Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Ovidiu Cameliu Petrescu şi Nicolae Leonăchescu, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Credeam că aţi intrat în campania electorală, dar văd că nu vă lăsaţi. Începem deci cu partea de intervenţii.

Domnul deputat Bentu. Urmează domnul deputat Moisoiu.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de azi se numeşte: "SAPARD".

"Special accesion programm for a agricultural and rural development" este denumirea în limba engleză a unui ajutor public venit din partea Uniunii Europene. Sigla, deja substantivizată, are o circulaţie foarte consistentă, alături de altele, beneficiare ale unui indice înalt de notorietate, la fel de implementat în limbajul curent: "ISPA PHARE".

Contribuţia Guvernului României este de 25%, iar a Uniunii Europene de 75% din valoarea alocării. Structurat pe priorităţi, programul se referă la îmbunătăţirea competitivităţii în prelucrarea produselor agricole şi piscicole, îmbunătăţirea infrastructurilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală, dezvoltarea economiei rurale şi dezvoltarea resurselor umane. Chiar dacă prezentarea de faţă este relativ tehnică, ea are capacitatea de a sublinia modul în care Guvernul României şi ministerul de resort se implică în gestionarea acestor fonduri.

investiţii aparţinând măsurii 2.1., ce vizează dezvoltarea şi îmbunătăţirea drumurilor, alimentării cu apă şi canalizării în sistem centralizat în zonele rurale se află în diferite faze de derulare şi în judeţul Vaslui.

Astfel, până în decembrie 2003, s-au încheiat 7 proiecte de modernizare a 42 km. de drumuri comunale, de care beneficiază 16 localităţi. Valoarea lucrărilor depăşeşte 5,8 milioane euro.

În curs de execuţie se află alte lucrări, între care se remarcă staţii de epurare şi sisteme de alimentare cu apă în 6 localităţi. Proiectele eligibile cu fonduri disponibile sunt în număr de 6, valoarea acestora fiind de 4,3 milioane euro.

Am simţit nevoia de a face această prezentare statistică pentru a contribui la demantelarea unei imagini care devine tot mai anacronică pentru judeţul Vaslui, aceea de unitate administrativ-teritorială în ansamblul său defavorizat. Sunt realizări notabile şi în alte sectoare de activitate, care vor putea fi amplificate şi prin înţelegerea necesităţii unei continuităţi la guvernarea Partidului Social Democrat, pentru o Românie cu adevărat europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu.

Va urma domnul Gheorghe Firczak.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi este intitulată "Reorganizarea unor unităţi şcolare şi autonomia maghiarilor".

Marţi, 12 octombrie a.c., în plenul Camerei Deputaţilor, U.D.M.R. a ieşit la atac la baionetă; mai întâi prin deputatul Kerekes Karoly şi apoi prin deputatul Borbély László, încercând să motiveze platforma electorală "Dialog pentru autonomie", prin faptul că unul din cei doi directori şcolari maghiari ai şcolilor din municipiul Târgu-Mureş, a fost schimbat din funcţie ca urmare a faptului că reorganizând reţeaua şcolară, în scopul reducerii cheltuielilor de personal, unul a fost numit director adjunct la unitatea şcolară nou rezultată. Lăsând la o parte faptul că după cum spunea chiar domnia sa, "... pedagogii de naţionalitate maghiară nu vor şi nu pot să-şi asume riscul de a fi eliberaţi dintr-o funcţie de conducere ...", domnul deputat Kerekes mai găseşte o explicaţie: "În cadrul protocolului pe anul 2003 privind colaborarea dintre organizaţiile judeţene P.S.D. şi U.D.M.R., capitolul învăţământ prevede consultarea specialiştilor care reprezintă interesele minorităţilor naţionale în problema reorganizării unităţilor şcolare. Pe anul 2004, un astfel de protocol nu a mai fost semnat, considerându-se probabil că treburile vor merge bine, "ca unse", şi fără acest document."

Iată o recunoaştere a politicii parşive pe care U.D.M.R. şi P.S.D. o practică! Ce nu spune domnul Kerekes este faptul că persoana la care face referire, profesorul Andrássy Árpád, este cunoscut că, dând dovadă de un management defectuos în funcţia pe care a deţinut-o ca director al fostei Şcoli Generale nr.7 din Târgu-Mureş, are dosarul de cercetare penală cu nr.736/A/2003, pentru închirierea fără un contract scris, a unei săli de clasă în suprafaţă de 48 m", mult discutatei grupări M.I.S.A., încasând, în perioada ianuarie 2001-iunie 2003, o sumă de 17.814.850 lei, sumă ce nu a fost înregistrată în contabilitatea centrului bugetar şi nici în bilanţul contabil, şi pentru care nu există nici un document scris privind modul de cheltuire. Oare un asemenea management ca al domnului Andrássy Árpád, se încadrează în prevederile art. 21 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, care stipulează: "Funcţiile de director şi de director adjunct vor fi ocupate de personal didactic titular,...care se distinge prin calităţi profesionale, manageriale şi morale"? În plus, deşi a ocupat timp de 2 ani de zile funcţia de director, nici până la această oră, dânsul nu a prezentat un atestat de management educaţional, pe care normele metodologice în vigoare îl solicită.

Cât priveşte faptul că "nici măcar o şcoală generală din Târgu-Mureş nu poartă numele vreunei personalităţi maghiaretransilvănene sau locale", aceasta se explică în primul rând, prin faptul că potrivit legii, pe care ambii deputaţi maghiari au votat-o, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş nu s-a depus nici un dosar care să conţină o astfel de cerere, şi care să fie ulterior înaintată Comisiei judeţene de atribuire a denumirilor de şcoli!

De subliniat este cel puţin interesantă concluzia la care ajung domniile lor:

Domnul Borbély László: "...nu este justificată oare, solicitarea unor comunităţi naţionale (recte comunitatea maghiară) să aibă autonomie culturală, cu instituţii, autoguvernări care să decidă ce este bine şi ce este rău pentru comunitatea respectivă?"

Domnul Kerekes Karoly: "În acest condiţii, afirm că singura soluţie de eliminare a unor astfel de manifestări este incontestabil obţinerea autonomiei, inclusiv a celei privind reţeaua şcolară ..., ...autonomia minorităţii maghiare a devenit un obiectiv real, o necesitate obiectivă."

Deci aceasta este problema care îi doare pe deputaţii noştri! Bine că şi-au dat arama pe faţă! Fiindcă în săptămânalul bihorean "Erdély Napló" (Jurnalul transilvan) din 14 septembrie 2004, Borbely Zsolt Attila a definit cum nu se poate mai bine şi concentrat ce se ascunde în spatele programului pe care U.D.M.R. l-a adoptat pentru alegerile din 28 noiembrie 2004 şi care se exprimă prin sloganul "Dialog pentru autonomie": "Scopul nostru este să avem cât mai puţin de-a face cu România sau atât cât ne obligă mâna de fier a istoriei". Iar calea de urmat este indicată de acelaşi Borbely Zsolt Attila, care spune: "Fără a exercita o presiune, fără un şantaj politic, cu greu se poate cuceri autonomia".

Să nu uităm că pentru politica anticonstituţională pe care o promovează, inclusiv divizarea României în 10 sau chiar mai multe regiuni - fiecare condusă de un parlament şi guvern propriu, senatorul Frunda György a primit din partea preşedintelui Ungariei una dintre cele mai înalte distincţii de stat!

Doresc să subliniez că la Târgu-Mureş, cu ocazia depunerii candidaturii pentru preşedinţia României de către domnul Markó Béla, s-a strigat: "Un preşedinte pentru Ardeal", în loc de "preşedinte ardelean pentru o Românie europeană", cum apare în scris. Să fi fost doar veşnica greşeală de traducere? Cum adică pentru Ardeal? Pentru care Ardeal?

Români, aduceţi-vă aminte şi urmăriţi cu atenţie toate declaraţiile pe care le-au făcut şi le fac candidaţii diverselor partide, care vă vor reprezenta. Nu vă lăsaţi amăgiţi! Pentru a nu risca crearea unei Ungarii Mici pe teritoriul judeţelor Mureş, Harghita şi Covasna, este obligatoriu să ne prezentăm cu toţii la vot şi să votăm numai cu Partidul România Mare şi preşedintele său - Corneliu Vadim Tudor! Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Gheorghe Firczak.

Va urma domnul Ştefan Baban.

Domnul Gheorghe Firczak:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Activitatea internaţională a Uniunii Culturale a Rutenilor din România".

În perioada ultimilor patru ani, de când Uniunea Culturală a Rutenilor din România este membră a Consiliului Minorităţilor Naţionale, activitatea noastră a avut două valenţe evidente.

Prima se referă la activitatea internă, despre care am vorbit de mai multe ori, astfel că acum nu mai dezvoltăm această componentă. Contactele noastre internaţionale cu rutenii din lumea întreagă, cu Congresul Mondial care se întruneşte o dată la doi ani, şi cu Consiliul Mondial care activează între Congrese ne permit, iertaţi-ne lipsa de modestie, să ne bucurăm pentru succesele noastre.

Participarea la diversele manifestări culturale ale rutenilor în Polonia, Slovacia, Ucraina şi Ungaria a demonstrat tuturor că uniunea noastră şi pe această cale reuşeşte să afirme identitatea rutenilor, în special pe filonul cultural.

Astfel, în iunie 2002, am devenit membri cu drepturi depline ai Consiliului Mondial al Rutenilor. La diferitele întruniri ale acestui organism a fost subliniată contribuţia noastră. În vara acestui an s-a hotărât, cu unanimitate de voturi, ca reprezentantul Uniunii culturale a Rutenilor din România în Consiliul Mondial al Rutenilor să devină vicepreşedinte al acestui for.

După ce în iunie 2004 la Palatul Parlamentului, la Bucureşti, s-a desfăşurat o reuniune a Consiliului Mondial al Rutenilor, preşedintele Andrej Kopcsa a propus uniunii noastre să organizăm în România o nouă întâlnire, la Baia Mare, în perioada imediat următoare, care să pregătească viitorul Congres Mondial al Rutenilor, de la Krynica (Polonia), din mai - iunie 2005.

Tocmai ca o recunoaştere a eforturilor noastre s-a hotărât deja ca în 2007, uniunea noastră să organizeze Congresul Mondial al Rutenilor.

Toate acestea demonstrează că România acordă o atenţie deosebită afirmării identităţii minorităţilor naţionale, inclusiv rutenilor.

Pe de altă parte, până în prezent, Uniunea Culturală a Rutenilor din România a reuşit, spunem noi, să valorifice această şansă. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban.

Sperăm că între timp o să mai apară un doritor.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Corupţia între declaraţie şi realitate"

Mai zilele trecute, la un important post de radio, domnul ministru al Autorităţii Naţionale de Control susţinea cu tărie că în România nivelul corupţiei a scăzut simţitor, mai ales în ultimii doi ani. Şi asta contrar părerii a peste 50% dintre români, care într-un sondaj de opinie din luna septembrie a.c., menţionau că principala problemă cu care se confruntă ţara noastră este problema corupţiei.

Tot pe primul loc au situat această problemă şi oficialii Uniunii Europene, care deşi ne-au dat statutul de economie de piaţă funcţională, au accentuat faptul că România trebuie să-şi rezolve problemele majore de corupţie cu care se confruntă.

Corupţia a existat din cele mai vechi timpuri. Şi va exista şi în anii ce vor urma. Dar fenomenul care se manifestă în acest moment în România poate fi comparat doar cu cel din Italia anilor '70 - '80, când mafia italiană făcea legea în stat, sau, dacă vreţi un exemplu mai recent, cu ceea ce se întâmplă în ţările din America Latină.

Lipsa unui cadru legislativ pertinent, fiscalitatea excesivă, dar şi moralitatea patronilor şi afaceriştilor români sunt principalele cauze care au dus la expansiunea acestui fenomen în ţara noastră în ultimii 2 ani. Dacă la acestea coroborăm şi faptul că persoane numite în posturile cheie, care au obligaţia de a efectua activitate de îndrumare şi control în activitatea agenţilor economici, sunt slab pregătite profesional şi aservite politic, pentru a fi mai uşor de manevrat, avem întregul tablou al corupţiei din România.

Adevăraţii întreprinzători, care doresc într-adevăr să producă ceva pentru ţara asta, se plâng din ce în ce mai des că, dacă nu cotizează, nu capătă nimic, începând de la obţinerea unui spaţiu de producţie şi terminând cu contractele de livrare a bunurilor produse. Totul are preţ, şi unul destul de piperat, care în cele mai multe cazuri fie îi aduce la faliment, fie îi determină să renunţe.

Mafia locală este cea care dictează traiectoria de dezvoltare a unui judeţ, şi dacă nu te supui ordinelor, nu ai ce căuta în viaţa economică, financiară, socială.

Întrebaţi-i, domnule ministru, pe toţi acei agenţi economici care nu fac parte din actuala oligarhie politică, câte trebuie să îndure pentru a rezista pe piaţă. Sub protecţia anonimatului, pentru că dacă au curajul să strige în gura mare, vor fi nevoiţi să-şi închidă afacerea, veţi afla multe despre actele de corupţie săvârşite chiar de autorităţile pe care le aveţi în portofoliu.

Nu mai miră pe nimeni că angajaţi ai Gărzii Financiare, ai Direcţiei Generale a Vămilor etc., dispun de averi colosale, care - culmea ironiei - au fost construite chiar de când sunt angajaţi în aceste instituţii.

Corupţia se manifestă în România în toate domeniile: de la privatizările frauduloase care au fost făcute pentru comisioane grase, atât de autorităţi, cât şi de conducerile respectivelor societăţi, şi terminând cu cumpărarea examenelor de la şcoală, indiferent de nivelul acesteia (gimnaziu, bacalaureat, facultate, doctorat etc.).

Nu am auzit de nici un director sau manager de societate comercială care să fie anchetat pentru că a contribuit la o privatizare perdantă pentru statul român care trebuie să achite, pe spinarea contribuabilului, toate pierderile financiare şi materiale ale respectivei societăţi. Am auzit, în schimb, că mulţi dintre aceştia, după privatizare, au devenit mai bogaţi, atât din punct de vedere al contului bancar, cât şi al bunurilor realizate (casă, maşină, proprietăţi).

Nu contează că salariaţii nu-şi iau salariile câte 2-3 luni de zile, important este că s-a făcut un serviciu puterii politice. nu am auzit de nici un director de direcţie a finanţelor publice care să fie tras la răspundere pentru restituiri ilegale de TVA şi care au fost destul de numeroase în ultimii 2 ani. Am auzit, în schimb, de oameni bine pregătiţi profesional, care au avut neşansa să fie şefi de serviciu în acest domeniu, al TVA-ului, şi asupra cărora s-au făcut presiuni pentru a semna aceste documente. Au clacat, şi pentru onoarea lor şi a familiei, au făcut gestul suprem: s-au sinucis.

Nu am auzit de nici un comisar şef al Gărzii Financiare care să raporteze că a descoperit o reţea ilegală privind contrabanda cu alcool şi tutun. Am auzit, în schimb, de averi fabuloase obţinute de aceştia prin includerea lor în aceste reţele.

Tot la acel post de radio, când aţi fost rugat să exemplificaţi dosare de corupţie, dumneavoastră le-aţi enumerat. Probabil că prin enumerare se pierd numele marilor corupţi, care prin escrocherii şi găinării au reuşit să obţină terenuri importante, sume de bani fabuloase, favoruri politice.

Problema este că această enumerare nu mai poate prosti omul de rând şi nici autorităţile europene, astfel că viitorul este foarte sumbru. Nu mai vorbim de corupţia din justiţie, administraţie publică, sănătate. Cunoaştem cu toţii, unii chiar din experienţe proprii, nivelul la care s-a ajuns şi măsurile inexistente din aceste domenii.

De aceea, domnule ministru, îmi permit să vă întreb şi eu, care sunt actele de corupţie pe care le-a descoperit în ultimii 2 ani ANC, precum şi măsurile de prevenire şi combatere a acestui fenomen. Şi, vă anunţ din start, că nu mă aştept doar să mi le enumeraţi.

Singura soluţie ar fi venirea la conducerea ţării a unei forţe politice care doreşte cu adevărat să facă ordine şi disciplină în vederea stopării fenomenului corupţiei.

Şi această forţă politică este PRM, în frunte cu preşedintele său Corneliu Vadim Tudor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Becsek-Garda Dezideriu.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ne-am obişnuit că iniţiativele legislative ale deputaţilor sunt blocate în Camera Deputaţilor atât de punctele de vedere ale Guvernului, cât şi de voturile aparţinând colegilor de la partidul de guvernământ.

Dacă, eventual, o asemenea iniţiativă legislativă primeşte votul celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul refuză să o aplice făcând referire la alte legi, hotărâri de Guvern sau ordinele ale miniştrilor.

Cazul cel mai concret în acest sens îl reprezintă atitudinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale faţă de aplicarea Legii nr.120/2004 privind regimul silvic şi gospodărirea pădurilor. Deci, art.10 şi art.43 alin.2 din Legea nr.120/2004, precizează că pentru pădurile proprietate privată cantitatea de masă lemnoasă ce se recoltează este egală cu posibilitatea amenajamentului silvic, iar cota de tăiere se aprobă de Guvern numai pentru pădurile proprietate publică, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale refuză să aplice prevederile legii.

În ultimele cinci luni am făcut mai multe demersuri atât la domnul ministru Petre Daia, cât şi la domnul secretar de stat Adam Crăciunescu, aceştia însă au refuzat să renunţe la cotele de tăiere aprobate prin hotărârile de Guvern. Pentru ca o administraţie forestieră să fie eficientă, aceasta trebuie să valorifice superior şi integral posibilităţile pădurilor de care se ocupă, iar din încasările obţinute înainte de a însuşi profitul net propriu, trebuie să asigure condiţiunile prevăzute de studiile de amenajament şi de alte cerinţe cu caracter investiţional, executarea lucrărilor de regenerare şi operaţiuni culturale de deschidere a arboretelor cu instalaţii de transport, paza şi protecţia pădurii şi alte lucrări de bună gospodărire.

Întrucât după evenimentele din decembrie 1989, când datorită unei necompetente organizări a activităţii de exploatări forestiere la nivel naţional, veniturile Regiei Naţionale a Pădurilor, care după aplicarea Legii nr.18/1991 administra circa 6.005.000 hectare fond forestier, s-au diminuat simţitor prin nevalorificarea integrală a resurselor pădurii, reducându-se la nivele inadmisibile şi corect criticabile lucrările de deschidere a arboretelor cu instalaţii de transport, drumuri forestiere, lucrări de împădurire, de protecţie etc., pentru echilibrarea în condiţiuni date a balanţei de venituri şi cheltuieli, şi ROMSILVA a recurs la elaborarea unei legi inutile, dezbătute în mod demagogic şi derutant politic, prin care, neţinându-se cont de posibilităţile stabilite prin amenajamentele silvice, s-au aprobat cote de tăiere anuală la nivelul a circa două treimi din posibilitatea reală a ţării, acestea cu scopul justificării unor neîncasări de către Regia Naţională a Pădurilor, inclusiv admiterea neexecutării unor lucrări cu caracter investiţional, din lipsă de resurse băneşti.

În concluzie, considerăm că elaborarea unei hotărâri de Guvern privind cota anuală de tăiere a pădurilor, cu referire şi la pădurile private, este o prestare inutilă, neavenită, contrară principiilor de gospodărire şi amenajare a fondului forestier naţional, şi contrară cerinţelor Uniunii Europene. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Ilie Merce.

Domnii deputaţi Ioan Timiş şi Petre Posea au depus la secretariat.

Domnul Ilie Merce:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

În ultima perioadă patrimoniul cultural naţional a fost agresat pe diverse căi, ceea ce constituie un atentat la valorile fundamentale ale neamului românesc.

Au dispărut documente unicat care dovedesc continuitatea poporului român în spaţiul carpato-danubiano-pontic, titluri de valoare care atestă drepturi patrimoniale ale statului român în raport cu alte state, valori arhivistice, opere de artă laică şi bisericească etc.

În acelaşi timp, se constată o denaturare a realităţilor culturale artistice româneşti, sub privirile indiferente ale Ministerului Culturii şi Cultelor. În marile muzee ale lumii există exponate provenind din zona transilvană, prezentate ca fiind originare din Ungaria, spre exemplu "Tezaurul de la Sînnicolaul Mare" expus la Viena, ansambluri folclorice româneşti care evoluează pe scenele lumii sunt prezentate ca fiind originare din Transilvania, entitate prezentată ca fiind separată de statul român.

În muzeele de istorie ale Transilvaniei valorile patrimoniului cultural românesc sunt prezentate denaturat, ca fiind moşteniri ale altor civilizaţii. Ceea ce este şi mai grav, unele muzee judeţene au devenit oficină de propagandă antiromânească, făcând apologia unor vremuri revolute, în contradicţie cu adevărul istoric. Deci, pe banii contribuabilului român se duce o politică antinaţională.

După '89 s-au înregistrat adevărate jafuri ale patrimoniului cultural naţional şi traficarea valorilor sustrase în interese personale obscure, fără ca autorii lor să fie traşi la răspundere. Presa semnalează din când în când cazuri disperate, descoperite accidental la frontieră. O serie de tablouri, sculpturi şi alte valori culturale au fost împrumutate unor instituţii muzeistice străine, fără să mai revină în ţară.

Există hotărâri judecătoreşti de punere în custodie a unor astfel de valori, deoarece au fost între timp revendicate de către foştii lor proprietari ori de către diferite categorii de impostori.

Ceea ce este cel mai grav, demnitarii investiţi cu diferite funcţii, inclusiv din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, şi-au însuşit obiecte şi opere din patrimoniul cultural naţional, pe baza unor tertipuri, fără să mai fie recuperate. Practic, au fost sustrase cărţi rare, tablouri, mobilier de epocă, aflate în custodia fostului Consiliu al Culturii şi Educaţiei Socialiste, preluate toate de către Ministerul Culturii şi Cultelor, pe baza unor decizii dictatoriale.

Faţă de cele prezentate mai sus, solicităm Ministerului Culturii şi Cultelor să prezinte în faţa Camerei Deputaţilor un raport cu privire la evidenţele valorilor patrimoniului cultural naţional, măsurile luate pentru recuperarea valorilor de patrimoniu sustrase ori dispărute în diverse împrejurări, inventarul cu bunurile de patrimoniu împrumutate de către instituţii ale statului şi de către demnitari, politicile ministerului în ceea ce priveşte apărarea interesului naţional în domeniul culturii. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Şi mai luăm o scurtă pauză până mai vin pretendenţi.

Îl invităm pe domnul deputat Ioan Oltean, direct la tribună. Îi oferim microfonul.

Nu mai avem combatanţi, a început campania.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Se pare că intrăm în criză chiar şi la declaraţii politice, dacă este aşa o pauză mare.

Declaraţia mea politică este determinată de un fapt care contravine în mod evident prevederilor constituţionale şi prevederilor legale în vigoare, şi anume prezenţa pe lista PSD-ului, a domnului general Mihail Popescu, şeful Marelui Stat Major General al Armatei Române.

Bâlciul alegerilor interne al candidaţilor pentru Parlament din cadrul Partidului Social Democrat pare să se fi terminat după ce sforarii acestuia au anunţat public listele de candidaţi. Candidaturile propuse, fie că au bulversat proprii membri, fie că au dat satisfacţie altora, nu-i problema mea, dar nu pot să nu remarc un caz flagrant de încălcare a Constituţiei şi al unor legi organice, prilejuită de o anumită candidatură.

Astfel, pe lista de candidaţi pentru Senat din judeţul Vâlcea apare un militar de carieră, cadru militar în activitate, respectiv domnul general Mihail Popescu - şef al Statului Major General al Armatei Române. Candidatura sa pe listele PSD- este condiţionată de calitatea de membru al acestui partid, calitate existentă la data întocmirii listei, şi nu ulterior acestui moment. Domnul general încalcă atât prevederile art.40 alin.3 din Constituţie, potrivit cărora "membrii activi ai armatei nu pot face parte din partide politice", cât şi prevederile art.7 din Legea nr.14 din 2003 privind partidele politice, potrivit cărora "din partidele politice nu poate face parte persoana căreia îi este interzisă prin lege asocierea politică".

Tot aici amintesc şi prevederile art.28 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, potrivit căruia "cadrelor militare în activitate le este interzis să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă prin orice mijloace sau alte activităţi în favoarea acestora, ori a unui candidat independent pentru funcţii publice, sau să candideze pentru a fi alese în administraţia publică locală şi în Parlamentul României, precum şi în funcţia de Preşedinte al României".

