Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Tudor Mohora şi Puiu Haşotti, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Începem şedinţa de astăzi dedicată intervenţiilor deputaţilor.

Aţi tras la sorţi cine vine primul? Domnul Bara, domnul Mincu, după aceea, pentru că am înţeles că are multă treabă domnul profesor. Am zis dumneavoastră după domnul Bara, pentru că am înţeles că aveţi treabă. Domnul Moisoiu mai aşteaptă.

Domnul Radu-Liviu Bara:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La intervenţia mea de astăzi i-am pus titlul "Un oraş păcălit de Alianţa DA".

Fiind deputat de Sălaj, ori de câte ori vin în Bucureşti, mă cuprinde o stare de respingere şi stresantă, datorită dezordinii şi mizeriei din acest mare oraş al ţării.

De fiecare dată, îmi dau seama, în comparaţie cu oraşe mici sau mari din ţară, cât de murdară şi neordonată este urbea pe care aleşii bucureştenilor o ţin drept capitală europeană. Nu ştiu, nu înţeleg şi nu cred că pot să priceapă acest lucru, că, în viaţa de toate zilele, un obiectiv productiv, o activitate, o localitate nu poate fi curată, dacă nu este şi ordonată.

Ordinea este un concept de viaţă şi activitate, iar curăţenia este o expresie a hărniciei şi bunului simţ. Aşa cum arată capitala, demonstrează că cei aleşi nu sunt nici ordonaţi, nici copleşiţi de hărnicie şi bun simţ. Trăind zilnic în mijlocul ei, ajungi să te obişnuieşti cu dezordinea, mizeria, cu mormanele de gunoaie, cu toate zarzavaturile întinse pe trotuare spre vânzare, cu praful şi mai cu seamă cu gropile ce fac deja parte din peisaj. Este un pericol permanent de degradare a simţului civic, de educaţie şi de speranţă pentru o societate civilizată. Este suficient să treci linia de centură pentru a constata, nu fără uimire, că acolo este altceva. Nu se poate să nu te gândeşti şi să constaţi că una din monedele pe care s-a bătut la alegerile locale a fost curăţenia. Da, iată adevărata demagogie!

Cu toată dragostea pe care o am pentru bucureşteni, nu pot să nu constat că micul Paris este marea ghenă de gunoi! Nu este de mirare că noi, mai toţi care trec prin capitală, români, dar şi străini, plecăm cu o impresie deplorabilă despre ceea ce vedem aici. Sigur, vor spune unii că sunt firme de salubritate care îşi fac sau nu îşi fac suficient datoria, dar nimeni nu spune că această curăţenie mai trebuie şi păstrată, dar, repet, nu poţi păstra curăţenia dacă nu faci, mai întâi, ordine, asta în evident contrast cu alte oraşe din ţară, unde este o adevărată plăcere să te plimbi pe străzi, să admiri rondurile de flori, să respecţi regulile de circulaţie, să auzi oamenii vorbind politicos, într-un cuvânt, să te afli într-o lume civilizată. Am făcut aceste remarci pentru că, în campania electorală desfăşurată cu ocazia alegerilor locale, domnul primar ales s-a referit foarte des la acest aspect, dar, de atunci şi până acum, nu a făcut nimic, ba, din contră, mizeria este şi mai mare.

Bucureştenii şi urbea lor se pare că vor fi, în continuare, păcăliţi de aleşii DA privind ordinea şi curăţenia din zonele în care trăiesc. De fapt, problema de căpătâi de care sunt cuprinşi ei, acum, şi alesul este de a accede sau nu la funcţia de prim-ministru, dacă vor câştiga alegerile parlamentare.

Hotărâţi-vă, domnule ales, pentru că bucureştenii nu mai pot trăi în dezordine şi mizerie. Să-ţi doreşti să guvernezi o ţară în condiţiile în care nu poţi să guvernezi este de-a dreptul inconştienţă. Păcat de acest oraş condus de asemenea oameni!

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul profesor Mincu, va urma domnul Makkai.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică va trata, astăzi, problemele politice sociale existente şi promisiunile făcute electoratului pentru alegerile, în viitor, adică cele din noiembrie 2004.

1) O statistică publicată foarte recent de către organele specializate ale ONU, prin care se nominalizează situaţia demografică în întreaga lume, subliniază, privitor la România, catastrofa demografică survenită după anii 1990. Pentru prima dată în istoria contemporană a României, numărul persoanelor peste 60 de ani depăşeşte pe cel al tinerilor de 0 - 14 ani. Există, în prezent, în 2003, 16,7% copii între 0 - 14 ani şi, respectiv, 16% bătrâni peste 60 de ani, având în vedere că, în trecut, în anul 1990, la 1 iulie, noi aveam 23% populaţie între 0 şi 14 ani şi 10,8% peste 60 de ani.

Vârsta medie a populaţiei din România este, în prezent, în 2003, de 38 de ani, urmând, aşa cum spune Organizaţia Naţiunilor Unite, dacă evoluţia demografică va fi aceeaşi, adică cu o natalitate scăzută, cu o mortalitate generală mare, cu o mortalitate infantilă mare, cu o medie de vârstă scăzută şi altele, ca această vârstă a populaţiei să treacă de 42 de ani. În prezent, la o populaţie activă de 11,3 milioane de oameni în rural şi în urban, avem 1,2 pensionari pentru o persoană.

Salariul mediu în România este, în prezent, de 150 de Euro, faţă de Uniunea Europeană, unde salariul mediu depăşeşte 2.000 de Euro, iar al pensionarilor este de 69 de Euro, iar al celor care au un salariu minim este de 43 de Euro. Toate sumele sunt mai mici decât în toate ţările din Europa de Est.

2) Foarte recent, pe 12 septembrie 2004, premierul declara, în mod entuziast, că peste 2 milioane de persoane lucrează în străinătate. Ne lăudăm cu un şomaj de 6,2% care este în continuă scădere. În Uniunea Europeană, şomajul este de 8,9%; în Spania, unde mulţi români s-au dus să lucreze, şomajul este de 11%. "Dispariţia" şomerilor noştri, care ar fi trebuit să se manifeste după cele peste 2 milioane de disponibilizări din industrie survenite mai recent, se datorează, deci, fie pensionărilor precoce, fie retragerii la ţară, pentru o muncă într-o agricultură încă neorganizată, fie faptului că lucrează ca cea mai ieftină mână de muncă în străinătate. Şi redăm cifrele Institutului Naţional de Statistică: munca la negru se găseşte, în România, la cifra de 24%, la cele mai înalte nivele din Europa de Est. Doar bulgarii ne depăşesc.

3) Sărăcia, în România, este conform declaraţiei Comisiei antisărăcie - CASPIS, una dintre cele mai grave. Circa 6,5 milioane de români trăiesc în sărăcie, dintre care 2,4 milioane în sărăcie extremă, ceea ce înseamnă că nu-şi pot satisface nevoile elementare pentru a trăi: hrană, adăpost, îmbrăcăminte etc. În mediul rural, riscul de sărăcie de 2,3 ori mai mare decât în mediul urban. Peste două treimi dintre săracii ţării trăiesc la ţară, cei mai mulţi în nord-estul ţării noastre: 43% dintre săraci. Cei mai afectaţi sunt tinerii de vârsta 15-24 de ani - 40%, după care urmează agricultorii - 20%, pensionarii - 20%, angajaţii - 10% ş.a.m.d. Romii au cel mai înalt grad de sărăcie - peste 50% trăiesc în sărăcie extremă, doar unul din cinci au un trai mai ridicat.

Dintre copiii proveniţi din mediul sărac, 41% nu merg la şcoală sau au abandonat şcoala, aşa cum reiese din aceleaşi cifre statistice.

4) Pe acest fundal, partidele politice, atât PSD-ul cât şi Alianţa, se întrec în promisiuni irealizabile şi incredibile. Voi reda câteva exemple: a) PSD-ul, cu 90% medicamente compensate pentru toată populaţia, începând din 2004; Alianţa va da medicamentele gratuit. b) Salarii - Alianţa promite o retribuţie medie de 321 de Euro lunar, în 2008; PSD-ul ajunge la 350 de Euro. Pensiile: Alianţa promite, în 2004, 10 Euro pe lună; PSD-ul promite 100 Euro pe lună. Inflaţia: Alianţa ajunge, în 2004, la 3%, PSD-ul, tot în 2004, la 2%. Ambele grupuri politice candidate consideră că învăţământul şi sănătatea vor fi problemele prioritare, cu peste 6 până la 8% din p.i.b. Aş vrea să menţionez că, în prezent, mulţi profesori au renunţat să se prezinte la post, datorită salariului şi multe catedre au rămas descoperite. De asemenea, în medicină, peste 2.500 posturi de medici sunt neocupate, majoritatea în mediul rural.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnule Mincu, am o rugăminte, totuşi, ...

Domnul Iulian Mincu:

Gata, am terminat, domnule preşedinte!

Dacă în învăţământ, media de salarizare este cu totul insuficientă, conform IMAS, de 5,9 milioane, în sănătate este, în prezent, de 4,7 milioane, apropiate de al gunoierilor, care este de 4,3 milioane. "Politicianul perfect nu minte, dar nici nu spune adevărul", spune John Lundberg. În cazul de faţă, politicienii noştri ne mint.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Makkai Grigore. Va urma domnul Dumitru Bentu.

Nu interveneam, dar la 9,20 opresc şedinţa, să ştiţi. Şi este bine să respectăm cele 3 minute, vă rog frumos.

Domnul Makkai Grigore:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi aş vrea să fie un apel pentru salvarea Deltei Dunării.

Paradisul Deltei Dunării, parte componentă a tezaurului mondial al valorilor naturale, se întinde pe aproape 6.000 de kilometri pătraţi reprezentând circa 2,5% din suprafaţa României. Ca dimensiune, ea ocupă locul trei în Europa, după deltele Volgăi şi a Kubanului. Este una din cele mai extinse zone umede din lume, în care se află cea mai întinsă zonă compactă de stufăriş de pe planetă. Ca habitat al păsărilor de apă, în deltă se găsesc mai mult de 30 de tipuri de ecosisteme şi cea mai mare colonie de pelicani din Europa. Acest tărâm mirific, cu o biodiversitate de neegalat în lume, este acum periclitat de un proiect care prevede construirea unui canal navigabil pe braţul Chilia - Bâstroe, al Dunării.

Nu sunt economist, deci nici nu vreau să mă pronunţ asupra motivaţiilor de acest gen invocate de părţile aflate în litigiu, dar ca specialist şi doctor în ştiinţele mediului mă declar de acord cu organizaţiile ecologiste naţionale şi internaţionale care protestează faţă de intenţia Ucrainei de a construi acest canal, căci, în opinia mea, dincolo de aspectele politice, economice, de navigaţie şi altele, construirea canalului constituie, înainte de toate, o problemă de mediu. Devierea unei mari cantităţi de apă din debitul Dunării, pe această nouă arteră, ar modifica profund bilanţul ecologic al Deltei. Intervenţiile de acest gen de pe alte meleaguri ale planetei ne arată faptul că ne putem aştepta la scăderea sigură a nivelului apei, multe zone vor deveni uscate, se va accelera colmatarea canalelor, peştele va fi mai puţin, iar unele specii de păsări vor dispare din paleta biodiversităţii.

Evoluţia probabilă a Deltei Dunării în cazul punerii în operă a proiectului ucrainian seamănă izbitor cu cea a ţinutului Szigetkös? de la graniţa Ungariei cu Slovacia, unde Dunărea, desprinsă în mai multe braţe, închidea între ele, până în urmă cu circa 20 de ani, o intensă zonă umedă asemănătoare Deltei.

Construirea şi punerea în funcţiune a hidrocentralei de la Gabcikovo, de pe teritoriul Slovaciei, în 1992, a însemnat devierea în bună parte a debitului Dunării, pe un canal care ocolea această zonă. A urmat un declin ecologic inimaginabil, cu un proces la Tribunalul internaţional de la Haga, între anii 1993 şi 1997, cu rezultate nu prea semnificative pentru reconstrucţia ecologică a zonei.

Ar fi o pierdere inestimabilă, pentru biosfera Terei şi pentru ţara noastră, modificarea sau distrugerea, într-o proporţie asemănătoare, a ecosistemelor din Deltă. Este responsabilitatea noastră, a specialiştilor, a organizaţiilor civice, şi nu în ultimul rând a clasei politice, ca această oroare să nu se întâmple. În opinia mea, în această enumerare, şi Parlamentului României îi revine un rol esenţial, prin asigurarea cadrului legislativ, dar şi prin monitorizarea întregului proces. Iată încă un motiv întemeiat pentru faptul că, în Parlamentul României, ar trebui înfiinţată, în sfârşit, Comisia permanentă pentru problemele de mediu. În acest sens, am depus la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor documentaţia necesară, pentru a treia oară în această legislatură. Ea a fost înregistrată cu nr.580 din 20 septembrie 2004.

Mă adresez preşedintelui Camerei Deputaţilor, Biroului permanent să manifeste voinţă politică în problema ridicată şi să demareze procedurile de înfiinţare a comisiei solicitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Dumitru Bentu. Va urma domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se numeşte "Licitaţia".

În sfârşit, a apărut! A apărut programul de guvernare al Alianţei PNL - PD. De fapt, nu un program, ci o schiţă a acestuia, dovadă a faptului că procesul de încropire continuă. Broşura de 30 de pagini, copertată portocaliu, următoarea culoare-sugestie fiind probabil galbenul livid, cuprinde promisiuni cel mai adesea fanteziste. Explicaţia este una uşor de intuit: a fost probabil elaborată de celebrii specialişti preluaţi în noul CDR, iar suportul financiar este acelaşi care a asigurat colapsul economic în perioada 1997 - 2000. Factorul de originalitate este însă licitaţia.

Având ca domeniu de comparaţie capitolele programului de guvernare pe perioada 2005 - 2008 al Uniunii Naţionale PNL plus PUR, capitole fundamentate şi argumentate prin elemente reale, crochiul liberalo-pedist practic supralicitează tot ce crede de cuviinţă. Numai aşa se explică generozitatea populistă care este prezentă în paginile respectivei publicaţii de partide: câte o şcoală în fiecare sat, fără a se ţine cont de suportul demografic al localităţii respective; computere în fiecare şcoală, obiectiv aproape atins, în integralitatea sa, de guvernarea PSD; dublarea salariilor personalului din educaţie, fără a se preciza şi resursele disponibile; pensia medie - 110 Euro; alocaţie pentru copii - 10 Euro; primă nupţială - 200 de Euro; indemnizaţie pentru creşterea copiilor - 75 de Euro; rentă viageră de 100 de Euro, pentru fiecare hectar vândut de un proprietar de peste 60 de ani; 50 de Euro pentru cei care cedează terenul exploataţiilor agricole; câte un aparat de muls pentru cei care deţin minimum 3 vaci. În acest ultim caz, îi credem pe cuvânt, pentru că el exprimă esenţa acestui program. De fapt, se pregătesc pentru o operaţiune pe care o stăpânesc la nivel de expertiză, iar faptul că aparatele vor înlocui procesul manual arată că nici o picătură nu trebuie să le scape.

Stimaţi colegi,

În perioada proletcultistă, circula o multitudine de opere literare care se doreau expresia unui crez. Iată doar o strofă edificatoare: "Când voi izbi odată eu, cu barda, această stâncă are să se crape şi va ţâşni din ea şuvoi de ape. Băieţi, aceasta este arta". Este clar că stilul heirupist, demagogic, nerealist şi populist ne aduce în memorie reperele unui veac revolut: din stânca lovită cu barda iluziei, nu va ţâşni un şuvoi de ape ci în viziunea ofertanţilor cascadei de lapte şi miere vor inunda spaţiul mioritic. Aceasta este arta celor de la "A DA", de fapt a celor pentru care celor de la "A DA" este sinonim cu a sfida, a deruta şi, în final, inevitabil, a rata, a eşua.

Post scriptum. Aflăm că Alianţa intenţionează să-şi patenteze aşa-zisul program la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. Decizie inspirată, trebuie să recunoaştem! Astfel de invenţii e necesar a fi protejate, iar marca inconfundabilă "A DA" trebuie să înfrunte proba timpului, pentru ca generaţiile viitoare să poată iniţia oricând un studiu de caz asupra a ceea ce trebuie evitat cu obstinaţie - diletantismul.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu. Va urma domnul Vekov Karoly.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi este intitulată "28 septembrie1944 - 28 septembrie 2004, 60 de ani de la eliberarea Târgu Mureşului de sub jugul horthyst"

"Ostaşi, prin lupte grele ce aţi dus timp de 7 zile întreNiraj şi Mureş, bravele Divizii 1-a Munte şi a 3-a Infanterie întărite,au înfrânt pe inamic şi în dimineaţa de 28 septembrie 1944, au ajuns victorioase pe Mureş, cucerind oraşul Târgu Mureş, în care unităţi ale Corpului de munte au intrat la ora 13.

Cu toţii ne gândim, cu recunoştinţă pioasă, la cei mai buniluptători care au căzut, aici, în bătălia de la Târgu-Mureş, să-i preamărim şi să ne rugăm pentru ei.

Vouă, tuturora, care după suferinţe aţi simţit astăzi încă o dată alinarea victoriei, vă mulţumesc în numele Neamului nostru carevă binecuvântează cu toată dragostea lui, pentru înălţarea ce-i aduce vrednicia noastră.

Ostaşi, îndemnul meu este acelaşi de întotdeauna, înainte. Mai întâi peste Mureş!", se spunea în ordinul de zi semnat de Comandantul Corpului de munte, Generalul de divizie Ion Dumitrache.

28 septembrie 1944 este ziua în care, în urmă cu 60 de ani, având învoirea comandantului său de companie, sergentul în rezervă Petre Someşan, din batalionul 7 Vânători de munte, învăţător de prin părţile Mureşului, arborează, ca semn de biruinţă, drapelul românesc, pe care-l avea în raniţă, la una din ferestrele Palatului Administrativ din Târgu Mureş.

28 septembrie 1944 este ziua, în care, după două săptămâni de lupte înverşunate, trupele Armatei 4 române au atins Mureşul pe un front larg, despre care în Comunicatul Marelui Stat Major privind operaţiunile desfăşurate de către armata română, se afirma: "Eliberarea oraşului Târgu Mureş, curăţirea malului stâng al râului Mureş şi forţarea acestuia au constituit premise pentru dezvoltarea ulterioară a acţiunilor de luptă ofensive în vederea eliberării întregului nostru teritoriu din partea de nord-vest a Transilvaniei".

28 septembrieeste ziua, în care, noi cei de astăzi, cu pioasă recunoştinţă, ne aducem aminte de cei 590 de eroi români căzuţi sub drapel în perioada 18 - 28 septembrie 1944, în luptele cu armatele ungaro-germane, pentru eliberarea oraşului Târgu Mureş şi a împrejurimilor sale.

Prinsă în vârtejul celui de al doilea războiul mondial, România a trecut prin toate încercările. A trăit puţine clipe de entuziasm şi multe de deznădejde. A câştigat izbânzi glorioase şi a suferit înfrângeri dureroase. A fost umilită şi a triumfat. Întregirea neamului s-a plămădit din sângele flăcăilor ei. Nu e palmă de pământ care să nu fie stropită de sânge românesc. Nu e român căruia secera morţii să nu-i fi luat o fiinţă dragă, ori căruia pârjolul distrugerii să nu-i fi cotropit o parte mai mare sau mai mică din avut. Numeroase exemple de vitejie şi de dragoste de Ţară, de înălţător patriotism vor rămâne necunoscute. Eroii s-au aşezat în pământ alături de înaintaşi, cu sufletul împăcat, având conştiinţa datoriei împlinite. De aceea războiul nostru nu se poate reduce la o înşiruire searbădă de operaţii militare. Jertfele şi durerile pe care el le-a cerut Neamului nu pot fi recompensate sub nici o formă, dar se cer a fi omagiate.

