică cu privire la gravitatea corupţiei în România nu s-a îmbunătăţit în această perioadă (Amnesty International).

Cui se datoreşte acest fenomen? Este uşor de sesizat: direcţionarea acţiunilor anticorupţie către funcţionarii de rang mediu din cadrul structurilor guvernamentale, sau către foştii demnitari, sau mica funcţionărime este evidentă.

Scandalurile de corupţie din ultima perioadă sugerează populaţiei un nivel înalt al cauzelor politice ale corupţiei. Să reamintim scandalul Costea - PDSR, scandalul Consiliului General al Corupţiei, scandalul Vântu, Radu Sârbu, Fane Păvălache, Dan Jiga, Ioan Mureşan, Hildegard Puwak, Şerban Mihăilescu ş.a.

Acestea sunt motive pentru a îndrepta suspiciunile populaţiei către corupţia politică.

Nu toate aceste cazuri au primit o rezolvare, iar, uneori, rezolvarea a fost discriminatorie. Pentru Transparency International, conduita oficială conduce la ideea ca tendinţa puterii actuale este de a lăsa aceste cazuri nelămurite, sau a le subestima gravitatea pentru a nu impieta cu ceva aderarea României la Uniunea Europeană şi cea a alegerilor locale şi generale.

Singura care a avut un rol activ şi susţinut permanent în această problemă a fost presa şi Partidul România Mare. Presa este cea care a jucat un rol deosebit în sensibilizarea opiniei publice şi în forţarea Guvernului să ia unele decizii.

România Mare şi-a expus, prin presa sa, toate problemele legate de corupţie. Asocierea, la presiunile presei, a atitudinii unor diplomaţi străini a subliniat şi mai mult ineficienţa şi chiar impotenţa autorităţilor publice ale Guvernului în rezolvarea acestei probleme grave care subminează autoritatea României în ochii opiniei publice internaţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Şi eu vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Cristian Sandache, va urma domnul Nicolae Leonăchescu. Următorii parlamentari au depus la secretariat declaraţiile: Dumitru Bentu, Petre Posea, Ioan Mocioalcă, Eugen Arnăutu, Mihai Tudose, Tiberiu Sbârcea şi Ştefan Lăpădat.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea se intitulează "Eterna învăţătură".

Patimile mântuitorului nostru Iisus Christos reprezintă un exemplu înălţător despre ce înseamnă credinţa nestrămutată în biruinţa luminii asupra întunericului. S-ar cuveni, poate, ca măcar din când în când şi noi, cei aflaţi în arena politicii, să reflectăm asupra valorii învăţăturii christice. Să ne reamintim că Iisus a condamnat trufia deşartă, dragostea nesăbuită de arginţi, egoismul şi ura. Să ne gândim la semnificaţia modestiei, sobrietăţii şi echilibrului ca elemente ale împlinirii noastre ca locuitori ai cetăţii. Cu toţii suntem trecători pe marea scenă a vieţii, ca români să cultivăm ceea ce ne uneşte, spre binele colectiv şi prosperitatea ţării. Iisus Christos ne mai învaţă că fiecare om poartă în sine grăuntele divin al binelui, că iubirea aproapelui poate sfărâma bariere aparent insumortabile. Cel mai uşor lucru este să urăşti şi să faci rău. Pilda vieţii lui Iisus echivalează cu un adevăr fundamental. Singura putere reală este aceea a înţelegerii şi a umilinţei.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Leonăchescu, va urma domnul Mircea Toader.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

Academicianul Ion Borşevici din Chişinău a semnalat, în ziua de 15 august 2000, la primul congres de dacologie care s-a ţinut în Bucureşti, că la Centrul Naţional de Manuscrise din Ulan-Bator, Mongolia, se află un manuscris despre daci de mare importanţă pentru poporul nostru.

Din dorinţa de a obţine o copie a acestui manuscris, în vederea studierii şi a folosirii informaţiilor cuprinse în el, am făcut mai multe demersuri la instituţiile de resort.

M-am adresat oficial Ministerul Afacerilor Externe al României, Academiei române şi Ministerului Culturii şi Cultelor să intervină pe căi specifice spre a se obţine respectiva copie. Solicitarea noastră a rămas fără urmări.

În ziua de 16 martie 2004, scriitorul basarabean Haralambie Moraru a publicat articolul "Eu şi Genghishan" în pagina a 13-a a Cotidianului "Jurnal de Chişinău".

Domnul Haralambie Moraru a văzut acest manuscris şi declară că în acesta sunt narate evenimente despre dacii din secolele VI sau VIII.

Detaliile pe care le furnizează sunt de natură să producă un şoc în lumea ştiinţifică. El spune: "Este un manuscris voluminos. de culoare bej. să aibă, în lungime, până la 70 cm. lăţimea - până la 50 cm. în grosime - cât palma unui om sănătos. Ghidul mi-a spus că l-a citit... oricum, am văzut acest manuscris."

Ne aflăm în faţa unui eveniment de proporţii. similar celui descoperirii diplomei ioaniţilor după primul război mondial, când intervenţia energică a lui Ion I.C.Brătianu s-a materializat cu obţinerea unei copii al cărei conţinut este astăzi un capitol de istorie românească.

Prin prisma celor de mai sus şi a declaraţiei atribuită ghidului mongol: "Aveţi un manuscris cum nu are popor în lume", este timpul să acţionăm.

Imobilismul condamnabil manifestat până acum timp de aproape patru ani de către importante instituţii ale statului în acest domeniu ne acuză.

Pe această cale, de la înalta tribună a Parlamentui României, cer domnului prim-ministru Adrian Năstase să intervină cu promptitudine, pe căi specifice, spre a se obţine o copie lizibilă a manuscrisului la Centrul Naţional de manuscrise din Ulan-Bator.

Cer acest lucru în numele comunităţii ştiinţifice româneşti interesată în cunoaşterea adevărului, până nu este prea târziu.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Mircea Toader Nicu, va urma domnul deputat Radu Vasile Roşca.

Domnul Mircea Nicu Toader:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică are titlul "Partidul Social Democrat şi Adrian Năstase chiar doresc stoparea migraţiei?"

După cum ştiţi, duminică 25 martie 2004, cu ocazia manifestării festive "Primăvara social-democrată", Preşedintele Partidului Social Democrat şi primul-ministru al Guvernului, Adrian Năstase, a făcut o declaraţie, care, cel puţin pe mine m-a şocat şi sunt convins că a şocat nu numai clasa politică, ci şi întreaga populţaie.

Concret, este vorba despre declaraţia domnului Năstase prin care solicita luarea unor măsuri urgente pentru stoparea fenomenului de migraţie a aleşilor locali.

Azindu-l pe dânsul, parcă mă auzeam pe mine când îmi susţineam amendamentul la legea pentru alegerea administraţiei locale, prin care se stabilea că alesul local care părăseşte partidul pe a cărui listă a fost promovat, să-şi piardă mandatul respectiv, şi mă întrebam dacă nu cumva domnul Năstase a citit stenograma cu declaraţia mea din şedinţa Camerei Deputaţilor, când s-a dezbătut această lege.

Nu numai că domnul Năstase a susţinut că migraţia este un fenomen grav, care distorsionează voinţa electoratului şi permite deplasarea aleşilor locali, în funcţie de interes, dar a promis că se vor lua rapid măsuri legislative pentru stoparea acestui fenomen.

După această surprinzătoare declaraţie, m-am întrebat dacă este o declaraţie sinceră sau una dictată de strategia electorală a PSD.

La prima vedere, am crezut că, în sfârşit, domnul Năstase a crezut că mai presus de interesul de partid se află necesitatea creării unei reale democraţiei şi a respectării voinţei electoratului, care se manifestă prin vot o dată la 4 ani.

Mai mult decât atât, toate sondajele de opinie arată că marea majoritate a populaţiei doreşte stoparea acestui fenomen, dar după un minut de reflexie, mi-am dat seama că declaraţia domnului Năstase este una de inducere în eroare a electoratului român, conform cu strategia de campanie electorală a PSD pentru anul 2004.

Am să argumentez, dând exemplu judeţul Galaţi, al cărui deputat sunt, unde după alegerile din anul 2000, PSD deţinea 12 mandate de consilier local, la municipiul Galaţi, din 31 şi 11 mandate de consilieri judeţeni din 41, iar din 56 de primării, la nivelul comunelor, PSD obţinuse 19 primării.

Imediat după anul 2000, s-a declanşat acţiunea de racolare a aleşilor locali, cu ţintă directă asupra consilierilor locali din municipiul Galaţi şi consilierii judeţeni, cu scopul vădit de a avea o majoritate sigură în aceste consilii şi a putea decide discreţionar, stabilind la nivelul administraţiei locale deciziile politice ale PSD, în funcţie de interesele clienţilor săi politici şi de interesele personale ale consilierilor locali şi judeţeni.

Astfel, în cursul anului 2000, la numai 8 luni de la data alegerilor locale, structura consiliului municipal Galaţi s-a schimbat fundamental, respectiv din 31 consilieri municipali, 23 sunt acum la PSD, iar din cei 41 de consilieri judeţeni, 33 sunt, de asemnea, la PSD.

La primării, ofensiva de atragere a primarilor a fost constantă, ajungând la sfârşitul anului 2003 ca din cele 56 comune din judeţ, 39 de primari să fie ai PSD.

La începutul anului 2004, ofensiva de atragere a primarilor către PSD a fost foarte agresivă şi, prin promisiuni sau constrângeri, s-a reuşit ca 52 de primării din cele 56 să fie conduse de primari, membri ai PSD.

M-am întrebat de ce atâta înverşunare pentru atragerea de primari de comune, mai ales că acest fenomen s-a manifestat acut la nivelul întregii ţări, unde, în prezent, cu mai puţin de 2 luni de zile înainte de alegerile locale, peste 80% din primării sunt conduse de primari PSD.

Cred că am aflat răspunsul în declaraţia domnului Năstase privind stoparea migraţiei, respectiv, după ce au reuşit să ia aproape toţi primarii din ţară este normal să se conserve această "reuşită" şi va trebui să se stopeze migraţia prin lege.

Ce nu ştie domnul Năstase? Că marea majoritae a primarilor au fost constrânşi să treacă la PSD, iar populaţia de la sate nu mai este aşa naivă cum crede domnia sa. Ţăranii noştri au bunul simţ al tradiţiei de familie şi vor sancţiona prin votul lor pe acei primari care au trădat dorinţa şi voinţa lor, în algerile din anul 2000.

Dar chiar dacă domnul Năstase doreşte stoparea migraţiei numai pentru interesele de moment ale PSD, noi considerăm că este necesară stoparea acestui fenomen, indiferent când se va realiza aceasta, şi cu convingerea că electoratul român va înţelege manevra populistă făcută de PSD şi va sancţiona drastic acei primari sau consilieri care se găsesc pe listele PSD şi au provenit de la alte partide.

Sper ca propunerea domnului Năstase să se materializeze în fapte şi să dispună parlamentarilor PSD să susţină iniţiativele legislative ale PD şi PNL, prin care dorim să stopăm migraţia.

Dacă nu se va întâmpla acest lucru, totul se va dovedi a fi o minciună cu care, de atlfel, ne-am obţinuit în stilul de conducere al domnului Adrian Năstase.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Radu Vasile Roşca:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Intervenţia mea se referă la integrarea României în NATO - un succes al clasei politice româneşti.

Generaţia mea a aflat despre NATO ca fiind balaurul cu şapte capete, născut cu dorinţa nestrămutată de a ştangula socialismul victorios şi a încerca să impună la oraşe şi sate capitalismul în putrefacţie.

Trăim ziua în care steagul NATO flutură pe cel mai înalt catarg oficial al României, iar drapelul nostru naţional se află desfăşurat la sediul Organizaţiei Nord-Atlantice din Bruxelles.

Istoria a vrut astfel.

Văd în această spectaculoasă schimbare de situaţii, mai multe posibile surse de reflecţie şi învăţăminte.

NATO numără în prezent 26 de state şi are în capătul coloanei cea mai puternică forţă militară a lumii - Statele Unite ale Americii. Arsenalul militar de care dispune şi potenţialul de concepţie şi acţiune defineşte NATO drept garantul echilibrului planetar, factorul de supremă autoritate în supravegherea existenţei pe Terra, vectorul acreditat să impună reguli în lumea în care trăim.

A te afla sub umbrela NATO înseamnă, înainte de orice, şansa de a aspira la linişte, pace şi înţelegere cu alte state şi alte popoare, aproape sau departe de casa ta. Înseamnă, s-o recunoaştem, să poţi să reduci din grijile furnizate de siguranţă, insecuritate şi spaimă şi să câştigi în siguranţă şi securitate, să abandonezi frisoanele, spaime proprii celui aflat în bătaia vântului.

Ne-am aflat în bătaia vântului de atâtea ori în istorie. Cronicarii şi scriitorii au trudit îndelung pentru a consemna dramatice situaţii în care, lipsiţi de protecţia celor puternici, a trebuit să acceptăm gesturile pline de cruzime ale altora, puternici şi ei, dar mai ales convinşi că îţi poţi călca în picioare după propria voie sentimente, simţ naţional, teritorii, avuţie, cultură.

În politică, se spune, contează nu prieteniile, ci doar interesele. Ei bine, am simţit pe pielea noastră ce înseamnă falsele prietenii şi felul în care prieteni declaraţi şi-au servit interesele cum au putut mai bine, doar pentru că se ştiau în stare să comande orchestra şi să dicteze regulile jocului. Suntem obligaţi să ne cunoaştem trecutul, dar nu avem dreptul să sacrificăm îndatoririle ce privesc viitorul. Trebuie să ştim de unde ne tragem şi toate prin câte au trecut cei de dinaintea noastră, dar să nu uităm că toţi cei de după noi ne vor cântări meritele doar în raport de câte am reuşit să facem în a le limpezi gândurile şi a le lumina calea, într-o lume strivită de evoluţii dramatice, globalizată şi prin aceasta greu de cuprins şi dirijat, imprevizibilă, provocatoare de interogaţii, dileme, incertitudini.

Am putea cădea sufocaţi în euforia ştergerii de pe harta zidului Berlinului, de eliminarea de pe chipul zilei de azi a zâmbetului siberial al războiului rece, de dezagregări neaşteptate în sfera puterilor dominante - vezi dispariţia de pe harta URSS - am putea cădea, spunem, în erori de calcul, judecăţi pripite, urmate inevitabil de sentinţe facile.

La ce ne mai trebuie armata?, se întreba cineva, când războiul se terminase. Documentele de pace îşi ocupaseră locul în ramă, iar bubuitul tunurilor se putea asculta doar în filmele de epocă. S-a văzut, cu timpul, cât de grăbit erau croite ecuaţiile momentului. Clepsidra a cernut în linişte şi consecvent evenimente capabile să ne tragă de mânecă, pledând pentru precauţie şi înţelepciune în toate câte ţin de existenţa noastră. Şi, ca şi cum sfaturile venind dinspre prieteni cu privire la nevoia de a sta cu mâna streaşină la ochi, oricât de calme ar părea dimineţile de vară, pentru a simţi pericolele ce te pândesc, iată-ne izbiţi în încrederea noastră, călcaţi cu forţă şi insolenţă de personajul căruia nu-i cunoaştem chipul decât pe apucate: terorismul.

Ziua de 11 septembrie 2001 reprezintă bătaia de clopot spre care ne întoarcem capul toţi locuitorii planetei, ca şi cum din ceruri ar coborî un semnal avertizor al destinului. "Nu vă credeţi niciodată în siguranţă!" sunau lugubru, traversând meridiane şi paralele, evenimentele care au ras de pe hartă blocurile World Trade Center din inima New York-ului.

Câte ni s-au întâmplat de atunci încoace nu înseamnă decât stări alotropice ale aceluiaşi fenomen esenţialmente respingător şi condamnabil - terorismul.

Ce să căuătm în NATO? ce pericol ne mai paşte?

Şi, totuşi, a învins punctul de vedere tulburător de realist şi de bine venit. suntem în NATO! avem, deasupra capului, un acoperiş angajat să ne apere şi să ne izbăvească de cel viclean, indiferent de numele din buletinul de identitate.

Avem, prin dreaptă judecată, şi obligaţia de a face posibilă funcţionarea aparatului chemat spre noi pentru a ne proteja, o dată cu prezentul nostru şi viitorul copiilor noştri.

Să salutăm, aşadar, reuşita clasei noastre politice care şi-a pus semnătura pe acest traseu ce leagă ziua în care vedeam în NATO un individ cu satârul deasupra capului şi ziua de azi, când deasupra noastră stă desfăşurat, alături de tricolor, steagul NATO.

Să le adresăm, aşadar, un cuvânt de bine tuturor celor care au făcut posibilă această oră care bate încurajator în istoria României.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Virgil Popescu, va urma domnul Victor Bercăroiu. Parlamentarii: Daniela Bartoş, Cristian Nechifor, Adrian Ionel, Iriza Scarlat şi Eugen Gheorghe Nicolăescu au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Subiectul declaraţiei mele politice îl constituie dezvoltarea transparenţei activităţii parlamentare în beneficiul societăţii civile

Construirea şi întărirea societăţilor democratice din zona central-estică a Europei sunt puternic şi determinant influenţate de activitatea parlamentară, de capacitatea acesteia de a contribui la destinderea atmosferei în care au loc ample schimburi regionale de natură politică, socială şi economică.

Tranziţia, simultană pentru mai multe ţări, către societăţi guvernate de principii noi privind organizarea, mecanismele economice, scopurile politice şi consecinţele în plan social, creează pentru parlamente obligaţia de a dezvolta toate canalele de comunicare cu societatea civilă.

Implicarea eforturilor parlamentare în transformările democratice nu are numai un scop tehnico-legislativ, ea are în esenţă un caracter reprezentativ prin transferarea voinţei şi convingerilor electoratului în actul legislativ.

Pentru aceste scopuri, este necesară o adevărată integrare între parlamentari şi societatea civilă, care poate conduce la aflarea nevoilor, opţiunilor, soluţiilor dorite şi aşteptării cetăţenilor pentru a fi preluate în procesul legislativ.

Abordarea deschisă şi directă a problemelor societăţii, în întâlnirile dintre parlamentari şi societatea civilă, este utilă şi pentru a fi explicate: varietatea poziţiilor politice, ariile de competenţă, parcursurile procedurale, prezentarea comparativă a soluţiilor legislative internaţionale şi coerenţa cu legislaţia europeană, sau practicile internaţionale.

Cooperarea şi colaborarea permanentă între Parlament şi societatea civilă, reprezentată de ONG-uri, poate instaura un climat de normalitate în care rolul societăţii civile este nu numai cu mult mai puternic decât în prezent, dar creează reflexe democratice utile societăţii în ansamblul ei.

Există multe domenii de interes imediat a căror discutare cu cetăţenii, într-o formă directă şi apriorică, ar conduce la o mai bună înţelegere, explicare şi aplicare practică: rolul parlamentarului în activitatea din teritoriu, aspecte şi tehnici ale aplicării principiului separaţiei puterilor, distribuţia competenţelor între guvernarea centrală şi administraţia locală, rolul şi scopul reformelor administrative.

Focalizarea acţiunilor pe multiplicarea căilor de contact, fexibilizarea formelor de comunicare, dezbaterea diverselor puncte de abordare politică şi prezentarea strategiilor şi programelor de guvernare în teritoriu, încurajează şi dezvoltă o cultură democratică de durată, cu rezultate certe şi extrem de utile pentru stabilitatea socială şi participarea conştientă a cetăţenilor la tranziţia globală cu care ne confruntăm.

Accesibilitatea cât mai largă la informaţii, în ambele sensuri, poate fi catalizată de ONG-uri, care pot deveni partenere eficiente de legătură cu cetăţenii; domenii cum sunt: transportul public, protecţia mediului, educaţia şi cultura sunt activităţi complementare pentru care ONG-urile pot fi tribune de dezbatere publică, mai ales pentru susţinerea în plan teritorial.

Ţara noastră se află într-o fază avansată pe drumul integrării în UE, drum pe care şi-a asumat toate responsabilităţile prin guvernarea PSD, drum pe care îşi continuă armonizarea legislativă, susţinută de realizări în planul politic, economic şi al coerenţei sociale cu care va contribui la lărgirea UE.

Deschiderea şi transparenţa în colaborarea dintre Guvern-Parlament-Cetăţean, transpuse în practică în permanenţă, sunt o realitate construită zi de zi cu clarviziune şi obiectivitate, în folosul reciproc al tuturor.

România va contribui cu aceste valori la comunitatea de valori reprezentată de UE şi consfinţită de viitoarea Constituţie Europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Victor Bercăroiu, va urma domnul Florin Iordache, ultimul vorbitor.

Domnul Victor Bercăroiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică am intitulat-o "Nichita Stănescu - personalitate a culturii româneşti - poet european al mileniului III".

În perioada 29-31 martie 2004, Ploieştiul a fost gazda Festivalului de poezie dedicat marcării a 71 de ani de la naşterea poetului.

În martie anul acesta, Nichita Stănescu ar fi împlinit 71 de ani, dar a plecat spre împărăţia cerească mai repede. S-a grăbit să ne lase mai săraci cu o stea. Una greu calculabilă, pe care, însă, nu putem să o măsurăm şi să o aducem la vedere. Pentru cât mai mulţi, pentru prieteni şi neprieteni. E o datorie pe care Ploieştiul încearcă să şi-o asume şi să o respecte, din dragoste, din fermitate şi din credinţă pentru adevăr.

La reuşita Festivalului şi-au adus contribuţia: Academia română, Ministerul Culturii şi Cultelor, Prefectura judeţului Prahova, Consiliul Judeţean, Direcţia judeţeană pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, Primăria municipiului Ploieşti şi Inspectoratul Şcolar Prahova.

Prezenţa numeroaselor personalităţi, printre care amintesc pe academicianul Răzvan Teodorescu, Ministerul Culturii şi Cultelor, academicianul Eugen Simion, Preşedintele Academiei Române, scriitorul Eugen Uricaru - preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, academicianul Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, academicianul Adam Puslojic, membru al Academiei Române, poetul Adrian Păunescu, prefectul judeţului Prahova, primarul municipiului Ploieşti, preşedintele Consiliului judeţean Prahova, precum şi alte personalităţi culturale.

În cele trei zile cât a durat festivalul au fost prezentate o multitudine de manifestări culturale, lansări de carte, din care, cu voia dumneavoastră, am să exemplific:

• concurs "Cine ştie câştigă" - Nichita Stănescu - poet european la mileniului III- organizat de Liceul Teoretic "Nichita Stănescu", în colaborare cu Societatea Română de Radiodifuziune;
• Lansări de carte - volumul 4 şi 5 din colecţia "Nichita Stănescu", editate sub egida Academiei Române;
• "Leoaica tânără - Iubirea, de Nichita Stănescu" , editate sub egida Academiei Române;
• Festivitatea de decernare a premiilor ediţiei a XVI-a a Festivalului de Poezie "Nichita Stănescu";
• "Dor de Nichita" - Spectacol literar-muzical susţinut de Dumitru Fărcaş, Ovidiu Iuliu Moldovan şi Nicu Alifantis.

Festivalul "Nichita Stănescu" este un eveniment cultural cu profundă rezonanţă naţională, dar şi internaţională, cu periodicitate anuală.

A fost iniţiat în anul 1985 ca Festival Naţional, astăzi, el căpătând conotaţie internaţională, la reuşita lui contribuind, alături de Academia Română, Consiliul Judeţean, Primăria Ploieşti, toate instituţiile de cultură, precum şi fundaţiile culturale "Nichita Stănescu" şi "Mihai Viteazul".

Nichita Stănescu a fost şi a rămas modelul poetic al mai multor generaţii din România, dar nu numai, chiar şi sârbii, macedonenii şi muntenegrenii îl iubesc pe Nichita. El a avut un impact deosebit asupra poeziei româneşti de la est de Prut. Apariţia lui, în septembrie 1976 la Chişinău, a fost fulminantă, a îngenuncheat pe peronul gării, a sărutat pământul românesc al Basarabiei şi a spus "Slavă Domnului, am ajuns de acasă, acasă".

Închei prin a reda o spusă extraordinară a lui Nichita : "A-ţi iubi patria, înseamnă a ţi-o clădi cu propria ta viaţă, a gândi în limba română, a tăcea în limba română şi a vorbi în limba română".

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Florin Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi este intitulată "2 aprilie 2004 - zi de sărbătoare şi în judeţul Olt".

Vineri 2 aprilie la Bruxelles a fost ridicat drapelul României, alături de celalte 25 de drapele ale ţărilor membre NATO. Cu această ocazie, în Slatina, Caracal, Balş, dar şi în alte localităţi mai mari sau mai mici din judeţul Olt au avut loc spectacole şi manifestări de bucurie ale populaţiei faţă de aderarea României la NATO.

La aceste manifestări, locuitorii Oltului şi-au exprimat bucuria şi satisfacţia faţă de acest succes al poporului român, al clasei politice, faţă de aderarea noastră la cea mai puternică alianţă economico-politică din lume. Viaţa în România, dar şi în Olt va fi mai sigură, iar investitorii străini vor avea mai multe motive de a veni şi investi pentru a se crea noi locuri de muncă. Acesta este un prim pas, urmat în scurt timp de confirmarea eforturilor noastre pentru finalizarea negocierilor cu Uniunea Europeană, locuitorii olteni exprimând speranţa că începând cu 1 ianuarie 2007 vom fi membri ai Uniunii Europene.

Vă mulţumesc.

(Următoarele declaraţii au fost cosemnate conform materialelor depuse de deputati la secretariatul de şedinţă)

Domnul Dumitru Bentu:

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Drapele".

Fără nici o îndoială, aderarea României la NATO este un moment de referinţă în istoria României.

Reinserţia în spaţiul de valori al civilizaţiei occidentale, care se va desăvârşi o dată cu integrarea în U.E. la 1 ianuarie 2007, marchează profund destinul statului român.

"Războiul rece" s-a încheiat şi pentru România.

După ce vom fi şi membri ai Uniunii Europene "ne vom putea construi în linişte viaţa decentă pe care ne-o dorim cu toţii", a spus premierul Adrian Năstase.

Aceasta s-a întâmplat după ce Palatul Parlamentului a fost gazda ultimei etape a ceremoniei de aderare a României la NATO - înălţarea, alături de tricolor, a drapelelor Alianţei.

Acelaşi lucru se întâmplă şi la Bruxelles la Cartierul general al celei mai puternice alianţe militare din istorie.

Este clar că din acest moment, România "are nu dar garanţii de securitate, ci şi obligaţia de a fi solidară cu ceilalţi membri ai organizaţiei".

"Trebuie să fim pregătiţi să facem faţă cerinţelor Alianţei, să ne asumăm cu demnitate şi determinare obligaţiile care ne revin" a spus în acelaşi context preşedintele ţării, domnul Ion Iliescu.

Drapelele României şi ale NATO flutură împreună într-o alăturare ce se vrea simbolică şi perpetuă.

Completate, totuşi nu peste mult timp, de drapelul Uniunii Europene, cele trei simboluri de maximă identitate vor veghea împreună destinul european al unui stat, România, care se regăseşte pe sine.

Domnul Ioan Timiş:

Aş dori să vă reţin atenţia, astăzi, cu o problemă intens discutată în ultima vreme, aceea a bazelor americane care, probabil, urmează să fie amplasate pe teritoriul României.

Pentru americani, cel mai mare şoc în timpul războiului din Irak a fost faptul că n-au putut să folosească Turcia ca bază de lansare a ofensivei împotriva Irakului. În urma refuzului, deşi Turcia era ţară membră a NATO, la Pentagon concluzia a fost clară: este nevoie de dublarea eforturilor Statelor Unite pentru a-şi diversifica facilităţile, potenţialul şi capacitatea de reacţie în cazul unei crize militare. Fără posibilitatea de a exploata bazele turceşti, militarii americani au folosit baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu, de lângă Constanţa, ca să transporte soldaţi şi echipament militar în nordul Irakului. Încă de pe atunci se vorbea de posibilitatea înfiinţării unor baze americane permanente pe teritoriul României. Subiectul a prins un contur şi mai pronunţat după precizarea poziţiei României faţă de conflictul din Irak, pentru ca astăzi lucrurile să fie cât se poate de clare: fiind membră de facto a Alianţei Nord-Atlantice, este doar o chestiune de timp până când americanii, ori ceilalţi aliaţi ai noştri din NATO, îşi vor stabili baze militare la noi.