În acest caz, nu numai domnul general Mihail Popescu nesocoteşte legile ţării, pentru care a jurat să le respecte şi să le apere, probând prin aceasta cel puţin imoralitate, dar şi partidul aflat acum la putere, prin încălcarea aceloraşi legi, probează o conduită infracţională, care nu ne mai surprinde atât timp cât pentru partidul de guvernământ câştigarea alegerilor trebuie făcută cu orice preţ, inclusiv prin încălcarea Constituţiei şi altor legi în vigoare.

Palidele justificări ale ministrului apărării, Ioan Mircea Paşcu, privind statutul generalului Mihail Popescu, căruia i-ar fi semnat deja raportul de trecere în rezervă, iar candidatura sa ar fi oficială numai după înregistrarea listei de candidaţi la Biroul Electoral Central, nu sunt credibile, ci, dimpotrivă, ele sunt infirmate de participarea generalului la Reuniunea NATO de la Braşov, unde a reprezentat armata în calitate de şef al acesteia, şi nu de candidat pentru un loc în Senat din partea Partidului Social Democrat.

Probabil că reprezentanţii partidului de guvernământ, acum, spre sfârşit de mandat, nu mai fac distincţia între ceea ce este legal şi ceea este ilegal, între ceea ce înseamnă interese naţionale şi ceea ce înseamnă interese de partid, dar în mod clar, prin aceasta demască o conduită antidemocrată, cu tendinţe totalitare, dar de care sperăm să scăpăm la 28 noiembrie, spre folosul întregii ţări. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Sonea. A renunţat.

Domnul Costache Mircea a depus la secretariat.

Până la ora 9,20 mai aşteptăm.

De asemenea, domnul deputat Miclea a depus la secretariat.

Domnule deputat Nicolăescu, aveţi posibilitatea să expuneţi! Nu doriţi să faceţi o excepţie de la regulă?

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu (din sală):

Nu exersez dicţia de dimineaţă!

Domnul Corneliu Ciontu:

Bine, e în ordine, e prea devreme! Depuneţi la secretariat atunci. Mulţumesc.

(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă).

Domnul Iosif Armaş:

După cum se ştie, la data de 3 octombrie, germanii serbează Ziua Unităţii Germane. In acest an se marchează, pentru a cincisprezecea oară, căderea Zidului Berlinului, o dată istorică cu o dublă semnificaţie: reunificarea Germaniei şi, în acelaşi timp, a Europei. Ceea ce s-a întâmplat atunci, în Germania, a influenţat decisiv evenimentele ulterioare din România şi, din această cauză, merită un scurt comentariu, chiar cu două săptămâni întârziere.

Privind înapoi la căderea Zidului, în noiembrie 1989, şi la desăvârşirea unităţii, la 3 octombrie 1990, chiar şi în prezent este uimitor cât de neaşteptat şi cât de rapid au avut loc aceste evenimente istorice. Sfârşitul regimului comunist a constituit prima revoluţie din Germania, iar aceasta s-a desfăşurat paşnic şi democratic. Pentru cei care s-au bucurat atunci de redeschiderea Porţii Brandenburg, această amintire rămâne legată de o emoţie puternică. Este vorba de un sentiment de recunoştinţă care leagă generaţiile ce au trăit împreună o clipă magică a istoriei universale.

Integrarea noilor landuri a constituit un efort istoric intens, unic până acum, şi care nu s-a încheiat încă, însă cetăţenii germani au făcut foarte mult în teritoriile fostei Germanii Democrate. Şi deja se pot vedea realizări remarcabile în multe din aceste regiuni, toate acumulate în ultimii 14 ani. Iar procesul de dezvoltare comună continuă. Desăvârşirea unităţii, atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere social, rămâne o sarcină care trebuie îndeplinită de toate regiunile împreună. Suntem hotărâţi să mergem mai departe pe acelaşi drum, cu aceeaşi intensitate cu care ne-am mobilizat până acum.

Ziua de 3 octombrie înseamnă şi reunificarea continentului. Căderea Zidului Berlinului marchează şi sfârşitul Cortinei de Fier. Drept urmare, am depăşit împreună în Europa perioada confruntării. În prezent ne găsim în mijlocul unui proces de dezvoltare comună a Europei, care ne apropie de noii noştri parteneri şi aliaţi.

În cadrul acestui proces se înscrie cu succes parteneriatul Germaniei cu România. Legăturile noastre se dezvoltă în toate domeniile cu un dinamism extraordinar. Ne aflăm pe un drum bun, în care trebuie să transpunem sistematic tot potenţialul pentru intensificarea continuă a cooperării noastre, şi nu doar din punct de vedere economic. Guvernul Germaniei sprijină România în drumul său spre Uniunea Europeană, în cadrul mai multor proiecte.

Domnul Codrin Ştefănescu:

Libertatea de exprimare este unul dintre drepturile fundamentale consacrate de Constituţie, care fundamentează ideea statului democratic.

Totuşi, chiar în acest context, existenţa unor cazuri de hărţuire - morală ori fizică - a reprezentanţilor mass-media, reclamă instituirea unor măsuri legislative suplimentare, menite să protejeze atât ziaristul, ca persoană responsabilă cu transmiterea informaţiei, cât şi dreptul specific de exercitare a profesiei sale. Apare ca firească această legiferare, urmare a rolului deosebit de important pe care presa îl are în societate ca instituţie de informare a publicului, dar şi de formator de opinie.

În acest sens, am iniţiat două propuneri legislative care, pe de o parte, garantează dreptul de exprimare al ziaristului, iar, pe de altă parte, îi sancţionează pe toţi cei care îngrădesc ori interzic exercitarea acestui drept. Astfel, mâine, la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, voi depune una dintre aceste propuneri, şi mă refer la modificarea şi completarea Legii penale privind reglementarea infracţiunii de îngrădire a exercitării profesiei de ziarist, urmând ca cea de a doua să fie înaintată în această săptămână Clubului Român de Presă, în vederea solicitării unui punct de vedere sau a unor eventuale modificări pe care le-ar reclama această iniţiativă.

Sunt măsuri concrete, realiste, care vin, iată, încă o dată, în contradicţie cu măsurile exclusiv distructive ale opoziţiei, de genul moţiunilor şi declaraţiilor nejustificat belicoase ale acesteia. Să nu uităm faptul că cele mai multe cazuri de hărţuire a jurnaliştilor au fost înregistrate în eprioada 1997-2000, presa din acea vreme ridicând în nenumărate rânduri semnale de alarmă asupra libertăţii de exprimare. Din păcate, actuala opoziţie uită de ceea ce s-a întâmplat atunci şi promovează acum false atitudini de justeţe, considerând că singura atribuţie ce îi revine este aceea de a se "opune", constant defăimător, iraţional şi iresponsabil.

Domnul Mircea Costache:

"Spre ordine, legalitate şi bunăstare, numai cu Vadim şi România Mare!"

La orizont, o nouă campanie electorală. Din nou, pe ecrane, filmul marii mistificări şi bulversări naţionale. Spectatorii, agresaţi de parada figurilor ciudate ale scenei politice româneşti, tac, înghit şi aşteaptă să-i trimită la coşul cu resturi menajere al Istoriei. După 15 ani de regres economic, de dezindustrializare forţată, de polarizare iraţională, de sărăcire galopantă a populaţiei, Ţara are din nou şansa redresării. Nu cu baliverne, nu cu prafuri electorale, nu cu baloane colorate şi muzici deşănţate, nu cu discursuri sforăitoare, nu cu dosirea averilor acumulate fraudulos în spatele soacrelor, nu cu bişniţari politici, nu cu paleative legislative, nu cu măsuri sociale amăgitoare, luate pe picior, ci cu programe concrete, cu oameni integri şi cu măsuri ferme. În viziunea liberalilor, politicile sociale frizează grotescul. După cum "combate" Mona Muscă sistemul de pensii, ajutoarele sociale şi dreptul muncii, te aştepţi ca din moment în moment să-i ţâşnească de sub coc o nouă şi grozavă idee liberală: reînfiinţarea sovromurilor şi trecerea la T.O.Z., la fostele întovărăşiri bolşevico-egalitariste. După proiectul noului Cod fiscal al "chinezului" Tănăsescu, ai crede că jungla capitalisto - p.s.d-istă va răsturna în capul românilor cornul abundenţei. Într-o ţară în care dările către bugetul statului sunt plătite numai de "proşti", inteligenţilor preluându-li-se arieratele prin ordonanţe de urgenţă, într-o vreme când până şi Banca Naţională prezintă Parlamentului un raport din care constaţi, cu stupefacţie, că are, la finele lui 2003, o "gaură" de 10.000 miliarde lei, totul pare pierdut. Feluritele gângănii politice ne agresează auzul cu cele mai năstruşnice promisiuni electorale, în timp ce aflăm sideraţi că se fură zeci de mii de miliarde lei din fondul sănătăţii, lăsând cetăţenii pradă bolilor şi suferinţei.

Nu vrea nimeni să lămurească felul cum s-au acumulat marile averi, cum s-au falsificat marile privatizări, cum se penetrează zilnic bugetul de liotele clientelare ale falşilor întreprinzători, câştigătorii tenebroşi ai tuturor licitaţiilor. Nu ne spune nimeni de ce plângem de mila cocostârcilor din Deltă, în timp ce frontiera de stat a fost violată în răspărul tuturor legilor naţionale şi internaţionale. Nu mai suntem stăpâni pe nimic. Până şi aurul de la Roşia Montană curge nestingherit în afară, spre aventurierii străini, înhăitaţi cu apatrizii guvernamentali.

Peste ruinele fumegânde ale dezastrului românesc se cască prăpastia scăpării de sub orice control, în timp ce Ministerul Controlului se năpusteşte cu toate forţele asupra mărarului din pieţe.

Peste această "Panoramă a Deşertăciunilor" un lucru se distinge clar: nevoia de ordine, de întronare a primatului legii, şi a relansării economice, pornind de la agricultură. Nădejdea celor mulţi se îndreaptă astăzi, firesc şi decisiv, spre PRM şi spre liderul său necontestat, Corneliu Vadim Tudor. Cu toate trucurile puse la cale pentru fraudarea alegerilor, cu toată vânzoleala menită să anestezieze dorinţa fierbinte de dreptate şi de echitate socială a românilor, un lucru devine din ce în ce mai clar. Numai aceia care au avut tăria de a se abţine de la tentaţiile înavuţirii pe seama umilinţei celor mulţi, numai cei care nu au guvernat niciodată şi, prin urmare, nu au participat la marele jaf postdecembrist, mai pot reînscrie Ţara pe orbita normalităţii.

Teama ciocoiului nou de ziua socotelilor este legitimă, dar vorba românului: "De ce ţi-e frică, până la urmă nu scapi". Ziua de 28 noiembrie va intra în Istorie, nu numai ca ziua de naştere a primului preşedinte creştin al României ci, în primul rând, ca ziua abolirii dictaturii cleptocraţiei, asupra poporului român. Prin urmare:

"Spre ordine, legalitate şi bunăstare, Numai cu Vadim şi România Mare"! Sus inima, români!

Domnul Radu Ciuceanu:

După cum ştiţi, ne apropiem de finalul mandatului nostru, în cadrul actualei legislaturi " Am lucrat împreună, pentru şi în interesul acestui popor, timp de patru ani "

Am încercat cu toţii, de pe poziţiile partidelor noastre şi în baza mandatului electoratului nostru, ce ne-a trimis aici în Parlament pentru a-l reprezenta, ca, în domeniile, în baza atribuţiilor şi competenţelor Comisiilor în care ne-am desfăşurat activitatea, să determinăm elaborarea şi emiterea unor legi, acte normative care să asigure cadrul şi climatul necesar realizării şi dezvoltării unei democraţii autentice, al refacerii economiei şi al protecţiei cetăţeanului român - acela care, cum arătam mai înainte, ne-a trimis, prin votul său, în acest forum al poporului român.

În ceea ce ne priveşte pe noi, membrii Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi corupţiei, Comisie, care fiinţează în Parlament încă din anul 1990, şi al cărui unul din inţiatorii acesteia a fost şi subsemnatul, Comisie care a încercat să scoată la lumină acele fapte, acele acte care au constituit şi care, din nefericire, continuă încă să constituie nu numai grave abuzuri, dar şi mari şi răsunătoare cazuri de crimă organizată şi corupţie instituţionalizată, care în mod cert, unele dintre ele, vor rămâne în istorie ca pete negre ale acestei perioade de tranziţie "

Ştiţi foarte bine, stimaţi colegi, că în repetate rânduri v-am informat, v-am ţinut la curent cu câteva cazuri de mare corupţie, care nu numai că au produs enorme pagube economiei româneşti, dar care au pus şi continuă să pună într-o lumină nefavorabilă imaginea ţării, constituind elemente de critici aspre - de altfel, bine justificate - ale organismelor europene şi nu numai, tocmai în această perioadă în care România negociază şi se pregăteşte asiduu pentru integrarea în Uniunea Europenă.

De curând, aşa cum se ştie, a fost adoptat de către Comisia Europeană Raportul de ţară - 2004 privind România. Şi în acest raport, ca şi în cele anterioare, la capitolul "Criterii politice", ţara noastră continuă să fie criticată pentru fenomenul marii corupţii, pe care încă nu o putem stăvili.

Ştiţi cu toţii că noi, Parlamentul, am aprobat pachetul de legi anticorupţie, apoi le-am modificat, le-am completat, am creat un organism special, profilat pe lupta împotriva corupţiei, este vorba de Parchetul Naţional Anticorupţie, în speranţa că toate acestea vor duce la rezultate concrete în acest domeniu.

Desigur, nu putem să negăm faptul că nu ar exista şi realizări în domeniu. Au fost numeroase cazuri în care această nouă instituţie şi-a făcut datoria, obţinând rezultate. Dar acestea se limitează numai la corupţia unui anume nivel. Nu se depăşeşte o anume limită, o anume ştachetă, privind ierarhia celor implicaţi. Pentru că, trebuie să recunoaştem: aceste rezultate se opresc numai la un anumit nivel al făptuitorilor. Nimeni nu a văzut că PNA-ul a depăşit, în măsurile pe care le-a întreprins, nivelul unor consilieri guvernamentali, sau primari, care se ştie bine - şi este deja de notorietate - dacă nu au acţionat în nume propriu, au avut legătură cu şefii lor direcţi, unii dintre aceştia chiar cu rang de ministru "

Aţi văzut sau aţi auzit dumeavoastră cumva ca vreunul din aceştia să fie deranjat de instituţia amintită, sau să fie vreunul trimis în faţa organelor de justiţie în legătură cu responsabilitatea lor? Nu, nicidecum.

Şi pentru a vă demonstra afirmaţia mea, vă amintesc doar cele mai elocvente cazuri: de exemplu, cazul falimentului premeditat şi lichidării printr-un adevărat jaf al unei bănci româneşti, este vorba de Banca Internaţională a Religiilor, în care este implicat un grup de interese, poate impropriu spus grup, în realitate o adevărată bandă de escroci cunoscuţi, dovediţi, grup în care sunt implicaţi şi doi viceguvernatori ai Băncii Naţionale, şi demnitari din Ministerul Justiţiei, (un fost ministru, foşti secretari de stat), magistraţi, avocaţi etc.

Acest dosar al falimentului premeditat al BIR, aflat în prezent pe rolul Camerei a II-a a CEDO, riscă a se încheia cu obligarea Romniei la plata a câteva sute de milioane de dolari, numai datorită faptului că instanţele româneşti, la comanda grupului de interese menţionat, au refuzat să aplice prevederile legale, iar autorităţile abilitate, fiind pasive în rezolvarea dosarului pe plan naţional, preferă să protejeze încă pe membrii acestui grup.

Un alt caz este dosarul privatizării ROMTELECOM, dosar ce trenează încă din legislatura trecută, caz în care statul român a pierdut sute de miliarde lei. Şi acest dosar continuă să zacă, fără ca vreo autoritate competentă să ia măsurile de rigoare.

Nu mai doresc să intru în recentul şi controversatul caz al acordării fără licitaţie, a construcţiei autostrăzii Braşov - Borş, firmei Bechtel, pentru care România este arătată cu degetul de către organismele europene, cu referire tot la fenomenul corupţiei "

Ce concluzii am putea trage din cele expuse mai înainte ?

Prima ar fi aceea că fenomenul corupţiei a devenit în România, interpartinic sau/şi transpartinic, persoane din cadrul unui partid ce s-a aflat la putere, implicate în mari cazuri de corupţie, sunt protejate de alte persoane cu demnităţi aflate la putere, protejându-se în mod reciproc "

A doua concluzie ar fi aceea că , deşi se clamează independenţa organismelor chemate să lupte împotriva corupţiei, ele se află sub controlul total al partidelor aflate la putere "

De aici decurge a treia concluzie, respectiv aceea că autorităţile abilitate în combaterea corupţiei sunt, în realitate, dependente, şi nicidecum independente de "puterea aflată la putere", care în mod public clamează interesul, dar care în realitate nu este interesată în eradicarea şi combaterea efectivă a acestui flagel, pentru că, o astfel de finalitate ar lipsi-o de mari surse de venituri. Singurul interesat în întronarea adevărului, al dreptăţii şi responsabilităţii sociale, în eradicarea corupţiei, este poporul român, principalul păgubit al cancerului numit corupţie.

Pentru confirmarea celor de mai sus, stau cazurile despre care am amintit aici: dosarul BIR şi dosarul Romtelecom. deşi acestea se află în portofoliul Parchetului Naţional Anticorupţie de ani de zile, acesta tergiversează lucrarea lor, neîntreprinzând măsurile legale ce se impun, protejând în mod practic pe vinovaţi "

Pentru care motiv ? Se înţelege că dacă s-ar permite lucrarea acestor dosare s-ar ajunge la persoane "sus-puse" şi din vechea putere, dar şi din, încă, actuala putere.

Ei bine, se ştie că între persoane din cadrul vechii puteri şi actualei puteri , în mod particular, există bune relaţii. "Taci tu, voi tace şi eu" " Acesta este în mod practic "trocul" între cei ce se perpetuează la putere, indiferent de partidele din care fac parte. Iar acest fapt nu trebuie dedus, relaţii de afaceri între cei aflaţi la putere şi opoziţie există, şi acestea duc efectiv la protecţie reciprocă "

Crede cineva că în acest mod vom putea eradica fenomenul corupţiei ?

De exemplu, în cazul falimentului premeditat şi lichidării prin jaf a Băncii Internaţionale a Religiilor, noi, Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi corupţiei din Cameră, recent, şi Comisia omoloagă din Senat, am informat toţi factorii de răspundere din această ţară, de la Preşedintele României, primul-ministru, miniştrii de resort, Parchetele etc. , am ţinut la curent prin sute de comunicări, prin mii de rânduri, cu date şi fapte concrete, cu expertize etc. atestând faptul că ne aflăm în faţa unui caz de crimă organizată şi corupţie instituţionalizată, în care sunt implicate persoane cu înalte demnităţi din cadrul unor structuri ale statului.

Nimeni nu a mişcat un deget. Pentru care motiv ? Se înţelege. Firele în această tenebroasă afacere duc undeva sus : sunt implicate "persoane tabu", fapt pentru care, în viitorul apropiat, statul român va fi obligat de către CEDO la plata unor sume enorme, de ordinul a sute de milioane de dolari.

Noi am făcut mai mult. Recent, cele două Comisii permanente de specialitate ale celor două Camere ale Parlamentului am redactat un Raport comun, înaintat deja Birourilor permanenete ale celor două Camere, cu propunerea adoptării unei hotărâri de rezolvare a cazului pe plan naţional, pentru evitarea unui enorm efort financiar al României "

Încă nu cunoaştem motivul tergiversării introducerii pe ordinea de zi a acestui raport. Se ştie bine că timpul lucrează, nu în favoarea noastră. Este posibil să ne trezim într-o bună zi, probabil că nu peste mult timp, cu hotărârea CEDO. Atunci va fi prea târziu să mai discutăm şi să aprobăm rezolvarea cazului pe plan naţional.

Analizând în general fenomenul corupţiei, care macină din temelii societatea românească, dar şi cercetând, verificând ani de zile dosare şi cazuri concrete de corupţie instituţionalizată, de mare corupţie, în care sunt implicaţi demnitari, am ajuns la concluzia că, indiferent ce organe am crea noi pe plan intern, acestea se vor afla mereu la cheremul "puterii aflată la putere", sau, cu alte cuvinte, aflată în scaun la un moment dat "

Aceste organe vor acţiona, sau nu vor acţiona, aşa cum li se dictează. In acest mod, cazuri de corupţie în care sunt implicaţi "marii peşti", "rechinii", denumiţi astfel şi pe care îi tot cer organismele Uniunii Europene, vor rămâne nesancţionate, iar corupţia va continua nu numai să existe, dar va continua să înflorească în România.

Ei, bine, toate acestea ne-au determinat pe noi să ne adresăm organismelor europene, Consiliului Europei, Comisiei Europene, Parlamentului European, cu propunerea de a fi creat un organism în cadul structurilor europene, specializat în domeniul combaterii şi eradicării corupţiei în ţările aspirante la Uniune, dar şi în cele care sunt deja membre ale Uniunii "

Desigur, cunoaştem faptul că există OLAF-ul (organismul specializat în verificarea modului în care sunt folosite fondurile Uniunii) dar acest organism are în competenţa sa numai acest cadru - folosirea fondurilor acordate de Uniune "

Noul organism propus de către noi, - un Parchet European Anticorupţie - , va putea fi sesizat de orice persoană fizică sau juridică din ţările Uniunii, care are cunoştinţă de cazuri de mare corupţie în care sunt implicaţi politiceni, demnitari din cadrul unor structuri statale, protejaţi, apăraţi pe plan intern prin legaturi şi interese de grup care afectează societatea.

Credem noi că va fi singura soluţie viabilă care să determine, dacă nu eradicarea completă, cel puţin limitarea acestui flagel în ţări precum România şi în mod sigur şi în altele "

Am făcut această propunere deoarece nu poate fi înţeles faptul că două Comisii parlamentare permanente de specialitate, care sesizează de ani de zile autorităţile abilitate în combaterea fenomenului, acestea să ignore pur şi simplu aceste sesizări, să le trateze cu pasivitate, în dispeţul legii, numai fie pentru că nu au dezlegare de a lucra cazurile în care sunt implicaţi anumiţi minştri, viceguvernatori ai băncii centrale, magistraţi etc. sau, mai direct spus, pentru că probabil acestor autorităţi - este vorba de PNA - , li se interzice să ia măsurile legale în astfel de cazuri "

Am dorit să vă informez în legătură cu toate acestea, acum, la sfârşit de mandat, pentru a cunoaşte că organismele europene au fost sensibilizate de către noi, Comisiile parlamentare permanente de specialitate, din păcate fără efect, şi nu de către acele structuri ce au obligaţia să lupte pentru eradicarea corupţiei, şi nicidecum pentru a-şi proteja şi apăra pe cei implicaţi în cazuri precum cele la care am făcut referire.

În încheiere, ne manifestăm convingerea nestrămutată în viitorul unei Românii promovată în sânul comunităţii europene, în urma unei profunde mutaţii comportamentale, în care fenomenul corupţiei să rămână de-a pururi o nefastă amintire.

Domnul Petre Posea:

Declaraţie politică intitulată "Integrarea în Uniunea Europeană - un risc asumat!"

Eu, personal, nu mă îndoiesc de integrarea României în Uniunea Europeană. Dimpotrivă. În schimb, mă îndoiesc de stabilitatea "statală" (pentru a nu spune "imperială") în ceea ce se vrea a fi Uniunea Europeană. În primul rând pentru că o unificare, fie ea la început şi doar financiar instituţională, nu poate rezista decât dacă vine din spiritul şi iniţiativa celor ce o fac şi participă la ea. Şi nu dacă e decisă şi impusă de o minoritate, fie ea şi clasă conducătoare.

Pentru că privind detaşat, putem identifica în modul de configurare a Uniunii Europene un adevărat sistem piramidal, în care stucturarea noilor blocuri de influenţă se realizează nu atât pe seama performanţelor economice, cât mai ales în funcţie de structurile etnico-religioase.

De o parte, ţările, provinciile şi regiunile cu majoritate catolică (favorite în procesul integrării), separate de statele ortodoxe şi urmate, în linia a treia, de cele musulmane. De aceea, întrebarea care ar trebui să ne frământe nu este, "Când ne vom integra?" Ar trebui să fim mult mai interesaţi de ceea ce vom face când ne vom integra, de ceea ce vom fi, dar mai ales de ceea ce se va alege din noi dacă Uniunea (asemenea celei realizate la începutul secolului trecut, cu un număr mult mai mic de state) nu va rezista şi se va dezintegra de la sine?