În faţa miilor de eroi căzuţi pe câmpurile de luptă, avem obligaţia de a depune toate eforturile pentru a avea o Patrie liberă, suverană, unitară şi indivizibilă. La masa unei Europe unite şi bogate, a unei Europe a naţiunilor, românii doresc să se aşeze cu speranţa păcii, a colaborării şi respectului reciproc, fără războaie şi ameninţări, fără revizuiri de teritorii, fără autonomii pe criterii etnice, personale sau religioase, în care politica de forţă şi dictat a marilor puteri să fie exclusă!

Întotdeauna cu o adâncă emoţie, în care vibrează cele mai nobile coarde ale sufletului meu, voi citi cuvintele care sunt încrustate pe placa comemorativă de pe peretele Palatului Administrativ din Târgu Mureş. "Veşnică recunoştinţă armatei române şi celor 15.000 de eroi căzuţi pe câmpul de onoare pentru eliberarea teritoriului judeţului Mureş, în toamna anului 1944, de sub teroarea horthystă. După 4 ani de umilinţe, drapelul sfânt al României a fost arborat la 28 septembrie 1944, ora 13, pe această clădire, de către un grup de viteji din corpul vânătorilor de munte comandat de generalul Ion Dumitrache."

Fie ca amintirea lor să dăinuiască întotdeauna!

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Vekov Karoly. Va urma domnul Ştefan Baban.

Domnii deputaţi Florin Iordache şi Codrin Ştefănescu au depus la Secretariat declaraţiile.

Domnul Vekov Karoly-Janos:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Din nou despre poluare şi ceea ce ar trebui făcut.

Ţara este plină de mormane de gunoi şi numărul lor creşte pe zi ce trece. Acest fenomen de acumulare, dar nu de bani, nu de valoare, nu interesează mai pe nimeni. Nici chiar pe cei ale căror atribuţii ar fi remedierea situaţiei.

Mormane interminabile de ambalaje ce nu pot fi resorbite de natură, materiale de plastic, flacoane, cutii poluează, pe durată lungă, solul ţării, mediul ce ne înconjoară. Cantităţi uriaşe de produse toxice depozitate inadecvat periclitează viaţa, atât a noastră, cât şi a copiilor şi nepoţilor noştri şi a nepoţilor lor, fără să se întâmple nimic.

Persoane iresponsabile, inconştiente de ceea ce comit, de fapt nepregătite pentru manipularea diferitelor materiale de toxicitate maximă, pun în pericol, zi de zi, viaţa semenilor lor şi nici nu le pasă, nu realizează, nici ei, că, de fapt, comit o crimă ce ar trebui pedepsită.

Accidentele succesive legate de aceste materiale, actele iresponsabile de poluare de un grad foarte ridicat şi uneori iremediabile sau pe durată lungă, proiecte de genul Roşia Montană, toate, toate sunt acţiuni strigătoare la cer, avertismente ce vin unul după altul şi, totuşi, nimeni şi mai ales cei responsabili nu vor să sesizeze mesajul necruţător. Ţara este poluată zi de zi şi tot mai accentuat şi, la un moment dat, poate din cauza poluării, nu vom fi primiţi în Uniunea Europeană.

Sumele tot mai mari de bani obţinute chiar pentru o încercare de remediere, ici - colea, a situaţiei nu schimbă datele esenţiale ale problemei. Poluarea de mare varietate creşte şi ea nu dispare, gradul ei nu scade, ci creşte pe deasupra în progresie geometrică. Parcă exceptând nişte tineri foarte maturi, ca mod de gândire responsabilă şi exceptând câţiva specialişti din varii domenii, parcă pe nimeni nu-l interesează catastrofa ecologică, dacă nu catastrofele progresive de care aflăm aproape zi de zi din jurnale.

Nu este suficient a încerca să reducem efectele poluării, cauzele ar trebui diminuate. Oare de ce nu se întreprinde nimic de către cei responsabili? Gravele accidente ecologice la care asistăm, aceste cumplite semnale de alarmă, nu ajung la urechile celor care, astăzi, sunt responsabili de soarta noastră, a tuturor şi implicit de cea a urmaşilor noştri. Oare se simt ei responsabili de ce se întâmplă în ţară, cu solul ţării, cu apa atât de preţioasă, cu atmosfera, cu aerul pe care-l inspirăm?

Am depus întrebarea, am interpelat nu unul, ci chiar doi miniştri ai învăţământului, pentru pregătirea copiilor şi tinerilor, pentru formarea unei atitudini civice responsabile faţă de acest fenomen. Am primit doar răspunsuri de rutină, răspuns tipic care a constat din înşirarea unor date, a unor trimiteri insignifiante, în cel mai bun caz, aidoma informărilor, atenţionărilor asemănătoare celor din manualele din anii '50. Or, atunci, poluarea exista în câteva domenii, în urma producţiei industriale şi în anume proporţii, pe când acum poluarea a atins proporţii de masă. Acest fenomen denotă, fără chip de tăgadă, că lipseşte spiritul civic, atitudinea responsabilă, acţiunile susţinute de zi cu zi, o trăire conştientă a responsabilităţii fiecărui cetăţean faţă de semenii proprii, în ceea ce priveşte eliminarea sau măcar reducerea poluării.

Atunci când este evident că mare parte din locuitorii ţării, şi nu aş greşi, poate, dacă aş spune că cea mai mare parte a locuitorilor ţării nu este pregătită spre a avea o atitudine responsabilă şi categorică împotriva oricărei forme a poluării ce ne infestează zi cu zi, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi celelalte instituţii responsabile ale statului de ce nu realizează, în sfârşit, că cetăţenii trebuie pregătiţi, încă din copilărie, pentru a avea o atitudine angajată şi consecventă împotriva poluării?

Numărul interminabil de cazuri despre care auzim, pe care le vedem la fiece pas de ce nu fac să înţeleagă pe acei responsabili că oamenii trebuie educaţi în acest sens încă din copilărie şi educaţi continuu şi consecvent pe măsura dezvoltării lor intelectuale, atrăgându-le atenţia asupra factorilor, a proceselor nocive, uneori cu consecinţe nefaste de lungă durată. De ce nu sunt educaţi copiii noştri, căci cei adulţi pot fi convinşi mult mai greu. De ce nu sunt educaţi măcar copiii noştri în spiritul acestei responsabilităţi faţă de sine, faţă de semenii şi urmaşii lor? De ce nu vrem să recunoaştem că noi suntem responsabili de soarta noastră şi a urmaşilor noştri? De ce nu realizează, în sfârşit, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ca responsabili de educare şi pregătire a copiilor noştri pentru viaţă şi nu pentru infestare, că acum este necesară introducerea unei materii în şcoli la toate nivelurile care să-i pregătească pas cu pas sub toate aspectele şi în toate domeniile, care să responsabilizeze copii de faptele lor de zi cu zi, chiar dacă părinţii lor au fost şi sunt chiar şi azi atât de iresponsabili atunci când este vorba de mediul în care ne trăim viaţa. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Exporturile româneşti în confruntările pe termen lung".

Exporturile româneşti au la bază o forţă de muncă ieftină şi produse cu valoarea adăugată scăzută. Primele produse în top sunt exporturile de uleiuri minerale, urmate de confecţii, produse semiprelucrate şi subansamble, etc.

În primele 8 luni ale acestui an, exporturile României au crescut cu 20% faţă de perioada similară a anului 2003, luna iulie 2004 deţinând cel mai mare ritm lunar de creştere după 1989. Şi asta nu pentru că produsele româneşti sunt competitive cu cele din ţările dezvoltate, ci pentru costul redus al materiilor prime şi al forţei de muncă. În general, este vorba de produse cu valoare adăugată mică, conţinut redus de tehnologie care necesită forţă de muncă ieftină, adesea cu capacităţi reduse de adaptare la noi deprinderi şi materiale din import.

Specialiştii în domeniu consideră că România exportă în pagubă, deoarece 90% din aceste exporturi sunt reprezentate de produse care nu aduc o valoare adăugată mare. Dacă luăm în considerare şi faptul că peste 80% din exporturi sunt destinate ţărilor dezvoltate unde produsele noastre nu sunt competitive, le dăm cu desăvârşire dreptate, celor care au emis aceste păreri pertinente.

Trebuie să fim realişti şi să acceptăm că nivelul scăzut de competitivitate al economiei româneşti nu poate fi ignorat, în perspectiva integrării în UE. Piaţa românească nu poate rămâne la nivelul unei economii în permanentă tranziţie, deoarece o dată cu integrarea într-o structură economică superioară care impune creşterea liberalizării şi integrării comerţului mondial, există riscul măririi decalajelor dintre economiile statelor membre, iar pentru exportatorii români situaţia ar fi într-adevăr delicată.

Ţara noastră mai plăteşte tribut şi pentru alte lacune pe care nu a reuşit să le treacă în anii de tranziţie economică:

• în primul rând, România înregistrează cele mai mici niveluri de investiţii străine directe dintre cele 10 state central şi est europene;
• apoi cercetarea şi inovaţia sunt prea puţin folosite. O privire sumară aruncată asupra principalelor categorii de produse exportate denotă că majoritatea provin din sectoare tradiţionale, care lucrează în continuare cu tehnici şi tehnologii vechi şi mari consumatoare de utilităţi, care nu întotdeauna au ca rezultat produse competitive;
• o altă problemă des întâlnită în economia noastră o reprezintă protecţia diferită de care au beneficiat producătorii autohtoni. Astfel, anumite sectoare au fost protejate în detrimentul altora sau chiar în detrimentul celor similare din UE. În consecinţă, aceste sectoare, fără activitate de export preponderentă şi cu o influenţă redusă asupra balanţei comerciale, pot deveni o povară pentru întreaga economie, iar experienţa noilor membre a UE a demonstrat că protecţia tarifară ajunge până la urmă să aibă un efect negativ şi asupra traiului zilnic al locuitorilor.

Ce se va întâmpla cu toate acestea după 2007, data presupusei aderări, este încă o mare necunoscută. România nu poate acţiona în mod defensiv sau protecţionist, concentrându-se doar asupra problemelor de acces şi de furnizare a produselor şi serviciilor de pe un anumit segment de piaţă.

Totodată România ar trebui să-şi îndrepte exporturile de bunuri de consum către ţări din lumea a treia din Europa de Est, Africa, Asia, America Latină pentru a-şi asigura vandabilitatea produselor, neexistând criterii dure şi concurenţă acerbă pe planul competitivităţii şi calităţii produselor. O altă direcţie de acţiune ar putea să o reprezinte întărirea parteneriatelor cu firme străine dispuse să-şi dezvolte afacerile de succes şi în România, astfel încât să poată acoperi toate deficienţele întâlnite în această activitate.

Dacă nu vor fi luate din timp măsuri benefice, bineînţeles, pentru încurajarea exporturilor româneşti, exporturi care să nu fie reprezentate doar de materii prime şi materiale, confecţii, semifabricate, etc., România va avea marea surpriză ca din momentul aderării la UE să devină un debuşeu al produselor occidentale, un satelit al ţărilor puternic dezvoltate, propria economie lipsind cu desăvârşire sau rămânând la stadiul de veşnică tranziţie. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Ştefan Lăpădat, va urma domnul Alexandru Raj Tunaru.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţie politică: "Îmbogăţiţi peste noapte".

Defileul Dunării se întinde de-a lungul judeţelor Mehedinţi şi Caraş-Severin, fiind o zonă cu mare potenţial turistic. Zona respectivă a fost şi este paradisul contrabandiştilor încă din anul 1979, când a fost deschis micul trafic la sârbi şi au trecut peste Dunăre tot felul de produse interzise. Adevărul este că locuitorii din localităţile situate pe marginea Dunării între Drobeta Turnu Severin şi Moldova Nouă, erau săraci în anii 1970-1979, singura sursă de supravieţuire fiind "pescuitul".

Embargoul impus de O.N.U. fostei Iugoslavii din cauza războiului din Bosnia a declanşat contrabanda cu carburanţi care a devenit principala ocupaţie a locuitorilor.

Traficul rutier era îngreunat de zecile de camioane - cisternă cu carburanţi staţionate la porţile oamenilor. Contrabanda a îmbogăţit peste noapte localnicii care îşi transformaseră grădinile în depozite. Culmea era că erau oprite şi controlate de grăniceri autoturismele ce transportau câteva canistre cu benzină sau motorină şi nu erau controlate cisternele de peste două tone. Mărcile, valuta care era la putere în acea vreme, curgea în buzunarele localnicilor precum Dunărea la Cazane. Au răsărit vile impresionante şi maşini dintre cele mai scumpe.

Guvernul fiind sesizat, a hotărât stoparea acestui fenomen. Azi imaginea este dezolantă pe anume sectoare, unde se observă clădiri neterminate de construit, năpădite de buruieni, staţii PECO abandonate, bidoane şi bărci învechite, moteluri şi restaurante fără clienţi. Localnicii au revenit la pescuit şi agricultură care aduc ceva venituri, alţii trăiesc din pensiile medicale obţinute cu bani grei în perioada embargoului, iar o parte dintre ei munceau la sârbi, dar o dată cu introducerea vizei de la 1 iulie, acest lucru nu mai este posibil.

Din informaţiile obţinute de la localnici pe şoptite, reiese că mafia lucrează şi acum. Traficul cu marfă spre sârbi continuă, numai că nu mai este motorină. Tirurile încărcate cu ţigări netimbrate descarcă marfa în câteva magazine din Moldova Nouă, de unde sunt trecute de contrabandişti, noaptea cu barca.

Puţin mai sus de Moldova Nouă la Socol, unde graniţa cu sârbii este pe uscat, fac trafic cu animale (oi, viţei). Cantităţi însemnate de peşte, procurate ilegal cu mijloace electrice sunt trecute tot cu barca la sârbi. Soluţiile de prevenire şi combatere a contrabandei ar exista pe de o parte prin statuarea Clisurii Dunării ca zona defavorizată, iar pe de altă parte prin întărirea controlului de către Poliţia de Frontieră. Guvernul are datoria morală să salveze zona de la degradare şi viaţa locuitorilor prin dirijarea de fonduri financiare către administraţiile locale, încurajarea investiţiilor şi valorificarea resurselor locale.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Alexandru Raj Tunaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

declaraţie mea politică de astăzi se referă la mult mediatizata cotă unică sau impozitarea progresivă.

Eu, deputatul Tunaru Raj Alexandru, şi Partidul Tineretului Democrat al cărui preşedinte sunt, suntem într-un procent de 100% pentru cota unică de impozitare şi propun o cotă între 10 şi 15%, aşa cum se regăseşte încă din 3 august 2002 în programul politic al partidului nostru. Pentru că în PTD, pe care am onoarea să îl conduc, sunt foarte foarte mulţi pragmaticieni şi în urma unei şedinţe pe această temă am fost toţi de acord că dacă s-ar introduce o cotă unică de 10-15% la buget s-ar colecta mai mulţi bani decât în prezent când se foloseşte impozitarea progresivă. Şi să vă dau un exemplu concret: atât angajaţii cât şi patronii cad la o înţelegere şi trec în contractul de muncă un salariu mai mic, dar în realitate le dau pe lângă acest salariu o completare la negru cu toate riscurile ce decurg din această înţelegere. Dacă s-ar impozita omeneşte, să zicem cu 15%, atunci patronii nu ar mai risca aceste combinaţii şi salariaţii ar fi corecţi şi ar plăti cu siguranţă impozitul real către stat, astfel încât colectările vor fi dublate ca şi în celelalte state, foste comuniste, care au trecut la cota unică, iar aici vă dau un singur exemplu: Rusia care a redus mult mai drastic această cotă, şi anume de la 30% la 13%, iar colectările la buget s-au dublat în 2 ani.

Vreau să vă spun că românilor nu le plac artificiile pe care le fac astăzi, dar sunt obligaţi să le facă pentru a supravieţui, iar în secunda 2, când va intra în aplicare cota unică de 15% va fi plătită de toţi, pentru că ei vor să doarmă noaptea liniştiţi.

De asemenea, muncitorii care lucrează în acord sau în regim de lohn vor munci mult mai mult pentru a câştiga mai mult, ştiind că nu vor mai fi impozitaţi progresiv. Astăzi, la un salariu de 30 de milioane, jumătate merge la stat. Nu este corect ca pe cel care munceşte mai mult să-l impozităm mai mult, iar pe cel care munceşte mai puţin să-l impozităm mai puţin.

Domnilor şi doamnelor,

Referitor la zvonurile că cei cu salarii mai mici, de aproximativ 3 milioane, vor pierde, pentru că ei vor fi impozitaţi ca şi cei cu salarii mai mari cu 15%. Nu suntem de acord, aceste ştiri nu sunt adevărate.

Partidul Tineretului Democrat, împreună cu mine, susţinem în continuare neimpozitarea salariilor mici şi mai mult decât atât, propunem ca în viitor, valoarea salariilor scutite de impozit să fie de 6 milioane lei, repet, 6 milioane lei, sumă pe care eu am declarat-o de nenumărate ori ca fiind o sumă minimă necesară pentru o persoană care munceşte, încercând să-şi asigure un trai minim decent.

În concluzie, dacă noi am introduce urgent această cotă între 10 şi 15%, coroborată cu susţinerea scutirii impozitelor salariale până la 6 milioane de lei, aceste două măsuri ar conduce la creşterea nivelului de trai pentru toţi muncitorii din România, dar şi la creşterea colectării taxelor la buget, ceea ce ar duce la un p.i.b. mai mare. Deci, va fi bine şi pentru oameni şi pentru stat, adică pentru ţară şi vă spun cu toată răspunderea, ca un om care am fost practician şi care am dovedit până acum că am luat decizii bune în politica financiară pe care am dus-o.

Aşa că nu înţeleg de ce unii politicieni încearcă să convingă populaţia ţării că nu ar fi benefică cota unică de impozitare şi să-i învrăjbească pe cei cu salarii mici împotriva celor cu salarii mai mari. De fapt, eu înţeleg şi de ce şi care ar fi câştigul lor la alegerile generale din 28 noiembrie 2004 şi vă promit că voi reveni.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Adrian Gurzău:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Această declaraţie politică se doreşte a fi o scrisoare deschisă adresată ministrului culturii şi cultelor, Răzvan Theodorescu.

Domnule ministru,

În calitate de deputat, de membru al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, dar mai ales de cetăţean român, doresc să vă atrag atenţia asupra incompatibilităţii calităţii dumneavoastră cu limbajul utilizat în poziţiile exprimate public în interviul acordat ziarului Evenimentul Zilei sau la postul de radio BBC.

Ca deputat, sunt revoltat de atitudinea publică a unui ministru al culturii faţă de protestul grupului de români, prilejuit de vizita Preşedintelui Iliescu la Montreal. O atitudine jenantă pentru un reprezentant al Guvernului României, care este pe deasupra Doctor în Ştiinţe, Doctor Honoris Causa, membru titular al Academiei Române, Rector al Academiei pentru Studiul Istoriei Culturii şi al Religiilor, Şef al catedrei UNESCO de Studii Sud-Est Europene, Membru de Onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă, pentru un Profesor Universitar care predă cursul de Istoria Civilizaţiei Europene.

Aş fi putut pune prima reacţie a unui reprezentant al Guvernului României pe seama fierbinţelii, dar recidiva - conştientă şi arogantă - din Evenimentul Zilei dovedeşte că titlurile nu pot îmbogăţi spiritul. Aşa cum pictura poate acoperi un perete în ruină, fără a-i schimba condiţia de ruină, tot aşa poziţia, titlurile şi onorurile nu vă pot altera, domnule Theodorescu, condiţia de PSD-ist de profundă inspiraţie antidemocratică, care reacţionează nepotrivit la opiniile şi manifestările celor care nu vă agreează partidul, pe colegi sau acţiunea acestora.

În calitate de cetăţean român, sunt jignit de atitudinea publică a ministrului culturii care poate folosi cuvinte pe care un om simplu nu le-ar folosi... din bun simţ. Acest important simţ nu se dobândeşte prin burse în străinătate, se învaţă în anii de acasă şi nu vine cu vârsta, se deprinde în primii şapte ani... sau niciodată.