În următoarele luni vor avea loc mai multe runde de convorbiri între oficialii români şi cei americani pentru stabilirea efectivă a locaţiilor acestor baze, decizia de a renunţa la actualele amplasamente din Europa Occidentală fiind, se pare, deja luată la nivelul oficialităţilor de la Washington.

Din 1944, românii i-au tot aşteptat pe americani să vină în România. În această aşteptare, mii de compatrioţi ai noştri au luptat şi au murit, înfruntând dictatura comunistă. Acum, în fine, vor ajunge în România. Interesul Statelor Unite pentru locaţiile din România este evident. Americanii sunt în special interesaţi de zona Constanţa. Aici există excelente condiţii de amplasare a unei baze navale, portul fiind cel mai mare de la Marea Neagră şi printre primele zece din lume. Lângă Constanţa, la Mihail Kogălniceanu, se află aeroportul militar care a fost utilizat de trupele americane în timpul conflictului din Irak, acesta beneficiind de instalaţii foarte moderne, ca şi de o infrastructură realizată chiar de armata americană, anul trecut. În plus, foarte aproape există o importantă bază de antrenament, utilizată ocazional. În timpul războiului rece, baza respectivă, socotită cea mai mare din sud-estul european, a fost folosită de trupe ale Tratatului de la Varşovia, inclusiv sovietice.

Formal, complexul militar de la Constanţa, de fapt zona dobrogeană, agreată de Pentagon, constituie o bază NATO, dar şi un prim semnal dat României că teritoriul ei a fost deja inclus în sistemul de apărare al Alianţei. În fapt, însă, baza respectivă va fi utilizată de forţele militare americane. Nu este nici un secret că trupele americane au folosit şi până acum aeroportul şi portul de la Constanţa, pentru trupele cantonate în Kosovo sau cele necesare războiului din Irak, însă totul s-a desfăşurat pe baza acordului Parteneriatului strategic româno-american. De data aceasta, însă, datele problemei sunt cu totul altele. România este parte integrantă a NATO.

Care ar fi "beneficiile" pentru România? Orice bază militară, americană sau NATO, mică sau mare, reprezintă, prin definiţie, un plus de stabilitate în regiune, dar şi un factor de dezvoltare economică. Este evident că vor trebui încheiate contracte cu firme româneşti din partea locului, că vor fi angajate persoane civile, creându-se astfel zeci de locuri de muncă. Acesta este doar unul dintre ele.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Eugen Lucian Pleşa:

"Domnul Ion Iliescu a dovedit, încă o dată, că are mână bună la necinstiţi şi turnători"

Ieri, 5 aprilie 2004, i-a ridicat rangul lui Niculescu Constantin, deputat de Tulcea, atât prin participarea la serbare, cât şi prin acordarea unei distincţii.

Ca şi în alte ocazii, a premiat un turnător consecvent la Securitatea de dinainte de 1989 şi un profitor fără scrupule al vremurilor actuale, pe baza ilegalităţilor săvârşite la adăpostul relaţiilor cu care se afişează, cu oamenii puterii.

Legea nr.161/2003 este un nimic pentru cel care este şi deputat, şi preşedinte ACR, de unde se pare că încasează un venit de peste 2.000 de dolari pe lună, şi pensionar şi amestecat în alte afaceri bine acoperite. Este omul care a blocat un JEEP, un Mercedes şi un Ford - ale ACR-ului - numai pentru el şi familia sa. Omul care construieşte şi demolează, fără jenă, şi mai ales fără autorizaţie - că doar e "protejat" - până când ?

Îl vom invita pe Preşedintele României la inaugurarea "locuinţei de primăvară" a unor evacuaţi nevinovaţi, de pe trotuarul Străzii Ştirbei Vodă la nr. 128.

Vă mulţumesc.

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

Intervenţia mea se intitulează: "Folosirea pajiştilor ca păşune, politică agrară de susţinere permanentă".

Pajiştile, ca suprafaţă agricolă în România, reprezintă un procent ridicat şi în mod deosebit în zona submontană şi de deal, unde de fapt sunt concentrate cele mai mari efective de animale.

Din punct de vedere gospodăresc, păşunatul reprezintă nu numai un mod de folosire a pajiştilor, dar şi un sistem de întreţinere a animalelor.

Folosirea pajiştilor face posibilă eliminarea unor cheltuieli şi lucrări, precum recoltatul, transportul, prepararea şi distribuţia furajelor, prin hrănirea animalelor direct pe suprafeţele de păşunat.

De asemenea, la păşune, datorită mişcării animalelor în libertate, beneficiind de aer curat şi influenţa favorabilă a razelor solare, organismul lor se dezvoltă armonios, se fortifică şi devin mai rezistente la boli şi intemperii.

În situaţia actuală a pajiştilor din ţara noastră capacitatea de producţie este mică, situându-se între 7-12 tone masă verde/ha, neefectuându-se lucrări de întreţinere, prin faptul că organizarea asigurării lor nu este rezolvată - existând proprietari de pajişti sau în proprietatea primăriilor care nu se preocupă de îmbunătăţirea lor din neglijenţă sau lipsă de fonduri financiare.

Proprietarii, cât şi asociaţiile crescătorilor de animale, trebuie să aibă în vedere folosirea raţională a celor două componente de bază: păşunatul şi cositul pentru fân.

Pentru păşunatul raţional trebuie să avem în vedere durata optimă de păşunat, încărcătura de animale pe unitatea de suprafaţă şi respectarea unor cicluri de folosire.

În ceea ce priveşte durata optimă de păşunat, se apreciază la aproximativ 180 de zile pe an, după care se interzice, pentru că păşunatul în afara perioadei amintite, mai ales cu oile, provoacă mari daune, ţinând cont de principiile agriculturii durabile. La fel de mare importanţă are încărcătura de animale pe păşune, care poate fi supra sau subpăşunată, ambele stări de fapt fiind la fel de nocive pentru covorul ierbos.

Există metode de calcul precise privind încărcarea cu animale a pajiştilor, aceasta fiind legată de producţia potenţială, asigurarea apei, existenţa căilor de acces, adăposturi durabile pentru animale, centre de procesare a laptelui, sisteme de colectare şi aplicare a dejecţiilor animalelor şi alte dotări care pot spori mult atractivitatea şi eficienţa unor zone izolate de pajişti.

Cu privire la respectarea unor cicluri de păşunat se recomandă tarlarizarea păşunilor cu garduri, folosirea gardului electric şi alte metode de valorificare raţională a masei ierboase. Trebuie să întronăm o disciplină în modul de exploatare a pajiştilor, sistemul haotic şi nedirijat care se mai practică încă la discreţia ciobanilor şi a îngrijitorilor de animale este total neindicat de continuat.

Durata păşunatului pe aceeaşi suprafaţă nu trebuie să se prelungească mai mult de 6 zile, iar animalele trebuie să revină numai după ce masa ierboasă s-a refăcut şi a atins înălţimea de 15cm.

Numărul animalelor repartizate pe o păşune se stabileşte în funcţie de producţia ce poate fi obţinută pe acea suprafaţă.

Sporirea productivităţii pajiştilor va fi rezultanta implicării directe a proprietarilor asociaţiilor crescătorilor de animale, a consiliilor locale, a respectării politicilor agrare în aplicarea legilor şi regulamentelor de îmbunătăţire, întreţinere şi folosire a fondului pastoral.

Vă mulţumesc.

Domnul Petre Posea:

"Teroriştii cuvântului".

În ultima perioadă de timp, în concepţia mea, declaraţia politică a devenit o armă inofensivă - totuşi cu ceva "ţepi" pe ea -, de luptă împotriva a tot ce este rău, nedrept şi nelegal, prin intermediul căreia, din momentul adoptării, am încercat să tratez cazuri şi fenomene care prin implicaţiile lor influenţează într-un fel sau altul viaţa de zi cu zi a oamenilor, a unor segmente ale acestora şi, în principal, a diferitelor formaţiuni politice. Au predominat, ca atare, aspecte din domeniile politic, economic şi social, dar de fiecare dată propunându-mi să realizez cât mai fidel o imagine reală a societăţii româneşti.

Dacă prin scrierea de astăzi fac o excepţie de la regulă, este că în ultima vreme au izbucnit şi ne-au inundat, ca lava din craterul vulcanului ce părea adormit, anumite imagini deocheate pe sticla televizorului, pe care Consiliul Naţional al Audiovizualului le cataloghează deja ca "pornografice", mă refer în special la reality-sow-ul Big Brother, dar şi destule vorbe şi expresii desprinse dintr-un lexic marginal, care nici măcar nu se încadrează în clasica formulă a limbajului de cartier.

Deci, aceste rânduri ale mele, se vor de această dată mai degrabă un comentariu asupra fenomenului poluării morale. Acest fenomen tinde să iasă din tiparele clasice, transformându-se într-un fel de bombă cu explozie întârziată, armă curentă în mâinile teroriştilor cuvântului. Asistăm la un iureş al atacurilor dominate de o vulgaritate pe care nici de mahala nu o putem numi, fără a jigni respectiva noţiune. În viaţa de zi cu zi, un propagator al acestei poluări este televiziunea, fie ea de stat sau particulară.

Aproape că s-a iscat un fel de întrecere între diferitele posturi, pentru ca emisiunile să fie cât mai "colorate" cu putinţă, pe canalele acestora scurgându-se lăturile vorbirii deşucheate, argotice, de care s-ar jena până şi galeriile slobode la gură ale dinamoviştilor şi steliştilor, ori ale fanilor de sub podul Grant. E de mirare chiar că micile ecrane nu roşesc dincolo de culorile obişnuite când îşi dau drumul la producţii inşi ca Oreste, Badea, Garcea, Ţociu, Palade şi toată pleiada de aşa-zişi umorişti sau prezentatori şi interpreţi de manele.

Deşi cam timid, totuşi Consiliul Naţional al Audiovizualului mai apelează la unele metode specifice, pentru a trage cât de cît perdeaua asupra goliciunilor morale, respectiv violenţa, drogurile, sexul, cu efecte nocive asupra tinerei generaţii, dar din păcate teroriştii vorbelor rămân în continuare liberi să facă ce vor.

Problema capătă accente şi mai grave deoarece ea se manifestă şi se va manifesta predilect în anul electoral în care ne aflăm, fără oprelişti în viaţa politică. Oameni cu pretenţii de intelectuali, care se proclamă campioni ai fair-play-ului, şi-au lepădat la garderobă bunele maniere şi recurg la injurii, trivialităţi şi atacuri murdare la persoană, fără nici o jenă. Campioni sunt democraţii, în frunte cu liderul lor, Traian Băsescu, şi secondat de Emil Boc, devenind un fel de inamic public numărul 1 atât al preşedintelui ţării, domnul Ion Iliescu, cât şi al formaţiunii politice aflate la guvernare, P.S.D., şi nu se jenează să împroaşte cu noroiul calomniei pe oricine îi pică pata.

În tabăra liberalilor, protagoniştii sunt Eugen Nicolăescu şi Radu Feldman Alexandru, ultimul călcând în străchinile prostului gust şi al mizeriei morale, spunând că "răul are un singur nume în România - Ion Iliescu". Este ciudat că VIP-urile liberale nu sunt orientate în bine, măcar de modul de comportare al preşedintelui Stolojan, care nici acesta nu străluceşte la capitolul fair-play.

Mergând mai departe în hăţişurile "politichiei", despre insul Mugur Ciuvică, lustruitorul de copite al Ţapului, făcătorul Armaghedonului, nu are rost să insistăm, deoarece singur s-a descalificat, prin prestaţia sa demnă de baronul Munchausen.

Cât priveşte fantoma cu ifose de politolog şi filosof, de mâncător de bani de pomană de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, mă refer la Horia Roman Patapievici, fiecare panseu pe care îl rosteşte este demn de cele ale personajului Gâgă, spunând despre şeful statului că este "un personaj malefic şi dezastruos", clona lui Frankenstein este bună de pus în insectarul politicii.

Dacă la toate acestea se mai adaugă frecventele întreruperi de program, pentru aceleaşi reclame insipide, sau pentru că te năpădesc atâtea nenorociri ce cad cu nemiluita pe capul bieţilor români, uneori nici nu-ţi mai vine să aprinzi televizorul.

În contextul celor relatate, consider că factorii de resort din domeniul audiovizualului au prin lege, faţă de noi, contribuabilii, o serie de îndatoriri şi este momentul să le şi respecte, să înţeleagă că tânjim după emisiuni convingătoare, care să ne umple sufletul de bucurie şi speranţă.

Dacă limbajul folosit pe stradă sau în mijloacele de transport în comun, cu precădere de către tineri, poate fi socotit un fel de frondă la adresa culturii şi civilizaţiei, asaltul teroriştilor vorbei, în special cei politici, dat pe sticla televizorului, trebuie apreciat însă ca un focar permanent de primejdie şi, ca atare, extirpat cu bisturiul oprobiului public.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Stănişoară:

Declaraţie politică despre Legea tineretului.

Mă adresez dumneavoastră în calitatea mea de iniţiator al legii nr. 15/2003, devenită între timp "Legea tinerilor", şi, prin dumneavoastră, mă adresez factorilor de decizie din administraţia publică locală şi centrală, pentru a susţine mediatizarea prevederilor acestei legi, care a trezit un interes deosebit printre tinerii care vor şi pot să-şi construiască un cămin. aşa cum a subliniat şi colegul meu Romeo Raicu, pentru aplicarea Legii nr. 15/2003 nu este nevoie decât de voinţă şi responsabilitate politică pentru a ne susţine tinerii pentru construirea unei locuinţe proprietate personală.

Deoarece în zonele în care organele administraţiei centrale şi locale şi-au făcut datoria de a mediatiza corespunzător această oportunitate s-a înregistrat o afluenţă frânată numai de lipsa efectivă a terenurilor, vă solicit să susţineţi continuarea campaniei de mediatizare a demersurilor ce trebuie întreprinse de tineri pentru a beneficia de sprijinul comunităţii în vederea construirii de locuinţe.

De asemenea, consider că implicarea cu responsabilitate în aplicarea acestei legi, prin promovarea unor proiecte de acte normative pentru suplimentarea suprafeţelor de teren ce pot fi puse la dispoziţia tinerilor, precum şi prin acordarea de sprijin tehnic de către serviciile publice de specialitate existente la nivel judeţean, va oferi timpul necesar pentru ca aceştia să lucreze la case în lunile favorabile efectuării lucrărilor de construcţii. Aceasta face diferenţa între acţiunea responabilă şi cea "de ochii lumii", pentru că, a da în septembrie un teren unor tineri nu înseamnă decât a le impune un termen efectiv de lucru la casă de numai 6-7 luni, ceea ce este irealizabil, date fiind mijloacele de care aceştia dispun.

Vă solicit, pentru a le da o şansă reală acestor tineri "antreprenori", să îi sprijiniţi în demersurile lor către autorităţile publice, mai ales în localităţile în care există suficiente suprafeţe de teren pentru construirea de locuinţe, în special pentru grăbirea adoptării hotărârilor de trecere din domeniul public în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale.

De asemenea, vă solicit sprijinul pentru ca terenurile identificate de primării să fie alocate în conformitate cu legea şi să nu fie transformate în obiecte de troc electoral, care vor deveni, mai devreme sau mai târziu, motive de scandal.

Nu irosiţi această şansă pe care o are tineretul român!

Domnul Emil Grigore Rădulescu:

În ultima perioadă de timp, sectorul privat din România s-a transformat în cel mai mare generator de şomeri. La nivelul întregii ţări, în mai mult de jumătate din judeţe, şomajul a crescut în februarie, comparativ cu ianuarie. O analiză a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) arată că aceste majorări ale numărului persoanelor fără serviciu sunt determinate de: "disponibilizări colective şi curente de personal, dar şi de înscrierile în şomaj pentru solicitarea adeverinţei necesare la obţinerea venitului minim garantat".

Nivelul cel mai mare de şomeri se află în Hunedoara (13,4%), iar cel mai mic în Bihor (7%). În ţară, 11 judeţe au o rată a şomajului peste 10%: Hunedoara, Galaţi, Olt, Ialomiţa, Caraş-Severin, Vaslui, Botoşani, Teleorman, Mehedinţi, Braşov şi Prahova. Aceste judeţe sunt caracterizate fie de activităţi preponderent agricole, afectate de şomaj în lunile de iarnă, fie de restructurări ale diverselor sectoare de activitate. Sud-vestul şi nord-estul ţării sunt afectate de cea mai mare rată a şomajului, la polul opus aflându-se zona de nord-vest.

În februarie, au intrat în evidenţa ANOFM 118.793 persoane, din care 77.166 sunt "înscrieri noi" (32.584 şi-au pierdut locul de muncă, 5.120 sunt proaspăt absolvenţi, iar peste. 32.000 sunt şomeri neindemnizaţi), iar 41.627 sunt "reactualizări" de cereri de locuri de muncă şi "reactivări" de drepturi.

Cea mai mare parte a şomerilor o reprezintă persoanele cu studii primare, gimnaziale şi profesionale (75%), 20,8% cu studii medii, iar circa 4% cu studii superioare. În rândul tinerilor, şomajul se situează la 20,3%.

Se constată că sectorul privat a fost cel care a "furnizat" cel mai mare număr de şomeri. Per total, din cei 701.431 de oameni fără serviciu, 401.836 provin din sectorul privat. Cei mai mulţi disponibilizaţi sunt constructori şi montatori de structuri metalice, muncitori necalificaţi din industria prelucrătoare şi mecanici, montatori şi reparatori de maşini agricole industriale.

Pentru cei peste 700.000 de şomeri, statul cheltuieşte mai mult de 2.500 de miliarde de lei din bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Analiza efectuată de ANOFM arată că, în loc să fie principalul generator de locuri de muncă, sectorul privat a ajuns să fie generator de şomeri, în condiţiile în care mai bine de jumătate dintre cei fără serviciu provin de la firmele particulare. Mai mult, nici privatizarea unor mari societăţi nu a rezolvat problema şomajului, ci dimpotrivă. În judeţele unde s-au vîndut unele unităţi importante, cu ani în urmă chiar, nu numai că şomajul nu a scăzut după privatizare, dar nici după o lungă perioadă de timp lucrurile nu s-au redresat şi nu s-au creat noi posturi.

Galaţiul este un exemplu în acest sens. La mai bine de 2 ani de la vânzarea Sidexului, rata şomajului este în continuă creştere.

Motivele pentru care sectorul privat a ajuns să disponibilizeze personal, în loc să fie creator de forţă de muncă, au fost punctate în repetate rânduri de către oamenii de afaceri. Una dintre cauze o constituie fiscalitatea, care anulează orice urmă de profit pentru societăţile mici şi mijlocii şi nu le dă posibilitatea de a se mai extinde. Apoi, fiscalitatea aplicată mâinii de lucru este restrictivă. La fiecare salariu plătit unui angajat, o sumă aproape egală ajunge la stat sub formă de taxe şi impozite.

Consiliul Investitorilor Străini a atras atenţia că: "Anumite clauze din Codul Muncii sunt restrictive şi neadecvate principiilor economiei de piaţă".

Toate aceste probleme trebuie să fie analizate, clarificate şi rezolvate de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Domnul Codrin Ştefănescu:

Impertinenţa cu care liderul democrat Traian Băsescu înţelege să îşi atragă susţinători şi să se facă remarcat în relaţia cu PSD este de acum în măsură să ţină loc de politică de partid şi de strategie electorală. Intrat în agonia Primarului care îşi vede mandatul încheiat fără nici o şansă se reînnoire, Băsescu este în stare de orice favoruri. Mai nou, încurajează până şi manifestări spontane şi sporadice, care nu au nimic de a face cu realitatea imediată.

Şi, dacă tot este în criză de subiecte, i-aş sugera Primarului General o atitudine lesne de abordat pentru comportamentul său, devenit de mult timp atipic în conduita ,politicianului: să încerce să dea anunţ la mica publicitate, lansându-şi oferta de a da "bun de defilare" oricăror solicitări care au ca loc de desfăşurare sediile PSD.

Sigur, sunt mulţi bucureşteni de bun simţ, care realizează cât de penibil a devenit liderul PD prin pronosticurile pe care le face nu numai la Bucureşti, dar şi la Craiova, la Cluj sau la Buftea.

Cât despre... "ţepele" pe care intenţionează să le planteze în Piaţa Victoriei, după ce a ciuruit sute de kilometri de străzi, nu pot decât, cu un gust amar, să-i spun: "Ai grijă, domnule Primar, că ai toate şansele să ajungi ca personajul din... Caragiale, care, învârtindu-se de zor la Foişorul de Foc, spunea întruna: "Viceversa... Viceversa!"

Pentru că, dacă, într-adevăr, vrea un pronostic, asta e soarta unora ca el!

Domnul Pavel Târpescu:

"România sub umbrela NATO"

În declaraţia pe care doresc să o prezint în plenul Camerei Deputaţilor, încerc cu mândrie şi emoţie să-mi exprim câteva gânduri cu privire la integrarea României în NATO.

Ziua de 2 aprilie 2004 a intrat în istorie ca o dată memorabilă în conştiinţa tuturor românilor, marcând momentul când tricolorul românesc a fluturat pentru prima dată, la aceeaşi înălţime, alături de celelalte simboluri naţionale ale ţărilor care fac parte din Alianţa Nord-Atlantică, la cartierul general al NATO din Bruxelles.

Prin integrarea în cea mai puternică alianţă militară a tuturor timpurilor, ţara noastră are, după o lungă perioadă, securitatea asigurată, permiţându-ne accesul la cea mai puternică garanţie de securitate din lume, ceea ce îşi doreau atâtea generaţii de români.

Aderând la NATO, România a lăsat în urmă o lungă perioadă de nesiguranţă, putând afirma că războiul rece s-a terminat şi pentru noi.

La realizarea acestui obiectiv au contribuit în primul rând cetăţenii români, care au dorit să ocupe locul pe care îl merită în marea structură europeană şi mondială de securitate. La aceasta trebuie să remarcăm contribuţia întregii clase politice româneşti, a oamenilor de presă şi a societăţii civile, dovedindu-se că atunci când este vorba de interesele fundamentale, oamenii politici pot să lucreze împreună pentru binele ţării şi al cetăţenilor ei. Prin integrarea în NATO nu vom mai avea nevoie de protecţia altora, dimpotrivă, putem oferi protecţie celor care au nevoie pentru dezvoltare.

Au şi dovedit-o deja exerciţiile comune şi misiunile la care România participă cu rezultate excelente, demonstrând că are forţe militare profesioniste, fiind gata să îşi asume cu seriozitate noul rol, de membru deplin al NATO.

Am făcut un pas important spre lumea civilizată şi democraţie. Următorul pas este aderarea la Uniunea Europeană. Aceasta este voinţa expresă a poporului român. Sunt sigur că vom reuşi, numai împreună. Să fim mândri că suntem români!

Domnul Ilie Merce:

Societăţile comerciale "Avicola" din judeţul Dâmboviţa au fost date pe mâna "afaceriştilor" arabi, la comanda politică a liderilor PSD.

La sfârşitul lunii noiembrie 2003, în cadrul unei şedinţe convocată din ordinul domnului Ilie Sârbu, ministrul agriculturii, directorul general al S.C. AVICOLA Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, domnul inginer Mihalcea, a fost destituit din funcţie.

Se ştie că această societate comercială se află sub patronajul Academiei de Ştiinţe Agricole, fiind o unitate etalon a cercetării avicole româneşti şi singura care produce material de selecţie a raselor de păsări grele.

Măsura schimbării din funcţie a inginerului Mihalcea, specialist de marcă în domeniu, care lucra la această unitate de elită de peste 20 de ani, a fost dictată de interese politice. Cunoscând bine valoarea acestei unităţi profitabile, el s-a opus sistematic tentativelor unor cetăţeni libanezi, acţionari majoritari la: "Avicola" Buftea, "Avicola" Crevedia, "Avicola" Găieşti, precum şi FNC Crevedia şi Titu, toate din judeţul Dâmboviţa, care încercau să achiziţioneze şi S.C. Tărtăşeşti, la un preţ derizoriu, având "recomandări" favorabile din partea unor nume sonore, printre care: Ilie Sârbu, Adrian Năstase şi chestorul Toma Zaharia, ultimii doi chiar din Tărtăşeşti. Nu cu mult timp înainte de destituirea inginerului Mihalcea, Adrian Năstase şi Toma Zaharia s-au deplasat la această unitate, interesându-se, chipurile, de problemele cu care se confruntă, dacă este rentabilă etc. În context, Adrian Năstase, în stilul lui caracteristic, n-a omis să-l atenţioneze pe inginerul Mihalcea că în birourile instituţiei erau prea puţine postere cu persoana lui. Deşi l-a pus oarecum pe gânduri acest avertisment, inginerul Mihalcea n-a vrut să creadă că îl paşte schimbarea. El ţine, cu orice preţ, ca privatizarea societăţii pe care o conduce să se facă în condiţii legale, şi nu pe căi frauduloase, cum s-a întâmplat cu celelalte unităţi avicole menţionate mai-sus, cumpărate pe mai nimic, de aceiaşi cetăţeni libanezi.

Încăpăţânarea inginerului Mihalcea de a nu ceda presiunilor politice l-a costata funcţia, în prezent S.C. Tărtăşeşti este în pericol de faliment planificat. În locul inginerului Mihalcea a fost impus un oarecare inginer Ignat, fost inginer mecanic la Serele 30 Decembrie, aflate în faliment, care nu are nici cele mai vagi cunoştinţe despre avicultură şi cercetare în acest domeniu. Singura lui calitate este aceea de a fi un apropiat al lui Adrian Năstase şi Toma Zaharia şi foarte priceput în a agonisi avere, reuşind să acumuleze, în perioada 2000-2003, mai multe apartamente în Bucureşti, o vilă la periferia oraşului şi două limuzine de lux etc.

De la instalarea acestuia în funcţia de director general, situaţia a început să se degradeze continuu, societatea ajungând în pragul falimentului, spre disperarea angajaţilor, majoritatea lor fiind din comuna Tărtăşeşti şi din împrejurimi, care asistă neputincioşi la un dezastru dirijat de la vârful Puterii actuale.

Surse din cadrul serviciilor secrete ne-au semnalat că s-au făcut, în repetate rânduri, informări cu privire la privatizările frauduloase ale societăţilor avicole, inclusiv despre persoanele care se află în spatele acestora, dar nici unul dintre organele abilitate să intervină şi să întreprindă măsurile legale necesare pentru a se pune capăt jafului n-a întreprins nici un demers.

Aşteptăm, totuşi, ca organele competente ale statului să iasă din letargie şi să-şi facă datoria sau să înţeleagă că, în România, teama de Năstase şi de Toma Zaharia e mai presus de respectarea legii.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Partidul România Mare a receptat cu îngrijorare concluziile Raportului privind corupţia din România elaborat de "Transparency International".

Aşa cum era de aşteptat, Raportul surprinde dezechilibrul acut dintre pachetele de legi anticorupţie, strident promovate, şi ineficienţa măsurilor concrete privind combaterea acestui flagel. De fapt, acest studiu confirmă un adevăr de notorietate: prezumtiva luptă anticorupţie a actualului Guvern este purtată la nivel strict declarativ şi cu intenţii exclusiv propagandistice.

Din nefericire, consecinţele acestei guvernări iresponsabile, preocupată doar de calcule şi scenarii electorale, sunt extrem de grave. România se plasează astăzi în rândul ţărilor cu un nivel foarte ridicat de corupţie, alături de state precum Angola, Bangladesh, Bolivia, Trinidad Tobago sau Madagascar. Devalizări de bănci, falimentări şi privatizări frauduloase, abuzuri şi corupţie până la nivel guvernamental, acestea sunt realităţi curente în România anului 2004.