Ar trebui să fim mai atenţi şi la previziunile deloc încurajatoare, făcute de sociologi la începutul anilor '50, măcar pentru a putea şti ce ne poate aştepta. Mai ales că la vremea respectivă specialiştii au analizat, din perspectivă istorică, apariţia, dezvoltarea, dar mai ales năruirea marilor imperii care au apărut de-a lungul timpurilor, iar concluziile nu au fost deloc încurajatoare.

Astfel, pe lângă constatarea că "întotdeauna următorul mare imperiu este mai extins, ca întindere şi populaţie, decât precedentul", sociologii au reuşit să determine şi ordinele de mărime specifice noilor imperii.

S-a prognozat atunci (anii '50) că după prăbuşirea celui de al treilea Reich, următorul imperiu, mai mare şi ca teritorii acaparate şi ca populaţie, avea să fie U.R.S.S., a cărei prăbuşire, ţinând cont de evoluţia celorlalte imperii din istoria omenirii, era prognozată pentru 1990.

După căderea acesteia, autorii estimau apariţia unui alt "imperiu", de câteva ori mai mare ca populaţie şi dimensiune. Se avansa chiar numele de Comunitatea Europeană, după o primă fază, de sfărâmare a naţiunilor în enclave etnice şi de divizare teritorială a mai multor state, urmând să aibă loc o integrare într-o singură uniune a tuturor ţărilor de pe bătrânul continent. Apoi, după ruperea "frontierelor" Comunităţii Europene, calculată pentru anii 2015-2025, sociologii prognozau apariţia unui "următor mare imperiu", Uniunea Planetară, ce ar urma să se nască prin alte şi alte împărţiri teritoriale.

Ce se va întâmpla cu statul unitar naţional român pe parcursul acestor experimente nu este prea greu de anticipat. Din păcate, dacă vom accepta simplul rol de cobai şi ne vom supune orbeşte feluritelor divizări etnice, economice şi teritoriale impuse, viitorul nostru va fi sub un mare semn de întrebare. Pentru că după remodelarea întregii economii naţionale, pentru a putea funcţiona în ansamblul unitar al Uniunii, eventuala dispariţie a Uniunii Europene ne va arunca într-un adevărat colaps.

Dacă tragem cu ochiul la vecinii noştri bulgari, observăm că aceştia sunt tot mai trişti. De fapt, după ce Uniunea Europeană le-a impus, ca una din condiţiile integrării, desfiinţarea unor imporante zone viticole, pentru că în Uniunea Europeană numai Franţa are dreptul să producă cantităţi industriale de vinuri, zâmbetul de dispreţ la adresa noastră le-a cam dispărut.

Din aceasta au înţeles şi ei că diplomaţia, deşi te poate ajuta să-ţi accelerezi ritmul de integrare, nu te scuteşte de sacrificiile industriale impuse.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Săptămâna trecută am asistat la o premieră în viaţa parlamentară românească: un proiect de lege este aprobat de Camera Deputaţilor prin aplicarea prevederilor constituţionale, adică prin expirarea termenului înăuntrul căruia trebuia dezbătut şi adoptat.

Este vorba de propunerea legislativă iniţiată potrivit prevederilor Constituţiei de peste 100.000 de cetăţeni şi care are în vedere modificarea Legii învăţământului, în sensul de a se aloca educaţiei un procent de minimum 6% din produsul intern brut, fonduri financiare care să reuşească să amelioreze grava criză şi situaţia jalnică din sistemul de învăţământ şi cercetare ştiinţifică.

Am crezut că este o situaţie determinată de răfuielile din cadrul P.S.D., deputaţi nemulţumiţi că nu se vor mai regăsi pe listele parlamentare, nemaiparticipând la şedinţele Camerei Deputaţilor, deseori boicotând lucrările Parlamentului.

Mai târziu am înţeles că, de fapt, mai era o problemă, adică nu se dorea adoptarea proiectului de lege, liderii pesedişti propunându-ne să nu votăm propunerea respectivă.

În realitate, Guvernul nu a avut în vedere nici un moment alocarea acestei sume de bani educaţiei şi cercetării, ci numai a mimat îngrijorarea şi găsirea de soluţii pentru finanţarea învăţământului.

În aceeaşi zi, când în Camera Deputaţilor nu se asigura cvorumul de vot pentru legi organice, Guvernul aproba proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2005, fără să ţină cont de voinţa cetăţenilor şi a Parlamentului, acordând numai 4,3% din produsul intern brut pentru educaţie şi cercetare.

Perfidia acestui guvern interesat numai de propria sa supravieţuire şi îmbogăţire a fost demonstrată prin modul dezastruos în care a alocat fondurile financiare unui domeniu de care depinde viitorul unei naţiuni.

Este evident că guvernul condus de Adrian Năstase nu are capacitatea intelectuală şi voinţa politică să găsească soluţii pentru îmbunătăţirea activităţii din domeniul educaţiei şi cercetării.

Primul-ministru şi preşedintele P.S.D. trebuie să explice public de ce opinia publică este indusă în eroare, de ce este minţită şi de ce nu se găsesc bani pentru educaţie şi cercetare, dar se cheltuiesc mii de miliarde pentru mita electorală, pentru întreţinerea clientelei politice, pentru asigurarea de privilegii celor care votează cu P.S.D.

De asemenea, se cere clarificată poziţia ambiguă a acestui guvern care una promite prin programul de guvernare şi alta face efectiv, această stare de lucruri fiind nevoie a fi lămurită, astfel încât cetăţenii să ştie ce se întâmplă, ca urmare a acţiunilor guvernamentale, cu viaţa lor.

Domnul Florin Iordache:

Creşterea standardului de viaţă al populaţiei - un obiectiv permanent al PSD

În perioada 2000 - 2004, Guvernul condus de domnul Adrian Năstase a fost preocupat permanent de creşterea generală a standardului de viaţă al populaţiei şi asigurarea unei protecţii sociale extinse la categoriile sociale vulnerabile.

S-au creat noi locuri de muncă, prin creditarea în condiţii avantajoase a întreprinderilor mici şi mijlocii, dar au crescut corespunzător locurile de muncă oferite tinerilor.

Prin adoptarea legii-cadru şi înfiinţarea unui organism internaţional independent pentru monitorizarea legii, a fost transpus acquis-ul comunitar în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.

A fost majorat salariul de bază minim brut pe ţară şi a fost stimulată calitatea şi performanţa muncii în sectorul bugetar. Au fost asigurate locuri de muncă sigure şi curate, prin programe de monitorizare a stării de sănătate a angajaţilor şi pentru eliminarea noxelor, dar şi prin evaluarea şi gestionarea riscurilor profesionale.

În perioada 2001 - 2004, cheltuielile din bugetele administrate de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei au fost de 599.441 miliarde lei, reprezentând 8,78% din p.i.b.

Pentru anul 2004, au fost alocate 206.149 miliarde lei, reprezentând 9,1% din p.i.b.

Domnul Ioan Miclea:

Declaraţie politică: "Identitatea culturală a maghiarimii transilvănene pusă în pericol de conducătorii ei".

În declaraţia politică pe care o prezint astăzi în faţa dumneavoastră mă fac apărătorul etniei maghiare transilvănene, a cărei identitate culturală, dar şi existenţială, este pusă în pericol de tot mai desele acţiuni iniţiate şi desfăşurate de conducătorii diverselor organizaţii iredentiste, fasciste şi extremiste maghiare. În ultimii ani, au apărut pe scena politico-socială din România o puzderie de organizaţii maghiare, care, fără excepţie, se declară luptătoare pentru obţinerea autonomiei culturale, teritoriale şi etnice a populaţiei maghiare din Transilvania, în totalitatea ei sau a unor segmente din ea.

Că aceste organizaţii luptă pentru conservarea identităţii culturale a maghiarimii ardelene nu poate deranja pe nimeni, însă, din păcate, fără excepţie, în doctrinele acestora se lansează atacuri grave la politica Guvernului român privind minorităţile, la sprijinul ce li se dă (sau nu li se dă) pentru a-şi conserva identitatea. Desigur că aserţiunile unor Laslo Tokes sau ale conducătorilor Consiliului Naţional Secuiesc, ale Comunităţii Celor 64 de Comitate sau ale Organizaţiei "Tinerii Maghiari Uniţi" şi altele nu sunt de mult luate în serios de către reprezentanţii Guvernului, dar, din păcate, nici ai partidele politice româneşti. Acst lucru poate genera lucruri ce pot scăpa controlului politic şi civil, precum pot crea grave perturbaţii în pacea etnică din zona transilvană a ţării.

La recentele manifestări iredentiste de la Budapesta, în cadrul cărora fanatici iredentişti şi extremişti maghiari, sub oblăduirea binevoitoare a guvernanţilor, au proferat ameninţări la aadresa sârbilor (Voivodina), Ucrainei, Slovaciei, României, dar şi a evreilor, întreţinând o periculoasă atitudine antisemită maghiară, manifestanţii au atacat dur nu numai Uniunea Europeană şi Consiliul European de la Copenhaga (1993) privind criteriile de aderare şi promovează şantajul politic, dar au atacat şi tratate mai vechi, recunoscute cândva de propria guvernare, şi au cerut revizuirea sau anularea lor, prin devize şi lozinci aberante ("Să piară Trianonul!"). În cadrul acestor manifestări, participanţii au purtat portrelele lui Hitler şi Horty, lucru ce demonstrează fără putere de tăgadă caracterul lor abject şi periculos.

Am insistat asupra acestor manifestaţii care au avut loc la Budapesta recent, atât pentru faptul că ele au fost îndreptate şi împotriva României, cât şi pentru că la ele au participat mulţi tineri români de etnie maghiară, dar mai ales pentru faptul că împotriva lor nu a luat atitudine nici un partid politic românesc (cu excepţia PRM) şi, ceea ce este mai grav, nici Guvernul României. Tot atât de grav este şi faptul că unele dintre organizaţiile care au iniţiat şi participat la aceste manifestări au ramificaţii şi filiale pe teritoriul României şi deşi sunt cunoscute foarte bine de către Guvernul României, nu au fost interzise, conform legilor româneşti în vigoare. Mă refer aici în primul rând la organizaţia denumită "Tinerii pentru Cele 64 de Comitate" (atâtea au fost pe vremea Ungariei Mari, incluzându-le şi pe cele d epe teritoriul românesc, vremelnic ocupat), dar şi la organizaţia denumită EMI (Tinerii Maghiari Uniţi), cu sediul la Oradea.

Lipsa de legitimitate şi realism, dar mai ales utopia şi consecinţele asupra proprului interes de stat naţional sau specific pentru minoritatea maghiară, trebuie să devină tot mai evidente şi pentru civilizaţia maghiarimii, atât din Ungaria, cât şi în comunităţile ungureşti din afara ei, interesându-ne, desigur, primordial situaţia celei din România.

Trebuie neapărat să luăm în calcul faptul că în Ungaria se intensifică şi se înmulţesc, atât la nivelul organizaţiilor iredentisto-fasciste, cât şi în rândul partidelor politice şi la nivel guvernamental, atitudini şi manifestări ostile României şi Tratatului de la Trianon. Dacă aceste manifestaţii vor influenţa şi politica Guvernului maghiar (în condiţiile unor viitori ani electorali), atunci ne vom trezi în situaţia că Parlamentul Ungariei ne va da un vot negativ cu ocazia aderării noastre la Uniunea Europeană sau va şantaja Uniunea Europeană şi România pe tema Tratatului de la Trianon, lucruri ce ar fi catastrofale pentru viitorul nostru politic şi social.

De aceea, credem că ar fi înţelept şi în folosul întregii societăţi româneşti ca partidele politice, dar şi organizaţiile civice, să pornească o acţiune concertată, care să aibă drept scop unic de a face populaţia românească de etnie maghiară din ţară să-şi înţeleagă menirea şi interesele ei. Să înţeleagă că dezvoltarea ei socială şi politică viitoare nu poate fi decât legată de interesele majorităţii româneşti, să înţeleagă că manifestările iredentiste, fasciste şi extremiste la care participă unii dintre componenţii ei îi pun pe ei şi, alături de ei, pe românii majoritari, în pericolul de a pierde sau amâna aderarea României la Uniunea Europeană, cu toate consecinţele păgubitoare ce decurg din acest fapt.

Ar fi ideal ca şefii UDMR şi ai altor organizaţii politice sau civile ungureşti din România să îşi înţeleagă clar interesul şi să-şi canalizeze eforturile şi acţiunile spre o dezvoltare a identităţii etniei lor, alături de interesul poporului român, în cadrul graniţelor legitime ale ţării în care s-au născut şi trăiesc: România. Altfel, se vor autodistruge, deoarece Europa nu va tolera mişcări separatiste şi autonomiste în cadrul Uniunii sale.

Domnul Tudor Mohora:

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Şah la Rege cu nebunii sau cu amnezicii".

Anul 2004 are o semnificaţie cu totul deosebită pentru România, el situându-se, în cronologia evoluţiei democraţiei din ţara noastră, la hotarul dintre încheierea unor etape majore spre o economie robustă de piaţă şi la joncţiunea ciclului de patru ani al alegerilor locale, parlamentare şi prezidenţiale " De asemenea, este de remarcat că în acest an România a intrat cu drepturi depline în NATO.

Aceste evenimente şi preocupări au presupus, desigur, inclusiv din partea Parlamentului şi, în particular, a Camerei Deputaţilor, un efort considerabil pe linia dezbaterii şi aprobării unui foarte mare număr de proiecte legislative " O bună parte dintre acestea s-au referit la adaptarea legislaţiei româneşti la acquis-ul comunitar - condiţie majoră a intrării României în Uniunea Europeană " Declararea de către Comisia Europeană, la 7 octombrie a.c., a economiei româneşti drept economie de piaţă funcţională, dovedeşte fără tăgadă că până acum ne-am făcut lecţiile cu competenţă şi responsabilitate.

Referindu-mă în continuare doar la elaborarea, dezbaterea şi aprobarea proiectelor de lege pentru alegerea Preşedintelui României, respectiv a Camerei Deputaţilor şi a Senatului, fac apel la memoria dumneavoastră atunci când afirm că, deşi s-au respectat cu stricteţe regulile democraţiei parlamentare, au fost şi unele poziţii nejustificate , adesea vehemente, din partea opoziţiei, la unele prevederi ale acestor proiecte de lege. Astfel, s-a constatat că apele Dâmboviţei au crescut vertiginos prin revărsarea unei mari cantităţi de apă nepotabilă scursă din ochii şi sudoarea, demne de o cauză mai bună - vărsate cu osârdie de reprezentanţii opoziţiei la lecturarea unor articole şi paragrafe apreciate ca fiind neconstituţionale, referitoare la posibilitatea ca actualul Preşedinte al ţării să poată candida pentru una din Camerele Parlamentului, pe listele unui partid politic.

O asemenea zvârcolire, vecină cu epilepsia, ar mai fi fost de înţeles dacă actualul preşedinte ar fi trebuit să opteze între Cotroceni şi Parlament, după comunicarea rezultatelor votului care consfinţeau că domnul Ion Iliescu a fost ales atât preşedinte pentru un nou mandat (de 5 ani), cât şi ca deputat sau senator. Or, domnul Iliescu nu mai are dreptul să candideze din nou la preşedinţie, mandatul domniei sale expirând la finele acestui an. Deci, dânsul este fără obligaţii şi restricţii ca persoană fizică faţă de funcţia de la Cotroceni sau pentru cea de parlamentar.

În al doilea rând, domnul Iliescu nu candidează pe listele Uniunii PSD-PUR în calitate de membru al unuia dintre aceste două partide, ci ca personalitate de marcă a naţiunii noastre, cetăţean neînregistrat politic " Ne întrebăm, cu un retorism nedisimulat : oare reprezentanţii PNL şi ai PD să nu fi ştiut acest lucru? Răspunsul este unul singur : au ştiut, dar au ţinut neapărat să joace rolul "democratic" al lui Gică-contra.

Unul dintre motivele forte - după părerea dânşilor - al neacceptării prevederilor legii respective este acela că aplicarea lor ar da posibilitatea preşedintelui să nu fie imparţial în raporturile sale cu celelalte partide. Care preşedinte - ne întrebăm noi - când poate manifesta acea imparţialitate, şi de când (şi unde scrie că) Preşedintele României face echilibristică între partidele politice ?

Şi ca absurdul să meargă până în pânzele albe, oponenţii au spus, plini de mândrie, că au găsit o soluţie onorabilă, anume aceea ca domnul Iliescu să candideze ca independent. Îi întrebăm pe distinşii noştri criticişti : în această situaţie, Preşedintele actual nu ar fi putut fi imparţial? Nu vedeţi ridicolul poziţiei, stimabililor ?! Dar ce poziţie aţi fi avut dacă, prin absurd, actualul preşedinte al României ar fi fost din tabăra dumneavoastră ?

Dar întrucât n-aţi avut o asemenea "şansă", v-aţi manifestat în continuare poziţia nihilistă, ascunzându-vă nepriceperea şi reaua- voinţă după legi cunoscute doar de dumneavoastră şi aţi comis gestul total lipsit de politeţe de a vă adresa preşedintelui să nu promulge legile respective " Halal şcoală politică aţi mai urmat ! Sau poate nu aţi urmat ? Ba, mai mult, în disperare de cauză şi plini de vanitate rănită, aţi cerut Curţii Constituţionale, la 9 septembrie a.c., să constate că legile respective sunt neconstituţionale.

Aţi făcut-o şi aţi primit răspunsul !

La 17 septembrie, prin Decizia Nr. 339, Curtea Constituţională "Constată că dispoziţile art.5 alin.7 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului sunt constituţionale"

Acum, ce-o să mai faceţi, ce "încălcări " o să mai inventaţi ? Vă dau un sfat colegial. Puneţi-vă cu burta pe carte, căci partida de şah politic care vă aşteaptă după alegerile din 28 noiembrie va fi mult mai grea decât vă închipuiţi.

Străduiţi-vă să fiţi măcar nişte adversari merituoşi " Şi nu mai încercaţi să daţi şah la Rege doar cu nebunii !

Domnul Puiu Haşotti:

"Un general în slujba P.S.D."

O analiză atentă a modului în care s-au întocmit listele parlamentare ale Uniunii PSD+PUR arată debusolarea partidului de guvernământ în preajma alegerilor generale. În goana-i nebună după putere, PSD calcă în picioare - şi de această dată - legile şi instituţiile statului, ignorând regulile democraţiei şi bunul simţ.

Aceste liste ascund mai multe persoane controversate, numai că, în declaraţia politică de astăzi, o să insist asupra unui caz grav, care pune în pericol funcţionarea democraţiei româneşti.

Şeful Statului Major General al Armatei, generalul Mihail Popescu, candidează pe lista Uniunii PSD+PUR pe primul loc la Senat, în circumscripţia electorală Vâlcea, deşi legea nu-i permite acest lucru. Liderii Partidul Social Democrat ar spune că oricine are dreptul de a alege şi de a fi ales, numai că, această candidatură ascunde mai multe abuzuri şi încălcări ale legii.

Prezenţa generalului Popescu pe listele Uniunii încalcă Legea nr. 80/1995 a Statutului cadrelor militare, care - la art. 28 pct. a) - menţionează că tuturor cadrelor militare în activitate "le este interzis să facă partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă prin orice mijloace sau alte activităţi în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcţii politice", iar la pct. b), acelaşi articol precizează clar că tuturor cadrelor militare active le este interzis "să candideze pentru a fi alese în administraţia publică locală şi în Parlamentul României, precum şi în funcţia de preşedinte al României".

Ca atare, pentru a putea candida, generalul Popescu ar fi trebuit să-şi prezinte demisia sau să fi fost trecut în rezervă. Acest lucru nu s-a întâmplat, din moment ce Şeful Statului Major General al Armatei a participat zilele trecute la reuniunea NATO organizată de ţara noastră la Poiana Braşov, fiind într-o incompatibilitate evidentă cu statutul de candidat pe listele Uniunii PSD +PUR.

Şi activ în armată, şi pe liste electorale! - cam aşa s-ar traduce situaţia şefului Statului Major General al Armatei, generalul Mihail Popescu, girată de ministrul apărării, Ioan Mircea Paşcu.

Acest caz demonstrează dispreţul Partidului Social Democrat faţă de lege, faţă de armată, faţă de cetăţeni, atunci când este vorba despre putere şi consolidarea acesteia. Noua înfăţişare a PSD este de fapt vechea înfăţişare, cu Năstase în frunte, cu baronii prezenţi pe liste, cu preşedintele Iliescu şi oamenii săi, consilierii prezidenţiali, fixaţi pe locuri eligibile, toate la limita legii şi a bunului simţ. Cazul generalului Popescu, şi implicit trecerea armatei în cazarma p.s.d.-istă este încă un exemplu de aplicare a legii după bunul plac al partidului de guvernământ.

Candidatura Şefului Statului Major General al Armatei, generalul Mihail Popescu, pentru un loc parlamentar, este cea mai mare ofensă adusă Armatei Române. Prin faptul că a acceptat să se mânjească - prin încălcarea legii -, în culorile social-democrate psd-iste, generalul Mihail Popescu a demonstrat că nu a meritat şi nu merită să exercite funcţia de Şef al Statului Major al Armatei.

Este motivul pentru care îi cer imperios să-şi prezinte imediat demisia din această funcţie, în logica bunului simţ şi a regulilor democratice, iar autorităţilor le cer să desemneze în regim de urgenţă un nou Şef al Statului Major, capabil să garanteze independenţa Armatei Române şi reputaţia internă şi externă, de membru NATO.

Am convingerea că adevăratele măsuri pentru rezolvarea acestui caz vor fi luate însă de poporul român, în 28 noiembrie 2004!

Domnul Romeo Raicu:

"2004 - anul programelor cu iz electoral"

Avalanşa de subvenţii, ajutoare şi facilităţi nu ne face să credem decât că Guvernul încearcă pe ultima sută de metri să câştige şi să cumpere bunăvoinţa românilor săraci. Aceste ajutoare, facilităţi şi subvenţii - "măsuri sociale" s-au înmulţit semnificativ acum, înaintea scrutinului din noiembrie. Ciudat este faptul că sistemul de acordare a acestor "ajutoare" s-a eficientizat brusc, formularele fiind distribuite şi retransmise prin poştă. Subvenţiile pentru căldură au fost puse în umbră de o măsură de-a dreptul hilară, şi anume cea referitoare la tichetele de reducere pentru SNCFR acordate pensionarilor. Această reducere a fost extinsă şi pe trenurile accelerate şi rapide, iar de tichete pot beneficia şi soţul sau soţia titularului. Dar cea mai halucinantă decizie este aceea că tichetele neutilizate vor putea fi preschimbate pe alimente!

O altă măsură electorală, tot pentru pensionari, este recorelarea devansată cu trei luni a pensiilor şi o nouă pensie socială, pentru persoanele de peste 65 de ani fără venituri. De asemenea, tot pentru cei în vârstă s-a decis că valoarea maximă a biletelor de tratament în staţiunile balneare va fi de 50% din valoarea pensiei, şi nu de 100%, ca până în prezent, restul fiind suportat de la buget! Acestea şi multe altele!

PSD-ul parcă spune în gura mare: votaţi-ne! Vă dăm ajutoare!

Pomenile şi ajutoarele de la bugetul de stat au vizat categoriile populaţiei cu drept de vot: studenţi, pensionari, cât şi salariaţii cu venituri mici. În schimb alocaţia de stat pentru copii a rămas aceeaşi!! Copiii nu votează!!!

De ce aceste ajutoare pentru unele categorii sociale au venit tocmai acum înainte de alegeri?! De ce anul trecut, Guvernul susţinea că nu poate mări pensiile pentru că numărul pensionarilor îl depăşeşte pe cel al salariaţilor. "Că să dăm pensii mai mari, ar trebui să creştem fiscalitatea, dar chiar în condiţiile acestea, nu ar fi creşteri deosebite", spunea premierul în martie 2003. Premierul propune acum recalcularea pensiilor, la câteva luni după ce soluţia pe care a găsit-o pentru rezolvarea problemelor vârstnicilor săraci a fost cutia milei. Nimeni nu explică cum va acoperi Guvernul viitor promisiunile actualului executiv care, în febra alegerilor, pare să spună: "Votaţi-ne! Vă dăm ajutoare!" Până la urmă, orice guvern ar trebui să ştie un adevăr elementar: fără o riguroasă acoperire economică şi un mediu de afaceri sănătos, bani mai mulţi pentru pensionari şi salariaţi înseamnă automat mai multe procente în plus la rata inflaţiei! La 15 ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, electoratul nu mai poate fi păcălit! Sunt de ajuns 15 ani de pomeni electorale!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Timiş:

"Invitaţie pentru luciditate şi adevăr"

Oamenii sunt ceea ce sunt, cu bune şi cu rele. Oamenii politici însă trebuie sa fie mai mult de atât. Aureola lor de imagine este alcatuită din faptele, intervenţiile şi atitudinile lor publice.