Domnule Theodorescu, intoleranţa consecventă cu care vă exprimaţi dovedeşte carenţe cronice în materie de cultură democratică, descalificându-vă din ministru al culturii într-un simplu funcţionar arogant de stat. Dacă acum un deceniu catalogaţi manifestanţii din Piaţa Universităţii drept o "bandă de golani" şi astăzi pe cei de la Montreal cu apelativele "lumpeni, pegră, scursori ale societăţii", înseamnă că nu aţi înţeles nimic. Mulţi dintre cei care şi-au părăsit ţara după Revoluţie au făcut-o din cauza acelora care - şi atunci, ca şi acum - au reprimat fenomenul democratic al exprimării opiniilor.

Un ministru al culturii ar trebui să aibă altfel de preocupări, de exemplu, ar fi trebuit să fie prezent la şedinţa comună a Comisiilor de cultură ale Parlamentului, unde trebuia discutată Rectificarea bugetului pe anul 2004 al Ministerului Culturii şi Cultelor. Din păcate, domnule ministru, aţi strălucit prin absenţă, confirmând purul dezinteres social-democrat pentru finanţarea culturii, dincolo de colecţii de timbre, tablouri ori propagandă.

Domnule ministru al culturii,

Prestaţia dumneavoastră publică este incalificabilă. Atitudinea în care dumneavoastră perseveraţi, în calitate de ministru al culturii, nu vă oferă prea multe soluţii de ieşire onorabilă; căci nu poate fi uşor acoperită vocea ministrului culturii spunând arogant: "cretini, retardaţi, nespălaţi...., fără a folosi termeni precum ruşine, sau - pe post de concluzie - replica folosită de domnul Preşedinte Iliescu în timpul vizitei menţionate: "Tu eşti aşa cum ai spus....

De aceea, pentru ca umilirea adusă românilor şi României să fie spălată, este suficientă numai demisia dumneavoastră.

Cu stimă, Adrian Bârzău.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Doamna Liana Elena Naum:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Scenarii preelectorale".

Viitorul apropiat este monopolizat de alegerile care urmează să se petreacă în România. Peste tot se vorbeşte de ce se va întâmpla, cine va câştiga şi cum se va proceda în alegerile actuale. Scenariul, pot să afirm, este unul care întăreşte tiparele. Cei care nu au făcut nimic pentru ţară vreodată, vin acum să critice, să aducă acuze şi să se afirme cu lansări de speranţe deşarte. Este vorba despre partidele de opoziţie, în speţă Alianţa PNL-PD, dar şi altele care visează pe seama nerealizărilor lor, încercând să se mintă chiar şi pe ei când susţin că vor reuşi schimbarea.

Ce au realizat aceşti foşti şi actuali PNL-işti sau PD-işti, ce au reuşit ei să facă concret, cu ce se pot lăuda? Aceasta ar trebui ei să menţioneze, nu să critice realizările Partidului Social-Democrat, care chiar a realizat destule succese pe plan social-economic şi politic în ultimii ani.

Alianţa PNL-PD a condus ţara pe drumul disperării, a reuşit să-i ia şi ultima speranţă, iar acum are curajul şi tupeul de a mai cere electoratului să-i voteze. De ce nu au realizat atunci, între 1997 şi 2000 tot ce afirmă acum? De ce nu şi-au îndeplinit promisiunile electorale, iar acum consideră că le vor îndeplini?

Lipsa echipei, lipsa ideilor, lipsa resurselor umane în partidele care acum încearcă să-şi formeze o imagine de salvator va ieşi la iveală, căci acest lucru nu poate fi ascuns mult timp. Un partid politic nu poate exista cu un singur politician şi cu încă doi-trei care s-au retras din activitatea politică de vreo câteva ori până acum. Un partid politic trebuie să fie condus de o echipă puternică cu mulţi tineri, aşa cum PSD a încercat şi a reuşit să facă în consolidarea sa. Partidul Social-Democrat a reuşit să-i asigure României un drum bun, stabil, cu perspective.

Priorităţile sunt deschise, urmează doar să existe voinţă din partea tuturor pentru ca România să reuşească să-şi îndeplinească toate obiectivele.

Pentru toate acestea însă, este nevoie de un partid puternic, un partid unit, aşa cum este Partidul Social-Democrat, iar nu de mici alianţe expuse falimentului politic, unite doar pentru a încuraja minciuna şi dezmembrarea lucrurilor care cu greu au fost realizate. Nici PNL, nici PD şi nici un alt partid de opoziţie nu va reuşi să devină vreodată ceea ce este Partidul Social-Democrat în prezent. Nu poţi să creezi alianţe fără să crezi în ele, fără să te înţelegi şi să te uneşti doar pentru a ajunge la putere, iar restul să nu mai conteze. Exact acesta este scenariul din 1997, când toate acele partide care nu reprezentau nimic individual au reuşit să mintă electoratul prin faptul că s-au unit, iar după aceea au distrus pur şi simplu ţara. De data aceasta nu vor mai reuşi, societatea românească este destul de competentă să înţeleagă că aşa nu se poate, ţara trebuie condusă de cei care sunt în stare să o conducă, nu de amatori. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

Integrarea României în Uniunea Europeană a intrat în linie dreaptă şi lucrurile au mers acceptabil până în acest moment.

Ultima iteraţie prevede reforme autentice în administraţia locală şi în justiţie.

O să ne împotmolim, oare, în reforma administraţiei publice locale?! Este aşa de greu să depăşim lamentabila situaţie din structurile administraţiei locale?! Percepem, oare, corect realităţile din acest domeniu spre a ajunge la concluzia că reforma în administraţia publică locală reprezintă o prioritate absolută pentru o evoluţie neconvulsivă spre progres în România?!

Constatările noastre făcute la nivelul primăriilor în cadrul activităţii de parlamentar al Partidului România Mare confirmă valoarea condiţiei impuse de Uniunea Europeană de a efectua rapid reforma administraţiei publice locale!

Vineri, 24 septembrie 2004, la festivitatea de deschidere a acelui de Al 4 - lea Simpozion Internaţional "Experimentul Piteşti", domnul Nicolae Videnie, un analist venerabil din Bucureşti, a relatat în faţa unui public reprezentativ că la o întâlnire cu elevii, aceştia l-au întrebat:

- "Cum se conduce o primărie?!"

Intrigat şi surprins de problema ridicată, care nu avea nimic comun cu tematica abordată anterior, bătrânul Nicolae Videnie a întrebat:

- "De ce?!"

Răspunsul tinerilor elevi a fost devastator:

- "Pentru că acolo se fură cel mai mult!"

Dacă şi tânăra generaţie a perceput fenomenul ca atare înseamnă că degradarea în administraţia publică locală a mers mult prea departe!

Mai există, oare, în România primării ai căror salariaţi să-şi facă cinstit datoria? Lucrătorii de acest gen mai sunt toleraţi de marea masă a celor din jur?!

Fenomenul de privatizare a multor primării în beneficiul primarului şi a mafiei din jurul lui este o realitate.

Culoarea politică nu mai contează ci numai realizarea pe termen scurt a planului personal de îmbogăţire. Individul îşi dă arama pe faţă imediat ce ajunge primar, viceprimar sau consilier local şi nu mai ascultă de nimeni.

E capabil de orice minciună; mimează adeziunea perfectă la orice doctrină politică sau filozofică numai ca să pună mâna pe putere. Lipsit de caracter, e capabil de orice trădare; traseismul politic este metoda lui preferată.

Ideologia traseistului a fost prinsă foarte bine de cotidianul Curierul Zilei din Piteşti care, la 8 aprilie 2003, a publicat un interviu cu Gheorghe Popescu, primarul comunei Aninoasa din judeţul Argeş.

Întrebat de reporter:"De ce a plecat de la P.R.M. şi s-a dus la P.S.D.? "sus-numitul a declarat:

"Eu am avut o înţelegere cu P.S.D. ... opţiunea mea a fost de mai mult timp P.S.D. Doream să ajung în Consiliul local. La P.S.D. era deja un grup de prieteni şi eu doream să intrăm cu toţii!"

Uluitor, nu?! Candidatul la primărie a avut o înţelegere cu P.S.D.-ul ca să păcălească P.R.M.-ul şi electoratul! Ce ruşine! Câtă degradare politică şi câtă duplicitate!

Administraţia de cumetrie a traseiştilor politici ne otrăveşte viaţa publică şi ne împiedică să progresăm.

Un primar din Leordeni - Argeş refuză să acorde titlul de cetăţean de onoare unui distins intelectual, născut în această localitate, care a scris 30 cărţi, sub motiv că nu ştie de aceste lucrări! Propria ignoranţă ridicată la nivelul de argument suprem cu iz de doctrină politică!

Exemplele pot continua dar rezultatul rămâne acelaşi: mafia de la primării nu poate fi înlăturată cu una cu două!

Un viceprimar a îngrădit, cu japca, o porţiune cu salcâmi a unei văi cu acordul tacit al primarului, ocupat şi el cu alte abuzuri.

A îngrădit terenul şi, într-o săptămână, a tăiat şi comercializat salcâmii. Cine-i va strica gardul va fi chemat în judecată pentru că i-a încălcat proprietatea! Ce jalnice figuri de traseişti politici, hoţi de drumul mare puşi să conducă în primării!

Răul se întinde ca şi indiferenţa faţă de problematica omului simplu. Recentele evenimente de la Penitenciarul pentru Minori din Craiova au demonstrat că structurile noastre publice osificate mai reacţionează doar când mor minorii care nu se pot apăra!

Partidul România Mare militează pentru stabilizarea vieţii noastre publice şi asanarea ei de elementele corupte care poluează până la asfixiere atmosfera din administraţia publică locală.

Partidele care încă îi mai apără pe traseiştii politici sau le crează condiţii de apariţie şi foloseşte traseismul politic drept armă pentru distrugerea altor partide sunt împotriva progresului.

Conservarea stării de fapt, chiar dacă populaţia este chinuită şi condamnată la sărăcie, este ţelul celor care promovează şi apără traseismul politic. Integrarea în Uniunea Europeană este sabotată, amânată în fapt, chiar dacă formal este înscrisă pe coperta cu doctrine politice.

Atenţie, oameni buni! Promotorii stagnării sunt printre noi şi pot fi uşor identificaţi şi izolaţi. Politicianismul de cumetrie, degradant şi dezumanizant, a umplut primăriile ţării cu actori imorali şi incapabili. Ei corup mentalităţile şi distrug destine.

Deschideţi larg ferestrele primăriilor să intre oxigenul reformelor autentice pe care populaţia le cere şi Europa le impune!

Acum este momentul adevărului!

Vă mulţumesc!

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Valentin Vasilescu:

Stimaţi colegi,

În cuvântul anterior al unui coleg, domnul Bârzoi, aţi putut observa în ce măsură membrii Guvernului României respectă un protest la adresa activităţii domniilor lor pe care oamenii o consideră total neadecvată. Puteţi observa în acelaşi timp că activitatea noastră este inundată de mii de ordonanţe ale Guvernului pe care le votăm în pas alergător. Puteţi observa în acelaşi timp că rolul nostru, al deputaţilor, este acela şi de a controla modul în care legile sunt aplicate. În momentul în care observaţi că nu ne putem face datoria, nu putem rezolva problemele aduse în dezbatere sau aduse la cunoştinţa noastră la birourile parlamentare, întrucât autorităţile, pur şi simplu, ne sfidează, puteţi constata în acelaşi timp că la televiziunea publică se face o mare, o mare publicitate autorităţilor în emisiuni de divertisment, precum cele consacrate şi cu cea mai mare audienţă, în care vedete aservite puterii demonstrează că pot rezolva anumite lucruri în complicitate însă cu puterea şi lăudând puterea pentru ajutorul pe care-l dă în mod punctual, individual unor persoane.

Ce trebuie să facem noi ca deputaţi pentru ca acest Guvern să ne respecte drepturile şi îndatoririle pe care noi le avem faţă de electorat? Să protestăm? Un protest al unui deputat al Parlamentului României în faţa Guvernului nu a fost băgat în seamă, nici de Guvern, nici de presă, nici măcar de televiziunea publică care este subordonată şi controlată de Parlament. Practic, nu a existat, deşi un deputat al României a protestat timp de două zile în faţa Guvernului României. Acesta este statutul nostru real, nu cel pe care dumneavoastră îl citiţi în Constituţie. Mai rămâne ca să ne atârnăm de macarale, mai rămâne să protestăm pe blocuri, ameninţând că ne aruncăm de acolo, pentru ca Guvernul să respecte legea şi să-şi facă datoria. E păcat!

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Gheorghe Dinu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează: În an electoral puterea ne îndoapă cu ... "gogoşi electorale" "

Că ne aflăm în an electoral este evident pentru oricine, Puterea având grijă să ne amintească zilnic acest lucru, vizitele "în haine de lucru" şi "băile de mulţime" ale capilor PSD succedându-se fără întrerupere, iar Guvernul pompează puternic fonduri publice în măsuri sociale.

Se vede că anul acesta a învăţat bine lecţia din anii anteriori că, pentru a atrage de partea sa populaţia într-un ciclu electoral de patru ani, mai întâi, în primii trei ani o sărăceşte, pentru ca în al patrulea an să o asiste social, înmulţind facilităţile, ajutoarele şi subvenţiile.

De aceea, acum, când vede că vine vremea scadenţei şi a încheierii socotelilor, Puterea aruncă disperată cu tot felul de pomeni: bonuri valorice de căldură, ajutoare şi compensaţii, subvenţii peste subvenţii la medicamente, facilităţi la transport, concedii, vacanţe, cure balneare, totul declarat pentru fericirea poporului.

Toate ar fi bune şi frumoase, doar că aceste măsuri sunt valabile câteva luni şi secătuiesc bugetul, şubrezind o economie deja bolnavă. În loc să stimuleze investiţiile şi să creeze mai multe locuri de muncă, care, prin contribuţii şi impozite, ar aduce mai mulţi bani la buget, în loc să stopeze corupţia şi jaful inimaginabil care se produc în ţară de atâţia ani, în loc să execute fiscal pe marii datornici la stat, guvernanţii recurg la aburirea alegătorilor, la îndatorarea ţării şi amanetarea viitorului ei, întrucât toate aceste mii de miliarde de lei daţi acum pentru momirea electoratului, vor fi recuperate tot de la populaţie, dar după alegeri.

Mă voi opri întâi asupra mult trimbiţatei compensări cu 90% a costului medicamentelor pentru cea mai mare parte dintre pensionari. Într-adevăr, în zilele următoare aplicării acestei măsuri, farmaciile au fost mai pline ca de obicei, cozile nu au lipsit nici la uşile medicilor de familie. Dar, o dată ajunşi în faţa farmacistei, pensionarii au constatat cu neplăcere şi surprindere că facilitatea nu este deloc aşa de generoasă cum a prezentat-o Guvernul, deoarece compensarea se face numai la substanţa activă, respectiv la preţul de referinţă. Astfel că, în loc să plătească 10% din preţul afişat al medicamentului, pensionarul constată, cu stupoare, că are de scos din buzunar mult mai mult - 30, 40, 50% din preţul lor, uneori chiar preţul integral. Deci, şi această măsură socială, această momeală electorală pentru care Puterea bate multă monedă, nu este decât o gogoaşă ce se desumflă rapid la raftul farmaciei.

Şi mai are o problemă bietul pensionar. Dacă din cele trei medicamente de pe reţeta compensată nu găseşte la farmacia respectivă decât două, sau chiar unul, reţeta este oprită integral pentru medicamentele ce i se eliberează, iar pentru celelalte nu mai poate obţine o altă reţetă compensată, una curentă, având dreptul numai la o singură reţetă cu trei medicamente pe lună şi, deci, trebuie să achite la farmacie, unde le găseşte în final, preţul integral.

Ce se întâmplă cu reţetele compensate, onorate doar parţial, nu cumva pot servi la fraude, la eliberarea de medicamente compensate unor persoane care nu au acest drept? Nu se face cu ele o mică afacere a farmaciştilor?

Pe de altă parte, sunt semne că, mai repede decât în trecut, farmaciile vor epuiza stocurile disponibile pentru medicamentele compensate şi gratuite, eventual imediat după alegeri, astfel încât pensionarii tot nu vor putea beneficia de aşa-zisa facilitate cu iz electoral, evident.

O altă gogoaşă electorală ce ne-o serveşte Executivul este cea privind ajutoarele pentru încălzire. Că este vorba despre momirea alegătorilor reiese şi din afirmaţia ministrului Dan Mircea Popescu, care a apreciat acordarea ajutoarele de căldură la aproape un sfert din români drept o acţiune care "s-a bucurat de un real succes în rândul populaţiei".

Ce nu spune domnul ministru este că în iarna trecută pentru aceste ajutoare s-au plătit 3.156 de miliarde de lei din fondurile publice, adică tot din buzunarul nostru, şi că, în perioada de după alegeri, aceste subvenţii vor fi reduse treptat, urmând ca din 2007 să fie eliminate complet. Nu era mai bine, domnule ministru şi stimaţi guvernanţi, ca aceşti bani să fie investiţi în retehnologizarea şi reabilitarea sistemelor de termoficare, care ar fi costat mult mai puţin, dar ar fi avut efecte pe termen lung, inclusiv în ceea ce priveşte costul gigacaloriei. Toate aceste măsuri populiste luate de guvernanţi în ultimele luni sunt menite doar a cumpăra electoratul pe categorii sociale, oferindu-i ca, dintr-un propriu corn al abundenţei, avantaje deja care nici n-au vrut să le discute în ultimii trei ani de guvernare. Dar aceste momeli, aceste gogoşi electorale, pe lângă faptul că sunt infime, sunt rapid anulate de creşterea preţurilor la energie, combustibil, utilităţi, la bunurile de consum zilnic. Populaţia înţelege tot mai mult că propaganda electorală nu ţine de foame şi nu asigură sănătatea omului, şi asta se va vedea în curând la vot.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Valentin Iliescu; ultimul vorbitor - domnul Ludovic Mardari.

Domnii deputaţi Ioan Miclea, Eugen Nicolăescu şi Amalia Bălăşoiu au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se referă la măsurile electorale pur propagandistice ale Guvernului Adrian Năstase în perspectiva încercării disperate de a câştiga alegerile.

PSD şi Adrian Năstase au ajuns la disperare. Foarte speriaţi că vor pierde alegerile parlamentare şi prezidenţiale, guvernanţii, de teamă că, ajungând în opoziţie, le vor fi scoase la iveală toate matrapazlâcurile făcute în ultimii patru ani, încearcă să supraliciteze pe piaţa promisiunilor electorale cu tot felul de măsuri pur electorale: pensii mărite şi ulterior recorelate, medicamente compensate, tichete de căldură, bilete de călătorie pe CFR.

Astăzi, la aproape 4 ani de guvernare, puşi sub semnul "priceperii, competenţei şi bunei-credinţe pesediste", situaţia economică şi socială a foarte multor români este extrem de grea, iar pentru unii, chiar dezastruoasă.

Dincolo de perdelele de fum lansate permanent şi sistematic de partidul de guvernământ, menite să cosmetizeze o realitate dramatică şi dureroasă şi să prezinte o imagine externă falsă a unui partid şi a unei guvernări receptate doar ca şi campioni ai corupţiei pe glob, PSD-ul, partidul baronilor centrali şi locali, vine cu multă neruşinare să lanseze un nou val de promisiuni electorale pentru apropiatele alegeri. Este incredibil cum astăzi reprezentanţii PSD-ului deplâng în tonuri paroxistice soarta pensionarilor. Nu este vorba de sinceritate, de compasiune şi de solidaritate. Este doar un calcul pragmatic, meschin şi profund electoral. Se fac din nou promisiuni aiuritoare, lipsiste de susţinere şi fundament, pentru câştigarea voturilor celor 6 milioane de pensionari care trăiesc în România. "Vom recalcula pensiile, se va trece la o recorelare totală, vom aplica reechilibrarea, sunt necesare indexări care să crească puterea de cumpărare a pensionarilor". Acestea sunt promisiunile pe care, recent, reprezentanţii partidului de guvernământ le fac astăzi fără nici un fel de acoperire şi vor fi uitate chiar în ziua câştigării alegerilor de către PSD.