Într-o asemenea situaţie, integrarea în Uniunea Europeană rămâne un obiectiv imposibil de atins şi nu ar mai trebui să mire pe nimeni faptul că doi deputaţi PSD - Ion Olteanu şi Ovidiu Petrescu - doresc să apere infractorii de ochii presei şi ai opiniei publice printr-un Proiect de lege privind protecţia drepturilor nepatrimoniale, sau că Legea anticorupţie a fost amendată de partidul de guvernământ pentru a le permite funcţionarilor publici accesul în AGA şi CA.

Partidul România Mare somează Guvernul, Parchetul Naţional Anticorupţie şi celelalte instituţii abilitate să renunţe la actuala pasivitate şi să declanşeze conjugat acţiuni ferme îndreptate împotriva marilor acte de corupţie.

Domnul Romeo Marius Raicu:

Declaraţie politică privind stadiul aplicării Legii nr.15/2003.

În calitate de iniţiator al Legii nr.15/2003, mă adresez principalilor factori de decizie din administraţia publică locală şi le reamintesc pe această cale că pentru aplicarea Legii nr.15/2003 nu este nevoie decât de voinţă şi responsabilitate politică. Această iniţiativă este un instrument legal prin care tânăra generaţie este efectiv sprijinită acum, la 14 ani de la Revoluţia din Decembrie 1989.

Legea are ca obiect de reglementare regimul atribuirii, la cerere, către tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani a unui teren în suprafaţă de 250 mp până la 500 mp, din terenuri aflate în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, pentru construirea unei locuinţe proprietate personală.

În urma întrebării privind stadiul aplicării Legii nr.15/2003 adresată Ministerului Administraţiei şi Internelor şi prin amabilitatea domnului ministru delegat pentru administraţia publică, Gabriel Oprea, am primit toate datele necesare organizării aplicării acestei legi.

În răspunsul dat de către Ministerul Administraţiei şi Internelor se precizează că:

• au fost respectate procedurile stabilite prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr.15/2003, aprobate de HG nr.896/2003, cu încadrarea în termenele fixate;
• au fost mediatizate în rândul tinerilor demersurile ce trebuie făcute pentru a beneficia de sprijin în construirea unei locuinţe proprietate personală;
• au fost organizate şedinţe de pregătire şi de consiliere juridică a secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale;
• au fost constituite 2.580 de comisii pentru identificarea şi inventarierea terenurilor disponibile şi libere de sarcini din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, situate în intravilanul localităţilor;
• au fost identificate până la sfârşitul lunii ianuarie 2004 terenuri disponibile în suprafaţă de 2.591 hectare, din care 67% din terenuri sunt în mediul rural, iar 33% în mediul urban;
• până în prezent, consiliile locale au adoptat 413 hotărâri privind inventarierea terenurilor disponibile şi libere de sarcini care pot fi atribuite în folosinţă gratuită;
• au fost depuse un număr de 29.722 de cereri pentru atribuirea de terenuri;
• numărul cererilor aprobate este de 2.025, din care 493 în municipii, 525 în oraşe şi 1.007 în comune.

Având în vedere toate aceste demersuri, cât şi interesul mare al tinerilor pentru sprijinul acordat lor de Legea nr.15/2003, consider că implicarea cu responsabilitate în aplicarea acestei legi este atât o obligaţie, cât şi o datorie de onoare pentru dumneavoastră, principalii factori de decizie din administraţia publică locală, acest act normativ fiind practic unul din primii paşi importanţi în încercarea de a rezolva o parte din marile probleme cu care se confruntă astăzi tineretul României.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Declaraţie cu privire la riscul cumpărării fără reţetă a unor medicamente.

Oficialii sistemului farmaceutic susţin că în legislaţia actuală sunt introduse prevederi care obligă la eliberarea anumitor medicamente numai pe bază de reţete, dar din păcate tot mai multe farmacii nu le respectă.

Exemplul cel mai elocvent care ni se dă în această privinţă este cel al somniferelor, unele de mare putere şi cu efect de dependenţă recunoscut, care mai scapă câteodată din atenţia farmaciştilor. Astfel de medicamente, ca Romerganul şi Diazepamul, care sunt considerate tranchilizante, fiind consumate în cantitate exagerată provoacă o stare de halucinaţie similară cu cea creată de heroina injectată. Medicamentul Calmant 3 este în realitate mult mai puternic decât Algocalminul.

Pentru împătimiţii drogului, efectul acestuia este sinonim cu cel al marijuanei. Resturile de flacoane de astfel de medicamente se găsesc în baruri, discoteci, toaletele liceelor şi chiar pe stradă. Drogurile eliberate fără reţetă din farmacii au dat naştere la fenomenul social de "farmacodependenţă", care este semnalat tot mai mult de medici şi în special de psihiatri, care vorbesc în şoaptă, argumentul fiind: "Să nu creăm panică". Dar, în realitate, ceea ce nu vor autorităţile să recunoască este teama de reacţia firmelor producătoare şi refuzul de a accepta propria dezorganizare, sprijinită şi de lipsa unor prevederi care să legifereze cumpărarea fără reţetă a medicamentelor cu risc.

Controalele în farmacii pentru depistarea acestor aspecte destul de alarmante nu s-au efectuat, deoarece nu există reclamaţii sau sesizări din partea cumpărătorilor, care se mulţumesc cu ce li se vinde pentru sănătate, neavând cunoştinţele necesare în domeniul "medicamentelor".

Mulţi farmacişti scot profituri semnificative pe seama neatenţiei pacienţilor, bătându-şi joc de sănătatea celor mulţi.

Domnul Cristian Nechifor:

Alegerile locale se apropie cu repeziciune şi, în pofida tuturor presupunerilor sumbre făcute de oponenţi, se poate vedea concret faptul că singura formaţiune politică ce a reuşit să îşi desemneze candidaţii şi să se apropie de această campanie cu fruntea sus este cea din care fac şi eu parte.

În afara Partidului Social Democrat, toate celelalte partide politice se află sub semnul incertitudinii. Numiri de candidaţi care se schimbă de la o zi la alta, declaraţii contradictorii din interiorul aceluiaşi partid în ce priveşte alegerile locale şi programele pe care urmează să le adopte.

Acestea sunt condiţiile în care se desfăşoară activitatea unor partide şi asta arată dorinţa lor de a ocupa funcţiile de conducere locale. Cum putem crede că cei care sunt acum nehotărâţi pe cine să numească şi să susţină vor avea puterea după alegeri să concretizeze planurile pe care le vor prezenta pompos în campania electorală care va începe peste scurt timp?

Cine poate avea încredere în cameleonismul politic arătat de diferite persoane care candidează azi la un partid, mâine independent şi apoi se lipesc altuia care le oferă susţinere? La ce ne putem aştepta la aceste persoane şi partide? Este clar deja că ei văd în alegerile ce se apropie doar un singur scop - câştigarea scaunelor consiliilor locale, de unde ar putea să se îmbuibe cu bani din afaceri necurate, pe spinarea populaţiei. Păcat că se ajunge la astfel de manifestări, pentru că românii ştiu să sancţioneze mai bine ca oricine prefăcătoria. Un singur lucru cred că mai este de făcut: candidaţii Partidului Social Democrat trebuie să meargă în continuare pe linia adoptată şi se va vedea că nimeni nu va putea să înlăture dorinţa de a realiza cu adevărat ceva. În ce priveşte jocurile politice care se fac acum pentru alegerile locale se pot spune multe, însă prefer să atrag atenţia asupra unui alt aspect: la fel se va întâmpla şi la alegerile parlamentare şi prezidenţiale. Cei care s-au născut pentru a juca perfid şi murdar, nu vor renunţa însă, revin, sunt convins că nu au şanse de reuşită, tocmai pentru că am încredere în capacitatea românilor de a decide spre binele lor. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Adrian Ionel:

Ultimele sondaje efectuate de companiile specializate în domeniu arată, realist, preferinţele românilor în ceea ce priveşte clasa politică. Una dintre ultimele investigaţii sociologice a arătat o cotă de preferinţă de 42 la sută pentru Partidul social Democrat, la o distanţă de 13 procente faţă de alianţa PD-PNL, care încearcă pe toate canalele să smulgă efectiv adeziuni şi simpatii.

De remarcat în acest context este faptul că partidul de guvernământ deţine totuşi aproape jumătate dintre preferinţele românilor, rămânând primul după toţi aceşti ani în care a condus destinele ţării.

Prin comparaţie, vă rog să vă amintiţi de sfârşitul perioadei de guvernare trecută, când sondajele şi apoi voturile au arătat clar neîncrederea - de altfel fondată - populaţiei în cei care i-a condus. Cu toate atacurile şi încercările de discreditare a Opoziţiei şi a celor interesaţi din diferite considerente de distrugerea imaginii Partidului Social Democrat, nu s-a reuşit acest lucru. Sunt convins că nici nu va reuşi. Sunt convins că toate eforturile partidului din care fac parte pentru îndeplinirea unor obiective extrem de importante pentru viitorul ţării sunt de natură să arate în mod real interesul formaţiunii politice de la guvernare de a consolida pas cu pas democraţia şi valorile acesteia.

Cred că ar mai trebui să precizez şi faptul că toate secţiunile sondajului arată acelaşi lucru. Arată că nu numai partidul în întregul său este agreat de populaţie, ci şi persoanele care fac parte din el pot fi demne de încrederea acordată. Dacă mâine ar fi alegeri prezidenţiale, preferinţele electoratului s-ar îndrepta asupra primului-ministru Adrian Năstase. La capitolul încredere, conduce ministrul de externe, Mircea Geoană, urmat de Adrian Năstase şi de preşedintele Ion Iliescu (care a fost unul dintre membrii marcanţi ai PSD şi care a candidat la preşedinţie din rândurile PSD).

În privinţa alegerilor locale, lucrurile stau la fel - partidul care se află acum la guvernare este în topul preferinţelor. În concluzie, vreau să evidenţiez un singur lucru. Partidul Social Democrat se menţine în topul preferinţelor populaţiei şi aceasta este dovada incontestabilă a seriozităţii de care a dat dovadă. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Iosif Armaş:

Ultimul sondaj de opinie, realizat de CURS la solicitarea cotidianului "Adevărul", creditează PSD cu 42 la sută la alegerile parlamentare şi pe domnul Adrian Năstase cu 41 la sută la alegerile prezidenţiale. In mod sigur, rezultatele sondajului vor fi contestate de partidele aflate în opoziţie. Dar asta contează mai puţin. Important este că PSD continuă să se afle în frunte, să-şi menţină în absolut toate sondajele, acelaşi procent, de peste patru luni.

Explicaţia e, după părerea mea, extrem de simplă: în afara partidului de guvernământ, nici o altă forţă politică a ţării, cât de cât credibilă, nu a convins prin prestaţia sa din ultima vreme. PSD continuă să-şi menţină imaginea bună nu numai datorită politicii inteligente pe plan extern, care a dat rezultate excepţionale, cât şi datorită prestaţiei constant bune pe plan intern. Vrem, nu vrem, trebuie să recunoaştem că în fosta guvernare nu au existat cazuri de "autosuspendare" a unor demnitari acuzaţi de corupţie. Cazul domnilor Nicolae Mischie ori Bebe Ivanovici, oricât au fost ele de ridiculizate în presă, arată cât se poate de clar că partidul de guvernământ, cu doar câteva săptămâni înaintea alegerilor, îşi ridică mâna de pe câţiva membri de frunte, asupra cărora planează acuzaţii de corupţie. Gestul lui Nicolae Mischie, demn de toată lauda, fereşte PSD de probleme care pot deveni neplăcute. El a menţionat că face acest gest pentru a permite PNA să continue anchetele pe care le-a început, fără ca ulterior să fie invocate eventuale influenţe politice în derularea cercetărilor. El a afirmat, de asemenea, că aşteaptă ca PNA să îi clarifice situaţia juridică, urmând să revină în postul de conducere în cazul în care nu va fi găsit vinovat de comiterea vreunei ilegalităţi.

Datorită unor asemenea gesturi bărbăteşti, atenţia opiniei publice este fixată, în sensul bun al cuvântului, asupra partidului de guvernământ. Şi fără nici un dubiu, PSD acumulează bile albe, ridicându-i cota în sondaje. PSD are curajul, iată, să fie ferm când vine vorba de propria-i imagine, fie şi pentru a da un simplu semnal. Nu am avut de-a face cu semnale de felul acesta în fosta guvernare. E mai mult ca sigur că eşecul în alegerile trecute al celor care s-au aflat la conducere s-a datorat proastei strategii adoptate de lideri. PSD nu va face aceeaşi greşeală. Acesta este un alt motiv pentru care PSD va câştiga, în mod sigur, alegerile din acest an.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Eugen Arnăutu:

Declaraţie politică intitulată: "Ziua de 2 aprilie a.c. - moment istoric"

Ziua de 2 aprilie 2004 a reprezentat un moment istoric care a marcat intrarea oficială a României în structurile NATO, conferind un nou statut României şi oferind fiecărui cetăţean român apartenenţa la cea mai puternică forţă de securitate colectivă.

Data de desfăşurarea a ceremoniei de primire a României în NATO, alături de alte şase state candidate, a fost sărbătorită la nivelul fiecărui cetăţean român, şi, aşa cum era şi firesc, Guvernul a decis printr-un act normativ ca data de 2 aprilie să fie o zi nelucrătoare.

Pe mulţi din opoziţie i-a deranjat acest fapt, temându-se ca acest câştig al poporului român să nu fie asociat numai ca un efort, încununat cu succes, al Partidului de Guvernământ.

Nu înţeleg nemulţumirile şi trâmbiţarea unor afirmaţii conform cărora deşi este recunoscută importanţa momentului, totuşi "cel mai bine ar fi ca oamenii să fie lăsaţi să sărbătorească în linişte". Amintesc colegilor noştri că intrarea în NATO nu era motiv de priveghi, oamenii au fost încurajaţi să se bucure împreună de această realizare.

Afirmaţii de genul "măsuri populiste, festivism care invită la nemuncă etc." sunt doar cuvintele guturale ale unor ofensaţi care nu lasă oamenii să se bucure de un real câştig, şi care se tem de propria incapacitate, dorind şi de data aceasta, cu o jalnică disperare, să fie asociaţi evenimentului, fie şi sub forma patetică a celui care face rolul de "Gică contra".

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Declaraţie politică intitulată "Năstase şi-a dat cravata pe faţă!"

Manifestaţia Tineretului Social Democrat de sâmbătă, intitulată "Primăvara social democrată", mi-a adus aminte de vremuri pe care le credeam apuse. Din dorinţa de a-şi "plăti" postul de ministru, tânărul Victor Ponta a organizat o "tribună" pentru Adrian Năstase, în încercarea de a mai drege imaginea şifonată a liderului PSD. Tinerii psd-işti, aduşi care cu promisiuni de posturi în administraţie, care cu tot felul de alte presiuni, au fost dotaţi cu cravate roşii, probabil în amintirea vremurilor când liderii de astăzi ai PSD erau fruntaşi în organizaţiile de pionieri. A lipsit doar imnul neoficial "Am cravata mea sunt tsd-ist!"

Prin discursul său, "micul Titulescu" recunoaşte eşecurile guvernării 2001-2003, admiţând corupţia şi clientelismul promovat de liderii partidului de guvernământ. S-a afirmat, de asemenea, că "Tinerii social democraţi reprezintă Viitorul!". Vai de poporul român! După ce şi-au bătut joc de trecut, după ce ne-au distrus prezentul, iată, PSD şi TSD vor să ne confişte şi viitorul! "Viitorul sună bine, de văzut se vede rău!"

Cum spuneam, Victor Ponta i-a oferit preşedintelui PSD o tribună de la care să reafirme ataşamentul partidului de guvernământ faţă de valorile europene, de reforma justiţiei şi a administraţiei, dar nu în ultimul rând, faţă de lupta anticorupţie. Adrian Năstase a prezentat în mod triumfalist decizia Delegaţiei Permanente a PSD referitoare la suspendarea celor opt baroni locali. Faptul că suspendarea nu atrage după sine, aşa cum era normal, retragerea sprijinului politic şi interdicţia de a candida la următoarele alegeri, ne arată că această acţiune nu este decât o altă încercare de a "spăla" imaginea pătată a partidului şi de a păcăli, o dată în plus, opinia publică, atât din ţară, cât şi din străinătate. Dacă se dorea cu adevărat combaterea corupţiei, ciocoii locali trebuiau schimbaţi de la conducerea consiliilor judeţene, acolo unde stau în continuare cu mâna în borcanul de miere, şi nu de la "judeţeana" de partid. Explicaţiile "gen Mischie", cum că suspendarea din funcţia de preşedinte PSD Gorj va da posibilitatea PNA să se pronunţe asupra faptelor acestora, sunt tipice pentru tot partidul. Feudalii din PSD cred că funcţia de preşedinte al organizaţiei judeţene a PSD le conferă imunitate în relaţia cu organele de anchetă! Acest tip de imunitate poate exista doar într-o ţară în care justiţia este aservită guvernanţilor. Iată de ce rezervele europarlamentarilor cu privire la independenţa justiţiei sunt justificate! Partidul lui Adrian Năstase are altă viziune şi alte concepţii despre imunitate decât adevăratele democraţii europene.

Consider că, pentru a demonstra că lupta anticorupţie a început, suspendarea vinovaţilor ar trebui realizată de PNA, şi nu din funcţia de la partid, ci de mâini, cu o pereche de cătuşe!

Domnul Costache Mircea:

Intervenţie intitulată: "Spiritul critic românesc în actualitate"

În pragul marii sărbători a Învierii Domnului facem cu toţii, ca buni creştini, eforturi pentru a mai stăvili valul nemulţumirilor şi insatisfacţiilor pricinuite de dificultăţile vieţii aspre de azi. Cu toate acestea, spiritul critic, atât de ascuţit, al românului, găseşte întotdeauna forme de manifestare, pe cât de diverse, pe atât de specifice temperamentului nostru latin.

Una dintre aceste forme de afirmare a spiritului nostru critic o reprezintă epigrama, ca sinteză de ironie fină, satiră ascuţită şi umor sănătos.

Pe fundalul unei mişcări epigramistice locale efervescente, a apărut necesitatea organizării unui festival de gen, care a luat repede amploare, ajungând astăzi de nivel naţional.

Astfel, la iniţiativa energicului avocat Mihai Sălcuţan şi cu sprijinul forurilor şi instituţiilor culturale locale, s-a desfăşurat recent la Buzău cea de a V-a ediţie a Festivalului Naţional de Epigramă "Cât e Buzăul de mare". A participat un număr impresionant de epigramişti începători, elevi şi studenţi, dar şi epigramişti consacraţi, din majoritatea judeţelor ţării şi din Basarabia. În cadrul galei de premiere au fost distinşi cu diplome şi premii în bani participanţi din Ploieşti, Brăila, Galaţi, Cluj-Napoca, Piteşti, Constanţa, Caransebeş, Sibiu, Buzău şi Chişinău. Juriul a fost prezidat de nume prestigioase ale genului, precum senatorul Mircea Ionescu - Qintus şi deputatul Ştefan Cazimir. Gala laureaţilor a fost marcată de prezenţa distinsului om de cultură român, academicianul Mihai Cimpoi, înrudit recent cu buzoienii prin căsătoria fiului cu o buzoiancă.

Deşi aproprierea Sărbătorilor Pascale a mai domolit accentele critice acide, epigrama şi epigramiştii şi-au făcut din nou datoria. Au stârnit ropote de aplauze şarjele umoristice ale doamnei Elis Râpeanu şi ale domnului George Zarafu, precum şi florilegiul de epigrame suculente prezentat de basarabeanul Efim Tarlapan, sărbătorit cu acest prilej la împlinirea vârstei de 60 de ani, şi alţi doi basarabeni talentaţi: Ion Diviza şi Gheorghe Bâlici.

Personal am acordat premii celor 3 soli ai epigramei de la Chişinău, în numele Casei de Cultură a Sindicatelor pe care o conduc. Cu acest prilej am recitat epigrame premiate, semnate de dragii noştri conaţionali, ca o dovadă că ei au intrat deja în conştiinţa publică românească.

Oricât ne-am feri să fim critici acum, în Săptămâna Patimilor, epigrama e epigramă, ea înţeapă, ustură şi doare. Cu riscul de a deranja pe unii am recitat în onoarea oaspeţilor de la Chişinău şi a asistenţei epigrame premiate la actuala ediţie sau la precedentele: "Noi alegeri, noi figuri, / Vechi discurs electoral / Ies bandiţii din păduri / Să mai fure şi legal ..." (Ion Diviza). "Trenule, maşină mică / Într-o zi ţi-aş da toţii banii / Să-l aduci pe Ionică / Şi să-i duci pe toţi Ivanii" (Gheorghe Bâlici), şi celebra epigramă a lui Efim Tarlapan, inspirată de cântecul românesc "Car frumos cu patru boi": "L-aş cânta dar îl găsesc / Metamorfozat puţin / Carul încă-i românesc / Jugul însă e străin".

Cele mai multe aplauze le-a primit reprezentanta Prahovei, d-na Elis Râpeanu, care l-a evocat pe celebrul Păstorel Teodoreanu cu epigrama: "Din Banat şi pân`la Iaşi / Se resimte lipsa sării / Fiindcă cei mai mari ocnaşi / au ajuns la cârma ţării!" O fi fost vreo aluzie şi la contemporaneitate?

Oricum, Festivalul de Epigramă "Cât e Buzăul de mare" a devenit, la ediţia a V-a, o importantă manifestare a umorului românesc, formă de rezistenţă tipică neamului nostru, cunoscut pentru proverbiala sa capacitate de a înfrunta dificultăţile făcând haz de necaz. Deie Domnul să putem odată să facem haz şi de îndestulare şi voie bună.

Doamna Daniela Bartoş:

Primăvara Social-Democrată, primăvară a integrării în NATO

Evenimentele din ultima săptămână sunt o dovadă clară că România se îndreaptă într-o direcţie corectă. Prin integrarea ţării noastre în structurile euro-atlantice, spaţiul românesc nu mai reprezintă o zonă - tampon între Vest şi Est, ci a devenit o ţară care aparţine unui nou spaţiu de securitate.

Această reuşită a României face ca poporul român să renască într-o lume civilizată, căreia îi aparţine şi în care se simte membru cu drepturi şi obligaţii depline. Votul de încredere acordat României de către ţările membre ale Tratatului Atlanticului de Nord trebuie să ne determine să continuăm condiţia de stat exportator de securitate regională, căreia trebuie să îi adăugăm, de astăzi, o dimensiune nouă: condiţia de stat care participă cu drepturi şi responsabilităţi depline, în cadrul unei alianţe euro-atlantice, la păstrarea păcii şi a democraţiei în lume.

Acest nou statut al românilor, această renaştere în mijlocul unei lumi civilizate reprezintă un mediu propice pentru generaţia tânără, care are rolul de a continua sincronizarea societăţii româneşti cu valorile şi standardul de viaţă al Occidentului. Aşteptările tinerilor români, atât de limpede exprimate de Primăvara Social - Democrată, au astăzi şanse mai mari de a se converti în realităţi, acum, când spaţiul în care trăiesc le oferă şansa de a se forma ca oameni într-o lume românească ce aparţine de facto şi de jure de valorile democraţiei şi civilizaţiei contemporane.

Drapelul românesc s-a ridicat zilele acestea în Occident. Drapelul NATO s-a ridicat la Bucureşti, în faţa Palatului Parlamentului României.

Putem să vedem în acest dublu eveniment semnul trecerii peste un prag, semnul unei reînoiri, al intrării într-un nou ciclu de civilizaţie.

Intrarea României, ca ţară cu drepturi depline, în Tratatul Atlanticului de Nord este o renaştere întru siguranţă politico-militară, este o renaştere prin confirmarea valorilor naţionale ca valori integrate într-o matrice a democraţiei euro-americane.

Un astfel de eveniment poate fi în egală măsură definit sub forma unui examen pe care l-am dat ca politicieni aflaţi la guvernare şi în Opoziţie, ca Guvern, ca partide, ca cetăţeni simpli, ca Popor.

Avem motive reale de mândrie că am putut privi ridicarea drapelului românesc alături de drapelele ţărilor prietene din cadrul NATO. Putem, în sfârşit, vorbi despre identitatea noastră în termeni de drept şi de fapt: suntem români, am ales să fim prieteni şi parteneri cu ţările membre NATO, iar alegerea noastră a fost confirmată prin sărbătoarea drapelului NATO arborat în faţa Parlamentului. Sărbătoarea înălţării drapelelor este semnul decisiv că am fost primiţi într-un nou spaţiu de securitate, în urma unei examinări confirmate.

Poate că înţelepciunea populară sintetizează mai bine un profil de situaţie cu care avem motive să ne mândrim ca Popor, ca stat, ca şi comunitate naţională, prin integrarea noastră cu drepturi şi responsabilităţi depline în NATO:

"Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti!"

Vă mulţumesc.

Domnul Iosif Armaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sub egida Uniunii Interparlamentare şi a Centrului pentru Controlul Democratic al Forţelor Armate de la Geneva, recent a fost tipărit volumul Controlul parlamentar al sectorului de securitate - principii, mecanisme şi practici, lansat cu prilejul desfăşurării la Bucureşti, săptămâna trecută, a seminarului internaţional cu tema "Controlul parlamentar asupra sectorului de securitate".

Volumul menţionat reprezintă un ghid concis şi accesibil, oferind un set de practici şi mecanisme care pot sprijini contribuţia Parlamentului la controlul securităţii. Lucrarea a fost scrisă pornind de la ideea că nu există un model unic al controlului parlamentar pentru toate ţările. Regulile şi practicile care sunt acceptate şi eficiente într-un loc pot fi de neconceput sau irelevante în altul.

Ghidul este împărţit în opt secţiuni, fiecare conţinând mai multe capitole. O lectură completă a ghidului va furniza o înţelegere profundă a problemelor de securitate şi a rolului controlului parlamentar. Este însă posibilă şi o lectură selectivă a acelor secţiuni şi capitole care sunt de interes pentru cititor.

Pe parcursul ghidului există casete separate care clarifică problemele complexe din textul principal, oferă exemple de legi sau reglementări ori subliniază practici ale controlului parlamentar al sectorului de securitate din diferite ţări. La sfârşitul celor mai multe capitole există o secţiune intitulată "Ce puteţi face ca parlamentar", care conţine recomandări specifice. Ele trebuie însă privite prin prisma contextului naţional.

Primele două secţiuni - poate cele mai importante - oferă cadrul teoretic şi analitic pentru examinarea controlului parlamentar al sectorului de securitate.

Secţiunea I se axează pe evoluţia conceptului de securitate şi oferă o trecere în revistă la nivel global a rolului Parlamentului şi al altor instituţii de stat în problemele de securitate. Principalele chestiuni tratate în secţiunea I sunt: ultimele evoluţii din domeniul securităţii, noile ameninţări la adresa securităţii şi posibilităţile de contracarare, despre necesitatea controlului parlamentar asupra sectorului de securitate, principiile de bază ale guvernării democratice în sectorul de securitate, rolul Parlamentului faţă de Executiv şi Justiţie.

Secţiunea a II-a descrie etapele elaborării politicilor naţionale de securitate, precum şi reglementările internaţionale relevante. Evident, nici problematica abordată în cadrul celorlalte secţiuni nu este de neglijat, dar timpul afectat intervenţiei mele de astăzi nu-mi permite să mă refer şi la acestea.

Natura complexă a problemelor de securitate face imposibilă abordarea tuturor aspectelor într-un singur volum. Ghidul trebuie privit aşadar ca o contribuţie mai largă pentru stimularea controlului parlamentar al sectorului de securitate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Dumitru Dragomir:

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Am putut studia recent rezultatele unui sondaj de opinie efectuat în Bucureşti. Spre surprinderea mea, şi probabil şi a dumneavoastră, bucureştenii, consideră că principala problemă a Capitalei este lipsa de siguranţă a cetăţenilor. Nu gropile, nu mizeria, nu câinii comunitari, nu traficul haotic, ci lipsa de siguranţă publică. O astfel de concluzie demonstrează că reforma poliţiei şi jandarmeriei nu oferă rezultatele scontate. Oamenii simt încă faptul că forţele de ordine se află departe de ei, că nu îi protejează nemijlocit. Încercarea de a introduce între măsurile de siguranţă practica poliţistului de stradă nu dă rezultate. Cine este acest poliţist? Cum poate fi el contactat? L-a văzut cineva, îl cunoaşte cineva? În mod firesc, pentru comunităţile locale, poliţistul stradal ar trebui să reprezinte o prezenţă continuă, eficientă şi liniştitoare. Teoretic, ideea este una strălucită (şi naturală, contemporană cu naşterea oraşelor). Ea dă rezultate în statele occidentale, acolo unde spiritul comunitar este antrenat şi unde forţele de ordine au dezvoltat o mentalitate responsabilă şi modernă.