Adrian Păunescu este un om politic complex, surprinzător şi viu, cu mare rezonanţă la durerile oamenilor şi cu o sensibilitate acută faţă de doua provincii românesti tradiţionale: Basarabia si Ardealul. Aud si văd aproape în fiecare zi în mass-media noastra liberă tot felul de invective la adresa acestui om mare si unic în peisajul literar şi politic românesc. Desigur, om mare şi unic, cu bunele şi relele domniei sale.

Ca om normal şi obişnuit nu înţeleg fenomenul acesta, scopul sau câştigul lui. Pentru că dacă Adrian Păunescu nu ar fi existat, poezia româneasca ar fi arătat altfel. Dacă Adrian Păunescu nu ar fi existat, poate că şi politica româneasca ar fi fost altfel.

Vă rog să nu mă identificaţi ca o voce sau ca un apărător din oficiu al senatorului Adrian Păunescu, pentru că Adrian Păunescu nu are nevoie de aşa ceva. Identificaţi-mă, în mod special, ca pe o persoană săturata de arsenalele de mizerii dirijate şi lansate asupra unor oameni politici, în special la adresa lui Adrian Păunescu.

Îngăduiţi-mi să pledez astăzi împotriva minciunii şi perfidiei. Recent, un ziar national titra cu majuscule că "Adrian Păunescu nu va fi votat de primarii si consilierii PSD''. Minciună ! Adrian Păunescu a fost votat la alegerile preliminare din PSD în proporţie de 99,9 % de membrii PSD Hunedoara, ocupând locul întâi în preferinţele acestora. Tot în ziarul menţionat, Adrian Păunescu era acuzat de anumite manopere financiare pe seama PSD. Altă minciună! Senatorul Adrian Păunescu nu a avut niciodată vreun dialog sau contact cu acei oameni care îl acuză pe nedrept. Însusi judeţul Hunedoara, judeţ oropsit şi uitat de mulţi, a devenit altceva o dată cu venirea domniei sale la Hunedoara. Promisiunile senatorului Adrian Păunescu s-au transformat întotdeauna în realităţi. Avem un alt ritm, o altă viaţă politică, se simte acum că facem politică şi o facem pentru oameni.

Eu cred în continuare că trăim într-o ţară liberă, că suntem toţi liberi. Îngăduiţi-i domnului senator Adrian Păunescu să fie ceea ce în mod esenţial este- Adrian Păunescu. Creditaţi-vă şi pe dumneavoastra, cei care îl acuzaţi pe nedrept, cu ideea că nu sunteţi nimic altceva decât ceea ce faceţi.

Nu veţi fi niciodată mai mari şi nici uriaşi daca vă căţăraţi mereu în cârca senatorului Adrian Păunescu. Mărimea sau micimea sunt întotdeauna valori indivizibile.

Domnul Tudor Mohora:

Intervenţia intitulată "Încă o poziţie: Raportul de ţară - o pilulă amară pentru Opoziţie sau cât de acri sunt strugurii "

În acest an, România a obţinut o recoltă bună de struguri, atât la soiurile de masă, cât şi la cele propice vinificaţiei. Faptul a produs o justificată satisfacţie în rândurile podgorenilor şi, în general , a populaţiei, pentru că munca şi aşteptările le-au fost răsplătite în mod corespunzător.

Dar, aşa cum se întâmplă la românii nici prea harnici, nici prea dotaţi de la natură, au început să se audă mugete, lătrături şi schelălăit de vulpe cum că strugurii din acest an sunt mai mult mănaţi decât copţi şi mai mult acri decât dulci. De asemenea, ei au aflat pe căi oculte că strugurii puşi la vânzare în pieţe nici nu ar fi din România, ci donaţi de străinătăţuri drept ajutor social şi fortifiant naturist pentru ţara noastră slăbănoagă, săracă şi atotnepricepută, cu podgoreni ageamii.

Şi cine credeţi că se vaită ? Se vaită în primul rând cei care au şi rol de dirijor al atotştiutorilor , al atotcunoscătorilor şi, în fine, al celor defecţi la simţul gustativ (şi la cel al bunului simţ).

Uite aşa, o mână de corişti afoni, care cunosc doar partitura intitulată "Tot ce întreprinde actualul Guvern este greşit şi păgubos pentru ţară", au mai ţipat în luna octombrie a.c. o nouă melodie pe varianta dodecafonică : "Raportul de ţară pentru anul 2004 este un vot de blam pentru România ".

Preluând numai aprecierile răuvoitoare din presa străină, liberalii şi democraţii români au bătut cu osârdie tobele pe stadioanele vieţii politice româneşti şi în mass-media cum că Raportul de ţară elaborat de Comisia Europeană ar fi ..."un cadou diplomatic înşelător pentru România."(după "Le Figaro"), că "România este o ţară plină de corupţi, în care presa e călcată în picioare" şi că "Raportul de ţară face praf guvernarea Năstase " (România Liberă , marţi, 5 oct 2004).

Ca şi când s-ar referi la un alt text, opoziţia din România şi o anumită presă internă se feresc să citeze şi să comenteze argumentele şi aprecierile pozitive ale Comisiei Europene, care au stat la baza acordării României în acest an a statutului de economie de piaţă funcţională: România înregistrează al cincilea an consecutiv de creştere economică, remarcăm angajamentul mai solid al autorităţilor faţă de reforme şi privatizare; s-au înregistrat progrese în domeniul consolidării politicilor guvernamentale; sunt succese remarcabile în introducerea standardelor naţionale de protecţie a copilului; România a continuat să facă progrese în domeniul politicii sociale şi al ocupării forţei de muncă; progrese notabile în dezvoltarea industriei, a domeniului energetic, a drepturilor omului etc. etc.

Sunt de reţinut, în acest duel al aprecierilor, afirmaţiile preşedintelui României, care a declarat la 8 octombrie că "Raportul de ţară este un document echilibrat şi obiectiv", iar şeful Guvernului României, domnul Adrian Năstase, a declarat că "Raportul de ţară este un succes al întregii Românii, al fiecărui cetăţean, al tuturor partidelor şi al tuturor guvernelor responsabile."

Acum, stimaţi colegi, este necesar ca toate instituţiile statului şi partidele politice care au atribuţii pe linia integrării României în UE să se concentreze cu toată responsabilitatea asupra închiderii ultimelor 3-4 capitole de negocieri şi să se intensifice procesul de aplicare a îndatoririlor României şi a angajamentelor asumate în cadrul negocierilor cu U.E. Acest obiectiv urgent, dar şi cu multe conotaţii strategice, extins pe o perioadă lungă de timp, va fi realizat în mod cert de Guvernul PSD+PUR, care va fi instalat la conducerea ţării după alegerile parlamentare din 28 noiembrie a.c.

Domnul Corneliu Ciontu:

Programul pentru declaraţii politice s-a încheiat. Vă urez o zi bună!

(În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Nicolae Leonăchescu şi Ovidiu Cameliu Petrescu, secretari).

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Pentru că unul dintre secretarii noştri mai întârzie, am întârziat şi noi puţin, dar vă propun să începem şi în aceste condiţii dezbaterile, nu înainte de a declara deschise oficial lucrările şedinţei noastre, cu anunţul tradiţional: din cei 345 deputaţi şi-au înregistrat prezenţa 268, 77 sunt absenţi, 19 participă la alte acţiuni parlamentare.

V-aş ruga să fiţi de acord să începem şedinţa noastră cu trei probleme prealabile. Una vizează depunerea jurământului de către domnul deputat Virgil Delureanu, a fost validat aseară, împreună cu deputatul de la P.N.L. A rămas doar să depună jurământul. V-aş ruga să ocupaţi locurile pentru desfăşurarea acestei mici ceremonii.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Virgil Delureanu:

Mulţumesc.

(Cu mâna pe Constituţie şi Biblie rosteşte jurământul scris)

Eu, Virgil Delureanu, în calitate de deputat, ales în Circumscripţia electorală nr. 26 Maramureş,

"Jur credinţă patriei mele România.

Jur să respect Constituţia şi legile ţării.

Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României.

Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor.

Aşa să mă ajute Dumnezeu!" (Semnează jurământul şi îl depune la preşedintele Camerei Deputaţilor.) (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc şi vă dorim succes!

Tot o chestiune prealabilă începerii dezbaterii moţiunii. Vă prezint o informare cu privire la iniţiativele legislative care au fost înregistrate la Biroul permanent şi care urmează să fie transmise comisiilor permanente pentru examinare.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 132/1999 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului naţional de formare profesională a adulţilor.

A fost sesizată în fond Comisia pentru muncă şi protecţie socială, iar pentru avize Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia penrtu drepturile omului şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termen pentru depunerea raportului: 21 octombrie 2004.

A fost aprobată procedura de urgenţă.

Propunerea legislativă pentru înfiinţarea Comunei Spulber, prin reorganizarea Comunei Paltin, judeţul Vrancea.

A fost sesizată în fond Comisia pentru administraţie publică, iar pentru avize Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termen pentru depunerea raportului 26 octombrie 2004.

V-aş ruga să votăm şi o comisie de mediere, cea constituită pentru Proiectul de Lege a cooperaţiei agricole. Au fost propuşi domnii Nicolescu Mihai, Victor Neagu, Marian Ianculescu, din partea Grupului parlamentar P.S.D., Gheorghe Pribeanu şi Octavian Sadici de la Grupul parlamentar P.R.M., Alexandru Pereş de la Grupul parlamentar P.D. şi Valeriu Gheorghe de la Grupul parlamentar al P.N.L.

Cine este pentru această comisie?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi, începem dezbaterile la moţiune... S-au înscris la cuvânt, fără a fi lista închisă, desigur, în cadrul spaţiului de timp acordat...

Aveţi vreo chestiune prealabilă, doamna deputat...? Vă rog.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Chestiune de procedură!

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna Monica Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Cu tot respectul şi pentru dumneavoastră şi pentru colegii mei, dar nu putem să dezbatem o chestiune atât de importantă cum este libertatea de exprimare şi dreptul la informare cu o sală goală. Şi atunci, eu o să vă rog să luaţi măsurile necesare pentru a dezbate o chestiune serioasă, într-un cadru adecvat. Vă rog frumos!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimată colegă, vă admir bunăvoinţa şi transparenţa şi tot în mod transparent v-aş ruga să vă uitaţi şi dumneavoastră în spatele dumneavoastră, ca să vedeţi dacă grupul dumneavoastră parlamentar este prezent.

Doamna Monica Octavia Muscă (din sală):

În egală măsură! Nu mă refeream la P.S.D., la U.D.M.R., la P.R.M.! Mă refeream la o sală întreagă, la Camera Deputaţilor!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Cred că sunt în asentimentul colegilor, în primul rând prezenţi, dar şi al celor absenţi, că problema în dezbatere este deosebit de importantă şi nu putem să o neglijăm. Poate, însă, că fiecare dintre noi are o impresie subiectivă asupra conţinutului moţiunii şi fără să mă refer la colegii de la P.N.L., P.D., P.S.D. sau P.R.M., poate nu-i interesează acest conţinut. Nu putem să facem un proces de intenţie, să mă ierte doamna colegă.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Îi rog pe toţi liderii grupurilor parlamentare să-şi invite în sală colegii. Îi rog pe cei care sunt pe sală să poftească înăuntru şi să-mi exprim speranţa că dezbaterile care vor începe vor fi atât de interesante încât îi vor strânge în sală pe toţi.

Are cuvântul din partea Grupului parlamentar al P.S.D. domnul Alexandru Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Trebuie să fiu şi eu de acord cu cei care au vorbit mai înainte, sala este goală, pentru că, de fapt, suntem într-unul dintre momentele, să zic aşa, cele mai penibile, cele mai ciudate din Parlamentul României, momentul în care ieri am avut subiectul în discuţie, astăzi discutăm ceea ce, de fapt, s-a expus ieri.

Suntem nevoiţi să discutăm azi, de fapt, fără a avea subiectul în faţă. Subiectul a fost ieri. Eu, personal, nu pot să fac aşa ceva şi probabil că mulţi dintre colegii noştri nu pot să facă lucrul acesta şi, de aceea, probabil că nu sunt prezenţi în sală.

Totuşi, pentru că trebuie să avem un subiect, am să spun: probabil că astăzi discutăm moţiunea care este. Moţiunea care este, pentru că cineva a avut nevoie să fie. Este pentru că, aşa cum se întâmplă în alianţă, atunci când cineva dintre ei are nevoie să fie, alianţa este pentru ei. Alianţa este pentru oamenii ei, în primul rând.

În aceste condiţii, ieri am asistat la unul din cele mai interesante momente, una dintre cele mai interesante cereri din Parlamentul României.

Am auzit o frază de tipul: dacă nu discutăm în trei minute, îmi iau oamenii şi plec. Nu conta că aveam de discutat lucruri de care depindea buna desfăşurare a campaniei electorale, cum este comisia pentru timpii de antenă, aveau termen final ieri. Nu contau nici alte lucruri, ci conta faptul că pierdeam sau pierdeau colegii noştri, semnatarii moţiunii, ultimele ediţii ale ziarelor, ale jurnalelor de noapte, ale talkshow-rilor şi aşa mai departe. Pentru că, bineînţeles, oamenii trebuiau să se ducă liniştiţi la culcare. Alianţa veghea pentru ei! Şi oamenii s-au dus liniştiţi la culcare, pentru că, aşa cum am spus mai devreme, alianţa veghează.

Situaţia aceasta este emblematică pentru cei care au semnat moţiunea, pentru colegii noştri din alianţă, pe care-i interesează doar imaginea şi nu subiectul.

Totuşi, am considerat, deşi în mod normal ar trebui şi probabil acesta este sentimentul celor care n-au venit în sală şi a multora din cei care sunt în sală, că, de fapt, ar trebui să trecem direct la votul final şi să nu mai dezbatem nimic. Totuşi, consider că trebuie spuse câteva cuvinte la această moţiune, deoarece tema este foarte importantă, iar momentul este extrem de interesant ales.

Am să încep referindu-mă la temă: libertatea de exprimare, libertatea presei, liberul acces la informaţii.

Cei care au trăit înainte de 1989 probabil că nu au uitat ce a însemnat presa scrisă din acea vreme şi mai ales ce programe, dacă putem să le numim aşa, erau la Radio-Televiziunea Română. Cei care au trăit Revoluţia din decembrie 1989 nu pot, probabil, uita faptul că unul din primele deziderate ale acestei perioade a fost tocmai libertatea presei şi implicit liberul acces la informaţii.

Ce s-a întâmplat de atunci şi până astăzi? Au apărut sute de posturi private de televiziune, de radio, mii de publicaţii independente deservite de câteva mii de ziarişti profesionişti, a fost reglementat spaţiul audiovizual care este coordonat de autoritatea independentă, conform practicilor europene. A apărut o lege care reglementează liberul acces la informaţiile publice. Sunt paşi serioşi care s-au făcut în România de-a lungul acestor 15 ani, în a edifica un spaţiu informaţional liber şi corect. Se poate afirma, fără îndoială, că din acest punct de vedere, România anului 2004 nu seamănă cu cea din 1989, dar, pe de altă parte, că avem unul dintre cele mai dezvoltate spaţii informaţionale din Europa de est. Faptul că am ajuns aici este meritul tuturor parlamentelor, tututor parlamentarilor din toate legislaturile după 1989 şi a tuturor guvernelor care au existat în această perioadă.

Şi atunci, de ce această moţiune? Pentru că, evident, nu este suficient. Pentru că suntem încă departe de o situaţie ideală.

În aceste condiţii este evident că există probleme şi că rezolvarea lor este imperios necesară.

Aceasta înseamnă că este nevoie de o dezbatere publică, permanentă, dezbatere la care să participe întreaga clasă politică, societatea civilă şi mai ales reprezentanţii mass-mediei româeşti.

Dezbateri de acest tip ar trebui să genereze soluţii pe care clasa politică să le pună în practică şi numai aşa putem face paşi clari în îmbunătăţirea acestui mediu informaţional.

Pe de altă parte, trebuie spus că după 1989 nu s-au edificat clasamente în care un partid să fi fost declarat campion şi altul să să afle la retrogradare. Simplul fapt că la un moment dat un partid s-a aflat în opoziţie nu i-a conferit şi nu-i conferă automat coroniţa de cavaler al luptei pentru libertatea presei.

Cred că fiecare dintre noi a făcut şi lucruri bune, dar şi greşeli şi abuzuri şi nu cred că avem memoria atât de scurtă sau atât de selectivă, încât să le fi uitat.

În aceste condiţii, în loc să ne înjurăm în numele unor idealuri pe care toţi le-am încălcat cândva şi să oferim încă o dată populaţiei acestei ţări un spectacol care nu ne face cinste şi nu ne urcă în ochii oamenilor, ar fi mult mai productiv şi, în mod cert, mult mai bine pentru toţi să ne aşezăm la masa rotundă şi să vedem împreună ce este de făcut.

Nu vreau să intru în detaliile acestei moţiuni, deşi multe lucruri afirmate în aceasta ar merita răspunsuri acide, fie şi numai pentru că dovedesc o totală necunoaştere a problematicii sau, mai grav, dovedesc rea-credinţă.

Totuşi, există câteva lucruri la care am să mă refer.

Nicăieri în cele 162 de pagini, cu anexe cu tot, ale Raportului de ţară nu se vorbeşte de faptul că situaţia din acest domeniu reprezintă un obstacol de netrecut în calea integrării europene. Fac această precizare recunoscând, aşa cum am făcut-o de la bun început, că există probleme în acest domeniu şi dacă acestea nu se rezolvă, România va avea greutăţi în relaţia cu Uniunea Europeană dar, totodată, şi cu credinţa că nu poţi vorbi de corecta informare a cetăţenilor utilizând sferturi de adevăr sau chiar dezinformând.

Toate exemplele care sunt date, cu excepţia situaţiei de la S.R.T.V după dezbaterea raportului acesteia în comisiile parlamentare şi cele legate de "Evenimentul Zilei" şi "România Liberă" sunt din anii 2001-2003, iar marea majoritate a lor au fost deja rezolvate, fie de Parlament, şi aici nu trebuie neglijată contribuţia decisivă a Grupului P.S.D., fie de Guvern, fie în colaborare cele două instituţii.

Semnatarii acestei moţiuni invocă presiunea societăţii civile în rezolvarea acestor situaţii, dar uită că tocmai acesta este rolul reprezentanţilor opiniei publice, şi anume acela de a corecta greşelile clasei politice.

Eu cred că este important că atât Guvernul Adrian Năstase, cât şi Grupul parlamentar P.S.D. au dovedit voinţă politică în corectarea erorilor semnalate.

În ceea ce priveşte C.N.A-ul, nu pot să nu remarc confuzia în care se află semnatarii moţiunii şi totala lipsă de stăpânire a termenilor specifici de care dau dovadă aceştia. De asemenea, nu pot să nu remarc faptul că actuala conducere a C.N.A. s-a prezentat până acum de două ori în faţa Parlamentului şi a absolvit examenul "Magna cum laude", primind acest calificativ, inclusiv din partea opoziţiei.

Semnatarii atacă posturile de radio, cum ar fi Europa FM, insinuând că ar fi proprietatea unor companii care nu au nimic de-a face cu audiovizualul sau cltura, neavând curiozitatea, măcar pentru buna informare a opiniei publice, să se uite pe site-ul acestuia, pentru că atunci ar fi remarcat că este vorba de unul dintre cei mai mari editori de presă şi carte din lume şi unul dintre cei mai mari proprietari de posturi de radio şi televiziune din Europa.

Tot atât respect faţă de acurateţea informaţiilor utilizate o au semnatarii moţiunii atunci când vorbesc despre principalele postri de televiziiune, ignorând faptul, uşor de verificat, de asemenea, că PRO TV şi Antena 1 sunt cu datoriile achitate la zi, ceea ce este, probabil, valabil pentru toate celelalte posturi private centrale.

Al doilea lucru la care am să mă refer este momentul care a fost ales pentru a discuta această moţiune. De ce a fost depusă această moţiune acum şi nu atunci când unele din problemele ridicate de semnatarii moţiunii erau actuale? Este evident de ce! Pentru că se vorbeşte despre aceste lucruri în raportul de ţară şi toată lumea ştie că invocarea unor instituţii internaţionale dă greutate celor afirmate, chiar şi atunci când afirmaţiile făcute de aceste instituţii sunt răstălmăcite de cei care le utilizează. Dar mai ales pentru că suntem în plină campanie electorală. Şi în campanie electorală orice mijloc este bun pentru a câştiga puterea. În astfel de momente, populismul este la el acasă şi în astfel de momente consideră semnatarii moţiunii că se pot face afirmaţii fără nici un fel de acoperire, cum ar fi faptul că o eventuală guvernare a Alianţei P.D.-P.N.L. nu va permite ca administraţia centrală, administraţia locală, societăţile care au cât de cât capital de stat, precum şi orice alte instituţii ale statului să cheltuiască bani pe publicitate. Afirmaţie fără nici o legătură cu realitatea şi semnatarii acestei moţiuni ştiu foarte bine acest lucru.

Şi atunci ce urmăreşte moţiunea? Prin o amalgamare de realităţi, jumătăţi de adevăr, lucruri deja rezolvate, informaţii false şi insinuări, autorii moţiunii încearcă să inducă imaginea unui P.S.D. şi a unui prim-ministru care au şi pun în aplicare un plan diabolic de subordonare a mediului informaţional şi de cenzurare a informaţiilor pentru a-şi menţine puterea. Dar tocmai acest lucru, precum şi modul selectiv şi interesat în care sunt manipulate informaţiile şi nu în ultimul rând momentul ales pentru a avea loc această dezbatere trădează adevărata intenţie a autorilor.

De fapt, această moţiune este o încercare populistă şi politicianistă de a atrage electorat şi o simpatie a mass-mediei, în scopul preluării puterii de către Alianţa P.N.L.-P.D. În fond, moţiunea, din acest punct de vedere, nu este altceva decât o ilustrare perfectă a proverbului: "Chelul - şi nu fac nici o insinuare aici - îşi pune mâna în cap".

În concluzie, putem spune că textul acestei moţiuni este la fel de fantezist şi de coerent ca şi programul de guvernare al Alianţei P.N.L.-P.D., amândouă putând fi caracterizate, parafrazând un celebru vers al lui Eminescu: "Azi le vedem şi nu sunt".

Grupul P.S.D. din Camera Deputaţilor nu va vota această moţiune şi aceasta nu numai pentru că este tendenţioasă, inexactă, ambiguă, profund populistă şi politicianistă, ci pentru că prin ea nu se încearcă rezolvarea unor probleme existente în societatea noastră, ci numai câştigarea de capital electoral, acum în pragul alegerilor.

Totuşi, Partidul Social Democrat recunoaşte şi susţine necesitatea organizării unor dezbateri publice la care să participe, alături de partidele politice, societatea civilă, ziariştii şi conducătorii mass-mediei româneşti, dezbateri care să aibă şi să pună în discuţie teme ca: libertatea presei sau liberul acces la informaţii.

Scopul acestor dezbateri ar trebui să fie îmbunătăţirea cadrului instituţional care guvernează mediul informaţional românesc şi nu câştigarea de capital de imagine pentru unul sau altul din partide.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Partidului Social Democrat)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi consumat 17 minute, stimate coleg, din timpul afectat partidului dumneavoastră. Are, în continuare, cuvântul, din partea Grupului P.R.M., domnul Bolcaş Lucian, liderul grupului.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am văzut că autorii moţiunii, cât şi cei care au răspuns, au început bătălia prin motto-uri care de care mai hazlii. Practic, este o bătălie a motto-urilor la această moţiune. Şi atunci m-am gândit şi eu să încep cu un motto. N-am găsit ceva adecvat şi am apelat la buna şi bătrâna înţelepciune românească şi singurul motto pe care-l puteam găsi este: "Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face". Cred că aceasta caracterizează atât moţiunea, cât şi răspunsul.

Vreau să precizez de la bun început că reprezentanţii Partidului România Mare vor vota ideea acestei moţiuni, pentru că nouă, mai mult decât oricui, ne este dragă şi sfântă libertatea presei. Suntem un partid care s-a născut dintr-o mişcare naţională generată de o revistă. Suntem un partid care înţelegem să afirmăm deschis şi răspicat toate opiniile noastre. Suntem un partid pentru care libertatea de exprimare nu trebuie să cunoască nici un fel de îngrădire.