Din păcate pentru dânşii nu se va întâmpla acest lucru, pentru că 2004 este anul marii schimbări pentru România, anul în care PSD-ul va ieşi definitiv din istoria conducerii acestei ţări.

Stimaţi colegi din PSD, în calitate de parlamentar al Partidului Democrat şi în numele multor pensionari din România, doresc să vă transmit că, de această dată, nu-i veţi mai putea păcăli. În anul 2000 s-a promis recalculara tuturor pensiilor. De fapt, nu trebuia promisă, câtă vreme era deja stipulată în Legea pensiilor, adoptată de Parlamentul României în martie 2000. Era şi este, din păcate, şi la această oră, cea mai mare problemă cu care se confruntă pensionarii şi, în fond, un act de echitate foarte necesar - aducerea pensiilor la acelaşi numitor, în funcţie de vechimea în muncă şi pregătirea profesională şi eliminând toate inechităţile apărute între diferite categorii de pensionari după 1991.

După alegeri, însă, PSD-ul, partidul câştigător în 2000, nu numai că a uitat de această promisiune, dar a şi abrogat recalcularea, motivând acest demers cu incapacitatea tehnică a sistemului şi lipsa documentelor. În fapt, determinante erau lipsa de bani la bugetul asigurărilor de stat şi lipsa de voinţă politică a actualilor guvernanţi de a opri hemoragia de fonduri publice către firmele clientelare PSD şi folosirea acestor bani pentru susţinerea sistemului public de pensii. Cu mult tam-tam, Guvernul a acordat un surogat numit recorelare parţială şi o indexare trimestrială care, trebuie spus, niciodată, în aceşti aproape patru ani, nu a acoperit integral creşterile de preţuri.

Iată-ne, aşadar, după aproape 4 ani de guvernare pesedistă, constatând consecinţele măsurilor luate de actuala Putere. Multe pensii şi-au pierdut în continuare din puterea de cumpărare, au rămas mari inechităţi în sistem, asupra pensionarilor prăbuşindu-se măsuri catastrofale ale Guvernului în ultima perioadă: creşterea aberantă a facturilor de întreţinere, cu mult peste nivelul pensiilor, accesul limitat o lungă perioadă de timp la medicamentele gratuite şi compensate. Cert este că astăzi majoritatea pensionarilor trăiesc într-o stare de mizerie, sărăcie şi disperare totală. Dacă ar fi să judecăm cu aceleaşi aprecieri ceea ce se întâmplă astăzi în România, aşa cum a făcut-o regimul Ion Iliescu în decembrie 1989 cu familia Ceauşescu, ar trebui să afirmăm că actuala guvernare a declanşat un adevărat genocid împotriva tuturor pensionarilor din România, mulţi dintre ei, fără a fi nostalgici comunişti, regretând siguranţa şi grija pe care statul, până în 1989, o avea faţă de ei, asigurându-le pensii decente.

Din păcate, stimaţi colegi din PSD, nu aţi învăţat nimic din această guvernare. Pentru dumneavoastră, în continuare, dincolo de promisiunile electorale, prioritare sunt interesele personale, clientelare PSD-ului.

Voi susţine această afirmaţie prin faptul că, recent, aproape pe şest şi în condiţii care aduc atingere negocierilor purtate cu Uniunea Europeană, Guvernul Adrian Năstase a şters, încă o dată, - a câta oară, în ultimii patru ani? - datoriile unor societăţi clientelare Puterii, de zeci de mii de miliarde, iar dumneavoastră, stimaţi colegi, chiar în sesiunea extraordinară, aţi aprobat acea ordonanţă de urgenţă.

Din păcate, toate acestea sunt în defavoarea pensionarilor şi a majorităţii românilor. Nu uitaţi că mulţi dintre dumneavoastră veţi ajunge curând pensionari, şi situaţia dumneavoastră va fi dramatică. Pensionarii nu mai cred astăzi în cuvintele domnului Iliescu, din anul 2000, care spunea cam aşa: "pentru a ne câştiga demnitatea grav atinsă de sărăcie, violenţă, de lipsa unei perspective avem nevoie de muncă, de solidaritate, de unitate.", ceea ce dumneavoastră nu aţi dovedit niciodată, în patru ani.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Ultimul vorbitor, domnul Ludovic Mardari.

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi ar putea avea titlul: "Despăgubirile pentru foştii proprietari de terenuri, o nouă tragere de timp".

Luni, 23 septembrie a.c., am prezentat în plenul Camerei Deputaţilor o interpelare adresată primului-ministru, în sprijinul foştilor proprietari de terenuri agricole şi forestiere, îndreptăţiţi să li se acorde despăgubiri în bani, în conformitate cu legea. Este vorba de cetăţenii care, deşi le-au solicitat, nu şi-au recuperat terenurile, nemaiexistând suprafeţe disponibile, dar şi de acei cetăţeni care, încă de la depunerea cererii, au optat pentru despăgubiri în bani.

Suprafaţa terenurilor agricole care n-au putut fi retrocedate în natură este de circa 388.000 de hectare, iar a celor forestiere, de peste 11.200 hectare. În condiţiile unei evaluări corecte, despăgubirile ar trebui să depăşească 10.000 de miliarde de lei.

De peste doi ani, Guvernul PSD-UDMR avea obligaţia, conform legii, să emită o hotărâre pentru stabilirea valorii terenurilor, a surselor financiare şi a modalităţilor de plată către foştii proprietari.

În urma prezentării interpelării menţionate în plenul Camerei Deputaţilor şi a preluării acestei problematici de ziarul "Tricolorul", dar şi de alte ziare centrale sau locale, Guvernul, simţindu-se cu musca pe căciulă, după numai trei zile, a emis hotărârea aşteptată de doi ani, de cei interesaţi.

Trebuie să recunosc că, pe moment, am fost surprins de promptitudinea cu care a reacţionat Guvernul la sesizarea unui parlamentar al opoziţiei. Aceasta cu atât mai mult cu cât răspunsurile, în cazul altor interpelări adresate primului-ministru, au venit chiar după perioade mai mari de două luni, faţă de 15 zile, cât prevede Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Destul de rapid, surpriza a dispărut. Aflându-ne atât de aproape de alegerile generale, PSD a considerat că nu-i bine să rateze ocazia de a-şi creşte capitalul electoral. Foştii proprietari de terenuri, îndreptăţiţi să primească despăgubiri, reprezintă în realitate sute de mii de voturi. Până aici, nimic deosebit. Oricare formaţiune aflată la Putere, în prag de alegeri, urmăreşte să-şi atragă cât mai multe voturi. Deosebit este faptul că PSD transferă altei guvernări sarcini pe care el însuşi trebuia să le îndeplinească în legislatura actuală.

Doresc să informez beneficiarii hotărârii de Guvern în cauză, emisă la 23 septembrie a.c., că bucuria ar trebui să le fie mai ponderată. După ce au aşteptat doi ani ca Guvernul să se conformeze unei prevederi legale, vor mai trece câţiva ani până le vor fi soluţionate cererile pe deplin justificate.

Indiscutabil, un pas a fost făcut prin emiterea hotărârii de Guvern. Analizând-o, însă, găsim următoarea exprimare: "sumele necesare se alocă anual de la bugetul de stat". Reiese foarte clar că acordarea despăgubirilor se va extinde pe durata mai multor ani. Este similar cu situaţia despăgubirilor pentru refugiaţii din Cadrilater, pentru foştii proprietari ai imobilelor naţionalizate sau, mai recent, cu situaţia recalculării pensiilor. Să nu uităm că pentru toate aceste situaţii s-au făcut promisiuni, începând cu 2001, rămase neonorate.

Până acum, toate promisiunile făcute de PSD s-au dovedit a fi simple trageri de timp, ezitări, amăgiri. Mai nou, materializarea lor este amânată după 28 noiembrie, data alegerilor generale. Cine să-i mai creadă?

Singura soluţie ar fi ca la conducerea treburilor ţării să vină oameni preocupaţi de problemele societăţii, care să-şi respecte cuvântul dat.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Iosif Armaş:

După cum ştiţi, în săptămâna trecută, România a închis încă două capitole de negociere pentru aderare la Uniunea Europeană. Este vorba de Capitolul 3 "Libera circulaţie a serviciilor" şi de Capitolul 21 "Politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale". De asemenea, în cadrul negocierilor de la Bruxelles s-a avansat şi la Capitolul 22 "Mediu", precum şi la Capitolul "Diverse", ceea ce dă posibilitatea specialiştilor să-şi concentreze eforturile asupra Capitolului 6 "Concurenţa" şi capitolului 24 "Justiţie şi Afaceri interne". De menţionat că România a finalizat, până în prezent, negocierile la 27 de capitole din cele 31, Guvernul nostru exprimându-şi hotărârea ca, până la sfârşitul anului 2004, să închidă toate capitolele.

Finalizarea negocierilor la Capitolul 3 "Libera circulaţie a serviciilor" are o importanţă deosebită deoarece pregăteşte sistemul financiar românesc pentru competitivitatea de pe piaţa Uniunii Europene.

De asemenea, prin finalizarea Capitolului 21 "Politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale" s-au confirmat fondurile pe care România le va primi după aderarea la Uniunea Europeană, fonduri ce vor fi direcţionate către creşterea competitivităţii economice, infrastructură de transport, agricultură şi mediu, energie, dezvoltarea resurselor umane etc.

Am amintit doar câteva dintre cele mai importante obiective trecute în capitolele de negociere cu Uniunea Europeană.

În final, vreau să subliniez faptul că progresele făcute în procesul de aderare se datorează Guvernului României, care a respectat cu stricteţe toate programele de susţinere a acestei acţiuni.

Şi să vă asigur că, în luna octombrie, România va primi statutul de economie de piaţă funcţională.

Domnul Borbély László:

"Promisiuni neonorate"

De-a lungul anilor s-a discutat foarte mult despre dreptul de proprietate.

În sfârşit, din legislaţia 1996 - 2000 s-a pornit conceperea unor legi care nu au însemnat numai o ocrotire formală a proprietăţii, ci o garantare reală a acesteia. Au trebuit să treacă ani buni până când au fost finalizate legile proprietăţii: legea privind retrocedarea fondului funciar şi forestier (Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare) şi Legea nr. 10/2001 privind retrocedarea imobilelor naţionalizate.

În cadrul acestor legi sunt prevăzute foarte clar metodele privind despăgubirea celor care nu pot să-şi redobândească proprietăţile în natură.

Deşi Legea nr. 10/2001 prevede că în termen de 30 de zile se stabilesc normele metodologice de despăgubire în bani sau acţiuni, nici până acum nu s-au finalizat acele prevederi care ar face funcţionale despăgubirile. Ştiu, este vorba de o valoarea forte mare (după aprecieri, circa 5 miliarde dolari) dar este datoria morală şi legală a Guvernului de a demara măcar, după aproape 4 ani, procedura de despăgubire.

Din păcate, deşi au existat mai multe promisiuni, proiecte, chiar unele prevederi pentru eliberarea unor titluri de valoare, fără o concepţie clară şi o corelare a tuturor aspectelor fără o titrizare a acestor titluri nu s-a reuşit decât bulversarea celor care după atâţia ani de aşteptare credeau că se rezolvă ceva.

Cu cât se amână mai mult finalizarea procedurii, cu atât rămân mai puţine firme de privatizat, şi şansele păgubiţilor sunt mai reduse.

În protocolul încheiat între PSD şi UDMR, ani de-a rândul a fost prevăzută despăgubirea, dar nu s-a făcut mai nimic.

Se impun măsuri urgente pentru a urgenta despăgubirea, fără de care Constituţia modificată, care precizează nu numai ocrotirea, ci şi garantarea proprietăţii, va rămâne literă moartă.

Care ar fi aceste măsuri: toţi cei implicaţi, AVAS, Ministerul Finanţelor, Ministerul Economiei, CNVM şi alţii, să aducă acele modificări legislative şi guvernamentale care să facă viabilă emiterea titlurilor de valoare prin titrizare, cotare la bursă, prin oferta unui anumit procent din acţiunile firmelor care se vor privatiza, mai ales prin Ministerul Economiei.

Suntem în al 12-lea ceas. Proprietarii şi-au pierdut răbdarea şi vor apela din nou la instanţele europene dacă legislaţia din România nu reuşeşte să rezolve această problemă urgentă. Fac apel la Guvernul României, la cei implicaţi, să ia urgent măsurile necesare pentru ca cetăţenii sau instituţiile care şi-au pierdut proprietatea, măcar să primească o despăgubire cât de cât apropiată de valoarea proprietăţii pierdute.

Este datoria morală a noastră, a tuturor, ca după 15 ani de la schimbarea regimului comunist, să repunem în drepturi pe cei pe care i-a nedreptăţit un regim dictatorial.

Domnul Corneliu Ciontu:

"Al treilea câştigă"

În cadrul civilizaţiei creştine există o distincţie esenţială în privinţa modului de raportare la diversitatea nesfârşită a ideilor şi obiectelor. Pragmatică şi orientată spre acţiune, lumea anglo-saxonă reduce orice problemă la două dimensiuni: bine sau rău, adevăr sau minciună, urât sau frumos. Acest mod de gândire - pe care îl putem numi binar - face ca în viaţa politică a Angliei sau Americii să existe doar două mari partide, care se succed fără răgaz la putere, fără a fi niciodată eliminate sau concurate pe scena politică. Influenţaţi de tipul lor specific de a vedea lumea împărţită în două tabere, anglo-saxonii aduc această viziune şi în viaţa politică.

În Europa centrală şi de est, universul nu mai este văzut în două culori, ci într-o mai mare bogăţie de nuanţe. Aici s-a inventat dialectica, adică împăcarea a două idei opuse printr-o a treia, care le include pe amândouă. Aici a fost venerată cu mai mare putere Trinitatea creştină. Aici a fost inventată a treia cale. În această parte a Europei nu vom găsi niciodată pe scena politică doar două partide. Germania, de pildă, prezintă un sistem politic cu trei partide principale; în Italia există o sumedenie de partide, dar, de obicei, doar trei se luptă pentru cucerirea puterii.

Alegerile din anul 2000 au consacrat şi în România un sistem cu trei partide. Avem, în primul rând, un partid creştin şi conservator - Partidul România Mare. Avem, apoi, un partid socialist - PSD, şi o alianţă liberală - Dreptate şi Adevăr. Pe cât se poate prevedea, aceste partide vor domina viaţa politică autohtonă în următoarele decenii. Toate vor cunoaşte, probabil, creşteri şi descreşteri, eşecuri, crize, dar îşi vor păstra nealterată poziţia de prim-plan. Aşa stând lucrurile, nu poate decât să ne surprindă strategia asupra căreia au căzut de acord, în perspectiva campaniei electorale, negociatorii PSD şi cei ai Alianţei D.A. Înţelegând că e mult mai comod să împarţi în alternanţă de doi puterea, aceste formaţiuni politice îşi propun să treacă sub tăcere existenţa şi iniţiativele celui de-al treilea pol politic - Partidul România Mare.

În fond, dacă în România s-ar institui un sistem cu doar două partide, acestea ar fi dispuse să-şi acopere reciproc erorile şi fraudele, aşa cum, de altfel, s-a şi întâmplat. Atât PSD, cât şi PNL sau PD, au fost implicate în actul de guvernare. Fiecare dintre ele are pe conştiinţă perioade negre din istoria contemporană. Fiecare a participat nemijlocit la devalizări de bănci, la falimentarea fondurilor de investiţii, la îndatorarea gravă a economiei naţionale. PSD, PNL şi PD se fac vinovate, deopotrivă, de privatizări ilegale, de vânzări de întreprinderi profitabile, de trimiterea în şomaj a unor specialişti instruiţi şi harnici.

Din acest motiv, instaurarea unui regim cu două partide ar fi cel mai bun mod de a trece sub tăcere aceste lucruri. Fiecare ar şantaja pe fiecare, fiecare ar avea despre celălalt dovezi decisive. În consecinţă, lucrurile ar putea fi muşamalizate. Apariţia în această schemă a unui al treilea partid, care nu are în spate o guvernare compromiţătoare, care nu a fost implicat în afaceri de corupţie şi care, în consecinţă, nu ar intra în jocul acestor acceptări tacite, este greu de tolerat pentru alianţa conştiinţelor pătate PSD-PNL-PD. Cu atât mai mult cu cât Partidul România Mare a făcut din eradicarea corupţiei politice un mesaj central, arătând că nu va ezita să-i aducă în faţa justiţiei, prin mijloacele constituţionale, pe toţi cei vinovaţi, oricât de importanţi sau de influenţi ar fi ei.

Iată, pe scurt, motivele pentru care PSD şi PNL-PD, în ciuda tuturor adversităţilor, sunt gata să bată palma atunci când vine vorba de ignorarea Partidului România Mare. Prin intermediul mass-media, subordonate într-un mod incalificabil puterii, activitatea PRM este total trecută în umbră. Până mai ieri eram atacaţi, calomniaţi, desfiinţaţi; relatările despre PRM căutau exclusiv grotescul şi tonul băşcălios. Astăzi, din senin, nici măcar nu mai existăm.

Ca şi alte strategii folosite de-a lungul timpului împotriva Partidului România Mare, şi aceasta este, totuşi, sortită eşecului. La urma urmei, ce soluţii mai au cetăţenii? Doresc o nouă guvernare PSD, precum cea din perioada 2000-2004, când datoria externă s-a triplat fără ca banii să ajungă la dumneavoastră? Doresc noi baroni locali, noi impozite strivitoare, noi fraude economice strigătoare la cer? Sau îşi doresc, mai bine, o nouă guvernare PNL-PD, asemeni celeia din perioada 1996-2000? Visează un nou guvern Ciorbea, măcinat de lupte pentru putere? Visează iarăşi un ministru liberal la justiţie şi unul democrat la industrii? Eu cred că nu. Eu cred că PSD, PNL şi PD au avut la dispoziţie 15 ani pentru a arăta ceea ce pot face în fruntea României. Nu avem economie de piaţă funcţională, suntem cea mai săracă şi mai coruptă ţară din această parte a Europei. Şi crede cineva că se pot schimba peste noapte cei care au făcut posibil acest lucru? Crede cineva că vor deveni, din senin, din corupţi - cinstiţi, din incompetenţi - pricepuţi? Din nou, eu cred că nu. Dar cred că o adevărată schimbare poate aduce ţara noastră pe drumul cel bun. Iar această schimbare, în actualul context politic, este numai Partidul România Mare. Anul 2004 este anul PRM.

Doamna Doina Micşunica Dreţcanu:

În miez de toamnă, în fiecare an, întreaga lume sărbătoreşte, la 1 octombrie, Ziua internaţională a persoanelor de vârsta a treia, ca semn al recunoştinţei de către societate faţă de cei care au o contribuţie importantă la crearea valorilor materiale şi spirituale, precum şi la dezvoltarea economico-socială a ţărilor din care fac parte.

Hotărârea sărbătoririi la această dată a Zilei internaţionale a persoanelor în vârstă a fost adoptată în Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin Rezoluţia nr. 45/106 din 11 iunie 1991, în urma unui şir de rezoluţii şi a altor documente anterioare care invocau necesitatea creşterii gradului de preocupare a statelor membre pentru sănătatea şi viaţa vârstnicilor.

Documentele la care facem referire au supus atenţiei guvernelor, statelor membre ale O.N.U., principii şi norme ale căror punere în aplicare ar fi trebuit să determine o îmbunătăţire substanţială a stării de sănătate, materială şi socială, a persoanelor în vârstă şi eliminarea atitudinii şi tendinţei de marginalizare a acestora, în raport cu marile probleme cu care se confruntă statele lumii contemporane. Emise sub forma unor recomandări, aceste principii au fost incuse în progamele de guvernare a celor mai multe state, finalizându-se prin adoptarea unor măsuri privind starea materială şi socială a acestei categorii de cetăţeni.

Şi în România sărbătorim această zi dedicată persoanelor de vârsta a treia, iar acţiunile întreprinse de Guvernul României în domeniul protecţiei sociale a pensionarilor se înscriu în tendinţele globale şi europene de afirmare a drepturilor acestei categorii de cetăţeni.