În Bucureşti, însă, lucrurile se întâmplă altfel. În urmă cu câteva luni, o tânără a fost ucisă în faţa propriei locuinţe, iar acest lucru trădează siguranţa cu care infractorii acţionează, ştiind că nu pot fi opriţi. O situaţie extrem de gravă este şi cea a furturilor de şi din automobile, care au căpătat proporţii de nebănuit. S-a ajuns în situaţia în care cetăţenii nu mai depun plângere, ştiind că, oricum, cazul lor nu poate fi soluţionat. Din acest motiv, ne întrebăm retoric: chiar nu cunoaşte Poliţia Română reţele spărgătorilor de maşini? Chiar sunt necunoscute modurile de plasare a pieselor furate? Chiar sunt mai inventivi hoţii decât poliţiştii? Există străzi unde infractorii acţionează cu stăruinţă. Cetăţenii mi-au adus la cunoştinţă faptul că, pe o stradă din sectorul 3, aproape jumătate din maşini au fost vizate de hoţi. De ce nu plasează poliţia forţe de supraveghere în aceste zone fierbinţi? În cooperare cu cetăţenii - care sunt sincer dispuşi să ofere o mână de ajutor - s-ar putea obţine rezultate surprinzătoare. Dar e nevoie de o reală voinţă în acest sens.

O situaţie similară este cea a hoţilor din mijloacele de transport în comun. Există anumite autobuze sau tramvaie care sunt preferate de infractori, şi acestea sunt de notorietate. Nu poate poliţia Capitalei să organizeze, pe o perioadă de câteva luni, o brigadă mobilă specială, însărcinată cu rezolvarea acestei probleme? Nu ţine acest lucru de obligaţia noastră de a oferi cetăţenilor siguranţa elementară a transportului public?

Cred că, pe undeva, marea problemă a instanţelor administrative şi executive din România este excesul de cuvinte în dauna faptelor. Vorbim prea mult despre reforme, reajustări şi statistici triumfale, şi uităm să acţionăm minimal, oprind excesul infracţional care afectează viaţa cotidiană a românilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

România a fost aspru criticată de Uniunea Europeană, dar şi de populaţie, care sesizează că fenomenul corupţiei este deosebit de amplu şi că viaţa publică este marcată profund de o corupţie generalizată. Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament pe un pachet de legi, după opinia noastră imperfect şi incapabil să contribuie efectiv la diminuarea corupţiei.

Pe zi ce trece, presa centrală şi locală, opoziţia politică aduc în faţa opiniei publice multe cazuri mai mult decât evidente de corupţie, însă reacţia autorităţilor statului este palidă şi deseori neserioasă, cuprinsă de bâlbâieli care ne sugerează că nu se poate face mai mult şi că unii trebuie să fie lăsaţi în pace.

Constatăm de multe ori o luptă a reprezentanţilor puterii cu trecutul, cu vechea guvernare, dar şi ameninţări la adresa adversarilor politici, iar corupţii zilei îşi văd liniştiţi de treabă, populaţia şi presa ocupându-se de ţintele false propuse de putere. Exemplul concludent a fost cazul Bivolaru - MISA.

Cu puţin timp în urmă, un om de afaceri din Vaslui, Ion Vrânceanu, într-o conferinţă de presă a prezentat cazul grav de implicare a unor importanţi oameni de afaceri membri PSD şi politicieni ai puterii în devalizarea rafinăriei Rafo Oneşti.

Acesta a avut curajul să rupă tăcerea şi să prezinte public încrengătura de interese şi relaţii, inclusiv firele încurcate ale puterii în această afacere.

De atunci şi până în prezent nu s-a mai întâmplat nimic, puterea tace, dar cel care a sesizat este cel care trebuie să facă faţă unor presiuni de nedescris.

Nu putem înţelege decât că se doreşte muşamalizarea acestui caz serios de împletire a corupţiei unor afacerişti cu politicul, cu cei care au puterea temporară să decidă în statul român.

Evident că într-o asemenea situaţie se pot face speculaţii sau afirmaţii dintre cele mai diverse, fiecare parte având pretenţia că are dreptate.

De aceea cred că instituţiile statului trebuie să-şi asume răspunderea ori a punerii la dispoziţia opiniei publice a constatărilor pe care le au până în prezent, ori a neînceperii nici unei acţiuni prin care să dovedească lipsa de interes pentru acest caz.

În orice abordare, o atitudine responsabilă şi transparentă este absolut necesară pentru a da un semnal că autorităţile au înţeles că trebuie să respecte angajamentele României şi prin care să nu afecteze speranţele cetăţenilor români de integrare europeană şi de a avea o justiţie corectă.

Domnul Anton Marin:

Indiferent ce s-ar spune sau încercăm sa credem, anul 2004 nu poate fi definit altfel decât ca un an prin excelenţă electoral, marcat de alegeri locale, parlamentare şi prezidenţiale.

Nici nu s-au adoptat toate legile electorale de către Parlament şi au început regrupările diferitelor forţe politice pe criterii arbitrare şi deja asistăm la campanii mediatice susceptibile de promovarea anumitor interese; în sfârşit, am început să ne dăm seama că asistăm la o luptă primitivă în arena publică, care nu are nimic comun cu activitatea politică, doar că, în mod regretabil, e pe banii si nervii cetăţenilor !

Semnalăm în ultima perioadă de timp mişcări subterane care transformă campania electorală într-o luptă murdară, în jigniri, minciuni, calomnii, manipulări şi diversiuni, unele mai ciudate ca altele.

În condiţiile prezentate se găsesc atât competitorii politici, dar şi cetăţenii care trebuie să facă faţă discursurilor agresive, distorsiunii adevărurilor dar, mai grav şi de neiertat, orientarea atenţiei lor către ţinte folositoare numai între adversari politici.

Se mai constată că unii dintre actorii de pe piaţa politică au informaţii "speciale" despre unele persoane, despre activitatea lor, chiar cu referiri la contracte si clauze confidenţiale, abordare care te duce cu gândul la existenţa unor surse oculte care furnizează anumite informaţii funcţie de un interes sau altul.

La nivel general de imagine, mai asistăm la spectacole cu implicarea unor persoane din cercuri dubioase (vezi cazul Gregorian Bivolaru), la delaţiuni complicate şi mizerabile, la atragerea de persoane nevinovate si implicarea acestora în vârtejul instrumentat ca urmare a diverselor comenzi politice.

In felul acesta devine clar că, cu cât se va înainta în campaniile electorale, cu atât lupta va deveni mai urâtă, mai de necontrolat şi mai greu de suportat de către cetăţeni, însă cu rezultat negativ si vot de neîncredere pentru noi, întreaga clasă politică. Nu cred ca avem dreptul de a influenţa opţiunile populaţiei folosind aceste metode !

De asemenea, consider important ca principalii competitori, în special cei din opoziţie, să aibă puterea să nu răspundă în acelaşi mod şi cu o asemenea atitudine să salveze ce mai poate fi salvat dintr-o moralitate politică oricum îndoielnică.

Mai ciudat apare faptul că anumite organizaţii politice, deşi îşi fac un titlu de glorie din apartenenţa la opoziţie, atacă opoziţia parlamentară alimentând şi lărgind calea PSD către subminarea echilibrului şi aşa fragil dintre forţele opoziţiei şi cele ale puterii.

Complicitatea unor asemenea organizaţii politice ne poate împinge în prăpastie şi poate fi realul pericol pentru democraţie.

Domnul Ioan Miclea:

"Maghiarii UDMR dau ultimatum Universităţii Babeş Bolyai din Cluj-Napoca"

Fără îndoială că opusul democraţiei este dictatura.

Ne-am obişnuit să vedem dictatura sub forma nazismului sau comunismului şi ne-a scăpat din vedere dictatura sub forma şantajului.

Această formă de dictatură o foloseşte UDMR de când se găseşte în alianţă cu PSD în actuala legislatură. Fraţii lor mai mari, PSD-işti, în repetate rânduri, realizând formele nedemocratice ale UDMR de a-şi impune voinţa, au încercat prin varii forme să dreagă busuiocul. Uneori mai blând, părinteşte, alteori mai categoric.

Se pare însă că strădania lor a fost zadarnică. Colegii noştri din UDMR s-au nărăvit şi cunoscând că dictatura şantajului este o armă sigură, în faţa căreia PSD a dat întotdeauna înapoi, o foloseşte, de data aceasta făţiş, frust, murdar şi grobian.

Mă refer aici la impunerea cu forţa a înfiinţării a două facultăţi cu predare în limba maghiară, facultăţi ce urmează a avea o anume autonomie în cadrul Universităţii Babeş Bolyai şi care să reprezinte sămânţa din care urmează să răsară mult dorita, dar inutila şi şicanatoarea Universitate Bolyai, cu predare exclusiv în limba maghiară.

Noua conducere a Universităţii Babeş Bolyai s-a pronunţat ferm împotriva înfiinţării ziselor facultăţi, argumentând că ele sunt inutile atâta timp cât în cadrul Universităţii există linii de învăţământ în limba maghiară în toate domeniile şi că acestea mai pot fi extinse.

Maghiarii transilvăneni nu pot ocupa cu candidaţi proprii nici numărul de locuri ce le este afectat prin liniile existente, precum şi cele de la Universitatea maghiară "Sapienţia", dar să mai aibă candidaţi şi pentru nou înfiinţatele facultăţi. Aceasta este logica şi argumentul noii conduceri a Universităţii, la care, culmea, s-au raliat şi profesorii maghiari din această instituţie de învăţământ.

Se pare că la nivelul conducerii Universităţii clujene a învins realismul şi bunul simţ, lucru ce nu s-a întâmplat şi la nivelul conducerii UDMR. Nu s-a întâmplat, deoarece, cel puţin în acest caz, logica rămâne în urma interesului politic şi a strategiei Uniunii, strategie care are drept scop principal veşnica tracasare, jignire şi umilire a populaţiei majoritare româneşti din Transilvania şi, într-un final apoteotic, obţinerea autonomiei administrative a acestei părţi a României.

Înfiinţarea celor două facultăţi este sămânţa care va naşte o Universitate maghiară autonomă. Universitatea maghiară este vlăstarul care va rodi noi instituţii administrative maghiare, care la rândul lor vor induce în rândurile românilor, dar şi a străinilor, încet dar sigur, ideea că Transilvania nu este un pământ românesc şi că aici neapărat, trebuie să domine bunul plac iredentisto-fascist al acestor politicieni al căror scop este destrămarea ţării.

Pentru a nu fi acuzat că mă cantonez în supoziţii, iată câteva declaraţii publice ale conducătorilor UDMR în această chestiune: Domnul Marko Bella declamă că: "Drepturile constituţionale ale minorităţii maghiare trebuie să fie garantate de Guvern, de statul român. Responsabil cu aplicarea lor este Guvernul şi nu Senatul UBB, iar rezolvarea se poate face prin Hotărâre de Guvern".

Iată o adevărată mostră de dictatură. Autonomia universitară, garantată printr-o lege votată de către Parlament, poate fi (în opinia "democratului" Marko Bella) călcată în picioare printr-o Hotărâre de Guvern, doar pentru că aşa vrea domnia sa şi pentru ca pretenţiile absurde şi antiromâneşti ale UDMR să fie îndeplinite, iar majoritatea populaţiei româneşti din Transilvania să fie ţinută într-o stare de iobăgie ideologică a UDMR.

Mai departe, iată ce declară dl. Tokacs Csaba - "Am fost surprinşi de declaraţiile noilor reprezentanţi maghiari din conducere (este vorba de conducerea UBB n.ns.) care au o altă opinie în ceea ce priveşte crearea celor două facultăţi".

Pe mine nu mă miră surprinderea dvs., domnule Tokacs, deoarece întotdeauna dictatura, chiar şi cea a opiniilor, a fost surprinsă şi înăbuşită de către logică şi bunul simţ.

Nu vedeţi că nici în rândurile etniei dvs. nu sunt agreate ideile absurde şi iredentiste ?

Această dictatură a şantajului să fie oare democratismul european pe care ni-l tot flutură prin faţa ochilor domnii colegi din UDMR ?

Examenul "democratic" a fost dat. Faptul că UDMR patronează, prin deputaţii săi, cererea de autonomie a Ţinutului Secuiesc şi a Banatului, că prin dictatura şantajului au impus amplasarea statuii celor treisprezece generali călăi la Arad, că prin şantaj politic au impus oficializarea limbii maghiare în administraţie şi justiţie, că zilnic ne toacă nervii şi răbdarea cu tot felul de pretenţii iredentiste şi fasciste, dar mai ales că un partid de guvernământ le satisface fără crâcnire toate pretenţiile, ne face să credem că democraţia în ţara aceasta este într-un grav pericol, că ea merge încet, dar sigur, spre faliment.

Un "ilustru" reprezentant al etniei maghiare din Transilvania ne-a ameninţat cu un Kosovo dacă România nu va acorda autonomie Ţinutului Secuiesc. Atunci am atras atenţia asupra acestui pericol. Dar în consacratul stil dâmboviţean de a face politică, adică de a ne face că ascultăm, dar înţelegem ce ne convine, semnalul nostru al celor de la PRM a fost ignorat.

Prin faptul pe care îl semnalez astăzi, ne apropiem tot mai mult de materializarea ameninţării cu un Kosovo.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Tudose:

Declaraţie politică: "Asocierile periculoase revin"

Filialele maramureşene ale PNL-PD, PRM şi PNŢCD au anunţat, sâmbătă, semnarea unui protocol de colaborare prin care îşi doresc "să întemeieze o construcţie politică aptă a înlătura PSD".

Acest tip de protocol nu este singular, alte asemenea protocoale au fost încheiate şi anterior de către Alianţă împreună cu PRM, la nivel local.

Caravana protocoalelor probabil că nu se va încheia prea curând. Ceea ce este derutant, este, ca întotdeauna, limbajul duplicitar al aliaţilor care îşi schimbă opiniile şi principiile de la o zi la alta.

Probabil că mesaje şi crezuri de genul celor evocate cu tărie de Partidul Democrat precum acela că "orice alianţă sau cooperare cu partidele extremiste este exclusă din start" nu mai are în prezent nici un înţeles pentru acesta. Mesajul sub umbrela căruia se asigură o imagine curată, cel puţin pentru Internaţionala Socialistă, devine în prezent unul fără conţinut.

La fel de vehement în mesaje şi principii era şi PNL care se pronunţa contra oricăror forme de extremism sau radicalism, conştient de faptul că nimeni nu dispune de reţete salvatoare sau de "truse universale".

Mesajele mai sus citate au devenit acum doar amintire, o amintire a unor demersuri demne de toată admiraţia. Însă pentru a-şi confirma de fapt adevărata valoare, Alianţa a trecut la parteneriate de strategie locală pentru a întemeia, aşa cum este declarat în protocolul citat mai sus "o construcţie politică aptă de a înlătura PSD".

Amintesc acestor temerari că acest tip de protocol nu face decât să-i discrediteze şi să dovedească că disperarea de a acapara puterea nu are limite.

Prin acelaşi protocol citat este arătat că "PSD a început deja o campanie electorală bazată pe intimidări şi promisiuni de favoruri viitoare fără nici o acoperire". Această afirmaţie nu se justifică, PSD este singurul partid care a început să privească întâi în ograda proprie şi să ia măsurile adecvate situaţiei prezente, şi de aceea recomand Alianţei după o scurtă recapitulare a propriilor statute, o atitudine adecvată şi conformă.

Domnul Puiu Haşotti:

"Încă o societate jefuită de PSD"

În ultimele zile, presa constănţeană a sesizat opiniei publice cazul societăţii comerciale Meconst Constanţa, adusă în stare de faliment prin contribuţia prefectului PSD, Gheorghe Martin. Având în vedere situaţia gravă a societăţii, reiau acest caz în declaraţia politică de astăzi pentru a trage un semnal de alarmă privind distrugerea din temelii a societăţii comerciale şi pentru a determina autorităţile să pună capăt jafului pesedist de la SC Meconst Constanţa. Ce s-a întâmplat?

Scoasă la privatizare în anul 2001, SC Meconst a ajuns în proprietatea G&T Consulting, una dintre firmele familiei Martin, prefectul Gheorghe Martin cesionându-şi acţiunile de la această firmă cu puţin timp înainte de a fi instalat în funcţie. La licitaţia în baza căreia s-a făcut "tranzacţia" s-a înscris şi o altă firmă, a cărei ofertă a fost refuzată în favoarea G&T Consulting, care nu prezentase nici o garanţie financiară la începutul licitaţiei.

Din dosarul de prezentare a ofertei de privatizare, capitalul social al SC Meconst Constanţa era de aproape 20 miliarde lei, iar obiectul său de activitate era producerea de utilaje, construcţii metalice grele, ansamble şi accesorii navale, reparaţii navale, precum şi diverse utilaje tehnologice. În anul 1999, veniturile estimate erau de 32 de miliarde lei, la care se adăugau cele din export, în valoare de 22 miliarde lei. În ciuda acestor sume, SC Meconst a fost achiziţionată de firma familiei Martin cu 6 (şase!) miliarde lei, în condiţiile în care numai sârma de cupru din motoarele utilajelor valora peste 10 miliarde lei, aşa cum reiese din analiza societăţii de evaluare.

Potenţialul societăţii pe care "a pus mâna" firma pesedistă a fost mult mai mare. Societatea comercială constănţeană, fostă Întreprinderea Mecanică Navală, dispunea de o cale ferată industrială, locomotivă de manevră, macara, instalaţii de ridicat, depozite acoperite, hale, depozite platformă şi multe alte utilaje.

În plus, la data încheierii contractului de privatizare şi preluării de către G&T Consulting, SC Meconst Constanţa deţinea aproximativ 125 de hectare suprafaţă de teren, o cantină şi un cămin de nefamilişti pentru a adăposti o parte dintre cei 485 de angajaţi.

Deşi prin contractul de vânzare-cumpărare se obliga ca timp de cinci ani de zile să păstreze forţa de muncă preluată a societăţii, firma actualului prefect PSD a început imediat disponibilizarea angajaţilor, păstrând doar 90 de angajaţi.

Disponibilizarea celor 400 de angajaţi este doar o parte a dezastrului provocat de firma prefectului Martin, care - în mai puţin de doi ani - a reuşit să transforme SC Meconst Constanţa dintr-o societate profitabilă într-o societate falimentară. Jaful pesedist a atins în această perioadă cote de neimaginat:

• au fost dezafectate şi vândute ca fier vechi singura turnătorie de modele uşor fuzibile din Dobrogea, una dintre cele mai moderne instalaţii de tratamente prin nitrurare din România, precum şi instalaţiile de nichelare-cromare-cuprare, singurele de mare capacitate din Dobrogea;
• au fost blocate două contracte de livrare a saboţilor către Iordania şi Siria;
• locul strungurilor din secţia de Prelucrări metalice este folosit acum de maşinile de gunoi ale firmei Solaris, singura societate plătită de Primăria oraşului Constanţa din bani publici pentru salubrizare;
• un cuptor cu inducţie cu o capacitate de elaborare de peste 24 de tone de fontă pe zi a fost scos din producţie din lipsă de comenzi;
• pentru a ascunde proasta gestionare a societăţii, conducerea G&T Consulting a imputat fără motiv suma de 1,5 miliarde lei unui număr de 12 angajaţi, care au reuşit să-şi dovedească nevinovăţia în instanţă.

Acestea sunt câteva dintre faptele care demonstrează neregulile şi abuzurile săvârşite de firma familiei Martin (a prefectului PSD Gheorghe Martin) la SC Meconst SA, distrusă după preluarea ei printr-o licitaţie dubioasă.

Este motivul pentru care îi solicit public ministrului Autorităţii de Control, Ionel Blănculescu, să se sesizeze în legătură cu jefuirea SC Meconst Constanţa de către firma G&T Consulting şi să prezinte public rezultatele acestei anchete, inclusiv măsurile de sancţionare a celor vinovaţi.

Domnul Iriza Scarlat:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Intervenţia mea de astăzi se referă la "Intrarea României în NATO, o sărbătoare pentru gorjeni"

Eforturile României depuse în ultimii ani au fost încununate cu succes prin intrarea oficială, cu drepturi depline, în Alianţa Nord- Atlantică.

Fără îndoială, apartenenţa la această Alianţă are semnificaţii importante pentru ţara noastră, atât sub aspectul avantajelor pe care le conferă, cât şi al răspunderii asumate.

Cetăţenii judeţului Gorj, alături de cetăţenii României, s-au bucurat de acest eveniment, într-adevăr istoric prin semnificaţiile sale.

La mitingul popular care a avut loc la Târgu Mureş, în ziua de 2 aprilie a.c., au fost subliniate câteva din aceste semnificaţii. Ele s-au referit la:

1. Recunoaşterea apartenenţei României la un spaţiu de valori împărtăşite de ţările membre ale Alianţei Nord-Atlantice.
2. Garanţia suplimentară privind securitatea României, prin intrarea în grupul ţărilor care beneficiază de umbrela de securitate oferită de apartenenţa la NATO.
3. Încrederea arătată de membrii Alianţei în dezvoltarea unei democraţii credibile în ţara noastră, precum şi faptul că valorile democraţiei au fost înţelese, iar sensul de mers către îmbunătăţirea acestui sistem este ireversibil.
4. Acceptarea că România a adoptat valorile economiei de piaţă şi depune eforturi constante pentru aplicarea principiilor specifice ale acesteia.

Aceste semnificaţii, cu majore conotaţii politice, generează, totodată, importante reacţii în mediul economic. Ele vor putea influenţa modul în care va fi privită România din punct de vedere al investiţiilor.

Măsurile adoptate de Guvernul Adrian Năstase pentru stabilizarea mediului legislativ, flexibilizarea procedurilor birocratice şi transparenţa vor contribui, de asemenea, la atragerea investitorilor străini şi români pentru dezvoltarea mediului de afaceri şi pentru creşterea economică.

Atragerea de capital este una dintre principalele arii de acţiune menită să sprijine dezvoltarea economică din ţara noastră. Ea reprezintă un potenţial benefic economic care poate să urmeze dobândirii statutului de membru NATO.

În acelaşi timp, România, ca membru al NATO, îşi asumă răspunderile care îi revin la graniţa spaţiului Alianţei, dar şi ca furnizor de securitate. Participarea ostaşilor români la operaţiunile din Afganistan, Irak, Kosovo şi alte zone sunt exemple grăitoare în acest sens.

Cetăţenii Gorjului, exprimându-şi susţinerea pentru politica Guvernului României, au manifestat încredere şi optimism că investitorii străini nu vor ocoli această zonă a ţării, iar atragerea capitalurilor va contribui la promovarea investiţiilor productive, la dezvoltarea infrastructurii şi a construcţiilor civile.

Alături de cetăţenii Gorjului, mă angajez să militez pentru realizarea acestor obiective previzibile, pentru prosperitatea cetăţenilor României.

Domnul Ion Mocioalcă:

Declaraţie politică: "Aceeaşi Mărie cu altă pălărie"

Orice edificiu nou, indiferent de domeniu, trece prin chinurile naşterii, care nu pot fi uşoare. Arhitecţii acestor creaţii au mari probleme de compatibilizare a elementelor din compoziţia edificiului. Construcţiile cele mai dificile sunt în domeniul politic, unde se impune, dacă nu armonizarea, măcar apropierea între: doctrine, ideologie, tradiţii pe scena politică, între ambiţii şi orgolii, personalităţi, interese, cauze, obiective şi principii. De asemenea, sunt luate în calcul, şi nu în ultimul rând, problemele de imagine, de aderenţă la electorat şi raportul de reprezentare.

Sunt semnale că, în acest an electoral, se gândeşte la o nouă coaliţie politică, unde locul CDR-ului să fie luat de un PNL îmbogăţit, care, pe lângă fuziunile şi absorbţiile făcute (ApR, UFD, PNL-Câmpeanu etc.) şi cu ce a mai rămas din PNŢCD, iar locul PD-ului va fi luat de ce va mai rămâne din acest partid, care este într-un accentuat proces de disoluţie sau de o nouă variantă refăcută şi îmbunătăţită - Forţa Democrată. Tatonările şi discuţiile au început, urmând să se stabilească dacă PNL absoarbe sau fuzionează cu PNŢCD, precum şi data la care va avea loc acest act.

Liantul între aceste partide nu poate fi cel doctrinar, hăţişul de idei şi diferenţe de ideologie va îngreuna realizarea unui program de guvernare concret şi unitar şi cu şanse de realizare, ci va fi cu totul altul: dorinţa de guvernare.

Statul pe tuşă al liderilor a devenit deranjant, de nesuportat, problemele de moralitate, decenţă şi responsabilitate legate de fosta guvernare se consideră uitate, s-a trecut, pentru moment, peste certurile şi scandalurile politice din fosta coaliţie, unde PD era cârcotaşul, PNŢCD neputinciosul, iar PNL copilul minune şi groparul CDR. Setea după privilegii fiind de nestăpânit, dorinţa de a face politică, cu orice preţ, indiferent de aptitudini sau calitate şi stoparea pelerinajului politic sunt considerate suficiente argumente pentru a se trece la acţiune, negocieri şi troc pentru renaşterea vechii coaliţii în formă nouă şi, cred ei, spălată de păcate.

Declaraţiile pe linia unificării PNL - PNŢCD sunt diferite şi fiecare partid caută să-şi ascundă gândurile şi să-şi prezinte ofertele. Fuziunea nu poate fi realizată pe principii de egalitate având în vedere diferenţa foarte mare de imagine şi audienţă dintre ele. La realizarea acestei colaborări care vizează crearea unei forţe de dreapta, PNŢCD promite că va netezi afilierea la Internaţionala Creştin-Democrată Europeană, o doleanţă nerealizată de PNL.

Tot în favoarea fuziunii PNL cu PNŢCD, pledează şi nesiguranţa trăiniciei actualei Alianţe PNL - PD, insistenţele internaţionale de a se crea în România o forţă de dreapta, frământările din PD şi aplanarea unor tendinţe sau cerinţe de integrare în PNL.

În calea acestei fuziuni mai sunt şi obstacole: apropierea alegerilor locale, depăşirea unor orgolii şi nostalgii faţă de trecut în PNŢCD, clarificarea problemelor interne din acest partid, titulatura nou înfiinţatei formaţiuni, anunţarea şi a altor candidaţi la această construcţie politică.

Domnul Ioan Sonea:

"România în cerc"

Nu a trecut bine ziua ridicării drapelului României pe catargul NATO şi în ţară apar, din ce în ce mai dese, steguleţele baronilor. Răsar ca ciupercile după o ploaie radioactivă, care produce mutaţii. Răsar şi acoperă sub blazoanele supradimensionate ale baronilor firavele flori ale speranţei şi transparenţei răsădite pentru trei zile, ca să înfrumuseţeze imaginea guvernului în ochii integratorilor. Au fost împlântate şi nu plantate. Fără rădăcină, doar pentru trei zile. Acum pot fi duse la gunoi. Cei care au pictat şi au fotografiat le-au văzut şi a fost destul. Aflăm că marii autosuspendaţi ai PSD-ului sunt capete de liste pentru alegerile locale. Nimic nu trebuie să ne mire. "Centrul" se ţine tare în declaraţii, dar pe teren lucrurile se desfăşoară conform scenariului şi au la bază axioma "câinii latră, caravana trece", iar şefii numai că nu şi-au cerut scuze de la "împricinaţi". Se adevereşte că totul a fost doar o chestiune de imagine. După operaţiunea "Suspendarea" începe acţiunea "Reabilitarea", care trebuie să se desfăşoare rapid pentru că trebuie recâştigat electoratul derutat. Sondajele trebuie să arate bine, trebuie să exprime clar că voinţa maselor este cea care cere partidelor şi în special celor de la putere să acţioneze aşa cum o fac. Ne tot întrebăm dacă aceste acţiuni de sondare sunt pentru falimentarea imaginii adversarilor sau pentru ascunderea imaginii falimentului puterii.