Din acest punct de vedere, vom vota ceea ce de principiu propune această moţiune. Dar, vorbind despre conţinutul său concret, trebuie făcute anumite precizări: se vorbeşte pe drept cuvânt în moţiune despre presiunile economice care se fac pentru a se îngrădi libertatea de exprimare. Şi eu consider că aceste presiuni economice, la ora actuală, într-un sistem de economie de piaţă, sunt cele mai periculoase dintre toate cele care se pot face. Dezavuăm categoric aceste presiuni economice, pornind de la ideea care le-a iniţiat. Această idee - daţi-mi voie să citez - constă în următoarele: "În Constituţie se spune că o publicitate nu poate fi suprimată, dar poate fi suprimată financiar de noi, care putem pretinde daune morale". Revista "22", 19 - 25 ianuarie 1999, autorul acestui îndemn de încălcare a Constituţiei era ministrul de justiţie atunci, proeminentul liberal al iniţiatorilor moţiunii, domnul Valeriu Stoica. De aici au început marile presiuni economice, în primul rând, pentru sugrumarea libertăţii presei.

Cât timp domnul Valeriu Stoica este o proeminentă figură a Partidului Naţional Liberal nu există credibilitate în ceea ce priveşte afirmaţiile din această moţiune.

Vreau să vă spun că această lecţie a servit foarte bine şi actualilor guvernanţi. În răspunsul domnului ministru, abil construit, am remarcat împrejurarea că s-a îndoit de necesitatea achitării tuturor datoriilor la stat a trusturilor de presă, care ar duce la falimentarea acestora. Pentru că, spunea domnia sa, astfel vom sugruma libertatea presei. E cealaltă faţă a medaliei.

Dar dacă un post de televiziune, cum este PRO TV-ul, este înfeudat în datorii faţă de stat, iar Guvernul în mărinimia sa, folosind şi majoritatea parlamentară pe care o acuz aici de complicitate, eşalonează şi iartă miliarde de lei datorie, aceasta nu este o presiune economică? Eu spun că nu. Este şantaj, domnilor! Şi de aceea PRO TV-ul este la ora actuală un post guvernamental.

Această continuitate în sugrumarea libertăţii presei, de la guvernarea liberală la cea pesedistă, a fost remarcată, poate involuntar, şi de colegul meu, domnul Sassu, care cerea "să nu ne batem degeaba pentru diverse încălcări de principii de care poate ambii suntem vinovaţi".

Da domnilor, ambii sunteţi vinovaţi de încălcări de principii şi de aceea îmi permit, în numele Partidului România Mare, care nu poate să-şi asume această vină şi care întotdeauna a militat pentru libertatea presei să spun: vinovăţia dumneavoastră este demonstrată şi de votul nostru pentru această moţiune. S-a vorbit la un moment dat în conţinutul moţiunii, în mod contradictoriu, de o situaţie. Pe de o parte este căinat bietul Consiliu Naţional al Audiovizualului care este permanent supus la presiuni, săracul de el, iar pe dea altă parte, se vorbeşte despre transformarea televiziunii publice într-o televiziune de partid. Aşa este! Este o televiziune de partid şi vinovat este CNA-ul! Regula treimii pe care a introdus-o, o aberaţie matematică, care nu păcăleşte pe nimeni, a permis ca într-un simplu jurnal de actualităţi, în medie, chipul domnului Adrian Năstase să apară de circa cinci ori. Este prea mult! Şi mă mir că un om care este în primul rând profesor universitar nu sesizează că Horaţiu a avut dreptate: "Este o limită în toate!" Dincolo şi dincoace de ea, începe răul.

S-a mai vorbit despre ineficienţa aplicării Legii transparenţei sau a Legii privind accesul la informaţia publică, mai corect, şi în aceste condiţii s-a dat şi un răspuns cu privire la modul în care funcţionează această lege şi care evident că mai trebuie îmbunătăţită, în funcţionarea sa.

Domnilor colegi,

Mă adresez dumneavoastră la acest sfârşit de legislatură, avem prea multe legi care nu funcţionează în punerea lor în aplicare şi cred că nu vedem pădurea din cauza copacilor. Principala deficienţă nu constă în maniera de punere în aplicare, principala deficienţă constă în lege. Principala deficienţă este a autorilor acestei legi, care n-au putut să o construiască de maniera în care ea poate să fie irevocabil pusă în aplicare.

Repet şi închei, vom vota această moţiune pentru a ne demonstra punctul de vedere de principiu. Vom vota această moţiune, care învinovăţeşte în egală măsură pe autori şi pe guvernanţi.

Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi fost cronometrat 11 minute, distinse coleg, din cele care se cuvin partidului dumneavoastră.

Are, în continuare, cuvântul doamna Monica Octavia Muscă.

Sunt mai uşoare documentele cu care vă prezentaţi acum, decât tabloul de ieri...

Doamna Monica Octavia Muscă:

Din păcate, grea este problema, nu documentele. Din păcate, spun, şi chiar foarte grea şi foarte gravă şi tare e supărător şi trist şi pot să spun fără speranţă să se trateze o chestiune atât de serioasă aşa de neserios.

Şi pentru că Alexandru Sassu (iată, are şi drept la replică, spunându-i numele) a venit cu maxime, am să-i spun şi eu una, care se adresează în egală măsură Guvernului PSD Adrian Năstase şi situaţiei din România la ora actuală: "Este mai bine ca întemeiat pe realităţi să-ţi învingi iluziile, decât întemeiat pe iluzii să învingi realitatea". Din păcate, asta se întâmplă la ora actuală!

S-a spus aici, ieri, de către Guvern că această moţiune şi în general problema libertăţii de exprimare, aşa cum o punem noi, este o chestiune de demagogie. Ei, bine, înseamnă că de 3 ani încoace rapoartele Comisiei Europene în privinţa libertăţii de exprimare fac ceea ce facem şi noi: demagogie! Înseamnă că rapoartele Departamentului de Stat SUA, care incriminează lipsa de libertate de exprimare în România fac demagogie! Înseamnă că toate rapoartele organizaţiilor neguvernamentale prestigioase, internaţionale şi naţionale, cum sunt Freedom House, Human Rights Watch ş.a.m.d. fac demagogie!

Şi pentru a nu rămâne la nivelul afirmaţiilor, aşa cum se întâmplă cu răspunsul Guvernului, care face doar afirmaţii, fără să aducă nimic în sprijinul lor, am să vă citez din rapoartele de ţară, care, din 2001, spun acelaşi lucru: trag un semnal de alarmă cu privire la libertatea de exprimare în România şi la dreptul la informare. În 2002, ca să nu o iau chiar din 2001, se spune clar, în raportul Comisiei Europene, că: "Trebuie luate măsuri pentru asigurarea libertăţii de exprimare în România". În 2003, se spune: "Sunt necesare în continuare eforturi sporite pentru a consolida libertatea de exprimare".

Din nefericire, în 2004, raportul de ţară nu se mai referă doar la o chestiune generală, ci dezvoltă în mai multe alineate diferite domenii în care libertatea de exprimare în România şi libertatea presei este în pericol. Se spune, citez doar unele dintre aceste alineate: "Există de asemenea rapoarte credibile asupra aleşilor locali, care utilizează funcţia publică pentru a influenţa politica editorială a ziarelor locale, radiourilor şi posturilor tv, prin acordarea selectivă a contractelor de publicitate organizaţiilor publice. Un raport publicat recent sugerează că aceeaşi politică prevalează şi la nivel naţional". Iată, deci, că raportul de ţară incriminează felul în care se acordă publicitatea de stat, publicitatea publică, fără criterii şi, pur şi simplu, pe motive politice.

Tot în raportul de ţară se spune: "Pe perioada acoperită de acest raport - deci, e vorba de anul 2004 - cazurile de atacuri fizice serioase asupra jurnaliştilor au crescut. Jurnaliştii de investigaţii ai jurnalelor locale au fost ţinta principală. Această tendinţă e deranjantă şi până la acest moment investigaţiile au avut succes limitat".

"În concluzie - citez tot din raportul de ţară - în ceea ce priveşte libertatea de exprimare, situaţia legală a jurnaliştilor s-a îmbunătăţit, dar situaţia economică a multor organizaţii mass-media rămâne precară şi este necesară continuarea eforturilor pentru a garanta independenţa media."

Acelaşi lucru îl întâlnim şi în rapoartele de ţară ale Departamentului de Stat al Statelor Unite: în anul 2002, e o dezvoltare serioasă privind lipsa de independenţă şi presiunile făcute de către Guvernul PSD asupra instituţiilor de media. Citez din anul 2002: "În general, presa şi televiziunea au reflectat opiniile politice ale proprietarilor, televiziunea şi radioul public sunt înclinate de partea Guvernului. De exemplu, în decembrie 2001, partidul de guvernământ a forţat schimbarea conducerii radioului public, care fusese numită de fostul Guvern, noua conducere reflectând viziunea partidului aflat la guvernare". Tot în raportul din 2002 al Departamentului de Stat al Statelor Unite se vorbeşte şi despre "Ziarul de Vrancea", care a avut: "Jurnaliştii hărţuiţi şi supuşi la diferite presiuni de către oficalităţile locale ale PSD, preşedintele Consiliului judeţean Vrancea, prefectul de Vrancea".

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnă, aţi depăşit deja cu 2 minute. Vă mai oferim 2 minute din bugetul de timp al PSD-ului, pentru a încheia, pentru a vorbi despre libertatea de exprimare.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Mai am minute şi de la Partidul Democrat.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu aveţi cum să aveţi mai multe, pentru că Partidul Democrat nu a vorbit încă. Nu mai ia cuvântul nimeni de la Partidul Democrat?

Doamna Monica Octavia Muscă:

Domnule preşedinte,

Înţeleg din prima, în ciuda aparenţelor, înţeleg uşor.

În anul 2003, se spune foarte clar: "Plângerile frecvente ale oficialilor partidului de guvernământ sugerează că autorităţile pot utiliza în mod abuziv pedepse, ca amenzi grele, pentru a restricţiona aceste drepturi", ceea ce s-a întâmplat.

Se mai spune, de asemenea: "Autorităţile au ridiculizat sau reprimat pe aceşti critici, mai degrabă decât să răspundă substanţei serioase a criticii". Exact ceea ce se întâmplă şi astăzi cu privire la moţiune.

Stimaţi colegi,

Din păcate, România are o mare problemă cu libertatea de exprimare şi, pe cale de consecinţă, dreptul la informare corectă a cetăţenilor. Evoluţia din 2001-2004 este în defavoarea libertăţii de exprimare şi a dreptului la informare. Guvernul PSD Adrian Năstase, în răspunsul la moţiune, nu recunoaşte realitatea, ceea ce se traduce prin lipsă de responsabilitate şi, în egală măsură, prin imposibilitatea de a se îndrepta lucrurile. Nu ne dau nici o speranţă că lucrurile se vor putea îndrepta!

Guvernul, de fapt, în răspunsul lui, a încurcat şi guvernele, a încurcat şi timpul în care se află. A vorbit despre 1996-2000, în loc să răspundă la întrebările puse de moţiunea care se referea la activitatea Guvernului 2000-2004.

De fapt, din nefericire, n-au răspuns la problemele puse de moţiune. Ce se întâmplă cu încălcarea Legii nr. 504 a audiovizualului de către Guvernul României, prin Ministerul Comunicaţiilor? Nici o vorbă pe tema aceasta! Despre publicitate? Doar afirmaţii, fără nici un fel de explicaţii privind publicitatea.

Libertatea de exprimare şi dreptul la informare sunt minimalizate de Guvernul PSD Adrian Năstase şi de vorbitorii PSD. Nu mă miră, aşa s-a ajuns la deteriorarea celor două drepturi fundamentale ale omului prevăzute şi în Constituţie.

Guvernul PSD vorbeşte despre Principiile de la Johannesburg, dar nu le înţelege şi nu le aplică. E vorba de respectarea principiului transparenţei şi a unui alt principiu: "Cea mai protejată critică este critica la adresa guvernanţilor". Asta nu înţelege Guvernul PSD Adrian Năstase!

E suficient să amintesc câteva acţiuni, tulburătoare pentru întreaga lume, nu numai pentru cei din România. În momentul în care a apărut un Armaghedon cu privire la Adrian Năstase, cei care au dat drumul acestui Armaghedon, unde era vorba de o opinie, au fost arestaţi! Cu alte cuvinte, delictul de opinie încă se mai practică în România! E vorba de cazul Ciuvică. Să nu mai vorbesc de domnul Agathon şi domnul Ioan Mircea Paşcu, care încearcă să oprească anchete ale jurnaliştilor, însoţind această acţiune de ameninţări.

Cât priveşte publicitatea de stat, amintesc aici că Alin Teodorescu, care este cancelarul primului ministru, a spus în direct, într-o emisiune televizată, că este imposibil să dai publicitate unui ziar care te critică. Acelaşi lucru, din păcate, l-a spus şi domnul Adrian Năstase, într-o altă emisiune în direct, spunând următorul lucru: "Consideraţi că atitudinea Guvernului care plăteşte publicitate şi dă publicitate la nişte ziare care îl înjură permanent este o atitudine inteligentă?" Publicitatea, domnule Adrian Năstase, nu se dă în funcţie de cât critică sau nu critică un ziar, ci pe nişte criterii bine stabilite şi în funcţie de publicul ţintă. Cu alte cuvinte, din banii publici dumneavoastră nu vă faceţi reclamă, nu pedepsiţi anumite instituţii de media, dându-le sau nedându-le publicitate de stat.

De altfel, atitudinea Guvernului se vede şi în documentul...

Voci din PSD:

Timpul!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimată doamnă,

Eu ştiu că aşteptaţi cu mare ardoare să vă întrerup...

Doamna Monica Octavia Muscă:

...pe care domnul Benejariu şi Guvernul l-au discutat şi care dădea putere domnului Adrian Năstase, ca, în vârful pixului lui, aşa cum în vârful pixului lui Mischie au stat banii pentru judeţ, ei, bine, în vârful pixului domnului Adrian Năstase urmau să stea banii de publicitate şi contractele de publicitate.

Voci din PSD:

Timpul!

Doamna Monica Octavia Muscă:

Stimaţi colegi,

Îmi face impresia că este absolut inutil...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu, îmi face impresia că dumneavoastră abuzaţi de orice prevedere regulamentară!

Doamna Monica Octavia Muscă:

Închei acum, domnule preşedinte, am încheiat, aţi mai vorbit şi dumneavoastră între timp...

Îmi face impresia că este absolut inutil şi ce face Comisia Europeană în rapoartele de ţară, e inutil ce am făcut noi de-a lungul anilor privind libertatea de exprimare, e inutil faptul că sunt atâţia jurnalişti agresaţi, e inutil să vorbim, atâta vreme cât Guvernul PSD Adrian Năstase şi membrii partidului de guvernământ nu recunosc o realitate pentru a o putea îndrepta.

Încă o dată, mie mi se pare lipsă de responsabilitate şi, încă o dată, cred că nu e nici o speranţă, decât, eventual, schimbarea. Mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor din Opoziţie.)

Domnul Valer Dorneanu:

Partidului Democrat i-au mai rămas de la colegii de alianţă 5 minute, pe care le utilizează domnul Adrian Gurzău.

Domnul Adrian Gurzău:

Doamnelor şi domnilor,

Prea multe nu mai sunt de spus, legat de moţiune. Aş vrea să vin cu două completări, doar.

Îngrădirea libertăţii de exprimare este mult mai gravă pe plan local, acolo unde presa locală este influenţată de administraţia locală, iar baronii locali o subordonează. Cred că ar trebui discutat mult cu aceşti ziarişti dacă au posiblitatea să exprime liber ceea ce gândesc, ceea ce doresc să publice sau totul se realizează prin comenzi, de multe ori plătite din bani publici.

Aş vrea să închei cu două citate, din partea unor personalităţi publice internaţionale, care sunt recunoscute ca militanţi şi, în multe cazuri, au luat atitudine faţă de modul în care, în România, libertatea de exprimare suferă.

Domnul Michael Guest, omul anului 2003, spunea într-un interviu că: "Nici o personalitate politică nu ar trebui să poată spune unei emisiuni de televiziune cum să-şi organizeze formatul şi nici un jurnalist nu ar trebui ameninţat pentru felul în care prezintă o personalitate politică. Nici un ziarist nu ar trebui să fie bătut în plină stradă şi nu pot să-mi închipui cum unui ziarist i se poate spune, după 14 ani, că se renunţă la serviciile sale".

Aceasta este poziţia unui luptător pentru democraţie, care nu cred că trebuie să ne lase nepăsători, pentru că vine din partea unui american. Cred că domniile lor ştiu mult mai bine ce se întâmplă la noi în ţară, iar noi ne facem că nu vedem acest lucru.

Un alt congresman american, Christopher Smith, spunea că a patra putere în stat nu poate să critice liderii politici: "Aceşti corupţi vor înşela, vor minţi, chiar fura în voie, fără să aibă teamă că vor fi penalizaţi prin lege. Defăimarea persoanelor publice, în special Guvernul şi primul ministru, preşedintele, (...) iar liberul flux al informaţiilor, în momentul de faţă, este îngrădit în România".

Christopher Smith s-a referit în special şi la situaţia din ţara noastră, apreciind că: "În separarea binelui de rău este esenţială critica". Domnia sa este îngrijorat de faptul că presa în România a făcut un pas înapoi în ultima perioadă.

Cred că există motive de îngrijorare, pentru că sunt năravuri care nu au condus la eliminarea la eradicarea acestei implicări a politicului în mass-media.

Domnul Vasile Bleotu (din sală):

Gata! Îţi ajunge! Mai ai?

Domnul Adrian Gurzău:

Domnilor,

Chit că ridicularizaţi această problemă, care este esenţială, sper că colegii din celălalt Parlament au să fie mai înţelegători cu ceea ce înseamnă libertatea de exprimare, inclusiv a colegilor lor. Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor din Opoziţie.)

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Árpád Márton.

Domnul Francisc Árpád Márton:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi semnatari ai moţiunii,

Ieri, când ne-am întâlnit să discutăm despre modul în care vom dezbate în continuare această moţiune, doamna Mona Muscă a spus că citirea moţiunii necesită 20 de minute, la care eu am zis că nu, 40. În final, ştie toată ţara, a durat 45 de minute, nu m-am gândit la cele 5 minute care au intervenit din cauza pe care o ştim cu toţii.

Care e problema? Tocmai aici vreau să ajung, se pare că doamna ori a dorit să informeze despre altceva decât conţine moţiunea ori nici domnia sa nu ştia ce conţine exact moţiunea.

Doamna Monica Octavia Muscă (din sală):

Aceasta este adevărat!

Domnul Francisc Árpád Márton:

Eu mă voi limita la cea de a doua faţetă, pentru că eu sunt bine intenţionat şi am pretenţia că dacă domnia sa ar fi ştiut ce conţine această moţiune n-ar fi susţinut-o. Din păcate, însă, ea a fost citită şi a ridicat o minge înaltă PSD-ului, care a reuşit să desfiinţeze toate punctele din moţiune, deşi sunt câteva probleme mari şi importante legate de presă, pe care ar trebui să le dezbatem, dar nu într-o asemenea dezbatere politicianistă, ci cu aplicare.

Vă dau un singur exemplu. Într-adevăr, Uniunea noastră deja a propus ca tot ce ţine de t.v.a. în domeniul culturii să fie redus la 5%. Aceasta este o rezolvare a problematicii din presă, a situaţiei financiare din presă şi trebuie să fie realizată pe cale legislativă în Parlamentul viitor.

Dar să revin la câteva probleme adevărate din această moţiune.

Într-adevăr, ne-am zbătut cu toţii ca să redăm autoritatea CNA-ului şi, doamnă Mona Muscă, împreună am reuşit. Nu cred că e bine ca dumneavoastră să spuneţi că ceea ce am făcut noi împreună în Comisia pentru cultură nu a fost o reuşită. Într-adevăr, s-a venit cu un proiect de lege greşit, dar, credeţi-mă, ceea ce scrieţi aici dumneavoastră, în concluziile acestei moţiuni, în care susţineţi că: "Toate deciziile importante în domeniul audiovizualului sunt luate de Ministerul Telecomunicaţiilor" nu corespunde realităţii din legea pe care am votat-o împreună, pentru că ele sunt doar de ordin tehnic. Indiferent dacă este în mâna autorităţii, care, şi în legea respectivă era subordonată aceluiaşi minister sau este în subordinea ministerului.

Altă problemă. Noi, împreună, am reuşit să rezolvăm situaţia Rompresului şi alte asemenea, într-adevăr, încercări de subordonare a presei. Dar, credeţi-mă, în România nu există lege care să limiteze libertatea exprimării. Nu există o astfel de lege! Şi dacă puteţi să-mi arătaţi, atunci, sunt de acord cu dumneavoastră.

Şi, în final, ce ne propuneţi dumneavoastră aici, cu ce ar trebui să fim noi de acord? Pe de o parte, prin faptul că trebuie să se ia toate sumele cu care sunt datoare anumite organe de presă, imediat şi necondiţionat, doriţi să fie desfiinţate Pro TV-ul, Acasă şi alte asemenea instituţii. E bine să ştie întreaga ţară că asta doresc semnatarii acestei moţiuni!

Mai departe şi citez de aici, nu ştiu dacă aţi citit cu atenţie ce aţi propus: "Să dispună Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor retragerea frecvenţelor scoase la concurs de către CNA şi sistarea acordării oricăror avize tehnice sau licenţe de emisie". Deci, "retragerea frecvenţelor scoase la concurs de către CNA", fără nici o arătare a datei de când. Deci, practic, vreţi să desfiinţaţi întreaga medie electronică privată din România, rămânând doar postul public de radio şi tv! Asta nu doriţi dumneavoastră, dar asta aţi scris! (Vociferări ale doamnei deputat Monica Octavia Muscă.) Păi, aceasta este logica pe care o aveţi dumneavoastră!

Doamna Monica Octavia Muscă (din sală):

Nu aţi înţeles bine!

Domnul Francisc Árpád Márton:

Nu are nici un secret, limba română, în acest domeniu este clară şi fără echivoc! Vreţi să se retragă...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Árpád, vreţi să vă opriţi puţin?

Distinsă colegă,

Atunci când sunteţi la tribună şi suportaţi interpelări mult mai uşoare decât cea pe care o provocaţi dumneavoastră acum, nu vă mulţumeşte!

Domnul Puiu Haşotti (din sală):

Dar dumneavoastră nu interveniţi atunci!

Domnul Valer Dorneanu:

Am intervenit şi atunci!

Vă rog, domnule coleg.

Domnul Francisc Árpád Márton:

Eu văd în felul următor, dacă am un text care zice: "Retragerea frecvenţelor scoase la concurs de către CNA", înseamnă că toate frecvenţele acordate de CNA trebuie să fie retrase, deci, tot segmentul privat.

Mai departe. Dumneavoastră doriţi să nu se aplice prevederile legale din Legea dreptului la informaţii, din Legea licitaţiilor şi alte asemenea legi, care obligă statul român să facă publicitate în presa scrisă. Deci, doriţi să nu se mai facă, aveţi o astfel de prevedere.

Mai mult, doriţi să privaţi presa scrisă de astfel de posibilităţi de a primi bani, susţinere din partea statului.

Şi o ultimă observaţie, ceea ce aţi şi rezovat şi aţi şi realizat prin Legea privind alegerea Parlamentului, a aleşilor locali şi a preşedintelui, în care presa nu mai poate lua nici un ban din publicitate electorală, care, iarăşi, a lovit în presa românească.

Deci, noi nu vom vota o moţiune prin care se doreşte desfiinţarea presei din România. Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor din majoritate.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Începem runda a doua a luărilor de cuvânt. Din partea PSD-ului, are cuvântul domnul Octavian Mitu.

Domnul Octavian Mitu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Preocuparea faţă de problema libertăţii de exprimare este legitimă, indiferent cine ar exprima-o. De altfel, libertatea de exprimare constituie o problemă recurentă, atât în România, cât şi în majoritatea ţărilor cu tradiţii democratice însemnate şi devine cu atât mai mult importantă în momentele politice majore.

De aceea, apreciem reacţia opoziţiei şi credem în necesitatea demersului său, sperând că şi dânşii vor crede în sinceritatea şi disponibilitatea noastră. Nu înţelegem însă de ce tocmai acum s-au intensificat aceste preocupări, în condiţiile în care acuzele majore aduse actualului Guvern nu sunt de dată recentă. Mai bine zis, ne vine greu să înţelegem de ce o problemă atât de gravă cum este libertatea de exprimare este folosită pentru a dobândi vizibilitate publică în scop electoral.

Iniţiatorii moţiunii care face obiectul intervenţiei de faţă acuză PSD de monopolizarea discursului public, prin măsuri de ordin legislativ, economic şi financiar, prin încercări de subordonare a mass-media ce ar risca să compromită intrarea României în Uniunea Europeană. Or, libertatea de expresie este un criteriu politic fundamental care nu ţine de decizii conjucturale, ci de însăşi esenţa democraţiei.