Astfel, începând cu data de 1 septembrie, s-a realizat indexarea şi majorarea pensiilor din sistemul public, după următoarea grilă:

• majorare de 9,5% pentru pensionarii din sistemul de asigurări sociale de stat;
• şi o majorare de 8,3% pentru pensionarii agricoli, de acestă decizie beneficiind peste 5,2 milioane de pensionari.

De asemenea, Guvernul României a decis reducerea contribuţiei individuale a pensionarilor pentru plata biletelor de tratament balnear la 50% din cuantumul total al pensiei la sfârşitul lunii octombrie şi au fost simplificate procedurile de obţinere a ajutorului de încălzire, procedându-se la majorarea cunatumului ajutorului de încălzire şi corectarea sa, în funcţie de evoluţia preţurilor.

Un pas important în procesul de îmbunătăţire al protecţiei sociale l-a constituit compensarea medicamentelor pentru pensionari cu 90% începâd cu data de 15 august 2004.

O noutate în domeniu o constituie decizia executivului ca tichetele de călătorie pe CFR, de care beneficiază toţi pensionarii, să poată fi folosite atât de către titulari, cât şi de soţul sau soţia titularului, aceste facilităţi acordându-se nu doar la trenurile personale, ci şi la trenurile accelerate sau rapide.

Desigur că aceste măsuri nu sunt suficiente, dar pentru anii următori executivul are foarte multe proiecte care vizează, în continuare, îmbunătăţirea vieţii pensionarilor. Conform ultimelor calcule bugetare vor exista suficiente resurse pentru majorarea tuturor pensiilor din sistemul de asigurări sociale de stat, astfel încât, în 2008, să se ajungă la o pensie medie de cel puţin 100 de euro.

În completarea acestor măsuri, Guvernul României îşi propune să introducă noi tipuri de pensii, cum sunt: pensie pentru lucrătorii agricoli - realizată în special din fonduri europene, o nouă pensie socială, pentru persoanele de peste 65 de ani care nu au venituri şi alte ajutoare, în funcţie de problemele specifice ale acestora.

În lumina celor prezentate şi a contextului economico-social al României de astăzi, putem ura tuturor celor de vârsta a treia un călduros "La mulţi ani!".

Domnul Emil Rus:

declararaţia mea de astăzi, adresată Guvernului Adrian Năstase şi cu trimitere precisă la Ministerul Agriculturii, se referă la politicile din această ramură importantă a economiei româneşti, care este, fireşte, agricultura.

Nu aş fi făcut acest lucru, dacă nu aş fi observat marea grijă a social-democraţiei româneşti pentru agricultura ţării, acum, în preajma alegerilor prezidenţiale şi parlamentare.

După ce Guvernul Adrian Năstase şi-a arătat dragostea faţă de copiii ţării, de tineret, de şomeri şi cei fără posibilităţi de a-şi plăti căldura pe timp de iarnă, s-a apropiat de ţărănimea noastră, " talpa ţării ", să îi ajute pe ţărani cu de la 1 la 1,5 milioane lei la hectar cultivat, iar celor bătrâni să le dubleze pensiile.

La pagina 39 din Programul de Guvernare 2001-2004 al social - democraţiei, "agricultura e ramură prioritară a economiei naţionale " şi " obiectivul fundamental al programului de guvernare, în acest domeniu, îl constituie stoparea declinului, redresarea treptată şi asigurarea condiţiilor pentru relansarea agriculturii, în concordanţă cu potenţialul natural, economic şi uman de care dispune România, în scopul asigurării securităţii alimentaţiei populaţiei şi pentru crearea de disponibilităţi destinate schimburilor economice internaţionale ".

Apreciez că acest program merge şi pentru guvernarea 2005-2008, numai că trebuie actualizate datele, dacă românii nu se vor trezi la 28 noiembrie 2004 !

Prin aceste politici ale dependenţei oamenilor de ajutoarele şi iar ajutoarele guvernului, situaţia economică a României nu va ieşi din declinul la care parcă este condamnată.

Nu starea de sărăcie trebuie combătută, ci cauzele ei ! - S-a spus şi s-a subliniat de atâtea ori.

Pentru înlăturarea acestor cauze trebuie creat şi pus în aplicare un cadru legislativ - financiar prin care agricultura să fie subvenţionată de stat, ca în toate ţările avansate, ţăranii să-şi procure unelte agricole, să ajungă la împrumuturi cu dobândă minimă pentru dotări moderne, să aibă dreptul de-a garanta în faţa băncilor cu terenurile şi proprietăţile, pentru a putea produce şi a-şi impune produsele româneşti pe piaţa internă şi externă, conform normelor legale europene.

Iubeşte Guvernul Năstase copiii, dar mortalitatea infantilă din România este cea mai mare dintre ţările candidate la Uniunea Europeană. Iubeşte tineretul, acelaşi guvern, pentru că pleacă în lume unde munceşte şi trimite bani în ţară, iar în ceea ce priveşte şomerii, pensionarii, oamenii săraci, - regimul social-democrat îi are în vedere pentru aşa-zisa pace socială.

Am avut o producţie de grâu în acest an nemaiîntâlnit de mare, dar pâinea e tot scumpă şi nu are perspectivă să se ieftinească. agricultorii nu au cum vinde grâul decât la preţuri de batjocură - 4000 lei pe kg., ca şi laptele, - un litru fiind de 4-5 ori mai ieftin decât o sticlă de 1/2 l. de Coca-Cola, ceea ce i-a făcut pe unii producători, la necaz, să-l arunce în şanţul drumului.

Cu asemenea politici continuăm să distrugem agricultura: CAP-urile şi IAS-urile le-am terminat; livezile şi rasele de animale le-am prăpădit,- ajungând astăzi ca România, dintr-o ţară " grânar al Europei " şi " furnizor de carne " în perioada interbelică şi după, să fie importator de mâncare.

Din cele peste 4 milioane de exploataţii private - numite pompos, fie vorba între noi, - circa 70% sunt gospodării de subzistenţă, iar la dimensiunile ţării, avem 6,5 milioane de săraci, după un Raport întocmit de Banca Mondială.

Şi acum se înghesuie cei care guvernează, respectiv PSD - UDMR - PUR şi cei care au guvernat - Alianţa D.A.- ( se ştie că lupul îşi schimbă părul...) cu programe şi promisiuni că va curge lapte şi miere în Ţara Românească, dacă ajung la putere !

Parcă nu ei ar fi adus România la o ţară cu cea mai ridicată corupţie şi cea mai înapoiată agricultură.

Domnul Florin Iordache:

Declaraţie politică intitulată: "Construcţia canalului Bîstroe afectează grav ecosistemul din rezervaţia biosfera Delta Dunării".

Construcţia canalului Bîstroe implică nu numai relaţiile bilaterale româno-ucrainene, ci chiar relaţiile europene. Delta Dunării constituie cea mai importantă zonă umedă din Europa şi este un element al patrimoniului natural european şi mondial.

Demersurile părţii române sunt fundamentate pe dreptul internaţional şi răspund unei conduite de bună vecinătate, în spiritul valorilor europene.

România nu contestă dreptul Ucrainei de a lua măsuri care să ducă la dezvoltarea economică a ţării, dar ele trebuiesc luate cu respectarea standardelor europene şi a normelor de drept internaţional.

Delta Dunării reprezintă un ecosistem unic, protejat pe plan internaţional, iar orice activitate care aduce prejudicii unei părţi a sa, nu poate fi recuperată decât cu costuri mari şi în intervale foarte îndelungate de timp.

Întreaga zonă face parte din patrimoniul natural mondial aflat sub protecţia specială a UNESCO şi a cărui importanţă este recunoscută prin Convenţia de la Ramsar.

Domnul Ioan Oltean:

Prin Hotărârea Guvernului nr.882 din 8 iulie 2004, Guvernul României a aprobat strategia naţională privind alimentarea cu energie termică a localităţilor prin sisteme de producere şi distribuţie centralizate.

Ideea de a avea o strategie naţională în acest domeniu poate că nu este rea, important fiind, însă, atât în ce constă ea, cât şi în ce măsură vine în sprijinul beneficiarilor unui astfel de sistem. Este cunoscut faptul că în cea mai mare parte din localităţile urbane ale ţării au existat şi există sisteme de producere şi distribuţie centralizată a energiei termice, sau C.E.T.-uri, ce au fost trecute în subordinea unor consilii judeţene, tot prin hotărâri de guvern, şi tot atât de cunoscută este şi eficienţa lor.

Chiar dacă nu pot fi un adversar al sistemului centralizat de producere şi distribuţie a energiei termice, fiind recunoscută ineficienţa sa, totuşi, nu pot să înţeleg ce legătură mai poate exista între acesta şi proprietari de apartamente care, deconectându-se de la acest sistem, folosesc microcentrale de apartament.

În inteligenţa bine-i cunoscută, cabinetul Năstase a găsit o astfel de legătură: ţevile care traversează respectivele apartamente şi prin care circulă amorţitul agent termic produs centralizat. Potrivit actului normativ menţionat, din 2007, toţi debranşaţii vor fi nevoiţi să revină la caloriferul de stat, ori să despăgubească furnizorul de energie termică în sistem centralizat, prin plata unui abonament lunar, chiar dacă au renunţat la serviciile unităţii de termoficare. Separat de plata acestui abonament, debranşaţii vor fi obligaţi să-şi izoleze, pe banii lor, ţevile care le trec prin apartament, în caz contrar revenindu-le obligaţia plăţii contravalorii energiei termice aferente coloanelor de încălzire ce trec prin interiorul proprietăţii individuale.

Prevederile bolnăvicioase ale acestei hotărâri de guvern trebuiesc privite, cel puţin, sub două aspecte, şi anume: primul se referă la poziţia Guvernului faţă de proprietatea privată, iar al doilea se referă la neconstituţionalitatea sa.

Adept al centralismului democratic şi a mai tot ce poate fi centralizat, cabinetul Năstase, adoptând acte normative de forţă inferioară, încalcă şi nesocoteşte dreptul de proprietate privată al persoanei fizice stabilit prin legi de natură organică sau prin norme constituţionale.

Raţionamentul este simplu: proprietarul unui apartament debranşat este şi proprietar al coloanelor prin care circulă agentul termic spre apartamentele vecine, nedebranşate, cât şi cel care decide în ce măsură respectivele ţevi îi sunt de folos sau nu. Mai mult ca sigur, nu îi mai sunt de nici un folos, iar pe lângă aspectul inestetic, mai ocupă şi din spaţiul, oricum limitat, al apartamentului.

Fiind inutile, ce-l poate împiedica pe proprietar să le înlăture prin tăiere? Sau de ce acesta n-ar fi în măsură să ceară, la rândul său, regiei de termoficare să-i plătească contravaloarea serviciului ce constă în sarcina impusă proprietăţii sale prin trecerea coloanelor spre apartamentele nedebranşate?

La urma urmelor, proprietarul debranşat este cel care oferă un serviciu unităţii de termoficare, şi nu invers, şi tot el este cel care ar trebui să perceapă o anumită sumă de bani pentru acest serviciu, iar nu producătorul sau distribuitorul de agent termic, de care, oricum, cel debranşat nu are nevoie. Plăteşti o sumă de bani doar dacă beneficiezi de un serviciu, nu şi atunci când nu beneficiezi de el.

Impunerea plăţii pentru un serviciu pe care nu l-ai solicitat este un bir impus proprietăţii private, băgat pe gât de Guvernul Năstase celor care îndrăznesc să asprire la un trai cât de cât confortabil.

Hotărârea de guvern sus-menţionată este în contradicţie şi cu prevederile din legea fundamentală: sunt încălcate dispoziţiile art.44, potrivit cărora statul garantează şi ocroteşte proprietatea privată, sau ale art.136 alin.5), conform căruia "proprietatea privată este inviolabilă".

Acestea sunt motivele pentru care îi solicit domnului prim-ministru Adrian Năstase să revadă strategia amintită şi s-o armonizeze cu prevederile legale precizate, arătând, prin aceasta, că manifestă respect faţă de cetăţeanul în slujba căruia se află şi care a ales să se încălzească individual, şi nu să se amorţească centralizat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Miclea:

Declaraţie politică intitulată "Prostia istorică" invocată de domnul Ion I1iescu nu este o scuză

Recentele dezastre naturale, inundaţii şi alunecări de teren, care pe lângă distrugerile de imobile şi alte utilităţi au afectat, grav, avutul şi munca a zeci de mii de oameni, au avut, conform celor stabilite de organele abilitate ale statului, pe lângă altele, drept cauză principală defrişările masive de păduri.

Zilele trecute, oamenii domnului ministru Blănculescu cutreierau munţii României şi constatau că acolo unde până mai ieri erau codrii falnici, azi este un teren cu aspect selenar. Mii de hectare de păduri au fost tăiate, majoritatea ilegal, mai ales în zonele estice si centrale ale ţarii.

Exporturile de cherestea şi material brut au îmbogăţit nemăsurat de mult baronii locali ai PSD, dar si pe talibanii Convenţiei Democratice. Sunt sigur că ceea ce stabilesc comisiile domnului Blănculescu vor rămâne simple acţiuni electorale: pădurile se vor defrişa în continuare, din ce în ce mai mult, ploi1e şi fenomenele naturale, în genere, vor continua să distrugă agoniseala multor oameni din aceste regiuni ale ţării.

Desigur, se pune fireasca întrebare, cine este vinovat pentru aceste lucruri ?

Am fi tentaţi să spunem că principala vină o poartă Ocoale1e Silvice şi Direcţiile Forestiere Judeţene, care au permis tăierea haotică a arborelui.

Dar, la o analiză mai atentă a fenomenului, (deoarece nimeni nu a intrat la puşcărie pentru tăieri ilegale de pădure), vom vedea că Ocoalele Silvice si Direcţiile Silvice Judeţene s-au conformat licenţelor eliberate de către Guvern pentru tăieri de arbore.

Aceste licenţe, în anii trecuţi se eliberau de către Ministerul Industriilor, iar acum se eliberează de către Ministerul Afacerilor Externe şi costă, la negru, un dolar/m.c. de masă lemnoasa tăiată. Nu este greu de ghicit in buzunarele cui au intrat aceste milioane de dolari.

Astfel, milioane de metri cubi de lemn au fost exportate de către arabi în cârdăşie cu românii sau de către unguri în cârdăşie cu românii.

Nu sunt greu de nominalizat o mulţime de membri marcanţi ai PSD si UDMR, partide care ne-au condus două legislaturi, din cele trei, care s-au îmbogăţit nemăsurat de pe urma acestor fraude, după cum nu este greu de ghicit câţi bani au dat aceştia guvernanţilor pentru a-şi finanţa campanile electorale şi a-şi plăti oamenii în susţinerea acestora.

Deci, după părerea mea, nu retrocedarea pădurilor este "o prostie istorică", cum afirma preşedintele României, ci prostia istorică constă în aceea că electoratul României a votat şi a adus la putere o mafie a pădurilor, greu de săturat.

Urmările le vor simţi câteva generaţii de acum încolo. Defrişările nu au fost urmate, cum era normal, de plantări, terenurile rămase au fost şi sunt continuu spălate de ape şi erodate, facându-le nefertile.

In încheierea acestei declaraţii politice, aş dori să amintesc doar faptul ca "prostia istorică" a defrişărilor necontrolate a pădurilor patriei este soră cu privatizările frauduloase ale unor societăţi comerciale care au fost apoi tăiate şi vândute ca fier vechi în străinătate, "cumpărătorii strategici" scoţându-şi de 2 - 3 ori investiţia făcută. Exemplu Uzinelor siderurgice Călan, a Fabricii "Chimica" din Turda, ARO Câmpulung, TEPRO Iaşi, Institutul de Sectoare Calde Bucureşti şi altele, demonstrează justeţea afirmaţiilor mele.

Pădurile au fost exportate în beneficiul străinilor, fabricile de mobilă româneşti, cândva faima industriei de profil a Europei, au fost vândute pe bani puţini şi multe din ele au fost desfiinţate, siderurgia şi în general industria grea românească, altădată mecanicul şef al estului Europei, a fost pusă la pământ, industria uşoară românească lucrează cu predilecţie în lohn, toate acestea înseamnă, domnilor guvernanţi, într-adevăr, o prostie istorică, pe care aţi comis-o atât dumneavoastră, cât şi CDR.

Fiţi siguri că nu vom uita să amintim aceste lucruri electoratului, caz cu caz, pentru ca măcar aşa conştiinţa noastră să fie împăcată că românii vor vota în cunoştinţă de cauză. Să ştie şi ei, cei mulţi, de unde le vine necazul.

Dacă nu vor înţelege, nu va fi vina noastră. Vor avea ceea ce merită!

Vă mulţumesc,

Domnul Tudor Mohora:

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Pentru o dezbatere pragmatică a programelor de guvernare oferite de partidele politice"

Ne aflăm în plină campanie electorală. Pe zi ce trece, ne apropiem de data alegerilor parlamentare.

În locul unei campanii electorale murdare, cetăţeanul român este îndreptăţit să ceară partidelor politice aflate în competiţie o confruntare civilizată şi o analiză pragmatică a ideilor conţinute în programele de guvernare oferite.

Partidul Social Democrat şi-a făcut cunoscută oferta electorală încă din luna august a.c., iar după realizarea Uniunii Naţionale Partidul Social Democrat +Partidul Umanist Român, în prima decadă din septembrie, a dat publicităţii Programul de guvernare pe perioada 2005-2008, care are două coordonate majore privind :

O societate guvernată de justiţie şi solidaritate socială;

O societate prosperă şi echilibrată din punctul de vedere economic, politic şi social.

Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat au susţinut iniţial că nu vor da publicităţii Programul A.D.A. decât mult mai târziu, motivând că vor să prevină "furtul ideilor". Ulterior, aceste partide s-au răzgândit şi au prezentat recent unele fragmente din programul lor de guvernare, care se pare că încă nu este suficient finisat şi fundamentat.

Dacă se vor compara datele cunoscute privind politica socială,electorii vor putea judeca singuri care este adevărata stare a "furturilor de idei", ţinând seama că PNL-PD, alias D.A., prezintă coordonate aproape identice cu cele ale PSD+PUR. Iată câteva exemple, la nivelul anului 2008 :

Rezultă că aceşti parametri ai politicii sociale sunt sensibil apropiaţi sau chiar egali. În această situaţie, se poate pune în mod legitim întrebarea: Cine şi-a însuşit idei ? Cei care au publicat din vreme Programul sau cei care încă se străduie să-şi finalizeze Programul?

Fără îndoială, cetăţenii României vor aprecia în mod corect răspunsul la întrebările formulate. Important rămâne însă ca aceşti indicatori să aibă o fundamentare cât mai temeinică, să se urmărească cu perseverenţă realizarea lor şi, totodată, să se găsească noi posibilităţi de creştere suplimentară.

La prezentarea acestor coordonate ar putea fi de folos, pentru o mai bună înţelegere din partea electoratului şi pentru comparaţii cât mai reale, exprimarea valorii indicatorilor de politică socială nu numai în euro, ci şi în lei.

O astfel de exprimare ar fi necesară, cu atât mai mult cu cât până în anul 2008, leul românesc va înregistra în mod constant o întărire în raport cu euro (2-4 % pe an, potrivit Programului PSD+PUR).

În domeniul politicii fiscale apar diferenţieri notabile:

Programul PSD+PUR are în vedere :

Reducerea ratei impozitului pe profit de la 25%, în prezent, la 19% în 2005 şi 16% în 2008;

Reducerea cotei minime de impozit pe venitul global, respectiv pe salarii, de la 18%, în prezent, la 14% în 2005 şi la 10% în 2008, iar a cotei maximede la 40% în prezent la 38% în 2005 şi la 36% în 2008;

Diminuarea cotei totale de contribuţii sociale de la 49%, în prezent, la 47% în 2005, 45% în 2006 şi 44% în 2007,ceea ce va fi comparabil cu cele din multe ţări din Uniunea Europeană.

Programul PNL-PD prevede :

Reducerea ratei impozitului pe profit de la 25%, în prezent, la 16% începând cu anul 2005.