Corupţia şi mizeria ar putea fi elementele de identificare ale politicii puterii actuale.

"Există multă corupţie în actualul Guvern al României" ? 62% dintre cei chestionaţi răspund DA , 23% - că este oarecum adevărat, şi doar 8% spun NU. 75% consideră ca Executivul susţine "cu precădere, firmele private în care sunt implicate rude-prieteni sau cu precădere firmele private care sponsorizează partidul de guvernământ". Tot 75% consideră că privatizarea marilor întreprinderi de stat a fost facută în folosul unui grup restrâns şi mai puţin în cel al României. Cu toate acestea, Puterea " câştigă " în toate sistemele de sondare. Să fie românii oameni care uită de la mână până la gură, să fie ei acei care se contrazic printr-un dat al naturii lor, să fie sortiţi să fie minţiţi la nesfârşit şi făcuţi să creadă în adevărul minciunii lor ? Dacă am accepta logica relativismului actual am putea spune că " asta nu se poate" dar că " cu tehnica de astăzi se poate orice".

Se poate ca prin lege să se producă discriminare. Exemplu actual este Legea 315/2003 prin care se introduce o grilă de salarizare , urmând ca profesorilor universitari sa le fie majorate salariile, dar ale preparatorilor, asistenţilor şi lectorilor rămânând la acelaşi nivel. În timp ce salariile profesorilor ar fi dublate, cele ale celorlalte categorii de cadre didactice ar rămâne aproape neschimbate. 99,9% dintre cadrele didactice universitare consideră noua grilă de salarizare discriminatorie. Peste 9000 de universitari se pregătesc de grevă şi promit că vor lua parte la proteste, urmând să picheteze sediile PSD, Parlamentul şi prefecturile. În ziua următoare, presa şi televiziunile de partid şi de stat vor prezenta mitingul de mulţumire organizat de universitari şi susţinuţi de studenţi pentru condiţiile de muncă îmbunătăţite de guvern. Acum, fără să facem vreo legătură cu întâmplări adevărate, se pare că trăiesc în lumi paralele guvernul şi poporul, România şi Uniunea Europeană. Poporul moare dar nu se predă. Cum poţi sa devii european cu numai 600 de dolari ne demonstrează cotidianul britanic The Sun. Tot românul va putea dobândi, împrumutându-se, o nouă identitate şi cetăţenie europeană. Cu acte false. Aşa se explică ajutorul şi susţinerea pe care o are guvernul actual.

Se ajută unul pe altul alergându-se pe un cerc.

Domnul Viorel Gheorghe Coifan:

"La Tarom, managementul dezastruos al actualei guvernări îşi arată roadele"

Compania naţională de transport aerian Tarom trece de trei ani printr-o criză profundă. De la preluarea guvernării în anul 2000, Ministerul Transporturilor nu a fost interesat decât să plaseze clientela PSD în posturi bine plătite în cadrul managementului companiilor naţionale. Şi cum Tarom este o astfel de societate nici aceasta nu a scăpat din vizorul partidului - stat. Astfel, la desemnarea reprezentanţilor statului în Consiliul de Administraţie al Tarom nu a contat competenţa acestora, unii dintre ei reputaţi ingineri metalurgi, ci relaţiile de rudenie cu preşedintele PSD Adrian Năstase.

"Capitalism de cumetrie" era expresia pe care o folosea Ion Iliescu în urmă cu un an şi jumătate la adresa guvernării pesediste, iar situaţia de la Tarom ilustrează cel mai bine această stare de lucruri.

În toţi aceşti ani, situaţia Tarom s-a deteriorat constant. Astfel, compania şi-a diminuat continuu activitatea, renunţând la o parte dintre cursele către anumite destinaţii sau renunţând la alte câteva trasee. "Golul" lăsat de aeronavele Tarom a fost repede compensat de concurenţă, în mare parte companii private dar şi companii naţionale.

Recentul protest al personalului navigant, care refuză să mai zboare în condiţii mult sub cele oferite omologilor lor europeni, indică, încă o dată, starea gravă în care a ajuns Tarom, nu numai din cauza nepriceperii actualilor manageri, dar şi ca urmare a lipsei de voinţă politică absolut necesară continuării procesului de restructurare al companiei.

Cred că este necesar ca ministru transporturilor, Miron Mitrea, să prezinte cât mai urgent în faţa Parlamentului strategia ministerului privind restructurarea Tarom, strategie care trebuie acceptată şi de partenerii sociali.

Domnul Alexandru Octavi Stănescu:

Declaraţia politică: "Rezolvarea situaţiei locative a personalului armatei"

Problemă de larg interes, protecţia socială a militarilor reprezintă un aspect care a preocupat îndeaproape conducerea instituţiei militare, interesată, în mod deosebit, de rezolvarea situaţiei locative a cadrelor militare.

S-a constatat că lipsa locuinţelor a avut influenţe negative asupra evoluţiei în carieră a militarilor, în sensul că au existat numeroase cazuri în care s-a preferat chiar renunţarea la cariera militară. Este, astfel, regretabil că atractivitatea, stabilitatea şi prestigiul de notorietate, oferite de instituţia militară, au de suferit pentru o cauză atât de elementară, însă decisivă.

O cauză a penuriei de locuinţe o constituie, printre altele, şi necesitatea promovării unei anumite politici de personal, dedicat scopului primordial al integrării euroatlantice. Modelul piramidal, axat pe intrarea în sistem a unui număr mare de militari tineri, concomitent cu trecerea în rezervă a celor înaintaţi în vârstă, a generat creşterea solicitărilor de locuinţe, având în vedere că cei care se îndreaptă spre o viaţă militară provin din categorii cu venituri mai degrabă modeste ale populaţiei.

O altă cauză, cu repercusiuni asupra posibilităţii asigurării, prin forţe proprii, a spaţiului locativ, o reprezintă veniturile relativ mici ale militarilor, comparativ cu explozia preţurilor practicate pe piaţa imobiliară sau cu costurile ridicate ale produselor şi serviciilor achiziţionate de pe piaţa liberă, în domeniul construcţiilor.

Asigurarea condiţiilor de cazare pentru personalul militar în căminele de garnizoană, ca soluţie de moment, a reprezentat, pentru Ministerul Apărării Naţionale, un obiectiv prioritar. În prezent, gradul de ocupare a acestora este chiar excedentar, în condiţiile în care, pe de o parte, spaţiile de locuit oferite sunt departe de a fi adecvate şi mulţumitoare, deşi numărul cererilor este din ce în ce mai ridicat şi, pe de altă parte, costul crescut al locuinţelor - comparativ cu nivelul salariilor - exclude orice posibilitate de cumpărare a unei locuinţe proprietate personală.

Prestigiul instituţiei Armatei, buna reputaţie a acesteia şi preocuparea permanentă pentru rezolvarea promptă, de o manieră riguroasă, tipic militară, a situaţiilor cu care se confruntă, sunt principiile care au dirijat, în acest domeniu, procesul de luare a deciziilor referitoare la metoda de rezolvare a noii stări de fapt create.

Astfel, Ministerul Apărării Naţionale a considerat oportună prezentarea în şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, încă din data de 10.02.2003, a aspectelor sociale menţionate. Prin Hotărârea nr.74/2003 a acestei autorităţi s-a recunoscut, implicit, gravitatea situaţiei şi necesitatea rezolvării sale imediate, recomandându-se Guvernului "să analizeze problemele sociale ale personalului din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, referitoare la locuinţe, prin îmbunătăţirea legislaţiei în domeniu".

Autosesizat asupra stării sociale a cadrelor militare, Ministerul Apărării Naţionale a întreprins un demers legislativ meritoriu, concretizat în adoptarea Legii nr.516/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Prin acest act normativ, cu ecouri de succes în rândul militarilor, s-a aprobat majorarea compensaţei lunare pentru chirie de la 25% la 50% din solda lunară a cadrelor militare, precum şi a indemnizaţei pentru soţ/soţie, neîncadraţi în muncă, în acelaşi procent la numirea în prima funcţie sau la schimbarea garnizoanei.

În temeiul acestei legi şi pentru executarea sa, a fost adoptată o hotărâre a Guvernului care a avut în vedere prevenirea pierderii unor cadre militare de valoare prin părăsirea sistemului militar, ca urmare a situaţiei locative.

Ministerului Apărării Naţionale, ca instituţie direct interesată, promotor al politicii sociale a instituţiilor din sistem, i-a revenit şi sarcina iniţierii Proiectului de Lege privind autorizarea de a vinde personalului propriu locuinţele de serviciu pe care acestea le au în administrare.

Proiectul permite cumpărarea locuinţelor de serviciu, deţinute în baza unui contract valabil încheiat, de către titularii contractelor de închiriere, ceea ce înseamnă că beneficiari pot fi, deopotrivă, atât cadrele militare, personalul civil, cadrele militare în rezervă, cât şi urmaşii celor decedaţi, care, prin decesul titularului de contract, devin, conform legii, titulari ai contractelor de închiriere.

Totodată, proiectul permite cumpărarea unei locuinţe de serviciu o singură dată de către aceeaşi persoană.

Demersurile legislative întreprinse în acest sens de către Ministerul Apărării Naţionale au fost menite să rezolve, într-o manieră fericită şi mulţumitoare, cea mai sensibilă - şi cel mai des ridicată - problemă a cadrelor militare.

Însă, până la definitivarea procesului legislativ pe care proiectul iniţiat de instituţia militară îl are de parcurs, este nevoie de întregul sprijin al ministerelor implicate şi interesate în aplicarea sa.

Solicit, pe această cale, ca toate instituţiile sus-menţionate să acorde, cu celeritate, asistenţa necesară pentru ca, în cel mai scurt timp, proiectul să fie însuşit de Guvern şi transmis la Parlament.

Apreciez că şi aceasta este o modalitate prin care să ne arătăm preţuirea pentru eforturile, consecvenţa şi hotărârea cu care ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii au acţionat pentru înfăptuirea reformei în armată şi aderarea la NATO.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi daţi-mi voie, fiind în săptămâna pascală, să vă urez ca, împreună cu familiile dumneavoastră, cu prietenii dumneavoastră, să petreceţi câteva zile în tihnă şi în dragoste.

Vă mulţumesc.

(După pauză, şedinţa este condusă de domnul Constantin Niţă, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Nicolae Leonăchescu şi Puiu Haşotti, secretari.)

Domnul Constantin Niţă:

Stimaţi colegi,

Bună dimineaţa!

Începem programul nostru de astăzi cu prezentarea prezenţei. Din totalul de 345 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa 262, din care sunt absenţi 83 şi din care participă la alte acţiuni parlamentare 30.

Vom începe dezbaterile cu pct.8 de pe ordinea de zi: Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 150/1998 privind acordarea de sprijin comunităţilor româneşti de pretutindeni.

Aş ruga Comisia de administraţie publică să vedem iniţiatorul dacă este.

Domnul Radu Liviu Bara:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.150 privind acordarea de sprijin, noi am discutat-o în comisie.

Având în vedere că termenul este 15.04, sigur în măsura în care şi plenul este de acord, noi am propus amânarea acestei iniţiative, având în vedere că în primul rând structurile care s-au propus acolo nu au putut fi susţinute şi din punct de vedere financiar. Nu s-a găsit sursa pentru o asemenea iniţiativă legislativă. În cazul când se propune Camerei amânarea pentru data de 15.04, să mai putem s-o discutăm, dacă eventual iniţiatorul va avea timp să vină cu noi propuneri, atunci suntem de acord, adică propun ca plenul să fie de acord cu amânarea.

În caz că acest lucru nu se va întâmpla, atunci vom propune respingerea.

Mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Puiu Haşotti:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi să-l salut şi pe domnul preşedinte al comisiei, domnul deputat Oltean. Sunt iniţiatorul acestei propuneri împreună cu alţi colegi de-ai mei.

Într-un cotidian, astăzi, se făcea referire la faptul că Guvernul în prea multe rânduri, şi-a însuşit, a preluat, fără să menţioneze măcar, iniţiative legislative ale parlamentarilor Opoziţiei şi ştiu foarte bine că şi ale parlamentarilor din arcul guvernamental.

Permiteţi-mi, stimaţi colegi, să vă spicuiesc din punctul de vedere al Guvernului, pentru că, repet, aceasta este iniţiativa mea legislativă. Dar înainte de aceasta, să vă spun că şi aceasta, ca şi cea care făcea referire la mormintele de eroi, la cimitirele de eroi şi la monumentele comemorative, nu avea nici un fel de conotaţie politică. Şi nu înţeleg de ce Guvernul insistă în a-şi însuşi în mod necinstit, samavolnic aş spune, iniţiativele legislative care vin din Parlament.

Este, sunt convins, o agresiune la adresa parlamentarismului şi cred că toţi, nu numai parlamentarii opoziţiei, trebuie să sesizăm acest lucru.

Am depus această iniţiativă legislativă în luna februarie şi am să vă citesc acum ce spune Guvernul, am să spicuiesc doar: "Depunerea în Parlament a propunerii legislative şi supunerea sa dezbaterii parlamentare fără consultarea prealabilă a statelor interesate...", ia auziţi aici: "...fără consultarea prealabilă a statelor interesate ar reprezenta o copiere a modelului ungar care a fost supus criticilor formulate de alte state, inclusiv România, precum şi o serie de organisme europene..."etc. etc.

Nu are nici un fel, dar nici un fel de legătură cu aşa-numita lege a statutului. Nu are nici un fel de asemănare cu ceea ce se spune aici. Şi cu această ocazie vreau să spun că, prin raportul, prin punctul de vedere pe care l-a formulat, Guvernul dezinformează parlamentarii. O spun cu regret şi în săptămâna mare mă feresc să fiu suficient de critic sau justificat de critic faţă de această acţiune a Guvernului.

Daţi-mi voie ca, în continuare, să vă mai redau câteva rânduri din punctul de vedere al Guvernului: "Referitor la angajamentul Guvernului de a promova o reglementare în materie...", evidenţiem, angajamentul Guvernului, aşadar, un parlamentar depune o iniţiativă legislativă şi Guvernul în punctul său de vedere care, evident, propune respingerea, spune că Guvernul s-a angajat să facă o iniţiativă legislativă. Deci, noi trebuie să aşteptăm trei ani, trei ani şi jumătate, ca Guvernul să vină cu această iniţiativă legislativă pe care şi-a propus-o la învestitură.

Continui: "...Ministerul Afacerilor Externe şi Departamentul pentru românii de pretutindeni au elaborat un proiect de lege asupra doleanţelor românilor din vecinătate şi din emigraţie şi a respectării recomandărilor organismelor internaţionale." Şi unde este acest proiect?

Mai departe: "Cadrul juridic al drepturilor românilor de pretutindeni şi al angajamentelor statului român va fi substanţial îmbunătăţit. Astfel, proiectul deja elaborat...", este elaborat, aşadar, acest proiect de către guvern, dar elaborat după ce primeşte spre avizare proiectul meu legislativ, spune mai departe: "...propune abrogarea Legii nr. 150."

Cel care a întocmit punctul de vedere al Guvernului a uitat că la pct.3 a spus: "Propunerea legislativă...", deci a noastră, "...este o amendare a Legii nr. 150". Păi, exact asta fac şi eu. Asta vrea să facă şi guvernul. De ce Guvernul propune respingerea acestei propuneri legislative şi ne cere, de fapt, ce ne cere, domnilor? Ne cere să aşteptăm să vină Guvernul cu propunerea legislativă proprie şi noi să discutăm acea propunere, nu iniţiativa parlamentară a unor deputaţi.

Mai departe: "La începutul acestui an...", subliniez, domnilor, "...la începutul acestui an...", iniţiativa a fost depusă în februarie. Când la începutul acestui an? Adică, de-acum este chiar rizibil, e caraghios. "La începutul acestui an, proiectul a fost transmis, spre avizare, Înaltului Comisar pentru minorităţi naţionale al O.S.C.E., al cărui răspuns urmează să fie comunicat în cursul lunii martie anul curent."

În schimb, în aprilie, ni se trimite un aviz negativ la iniţiativa noastră legislativă. Nimic din acest raport nu are sens. Totul dovedeşte că, de fapt, Guvernul pentru a nu ştiu câta oară, cel puţin eu sunt în a doua situaţie de acest fel, îşi însuşeşte o iniţiativă legislativă a unui parlamentar, o fură, ăsta este cuvântul de fapt.

Şi mai departe: "Transmiterea spre avizare Înaltului comisar pentru minorităţi naţionale al O.S.C.E. a avut în vedere imperativul asigurării compatibilităţii proiectului cu standardele europene...", asta am făcut şi eu, şi am arătat în expunerea de motive, dar cei de la Guvern nici cel puţin nu au citit expunerea de motive, "...când se vor iniţia consultări şi cu statele în care există importante comunităţi româneşti, să existe premise reale..." şi aşa mai departe.

Păi, de 14 ani tot facem consultări, şi nu este vorba aici, încă o dată, vă repet, dacă aveţi curiozitatea să citiţi iniţiativa legislativă, nu are nici un fel de asemănare cu aşa-numita lege a statutului maghiarilor, dar nici un fel de asemănare.

Daţi-mi voie să protestez în cel mai energic mod faţă de atitudinea Guvernului, faţă de politica Guvernului de umilire, de jignire, nu a mea, nu a iniţiatorilor, a noastră, stimaţi colegi, a Parlamentului, când pentru a nu ştiu câta oară îşi însuşeşte o iniţiativă legislativă a unor parlamentari, nu are importanţă dacă la putere sau în opoziţie şi cere în punctul de vedere pe care îl formulează, respingerea iniţiativei, fără nici un fel de argumentaţie cât de cât solidă.

De data aceasta, sunt chiar curios ce se mai poate invoca, ce se mai poate invoca?! Nota bene: comisia nici nu vine în faţa plenului cu un raport?! Ajungem într-o situaţie absolut aberantă din punctul de vedere al parlamentarismului, în fond şi la urma urmei, şi a respectării esenţei democraţiei, că totuşi buni sau răi cum suntem, bun sau rău cum este, Parlamentul este expresia democraţiei dintr-o ţară. Nu cred că este admisibil să tolerăm la nesfârşit astfel de atitudini. Şi protestez vehement de la această înaltă tribună pentru maniera în care se procedează.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Mulţumesc.

Domnule preşedinte al comisiei, Ion Oltean, vă rog să comentaţi puţin.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă cer scuze că n-am fost chiar de la începutul şedinţei, pentru că absenţa mea a determinat luarea unor atitudini care nu sunt corespunzătoare cu starea de fapt şi de drept existentă.

Comisia a fost sesizată cu această propunere legislativă şi a avut-o pe ordinea de zi săptămâna trecută. Din considerente absolut obiective, comisia a amânat dezbaterea acestei propuneri legislative pentru săptămâna aceasta. Până în acest moment, noi nu suntem în posesia unui punct de vedere înscris exprimat de către Guvernul României faţă de această propunere legislativă. Unul dintre motivele care a determinat amânarea.

Doi. Absenţa iniţiatorilor de la dezbaterea acestei iniţiative în cadrul comisiei a fost un alt motiv pentru care această propunere legislativă a fost amânată.

Vă rog, domnule preşedinte, întrucât termenul de decădere este numai în 15 aprilie, existând la îndemână o săptămână, să fiţi de acord ca dezbaterea în plenul Camerei Deputaţilor să fie amânată pentru săptămâna viitoare din aceste considerente, iar mâine, Comisia pentru administraţie publică o are pe ordinea de zi şi va exprima un punct de vedere scris, un raport scris faţă de această propunere în prezenţa iniţiatorilor şi în prezenţa unui reprezentant al Guvernului, pentru a avea o atitudine absolut responsabilă şi conştientă în raport cu această propunere legislativă.

Domnul Constantin Niţă:

Stimaţi colegi, dacă propunerea este pentru trimitere la comisie, pentru raport, ce rost are să mai comentăm?! Vă rog, faceţi precizările cuvenite, vă rog, dar, pe scurt! Nu facem declaraţii politice.

Domnul Puiu Haşotti:

Nu! Nu, domnule preşedinte! Nu, în nici un caz! Câteva precizări însă se impun.

Stimate domnule preşedinte, punctul de vedere al Guvernului, iată-l aici. Din punctul de vedere al Guvernului am lecturat. (Domnul preşedinte Ioan Oltean spune că la dânsul nu a ajuns punctul de vedere al Guvernului) Adică ajunge la mine şi nu ajunge la dumneavoastră. Interesant!

Doi: eu am depus această iniţiativă legislativă în luna februarie. Cum este posibil ca din luna februarie până în luna aprilie să nu fi fost trimis la comisie.

Trei. Stimaţi colegi, nu am fost chemat la comisie pentru discutarea acestei iniţiative. Domnule preşedinte, domnule vicepreşedinte, chemaţi aici pe orice angajat al comisiei să confirme dacă eu am fost chemat pentru discutarea acestei iniţiative. Această iniţiativă legislativă nu s-a discutat în comisie. Nu pentru că a lipsit iniţiatorul! Pentru că, pur şi simplu, nu s-a discutat!

Domnul Constantin Niţă:

Da. Mulţumesc.

Domnul Dan Brudaşcu (din sală):

Este o problemă pe care vreau s-o semnalez!

Domnul Constantin Niţă:

Numai puţin! Să ia cuvântul şi domnul deputat Brudaşcu şi apoi dumneavoastră. (Se referă la domnul ministru Acsinte Gaspar)

Domnul Dan Brudaşcu:

Domnule preşedinte,

Salut o asemenea iniţiativă, este într-adevăr necesară găsirea unei modalităţi legale de sprijinire a comunităţilor româneşti de pretutindeni, entităţi care au fost vreme de decenii uitate, dar aş vrea să vă spun că această iniţiativă legislativă nu este chiar atât de inedită cât pare la prima lectură.

Reamintesc că, vreme de circa doi ani de zile, în vechea legislatură, Guvernul împreună cu comisiile de specialitate, inclusiv Comisia de politică externă, din care fac parte, au discutat şi au ajuns la o formă destul de perfecţionată a unei legi avându-l ca iniţiator pe fostul deputat PD de Timiş, domnul Ştefan Glăvan, actualmente ambasador al României la Belgrad.

Acest proiect de lege mi se pare mult mai complex şi mult mai apropiat de scopurile pe care şi le propune iniţiatorul acestei propuneri legislative. Parţial, unele dintre aspecte, cele care ţin de problema conservării şi promovării identităţii, le-am cuprins şi într-un proiect de lege care a avut aceeaşi soartă, deci a fost cu aceeaşi uşurinţă respins de către Guvern.

Pe de altă parte, mie mi se pare nepotrivit capitolul IV din acest proiect de lege. Se ştie că există de la 1871 constituită Fundaţia "Emanoil Gojdu" care şi-a propus să asigure fonduri pentru tineretul studios din întregul spaţiu românesc. Dacă noi astăzi venim şi înfiinţăm un fond "Emanoil Gojdu" nu înseamnă oare că renunţăm la a recupera de la autorităţile maghiare moştenirea Fundaţiei Gojdu? Ce şanse mai avem după ce există deja constituită această instituţie să mai insistăm pe lângă autorităţile maghiare ca, în sfârşit, să elibereze ceea ce aparţine de drept Bisericii ortodoxe române, respectiv Mitropoliei ortodoxe a Ardealului.

Mi se pare acest proiect de lege că ar trebui îmbunătăţit. Poate că, dacă tot se doreşte retrimiterea sa la comisie, să se aibă în vedere şi propunerea anterioară care ajunsese într-o formă destul de avansată şi care rezolvă foarte multe dintre problemele care privesc asistenţa obligatoriu de acordat minorităţilor româneşti de pe teritoriul altor state.

Este adevărat că Guvernul n-a avut răbdarea să citească până la capăt acest proiect de lege. El nu are nici un fel de asemănare cu odioasa lege a maghiarilor adoptată de Parlamentul de la Budapesta.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Domnule ministru Gaspar, vă rog!

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

N-am să intru pe fondul problemei, însă câteva referiri la ceea a spus aici iniţiatorul acestei propuneri legislative, mă simt obligat să fac. Nu este pentru prima dată când, ca şi iniţiatorul de astăzi, de regulă, Opoziţia acuză Guvernul de aşa-zisul furt al propunerilor legislative ale Parlamentului, ale parlamentarilor, de însuşire a acestora, fără însă să aibă în vedere că punctele de vedere care se comunică prezintă argumentaţia pentru care Guvernul nu este de acord cu propunerea legislativă promovată.

Pe de altă parte, punctul acesta de vedere este obligatoriu de solicitat de către Parlament în baza articolului 111 din Constituţie, ori de câte ori propunerile au influenţe asupra bugetelor statului. Sigur că parlamentarii pot să ceară ori de câte ori au nevoie anumite informaţii, anumite documente de la guvern şi care are obligaţia, tot constituţională, să le prezinte.

De asemenea, aş vrea să spun că, totuşi, guvernul este cel care, în enumerarea Constituţiei, are iniţiativa legislativă. Guvernul are un program legislativ de natură să asigure cadrul juridic pentru reglementarea problemelor din programul de guvernare acceptat de Parlament.

Nu o dată propunerile legislative s-au regăsit în cadrul acestui program legislativ al Guvernului şi, ca atare, în mod firesc, guvernul şi-a susţinut punctul de vedere legat de iniţiativele care au fost promovate. Era firesc ca să se dea prioritate în primul rând proiectelor Guvernului care, aşa cum am menţionat, sunt de natură să asigure susţinerea guvernamentală a programului de guvernare.

Pe de altă parte, trebuie să vă spun cu toată părerea de rău, sunt multe iniţiative legislative care sunt redactate cu totul şi cu totul necorespunzător. Las la o parte cele care vin în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale, nu se respectă normele de tehnică legislativă. Nu se urmăreşte o anumită finalitate în promovarea, în corelarea proiectelor promovate cu restul legislaţiei. Apar deseori anumite necorelări între reglementările în vigoare şi reglementările propuse.

Iată de ce cred că e bine ca parlamentarii, într-adevăr, să-şi susţină iniţiativele. Plenul este obligat să le ia în discuţie, dar cred că se poate face acest lucru fără a recurge la tot felul de afirmaţii care nu-şi au o susţinere în realitatea de zi cu zi.

În ceea ce priveşte propunerea ca mâine să se discute la comisie ca, într-adevăr, comisia să poată să aibă în vedere şi punctul de vedere al Guvernului şi susţinerile iniţiatorului şi implicaţiile pe care acest proiect le are asupra bugetului, atunci, sigur, să se prezinte la începutul săptămânii viitoare când trebuie luată o decizie, dacă marţi va fi plen, să se ia o decizie în legătură cu această propunere legislativă, pentru ca să nu se depăşească termenul constituţional cu privire la dezbaterea proiectelor în cadrul Camerei care este sesizată.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Stimaţi colegi, eu aş vrea să închidem aceste dezbateri şi să retrimitem la comisie acest proiect de lege şi haideţi să votăm şi pe urmă vă spuneţi punctul de vedere dacă mai aveţi ceva.

Vă rog!

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc pentru îngăduinţă. Dar, într-adevăr, asta este soluţia. Vreau însă să spun domnului ministru Gaspar, care este un eminent jurist, nu e vorba că Guvernul trebuie să aibă o anumită iniţiativă, să aibă prioritate faţă de iniţiativa parlamentarilor. Eu am spus că Guvernul nu avea nici un fel de iniţiativă legislativă în momentul când am depus eu iniţial proiectul. Dar nici una.

A doua, domnule ministru, cu tot respectul, sigur, nu toţi avem experienţa dumneavoastră, dar aici dumneavoastră practic ne-aţi făcut incompetenţi, cel puţin pe unii dintre noi, aţi spus că nu ştim tehnică legislativă, nu ştim aia, nu ştim să armonizăm. Vă rog, este totuşi un reflex pe care Guvernul văd că-l are faţă de Parlament.