PSD este conştient de acest lucru şi nu a făcut nici un gest în sensul îngrădirii acestei libertăţi, fiind convins că altfel s-ar sinucide politic şi ar intra în conflict cu interesul naţional. Spre exemplificare: este blamată modalitatea de alocare a fondurilor pentru publicitate prin centralizarea deciziei privind alocaţiile din acest domeniu, or, măsurile luate au venit tocmai în sensul gestionării judicioase, în acord cu interesele de publicizare a anumitor norme, procese, proiecte.

Logica unei astfel de decizii este cunoscută tuturor: maximizarea investiţiei în publicitate în funcţie de audienţa fiecărei media, cum se întâmplă peste tot în lume. Deci, criteriul economic primează, nu cel politic.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, numai puţin.

Întreb colegii de la Partidul Naţional Liberal dacă admonestarea celor care au luat cuvântul sau au vorbit altfel decât dumnealor face parte din libertatea de exprimare sau din altceva.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof (din sală):

Putem să vă răspundem. Lăsaţi-ne să vă răspundem.

Domnul Valer Dorneanu:

V-aş ruga să vă păstraţi disputele pe care le aveţi cu domnul Marton. (Rumoare)

Continuaţi, domnule deputat.

Domnul Octavian Mitu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Fondurile pentru publicitate nu pot fi distribuite de o manieră populară încât Puterea să cumpere bunăvoinţa unor ziarişti, ci funcţie de utilitatea şi oportunitatea alocării, responsabil, şi nu discreţionar, repet, funcţie de tipul de media şi de audienţa acesteia.

De altfel, Guvernul va face publice, la solicitarea celor interesaţi, informaţiile despre aceste alocaţii, conform legii, pentru a proba transparenţă şi bună-credinţă.

A acuza partidul de guvernământ că şantajează mass-media prin acest mecanism de alocare este o dovadă de rea-credinţă.

Este vorba de o publicitate utilă, cu o miză economică şi politică evidentă, în acord cu aşteptările cetăţenilor şi cu cele ale Uniunii Europene, deoarece cotă parte din alocaţiile de acest tip nu sunt fonduri publice, ci europene, ceea ce presupune maximă responsabilitate din partea decidenţilor.

Şi guvernele viitoare vor conştientiza utilitatea publicităţii pentru programele lor, pentru actele de guvernare, pentru deciziile de interes public.

În ceea ce priveşte acuza de amestec al PSD în activitatea CNA, reamintesc faptul că în componenţa acestei instituţii sunt şi reprezentanţi ai altor partide parlamentare. Nu ştiu să fi fost tensiuni, să se fi manifestat neînţelegeri în materie de administrare la CNA.

Cât priveşte cadrul normativ privind informaţiile clasificate, mă văd nevoit să amintesc ceea ce iniţiatorii moţiunii au uitat sau se fac numai că au uitat: Proiectul Legii informaţiilor clasificate, faţă de care societatea civilă a exprimat rezerve, a fost elaborat în legislatura anterioară, respectiv 1996-2000. Practic, l-am preluat şi l-am îmbunătăţit în acord cu exigenţele euro-atlantice.

Personal, ca parlamentar, am fost primul care am atras atenţia la acea dată că proiectul conţinea prevederi care aduceau atingere libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului, şi îmi face plăcere să vă amintesc că eu sunt parlamentar PSD. De aceea, găsesc cel puţin bizară reacţia iniţiatorilor moţiunii în discuţie astăzi faţă de această lege.

Găsesc, de asemenea, exagerată acuzaţia că TVR a fost transformată într-o televiziune de propagantă pentru PSD.

Acolo există autonomie editorială şi un corp de jurnalişti pe care nu îi putem acuza de obedienţă.

În producţia jurnalistică primează logica evenimenţială, nu privilegierea Puterii, or actorii politici, economici care au de transmis mesaje de interes public este firesc să apară cu o frecvenţă mai mare decât cei care nu fac gesturi mediatizabile.

Polemici privind strategiile editoriale ale canalelor publice au mai fost. De aceea, consider oportun ca în legislatura viitoare împreună să contribuim la crearea unui cadru legislativ prin care preşedinţii Societăţii Române de Radio şi Societăţii Române de Televiziune să fie propuşi de partidele parlamentare aflate în Opoziţie. În acest mod, vom face un important pas spre echilibru.

Nici un om politic lucid nu poate fi interesat de jurnalismul obedient, pentru că acesta nu-i face servicii, ci dimpotrivă.

Nici un partid politic responsabil nu poate încuraja direct sau indirect jurnalismul de reverenţă, pentru că doar critica adusă actelor sale îl menţine în atenţia publică şi îi oferă feed-back-ul necesar aplicării programului său politic fără derapaje.

PDS mai este blamat pentru că ar fi vinovat de tergiversarea anchetelor privind agresarea jurnaliştilor. Este, evident, o exagerare, deoarece 80% dintre cazurile înregistrate au fost rezolvate, iar celelalte sunt în curs de rezolvare. Mai precis, din cele 81 de cazuri înregistrate între anii 1999 şi 2004, 65 au fost deja soluţionate.

Sunt convins că în perioada următoare competiţia electorală va intensifica disputele privind presa şi problemele acesteia. De aceea, vă invit la o analiză lucidă a stării mass-media, a libertăţii presei, în acord cu realitatea, cu progresele făcute în sensul liberalizării sistemului mass-media.

Numai cu luciditate şi bună-credinţă vom proba o maturitate politică.

În acest context, vă invit, stimaţi colegi, să respingeţi prin votul dumneavoastră moţiunea care a făcut obiectul intervenţiei de faţă.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 6 minute, domnule coleg.

Are cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PRM, doamna deputat Vasilescu Lia Olguţa.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Stimaţi colegi,

Problemele ridicate în moţiunea simplă pe care o dezbatem astăzi sunt în mare parte adevărate, iar unele dintre acestea au constituit baza mai multor comunicate şi interpelări formulate de parlamentarii PRM în această legislatură.

Suntem perfect de acord cu afirmaţiile potrivit cărora presa este cumpărată la modul propriu, şi nu la cel figurat de politicieni care aparţin mai multor formaţiuni politice, nu doar PSD, şi că în unele judeţe ale ţării diverşi afacerişti mai mult sau mai puţin implicaţi politic intervin de multe ori brutal în politica redacţională, obligând ziariştii să exprime numai anumite puncte de vedere care le convin lor sau colegilor lor.

Judeţe precum Constanţa, Vrancea, Bacău, Braşov, Neamţ sunt exemple concludente în acest sens. Aici, diverşi indivizi stabilesc ce anume trebuie să citească a doua zi în presă populaţia, ce ştiri trebuie să apară pentru a nu le crea probleme, cenzura fiind uneori la fel ca şi în perioada comunistă, cu diferenţa că atunci când nu înţeleg de bunăvoie cum trebuie să scrie, jurnaliştii sunt agresaţi sau îşi pierd locul de muncă.

Sunt de notorietate cazurile ziariştilor Rodica Culcer, Cosmin Prelipceanu şi Nadina Forga ? de la Departamentul de ştiri al postului de radio "Europa FM", cărora conducerea le-a cerut să nu mai transmită ştiri ce ar putea deranja partidul de guvernământ, al lui Traian Ungureanu de la BBC, cu care s-au solidarizat şapte colegi după ce a fost concediat pe nedrept, adevăratul motiv fiind acela că nu ar fi vrut să se compromită profesional relatând deformat anumite evenimente politice.

Mai grav este atunci însă când cenzura acţionează şi în instituţiile publice ale mass-media.

La postul public de televiziune din Timişoara, Brânduşa Armanca, realizatoarea unei emisiuni, a fost cenzurată pentru că a citat din presa locală câteva paragrafe referitoare la cazuri de corupţie. Mai târziu, ea a fost agresată de un superior de-al său şi, pentru că a făcut public cazul, i s-a desfăcut contractul de muncă.

Din nefericire, se înmulţesc pe zi ce trece cazurile de agresiune asupra jurnaliştilor, în special asupra celor care realizează anchete despre cazuri flagrante de încălcare a legilor şi de corupţie, astfel încât aceştia nu mai trebuie să se deplaseze în zone de conflict pentru a li se pune în pericol viaţa. În acelaşi timp, ameninţările sunt la ordinea zilei.

În ceea ce ne priveşte, aş dori să menţionez că un membru al Organizaţiei de tineret România Mare de la Zalău, care l-a ameninţat telefonic pe ziaristul Marius Avram de la "Magazin Sălăjean" şi în acelaşi timp corespondent al ziarului "Evenimentul zilei", a fost exclus din structurile noastre a doua zi, chiar dacă am avut dubii că faptele relatate despre acesta ar fi fost veridice.

Noi am încercat să ne situăm de fiecare dată de partea adevărului şi am militat pentru libertatea de exprimare, deşi de multe ori anumite persoane care nu au nimic în comun cu frumoasa meserie de jurnalist uită de etica profesională şi prezintă distorsionat evenimentele sau nu le verifică din mai multe surse, aducând grave prejudicii unor oameni nevinovaţi şi întinându-le imaginea.

Recent, un redactor-şef îmi povestea cum s-a ales ziarul pe care îl conduce cu o grămadă de procese de pe urma unui aşa-zis jurnalist care spunea că are probe pentru tot ceea ce îi trecea lui prin cap şi punea pe hârtie, iar, în cele din urmă, speriat de numărul mare de plângeri penale, a demisionat şi a lăsat redacţia să plătească despăgubiri de ordinul zecilor de milioane de lei persoanelor calomniate.

Nu acelaşi lucru s-a întâmplat însă cu Dan Bălăşescu, redactor şef-adjunct la cotidianul "Gazeta de sud" din Craiova, care a simţit pe propria-i piele ce va să zică legea atunci când este aplicată de un judecător supărat rău pe presă. Magistratul l-a condamnat pe jurnalist într-un proces penal pornind de la plângerea prefectului de Olt Marin Diaconescu la plata a 7.000.000 de lei amendă penală şi 600.000.000 de lei despăgubiri morale, în solidar cu S.C. "Media Europa" SA. De domeniul absurdului este faptul că prefectul solicitase doar 100.000.000 de lei despăgubiri pentru onoarea pătată, iar judecătorul, într-un exces de zel, l-a cadorisit cu o sumă de şase ori mai mare. Deşi la vremea respectivă am cerut printr-o interpelare adresată Ministerului Justiţiei să corecteze eroarea din acest caz, recursul în anulare nu a fost acceptat.

În ceea ce priveşte referirile la CNA din prezenta moţiune, dorim să specificăm faptul că PRM a atras de multe ori atenţia asupra neregulilor săvârşite de acest organism care, se vede clar, acţionează numai într-o anumită direcţie.

În precedenta campanie electorală am văzut cum legea este pentru unii mumă iar pentru alţii ciumă. Numai videoclipurile PRM trebuiau să îndeplinească toate condiţiile legale, celelalte trecând neobservate, şi numai Vadim Tudor nu avea dreptul să prezinte candidaţii la primării sau consilii, în timp ce toţi ceilalţi, deşi nu candidau la locale, apăreau până la intoxicare pe micile ecrane. Spaima unora de a nu veni noi la putere nu mai cunoaşte limite.

În ceea ce priveşte publicitatea dată de Guvern cu aprobarea primului-ministru diverselor instituţii de presă, considerăm că acesta este cel mai clar exemplu de mituire a mass-media şi de şantaj: că sunt tăiate de la porţie atunci când politicienii Puterii nu mai primesc osanale.

Este obligatorie instituirea unui control şi a unei transparenţe asupra modului în care se folosesc banii publici în publicitate.

Stimaţi colegi,

Pe fond, anumite chestiuni cuprinse în moţiunea simplă sunt reale şi trebuie corectate, pentru ca cetăţenii să poată primi informaţii corecte şi să judece în cunoştinţă de cauză, motiv pentru care am decis votarea moţiunii. Dar nu putem să nu remarcăm faptul că semnatarii de la PNL şi PD nu sunt mai departe decât politicienii atacaţi, cei de la PSD, pentru că, practic, şi ei doresc acelaşi lucru: să cumpere bunăvoinţa presei în această perioadă de campanie electorală.

Ne întrebăm, firesc, de ce acum intră în dezbatere o asemenea moţiune. Nu mai pot ei de grija presei? Abia acum îşi dau seama că este supusă presiunilor politice, că jurnaliştii sunt agresaţi sau sunt ameninţaţi? Mie mi se pare mai degrabă o infracţiune de mituire în formă agravantă.

Este adevărat că jurnaliştii trebuie apăraţi de agresiunea unor potentaţi ai zilei sau de procese intentate pe criterii aiuristice, dar de ce o faceţi numai în campanie electorală, domnilor?

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, stimată colegă.

Celelalte grupuri parlamentare şi-au epuizat timpul repartizat, potrivit algoritmului.

Urmează domnul Mihai Mălaimare, din partea Grupului PSD.

PSD a consumat până acum 23 de minute.

Domnul Mihai-Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Înainte de a mă referi la moţiune, vreau să constat că au trecut 15 minute de la un act foarte grav comis sub cupola Parlamentului şi nimeni nu s-a sesizat şi nimeni nu a luat atitudine. La această tribună era domnul deputat Marton Arpad şi din rândurile colegilor noştri de la PD-PNL i s-a sugerat că limba română are meandre pe care domnia sa nu le cunoaşte. Este un act grav de şovinism.

Domnule deputat român de etnie maghiară Marton Arpad, te rog să primeşti scuzele deputatului PSD de Botoşani Mihai Mălaimare.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Ne aflăm în faţa unei moţiuni care, ca exerciţiu democratic, înseamnă, dincolo de posibile urmări, şansa de a dezbate o teză excepţională - libertatea de expresie. Numai că această şansă ne este oarecum refuzată prin faptul că ni se pune pe masă o moţiune, un document. Or, într-un film celebru se spunea: "Monseur se scrie, monseur se citeşte!" Am moţiune, citesc moţiune şi comentez moţiune!

De la bun început, trebuie să afirm că titlul moţiunii este incorect, nedrept şi, din păcate, susceptibil de a îmbrăca o simplă haină populist-electorală, reducând teza în dezbatere la condiţia unei interpelări obişnuite căreia eventual i se pot scuza erori de informaţie sau enunţări voit demagogice.

Suntem invitaţi să discutăm, dar ni se atrage atenţia că tema este axiomatică, subordonarea media de către Guvernul Năstase fiind în viziunea semnatarilor moţiunii un fapt care nici nu mai trebuie demonstrat.

Ce descoperim parcurgând moţiunea este că semnatarii ei sunt singurii prieteni ai media, singurii care o înţeleg, o respectă şi o apără. Iertaţi-mă, este un captatio benevolentie obositor şi, sunt convins, neconvingător. Pentru că nu sunt foarte sigur că media doreşte să treacă strada, iar, dacă doreşte, nu cred că are nevoie de sprijin şi, în orice caz, nu de un astfel de sprijin.

Nu mă voi referi la mottoul moţiunii pentru că este evident pentru orice om că folosirea unei propoziţii scoase din context, răstălmăcite cu vădită rea interpretare nu merită comentarii. Însă chiar de la început moţiunea însăşi se regăseşte astfel în zona derizoriului, căci pleacă, în opinia noastră, şi este evident, de la o premisă absolut falsă.

Se vorbeşte de monopolizarea discursului politic, dar se ignoră toate monitorizările făcute de organismele specializate şi se uită că Guvernul impune agenda. Şi este firesc să contabilizeze o mai mare vizibilitate în contextul în care chiar Puterea a strigat, este adevărat nu cu glas foarte tare, deşteptarea.

Se vorbeşte de limitarea libertăţii de expresie prin măsuri de ordin legislativ, şi mă întreb care sunt acelea, pentru că, după ştiinţa mea, iniţiativele susceptibile de a veni în contradicţie cu ideea de libertate de expresie nu au fost acceptate şi nu s-au transformat în măsuri de ordin legislativ. Pentru că, între altele, stimaţi colegi, vă reamintesc, că se pare că unii aţi cam uitat, nu am dorit-o în primul rând noi, parlamentarii Puterii.

Raportul Parlamentului European din februarie-martie 2004 vorbeşte într-adevăr despre imposibilitatea atingerii de către România a ţelului aderării, dar numai: "dacă nu implementează pe deplin", între altele, şi libertatea de expresie. Cu alte cuvinte, chiar acolo se recunoaşte că paşi fuseseră făcuţi, deoarece până la un nivel de "pe deplin" se presupune că un anume stadiu fusese atins. Şi, atunci, de unde până unde ideea că Guvernul Năstase a adus România în situaţia de a nu mai îndeplini criteriul politic de aderare? Tonul folosit ascunde o bucurie abia reţinută la ideea că România nu ar apuca integrarea, iar Casandra în care vă deghizaţi are, din păcate, aerul unui Paris cu trecut de băiat de cartier.

Vorbe înşirate fără noimă curg cu pretenţia de sentinţe fără drept de apel: "Realitatea 2001-2004 este nici mai mult nici mai puţin una a limitării pieţei mediatice şi a încălcării fără echivoc a liberei concurenţe." Ni se vădeşte clar modalitatea imixtiunii politico-guvernamentale în cele trei puncte. Vă mai aduceţi aminte de unul şi îl treceţi, dar fără alineat. Se mai dă odată acelaşi citat şi se declară obstacolul ca fiind de netrecut în calea integrării.

Doamnelor şi domnilor,

Departe de mine ideea de a minimaliza posibile primejdii, reale încercări de primejduri. Departe de mine ideea de a ironiza pe cel care strigă temător că primejdia poate să-şi producă efectele. Dar prea aveţi aerul că sunteţi singurii care munciţi, singurii care vedeţi, singurii care puteţi semnaliza, singurii responsabili cu adevărul, şi încă unul absolut, singurii care nu obosesc deloc strigând că nu muncim destul şi nu muncim cum trebuie, aşa cum eventual aţi putea munci domniile voastre, dar numai cât veţi fi la Putere.

În puhoiul de vorbe se năpustesc articole din ziare străine, elogii la adresa a doi eminenţi jurnalişti români. Prinde bine, la o adică. Se consideră dintr-un condei că nişte ţări ar fi vinovate şi ar intra într-o listă a ruşinii la care România aderă, prin contribuţia decisivă, nu-i aşa, a Guvernului Năstase. Şi, ca bonus, se mai inventează o ţară: Tongo, aşa scrie, pentru ca sentimentul de încropeală să fie cât mai clar instalat.

Raportul de ţară este şi el invocat, dar nu în totalitatea lui, realizările neinteresând pe semnatarii moţiunii.

Fenomenul complex al dependenţei economice nu are în viziunea dumneavoastră decât un singur vinovat: Guvernul Năstase, care, dacă ar renunţa probabil la publicitate, ar garanta, nu-i aşa, în mod clar, atât independenţa financiară, cât şi pe cea editorială a mediei româneşti.

Nu înţelegem foarte limpede cine este acuzatul: cel care dă sau cel care primeşte, şi nici ceea ce înseamnă intervenţie guvernamentală, cum se contorizează ea dincolo de supoziţii, sau, mai ştii, amintiri dintr-o experienţă trăită cu certitudine, în soluţiile pe care tocmai le criticaţi.

Raportul de ţară recunoaşte presei scrise o mai dură atitudine faţă de Guvern decât cea a presei audio-vizuale, dar semnatarii moţiunii, cunoscători până la virgulă a raportului, probabil din viteză, conchid că trebuie oprită imixtiunea guvernamentală în presa scrisă şi apoi în cea audio-vizuală. Este chestie de consecvenţă cu raportul şi, aş îndrăzni să spun, chiar de stil. Dar ce mai contează stilul, când la uşă bat alegerile?

Înfiinţarea unui Minister al Informaţiilor Publice nu a fost de natură a ne entuziasma nici pe noi, parlamentarii PSD, iar transformarea lui într-un departament este semnul clar că s-a ţinut cont inclusiv de opinia noastră. Dar, şi aşa, "minister al propagandei", cum îl numiţi dumneavoastră, el a iniţiat Legea accesului la informaţiile publice, este adevărat, o zi mai târziu, în multe privinţe chiar mai fermă decât iniţiativa parlamentară similară, este adevărat, o zi mai devreme.

Cazul "Rompres" este văzut ca una din victoriile Opoziţiei, când tocmai graba cu care am acţionat era pe cale să demoleze construcţia instituţională.

Am fost, constat, mult prea îngăduitori cu un discurs care mânuia abil un laudatio de ochii lumii, căci în moţiune nu se mai spune nimic despre noi, PSD-iştii din Comisia pentru cultură, şi vă întreb: ar fi trecut vreo iniţiativă legislativă a Opoziţiei dacă noi ne-am fi comportat ca nişte politruci oarecare? Şi vă întreb dacă ştiţi cum au reacţionat ministrul Caramitru şi membrii Comisiei pentru cultură la iniţativa PSDR privitoare la monumentele istorice.

Societatea civilă invocată a fost martoră şi a semnalat modul exemplar în care noi, PSD-iştii din această comisie, am acţionat.

Aceeaşi societate civilă este partenerul unic şi preferat şi de neîmprumutat al colegilor din Opoziţie şi în cazul iniţiativelor privitoare la dreptul la replică şi la respectarea vieţii private a demnitarilor, comunicându-se prin omisiune că Guvernul şi noi am fi dorit altceva, când, de fapt, Guvernul a încurajat atitudinea noastră clară de respingere a acestor legi.

Distinşi colegi semnatari ai moţiunii,

A face societatea civilă părtaşă doar la o jumătate de adevăr al dumneavoastră înseamnă a o jigni chiar mai mult decât pe noi.

Nu doresc să revin asupra argumentelor pe care le-au adus reprezentantul Guvernului şi colegii mei în privinţa CNA. Vă reamintesc doar că numai în urmă cu câteva zile lăudaţi de la aceeaşi tribună activitatea actualului CNA în termeni care spun totul despre modul în care acum o acuzaţi.

Despre raportul de ţară nu se mai face vorbire căci nu este de folos unui discurs, iată, politiceşte jenant.

Dacă unii se trezesc lăudând, de ce moţiunile le scriu alţii? Şi cum este posibil să spui ieri "bravo", iar azi să duci CNA în boxa complicilor? Nu răspundeţi, pentru că întrebarea este retorică.

Se vorbeşte cu nonşalanţă de monopoluri mediatice, când ele cresc în propria curte sau dacă au fost cumva construite înainte de 2002, deci înainte de criticatul actual CNA, ele sunt başca? Nu se mai pun? nu există? n-aţi auzit? Dacă noi ştim, dacă dumneavoastră ştiţi, pe cine vreţi să lămuriţi că lucrurile stau exact invers?

Se construieşte cu abilitate o legătură primejdioasă între publicitatea guvernamentală şi sugrumarea independenţei editoriale.

Eu voi spune că este foarte posibil ca în anumite cazuri lucrurile să stea tocmai aşa, dar acestea sunt situaţii speciale de competenţa unor organisme abilitate a le descoperi şi a le pedepsi, mai cu seamă că a primi publicitate în schimbul unor favoruri este cel puţin la fel de reprobabil cu a da publicitate şi a solicita favoruri.

Aveţi dovezi clare? Aveţi cunoştinţă de ziare care au acordat acele favoruri? Spuneţi clar, pentru că suntem în Parlamentul României, nu al ţării Tongo!

Sugeraţi cumva că publicitatea guvernamentală ar trebui să fie zero? Propuneţi cumva ca populaţia să nu mai fie informată numai pentru că există temerea că Guvernul va fi protejat de către ziarele care primesc această publicitate? Cum rămâne, atunci, cu respectul faţă de probitatea jurnaliştilor noştri, a căror bunăvoinţă o căutaţi şi o cultivaţi în fiecare clipă? Chiar toţi pot fi cumpăraţi? Chiar toţi sunt a priori vinovaţi? Dacă asta credeţi, şi cam asta lăsaţi să se înţeleagă, spuneţi-o verde, să afle lumea, să fie limpede tuturor, inclusiv jurnaliştilor, evident!

Domnilor,

Dacă ar exista numai un singur jurnalist cinstit în România, şi tot n-am avea dreptul să afirmăm că media este controlată. Urma scapă turma! Aşa am învăţat eu când eram copil. Dar poate nu am înţeles bine cui îi este adresată această moţiune.

Un atac violent îl produceţi la adresa Televiziunii Române. Nici nu este de mirare. În acelaşi stil, un distins parlamentar liberal lăuda ditirambic televiziunea la reuniunea celor două Comisii pentru cultură, iar la vot, în stil liberal, se abţinea.