Introducerea unei cote unice de impozit pe venitul global, respectiv pe salarii, de 16%, cu eliminarea tuturor deducerilor fiscale, începând cu anul 2005.

Diminuarea cotei totale de contribuţii sociale de la 49%, în prezent, la 39%, începând cu anul 2005.

Se poate observa că în politica fiscală PSD+PUR se situează pe o poziţie pragmatică, urmărindu-se aplicarea eşalonată a măsurilor de reducere a cotelor de impozit, pe măsura în care evoluţia indicatorilor macroeconomici asigură resursele necesare. Se evită astfel posibile convulsii financiare. La nivelul anului 2008, cotele de impozit sunt similare, cu excepţia cotei de contribuţii sociale.

Totodată, în privinţa impozitului pe venitul global, respectiv pe salarii, PSD+PUR exprimă principiul social democrat al distribuirii echitabile a sarcinilor fiscale: cote mai reduse pentru cei cu venituri modeste, respectiv cote mai ridicate pentru cei cu venituri mari.

Spre deosebire de acest principiu, concepţia PNL-PD, de eliminare a tuturor deducerilor fiscale, înseamnă că şi venitul minim va fi impozitat, iar pentru 90% din totalul salariaţilor, veniturile salariale vor fi mai reduse decât în prezent, spre deosebire de cei 10% cu salarii mari, care vor avea de câştigat. Cetăţenii vor putea să judece şi să aprecieze diferenţele între cele două concepţii.

Prevederile din fragmentele de Program ale PNL-PD au în vedere aplicarea imediată , respectiv din 2005, a reducerii cotelor de impozit şi de contribuţii sociale. O astfel de abordare ridică serioase semne de întrebare în legătură cu baza de impozitare, respectiv dacă în final la buget s-ar putea colecta nu mai mulţi bani, ci chiar mai puţini decât în prezent "

În Programul PSD+PUR se prevede creşterea salariului minim de 2,4 ori, respectiv de la 68 euro, în prezent, la 160 euro în 2008. Lipsa acestui indicator important al politicii sociale din programul PNL-PD exprimă o poziţie tipic liberală faţă de protecţia socială a celor cu venituri modeste

Una din cele mai importante probleme abordate în programele PSD+PUR şi PNL-PD este creşterea produsului intern brut (P.I.B.)

PSD+PUR îşi manifestă opţiunea pentru asigurarea continuităţii şi sustenabilităţii procesului de creştere a P.I.B., într-un ritm mediu anual de 5-6% şi în condiţiile aprecierii monedei naţionale, ceea ce în viziunea economiştilor social democraţi ar putea asigura o mai mare relaxare fiscală.

PNL-PD se pronunţă pentru o rată medie anuală de creştere a P.I.B. de 6,8%

Apreciem că PNL şi PD propun un ritm mai mare al creşterii P.I.B. Probabil că aceste partide îşi manifestă în acest fel o obligaţie şi răspundere morală faţă de prăbuşirea P.I.B. cu aproape 10% în perioada 1997-2000, când au fost la guvernare.

Creşterea P.I.B. în ritmuri mai ridicate ar putea fi luată în discuţie, însă împreună cu toţi factorii politici, în scopul găsirii celor mai bune căi - prin consens - chiar şi pentru o creştere de 8%, în locul unor faultări reciproce într-o astfel de problemă de importanţă naţională atât pentru dezvoltarea economică, cât şi pentru nivelul de trai.

Recent, la Conferinţa Economică organizată de Forum Invest Londra, cu ocazia dezbaterii unor probleme cardinale cum sunt : creşterea economică, decalajele economice şi nivelul de trai, Lordul Aslan Watson of Richmond a afirmat că "României îi trebuie 80 de ani ca să ajungă din urmă Vestul", ceea ce înseamnă o perioadă mai mare de două generaţii.

Unele calcule arată că în condiţiile unei creşteri economice medii anuale de 8%, numărul de ani necesar pentru înlăturarea decalajelor economice faţă de ţările din U.E. s-ar reduce la 20-30 de ani, respectiv la cca. o generaţie.

Aceste aspecte ar putea constitui, de asemenea, subiecte notabile pentru organizarea unor dezbateri mai largi în jurul acestei probleme complexe a creşterii P.I.B.

Asigurarea continuităţii şi sustenabilităţii procesului de creştere economică reprezintă baza de plecare în susţinerea amplelor reforme, atât la nivel administrativ, cât şi la nivel economic şi social, precum şi pentru creşterea nivelului de trai.

PSD şi Guvernul Adrian Năstase au dovedit tenacitate şi consecvenţă în realizările obţinute de ţara noastră atât pe plan intern, cât şi extern. Ele sunt cunoscute şi, ceea ce este mai important, ele încep să fie simţite de întreaga populaţie.

Electoratul român are posibilitatea să judece şi să aprecieze, cu ocazia alegerilor parlamentare şi prezidenţiale, aceste realizări şi să se pronunţe pentru continuitate, în locul unei schimbări care ar întârzia evoluţia pozitivă obţinută de ţara noastră.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

"Un alt mod de a privi lucrurile".

Trebui să spun de la început ca nu sunt adeptul liberalismului sălbatic, cred în rolul statului de mediator în societate şi de apărător al drepturilor celor slabi în faţa celor puternici.

Cred în respectul faţă de lege şi cred că fiecare dintre noi trebuie să o respectăm. Cred, de asemenea, că fiecare dintre cetăţenii acestei ţări trebuie să contribuie la finanţarea de către stat a învăţământului, sănătăţii, poliţiei sau armatei. Cred, de asemenea, că fiecare companie, română sau străină, care obţine profituri din România, trebuie să contribuie la bugetul din care se finanţează bunul mers al societăţii.

Nu cred însă că munca eficientă trebuie să fie penalizată. Nu cred că este normal ca statul să îşi bage mâinile până la cot în buzunarele oamenilor care au reuşit să se impună din punct de vedere profesional, al oamenilor care trudesc din greu pentru a câştiga salarii comparabile cu cele ale omologilor lor din vest, pentru a finanţa lenea şi nepăsarea unora.

Recent e existat un investitor german care a dorit să angajeze aproape 2000 de oameni în Braşov şi nu a avut de unde. Şi asta în oraşul în care giganţi industriali, precum Autocamioane sau Tractorul, stau să moară, iar oamenii blochează şoselele pentru că nu îşi primesc salariile... Oamenii aceştia pur şi simplu au preferat să stea acasă şi să-şi primească pomana electorală (în limbaj juridic îi zice "salarii compensatoare") sau să aştepte să fie daţi afară, ca să primească şi ei ce alţii deja primesc. Şi acesta este doar un exemplu... Nu vreau să insist pe acest gen de exemple, sunt mult prea multe. Nu sunt împotriva protecţiei sociale, dar nu aşa se face.

Prea mulţi oameni aşteaptă să "li se dea", şi nu este neapărat vina lor, ci a sistemului care le-a pervertit percepţia despre rolul statului, timp de aproape o jumătate de secol.

Un sistem care a fost adus de tancurile sovietice şi care, din păcate, a fost perpetuat după 1990 deoarece, din păcate, toţi guvernanţii de după Revoluţie au început să dea, să mituiască oamenii pentru a câştiga linişte şi/sau voturi. În 1990 mi-am întrebat o rudă care lucra la Rovinari de ce votează FSN-ul. Răspunsul a fost dezarmant: "Băi, cine crezi că mai îmi dă mie şapte mii fără să fac nimic?" Nici unii nu au avut puterea sau înţelepciunea de a nu da peşte, ci de a învăţa oamenii să pescuiască. Cam la asta s-a rezumat protecţia socială în ţara asta: la "a da", dar puţin, doar cât să nu se moară de foame! Din păcate, pentru prea mulţi acest lucru este suficient...

Poate vă întrebaţi ce are acest lucru cu cota unică? Are, pentru că acest sistem de impunere a veniturilor oamenilor este unul care are darul de a stimula munca, de a nu mai penaliza prin cote progresive pe cei care într-adevăr duc greul în această ţară. S-a spus că nu este firesc ca oamenii care câştigă mult să plătească la fel ca cei care câştigă puţin. Nimic mai adevărat, nimeni nu susţine acest lucru. Ceea ce spunem noi, suporterii cotei unice, este că cei care câştigă mai mult trebuie să plătească mai mult, dar proporţional.

Nu sunt de acord cu faptul că introducerea unei cote unice rezonabile nu va contribui la reducerea evaziunii fiscale. Repet exemplul cu impozitul pe chirii în 1998. De asemenea, exemplul Rusiei. Nu am văzut nici un argument în favoarea tezei a doua din argumentaţia domnului Pasti. Îi atrag atenţia însă că nu asprimea legilor face ca evaziunea să scadă, ci determinarea cu care organele statului aplică aceste legi. Neplata accizelor, ca de altfel neplata oricărei taxe, a fost dintotdeauna o infracţiune şi s-a pedepsit cu închisoare, conform Legii nr.87/1994. Accizele au început însă să fie plătite în momentul în care Garda Financiară şi Vama au început să-şi facă ceva mai bine treaba. Vorbim însă de două lucruri complet diferite: evaziunea la accize este relativ uşor de controlat: organizezi filtre de circulaţie, în ţară şi la vamă, controlezi spaţii de producţie şi documente de transport. Potenţial, ai câteva sute, poate mii de evazionişti (să nu uităm că primii care au cerut respectarea legii au fost tocmai producătorii oneşti, care erau falimentaţi de concurenţa neloială din partea celor ce nu-şi plăteau impozitele).

Când vorbim însă de impozitul pe venit, situaţia este complet diferită: potenţial există câteva milioane de evazionişti: de la instalatorul care nu-ţi da chitanţă că îţi repară o ţeavă, până la constructorii care nu trec toată valoarea pe deviz sau antreprenorii care nu-şi declară activitatea. Aici mai există o categorie de neplătitori de impozite, şi anume cei care nici măcar nu încalcă legea, ci evită să plătească, prin metode legale. Are statul puterea să forţeze aplicarea legilor în acest caz? Să fim serioşi! Şi atunci, rămâne cea de-a doua alternativă: reducerea impozitelor până la un nivel la care plata impozitului să fie regula (acceptată voluntar!), iar neplata să fie doar excepţia. De abia atunci statul va putea impune legea, deoarece resursele îi vor fi la îndemâna.

În încheiere, vreau să remarc un lucru: toată lumea este de acord că actualul sistem fiscal lasă mult de dorit. Există o propunere pentru reformarea acestuia într-un mod în care s-a dovedit că a produs rezultate excelente în ţările care l-au introdus. Mai mult ca sigur, exemplul acestor ţări va fi urmat de altele, şi acestea vor deveni la rândul lor poveşti de succes.

De ce, dacă nu suntem în stare să venim cu ceva genial, care să ne propulseze mai spre capul listei ţărilor bogate, ne încăpăţânăm să nu folosim experienţa altora?

Domnul Codrin Ştefănescu:

În declaraţia politică prezentată în urmă cu o săptămână, am tras un serios semnal de alarmă asupra fenomenului consumului de droguri în rândul tinerilor, făcând apel la o mai atentă preocupare pentru prevenirea acestui flagel şi pe plan legislativ.

Astăzi sunt în măsură să anunţ depunerea la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a Propunerii legislative privind instituirea testului antitrog, care conţine măsuri reale de prevenţie a consumului de stupefiante.

Această propunere survine ca urmare a expansiunii fără precedent a fenomenului, cazuistica din domeniu redând cifre mai mult decât îngrijorătoare în ceea ce priveşte consumul de droguri de către studenţi şi adolescenţi. Tocmai de aceea, am considerat oportună colaborarea cu instituţiile specializate ale statului, în special cu Agenţia Naţională Antidrog şi cu Birol de Studii şi Cooperare Internaţională Antidrog, care, în permanenţă, ne-au oferit, prin studiile şi rapoartele întocmite, date privitoare atât la evoluţia fenomenului, cât şi la subiecţii implicaţi. Analiza atentă a acestor date reclamă acum adoptarea unor măsuri legislative ferme, menite, prin componenta lor coercitivă, să combată consumul de droguri.

Nu în cele din urmă, trebuie să invoc şi faptul că astfel de proiecte legislative au constituit obiect de analiză şi reglementare şi pentru alte sisteme de drept, aparţinând unor ţări cu veche tradiţie democratică. Astfel, recent, în Statele Unite a fost adoptat un act normativ care reglementează, în contextul unor măsuri legislative mai ample, şi obligativitatea instituirii testului antidrog.

Iată că, respectânt proporţiile, date în special de extinderea fenomenului, şi Parlamentul României trebuie să dovedească preocupare în adoptarea unei astfel de legi.

Domnul Pavel Cherescu:

"O precizare necesară".

Presa românească - scrisă şi audio-vizuală - a adus la cunoştinţa opiniei publice un eveniment deosebit, petrecut în seara de 21/22 septembrie a.c., în punctul de frontieră de la vama Vărşand din judeţul Arad. Este vorba de cea mai mare captură de ţigări, introduse prin contrabandă de un şofer polonez ce tranzita ţara noastră cu un tir ce transporta, potrivit documentelor ce le-a prezentat la control, cartofi ce proveneau din Grecia.

Trecând peste inexactităţile prezentate de presă, precizăm că la controlul de frontieră al paşaportului şi documentelor de călătorie, efectuat pe sensul de ieşire din ţară, agentul poliţist de frontieră a solicitat organelor vamale controlul mărfii transportate de şoferul polonez. Apoi, agentul poliţist de frontieră şi vameşul au descoperit şi confiscat ţigările de contrabandă, a căror valoare se ridică la peste 10 miliarde de lei, ce vor intra în bugetul statului (sau la peste 30 de miliarde de lei, dacă ar fi fost vândute în ţările vest-europene).

Potrivit prevederilor Codului Vamal, vameşului implicat în această operaţiune îi revine o cotă-parte din suma la care au fost evaluate ţigările confiscate, în cazul prezent, conform relatărilor presei, de 1.000 euro. Cum este însă răsplătit poliţistul de frontieră aflat la originea acestei descoperiri? Primeşte doar mulţumirile superiorilor pentru că şi-a făcut datoria, în timp ce vameşii trag spuza pe turta lor.

În felul acesta, se comite o discriminare, o nedreptate, ce trebuie grabnic înlăturată, pentru a reda celor ce apără fruntariile ţării (la standardele impuse de UE) demnitatea şi drepturile ce li se cuvin. De aceea, propunem ca poliţistul e fronteiră implicat în soluţionarea acestui caz - care a desfăşurat şi până în prezent o activitate apreciată la justa ei valoare de superiorii ierarhici - să fie avansat în grad şi să i se confere unul din ordinele şi medaliile instituite pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în domeniul militar.

Solicit ca propunerile mele să fie aduse la cunoştinţă Preşedinţiei României şi Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Române, pentru a fi transpuse în fapt.

Domnul Nicolae Vasilescu:

"Minerii disponibilizaţi nu mănîncă?!..."

România şi-a definit clar voinţa politică de integrare în Uniunea Europeană. Ca stat candidat la aderare, trebuie să respecte acquis-ul comunitar, preluînd şi aplicînd legislaţia comunitară. Negocierile cu UE au început la 15.02.2000 prin deschiderea a 5 capitole din totalul de 31. Capitolul 14- "Energia", s-a aflat printre primele. Politica Uniunii Europene în domeniul energetic, (avînd drept cauză criza petrolului de la sfîrşitul anilor '60) are în vedere eficientizarea energiei, asigurarea resurselor, flexibilitatea sistemului energetic, precum şi măsuri de evitare a crizelor şi diversificare a formelor de energie. Îndeplinim sarcinile primite, dar cred că ele trebuie să ţină cont şi de repercusiunile asupra celor care reprezintă majoritatea cetăţenilor acestei ţări - muncitorii. Restructurarea energetică este cerută de Uniunea Europeană, ajustarea preţului la energia electrică şi gaze este cerută de FMI, diminuarea impactului social ar trebui să fie cerută de conştiinţa guvernanţilor noştri. Situaţia înregistrată în sistemul energetic, în ultimii ani, face ca, în ţările Uniunii Europene, să nu se poată renunţa încă la "renegatul"cărbune. La noi, procesul de închidere a minelor, impus de Banca Mondială, început în anul 1999, a creat un adevărat "genocid" economic-social şi moral, în zonele respective. Un număr de 155 de localităţi din regiunile miniere depind în proporţie de 50% de veniturile asigurate din activitatea minieră desfăşurată în aceste zone. Închiderea minelor afectează direct situaţia socială şi materială a disponibilizaţilor, influenţînd negativ şi situaţia tinerilor. Aceştia nu au nici o şansă în ceea ce priveşte opţiunea locului de muncă. Au fost cheltuite fonduri imense pentru închiderea minelor, fără a se veni cu alternative la vidul economic creeat în aceste zone.

Există ţări ale Uniunii Europene care continuă să aloce subvenţii mineritului. Este chiar o politică a Uniunii, de a nu se crea o dependenţă totală de importuri, mineritul continuînd să primească un anumit nivel de subvenţii. Directivele Uniunii Europene acceptă respectivele subvenţii pînă în anul 2010, cu flexibilitate şi după acest an.

Dacă restructurarea se impune din exterior, măsurile de diminuare a impactului social ar trebui să constituie o prioritate pentru guvernanţi, preocupaţi prea mult doar de interesele lor personale. Guvernul trebuie să intervină prin măsuri de reglementare şi prin alocare de fonduri orientate spre aceste zone ajunse defavorizate.

Elemente cheie, precum: investiţii în zonă, dezvoltarea de alternative economice durabile, alternativă pentru noi locuri de muncă, reconversie profesională şi acordare de credite fără dobîndă, necesare iniţierii de afaceri pentru disponibilizaţi, sunt doar cîteva puncte care ar trebui prioritar luate în calcul de guvernanţi. Revitalizarea economiei din regiunile miniere afectate, avînd în vedere lipsa unor sectoare complementare alternative activităţii miniere, necesită aplicarea unui management corespunzător acestor regiuni.

Guvernanţii nu ar trebui să desfiinţeze locuri de muncă fără a exista posibilitatea înfiinţării altora noi. Este ştiut faptul că o persoană este cel mai bine protejată social atunci cînd are un loc de muncă sigur. Nu se poate desfiinţa peste noapte un sector al economiei în care este angrenată aproape toată populaţia unei zone, fără a-i oferi protecţie socială sau alternative...

Disponibilizările se fac pe bandă rulantă, ignorîndu-se cu bună ştiinţă faptul că sumele compensatorii primite de aceştia nu ţin o veşnicie.

Prin HG nr.103/2004, Guvernul adoptă unele măsuri pentru restructurarea activităţii de producere a energiei electrice şi termice pe bază de lignit, prin înfiinţarea complexelor energetice Craiova, Turceni, Rovinari, ca societăţi comerciale pe acţiuni de producere a energiei electrice şi termice pe bază de lignit şi de exploatare a minelor şi carierelor de lignit, la care acţionar este statul, prin Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC). Complexele energetice au fost create prin unirea termocentralelor cu minele de cărbune de la care se aprovizionau, din cadrul Companiei Lignitului Oltenia. Cele trei complexe energetice reprezintă cele mai mari termocentrale pe cărbune ale României, fiind şi cele mai eficiente din punct de vedere al costurilor la care produc energie electrică. Spre deosebire de declaraţiile Ministrului Dan Ian Popescu, sindicatele din Oltenia susţin că "înfiinţarea complexurilor a determinat pierderi de peste 1000 miliarde lei". Cu toate că termocentralele nu pot funcţiona fără cărbune, minele se închid ca fiind nerentabile, iar termocentralele sunt nevoite să importe materie primă!!! (ex. Termocentrala Mintia-Deva, care a rămas fără huila de la Petroşani şi a fost nevoită să o importe).

Cei mai importanţi agenţi economici din zona minieră a Olteniei, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia şi Complexele energetice Rovinari şi Turceni, de altfel cele mai mari din ţară, realizează 70% din producţia naţională de lignit energetic şi produc aprox. 40% din energia electrică.