Domnul Constantin Niţă:

Domnule Cherescu, un minut!

Domnul Pavel Cherescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Într-adevăr, Fundaţia Gojdu şi-a reluat activitatea în 1996, în decembrie anul trecut, a fost declarată fundaţie de utilitate publică, iar recent, noi am depus la OSIM documentaţia pentru protejarea numelui lui Emanoil Gojdu. Ca atare, rog iniţiatorii să ţină cont şi de aceste precizări.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Şi eu vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră retrimiterea la comisie şi cu exprimarea clară că miercuri vom dezbate acest proiect de lege şi rog comisia să se conformeze.

Cine este pentru retrimitere? Vă rog. Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt. Mulţumesc.

Trecem la pct.9 de pe ordinea de zi: Propunerea legislativă pentru declararea ca oraş a comunei Pătârlagele, judeţul Buzău.

Iniţiatorul este aici? Vă rog! Vă rog, prezentaţi pe scurt.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comuna Pătârlagele din judeţul Buzău are aproximativ 8500 de locuitori, este situată la 50 km nord de municipiul Buzău şi o atestare documentară de peste 500 de ani. În numele locuitorilor din această comună, având în vedere dezvoltarea sa economică din ultimul timp, crearea de instituţii publice, a instituţiilor de învăţământ, sănătate, cultură, vă solicit să votaţi favorabil declararea ca oraş a acestei comune de pe Valea Buzăului.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Comisia, vă rog, punctul de vedere.

Domnul Radu Liviu Bara:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Propunerea legislativă privind declararea ca oraş a comunei Pătârlagele, judeţul Bacău, a fost analizată de către Comisia pentru administraţie, ţinând cont de avizul Consiliului Legislativ şi avizul dat de către Guvern. Îndeplinind prevederile Legii nr.351 din 2001, secţiunea a IV-a, reţeaua de localităţi, comisia propune plenului Camerei aprobarea acestei iniţiative legislative cu amendamentele admise în cadrul comisiei. Vă rog frumos!

Domnul Constantin Niţă:

La dezbateri generale dacă doreşte cineva. Domnul deputat Brudaşcu.

Domnul Dan Brudaşcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Domnilor miniştri,

Ideea de a extinde cât mai mult reţeaua urbanistică, de a crea noi aşezări de tip urban ar trebui să ne bucure pentru că ea este semnul când societatea românească a ajuns la acel nivel de dezvoltare care-i permite să crească de la o zi la alta numărul aşezărilor urbane. Numai că, vedeţi dumneavoastră, noi facem o confuzie foarte gravă: noi declarăm localitatea Pătârlagele drept oraş, nu comuna Pătârlagele. Unu la mână.

Doi la mână. Un lucru care ni se pare că împinge în derizoriu şi chiar în hilar această idee de extensie a aşezărilor de tip urban. Eu nu-mi aduc aminte ca Parisul, Londra, sau chiar Bucureştiul sau Budapesta, să aibă în componenţa sa sate; are orice aşezare urbană care se respectă, în componenţa sa, eventual sectoare sau, după caz, cartiere.

Eu mă întreb dacă toate aceste sate, aceste cătune, eventual, aceste organisme administrativ-teritoriale din componenţa comunei Pătârlagele se ridică la standardul pe care trebuie să-l aibă un oraş. Nu facem din ideea de oraş o chestiune rizibilă în ochii străinătăţii?

Pe de altă parte, de ce această febră a realizării de oraşe acum, când mai există aşa de puţin timp până când cetăţenii vor fi chemaţi să aleagă din nou? Nu le deturnăm atenţia de la problemele importante, oferindu-le această cireaşă amară de ridicare a localităţii lor, fără să existe toate condiţiile materiale necesare la rangul de oraş? Să nu fiu înţeles greşit de colegii care sunt iniţiatori, mă bucură ori de câte ori se găsesc formule pentru sporirea gradului de dotări edilitar-gospodăreşti a aşezărilor ţării, dar în cazul în speţă având în vedere cele menţionate, ca şi ideea de a salva totuşi noţiunea de oraş de la ridicol, eu personal nu sunt pentru adoptarea acestei propuneri legislative.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Mulţumesc foarte mult.

Domnul secretar Leonăchescu, apoi domnul deputat Posea.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

O simplă problemă de procedură. Domnul deputat Bara Liviu a anunţat în raportul din partea comisiei că această localitate, viitor oraş, face parte din judeţul Bacău. Eu am un material care plasează această localitate în judeţul Buzău. Îl rog pe domnul Bara să specifice unde se găseşte Pătârlagele.

Domnul Constantin Niţă:

Da, evident în judeţul Buzău. A greşit domnul Bara.

Domnul Posea.

Domnul Petre Posea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vreau ca să ridic următoarea problemă: susţinerea localităţii Pătârlagele ca să devină oraş este susţinută de între grupul parlamentar al judeţului Buzău, de cei cinci deputaţi P.S.D. şi doi senatori.

Aş vrea să-i spun stimatului coleg de la România Mare că noi ştim foarte bine ce avem de făcut în judeţul Buzău, avem asentimentul tuturor locuitorilor din această comună. Eu aş vrea să-l informez că această localitate frumoasă de pe Valea Buzăului ani de zile a fost raion, sediul raionului Cislău, e o localitate importantă şi aş ruga colegii ca să ne sprijine pentru acest proiect legislativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege pe articole.

La titlul legii, comisia a propus modificarea titlului. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Nu.

Votat în unanimitate.

La art.1, de asemenea, comisia a amendat textul iniţial, împărţind în două subpuncte: art.1, deci cu subpunctele 1 şi 2.

Dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Nu.

Votat în unanimitate.

Art.2, de asemenea, comisia a propus modificarea textului iniţial.

Dacă dumneavoastră aveţi obiecţiuni? Nu.

Adoptat textul comisiei.

Vom supune proiectul de lege votului final de săptămâna viitoare.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Florica, prin reorganizarea comunei Mihăileşti, judeţul Buzău.

Iniţiatorul este aici? Vă rog.

Domnul Petre Posea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Satul Florica are o istorie cu totul aparte. În anul 1879, pe aceste meleaguri s-au stabilit un număr de 250 de familii din zona de munte a judeţului Buzău, respectiv Chijdu Mic, Colţi, Păltâneni, Sibiciu ş.a.m.d.

Documentele istorice relevă apartenenţa administrativă în timp a satului Florica, astfel: 1889-1910 a aparţinut comunei Glodeanu Sărat; 1910-1923 a aparţinut comunei Mihăileşti; 1923-1968 comună de sine stătătoare; 1968-prezent sat component al comunei Mihăileşti.

Satul Florica este situat în partea de sud-vest a judeţului Buzău. Ocupaţia principală a locuitorilor o constituie cultivarea cerealelor şi creşterea animalelor. În localitate funcţionează 7 magazine mixte, 2 mori pentru mălai, una pentru făină, trei uruitoare pentru prelucrarea cerealelor, două instalaţii pentru prelucrat lemn şi una brutărie.

Suprafaţa agricolă este de 2.200 ha., şi se lucrează cu 27 de tractoare. În localitate mai sunt amplasate o şcoală, biserică, cămin cultural şi fermă zootehnică modernă. În perspectivă se doreşte înfiinţarea unui complex de sere, pe o suprafaţă de 5 ha.

Populaţia satului Florica este de 1.631 locuitori. Referendumul s-a ţinut la data de 22.02.2004 în satul Florica, unde s-au înregistrat următoarele rezultate: numărul persoanelor înscrise în liste 1.421; numărul participanţilor la vot 1.298; numărul voturilor valabil exprimate 1.283.

Faţă de cele relatate, consider că satul Florica, comuna Mihăileşti, judeţul Buzău, îndeplineşte criteriile legale pentru a fi declarată comună, iar proiectul de lege în acest sens poate fi aprobat. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Comisia, vă rog să prezentaţi raportul.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Comisia pentru administraţie publică a luat pentru a dezbate şi a întocmi raportul în fond a propunerii legislative privind înfiinţarea comunei Florica, prin reorganizarea comunei Mihăileşti din judeţul Buzău.

Comisia a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ, aviz favorabil, dar în acelaşi timp a avut în vedere şi punctul de vedere al Guvernului, care prin adresa nr.910/16.03.2004 precizează că nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative.

Deşi comisia a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în legislaţia în vigoare, în speţă Legea nr.3/2000 privind organizarea referendumului şi Legea nr.351/2001 privind amenajarea teritoriului, din motive de oportunitate, având în vedere că alegerile locale se vor desfăşura la începutul lunii iunie, neexistând practic timpul necesar pentru adoptarea acestui act normativ şi pentru alegeri la nivelul acestei comune, din aceste considerente a apreciat că în acest moment nu este oportună adoptarea acestei propuneri legislative, şi în consecinţă a întocmit un raport pe fond nefavorabil, propunând respingerea acesteia, raport pe care vă rog ca şi dumneavoastră să-l susţineţi prin votul pe care o să-l exprimaţi. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Dacă la dezbateri generale doreşte cineva să ia cuvântul?

Vă rog, domnule Gubandru.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Şi în calitatea mea de iniţiator am vrut să intervin astăzi aici pentru a prezenta faptul că, şi să repet ce a spus domnul preşedinte Oltean, că sunt întrunite condiţiile din punct de vedere legal pentru declararea satului Florica în calitatea sa de comună, întrucât Guvernul a promis că va introduce într-un proiect de act normativ separat, cu termen 31 martie 2004, acest proiect de lege şi acest lucru nu s-a întâmplat, eu vă propun dumneavoastră să vă exprimaţi prin vot pentru aprobarea acestui proiect legislativ. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Stimaţi colegi, Regulamentul spune foarte clar, că atunci când avem raportul comisiei de respingere, el va fi supus votului final, care va avea loc săptămâna viitoare. Eu vă propun să aveţi această intervenţie. Eu nu fac altceva decât să-l supun votului săptămâna viitoare. Deci, atunci veţi putea, prin votul plenului, să faceţi acest lucru. Deci, săptămâna viitoare, la vot, veţi putea spune acest lucru.

Propunerea legislativă privind declararea satului Tălmăcel în comună, prin reorganizarea oraşului Tălmaciu din judeţul Sibiu.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul?

Dacă nu, vă rog, raportul comisiei.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia a analizat pe fond această propunere legislativă privind declararea satului Tălmăcel în comună, prin reorganizarea oraşului Tălmaciu, din judeţul Sibiu. Au fost luate în vedere avizele Consiliului Legislativ, care a fost un aviz favorabil, dar şi punctul de vedere al Guvernului, care, prin adresa nr.1639/22 martie, nu susţine această propunere legislativă.

Având în vedere că pe fond comisia a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în actele normative în vigoare, s-a apreciat că nu poate fi susţinută această propunere legislativă şi, în consecinţă, raportul a fost de respingere, raport pe care îl supunem atenţiei dumneavoastră în această privinţă. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

La dezbateri generale, dacă doreşte cineva?

Vă rog, domnule Ştirbeţ.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În primul rând, vreau să vă spun că sunt mirat că iniţiatorii acestei propuneri legislative nu susţin în faţa plenului transformarea satului Tălmăcel în comună.

De ce spun acest lucru? Pentru că aceiaşi iniţiatori, prezenţi în sală de altfel, colegi de-ai noştri, au transformat oraşul Tălmaciu într-un câmp de bătălie politică, bineînţeles şi juridică în acest moment. Însă, pentru înfiinţarea comunei Tălmăcel şi a comunei Boiţa, din acelaşi oraş, Tălmaciu, desprinderea respectiv a celor două sate şi înfiinţarea a două noi comune, s-au derulat la iniţiativa aceloraşi colegi de-ai noştri trei referendumuri.

Două din referendumuri au fost respinse; al treilea a fost admis, cu anumite - spun - intervenţii care s-au manifestat şi la referendumul pentru Constituţie. Dar, în orice caz, ultimul referendum care arată voinţa locuitorilor oraşului Tălmaciu de a se desprinde în satele Tălmăcel şi Boiţa, a fost făcut comun.

Întrebarea era: dacă satele Tălmăcel şi Boiţa se pot transforma în comună, ambele? Deci, nu separat, Tălmăcelul separat şi Boiţa separat.

În cazul referendumului pentru satul Tălmăcel şi pentru satul Boiţa separat, nu s-a îndeplinit numărul de prezenţi la vot, necesar pentru a fi validat referendumul.

De aceea, acum având în vedere şi avizul Consiliului Legislativ, care prevede că acest proiect de lege ar trebui discutat o dată cu proiectul de lege privind înfiinţarea sau declararea satului Boiţa, din acelaşi oraş, din raza administrativ teritorială a aceluiaşi oraş, ca şi comună, cred că ar trebui discutate cele două proiecte împreună, şi în nici un caz unul să se aprobe, iar celălalt să nu se aprobe.

Mai mult, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru înfiinţarea celor două comune, cred că cei care au organizat trei referendumuri, care le-au iniţiat, trebuie să suporte şi costurile, şi să-şi asume responsabilităţile necesare, ca urmare a efectuării şi scoaterii la urne de trei ori, pentru anumite scopuri electorale sau de altă natură, politică, a locuitorilor oraşului Tălmaciu.

Deci, propunerea mea este ca acest proiect să se discute o dată cu proiectul pentru înfiinţarea comunei Boiţa. Pentru că, repet, referendumul care s-a validat şi care este luat în considerare este referendumul prin care cele două comune au fost supuse simultan voinţei populare de a deveni comune.

Nu ştiu ce se urmăreşte sau ce se intenţionează prin aceste manevre, care nu sunt străine, de altfel, nici Comisiei de administraţie publică. După ce primarul oraşului Tălmaciu a fost demis din funcţie ilegal de către prefectul judeţului, cu sprijinul politic al iniţiatorilor acestui proiect, acolo se încearcă de fapt deturnarea atenţiei de la problemele oraşului şi încercarea de a conduce oraşul cu un primar numit de către prefect, şi oraşul Tălmaciu şi cele două comune, după cum se vede acum. Mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Domnul secretar Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Proiectul de lege pe care îl discutăm ridică o problemă de procedură. Există un oraş din care decupăm bucăţele spre a înfiinţa comune. Ce se întâmplă cu oraşul, cu restul oraşului, devine şi el comună? Şi atunci ar trebui să răspundă la această întrebare şi iniţiatorii, dar şi Guvernul. Aşteptăm aceste răspunsuri. Până atunci, eu cred că propunerea de respingere a proiectului este logică. Mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

La dezbateri generale, mai doreşte cineva? Nu.

Vom trimite proiectul de lege la votul final de săptămâna viitoare.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române.

Iniţiatorul, dacă doreşte să spună câteva cuvinte pe scurt.

Domnul Mircea Alexandru (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin proiectul de lege supus dezbaterii se propune modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, cu modificările şi completările ulterioare.

Principalele aspecte vizate de proiectul actului normativ se referă la: stabilirea categoriilor de personal din Poliţia de Frontieră, respectiv poliţist de frontieră, alţi funcţionari publici, poliţişti de frontieră angajaţi pe bază de contract şi personal contractual, ca urmare a faptului că această instituţie a fost demilitarizată începând cu anul 2002.

Precizarea statutului poliţiştilor de frontieră, angajaţi pe bază de contract, în sensul că aceştia sunt învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice şi că acestora li se aplică prevederile legale referitoare la militarii angajaţi pe bază de contract.

Stabilirea termenului de 1 ianuarie 2007 pentru finalizarea procesului de transformare a posturilor de militari în termen, respectiv poliţişti de frontieră angajaţi pe bază de contract, în posturi de poliţişti de frontieră.

Având în vedere toate aceste aspecte, precum şi raportul favorabil întocmit de comisia de specialitate a Camerei Deputaţilor, vă adresez rugămintea de a aproba proiectul de lege în forma prezentată. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Comisia, domnul preşedinte Oltean, vă rog.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comisia pentru administraţie publică a fost sesizată pentru analiză şi dezbatere în fond cu proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră.

La dezbatere, în prezenţa iniţiatorului, reprezentantului Guvernului, comisia luând în calcul şi avizele favorabile din partea Consiliului Legislativ şi a Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, a apreciat ca temeinic acest proiect de lege şi a susţinut punctul de vedere al Guvernului, întocmind un raport favorabil, raport pe care vă rugăm să-l susţineţi în forma pe care şi Senatul l-a adoptat. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

La dezbateri generale, doreşte cineva?

Vă rog, domnule deputat Brudaşcu.

Domnul Dan Brudaşcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Într-adevăr, problema Poliţiei de Frontieră este una dintre problemele încă nesoluţionate corespunzător de către actualul Executiv. S-au încercat o serie de paliative, enunţate în expunerea de motive a domnului prim-ministru, dar nici soluţiile la care se ajunge prin această ordonanţă nu sunt cele mai adecvate şi am convingerea, aşa cum va rezulta şi din cele ce voi spune, că va fi nevoie ca acest proiect de lege să fie retrimis comisiei pentru a se finaliza în interesul instituţiei pe care dorim să o rezolvăm.

În primul rând, trebuie să observăm - eu mă folosesc de materialul clientului, nu inventez nimic, găsiţi în expunerea de motive toate argumentele pe care le folosesc. În primul rând, constatăm o reacţie extrem de întârziată a Executivului, în elaborarea, după trecerea a opt luni de zile, a acestui act normativ. După opt luni de zile, Guvernul constată că a expirat termenul pe care tot el şi l-a propus, respectiv acela ca până în 29 iunie 2003 să fie soluţionată înlocuirea posturilor din Poliţia de Frontieră, din militari în termen în poliţişti angajaţi.

Pe de altă parte, mai constat încă un element: este vorba de faptul că proiectul de faţă nu soluţionează dezideratul pe care-l menţionez. În primul rând, am în vedere - citez din expunerea de motive: "Prin modificarea art.48 se urmăreşte prelungirea cu 3 ani a termenului de transformare a posturilor de militari în termen în posturi de poliţişti de frontieră, termenul fiind calculat astfel încât la mijlocul anului 2006, înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, procesul de profesionalizare deplină a poliţiştilor de frontieră să fie încheiat".

Dar, iată ce spune proiectul de lege: art.48 modificat spune aşa: "Transformarea posturilor de militari în termen şi militari (poliţişti de frontieră angajaţi) se va realiza până la 1 ianuarie 2007".

Păi, să lămurim: ori este până la mijlocul anului 2006, ori este până la 1 ianuarie 2007. Având în vedere aceste inadvertenţe, ca şi necesitatea abordării mai aprofundate a acestei probleme, eu sugerez comisiei şi iniţiatorului să fie rediscutat acest proiect de lege al Guvernului, pentru că în formula în care ni s-a prezentat, mi se pare insuficient şi mi se pare şi superficial.

Domnul Constantin Niţă:

Iniţiatorul, ce părere aveţi despre propunerea
domnului deputat Brudaşcu?

Domnul Mircea Alexandru:

Domnule preşedinte,

Domnule deputat,

Aspectele au fost discutate serios în comisie, şi s-au avut în vedere, inclusiv cele ridicate de dumneavoastră. Profesionalizarea este un proces. Deci, nu poţi să spui că la jumătatea anului 2006 s-a încheiat ca atare procesul în sine.

Procesul trebuie încheiat la data de 1 ianuarie 2007, aşa cum prevede legea, pentru că profesionalizarea este un proces care are o anumită durată. Se are în vedere şcolarizarea, anterior acestui moment, pregătirea formatorilor, la care deja se lucrează în acest moment cu experţi ai Uniunii Europene.

Din această cauză, este numai aparentă diferenţa de date pe care dumneavoastră aţi invocat-o. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog, domnule Brudaşcu.

Domnul Dan Brudaşcu:

Domnule secretar de stat, nu pe mine mă contestaţi dumneavoastră, de fapt. Dumneavoastră contestaţi pe cel care a semnat expunerea de motive şi acest proiect de lege, şi numele său este Adrian Năstase şi îndeplineşte funcţia de prim-ministru.

Domnia sa spune următorul lucru, permiteţi-mi să citez: "Procesul de profesionalizare deplină a poliţiştilor de frontieră să fie încheiat". Atât.

Domnul Constantin Niţă:

Eu îmi fac datoria să supun votului propunerea dumneavoastră de retrimitere la comisie.

Cine este pentru propunerea domnului Brudaşcu? 12 voturi pentru.

Cine este împotrivă? Majoritatea, adică 45 de voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu 45 de voturi împotrivă, propunerea a fost respinsă.

Trecem la dezbaterea legii.

Titlul legii, dacă sunt observaţii?

Vă rog, domnul Brudaşcu.

Domnul Dan Brudaşcu:

Permiteţi-mi să fac propunerea ca legea să aibă următoarea formulare: "Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române de Frontieră", pentru că mie mi se pare că felul în care este acum, este puţin neclară: poliţie de frontieră română. Eu zic că este Poliţia Română, care are în sarcină paza frontierelor ţării. Deci, Poliţiei Române de Frontieră, cu modificările aferente la pct.1 şi respectiv pct.4 a acestei denumiri.

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog, iniţiatorul şi comisia să-şi spună cuvântul.

Domnul Mircea Alexandru:

Deci, problema este nu să schimbăm titlul ordonanţei, ci titlul autorităţii respective. Deci, este vorba, se propune schimbarea denumirii de Poliţie de Frontieră Română, în Poliţie Română de Frontieră. În fond, asta doriţi dumneavoastră. În realitate, Poliţia de Frontieră - deci este Poliţia de Frontieră o entitate de sine stătătoare, aşa cum este Poliţia Română. În statul român, autorităţi ale statului în materie există Poliţia Română, Jandarmeria Română şi Poliţia de Frontieră Română.

Deci, s-a analizat această chestiune îndelung şi eu vă propun să rămână textul aşa cum este. Este Poliţia de Frontieră Română, care diferă de Poliţia Română, de exemplu.

Domnul Constantin Niţă:

Comisia, ce părere are?

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Deci, titlul Ordonanţei nu face decât să reflecte titlul instituţiei pe care o reglementează, aceea a Poliţiei de Frontieră Române. Or, legea în sine avea în vedere organizarea acestei instituţii, şi nu schimbarea denumirii acesteia. Şi, în consecinţă, noi ne menţinem punctul de vedere exprimat prin raport şi, evident, menţinerea titlului în forma iniţiatorului.

Domnul Constantin Niţă:

Domnul Brudaşcu.

Domnul Dan Brudaşcu:

Pe deplin convins de cele expuse aici de către comisie şi iniţiator, renunţ la propunerea pe care am avut-o, având în vedere complicaţiile pe care o corecţie necesară ar impune-o.

Domnul Constantin Niţă:

Mulţumim pentru înţelegerea dumneavoastră.

La articolul unic din această lege, comisia propune ordonanţa modificată pe patru puncte.

La pct.1, prin modificarea art.39, dacă sunt observaţii? Comisia nu a avut. Nu.

Votată varianta iniţiatorului.

Pct.2. După alin.4, art.39, se introduce alin.4¹. Comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Nu.

Votat varianta iniţiatorului.

Pct.3. După art.39 din ordonanţă, se introduce un articol nou, art.39¹. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Nu. Comisia nu a avut.

Votat în unanimitate varianta iniţiatorului.

Pct.4, art.48, care se modifică. Comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi? Nu.

Votat în unanimitate.

Vom trimite proiectul la votul final săptămâna viitoare.

Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere, modificată prin Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul?

Vă rog, domnule deputat Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte,

Şi vă mulţumesc şi pentru faptul că mi-aţi permis să putem susţine acest proiect de lege, având în vedere programul comisiei.

Domnule preşedinte, este vorba de o propunere legislativă iniţiată de Grupul parlamentar al Partidului Democrat şi care vizează modificarea şi completarea Legii nr.115/1996 privind controlul averii demnitarilor.

Este cunoscut faptul că, mai ales în ultima perioadă, au fost subliniate multiple deficienţe ale acestei legi şi ca urmare ale acestor deficienţe, au existat propuneri, inclusiv din partea primului-ministru, a preşedintelui României, mergând la impozitarea cu 90% a averilor ilicite, disputa fiind dacă este vorba de impozitare sau confiscare.

S-a ajuns aici şi datorită faptului că această lege care vizează averile demnitarilor este total ineficientă. Şi o să vă dau un exemplu: prin această lege din 1996 şi prin modificarea ei, prin Legea nr.161/2003, lege privind pachetul anticorupţie, a fost instituită o comisie privind cercetarea averilor demnitarilor, formată din judecători de la Curtea Supremă de Justiţie. Iată, deşi această lege are în acest an 7 ani de existenţă, nici o persoană nu a făcut obiectul cercetării averilor demnitarilor, nici un demnitar nu a intrat sub incidenţa acestei legi.

Ce ne demonstrează acest lucru? Că această lege este inexistentă şi, în consecinţă, ineficientă. De ce este ineficientă? Pentru că mecanismul de control prevăzut iniţial în lege şi menţinut prin Legea anticorupţie, lasă în cazul demnitarilor numai ministrului justiţiei şi procurorului general dreptul de a sesiza comisia cu privire la cercetarea averilor demnitarilor. Şi, în consecinţă, eficienţa acestei legi aţi putut-o observa cu toţii.

Am văzut că şi noul ministru al justiţiei a propus, practic, "deschiderea" acestei legi, reformarea acesteia pentru a face din Legea declarării averilor demnitarilor o lege funcţională. Propunerea noastră exact în această direcţie este formulată.

În privinţa mecanismului de control, am propus şi propunem prin această iniţiativă dreptul oricărei persoane de a putea sesiza Comisia cu privire la declararea averilor demnitarilor şi nu restrângerea acestui drept doar la ministrul justiţiei şi procurorul general.

Considerăm că numai în acest fel această lege poate deveni eficientă şi să-şi atingă scopul pentru care a fost adoptată.

În acelaşi spirit şi în concordanţă cu cele declarate de ministrul justiţiei, şi noi, în 2003, pentru că această propunere datează din mai 2003, am propus instituirea după modelul francez a unei comisii de integritate şi transparenţă, comisie care să verifice solicitările efectuate de către orice persoană cu privire la averile demnitarilor, adică să verifice dacă este concordanţă între declaraţiile făcute în mod public şi oficial de către demnitari şi realităţile faptice.

Acest model a fost unul de succes în Franţa şi credem că această Comisie de integritate şi transparenţă ar putea fi utilă în sistemul românesc. Menţionez că această comisie nu este cea care confiscă averile, ea trimite instanţei de judecată propunerea de confiscare, în cazul în care constată o disproporţie între veniturile declarate şi cele realizate. Deci, nu ţine locul unei instanţe de judecată, dar are prerogativa de a sesiza instanţa de judecată cu un asemenea demers.

Şi, repet, m-am bucurat să văd că noul ministru al justiţiei a preluat această idee, legată de Comisia de integritate şi transparenţă, după modelul francez.

Propunerea legislativă urmăreşte, de asemenea, extinderea obligaţiei de declarare a averilor la toate persoanele care au avut demnităţi sau funcţii publice prevăzute de Legea declarării averilor demnitarilor. Altfel spus, nu numai demnitarii în exerciţiu, ci şi cei care, de-a lungul timpului, de după 1989, au deţinut aceste funcţii.

Considerăm că, într-adevăr, o transparenţă reală şi un control riguros ar putea avea loc numai prin extinderea acestei obligaţii la toate persoanele care au deţinut funcţii publice: dacă au dobândit averile în mod corect, licit, nu trebuie să-i fie nimănui teamă să declare; dacă nu, va trebui să intre sub incidenţa legii. Şi, cu aceasta, rezolvăm şi această problemă şi această, hai să-i spunem, suspiciune care planează în societate, că, ce se întâmplă cu averile celor care le-au dobândit de-a lungul timpului, de-a lungul celor 14 ani, şi că ei nu mai pot face obiectul nici unui control.

Dacă au dobândit averea în mod licit, pot să doarmă liniştiţi. Dacă au dobândit-o în mod ilicit, această lege va avea mecanismele prin care să le ceară socoteală.

Am propus, prin această iniţiativă legislativă, includerea în declaraţia de avere a sumelor de bani sau altor proprietăţi, încredinţate de către alte persoane, precum şi termenii înţelegerii în baza căreia demnitarul deţine bunurile respective, precum şi veniturile, bunurile şi datoriile dobândite sau deţinute de către orice altă persoană, ca agent al său. E vorba de acele averi deţinute prin intermediar, acele bunuri deţinute prin intermediar.