"În Televiziune nu lucrează decât minţi racordate la planul ocult al Guvernului Năstase", sugeraţi dumneavoastră, şi nu ştiu de ce îmi vin în minte nişte nume care în perioada '96-'98 au scris cea mai neagră pagină din istoria televiziunii publice atât prin comportament uman, prin refuzul oricărui apel la deontologie, cât şi prin cheltuirea iresponsabilă a banilor acestei instituţii. Dar, desigur, atunci, la guvernare era doar PNŢ CD şi, normal, erorile se plătesc.

Societatea Română de Radiodifuziune, lăudată în Comisiile pentru cultură, intră şi ea de-a valma în categoria canale de propagandă. Orice informaţii care susţin teza subordonării sunt bune! Nu contează anul în care au fost obţinute, nu contează dacă lucrurile s-au remediat între timp. Nu există nuanţe, totul este negativ, totul este înspăimântător.

Oare cum se simt angajaţii celor două instituţii, când li se pune în cârcă acuza de agenţi guvernamentali? Dar asta este o problemă care nu interesează; este prea măruntă. La urma urmelor, acolo nu lucrează decât câteva mii de oameni, voturi puţine.

Nu contează nici faptul că "Lagarderr" este o corporaţie imensă cu activitate extraordinară în domeniul media. Contează doar că are procente în industria de aviaţie, că România importă Air Bus-uri, a mai făcut-o şi înainte de 2000, şi că trei distinşi jurnalişti şi-au dat demisia din funcţiile de conducere ale departamentului de ştiri ale postului de radio "Europa FM". Guvernul este vinovat pentru că nu a importat alt tip de avioane.

Chiar şi problemele interne ale "României Libere" şi "Evenimentului zilei" par să aibă conotaţii guvernamentale şi, în absenţa oricărei dovezi, fie ea şi de râs, rămâne să credem că acest lucru este aşa cum spuneţi, pentru că, în fond, dumneavoastră o spuneţi, iar Guvernul este, după câte ştiu, abonat la cele două cotidiene.

Legea accesului la informaţiile publice este un succes notabil, desigur, dar doar al parlamentarilor Opoziţiei. Noi, ceilalţi, eram în vacanţă, probabil şi, oricum, în compensaţie, ne facem vinovaţi de faptul că unii pun piedici în aplicarea ei.

Nu pot să fiu de acord cu ridicarea acreditării unui jurnalist nici dacă reprezinţi prefectura, nici dacă reprezinţi Senatul. Sunt erori descalificante, dar nu pot genera acestea impresia că am aprobat această lege numai cu gândul perfid de a nu o aplica.

Nici un om responsabil nu poate accepta ideea agresiunii de orice fel asupra unui jurnalist. Măsurile luate în aceşti patru ani arată că voinţa politică se exprimă în vectori pozitivi. Excepţiile, chiar dacă destul de multe încă, nu pot decât să confirme regula stabilită prin lege, prin nevoia de informare corectă şi prin respectul unanim faţă de această profesiune.

Libertatea de expresie este un drept câştigat în România cu sânge. Despre ea ar trebui vorbit mereu, căci a o apăra este mai greu şi chiar mai important decât a o câştiga pentru o scurtă perioadă de timp. Ea este victoria noastră, a tuturor, şi în acelaşi timp responsabilitatea maximă în faţa naţiunii şi a propriei conştiinţe.

Putem vorbi despre ea şi în moţiuni, dar mai firesc ar fi să fim în stare să o facem zilnic, ca un memento că omenirea nu a cunoscut numai momente de evoluţie.

Întrebarea care făcea istorie în urmă cu un deceniu şi mai bine ar trebui înlocuită cu una care nu se va perima niciodată: "Ce ai făcut astăzi pentru ca mâine să poţi vorbi fără să te ruşinezi şi să fii ruşinat de libertatea de expresie?"

Obligaţia de a respecta libertatea de expresie este un adevăr pe care dumneavoastră îl strigaţi cu tărie, mai ales că nu-l neagă nimeni. Restul este doar moţiunea dumneavoastră, adică mult zgomot pentru oricât de puţină imagine s-ar obţine.

Vă mulţumesc. (Aplauze în Grupul parlamentar al PSD)

Domnul Valer Dorneanu:

Celor care îmi arată ceasul le mulţumesc. A vorbit 14 minute şi vă amintesc că, de la 54 până la 37, încă mai avem de vorbit.

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Mircea Paşcu, care a fost şi nominalizat în moţiune, având, aşadar, şi dreptul la replică. Dar vorbeşte şi în calitate de deputat al Partidului Social Democrat, în cadrul timpului pe care-l avem.

Domnul Ioan Mircea Paşcu:

Mulţumesc.

Unii nu pot fi corectaţi nici prin instrucţie.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Raţiunea luării mele de cuvânt este dublă. Pe de o parte, sunt unul din membrii opoziţiei dintre '96-2000, chiar purtătorul de cuvânt al celui mai important partid al acesteia, PDSR, care a suferit direct de pe urma interzicerii apariţiei la televiziunea publică, din ordinul expres al domnului director Hadjiculea, pe simplul motiv că nu era acceptabil să apari de două ori în aceeaşi săptămână, probabil potrivit raţiunii că ce-i prea mult strică. Apoi, pe de altă parte, deoarece am avut plăcerea să-mi fi auzit numele menţionat expres în moţiunea pe care-o dezbatem astăzi. Întrucât această menţionare s-a făcut într-un context incorect, determinat, desigur, de o eroare neintenţionată de documentare, deşi se presupune că, măcar pentru credibilitate, o asemenea eroare nu trebuia să se petreacă, doresc să corectez acest context, în lumina adevărului.

Distinsa noastră colegă, doamna Mona Muscă, menţiona, ieri, două lucruri în ce mă priveşte, şi anume: a) faptul că i-aş fi "ameninţat" pe jurnalişti cu propoziţia "viaţa este scurtă", în susţinerea propunerii legislative privind dreptul la replică; şi b) că l-aş fi "ameninţat" pe domnul Cornel Ivanciuc, jurnalist de investigaţii, sugerându-i să abandoneze anchetele în legătură cu posibila filieră prin care s-ar fi putut scurge, dinspre MApN, un document "otrăvit" utilizat împotriva liderului PD Traian Băsescu. Vorba aceea: "două vorbe, trei minciuni".

Mai întâi referitor la cea de-a doua acuză, ţin să informez că nu am discutat niciodată cu domnul Ivanciuc, şi cu atât mai puţin nu am avut cum să-l ameninţ. Ce vorbeşte domnia sa cu prietenii săi şi ce concluzii trage de pe urma acestor discuţii este problema sa şi numai a lui. Însă, pentru a susţine acuzaţiile grave pe care le aduce unei instituţii publice şi conducerii sale, este nevoie de dovezi irefutabile. Dacă le are, şi mă refer la altceva decât discuţia domniei sale cu prietenii săi, ar fi fost de aşteptat să le producă, iar colega noastră, doamna Mona Muscă, să le aştepte şi să le utilizeze în motivarea acuzelor pe care mi le aduce. Or, din păcate, acest lucru nu s-a petrecut şi îl regret inclusiv pentru credibilitatea distinsei noastre colege.

În al doilea rând, daţi-mi voie să-i împrospătez memoria colegei noastre, legat şi de prima acuză pe care mi-o aduce, acea cu aşa-zisa ameninţare, în contextul propunerii legislative referitoare la dreptul la replică. Dacă domnia sa sau cei care i-au pregătit textul şi i l-au înmânat să-l citească ar fi avut minima curiozitate, obligatorie, de altfel, de a consulta încă o dată circumstanţele situaţiei evocate, înainte de a face referire publică la ea, ar fi putut vedea cu uşurinţă că cele două chestiuni, aşa-zisa ameninţare şi propunerea legislativă nu au nimic de-a face una cu alta. Fraza conţinând sintagma că "viaţa este scurtă" - apropo, ar trebui să-l identificăm pe autorul proverbului cu pricina, să-l acuzăm şi pe el de ameninţare, eventual chiar şi postum, a fost utilizată în comunicatul din 9 mai 2002, care avea menţiunea expresă: "În legătură cu relatările din presă referitoare la articolul din "Wall Street Jornal", autor Filip Şişkin, că e rus, că nu e rus, mă rog, nu comentez, cu trimitere la adresa Ministerului Apărării Naţionale, Biroul de Presă al ministerului etc., etc. Deci nici o legătură cu Propunerea legislativă a dreptului la replică, de nici o culoare. Că ulterior cele două chestiuni au fost legate, în sensul că, profitându-se de scandalul creat pe tema aşa-zisei ameninţări, au fost unii care au încercat eliminarea respectivei propuneri legislative, care îi deranja, este altă chestiune. Însă, pentru conformitate, după cum se poate vedea, cele două lucruri nu au legătură unul cu altul.

În sfârşit, un ultim cuvânt legat de fondul problemei, şi anume dreptul cetăţeanului de a se apăra, prin replică, în cazul unor calomnii, jigniri, defăimări ce i s-ar putea aduce prin presa scrisă, întrucât, în domeniul audiovizualului, lucrurile sunt reglementate.

Am un caz particular care mă priveşte nemijlocit şi doresc să solicit opinia distinsei mele colege, o adversară înverşunată a dreptului la replică, dar şi persoana desemnată să susţină prezentarea moţiunii cu privire la modul în care ar trebui să reacţionez. Îmi cer scuze dinainte pentru ce voi fi nevoit să menţionez, dar citez textual din "Academia Caţavencu" nr.41/12-18 octombrie 2004, pag.5 şi 16. Şi întrucât mie mi-e ruşine să citez lucruri care sunt publicate deja la adresa mea, daţi-mi voie să vă înmânez această ultimă pagină, pentru ca să puteţi să vă pronunţaţi asupra ei.

Vă mulţumesc foarte mult. (Domnul deputat Ioan Mircea Paşcu coboară de la tribună ca să-i dea ziarul doamnei deputat Mona Muscă; aplauze în Grupul parlamentar al PSD)

Domnul Valer Dorneanu:

Colegul nostru a vorbit 5 minute.

Stimaţi colegi,

Intervenţiile parlamentare au luat sfârşit, nu înainte de a-i da un drept la replică doamnei Mona Muscă, nominalizată de mai multe ori.

Îmi permit, ştiindu-vă vorbitoare, să vă amintesc de durata unui răspuns la replică: un minut şi vă mai dau eu un minut.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Mulţumesc frumos, nu va fi nevoie.

În primul rând, îi amintesc colegului meu, domnului deputat Mircea Paşcu, că are mai puţină importanţă de ce este legat momentul în care domnia sa a spus că "viaţa e scurtă", adresându-se jurnaliştilor. Important este că le-a spus-o jurnaliştilor, din funcţia domniei sale de ministru. Cred că este suficient.

În privinţa "Academiei Caţavencu", eu cred că ar trebui să se gândească domnul Ioan Mircea Paşcu, care este un om cultivat şi sunt convinsă că a citit mult, la viaţa domniei sale, că "Academia Caţavencu" este, de la un capăt la altul, un pamflet, este umor, e cu totul altceva.

Domnul Ioan Mircea Paşcu (din loja Guvernului):

Vorbeam de trivialităţi!

Doamna Monica Octavia Muscă:

Da, acolo sunt şi asemenea chestiuni. Care-i problema? "Le Canard..."? cum e în Franţa? Chiar nu ştiţi, chiar nu aveţi cunoştinţă?

Domnul Ioan Mircea Paşcu (din loja Guvernului):

Citiţi-le dumneavoastră!

Doamna Monica Octavia Muscă:

Cât despre domnul Ivanciuc, să ştiţi că presiunile nu trebuie să le faci direct la persoană, ele se fac indirect, mai ales de către cei de la Guvern.

Şi ultimul lucru pe care vreau să-l spun. Domnilor guvernanţi, învăţaţi că presa are rolul de a vă critica, pentru Dumnezeu! Acceptaţi acest lucru. Este cea mai protejată critică, critică adresată guvernanţilor.

Domnul Ioan Mircea Paşcu (din loja Guvernului):

Daţi citire textului din "Academia Caţavencu". Aveţi curaj, doamnă?

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

V-aş ruga să vă păstraţi răbdarea şi calmul. Aţi avut posibilitatea, fiecare, să vă exprimaţi. Urmează răspunsul Guvernului, care va fi dat prin domnul ministru Şerban şi domnul ministru Dâncu. În ce ordine doriţi dumneavoastră.

Domnul Dâncu.

Voci din partea Grupurilor parlamentare ale PNL şi PD:

Este partea a doua!

Domnul Valer Dorneanu:

Nu e partea a doua, stimaţi colegi. După dezbateri, după cum ştiţi de patru legislaturi, nu ştiu câte aţi parcurs dumneavoastră, după dezbaterea la care participă parlamentarii, în cadrul fiecărei moţiuni, Guvernul are dreptul la un răspuns cu privire la problemele care se ridică din dezbateri. O să vă amintesc acest lucru, de câte ori e nevoie.

Aveţi cuvântul, domnule Dâncu.

Domnul Vasile Dâncu (preşedintele Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Când nu eşti membru al Parlamentului şi vii aici, la această tribună, eşti emoţionat de fiecare dată. Te bucuri că poţi să vorbeşti, dintr-un loc unde se servesc cele mai importante valori ale naţiunii. La baza valorilor naţionale, cred că stă adevărul. Nimic nu se poate construi dincolo de adevăr. De ce cred că unii dintre dumneavoastră au lipsit sau lipsesc de la această întâlnire, de la această temă, este pentru faptul că moţiunea, în sine, nici măcar nu a încercat să servească valoarea de adevăr.

Aş vrea să vă spun că am lucrat, alături de dumneavoastră, la câteva legi importante pentru România. Alături de parlamentarii majorităţii, dar consistent şi alături de parlamentarii partidelor din opoziţie, am descoperit, în comisiile pentru cultură, un adevărat spirit democratic, indiferent de partid şi cred că, astăzi, spaţiul mediatic românesc este liber, este pluralist, este concurenţial, şi acest lucru vi se datorează şi, în numele Guvernului României, vreau să vă mulţumesc pentru modul în care toate partidele, cu deosebire comisiile pentru cultură, au servit această valoare.

Aş vrea, însă, pornind de la acest lucru, pornind de la necesitatea valorii de adevăr, aş vrea să dau doar două exemple care să servească ca un răspuns la faptul că moţiunea este mai degrabă politicianistă şi a urmărit un scop electoral.

Primul răspuns se referă la faptul că s-a vorbit despre Legea liberului acces la informaţii ca fiind neaplicată. Distinşii parlamentari ai opoziţiei au lucrat alături de noi la această lege şi ştiu şi, dacă se prefac că nu ştiu, în această moţiune, vreau să amintesc următoarele lucruri, pentru că fac parte din raportul nostru anual privind aplicarea acestei legi. Vreau să vă spun că s-au creat 4.724 de instituţii privind exprimarea opiniei şi privind liberul acces la informaţii. Deci, în 96% din cazuri, instituţiile centrale şi locale au făcut, au organizat asemenea structuri. Anul trecut s-au primit 662.447 de solicitări pentru informaţii publice şi la 97% din acestea s-a dat un răspuns pozitiv. S-au creat, de asemenea, foarte multe instituţii de formare. Societatea civilă a participat la acestea. Vreau să vă spun că reprezentanţi ai delegaţiei Uniunii Europene au felicitat România pentru modul în care se implementează această lege.

Şi un al doilea element pe care aş vrea să-l folosesc pentru a servi adevărul este legat de acuza frecventă legată de monopolizarea spaţiului public de către discursurile majorităţii parlamentare sau de către discursurile guvernanţilor. Vreau să vă dau o ştire caldă, de pe agenţiile de presă, şi care invocă ultimul raport de monitorizare al CNA-ului. În perioada 1 - 15 octombrie 2004, avem următoarea situaţie. O să vedeţi, citindu-vă modul în care au fost reprezentate partidele, majoritatea şi opoziţia, în mass-media, o să vedeţi că adevărul este tocmai invers. Opoziţia este mult mai prezentă în spaţiul mediatic decât puterea. În perioada 1 - 15 octombrie, Traian Băsescu a avut, conform raportului CNA, 112 apariţii la televiziune, Adrian Năstase - 74, Călin Popescu Tăriceanu - 46, Mircea Geoană - 24. Vedeţi, e o disproporţie foarte mare.

Să luăm pe câteva din posturile importante de televiziune şi radio, care sunt invocate întotdeauna de colegii noştri din opoziţie, ca fiind trompetele Guvernului sau ale partidului de guvernământ. Uitaţi: postul de televiziune naţională, TVR 1, a acordat opoziţiei, în ultimele două săptămâni, 40,99%, iar puterii 14,15%, o disproporţie flagrantă; Antena 1 - 49,91% opoziţiei, 22,24 majorităţii; PRO TV - 51,85% pentru opoziţie, 19,53% pentru majoritate; Prima TV - 42,3% pentru opoziţie, 30,5% pentru majoritate ş.a.m.d. Este flagrantă diferenţa dintre imaginea pe care încercaţi s-o proiectaţi prin aceasăt moţiune şi realitatea măsurată de una din instituţiile importante de reglementare în domeniul mass-media.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu ştiu dacă adevărul contează întotdeauna, cred că adevărul contează, însă, aici, în acest loc sfânt al democraţiei, în acest loc care este kilometrul zero al democraţiei, adevărul, însă, ne poate permite să ne păstrăm umanitatea, dincolo de competiţie şi dincolo de alegerile care vin.

Mulţumesc foarte mult. (Aplauze în Grupul parlamentar al PSD)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule ministru Şerban, aveţi cuvântul. (Vociferări în Grupul parlamentar al PNL)

Amintesc distinşilor colegi de la Partidul Naţional Liberal un celebru motto spus de domnul Bolcaş: "Ce ţie nu-ţi place altuia nu face!"

V-aş ruga să încetaţi, totuşi, cu vociferările.

Domnul Şerban Nicolae (ministru pentru relaţia cu Parlamentul) :

Intervenţia va fi, oricum, scurtă, pentru că, ascultând punctele de vedere exprimate de semnatarii moţiunii, constat că ele puteau fi făcute foarte bine şi pe timpul alocat Guvernului, pentru că, prin câteva argumente bine ţintite, au desfiinţat, practic, moţiunea şi însăşi esenţa acesteia. Prin citatele, chiar trunchiate şi scoase din context, din rapoartele de ţară făcute de Uniunea Europeană, de Comisia Uniunii Europene sau de Departamentul de Stat al Statelor Unite, este evident că acestea nu se refereau la Guvern. Şi citez din ceea ce s-a spus: era vorba de aleşii locali. Şi aici noi am dat, chiar ieri, un caz important, spunem noi, cazul domnului Aristotel Căncescu, fost senator PD, actual preşedinte al Consiliului judeţean Braşov care, în mai puţin de doi ani, a obţinut nu mai puţin de 20 de frecvenţe radio şi trei frecvenţe de televiziune, prin intermediul a 6 societăţi comerciale. Cred că la asta se refereau cei de la Comisia Uniunii Europene şi cei de la Departamentul de Stat al Statelor Unite. De asemenea, am făcut ieri precizarea referitoare şi cred că suficient de clară între ceea ce înseamnă informare publică, prin datele furnizate de Guvern, şi reclamă. Publicitatea guvernamentală nu este reclamă, pentru că Guvernul nu-şi face reclamă, Guvernul informează opinia publică, şi pentru asta apelează la mijloacele de informare în masă, aşa cum este firesc.

În ceea ce priveşte atacurile la adresa jurnaliştilor, am precizat şi ieri că din 71 de cazuri de agresiuni înregistrate împotriva unor jurnalişti, doar 4 au rămas nerezolvate, şi grosul acestor soluţionări a fost făcut în perioada guvernării 2001 - 2004, ele rămânând, din perioada 1999 - 2000, nesoluţionate, dar, repet, toate aceste argumente nu fac referire la Guvern, moţiunea simplă sau de cenzură se îndreaptă împotriva Guvernului. Rapoartele pe care le-aţi citat nu fac referire la activitatea Guvernului.

În ceea ce priveşte plângerile autorităţilor, era un subiect pe care, în locul semnatarilor moţiunii, nu l-aş fi abordat, pentru că, în perioada guvernării PSD, nu a existat, cel puţin cunoscut, vreun proces iniţiat de un demnitar din partea Guvernului împotriva unui jurnalist. Există, însă, finalizate, şi poate că ar fi fost bine să le menţionaţi, procesele de insultă şi calomnie finalizate în instanţă, şi anume cele iniţiate de domnul Cristian Mititelu şi de doamna Gabriela Adameşteanu, împotriva unui jurnalist cunoscut, care a fost condamnat să plătească sume exorbitante, e vorba de Ion Cristoiu, e vorba de procesul intentat şi câştigat de secretarul de stat de la Ministerul Justiţiei, ceea ce este cu atât mai grav şi cu atât mai descalificant, Mocuţa, împotriva jurnalistului de atunci Ralu Filip. Şi, de asemenea, pentru că tot aţi amintit de cazul Ciuvică, mi-ar fi fost jenă să vorbesc de cazul Ciuvică, care a fost recent obligat de instanţă să plătească despăgubiri morale de 1.000 de lei, mă rog, atâta face morala părţii vătămate, într-un proces intentat de Traian Băsescu, nu de către un reprezentant al puterii, ci de către Traian Băsescu, un reprezentant al opoziţiei veşnice.

Recent, Cristian Tudor Popescu, preşedintele Clubului Român de Presă, invitat la Marius Tucă, a afirmat: "în România, nu este, în nici un fel, limitată libertatea de exprimare" - o spune preşedintele Clubului Român de Presă. Aşa cum am arătat şi ieri, doamna Renate Weber, preşedinta Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, a spus, în legătură cu această moţiune, nu în legătură cu altceva: "Vocile care acuză, acum, trebuiau să fie continue şi nu în momente când se vânează capital electoral".

Eu închei, pentru că am spus că va fi o intervenţie scurtă, prin a-l cita pe distinsul lider liberal, domnul Mircea Ionescu-Quintus, care, ieri, afirma, de la această tribună: "Am fost nevoiţi să ascultăm o moţiune care nu ne interesează".

Vă mulţumesc. (Aplauze în Grupul parlamentar al PSD)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Au fost încheiate dezbaterile cu privire la moţiune. O vom supune votului, la ora fixată pentru votul final. (Vociferări în Grupurile parlamentare ale PNL şi PD)

Avem vot final stabilit de Comitetul ordinii de zi şi Biroul permanent, la ora 13,30.

Doamna Monica Octavia Muscă (din sală):

Procedură!

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi la procedură, dar înainte v-aş ruga să vă număraţi şi pe dumneavoastră, pentru că nu o să vă adunaţi nici măcar 52 de...

Doamna Monica Octavia Muscă:

E problema noastră.

Domnul Valer Dorneanu:

...voturi, cât...

Doamna Monica Octavia Muscă:

Nu vă supăraţi, nu modificăm procedura în funcţie de câtă lume e în sală, chiar dacă e vorba de noi. Drept urmare, procedura spune foarte clar: la terminarea luărilor de poziţie şi a dezbaterilor pe marginea unei moţiuni, se votează. Drept urmare, vă rugăm să puneţi în practică Regulamentul Camerei.

Mulţumesc. (Domnul deputat Alexandru Sassu discută, la prezidiu, cu domnul preşedinte Valer Dorneanu)

O să venim să vă ţinem şi noi de vorbă!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimată doamnă colegă, v-aş ruga exercitaţi-vă funcţia dumneavoastră de monitorizare şi vedeţi dacă sunt 173 de colegi în sală.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Procedură!

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Domnule preşedinte, nu vă supăraţi, totuşi, legea este una, indiferent de conjunctură, indiferent de moment. Dacă în Parlamentul României nu se respectă legea, cum să avem pretenţia să se respecte în afară? Drept urmare, dumneavoastră aveţi obligaţia să supuneţi la vot moţiunea, indiferent câtă lume e în sală, indiferent că dumneavoastră doriţi sau nu doriţi să o votaţi acum. Asta este legea, vă rog s-o respectaţi.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnă, sunt stupefiat să aud din partea unui deputat care are mai multe legislaturi că putem vota indiferent câţi suntem în sală. Este un lucru elementar, stimată doamnă, că trebuie să avem cvorum de vot: 173.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Mă refeream la indiferent câţi sunt în sală din partea PSD-ului, pentru că pe dumneavoastră asta vă doare acum.

Domnul Valer Dorneanu:

E descalificant, încă o dată vă spun. Număraţi câţi sunt în sală. (Agitaţie în Grupurile parlamentare ale PNL şi PD).