Subliniez acest lucru, ca să nu avem surpriza că şi acestea se vor vinde la fier vechi, ca multe altele. În Valea Jiului scandalurile sunt legate de sărăcia şi nenorocirile zonei. Cu toate acestea, oameni politici zonali adună afaceri pe spatele mineritului. Dacă la cantina Exploatării miniere Vulcan se numără porţiile de mîncare ale minerilor, baronii Văii Jiului fac afaceri de zeci de miliarde, pe spatele întreprinderilor miniere. Utilajele miniere sunt vîndute ca fier vechi la firmele baronilor locali şi vopsite pentru a fi revîndute apoi ca noi, Companiilor Naţionale a Lignitului şi Huilei. Se pare că nici măcar achiziţionarea de cizme, atît de necesare minerilor, nu se face fără comisioane substanţiale. Salariile compensatorii ale celor disponibilizaţi, derulate prin bănci, se face cu încasarea de comisioane fabuloase de către cei care au contribuit la disponibilizarea lor. Slogane electorale, precum : Aproape de oameni!, Pentru oameni!, Împreună cu oamenii!, sunt doar baloane de săpun în campania electorală, ce se sparg o dată cu trecerea acesteia...Guvernanţii nu vor să vadă că prin întreruperea activităţii capacităţilor de producţie în industria minieră, aceasta a devenit principalul generator de şomaj, fiind dintre cele mai afectate zone în ceea ce priveşte creşterea ratei şomajului. Pentru diminuarea dezechilibrului creat ar trebui luate măsuri cu efect imediat, de reconversie a forţei de muncă şi revitalizare a acestor zone prin atragere de investiţii. În actualul context economic, zonele miniere, în special cele din Valea Jiului, sunt regiuni în declin industrial, fapt care ar fi trebui să determine Guvernul să se pregătească pentru plasarea de noi activităţi economice. Toate aceste măsuri antisociale ale Guvernului, evidenţiază faptul că acestuia nu-i pasă de milioanele de oameni rămaşi fără locuri de muncă. Poate că după alegeri va veni un alt Guvern, mult mai capabil şi mai conştient de faptul că nu reprezintă decît un administrator al problemelor cetăţenilor, pe care aceştia au şansa să-l amendeze, din păcate, doar o dată la 4 ani.

Domnul Mircea Costache:

"Blănculescu, poporul, corupţia şi mărarul"

Asistăm în aceste zile la cea mai terifiantă meschinărie guvernamentală de pe mapamond. După ce a înfiinţat un parchet special anticorupţie, întrucât se constatase că celelalte se ocupau asiduu cu promovarea corupţiei, Premierul a mai iniţiat un colectiv artistic inspirat din "Opera de trei parale" pentru a întregi Marele Spectacol de Patomimă pe tema luptei Mafiei cu Corupţia.

Vorba aceea, dacă până mai ieri vorbeam la pereţi, acum vorbim la parchet !

Dar nici cu noua brigadă artistică de la Ministerul Controlului nu ne e ruşine. Bietul Grecea reuşea măcar să-l imite pe Mircea Crişan în Brigada ASE-ului. Graţie faptului că păşise măcar pe scândura scenei, fie şi ca amator, obezul bulbucat, mai deranja cât de cât pe la nivelele superioare ale Cangrenei Combinaţiilor necurate, făcându-se atât de util Guvernului încât a fost pentru o vreme teleportat tocmai pe la Rio de Janeiro. Lui domnu "Nelu Controloru" îi place mai mult aerul de acasă, aşa că se preface că nu găseşte nimic în neregulă prin sferele înalte ale jafului naţional şi, în consecinţă, caută marile escrocherii prin pieţe, pe post de Piedone-Popescu - cel cu 80 de kg de maţe la o litră de creier.

Aşadar, domnul Blănculescu, nu are săracul treabă cu vânzarea pe 1 euro a Fabricii de Autocamioane Braşov către un malayezian, nici cu preluarea la datoria publică a 17.000 de miliarde de la Rafo, a 22.000 de miliarde de la Petromidia, a 5000 de miliarde de la SNTR, nu îl deranjează că Romtelecom-ul, preluat de un OTE cu 2000 de dolari în cont, bagă lunar mâna ilegal în buzunarul cetăţeanului, majorând după bunul plac cu cât vrea şi când vrea "muşchii lui" costul serviciului telefonic, fără avizul Consiliului Concurenţei; uneori şi cu avizul acestuia care, mânjit cu bani grei, îl mai şi iartă pe Romtelecom de uriaşe datorii către buget. După ce că nu se ocupă de "peştii cei mari", de megacorupţia la vârf, de marile afaceri dubioase, care au dus la pulverizarea patrimoniului public şi la apariţia magnaţilor de carton, latifundiarilor, cămătarilor şi a altor clanuri mafiote care au cufundat societatea românească în cea mai neagră mizerie şi în sărăcie lucie, domnul Blănculescu se mai şi vaită că munceşte din greu şi că se expune urmăririi de către mafioţi.

După ce că nu se luptă cu mafia petrolului, a cimentului, a lemnului, a vămilor, a medicamentelor, şi îşi concentrează întregul arsenal al controlului asupra mărarului din pieţe, mai cere şi ajutorul întregului popor, pentru a face front comun. Să-i plătim mai bine pe pensionari cu suma cheltuită de români pe ministerul cu sute de salariaţi, al lui Blănculescu, să se lupte ei cu mafia ridichilor, şi să-l lăsăm pe domnu "Nelu Controloru" să meargă pe urmele lui Grecea, că la noi e comedia prea mare, în timp ce populaţia supusă exterminării nu prea mai are chef de râs. Cu toate astea, chemarea adresată recent de Sinistrul Controlului poporului - să i se alăture în lupta cu mărarul, te face să râzi cu lacrimi şi chiar v-aş îndemna şi eu să râdem împreună, dacă nu m-ar podidi plânsul.

Doamne, proşti ne mai cred idioţii ăştia !

Domnul Kelemen Atilla Bela Ladislau:

"Despăgubire, dar când?"

România a terminat negocierea capitolului 7 - "Agricultura" - cu rezultate mult discutate, dar acceptabile pentru majoritatea locuitorilor României. Doar specialiştii din domeniu discută pe felii cotele obţinute şi pe bună dreptate comentează toată lumea din punct de vedere al priceperii şi cunoştinţelor fiecăruia.

Putem într-adevăr discuta, de exemplu, asupra cotei pentru producţia de lapte, cunoscând faptul că cele 3.300 milioane hl pot să însemne mult sau puţin, puţin doar în raport cu cele 5.000 milioane hl produse în România, sau mult faţă de cele 1.200 milioane hl procesate în ultimul an în ţară.

Aceste discuţii sunt utile şi chiar indispensabile procesului de aderare a României la structurile Europene, la Uniunea Europeană.

Este însă cel puţin ciudat, dacă nu aberant că nimeni nu discută despre despăgubirea acelora care au pierdut de pe o zi pe alta agoniseala unor generaţii succesive, care, o dată cu instaurarea comunismului în România, au ajuns clasa cea mai vitregită şi batjocorită din România postbelică. Şi aici nu este vorba numai de moşierii acelor vremuri, despre care astăzi deja cunoaştem adevărul istoric, că au fost promotorii culturii, sprijinitorii cultelor, ai şcolilor, dar şi despre cele mai harnice grupuri de gospodari, la o adică aşa-zişii chiaburi de adineauri, care prin truda lor zilnică au asigurat prosperitate mediului rural din ţară.

Nedreptatea istorică însă nu a fost reparată în cei 14 ani care au trecut de la evenimentele din 1989. Aceste grupuri nu numai că nu au redobândit avuţia de odinioară, dar nici acele despăgubiri promise de numeroase legi (Legea nr.18/1991, Legea nr.169/1997, Legea nr.1/2000 etc.) nu au fost furnizate celor îndreptăţiţi. Mulţi dintre cei îndreptăţiţi nici nu mai sunt printre noi, alţii se luptă pe coridoarele tribunalelor, în anticamerele primarilor, nu întotdeauna înţelegători, pentru dreptatea lor.

Consider că noua reglementare de despăgubire anunţată de Guvern ar trebui să rezolve, poate în ultima clipă, situaţia celor vitregiţi de soartă şi de legi, ca intrarea - atât de mult dorită de noi toţi - în UE să ne găsească într-o situaţie dreaptă şi echitabilă pentru toţi locuitorii acestei ţări, indiferent de naţionalitate şi de apartenenţă politică.

Exprim speranţa că aceste despăgubiri vor ţine cont de realităţile României din 2004, că or să dea satisfacţie celor chinuiţi şi batjocoriţi şi vor reinstaura legalitatea şi dreptatea mult dorită de toţi cetăţenii României.

Domnul Adrian Gurzău:

Ca membru al Comisiei parlamentare pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă sunt unul dintre acei parlamentari care au respins raportul anual de activitate al Societăţii Române de Televiziune. Raportul nu a fost aprobat de către comisiile reunite (Cameră şi Senat), el va fi prezentat marţi în plenul Parlamentului şi va fi supus la vot şi acolo.

Dacă raportul nu va fi admis de Parlament, conform procedurii, Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Televiziune va trebui să-şi încheie mandatul şi să se aleagă un nou consiliu de administraţie.

După ce a căzut miercuri la votul pe comisii acest raport, conducerea TVR a început o acţiune concertată de discreditare, pe postul public de televiziune, a acelor parlamentari care au votat împotriva raportului. În două seri la rând, la jurnalul cu cea mai mare audienţă, TVR a prezentat un material în care se explica naţiunii faptul că parlamentarii care s-au opus raportului sunt fie personaje controversate, fie "iluştri necunoscuţi", cu firme datornice în spate.

Reporterii TVR de la Cluj au fost trimişi să afle ce firme are Adrian Gurzău, şi tot ce poate fi compromiţător în legătură cu ele.

Ca urmare a acestor evenimente, fac următoarele precizări:

1. Consider acţiunea TVR ca pe o încălcare gravă a principiilor democraţiei. TVR a demonstrat prin materialul dat publicităţii că, deşi este obligată, conform legii, să se supună controlului parlamentar - fiind o instituţie care funcţionează pe bani publici - nu recunoaşte autoritatea Parlamentului: a prezentat lucrurile ca şi cum un parlamentar care a scris poezii despre Ceauşescu sau are o firmă cu datorii nu poate avea o opinie incomodă la adresa TVR.

Consider acest mod de a privi lucrurile un pericol extrem la adresa principiilor fundamentale ale democraţiei: un parlamentar este reprezentantul voinţei unui electorat, indiferent ce a făcut el în tinereţe şi ce datorii are, votul lui din Parlament este un drept şi o obligaţie.

Dacă votul său este pro sau contra, acest lucru nu poate fi atacat, contestat sau reproşat de nimeni. Aceasta este expresia democraţiei, a libertăţii de exprimare, iar dacă cineva se răzbună pentru votul negativ pe care l-a primit, înseamnă că nu a înţeles ce înseamnă democraţia, nu cunoaşte legile ţării şi nu este demn de a ocupa o funcţie de responsabilitate publică.

2. Ce a făcut televiziunea română după ce s-a supărat pe acei parlamentari care nu au acceptat raportul este un grav abuz în funcţie, abuz de care domnul Nicolau se face vinovat. Nu îi este permis nimănui să se răzbune pe cineva care a votat cum nu i-a convenit lui folosindu-se de o armă extraordinară cum este televiziunea publică, instituţie care trăieşte din banii acestui popor.

Aceiaşi români care îl plătesc din buzunarul lor pe domnul Nicolau şi toată instituţia, i-au votat şi pe parlamentari. Este o chestiune de bun simţ elementar să nu foloseşti posibilităţile oferite de o instituţie publică în scopul răzbunării şi al intimidării.

3. Acţiunea TVR de defăimare a opozanţilor poartă toate caracteristicile unui şantaj la adresa Parlamentului României. Marţi, 29 septembrie, urmează votul în plen asupra raportului Societăţii Române de Televiziune, iar mesajul transmis de TVR a fost: dacă nu votaţi pro, vă putem face şi vouă ce le-am făcut celorlalţi, dacă nu acceptaţi ce noi dorim, vă putem lovi dur, la jurnalul de maximă audienţă (despre oricine se poate găsi, cu strădanii plătite din banii publici, ceva care să pară compromiţător!)

Salutăm orice demers de demascare a faptelor de corupţie sau imoralitate ale politicienilor sau demnitarilor români, dar nu ca o răzbunare sau ca o ameninţare. Informaţiile compromiţătoare despre politicieni ar trebui făcute publice în campaniile electorale atunci când electoratul aşteaptă să fie informat, pentru a alege în cunoştinţă de cauză.

Dacă TVR ţine în rezervă imaginile compromiţătoare despre un poet ceauşist, pe care le scoate din arhivă când acesta devine senator şi votează cum nu-i place conducerii televiziunii, aceasta este o practică condamnabilă, de şantaj şi răzbunare.

Televiziunea publică nu are voie să facă aşa ceva, ea nu este un post privat, pe care să-l folosească patronul după bunul lui plac. Îi place sau nu de deputatul care printr-un sistem democratic a ajuns în Parlament, domnul Nicolau trebuie să-i respecte votul, pentru că altfel îşi bate joc de Constituţia ţării, îşi bate joc de democraţie. Denigrând public persoana care a votat împotriva ta şi spunând explicit din ce cauză o faci, îi conteşti public votul, ceea ce nu este permis.

Îi cer domnului director Nicolau şi departamentului de ştiri, dreptul la replică. Doresc ca la jurnalul de luni seara, la aceeaşi oră la care a fost prezentat materialul defăimător, pe o durată ce însumează timpul celor trei transmisii (pe programul 1 şi 2) să-mi fie prezentat comunicatul ca drept la replică.

Îi voi adresa domnului Jonathan Scheele o scrisoare deschisă în care îi voi prezenta acest caz de atac flagrant la adresa democraţiei, semn că sistemul democratic din România nu funcţionează.

Doamna Amalia Bălăşoiu:

"Sibiu - Capitala Europeană a Culturii în anul 2007"

Acţiunile derulate în cursul acestui an sunt tot mai concludente şi încurajatoare în ce priveşte aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană. Pe măsură ce timpul se scurge, noi capitole, cele mai multe cu caracter economic, sunt încheiate de ţara noastră cu prestigiosul organism internaţional.

La sfârşitul primăverii acestui an, în urma vizitei ministrului român al culturii şi cultelor, academicianul Răzvan Theodorescu, în Belgia şi Luxemburg, ţara noastră a mai primit o confirmare a justeţii politicii sale, atât interne, cât şi externe, de data aceasta pe linie culturală.

Astfel, Consiliul Miniştrilor Culturii, Educaţiei şi Tineretului din Uniunea Europeană a votat în unanimitate acordarea statutului de "Capitală Europeană a Culturii" municipiului Sibiu, alături de Luxemburg pentru anul 2007.

Această decizie care leagă Sibiul de Luxemburg într-un solid dialog cultural reprezintă recunoaşterea - aşa cum se precizează şi în comunicatul dat publicităţii în urma vizitei ministrului român -importanţei valorilor culturale româneşti pentru spaţiul cultural european.

O coincidenţă fericită face ca importanţa deciziei mai sus- amintite să fie cu atât mai mare cu cât Sibiul urmează să devină capitala culturală a Europei exact în anul în care România va fi primită în U.E. Este o dovadă a contribuţiei aduse de ţara noastră şi în acest domeniu la îmbogăţirea patrimoniului european prin istoria, tradiţiile şi prin valorile sale artistice.

Fără îndoială că această recunoaştere este de natură să ne aducă multe bucurii şi satisfacţii, nouă tuturor, iar mie, ca sibiancă, în mod special. În acelaşi timp însă, această decizie implică o responsabilitate cu totul specială.

Se impune a fi evidenţiat faptul că s-a stabilit un program de manifestări culturale pentru prima parte a anului 2005, când sub preşedinţia luxemburgheză a Uniunii Europene va fi semnat tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană.

În vederea realizări aceluiaşi obiectiv, pentru manifestările prevăzute a se derula în anul 2007 s-a convenit crearea unei Comisii comune româno-luxemburgheze.

Trebuie apreciat efortul Guvernului Adrian Năstase (prin miniştrii săi), al Preşedinţiei României şi al diplomaţiei româneşti care au reuşit să obţină de la Uniunea Europeană recunoaşterea importanţei pe care România o are în ansamblul patrimoniului cultural comun european, prin această desemnare a municipiului Sibiu în anul 2007 drept "Capitala Europeană a Culturii".

Domnul Corneliu Ciontu:

Urez tuturor o zi pe voia dumneavoastră.

(În continuare, lucrările şedinţei au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Tudor Mohora şi Puiu Haşotti, secretari.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Destul de încurajatoare prezenţa în sală, cu condiţia să mai vină şi alţii de pe holuri.

Cu această remarcă, daţi-mi voie să declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor.

Vă anunţ că din cei 345 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa 280, absenţi sunt 65, participă la alte acţiuni parlamentare 28.

Rog pe cei care constituie diferenţa de la 280 la numărul celor din sală, să poftească foarte curând alături de noi.

Până la începerea parcurgerii listei cuprinzând proiectele de lega supuse votului final, daţi-mi voie să supun aprobării dumneavoastră Comisia de mediere la Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei. Sunt propuşi deputaţii: Ioan Bivolaru, Aurelia Vasile, Gheorghe Marin, P.S.D.; Ion Mocioi şi Ioan Miclea, P.R.M.; Marin Anton, P.N.L. şi Iuliu Vida, U.D.M.R.

Dacă sunteţi de acord cu această compunere?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Înainte de începerea votului, v-aş ruga să-mi permiteţi să-i ofer cuvântul domnului ministru Şerban, ministru pentru relaţia cu Parlamentul, care doreşte să facă o precizare.

Domnul Nicolae Şerban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În legătură cu incidentul creat în Parlament referitor la o declaraţie semnată de mine vineri şi preluată de mass-media, aş dori să fac câteva precizări.

În primul rând, regret că o frază din comunicatul pe care eu l-am semnat vineri a fost considerată ofensatoare de către deputaţii P.N.L.-P.D. Nu a fost în intenţia mea şi nici nu m-am adresat persoanelor. M-am referit la o scrisoare, la un demers şi, dacă nu am găsit, să spunem, expresia cea mai potrivită şi acest lucru a fost considerat ofensator, eu sunt gata să-mi prezint scuzele.

Ca ministru ... (Rumoare, vociferări în Grupurile parlamentare ale P.N.L. şi P.D.)

Bun. Îmi cer scuze dacă ...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Nu impuneţi vorbele pe care doriţi dumneavoastră să le auziţi.

(Rumoare, vociferări în Grupurile parlamentare ale P.N.L. şi P.D.)

Ca ministru pentru relaţia cu Parlamentul, aş fi ultima persoană care să-mi doresc o disfuncţionalitate în cadrul vreuneia din Camerele Parlamentului şi, aşa cum am spus, regret faptul că deputaţii P.N.L.-P.D. au considerat ofensatoare o frază din declaraţia mea. O regret, îmi prezint scuzele, dacă acest lucru ajută la renormalizarea activităţii parlamentare, şi vă asigur că niciodată nu am să fac declaraţii ofensatoare sau insultătoare la adresa unor persoane respectabile şi având mandatul electoratului, indiferent de partidul din care provin.

Bănuiesc că acest lucru este suficient.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Stimaţi colegi,

Rog toţi colegii de pe culoare să poftească în sală. Rog încă o dată colegii din alte locaţii ale Parlamentului să poftească în sala de şedinţă, pentru a nu fi nevoit să începem cu apelul nominal.

Stimaţi colegi,

Rugămintea este ca să nu mai ieşiţi din sală, cei care suntem şi suntem suficienţi deocamdată.

1. Raportul de mediere la Proiectul de Lege privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical; lege ordinară.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

249 de voturi pentru şi o abţinere, nici un vot împotrivă.

Adoptat raportul.

2. Raportul de mediere la Proiectul de Lege privind statutul profesional specific medicului de medicină a muncii. În acest caz, avem de-a face cu o lege organică.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

250 de voturi pentru, nici un vot contra, nici o abţinere.

Adoptat.