Această lege nu ne oferă o asemenea explicaţie, de exemplu, eu pot să dau o casă de vacanţă, un iaht, care nu este al meu, nu figurează în proprietatea mea şi nu sunt obligat să-l declar, dar eu îl folosesc în viaţa de zi cu zi, pentru că el este trecut în proprietatea altcuiva. Deci, bunurile pe care le deţin prin persoane interpuse ar trebui să fie declarate. Cel puţin, în legislaţia comparată acest lucru există, pentru că este foarte uşor să deţii bunuri, nu pe propriul tău nume sau pe al familiei, ci prin persoane interpuse.

De asemenea, această propunere legislativă urmăreşte înăsprirea pedepselor pentru refuzul de a depune declaraţia de avere, pentru refuzul demnitarului de a se supune procedurilor de control sau pentru completarea cu uşurinţă a acestei declaraţii sau cu sfidarea legii. Şi nu este cazul să accentuez aici, pentru că au fost multiple situaţii, când, de exemplu, la declaraţiile de interese şi la declaraţiile de avere, în loc să fie tratate cu maximă seriozitate, ele au fost completate de către unii colegi, practic, cu sfidarea legii şi ignorând obligaţiile legale.

De asemenea, un ultim punct la care mă voi referi, am considerat că este util ca în cadrul activităţii de control al averilor demnitarilor să cunoaştem următoarele informaţii, prin includerea în declaraţia de avere, pentru fiecare persoană, a menţiunii dacă a obţinut credite, ca persoană fizică, cu dobândă preferenţială, de la: Bancorex, Banca Agricolă, Bankoop, Dacia Felix, Columna Bank, Banca Albina, Banca Internaţională a Religiilor, Banca Română de Scont, Banca de Investiţii şi Dezvoltare, pentru a şti exact, în mod transparent, dacă, iată, persoanele, care, în acest moment (şi nu mă refer aici la parlamentari, la toţi demnitarii din Guvern, ministere), au avut sau nu legătură cu marile falimente bancare de după 1989.

Şi, în ultimul rând, considerăm că o asemenea propunere legislativă nu trebuie să lase în afara menţiunilor societăţile comerciale deţinute de un demnitar, prin menţionarea expresă a bilanţului contabil, a numărului de acţiuni şi a valorii contabile a acestora. Simpla declarare a faptului că deţii acţiuni nu este un argument suficient, bilanţul contabil, numărul de acţiuni şi valoarea contabilă a acestora ar fi un argument util şi transparent, în ceea ce priveşte modul în care demnitarul completează declaraţia de avere şi gestionează interesul public.

Domnule preşedinte, această propunere legislativă a făcut obiectul unei dezbateri în plen, a fost retrimisă la comisie. Din nefericire, fiind implicat în Comisia electorală, nu am putut participa la dezbaterea din comisie şi propunerea comisiei este de respingere.

Având în vedere şi noua ofensivă a ministrului justiţiei, pe care a declanşat-o împotriva corupţiei (am văzut site-ul pe internet al ministrului justiţiei cu măsurile anticorupţie şi multe din măsurile noastre se regăsesc în propunerile formulate de acesta), pentru a putea avea în comisie o dezbatere reală pe marginea măsurilor anticorupţie, vă propun, domnule preşedinte, să acceptaţi retrimiterea la comisie, şi nu respingerea, acestei propuneri legislative, aşa cum este formulată concluzia în raportul comisiei, pentru că a fi discutată împreună cu celelalte măsuri propuse de ministrul justiţiei.

Evident că ideal ar fi (şi acesta ar fi, poate, un important pas înainte), ca ea să fie acceptată şi adoptată astăzi, însă, ar fi o premieră în viaţa publică parlamentară din acest mandat. Dar, dacă dumneavoastră nu veţi accepta admiterea propunerii legislative, retrimiterea ei la comisie, pentru a fi discutată împreună cu celelalte propuneri ale Ministerului Justiţiei, ar fi o soluţie binevenită, pentru a putea găsi soluţii eficiente.

Menţionez faptul că nu este o propunere legislativă care să aibă termenul scadent de 45 de zile, după noua procedură constituţională, este o propunere legislativă înaintată în 26 mai 2003, pe procedura veche, deci, nu ar fi un impediment procedural, din acest punct de vedere. Evident, rămâne ca dumneavoastră să apreciaţi demersul nostru constructiv, dorinţa pe care o avem, de a veni cu soluţii eficiente la perfecţionarea mecanismului legislativ de control al averilor demnitarilor. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Comisia, vă rog să prezentaţi raportul.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să supun atenţiei dumneavoastră faptul că această propunere legislativă a fost discutată în Comisia juridică, prima dată, în 9 decembrie 2003, a doua oară, în data de 17 martie. Dacă vă uitaţi la iniţiatori, alături de domnul Boc sunt toţi reprezentanţii Partidului Democrat. În comisie, foarte mulţi din colegii dumnealui, au venit şi au susţinut-o.

Eu aş vrea să vă spun că, atât prima dată, cât şi a doua oară, comisia nu a fost de acord sau nu a acceptat punctul de vedere al iniţiatorilor, ţinând cont că o parte din elementele propuse pentru a fi cuprinse în declaraţia de avere au un caracter personal, iar prin adoptarea modificării respective s-ar aduce atingere dreptului constituţional la viaţă intimă, familială şi privată, conform art. 26 din Constituţie.

Fiind o cerere sau o solicitare a colegului meu, pentru a fi retrimisă la comisie, supun plenului această solicitare.

Domnul Constantin Niţă:

De ce nu mă lăsaţi să supun la vot şi după aceea intrăm în dezbateri generale. (Se adresează domnului Dan Brudaşcu)

Domnule ministru, doriţi şi dumneavoastră să interveniţi? Adică, Guvernul.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că, faţă de reactivarea problemei şi de unele discuţii şi comentarii care se fac pe marginea ei şi cu atât mai mult cu cât domnul deputat Emil Boc nu a fost la comisie în ziua când s-a dezbătut această propunere legislativă, fiind, aşa cum a declarat aici, membru al Comisiei pentru elaborarea propunerilor legislative electorale, suntem de acord să fie retrimisă la comisie. Mai ales că este bine ca şi ministrul justiţiei, care şi-a exprimat opinia în legătură cu această problemă, să participe şi, în final, comisia să găsească soluţia care va fi cea mai potrivită.

Domnul Constantin Niţă:

Cine este pentru retrimiterea la comisie? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri, dacă sunt? Nu sunt.

Mulţumesc foarte mult

Pentru 1 minute, domnule Brudaşcu, nu pot să nu vă dau cuvântul, având în vedere că vă cunosc de vreo 25 de ani.

Domnul Dan Brudaşcu:

Domnule preşedinte, mulţumesc frumos.

Apreciez eleganţa domnului ministru Gaspar, pentru trimiterea la comisie a acestei propuneri legislative.

Reamintesc că pe ordinea de zi este înscris şi PL 13/2002, puţin mai vechi decât această iniţiativă democrată, care se referă tot la declaraţia de avere şi controlul veridicităţii acesteia. Ca urmare, vă solicit, în acelaşi spirit şi în aceeaşi eleganţă, să aveţi în vedere dezbaterea şi a acestei propuneri legislative a PRM-ului, poate se completează cele două propuneri legislative şi rezultă un text, care să fie deosebit de eficient în combaterea posibilelor fraude şi în asigurarea transparenţei necesare pentru această categorie de demnitari, magistraţi, funcţionari publici şi persoane cu funcţii de conducere.

Domnul Constantin Niţă:

Sperăm că şi comisia va ţine cont de acest lucru.

Trecem la pct. 27 de pe ordinea de zi - Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 94/2003 pentru prorogarea termenului de intrare în vigoare a Legii spitalelor nr. 270/2003.

Comisia pentru sănătate, v-aş ruga să veniţi în lojă.

Iniţiatorul, dacă este aici, vă rog să prezentaţi pe scurt proiectul de lege.

Domnul George Pavelescu (secretar de stat, Ministerul Sănătăţii):

Legea spitalelor nr. 270/2003 prevederea intrarea acesteia în vigoare la data de 1 ianuarie 2004. Întrucât, în conţinutul legii se prevede ca o condiţie obligatorie pentru a intra în relaţie contractuală cu Casele de Asigurări de Sănătate, a unităţilor sanitare, de a fi acreditate, or, instituţia acreditării, care este atributul Comisiei naţionale de acreditare a spitalelor, nu funcţiona, a fost necesar să fie prorogat termenul de intrare în vigoare a acestei legi, prin ordonanţa menţionată, astfel încât toate unităţile sanitare - cele 433 - să-şi poată negocia contractele şi încheia bugetele de venituri şi cheltuieli pentru anul în curs, în scopul desfăşurării activităţii spitaliceşti. Mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Mulţumesc.

Comisia, vă rog?

Domnul Mircea Ifrim:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia a dezbătut acest proiect de prorogare a termenului aplicării Legii spitalelor şi este de acord cu acest fapt, întrucât a reprezentat o necesitate.

Vă rugăm să votaţi această lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

La dezbateri generale, dacă doreşte cineva? Nu doreşte.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Titlul legii.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Votat în unanimitate.

Articolul unic.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Votat în unanimitate.

Titlul ordonanţei.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Votat în unanimitate.

Articolul unic, dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Votat în unanimitate.

Mulţumesc.

Vom supune proiectul de lege votului final.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 40/2004 pentru modificarea şi completarea Legii spitalelor nr. 270/2003.

Iniţiatorul, dacă doreşte să spună câteva cuvinte?

Domnul George Pavelescu:

Pentru punerea în practică a prevederilor acestei legi, se impune emiterea unor acte normative, care să reglementeze unele aspecte pe care le-am constatat în cuprinsul legii şi ale căror estimări, uneori neclare sau neconcordante, pot crea confuzii în aplicarea legii. Acestea au fost sesizate de către direcţiile de sănătate publică, spitalele clinice şi universitare şi judeţene.

De asemenea, era necesară modificarea atribuţiilor şi competenţelor organelor de conducere: consiliu de administraţie, comitet director, asigurarea cadrului legal privind constituirea consiliilor medicale la spitale, dar, mai ales, clasificarea spitalelor în funcţie de competenţe şi stabilirea gradelor de acreditare.

Totodată, proiectul de modificare a legii are în vedere modificarea sistemului de finanţare, creşterea numărului de surse de finanţare a bugetelor spitalelor, constituirea fondului de dezvoltare a spitalelor.

Faţă de cele menţionate, rog Camera Deputaţilor să susţină proiectul de ordonanţă pentru modificarea Legii spitalelor.

Domnul Constantin Niţă:

Mulţumesc.

Comisia, vă rog?

Domnul Mircea Ifrim:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Privind Ordonanţa Guvernului nr. 40/2004, care modifică Legea spitalelor, această ordonanţă s-a impus, pentru că, odată cu apariţia Legii spitalelor şi cunoaşterea ei în teritoriu, am constatat că există anumite lucruri care trebuie perfecţionate. V-aş da un singur exemplu: din păcate, în Legea spitalelor a apărut faptul că clinicile universitare sunt acele spitale care au două clinici de specialităţi diferite, dacă aplicam aşa, am fi fost în situaţia să desfiinţăm spitalele universitare de contagioşi, de oftalmologie, de ginecologie. Deci, era nevoie să dispară cuvântul "diferite".

De asemenea, de pildă, erau reprezentanţii senatelor universitare, ceea ce era, de asemenea, imposibil, chiar dacă puneam toţi membrii senatului ca să facă parte din consiliile de administraţie.

În aceste condiţii, s-a impus Ordonanţa nr. 40/2004, care a fost realizată de către Ministerul Sănătăţii şi Comisiile de sănătate într-un acord deplin, drept pentru care vă rugăm să votaţi această propunere de lege. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

La dezbateri generale, dacă doreşte cineva? Nu.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Titlul legii. Comisia nu a avut nici un amendament, dacă dumneavoastră aveţi? Nu.

Votat în unanimitate textul iniţial.

Articolul unic. Urmăriţi pag. 3 pct. 2 din raport, comisia propune să devină art. I, nemodificat, deci, în varianta iniţială.

Dacă dumneavoastră aveţi observaţii aici? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

La pct. 1 din lege, v-aş ruga să urmăriţi, la pag. 8 din raport, pct. 5. Comisia propune ca pct. 1 să devină pct. 3, cu cuprinsul din varianta iniţială.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Votat în unanimitate.

La pct. 2 din lege, urmăriţi, la pag. 20 din raport, pct. 12. Pct. 2 devine pct. 10 din lege şi cu varianta comisiei.

Dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Nu.

Votat în unanimitate.

Pct. 3 din lege. Urmăriţi, la pag. 22, pct. 15, punctul 3 devine astfel pct. 13 din lege, în varianta iniţială, comisia neavând observaţii.

Dacă dumneavoastră aveţi? Nu.

Votat conform raportului, pct. 3 din lege.

Pct. 4. Urmăriţi pag. 23 pct. 16, unde comisia propune ca, la art. I, după pct. 19, să se introducă pct. 19¹ şi 19².

Dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Comisia a propus modificarea acestui punct. Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Trecem la dezbaterea ordonanţei.

La titlul ordonanţei, dacă aveţi observaţii? Nu.

Votat în unanimitate.

La art. I, dacă aveţi observaţii? Nu.

Votat în unanimitate.

Alin. 1, dacă aveţi observaţii? Nu.

Votat în unanimitate.

Alin. 2, dacă aveţi observaţii? Nu.

Votat în unanimitate.

La alin. 3, urmăriţi, la pag. 3, pct. 3. Comisia propune modificarea acestui punct. Respectiv, se modifică art. 8, cu pct. a), b), c), d), e), f), g), h), i), j), k), l), m), n), o), p).

Dacă sunt observaţii aici? La pct. h)? Vă rog.

Domnul George Pavelescu:

La pct. h), să fie preluată din forma iniţială, după "clinici universitare": "care desfăşoară asistenţă medicală, activitate de învăţământ, cercetare ştiinţifică medicală şi educaţie medicală continuă". Finalul pct. h) va fi astfel: "Spitalul clinic este spitalul care are în componenţă cel puţin două clinici universitare, care desfăşoară asistenţă medicală, activitate de învăţământ, cercetare ştiinţifică medicală şi educaţie medicală continuă. Institutele, centrele medicale şi spitalele de specialitate care au în componenţă o clinică universitară sunt spitale clinice".

Domnul Constantin Niţă:

Comisia ce părere are? Vă rog.

Domnul Mircea Ifrim:

Suntem de acord cu cele propuse de Ministerul Sănătăţii.

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dan Brudaşcu:

Pentru îmbunătăţire, eu cred că ar trebui să introducem acolo: "Care asigură asistenţă sanitară, desfăşoară ş.a.m.d.", pentru că nu "desfăşoară" asistenţa, asistenţa "este asigurată".

Domnul Constantin Niţă:

Este corectă observaţia. Deci, v-aş ruga să modificaţi acest punct, conform celor stabilite de comisie şi de domnul Brudaşcu.

Dacă mai sunt observaţii la pct. 3, în totalitate? Nu sunt.

Votat, în totalitate, în varianta comisiei.

La pct. 4 din ordonanţă, urmăriţi, la pag. 6, pct. 4. Comisia a avut amendament, respectiv la lit. b), f) şi k).

Dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Nu.

Votat în unanimitate.

La alin. 7, de asemenea, comisia a avut modificări.

Dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Vă rog.

Domnul George Pavelescu:

Conţinutul alin. 7 să fie următorul: "Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor se stabileşte prin lege", faţă de actualul: "Organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor se stabileşte prin lege".

Domnul Constantin Niţă:

Comisia este de acord cu modificarea iniţiatorului.

Dacă aveţi observaţii la această poziţie? Nu.

Votată varianta iniţiatorului, cu modificările aduse în plen.

La pct. 5 din ordonanţă, respectiv, alin. 8 al art. 13, comisia nu a avut observaţii.

Dacă dumneavoastră aveţi? Nu.

Votat în unanimitate.

La pct. 6, respectiv, art. 15, urmăriţi pag. 9 pct. 6, dacă aveţi observaţii? Comisia a modificat alin. 3 din art. 15, alin. 1 şi 2 rămân neschimbate.

Dacă aveţi observaţii la acest lucru? Nu.

Votată varianta comisiei.

După pct. 6, se introduce pct. 6¹, comisia propune acest lucru, cu subpunctele 1 şi 3 ale art. 19, care vor avea un alt cuprins.

Dacă dumneavoastră aveţi observaţii la această modificare? Nu.

Votată în unanimitate varianta comisiei.

La art. I pct. 7, art. 23 va avea un alt cuprins. Urmăriţi pag. 11 din raport, pct. 8, deci, art. 23, cu modificările la alin. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 şi 8.

La care aveţi observaţii?

Domnul George Pavelescu:

Propunem ca alin. 8 să fie eliminat, întrucât reglementarea, ca şi normă, la acest alineat, este cuprinsă în alin. 7.

Domnul Constantin Niţă:

Comisia este de acord, dacă dumneavoastră sunteţi de acord?

De acord cu eliminarea alin. 8.

Pct. 9 şi 10 în varianta comisiei, dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Deci, pct. 7 din ordonanţă este votat în varianta comisiei, cu excepţia pct. 8, care se anulează.

La pct. 8 din ordonanţă, dacă sunt observaţii? Comisia nu a avut.

Rămâne votată varianta iniţiatorului.

La pct. 9 din raport, urmăriţi pag. 16, alin. 2, 3 şi 5 ale art. 25 se vor modifica, după amendamentul comisiei.

Deci, la art. 25, cu subpunctele 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, dacă sunt observaţii? Dacă noastră, este adoptată varianta comisiei.

La pct. 10 din ordonanţă, urmăriţi, la pag. 19, pct. 10, comisia propune abrogarea.

Dacă sunt observaţii la acest lucru? Nu sunt.

Votată varianta comisiei.

La pct. 11, urmăriţi, tot la pag. 19, pct. 11.Aveţi observaţii, domnule ministru? Vă rog.

Domnul George Pavelescu:

La ultima parte a conţinutului articolului: "Pentru institutele şi centrele medicale clinice, pot participa şi cercetători ştiinţifici gradul I". Pentru corelare cu definirea funcţiilor de cercetători potrivit Legii cercetării.

Domnul Constantin Niţă:

Comisia este de acord cu propunerea iniţiatorului.

Domnul Constantin Niţă:

Comisia este de acord? De acord cu propunerea iniţiatorului.

Articolul 26 va avea modificarea adusă de către iniţiator. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Nu. Votată această variantă.

La pct. 12 urmăriţi pct. 2, care devine pct. 10. Comisia a modificat acest punct. Dacă mai sunt observaţii, domnule profesor? Vă rog.

Domnul Mircea Ifrim:

V-am ruga să scoatem punctul. Vine: "revocarea membrilor Comitetului director, şi anume a directorului general adjunct, medical şi a directorului economic", să scoatem "director economic", pentru că el nu mai există. Deci, să dispară "director economic" la pct. 2.

Domnul Constantin Niţă:

De acord iniţiatorul, da? De acord.

Punctul 2, care devine pct. 10 votat în varianta comisiei, cu modificarea adusă de către comisie în momentul de faţă.

La pct. 13 din ordonanţă comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră? Nu. Votat în unanimitate.

La pct. 14 dacă aveţi observaţii? Comisia nu a avut. Votat în unanimitate varianta iniţiatorului.

La pct. 15, art. 35 comisia a avut amendament la alin. 1 din art. 35.

Dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Nu. Votat varianta comisiei.

La pct. 16, alin. 1 şi 3 se vor modifica conform amendamentelor comisiei.

Dacă dumneavoastră aveţi observaţii la aceste amendamente? Nu. Votată varianta comisiei.

La pct. 17 dacă sunt observaţii? Comisia nu a avut. Votată varianta iniţiatorului.

La pct. 18 dacă aveţi observaţii? Nu. Votată varianta iniţiatorului.

La pct. 19 dacă aveţi observaţii? Comisia nu a avut. Votat în unanimitate.

La pct. 20 dacă aveţi observaţii? Nu. Votată varianta comisiei.

La pct. 21 dacă aveţi observaţii? Comisia nu a avut. Votat în unanimitate.

La pct. 22 dacă aveţi observaţii? Nu. Votat în unanimitate.

Articolul II. Urmăriţi la pagina 25 pct. 17. Dacă sunt observaţii? Comisia a modificat acest punct. Adoptată varianta comisiei.

Vă rog.

Domnul Mircea Ifrim:

Avem o modificare.

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog, domnule profesor.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

La art. 45 să introducem cuvântul "minim", înainte de "50%": "Beneficiază de o indemnizaţie minimă de 50% din drepturi". Comisia propune acest lucru.

Domnul Constantin Niţă:

Este o observaţie corectă.

La art. I pct. 19, din păcate aici nu s-au făcut modificările, pct. 19 art. 39. La pct. 3 devine pct. 13, în varianta iniţiatorului.

Dacă sunt observaţii? Votat în unanimitate.

La art. I, după pct. 19 se introduce un nou punct, 19¹. Este vorba de art. 40.

Dacă sunt observaţii? Nu. Votat în unanimitate.

Punctul 19¹ devine pct. 19², prin renumerotare şi rămâne în varianta iniţiatorului.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Votat în unanimitate.

Articolul III. Urmăriţi pagina 26, pct. 18, în varianta comisiei.

Dacă aveţi observaţii? Nu. Votată varianta comisiei.

Vom supune proiectul de lege votului final.

Propunerea legislativă privind organizarea şi funcţionarea centrelor de permanenţă pentru asigurarea asistenţei medicale în regim de continuitate.

Iniţiatorul? Vă rog.

Domnul Márton Arpád Francisc:

Procedură.

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog.

Domnul Márton Arpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Propunerea mea procedurală ar consta în retrimiterea legii la comisie.

Permiteţi-mi să o motivez. Noi salutăm această iniţiativă şi însăşi această idee. Considerăm, totodată, că varianta ieşită de la comisie este mult îmbunătăţită faţă de varianta iniţială, însă, această lege nu rezolvă problema finanţării acestor centre.

În art. 7 se vorbeşte de servicii medicale în pachetul de servicii medicale de bază, prevăzute în normele metodologice de aplicarea a contractului cadru.

În contractul cadru în vigoare pentru anul acesta nu există o prevedere de sursă de finanţare a acestei activităţi. Mai mult, un medic de familie dacă este arondat, deci dacă pornim de la ideea că sunt cinci medici de familie, va trebui, împreună cu cadrul mediu să asigure cel puţin de patru ori în zilele lucrătoare şi în medie de două ori în zilele libere, o permanenţă de mai mult de 12, respectiv de 24 de ore, în funcţie de zilele respective, neprimind nici o sumă de bani în plus pentru o activitate, dincolo de activitatea normală.

Mai mult, din banii pe care-i primeşte cabinetul său, trebuie să acopere indemnizaţia primită de cadrul mediu, în mod normal conform tarifului orar.

Eu cunosc situaţia din judeţul Covasna. Acolo un medic de familie, care are între 1.500 - 2.000 de persoane asigurate, rămâne cu între 3 şi 5 milioane lei, după ce a plătit toate cheltuielile sale. Evident că cei care au sub 1.500 au o sumă şi mai mică.

În zonele izolate despre care vorbim, fiind zone rurale, ştim că foarte multe dintre persoane, locuitori ai acestor zone, nu sunt asiguraţi.

Ca atare, medicul de familie va avea un fond şi mai mic şi din aceasta va trebui să plătească, suma pe care am spus-o, cadrului mediu. Este normal. Practic, medicul va rămâne fără nici o sursă. El, nu numai că nu va primi pentru o activitate în plus, un leu în plus, dar va trebui să plătească din ceea ce are. Şi atunci, eu cred că prin această lege nu se rezolvă problema ci, din contră, o agravăm. Pentru că nu vom lăsa fără o permanenţă acele zone ci, din contră, le vom lăsa fără medici. Că medicii vor pleca şi mai repede din aceste zone izolate, din cauza poverii mai mari pe care trebuie să le îndeplinească.

Ca atare, eu vă supun să retrimiteţi la comisie, pentru a găsi sursa de finanţare a acestei activităţi, o sursă de finanţare în plus pentru această activitate.

Domnul Constantin Niţă:

Din partea iniţiatorului v-aş ruga să prezentaţi, pentru că la dezbateri generale trebuia spusă chestia aceasta, a luat-o înainte domnul deputat. Iniţiatorul, vă rog.

Domnul Ionel Marineci:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Înainte de a face referire la intervenţia colegului meu, aş vrea să adresez mulţumiri comisiei de specialitate pentru profesionalismul şi acurateţea tehnicii legislative cu care s-a aplecat asupra acestui proiect de lege. Vreau să mulţumesc, de asemenea, Prefecturii Teleorman, Consiliului judeţean, Direcţiei de sănătate publică, Serviciului de ambulanţă şi celor 15 administraţii locale pentru modul cum s-au implicat în aplicarea Ordinului Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 151/2002, domnule coleg, şi cu ocazia aceasta aflaţi în baza căror norme funcţionează în judeţul Teleorman de mai bine de 1 an aceste centre de permanenţă. Şi, de asemenea, să vă spun că în urma evaluării, după mai bine de 6 luni de funcţionare a acestor centre de permanenţă am să vă prezint situaţia numai dintr-o lună, din luna ianuarie 2004, când din cele 4.574 de situaţii înregistrate la centrele de permanenţă au fost 1.942 de urgenţe, reprezentând 50% din solicitări. Din cele 1.942 de urgenţe, 1.658 au fost rezolvate în centre de permanenţă, adică 85% şi numai 284 trimise la spital, adică 14%.

Este, dacă vreţi, o cifră care ilustrează eficienţa centrelor de permanenţă.

Aşa cum vă spuneam, în 2002, prin Ordinul 1.151, Ministerul Sănătăţii şi Familiei a instituit această formă de organizare a acordării asistenţei sanitare, în judeţul Teleorman, experimental şi unde funcţionează 15 centre de permanenţă. Aceste centre de permanenţă noi credem că au fost eficiente în perioada când au funcţionat, noi credem că ele constituie forme organizatorice de acordare a asistenţei sanitare cu caracter de continuitate, în special în mediul rural. Vreau să vă spun că s-a experimentat şi în mediul urban şi nu s-au bucurat de succes.

În aceste centre programul medicului de familie asigură asistenţa medicală 24 de ore zilnic, inclusiv sâmbăta, duminica şi sărbătorile legale. În acest mod scade presiunea exercitată asupra camerelor de gardă ale spitalelor. Erau necesare aceste centre pentru că ştim foarte bine toţi că drumurile judeţene şi comunale îngreunează accesul la asistenţa medicală. Există, într-adevăr, o insuficientă dotare la cabinetele medicale ale medicilor de familie şi vreau să vă spun că în centrele de permanenţă s-a reuşit o dotare minimală şi nu în ultimul rând, cred eu, că aceste centre, fără personalitate juridică, au avut un succes deosebit şi pentru faptul că în fiecare din aceste centre a funcţionat şi serviciul de salvare.

Eu vă rog, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, să priviţi cu mai multă bunăvoinţă acest proiect de lege şi să-l rog pe domnul coleg să analizeze mai atent propunerea pe care a făcut-o de retrimitere la comisie.

În urma discuţiei pe care am avut-o cu domnul ministru şi cu membrii Comisiei de sănătate, am convenit că este bine ca acest proiect să-şi urmeze cursul normal, urmând ca acele chestiuni pe care le-a ridicat domnia sa să fie clarificate începând cu anul 2005.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Comisia, v-aş ruga, raportul.

Domnul Mircea Ifrim:

Noi am analizat cu toată seriozitatea această propunere legislativă privind funcţionarea şi organizarea centrelor de permanenţă.

Aş dori să subliniez că este o necesitate. Mulţumesc colegului de la Comisia de învăţământ pentru cele spuse despre Comisia de sănătate. Sper să fie un bun început. Începem să colaborăm după 3 ani mult mai bine, pentru că am fost obstrucţionaţi suficient de Comisia de învăţământ în multe probleme. Sperăm că de acum nu va mai fi.