3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.55/2004 privind unele măsuri financiare în vederea acordării ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei; lege ordinară.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor 250 de deputaţi prezenţi.

4. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.16/2000 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice; lege ordinară.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

250 de voturi pentru, nici un vot contra, nici o abţinere.

5. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.50/2004 pentru reglementarea unor măsuri cu privire la finalizarea privatizării unor societăţi comerciale aflate în dificultate; lege ordinară.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

220 de voturi pentru, 30 împotrivă, abţineri nu sunt.

Adoptat.

6. Propunerea legislativă privind declararea ca oraş a comunei Răcari, judeţul Dâmboviţa.

Comisia a propus respingerea.

Cine este de acord cu această soluţie? 245 de voturi pentru.

Împotrivă? 4 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Vă mulţumesc.

7. Propunerea legislativă privind Statutul autonomiei personale a comunităţii mghiare din România. Se propune respingerea.

Cine este pentru? 235 de voturi pentru respingere.

Împotrivă? 9 voturi împotriva respingerii.

Abţineri? O abţinere.

Cu 235 de voturi pentru, 9 voturi împotrivă, o abţinere s-a respins propunerea legislativă.

8. Propunerea legislativă privind Legea-cadru a autonomiei personale a comunităţilor naţionale.

Domnul deputat Bolcaş doreşte să explice votul negativ al Partidului România Mare.

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am simţit nevoia să explic acest vot, pentru că propunerea legislativă, aceasta şi următoarea, iniţiată de deputaţi aparţinând Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, continuă seria provocărilor antinaţionale iniţiate de acest grup de deputaţi.

Independent de desolidarizarea formală şi personală a unora dintre ei, aceştia sunt deputaţi ai acestei uniuni şi poartă, într-adevăr, mesajul uniunii care a început cu contestarea caracterului de stat naţional al statului român în procesul de revizuire a Constituţiei, continuând cu proiectul de autonomie a ţinutului secuiesc şi continuând şi cu aceste proiecte de lege care ne jignesc în fermitatea noastră şi în demnitatea noastră naţională.

Mi-am adus aminte că în anii '63 după Hristos, Cicero, intrând în Senatul Romei, unde se ştia că senatorul Catilina complotează împotriva republicii, a spus: Quosque tandem abutere Catilina pacientia nostra? Iar, în traducere pentru noi: "Câţi vor mai abuza, reprezentanţii U.D.M.R.-ului, de bună-voinţa noastră?" Explicarea votului într-o frază: am ridicat mâna ca să votăm împotriva unui asemenea proiect de lege, am ridicat mâna ca să dăm o palmă celor care încearcă să ne jignească în Parlamentul României.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Îmi cer scuze. Explicarea votului o pot face grupurile parlamentare.

Domnul Sever Meşca (din sală):

Domnule preşedinte, este vorba de o eroare istorică!

Domnul Valer Dorneanu:

Nu vă supăraţi, este vorba de o explicare a votului. În faza aceasta, se dă cuvântul exclusiv pentru explicarea votului.

Vă rog să mă înţelegeţi.

Domnul Sever Meşca (din sală):

Atunci, daţi-mi cuvântul pe procedură!

Domnul Valer Dorneanu:

Procedură. Poftiţi. Procedura, la votul final, numai în regulamentul dumneavoastră este.

Da, poftiţi.

Domnul Sever Meşca:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că poate fi considerată procedură o punere la punct. Dacă toţi ne mai aducem aminte bine istoria, Cicero, care era contemporan cu Cezar, a trăit înainte de Hristos. În rest, toate sunt cum le vrea domnul deputat Bolcaş.

Domnul Valer Dorneanu:

8. Propunerea legislativă privind Legea-cadru a autonomiei personale a comunităţilor naţionale.

Comisia a propus respingerea.

Cine este pentru această soluţie? 209 voturi pentru.

Împotrivă? Două voturi împotrivă.

Abţinerti? Nici un vot.

Constat că Grupul parlamentar al PRM-ului nu a votat în nici un fel, nici pentru, nici împotrivă, nici nu s-a abţinut.

9. Propunerea legislativă pentru abrogarea alin.(8) al art.9 din Legea nr.112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului. Lege cu caracter organic. S-a propus aici respingerea.

Cine este pentru? 191 voturi pentru respingere.

Voturi împotrivă? 35 de voturi.

Abţineri? Nu sunt.

10. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii.nr.115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere, modificată prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Lege cu caracter organic. Se propune respingerea.

Cine este pentru respingere?

Da, poftiţi, domnule Pleşa.

Domnul Eugen Lucian Pleşa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt unii care...

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog să explicaţi votul, lăsaţi-i pe unii, că nu dialogaţi cu sala. Aş vrea să explicaţi votul dumneavoastră.

Domnul Eugen Lucian Pleşa:

Nu, nu. Sunt unii care văd că le iese curajul turmei prin urechi.

Domnule preşedinte,

Am vrut să explic votul nostru, pentru că toate demersurile legislative, de discutare, de când am lansat această propunere legislativă, toate s-au făcut superficial, în bătaie de joc, cu toate că respectiva propunere legislativă are un caracter tehnic, legat de abc-ul justiţiei în România. Nu există unii mai proprietari decât alţii. Nu există o proprietate mai proprietate decât altele, cu drepturi mai multe. De aceea, când s-a discutat în comisie, au fost 4 membri în comisie etc, asta am vrut să ştie plenul Camerei, colegii mei, că acest lucru care ţine de o punere de acord legislativă în ţara românească a fost supus batjocurii.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

10. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii.nr.115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere, modificată prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Lege cu caracter organic. Se propune respingerea.

Cine este pentru această soluţie? 230 de voturi pentru respingere.

Voturi împotrivă? 8 voturi contra.

Abţineri? Nu sunt. Respinsă propunerea cu 230 pentru şi 8 voturi contra.

11. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere, modificată şi compelta6tă prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările ulterioare. Lege cu caracter organic.

De asemenea, comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru respingere? 230 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 10 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Respinsă propunerea cu 230 voturi pentru, 10 împotrivă.

12. Propunerea legislativă privind protecţia copiilor în materia adopţiilor internaţionale. Lege cu caracter organic.

S-a propus respingerea.

Cine este pentru? 215 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 8 abţineri.

Respinsă propunerea.

13. Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea art.81 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Lege cu caracter organic.

Se propune respingere.

Cine este pentru? 205 voturi pentru respingere.

Voturi împotrivă? 42 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Respinsă cu 205 voturi pentru, 42 de voturi împotrivă.

Poftiţi, doamna deputat.

Doamna Maria Apostolescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş vrea să explic votul de împotriva respingerii al deputaţilor PRM. Am votat împotrivă, întrucât este o lege propusă de noi, dar nu pentru aceasta, ci pentru că ea a fost propusă în februarie 2003 şi, în decurs de circa 20 de luni, nu s-a găsit timp să fie discutată, mai ales că în această perioadă se derula recorelarea pensiilor care, se ştie, că s-a petrecut pe o perioadă de 3 ani în 6 etape, ultima etapă înfăptuindu-se, acum, în iulie. Deci, de aceea, am votat împotrivă. Şi aş mai vrea să adaug recorelare care a înşelat, a dus cu vorba milioane de pensionari.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

15. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 400/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii nr.18/1991, republicată, precum şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. nr.102/2001. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru această soluţie? 198 voturi pentru respingere.

Voturi împotrivă? 14 voturi împotriva respingerii.

Abţineri? 15 abţineri.

Respinsă propunerea cu 198 voturi pentru, 14 voturi împotrivă, 15 abţineri.

Am sărit peste pct.14, Propunerea legislativă pentru modificarea anexei nr.1 la Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Lege cu caracter organic. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 195 voturi pentru respingere.

Voturi împotrivă? 43 voturi împotriva respingerii.

Abţineri? Nu sunt.

Domnul Ludovic Mardari doreşte să explice votul PRM-ului.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iniţiatorii propunerii legislative anterioare au dorit să înlăture o prevedere aberantă din Legea fondului funciar nr.18/1991 referitoare la taxa pentru scoaterea din circuitul agricol.

Despre ce este vorba. Un cetăţean care are un teren aflat în intravilane extins sau în extravilan şi doreşte să construiască ceva, dacă respectivul teren a fost dobândit prin moştenire sau reconstituirea proprietăţii plăteşte o taxă rezonabilă de 30-40 sau 50 de mii de lei pe metrul pătrat, funcţie de clasa de fertilitate a solului. Dacă terenul în cauză a fost obţinut prin cumpărare, taxa în discuţie devine enormă, de 10 ori mai mare. Această diferenţiere a taxei, funcţie de modul de dobândire a proprietăţii nu are nici o justificare. Dimpotrivă, este neconstituţională. Art.16, alin.1 din Constituţie prevede: "Toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii, fără privilegii sau discriminări". Cei mai afectaţi sunt agenţii economici care preferă să renunţe la investiţii decât să plătească o taxă care reprezintă de 3-4 ori valoarea de cumpărare a terenului. Iată de ce, Grupul parlamentar al Partidului România Mare a votat împotriva respingerii propunerii legislative anterioare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi noi vă mulţumim.

16. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.40 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor. Comisia a propus respingerea.

Cine este pentru această soluţie? 198 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 42 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Respins cu 198 pentru, 42 contra.

Poftiţi. Grupul PRM doreşte să explice votul.

Domnul Gheorghe Dinu:

Iniţiativa asta legislativă a suportat, ca să spun aşa, mai multe faze. Am fost la Senat. Comisia economică care o avea în discuţie pe fond, la început a aprobat-o şi pentru un viciu de formă, de redactare a unei fraze, chemat fiind înapoi a supus-o din nou la vot ca să mi-o respingă. În Camera Deputaţilor, cam de 4 săptămâni este trecută pe locul 24-25-30-35 încolo, în aşa fel încât în fiecare săptămână nu-i venea rândul, a fost mutată. Acum o văd la votul final.

În esenţă, este vorba de faptul că am vrut să venim în faţa oamenilor, a celor din pătura mijlocie, care îşi pot permite să mai aibă încă o Dacie de 10 ani de zile, nu la Jeep-uri, nu la limuzine şi care se distrug în asfaltul sau în carosabilul neîntreţinut de către administraţiile publice locale. Iniţiativa respectivă... am vrut ca primarul, consiliile locale să fie responsabile pentru distrugerea maşinilor din vina neîntreţinerii carosabilului. Să nu-şi închipuie cineva că intrând în Uniunea Europeană vor veni străinii şi-şi vor cocoşa maşinile pe carosabilul românesc fără ca nimeni să plătească. Iată, aţi câştigat alegerile locale, mă refer la alianţa D.A. ca şi PSD-ul. Era momentul acum să arătaţi că între vorbe şi fapte nu există diferenţe. Trebuia să aprobaţi această iniţiativă legislativă care stipula faptul că primarii şi respectiv consilierii locali sunt vinovaţi pentru distrugerea maşinilor, urmare a neîntreţinerii carosabilului.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

17. Propunerea legislativă privind înlocuirea sau transformarea motoarelor diesel poluante aflate în funcţiune cu motoare Euro2 sau Euro3 pentru autocamioane, autobuze, autocare, autobasculante şi autotractoare aflate în circulaţie. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru această soluţie? 225 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptată propunerea de respingere.

18. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea Imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru această soluţie? 225 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Respinsă propunerea.

19. Propunerea legislativă pentru modificare aşi completarea unor prevederi din Cartea II, Titlul I din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Lege cu caracter organic.

Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Tot 225 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Două voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

20. Propunerea legislativă pentru modificare a şi completarea Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de faceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Lege cu caracter organic.

Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 222 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 7 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Respinsă propunerea.

21. Propunerea legislativă privind utilizarea veniturilor din privatizare. Se propune respingerea.

Cine este pentru această soluţie? 192 voturi pentru respingere.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 44 de abţineri.

Respinsă propunerea.

22. Proiectul de Lege privind fondurile de pensii administrate privat.

Preşedintele Grupului parlamentar al PRM doreşte să explice votul.

Aveţi cuvântul.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

E datoria noastră să explicăm o abţinere la o lege aşa de importantă. Într-adevăr, reglementarea repartizării veniturilor din privatizare este necesară, dar nu în condiţiile şi în cadrele propuse de către această lege. Urmează să o dezbatem în cadrul unui alt proiect legislativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

23. Proiectul de Lege privind Ordinul Bărbăţie şi Credinţă. Lege ordinară.

Cine este pentru? 225 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat proiectul.

24. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.150/2004 privind siguranţa alimentelor. Lege ordinară.

Cine este pentru? 220 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat proiectul.

25. Proiectul de Lege privind protecţia civilă. Lege organică.

Cine este pentru? 225 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

26. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 62/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor. Lege ordinară.

Cine este pentru? 225 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat proiectul.

27. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare. Lege ordinară.

Cine este pentru? 220 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

28. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 54/2004 pentru modificarea art.6 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr. 82/2000 privind autorizarea agenţilor economici care desfăşoară activităţi de reparaţii, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucţie a vehiculelor rutiere, precum şi de dezmembrare a vehiculelor uzate. Lege ordinară.

Cine este pentru? 225 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

29. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 46/2004 privind modificarea art. 37 din Ordonanţa Guvernului nr. nr.44/1997 privind transporturilor rutiere. Lege ordinară.

Cine este pentru? 225 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

30. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Lege cu caracter organic.

Cine este pentru? 183 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 52 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat cu 183 de voturi pentru, 52 voturi împotrivă, nici o abţinere.

31. Proiectul de Lege privind înfiinţarea şi organizarea în cadrul Ministerului Public, al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. Lege cu caracter organic.

Cine este pentru? 219 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt, dar sunt şi voturi neexprimate.

Adoptat.

32. Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei între România şi Republica Estonia pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti la 23 octombrie 2003. Lege ordinară.

Cine este pentru? 225 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

33. Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei între România şi Republica Federală Democrată Etiopia pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şipe capital, semnată la Bucureşti la 6 noiembrie 2004. Lege ordinară.

Cine este pentru? 225 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

34. Proiectul de lege pentru ratificarea Convenţiei între România şi Canada pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Ottawa la 8 aprilie 2004. Lege ordinară.

Cine este pentru? 225 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

35. Proiectul de Lege pentru a probarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2004 pentru completarea art.22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2003 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar. Lege ordinară.

Cine este pentru? 225 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

36. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2004 pentru modificarea alin.1 al art.II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2003 pentru modificarea legiinr.141/1997 privind Codul vamal al României şi a art.16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice. Lege ordinară.

Cine este pentru? 225 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Numai puţin, întreb încă o dată, la acest proiect de lege, cine este pentru? 183 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 54 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat proiectul cu 183 pentru, 54 împotrivă, nici o abţinere.

37. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.132/1997 privind rechizitele de bunuri şi prestările de servicii în interese publice. Lege cu caracter organic.

Cine este pentru? 215 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 15 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

38. Proiectul de Lege privind activitatea hidrografică maritimă. Lege ordinară.

Cine este pentru? 217 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

39. Proiectul de Lege pentru completarea Legii 752/2001 privind organizarea şi funcţionarea Academiei române. Lege cu caracter organic.

Cine este pentru? 227 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

40. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 58/2004 privind înfiinţarea Centrului Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară - CENAFER. Lege ordinară.

Cine este pentru? 227 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

41. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţa Guvernului nr. 61/2004 pentru modificarea alin.1 al art.1 din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome. Lege ordinară.

Cine este pentru? 185 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 49 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat cu 185 de voturi pentru, 49 voturi împotrivă, nici o abţinere.

Domnul Bolcaş doreşte să explice votul.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu explic votul. Este o problemă de procedură.

Domnule preşedinte,

Reprezentanţii majorităţii sunt aşa de siguri că li se adoptă proiectele de lege, încât nu se mai ostenesc ca să ridice mâna. Eu consider o atitudine şi necolegială şi jignitoare faţă de noi.

În aceste condiţii, vă solicit renumărarea votului pe care îl contest.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte, în principiu, aveţi dreptate, o să supun din nou votului acest proiect, dar vreau să mai semnalez că aproape şi în celelalte grupuri am văzut de multe ori voturi neexprimate.

Vă rog, în aceste condiţii, pe toţi să participaţi la vot şi să vă exprimaţi vizibil votul dumneavoastră faţă de un anumit proiect.

Deci la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 61/2004.

Cine este pentru? 183 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 67 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat cu 183 pentru, 67 voturi împotrivă, nici o abţinere.

42. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/1998 privind constituirea şi funcţionarea fondurilor cu capital de risc. Lege ordinară.

Cine este pentru? 215 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 10 abţineri. Nici un vot contra. Adoptat raportul cu 205 voturi pentru, nici un vot contra, 10 abţineri.

43. Proiectul de Lege pentru ratificarea Aranjamentului stand-by de tip preventiv dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, convenit la Bucureşti şi la Washington, prin Scrisoarea Primului Ministru al României şi a Băncii Naţionale a României din 22 iunie 2004 şi Decizia Consiliului Executiv al Fondului Monetar Internaţional din 7 iulie 2004, a Memorandumului de politici economice şi financiare pentru perioada 2004-2006 precum şi a Memorandumului tehnic de înţelegere. Lege ordinară.

Cine este pentru? 183 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 18 voturi contra.

Abţineri? 50 de abţineri.

S-a adoptat proiectul cu 183 pentru, 18 contra, 50 abţineri.

Domnul Nicolăescu doreşte să explice votul PNL-ului.

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Stimaţi colegi,

Din păcate, acest proiect de lege a trecut prin Parlament fără să îl ia nimeni în consideraţie. Toată lumea a considerat că fiind un acont cu FMI el trebuie să treacă fără nici un fel de observaţie.

Din nefericire, prin acest acord se întâmplă foarte multe lucruri grave.

În primul rând este deosebit de important faptul că un guvern care, probabil, şi eu sper de la anul, nu va mai fi la guvernare, angajează România. Şi acum, prin votul Parlamentului va trebui să suportăm consecinţele acestui acord şi pentru perioada următoare.

În al doilea rând, sunt foarte multe politici restrictive care n-au nici o legătură cu România astăzi şi sunt făcute special ca să acorde credibilitate acestui guvern. Dar, ele foarte multe din aceste prevederi nu fac nimic bun, ci dimpotrivă, restricţionează în bună măsură ceea ce până acum s-a câştigat.

Şi, în al treilea rând, cred că modalitatea prin care s-a realizat acest acord este departe de ceea ce avea România pe termen mediu şi lung.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

45. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 51/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România. Lege ordinară.

Cine este pentru? 215 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 11 abţineri.

Am sărit peste proiectul de la pct.44. Deci pct.45 s-a adoptat cu 215 voturi pentru, 11 abţineri, nici un vot contra.

44. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supraveghere a asigurărilor. Lege organică.

Cine este pentru? 216 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Abţineri? 18 abţineri.

Adoptat proiectul cu 216 voturi pentru, 18 abţineri, nici un vot contra.

46. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţa Guvernului nr. 60/2004 privind reglementările referitoare la construirea, întreţinerea, repararea şi exploatarea căilor ferate, altele decât cele administrate de Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. - S.A. Lege ordinară.

Cine este pentru? 221 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? 18 abţineri.

Adoptat cu acest scor.

Din partea staffului mi se semnalează că am sărit peste pct.22. Proiectul de Lege privind fondurile de pensii administrate privat. Lege cu caracter organic.

Cine este pentru? 220 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 19 abţineri.

Cu 220 voturi pentru, iun vot împotrivă, 19 abţineri, s-a adoptat şi acest proiect de lege.

Vă rog să constataţi că am parcurs întreaga listă de vot.

Vă mulţumesc pentru prezentă şi vă invit să rămâneţi în continuare pentru derularea şedinţei comune.

Peste 5 minute putem începe şedinţa, timp în care invităm pe colegii noştri senatori să poftească în sală.

V-aş ruga, stimaţi colegi deputaţi, să salutăm prezenţa în sală a membrilor comisiilor de agricultură din Senatul Italiei şi din Camera Deputaţilor. (Aplauze.)

Lucrările s-au încheiat la ora 11,15.