Aş dori să subliniez faptul că aceste centre de permanenţă sunt o necesitate, ele şi funcţionează. Noi, în acord cu Ministerul Sănătăţii am găsit şi formula ca să existe posibilităţi de finanţare în acest sens, aşa încât, stimaţi colegi, eu v-aş ruga să ne aprobaţi acest proiect de lege care reprezintă un plus pentru asistenţa medicală a acelor zone în care omul la două noaptea nu poate găsi un medic şi uneori este extrem de dramatic acest lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Dacă la dezbateri generale mai doreşte cineva? Vă rog.

Domnul Paul Victor Dobre:

Domnul preşedinte al comisiei, distinsul profesor Ifrim a făcut o afirmaţie că respectiva comisie, împreună cu ministerul a găsit soluţii de finanţare. Cum? Pentru că aici este discuţia. Deci, a fost un proiect pilot la Teleorman, legea nu prevede cu exactitate sursele de finanţare. Atunci despre ce soluţie este vorba, că a crea o instituţie de acest fel, fără o finanţare clară, poate duce la un eşec. De aceasta poate ar fi bine să fie explicitată această soluţie care s-a găsit cu Ministerul Sănătăţii, sau dacă nu, cred că propunerea de a fi retrimisă la comisie este cea mai corectă.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Eu sunt obligat să supun la vot propunerea domnului deputat Marton, după care o să trecem la dezbaterea articolelor.

Cine este pentru retrimiterea la comisie?

Cine este pentru? 10 voturi pentru.

Împotrivă? 23 voturi împotrivă.

Abţineri, dacă sunt? Nu sunt.

S-a respins propunerea de retrimitere la comisie.

Domnule preşedinte, vă rog să daţi răspunsul domnului deputat. Domnule ministru, vă rog.

Domnul George Pavelescu:

Aceste centre de permanenţă au fost înfiinţate şi ele funcţionează. În prezent sunt 239 care îşi desfăşoară activitatea şi deservesc populaţia din zonele rurale sau greu accesibile.

Au existat tendinţe să fie înfiinţate astfel de centre şi în localităţi urbane, care s-au dovedit a fi neeficiente, întrucât nu erau solicitate.

De regulă un bolnav noaptea se duce la camera de gardă sau la unitatea de primire urgenţă, dacă există spital.

Ca atare, ele nu mai funcionează în localităţile urbane şi funcţionează 239 în mediul rural.

Vizavi de sursa de finanţare. Având în vedere această necesitate, cât şi faptul că evaluând toate serviciile prestate în centre de permanenţă, inclusiv sâmbăta şi duminica, am ajuns la concluzia că presiunea financiară pe spitale se diminuează. Bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate este proiectat, structurat pe trimestre şi pe activităţi. O asemenea activitate face parte din medicina primară.

Ca atare, la rectificarea bugetară din acest an, avem posibilitatea, din fondurile alocate medicinei spitaliceşti, să fie transferate fonduri pentru a acoperi serviciile prestate de medicii de familie. Este adevărat ce spune domnul deputat, că neavând o sursă corectă, este foarte greu, pentru că atunci facem o discriminare pozitivă pentru medicii care lucrează în centrele de permanenţă şi una negativă, prin diminuarea valorii punctului pentru cei care nu lucrează în astfel de centre de permanenţă.

Discutând cu iniţiatorii, ieri şi în Comisia de sănătate a Camerei Deputaţilor, am convenit să asigurăm cadrul legal ca această instituţie a centrului de permanenţă să fie aprobată, să intre în vigoare cu data de 1 ianuarie 2005, cu o finanţare separată ca şi capitol în fondul naţional unic al asigurărilor sociale de sănătate.

Viziunea noastră este ca aceste centre de permanenţă să fie legate într-un sistem integrat cu substaţiile şi staţiile judeţene de salvare.

Mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Trecem la dezbaterea legii pe articole.

Titlul legii. Dacă sunt observaţii? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dan Brudaşcu:

V-aş ruga, domnule preşedinte şi stimaţi membri ai comisiei, să-mi permiteţi să vă propun ca această lege să aibă următoarea formulare: "Propunere legislativă privind organizarea şi funcţionarea centrelor pentru asistenţă medicală permanentă". De fapt, acesta este scopul lor, asistenţă medicală, pentru că este aici o redundanţă: "permanentă şi în regim de continuitate". Regimul de continuitate sugerează tot ideea de permanenţă.

De aceea, prin simplificare se poate transmite exact acelaşi mesaj ca şi cel pe care-l avea anterior propunerea.

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog, domnule profesor.

Domnul Mircea Ifrim:

Comisia nu este de acord cu această propunere, întrucât propunerea ar schimba conţinutul. Este vorba de centrele de permanenţă pentru asigurarea asistenţei medicale. Asistenţa medicală, vorbind metaforic, se asigură în permanenţă. Dorim să menţinem aceeaşi formulare şi vă rog să ne-o votaţi.

Domnul Constantin Niţă:

Sunt obligat să supun la vot propunerea.

Cine este pentru varianta comisiei, pentru că întâi trebuie să votăm varianta comisiei. Vă rog să votaţi. Cine este pentru varianta comisiei? 37 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri? 4 abţineri.

Se acceptă varianta comisiei. Votată varianta comisiei.

La titlul Capitolului I dacă sunt observaţii? Comisia nu a avut. Votată varianta iniţială.

La art. 1. Comisia a amendat acest articol. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Articolul 2. De asemenea, comisia a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi? Nu. Votată varianta comisiei.

Comisia propune eliminarea art. 3 şi 4. Dacă sunt observaţii din partea dumneavoastră? Nu sunt. Votată varianta comisiei.

La art. 5. Se propune ca art. 5 să devină art. 3 în variantă modificată.

Dacă sunt observaţii? Comisia a avut o observaţie. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Articolul 6 va deveni art. 6, în reformularea comisiei. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Titlul Capitolului II. Dacă sunt observaţii? Comisia nu a avut observaţii. Votată varianta iniţiatorului.

Comisia propune ca art. 7, 8, 9, 10 şi 11 să se elimine. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Votată varianta comisiei.

De asemenea, comisia propune introducerea a trei texte noi, respectiv art. 5, cu alin. 1, 2.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Votat art. 5 în varianta comisiei.

Articolul 6. De asemenea, cu alin. a), b), c), d). Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Articolul 7, cu alin. a), b). Dacă sunt observaţii? Votată varianta comisiei.

Se propune ca art. 12 să devină art. 8, în reformularea comisiei, cu alin. 1, 2 şi 3. Dacă sunt observaţii? Vă rog. Cred că ar fi bine, domnule ministru, să-l lăsăm pe domnul secretar Leonăchescu, să vedem care sunt observaţiile domniei sale şi apoi să veniţi dumneavoastră.

Vă rog, domnule.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

La amendamentul nr. 11, care se referă la art. 12, cel care devine art. 8 alin. 1, propun o redactare îmbunătăţită. La rândul al doilea: "centre de permanenţă vor funcţiona cu un număr de minimum", în loc de actuala redactare, "cu un număr minim de...".

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Comisia de acord? De acord. V-aş ruga să modificăm "minim" cu "minimum".

Domnul George Pavelescu:

Vă propunem ca numărul minim să fie 3. Din experienţa de până acum, avem zone în care nu putem asigura 5 medici şi, prin urmare, nu poate funcţiona şi sunt zone izolate greu accesibile, unde trebuie să funcţioneze astfel de centre.

Domnul Constantin Niţă:

Comisia este de acord? Da.

Dacă dumneavoastră sunteţi de acord cu numărul de 3 medici şi nu de 5? De acord. Votată varianta adoptată de către iniţiator şi comisie.

La subpunctele 2 şi 3 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Mai aveţi şi acolo? Vă rog frumos. La care subpunct aveţi?

Domnul George Pavelescu:

Vă propunem 2 să fie eliminat, întrucât medicii din unităţile şcolare nu pot intra în relaţie contractuală cu casa, să presteze servicii, în astfel de centre de permanenţă. Sunt medici de medicină generală.

Domnul Constantin Niţă:

Comisia este de acord. Plenul este de acord? Aveţi observaţii? Nu. Votată eliminarea alin. 2.

La alin. 3 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Votat în varianta comisiei.

Se propune ca art. 13 şi 14 să se elimine.

Dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Nu. Votată eliminarea acestor articole.

Articolul 15 va deveni art. 9, cu reformularea comisiei, cu subpunctele 1 şi 2.

Dacă sunt observaţii aici? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Márton Arpád Francisc:

În ideea de a include cele spuse de la acest microfon în acest proiect de lege, propun ca alin. 2 să fie completat cu următoarea frază: "finanţat din fondul special prevăzut în contractul-cadru pentru acoperirea cheltuielilor asistenţei medicale în regim de continuitate".

Deci, plata personalului medical sanitar să se realizeze din această sursă de venit. Va apărea în contractul cadru. Evident voi avea şi eu o propunere, ca să scriem în "dispoziţii tranzitorii şi finale" că "legea intră în vigoare de la 1 ianuarie 2005".

Domnul Constantin Niţă:

De acord cu modificarea? Comisia? Vă rog să vă consultaţi.

De acord şi comisia cu varianta domnului deputat Marton.

Articolul 9 cu alin. 1 şi 2.

La alin. 1 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alineatul 2. Varianta comisiei, cu modificarea adusă de domnul deputat Marton.

De asemenea, comisia propune eliminarea art. 16 şi 17.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Votată eliminarea în varianta comisiei.

Articolul 18 va deveni art. 10, în reformularea comisiei. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Articolul 19 se propune eliminarea. Dacă aveţi dumneavoastră observaţii? Nu sunt. Votată eliminarea, în varianta comisiei.

Articolul 20, care devine art. 11 în reformularea comisiei. Dacă aveţi observaţii? Nu Votată reformularea comisiei.

Art.21. Se propune eliminarea. Dacă aveţi observaţii. Nu. Votată eliminarea.

Titlul cap.III. Comisia a modificat denumirea acestui capitol. Dacă sunt observaţii. Nu aveţi. Votată varianta comisiei.

Comisia propune introducerea a două noi texte - art.12 cu lit.a), b), c) şi d) şi art.13. Dacă aveţi observaţii. Nu. Votată varianta comisiei.

Art.13 cu pct.1 şi 2. Dacă aveţi observaţii. Nu. Votată varianta comisiei.

Art.22, 23, şi 24. Comisia propune eliminarea. Dacă aveţi observaţii. Nu. Votată varianta comisiei.

Art.25.

Vă rog.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Art.25 s-a propus nemodificat, şi sună astfel: "Centrele de permanenţă înfiinţate până la data intrării în vigoare." Cred că înaintea acestui articol trebuie să arătăm când intră în vigoare această lege. Astfel, să spunem: "Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005."

Vă rog să observaţi că art.25 este: "Centrele de permanenţă înfiinţate până la data intrării în vigoare", art.26 sună: "În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi", iar art.27: "La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispoziţii." Deci avem trei articole care ne trimit la data intrării în vigoare.

Sunt de acord să scriem la finalul acestora când intră în vigoare, dar mi se pare corect ca prima dată să enunţăm când intră în vigoare şi de atunci să avem cele trei prevederi. Dar eu sunt de acord cu oricare dintre propunerile dumneavoastră de aşezare a acestui articol, dar dumneavoastră aţi spus de la acest microfon că "Legea va intra în vigoare", şi într-adevăr sunt nişte prevederi corect formulate - că până atunci se va face aşa.

Domnul Constantin Niţă:

Da, domnule deputat, am înţeles.

Să vedem ce părere are iniţiatorul şi comisia.

Domnul Mircea Ifrim:

Considerăm că nu este necesar întrucât este clar, conform Constituţiei, că la trei zile după publicare intră în vigoare.

Iar în ceea ce priveşte celelalte termene, Ministerul Sănătăţii, de comun acord cu noi, va propune nişte modificări pentru pct.23 din raport.

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Conform Constituţiei, orice lege care nu are o prevedere expresă intră în vigoare în momentul publicării ei în Monitorul Oficial, dar nu acest lucru este important. De la acest microfon s-a enunţat că "...va intra în vigoare de la data de 1 ianuarie 2005." Aşa am înţeles eu. Poate nu am auzit bine. Şi, dacă este aşa, să o includem. Nu este nici o problemă. Şi, până atunci, avem prevederile care derogă şi care ne spun că până la data intrării în vigoare se vor aplica aceste articole.

Domnul Constantin Niţă:

Atunci, îl rog pe iniţiator să reformuleze şi să spună exact cum trebuie să arate art.25.

Vă rog.

Domnul Mircea Ifrim:

Toate aceste discuţii nu ar avea loc dacă s-ar fi lăsat să treacă art.25, şi să trecem la art.26 care devine art.15, şi în acest articol - art.15, de comun acord cu Ministerul Sănătăţii, Comisia şi iniţiatorul, am spus nu "în termen de 60" ci: "În termen de 90 de zile de la publicare, Ministerul Sănătăţii, împreună cu Ministerul Administraţiei Publice vor elabora norme." Mai departe, pct.27, care devine art.16, va avea următorul text: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziţii contrare se abrogă. Legea va intra în vigoare la data de 1.01.2005." Aceste lucruri au fost făcute împreună cu Ministerul Sănătăţii, cu acordul iniţiatorului.

Domnul Constantin Niţă:

De acord cu această variantă? De acord.

Atunci, votăm art.25, care devine art.14, şi rămâne nemodificat, în varianta iniţiatorului.

Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat în unanimitate.

Art.26 devine art.15. Dacă sunt observaţii.

Vă rog.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Îmi cer iertare pentru intervenţie, şi vă înţeleg starea de nervozitate, dar poate că este bine să ne ascultaţi şi pe noi.

Aceasta este o chestiune de metodologie. Aici este denumit "Ministerul Administraţiei Publice şi Internelor". Nu mai avem un asemenea minister; avem "Ministerul Administraţiei şi Internelor" şi, ca lege generală, oriunde avem aşa ceva prezent în lege, să facem corectura şi reactualizarea terminologiei oficiale.

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sugerez şi iniţiatorului şi comisiei să corelăm totuşi art.15, din punct de vedere al termenului, cu data intrării în vigoare a legii.

Sigur că textul era valabil în situaţia în care legea ar fi intrat în vigoare la trei zile de la publicare, dar, în momentul în care am spus că legea intră în vigoare la 1 ianuarie 2005, şi acum vin, la art.15, şi spun că "în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare", mai stau încă două luni după ce intră legea în vigoare. Or, în perioada aceasta, până la 1 ianuarie 2005, ar trebui ca normele metodologice să fie aprobate, astfel încât legea şi normele metodologice să intre în vigoare concomitent, ca să se poată aplica. Astfel, degeaba o adoptăm noi, îi stabilim termenul de intrare în vigoare 1 ianuarie 2005, pentru că legea nu se poate aplica pentru că nu am norme metodologice şi mai stau încă 60 de zile. Iar domnul academician profesor Ifrim spunea de 90 de zile.

Vă rog să vă hotărâţi: 60 sau 90, dar în cadrul acestui termen de intrare în vigoare a legii - la 1 ianuarie 2005 - să se elaboreze şi normele şi să fie aprobate, astfel încât la 1 ianuarie să se poate aplica reglementarea.

Domnul Constantin Niţă:

Observaţia este corectă.

Vă rog, domnule profesor, să modificaţi acest articol.

Domnul Mircea Ifrim:

Domnule ministru, suntem total de acord şi vă mulţumim pentru ajutorul de specialitate.

Dorim să fie "...90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial."

Domnul Constantin Niţă:

Deci: legea va avea "în termen de 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial." Este corect.

Deci, art.15 va fi reformulat în această variantă, nu?

Ascultăm o nouă variantă.

Vă rog.

Domnul Acsinte Gaspar:

Să eliminăm termenul 60 sau 90 şi să spunem: "...până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor elabora..."

Domnul Constantin Niţă:

De acord toată lumea cu această variantă? Vă mulţumesc. Votat în această variantă art.15.

Art.27, care devine art.16. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat în varianta comisiei, cu precizarea că legea intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005. Vă mulţumesc.

Dacă mai sunt alte observaţii. Nu sunt. Votat în unanimitate.

Legea o vom supune votului final.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2004 privind abrogarea unor dispoziţii din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.121/2001 pentru suspendarea temporară a tuturor procedurilor referitoare la adopţiile internaţionale.

Procedură de urgenţă.

Rog Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi să ne propună timpii pentru dezbatere.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă propun timp total de dezbatere 5 minute, un minut pentru fiecare intervenţie.

Domnul Constantin Niţă:

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

Vă mulţumesc.

Trecem la dezbaterea proiectului.

Titlul legii. Dacă sunt observaţii.

Vă rog, domnul deputat.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aşteptam totuşi în primul rând intervenţia iniţiatorului, respectiv a Guvernului pentru că...

Domnul Constantin Niţă:

Păi, suntem în procedură de urgenţă!

Domnul Cornel Ştirbeţ:

...această ordonanţă sau această procedură s-a discutat foarte mult şi sunt probleme deosebite.

Ce vreau să remarc este faptul că din 2001 până în prezent Guvernul a suspendat toate adopţiile internaţionale, cu excepţia celor efectuate de domnul premier Năstase şi de domnul Şerban Mihăilescu. Ştiţi că în această perioadă s-au...

Domnul Constantin Niţă:

Domnule coleg, suntem în procedură de urgenţă. Vă rog, nu faceţi declaraţii politice.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Nu facem declaraţii politice. Este vorba de 1200 de adopţii care au fost aprobate...

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog, dacă aveţi observaţii la titlul legii.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

...peste această ordonanţă. ca urmare, are o legătură directă.

În consecinţă, acum văd că Guvernul vine cu o ordonanţă de urgenţă, în ianuarie 2004, care suspendă toate suspendările de fapt şi anulează prevederile Ordonanţei nr.121, care interzicea de fapt adopţiile internaţionale.

Cum rămâne cu această lege care este în vigoare, dacă suspendăm prevederile Ordonanţei nr.121?

De ce Guvernul nu a venit acum cu un proiect de lege de modificare a prevederilor vechi? Dacă ele au fost suspendate oficial şi cu bună-credinţă, de ce acum nu aşteptăm până când luăm în dezbatere proiectul de lege care am înţeles că se discută în Guvern?

După ce lege funcţionăm acum, după aprobarea acestei ordonanţe de urgenţă?

Eu cred că este necesară respingerea acestei ordonanţe şi discutarea ei o dată cu proiectul de lege adus de Guvern.

Mai mult, vreau să precizez că Grupul parlamentar din Camera Deputaţilor al Partidului Naţional Liberal are depusă o propunere legislativă pentru reglementarea adopţiilor internaţionale, din anul 2001, care nu a fost luată în discuţie, şi bănuiesc că are aceeaşi soartă ca şi Codul penal, ca şi Codul de procedură penală, ca şi celelalte acte normative. Se va discuta după ce se adoptă propunerile Guvernului. Este o procedură care nu este de admis, şi nu cred că este constituţională o astfel de luare în discuţie a proiectelor iniţiate de Opoziţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Este în regulă.

La titlul legii dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat în unanimitate.

Articolul unic. V-aş ruga să urmăriţi pct.1 din raport, varianta comisiei. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

La titlul ordonanţei de urgenţă dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat în unanimitate.

Art.I. Dacă aveţi observaţii. Nu sunt. Votat în unanimitate.

Art.II. V-aş ruga să urmăriţi pag.3, pct.2.

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Art.II, aşa cum a fost promovat de către Guvern şi cum a fost adoptat şi de Senat, avea menirea să reglementeze situaţia cererilor care erau în curs de soluţionare. Comisia a modificat acest text însă, din păcate, nu dă o soluţie care să fie în concordanţă cu normele de tehnică legislativă.

Art.50 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă prevede următorul lucru: "Dispoziţiile tranzitorii cuprind măsuri ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări, care urmează să fie înlocuită de noul act normativ."

Deci, prin noul act normativ, noi abrogăm toate textele privitoare la procedura specială referitoare la adopţii şi, în mod firesc, trebuia să arătăm ce se întâmplă cu cererile care deja sunt într-o procedură ce a fost declanşată. iar soluţia nu poate fi decât una singură: aceea ca ele să-şi continue pe mai departe cursul - fiind un număr de cereri destul de redus, astfel încât să se încheie în mod firesc tot acest sistem.

vă propunem, domnule preşedinte, să se menţină textul art.II în formularea adoptată de Senat, care de altfel reprezintă forma promovată de către Guvern.

Domnul Constantin Niţă:

Comisia, vă rog.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Nu vorbesc în numele Comisiei, ci vorbesc în nume personal.

Trebuie să decidem aici.

La prima vedere, domnul ministru, pe subterfugiul legislativ, are dreptate: orice act normativ care modifică sau completează trebuie să reglementeze şi situaţiile tranzitorii, este o chestiune firească. Vreau să spun doar că şi soluţia avută în vedere de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi este o soluţie care poate fi acceptată.

Îi amintesc domnului ministru că, prima dată, ordonanţa care a sistat adopţiile internaţionale şi a prevăzut un moratoriu nu avea nici o excepţie, spunând: "Se sistează sau se suspendă toate adopţiile internaţionale până la o dată ulterioară, ce va viza elaborarea pachetului legislativ cu privire la adopţii." După aceea a venit o altă ordonanţă care a instituit o procedură derogatorie. Deci acest lucru a fost posibil şi înainte, şi acest lucru se doreşte şi acum.

Acum, prin această ordonanţă, până când vine pachetul cu privire la adopţii, s-a dorit să suspendăm toate cererile de adopţii, indiferent dacă se află sau nu pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Guvernul ne propune, spunând aşa: "...cele care se află pe rol, cele care vizează situaţia unor familii care sunt în procedura de adopţie şi au cetăţenia română - unul dintre soţi sau amândoi - să continue aceste proceduri potrivit ordonanţelor în vigoare." Aceasta este poziţia Guvernului.

Poziţia Comisiei a fost: se suspendă absolut orice demers în acest moment; practic, se îngheaţă până când vine noua lege.

Care a fost ideea comisiei la data dezbaterii, şi dumneavoastră veţi aprecia dacă am judecat corect sau nu: am spus că tocmai aceste adopţii care se află pe rol acum au făcut obiectul scandalului internaţional şi, acum, ar fi nefiresc ca tocmai acestora care ne-au pus probleme în plan internaţional să le dăm drumul şi să suspendăm. Ce să suspendăm? Pe celelalte, până când vine legea adopţiilor.

Oricum, din câte suntem informaţi, acest pachet de legi cu privire la adopţii este la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi din Senat.

Soluţia Comisiei a fost: suspendăm absolut toate procedurile, pentru a curma orice dezbatere şi a lăsa orice urmă de suspiciune că cineva are vreun interes în promovarea adopţiilor.

Mai durează maximum o lună, şi sperăm ca Guvernul, împreună cu majoritatea parlamentară din Senat să promoveze cât mai repede pachetul legislativ şi, când va veni şi va fi adoptat şi de Cameră, în noul cadrul instituţional se vor derula toate procedurile legate de adopţii.

Evident, rămâne la dispoziţia dumneavoastră să decideţi: ori varianta Guvernului, care lasă în desfăşurare o anumită parte din adopţiile internaţionale, ori varianta Comisiei, care spune: nimic, totul se opreşte aici, tocmai pentru a evita abuzurile.

Eu, personal, susţin punctul de vedere al Comisiei, pe care l-am împărtăşit, dar decizia vă aparţine evident dumneavoastră.

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă supun atenţiei punctul de vedere al Guvernului.

A fost un amendament la Comisie care s-a votat, aşa este democratic, dar eu vă propun dumneavoastră să votăm punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Domnule preşedinte,

Nu ştiu în numele cui vorbeşte domnul secretar al Comisiei acum. Văd că reprezintă Comisia, dar de fapt susţine punctul de vedere al Guvernului!

Sigur că procedura normală şi firească ar fi ca domnia sa să susţină punctul de vedere al Comisiei, nu punctul de vedere al Guvernului, mai ales că s-a votat democratic, aşa cum spune şi aşa cum în mod foarte frecvent se susţine aici: că punctul de vedere al Comisiei de fapt este regula generală şi numai prin excepţie se adoptă altă soluţie propusă de noi sau propusă de altcineva. Deci, nu văd cum, acum, reprezentantul Comisiei vine şi susţine punctul de vedere al Guvernului.

Mai mult, cred că dacă s-ar adopta punctul de vedere al Guvernului, s-ar confirma teza că pentru aceşti copii s-au obţinut nişte sume de bani sau nişte foloase care trebuie să se ducă aşa ca să nu se rezolve problema în momentul în care se suspendă prevederile Ordonanţei nr.121.

Deci, vă rog să fiţi de acord ca această soluţie a Comisiei să fie adoptată de plenul Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Stimaţi colegi,

Intrăm la vot. Nu are rost să ne pierdem timpul în dezbateri sterile.

Deci sunt două opţiuni: opţiunea Guvernului şi opţiunea Comisiei.

Sunt obligat, conform Regulamentului, să supun la vot opţiunea Comisiei.

Cine este pentru varianta Comisiei? Vă rog să număraţi. 18 pentru.

Împotrivă? 37 împotrivă.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

Varianta Comisiei a căzut.

Supun aprobării varianta Guvernului.

Cine este pentru? 37 pentru.

Împotrivă? 18 împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Votată varianta Guvernului.

Vă mulţumesc.

Proiectul de lege va fi votat în şedinţa de săptămâna viitoare.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice.

Ne aflăm în procedură de urgenţă.

Vă rog să precizaţi timpii necesari.

Domnul Radu Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Având în vedere că această ordonanţă de urgenţă a fost retrimisă Comisiei de două ori, eu propun câte un minut pentru fiecare articol şi cinci minute pentru întreaga ordonanţă.

Aş vrea foarte pe scurt să arăt că proiectul de lege a fost retrimis comisiei şi rediscutat şi în data de 8 martie şi în data de 27 martie, iar Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, prin raportul şi amendamentele admise, propune plenului Camerei Deputaţilor discutarea în plen şi menţinerea avizului favorabil pentru raportul prezentat în ultima variantă, în 18 martie.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş vrea să reamintesc plenului Camerei Deputaţilor că, la o şedinţă anterioară, acest proiect de lege, la propunerea domnului deputat Lucian Bolcaş, a fost retrimis comisiei pentru a se avea în vedere noile modificări care au intervenit în structura şi componenţa Guvernului, ca urmare a adoptării de către Parlament a hotărârii nr.5 din 10 martie şi, în temeiul acestei hotărâri, Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.11 pentru punerea în aplicare a ei, cu privire la modificările în componenţa şi structura Guvernului.

Această ordonanţă a fost transmisă plenului Camerei Deputaţilor, care a înaintat-o la Comisie şi, deci, în momentul de faţă ar trebui ca la comisie să fie puse de acord, pentru că Ordonanţa nr.11 aduce o serie de modificări Ordonanţei nr.64, se abrogă nişte texte, se modifică unele texte şi, deci, vă propun ca proiectul să fie restituit la comisie, pentru a se veni cu reglementarea necesară potrivit noii Ordonanţe.

Domnul Constantin Niţă:

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru retrimiterea la comisie? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

Vă mulţumesc.

Se retrimite la comisie acest proiect de lege.

Ultimul punct pe ordinea de zi de astăzi.

Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.586/2002 pentru modificarea art.1 lit.c) din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială dacă este aici.

Iniţiatorul dacă este aici. Nu este.

Atunci, vă propun să o amânăm dacă nu este nimeni aici.

Comisia există? Dar nu este iniţiatorul.

V-aş propune să amânăm şi acest proiect pentru săptămâna viitoare. De acord?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Stimaţi colegi,

Închidem şedinţa, ordinea de zi fiind încheiată.

Programul îl cunoaşteţi.

Ne vedem miercurea viitoare, la ora 10,00, în plen.

Sigur că astăzi şi mâine veţi lucra în comisii sau în teritoriu, conform programului.

Deci, ne vedem miercurea viitoare la ora 10,00 în plen, cu votul final la ora 11,00.

Vă doresc sărbători fericite! Un Paşte fericit!

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,25.