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Domnule preşedinte,

Este adevărat, probabil doamna Muscă nu ştie, dar, aşa cum a fost întotdeauna în Regulament, trebuie să avem cvorum. Totuşi, eu cer, în numele Grupului parlamentar, să votăm acum această moţiune, să constatăm votul, eventual o să constatăm că nu suntem în sală şi, cu asta, să încheiem discuţia.

Domnul Valer Dorneanu:

Un jurist din partea dreaptă. Noi, în sală, suntem 145 de persoane. În aceste condiţii, putem vota? Vă rog.

Domnul Titu-Nicolae Gheorghiof:

Domnule preşedinte, am să vă citesc doar ce spune Regulamentul, care e legea Camerei: "Dezbaterea moţiunii se face cu respectarea dispoziţiilor cuprinse la art.129 şi se aprobă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi".

Domnul Alexandru Sassu (din sală):

Cu o condiţie: să fie cvorum!

Domnul Valer Dorneanu:

Aoleu! Şi sunteţi şi jurist, stimate coleg!

Vă rog.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu chiar mă bucur că, colegul nostru de la Partidul Liberal a făcut trimitere la acest articol, care spune că să se respecte art.129 până la 143, şi la art.134, care intră în discuţie, se spune în felul următor: "Camera Deputaţilor adoptă legi, hotărâri şi moţiuni în prezenţa majorităţii deputaţilor".

Doamna Monica Octavia Muscă:

Procedură!

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog, doamnă deputat.

Domnul Anton Miţaru (din sală):

Nu îi mai daţi cuvântul!

Doamna Monica Octavia Muscă:

Domnule preşedinte, "..

Păi, sigur, nu-i mai daţi cuvântul, adică să limităm libertatea de exprimare şi în Parlamentul României.

Domnule preşedinte,

Dumneavoastră aţi anunţat, la începutul şedinţei numărul oamenilor prezenţi în sală. Da? Vă rog frumos să spuneţi câţi au fost atunci şi dacă a fost cvorum sau nu, ceea ce înseamnă că e şi acum. Vă rog frumos să ne spuneţi cum aţi anunţat la începutul şedinţei numărul prezenţilor în sală.

Eu, personal, v-am cerut, atunci, aduceţi-vă aminte, v-am cerut să avem răbdare, pentru că nu e lume în sală, dar dumneavoastră, şi eu v-am crezut, aţi spus că avem 200 şi ceva de parlamentari în sală. Drept urmare, avem cvorum.

Domnul Valer Dorneanu:

Voi fi obligat să vă aduc aminte alte lucruri elementare: una este prezenţa la dezbateri, unde nu e condiţie de cvorum, stimată doamnă triplă deputată, şi alta e cvorumul de hotărâri. Îmi pare rău că, după 6 ani, încă nu ştiţi acest lucru.

Vă rog, doamnă Ivănescu. (Vociferări în Grupul parlamentar al PNL)

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule preşedinte, vă solicit, în numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat să faceţi apel nominal pentru verificarea cvorumului de şedinţă şi pentru trecerea la votul final al moţiunii.

Domnul Valer Dorneanu:

Asta deja este o propunere regulamentară, care demonstrează respectul faţă de Regulament.

Începem apelul nominal.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Va rog sa fiti atenti, ca sa desfasuram apelul foarte rapid.

- Abitei Ludovic - prezent
- Afrasinei Viorica - prezenta
- Albu Gheorghe - absent
- Andea Petru - prezent
- Andrei Ioan - prezent
- Andronescu Ecaterina - absenta
- Antal Istvan - prezent
- Anton Marin - prezent
- Antonescu George Crin Laurentiu - absent
- Antonescu Niculae Napoleon - absent
- Apostolescu Maria - Prezenta
- Arghezi Mitzura Domnica - Absenta
- Ariton Gheorghe - Absent
- Armas Iosif - Absent
- Arnautu Eugenu - Prezent
- Asztalos Ferenc - Prezent
- Avramescu Constantin - Prezent
- Baban Stefan - Prezent
- Babiuc Victor - Absent
- Baciu Mihai - Absent
- Bahrim Dorel - Prezent
- Balta Mihai - Absent
- Balta Tudor - Prezent
- Bar Mihai - Prezent
- Bara Radu Liviu - Prezent
- Barbu Gheorghe - Prezent
- Bartos Daniela - Prezenta
- Badoiu Cornel - Absent
- Balaet Dumitru - Absent
- Balasoiu Amalia - Prezenta
- Bancescu Ioan - Prezent
- Bâldea Ioan - Absent
- Becsek Garda Dezideriu Coloman - Prezent
- Bentu Dumitru - Prezent
- Bercaroiu Victor - Prezent
- Berceanu Radu Mircea - Prezent
- Bereczki Endre - Prezent
- Birtalan Ákos - Absent
- Bivolaru Ioan - Prezent
- Bârsan Iulian Gabriel - Prezent
- Bleotu Vasile - Prezent
- Boabes Dumitru - Prezent
- Boagiu Anca Daniela - Prezenta
- Boaja Minica - Prezent
- Boboc Alexe - Prezent
- Bogdan Daniel Marius - Prezent
- Boiangiu Cornel - Absent
- Bolcas Augustin Lucian - Absent
- Böndi Gyöngyike - Prezenta
- Borbely Laszlo - Absent
- Bozga Ion - Prezent
- Bran Vasile - Prezent
- Brînzan Ovidiu - Absent
- Brudascu Dan - Prezent
- Bucur Constantin - Prezent
- Bucur Mircea - Absent
- Buga Florea - Absent
- Burnei Ion - Prezent
- Buruiana-Aprodu Daniela - Absenta
- Buzea Cristian Valeriu - Absent
- Calcan Valentin Gigel - Absent
- Canacheu Costica - Prezent
- Cazimir Stefan - Prezent
- Cazan Gheorghe-Romeo Leonard - Absent
- Casunean-Vlad Adrian - Absent
- Cerchez Metin - Absent
- Chelbea Aurel - Prezent
- Cherescu Pavel - Absent
- Chirita Dumitru - Prezent
- Ciontu Corneliu - Absent
- Ciopraga Mircea - Prezent
- Ciuceanu Radu - Prezent
- Cîrstoiu Ion - Prezent
- Cladovan Teodor - Prezent
- Cliveti Minodora - Prezenta
- Coifan Viorel Gheorghe - Prezent
- Cojocaru Nicu - Prezent
- Craciun Dorel Petru - Prezent
- Cret Nicoara - Prezent
- Cristea Marin - Prezent
- Crisan Emil - Prezent
- Dan Matei Agathon - Absent
- Daraban Aurel - Prezent
- Daianu Dorin - Prezent
- Danila Vasile - Prezent
- Delureanu Virgil - Prezent
- Dinu Gheorghe - Prezent
- Dobre Traian - Prezent
- Dobrescu Smaranda - Prezenta
- Dolanescu Ion - Prezent
- Dorian Dorel - Absent
- Dorneanu Valer - Prezent
- Dragomir Dumitru - Absent
- Dragos Iuliu Liviu - Absent
- Dragu Gheorghe - Absent
- Dretcanu Doina Micsunica - Prezenta
- Dumitrescu Cristian-Sorin - Prezent
- Dumitriu Carmen - Prezenta
- Dutu Constantin - Absent
- Dutu Gheorghe - Prezent
- Enescu Nicolae - Prezent
- Erdei Doloczki Istvan - Prezent
- Eserghep Gelil - Absent
- Fâca Mihail - Prezent
- Firczak Gheorghe - Prezent
- Florea Ana - Prezenta
- Florescu Ion - Prezent
- Fotopolos Sotiris - Absent
- Georgescu Filip - Prezent
- Gheorghe Valeriu - Prezent
- Gheorghiof Titu-Nicolae - Prezent
- Gheorghiu Adrian - Prezent
- Gheorghiu Viorel - Absent
- Gingaras Georgiu - Prezent
- Giuglea Stefan - Prezent
- Godja Petru - Prezent
- Gradinaru Nicolae - Prezent
- Grigoras Neculai - Prezent
- Gubandru Aurel - Prezent
- Gurzau Adrian - Prezent
- Gvozdenovici Slavomir - Prezent
- Hasotti Puiu - Prezent
- Hogea Vlad-Gabriel - Absent
- Hossu Valentin Tiberiu - Prezent
- Hrebenciuc Viorel - Prezent
- Ianculescu Marian - Prezent
- Ifrim Mircea - Absent
- Ignat Miron - Prezent
- Iliescu Valentin Adrian - Prezent
- Ionel Adrian - Prezent
- Ionel Viorel - Prezent
- Ionescu Anton - Absent
- Ionescu Cornelia - Prezenta
- Ionescu Constel Marian - Prezent
- Ionescu Dan - Absent
- Ionescu Daniel - Absent
- Ionescu Mihaela - Prezenta
- Ionescu Razvan - Absent
- Ionescu Smaranda - Prezenta
- Iordache Florin - Prezent
- Iriza Marius - Absent
- Iriza Scarlat - Prezent
- Ivanescu Paula Maria - Prezenta
- Jipa Florina Ruxandra - Prezenta
- Kedves Emeric - Absent
- Kelemen Atilla-Bela-Ladislau - Prezent
- Kelemen Hunor - Prezent
- Kerekes Károly - Prezent
- Kónya-Hamar Sandor - Prezent
- Kovács Csaba-Tiberiu - Prezent
- Lari-Iorga Leonida - Absenta
- Lazar Maria - Prezenta
- Lapadat Stefan - Prezent
- Lapusan Alexandru - Prezent
- Leonachescu Nicolae - Prezent
- Lepadatu Lucia-Cornelia - Absenta
- Lepsa Sorin Victor - Absent
- Longher Ghervazen - Absent
- Loghin Irina - Prezenta
- Luchian Ion - Absent
- Magheru Paul - Prezent
- Maior Lazar Dorin - Absent
- Makkai Grigore - Prezent
- Man Mircea - Prezent
- Manolescu Oana - Prezenta
- Marcu Gheorghe - Prezent
- Marcu Grigore - Prezent
- Mardari Ludovic - Prezent
- Marin Gheorghe - Prezent
- Marineci Ionel - Prezent
- Márton Árpád-Francisc - Prezent
- Malaimare Mihai Adrian - Prezent
- Maracineanu Adrian - Prezent
- Mândrea-Muraru Mihaela - Prezenta
- Mândroviceanu Vasile - Absent
- Mera Alexandru-Liviu - Absent
- Merce Ilie - Absent
- Mesca Sever - Prezent
- Miclea Ioan - Absent
- Micula Catalin - Prezent
- Mihailescu Petru-Serban - Absent
- Mincu Iulian - Prezent
- Mircea Costache - Prezent
- Mirciov Petru - Prezent
- Miron Vasile - Prezent
- Mitrea Manuela - Absenta
- Mitrea Miron Tudor - Absent
- Mitu Octavian - Prezent
- Mitaru Anton - Prezent
- Mînzîna Ion - Absent
- Mocanu Alexandru - Prezent
- Mocioalca Ion - Prezent
- Mocioi Ion - Absent
- Mogos Ion - Prezent
- Mohora Tudor - Prezent
- Moisescu George Dumitru - Prezent
- Moisescu Vlad Octavian - Absent
- Moisoiu Adrian - Absent
- Mois Vasalie - Absent
- Moldovan Carmen-Ileana - Prezenta
- Moldovan Petre - Prezent
- Moldoveanu Eugenia - Prezenta
- Moraru Constantin Florentin - Prezent
- Mos Augusta Maria - Absenta
- Motoc Marian Adrian - Prezent
- Musca Monica-Octavia - Prezenta
- Musetescu Ovidiu Tiberiu - Absent
- Naidin Petre - Prezent
- Nan Nicolae - Prezent
- Nassar Rodica - Prezenta
- Naum Liana-Elena - Prezenta
- Nadejde Vlad-George - Absent
- Nastase Adrian - Absent
- Nastase Ioan Mihai - Prezent
- Neacsu Ilie - Prezent
- Neagu Ion - Prezent
- Neagu Victor - Absent
- Neamtu Horia-Ion - Prezent
- Neamtu Tiberiu-Paul - Prezent
- Nechifor Cristian - Prezent
- Nica Dan - Absent
- Nicolaescu Gheorghe-Eugen - Prezent
- Nicolescu Mihai - Prezent
- Nicolicea Eugen - Prezent
- Niculescu Constantin - Absent
- Niculescu-Duvaz Bogdan Nicolae - Absent
- Nistor Vasile - Prezent
- Nita Constantin - Prezent
- Oltean Ioan - Prezent
- Olteanu Ionel - Prezent
- Oltei Ion - Prezent
- Onisei Ioan - Absent
- Palade Doru Dumitru - Absent
- Pambuccian Varujan - Prezent
- Pascu Ioan Mircea - Absent
- Pataki Iulia - Absenta
- Paun Nicolae - Absent
- Paduroiu Valentin - Prezent
- Pascut Stefan - Prezent
- Pécsi Francisc - Absent
- Peres Alexandru - Prezent
- Petrescu Ovidiu Cameliu - Prezent
- Petrus Octavian Constantin - Prezent
- Plesa Eugen Lucian - Prezent
- Podgoreanu Radu - Prezent
- Popa Constanta - Prezenta
- Popa Cornel - Absent
- Popa Virgil - Absent
- Popescu-Bejat Stefan-Marian - Prezent
- Popescu Costel Eugen - Prezent
- Popescu Gheorghe - Absent
- Popescu Grigore Dorin - Prezent
- Popescu Ioan Dan - Absent
- Popescu Kanty Catalin - Prezent
- Popescu-Tariceanu Calin - Absent
- Popescu Virgil - Prezent
- Posea Petre - Prezent
- Predica Vasile - Prezent
- Pribeanu Gheorghe - Prezent
- Priboi Ristea - Prezent
- Purceld Octavian-Mircea - Absent
- Puscas Vasile - Absent
- Puwak Hildegard-Carola - Prezenta
- Puzdrea Dumitru - Absent
- Radan Mihai - Prezent
- Raicu Romeo-Marius - Prezent
- Rasovan Dan Grigore - Absent
- Radoi Ion - Absent
- Radulescu Vasile Relu - Prezent
- Rosculet Gheorghe - Prezent
- Rus Emil - Prezent
- Rus Ioan - Prezent
- Rusanu Dan-Radu - Prezent
- Sadici Octavian - Prezent
- Sali Negiat - Prezent
- Sandache Cristian - Absent
- Sandu Alecu - Absent
- Sandu Ion Florentin - Absent
- Sarkady Zsolt Csaba - Absent
- Sassu Alexandru - Prezent
- Satnoianu Tanase - Prezent
- Saulea Danut - Absent
- Savu Vasile Ioan - Absent
- Sapunaru Nini - Prezent
- Sârbu Marian - Absent
- Sbârcea Tiberiu Sergius - Prezent
- Selagea Constantin - Prezent
- Semcu AdrianEmanuil - Absent
- Sersea Nicolae - Prezent
- Severin Adrian - Absent
- Simedru Dan Coriolan - Absent
- Sireteanu Mihail - Absent
- Simion Sebastian - Prezent
- Sonea Ioan - Prezent
- Spiridon Nicu - Prezent
- Stan Ioan - Prezent
- Stan Ion - Prezent
- Stana-Ionescu Ileana - Prezenta
- Stanciu Anghel - Prezent
- Stanciu Zisu - Absent
- Stanescu Alexandru-Octavi - Prezent
- Stanisoara Mihai - Prezent
- Stoian Mircea - Prezent
- Stroe Radu - Prezent
- Stuparu Timotei - Prezent
- Suciu Vasile - Absent
- Suditu Gheorghe - Prezent
- Székely Ervin-Zoltán - Prezent
- Szilágyi Zsolt - Absent
- Snaider Paul - Prezent
- Stefan Ion - Prezent
- Stefanescu Codrin - Absent
- Stefanoiu Luca - Absent
- Stirbet Cornel - Prezent
- Tamás Sándor - Absent
- Tarâta Culita - Prezent
- Târpescu Pavel - Prezent
- Tcaciuc Stefan - Absent
- Timis Ioan - Prezent
- Todoran Pavel - Absent
- Tofan Sergiu Mihail - Prezent
- Tokay Gheorghe - Absent
- Toró Tiberiu - Prezent
- Tudor Marcu - Prezent
- Tudose Mihai - Prezent
- Tuducan Teodor Craciun - Prezent
- Tunaru Raj - Alexandru - Prezent
- Tibulca Alexandru - Prezent
- Tocu Iulian-Costel - Prezent
- Varga Attila - Prezent
- Vasile Aurelia - Prezenta
- Vasilescu Lia-Olguta - Absenta
- Vasilescu Nicolae - Absent
- Vasilescu Valentin - Prezent
- Vâlva Melania - Prezenta
- Vekov Karoly- Janos - Prezent
- Verbina Dan - Absent
- Vida Iuliu - Prezent
- Voicu Madalin - Absent
- Voinea Florea - Absent
- Voinea Olga Lucheria - Absenta
- Winkler Iuliu - Prezent
- Wittstock Eberhard-Wolfgang - Prezent
- Zavoian Ioan Dorel - Prezent
- Zgonea Valeriu Stefan - Prezent

(Domnii deputaţi care au intrat în sală ulterior apelului nominal şi-au înregistrat prezenţa la secretariatul de şedinţă)

Domnul Valer Dorneanu:

Am înţeles de la cineva din partea dreaptă a sălii că protestează pentru faptul... Am înţeles că s-ar fi terminat programul, îmi invocaţi tot dumneavoastră. Mulţumesc, mulţumesc. Să înţeleg că doriţi să interveniţi? Vă rog. Există cvorum. (Se adresează doamnei deputat Mona Muscă. Din sală se recomandă să se treacă la vot.)

Rog pe domnul Leonăchescu... Unde este?

Supun la vot, şi pe urmă spuneţi că nu am al doilea secretar, din partea opoziţiei.

Grupul parlamentar P.R.M, doriţi să-l ajutaţi pe domnul Leonăchescu să vină? Sau nu, este domnul Haşotti. Poftiţi. Vă rog. (În acelaşi timp soseşte la prezidiu şi domnul secretar Nicolae Leonăchescu.) Aţi văzut ce înseamnă frica de a nu îţi lua cineva locul?

Stimaţi colegi, avem cvorum, şi în aceste condiţii supun votului moţiunea pe care a prezentat-o Partidul Democrat, împreună cu Partidul Naţional Liberal.

Cine este pentru? V-aş ruga să nu conturbaţi numărarea, stimaţi colegi!

84 de voturi pentru; 35 de aici şi 49 de acolo.

Împotrivă?

124 voturi împotriva moţiunii. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Abţineri, dacă sunt?

4 abţineri.

Deci, cu 124 de voturi împotrivă, 84 pentru şi 4 abţineri, moţiunea a fost respinsă.

Stimaţi colegi,

Iniţial, votul final a fost anunţat pentru ora 13,30, dar, dacă tot am făcut apel nominal şi suntem în cvorum, v-aş propune să facem acum votul final pentru celelalte proiecte.

V-aş ruga să vă aşezaţi şi să nu părăsiţi sala, stimaţi colegi. Vă rog să vă aşezaţi pe locurile dumneavoastră!

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală; lege organică.

Cine este pentru? 178 de voturi pentru.

Împotrivă? 32 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Proiectul a fost adoptat cu 178 de voturi pentru, 32 de voturi împotrivă şi nici o abţinere.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală.

Domnul preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, domnul profesor Neagu, are o intervenţie.

Vă rog.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

V-aş ruga să fiţi de acord să restituiţi la comisie acest al doilea proiect de lege din ordinea de zi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Vă mulţumesc.

Proiectul de Hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2005.

Cine este pentru? Cine este pentru. Proiectul de Hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor? 201 voturi pentru.

Dacă sunt voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? Nici o abţinere.

Poftiţi. Vă rog. Să explicaţi votul, da?

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Domnule preşedinte, a explica sau a nu explica votul, cred că este mai puţin important, cu toate că aceasta este procedura. Cred că mai important este altceva. Ne aflăm astăzi, când votăm bugetul Camerei Deputaţilor pe 2005, în schimb, Bugetul de stat pe 2005 este depus deja la Parlament, inclusiv cu bugetul Camerei Deputaţilor, dat de Guvern.

Nu fac decât să constat că suntem o anexă a Executivului.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu uitaţi că a fost dezbătut şi adoptat pe articole bugetul Camerei Deputaţilor cu mult înainte ca ... Este vina noastră că n-am putut să-l votăm până acum, din cauza cvorumului.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000; lege ordinară.

Cine este pentru? 201 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Memorandumului de Înţelegere între Guvernul României şi Guvernul Regatului Danemarcei privind cooperarea pentru implementarea Protocolului de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC), semnat la Copenhaga la 28 ianuarie 2003 şi a Acordului între Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului din România şi Ministerul Mediului din Regatul Danemarcei privind proiectul de tip Implementare în comun "Rumeguş 2000", semnat la Bucureşti la 7 martie 2003; lege ordinară.

Cine este pentru? 201 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Tratatului privind dreptul brevetelor adoptat la Geneva la 1 iunie 2000; lege ordinară.

Cine este pentru? 201 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.67/2004 privind instituirea la nivel naţional a Reţelei de informaţii contabile agricole; lege ordinară.

Cine este pentru? 201 voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări; lege ordinară.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. 200 voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? Două abţineri.

Aş ruga Grupul parlamentar al P.R.M., al cărui şef actual este domnul Stanciu, să fie atent când întreb. Domnul Stanciu reacţionează după ce am trecut de voturile de abţineri.

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Vă rog să vă uitaţi unde trebuie!

Domnul Valer Dorneanu:

Încă o dată: cine este pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.26/2004? 175 de voturi pentru.

Împotrivă? 27 de voturi.

Abţineri? Două abţineri.

S-a adoptat cu acest scor.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.88/2004 privind scoaterea din funcţiune a unor mijloace fixe, inclusiv a construcţiilor aferente acestora, uzate fizic sau moral, neamortizate integral, din cadrul unor capacităţi de producţie oprite ale agenţilor economici din portofoliul Ministerului Economiei şi Comerţului; lege ordinară.

Cine este pentru? 201 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea articolului 170 din Legea învăţământului nr.84/1995; lege organică.

Procedură.

Domnul Puiu Haşotti:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este o eroare materială, cred. Această propunere legislativă, conform noii Constituţii, a trecut săptămâna trecută, prin aprobare tacită. Prin urmare, nu cred că trebuia introdusă pe ordinea de zi şi nu face obiectul ordinii de zi, pentru că nu se supune votului.

Domnul Valer Dorneanu:

Corect. Această procedură, prevăzută de art.75 alin.2 din Constituţie, corect invocată de dumneavoastră, trebuie constatată în plen.

Domnul Puiu Haşotti (din sală):

Constatată.

Domnul Valer Dorneanu:

Asta am dorit, dacă nu m-aţi fi împiedicat dumneavoastră. Şi trebuia să-l scriem pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc, totuşi, că aţi evocat corect prevederile art.75 alin.2. Trebuia să constatăm în plen aprobarea tacită a acestui proiect de lege, ceea ce facem acum, fără vot.

Domnul Puiu Haşotti (din sală):

Dar nu trebuia trecută pe ordinea de zi, la votul final.

Domnul Valer Dorneanu:

Când veţi conduce dumneavoastră şedinţa, să procedaţi aşa cum spuneţi.

Domnul Puiu Haşotti (din sală):

Peste două luni!

Domnul Valer Dorneanu:

Proiectul de Lege privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice; lege ordinară.

Cine este pentru? 201 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea instanţelor şi parchetelor militare.

Şi aici suntem în prezenţa art.75 alin.2. Expirând termenul, urmează să constatăm adoptarea tacită a acestui proiect.

Proiectul de Lege privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare; lege ordinară.

Cine este pentru? 201 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri? Două abţineri.

Proiectul de Lege privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate; lege organică.

Cine este pentru? 201 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

Proiectul de Lege privnd statutul asistentului social; lege organică.

Cine este pentru? 201 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.84/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi; lege ordinară.

Cine este pentru? 201 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.58/2001 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în sectorul sanitar; lege ordinară.

Cine este pentru? 201 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiţi la fabricarea ilicită a drogurilor; lege organică.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

201 voturi, nici un vot împotrivă sau abţineri.

Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei; lege organică.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. 201 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.69/2004 pentru completarea art.38 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul; lege ordinară.

Cine este pentru? 201 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.14/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap; lege ordinară.

Cine este pentru? 201 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Propunerea legislativă privind declararea ca oraş a comunei Voineşti, judeţul Dâmboviţa; lege organică.

Cine este pentru? 174 de voturi pentru.

Împotrivă? 27 de voturi.

Abţineri? O abţinere.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Pietrari, judeţul Dâmboviţa; lege organică.

Cine este pentru? 174 de voturi pentru.

Împotrivă? 28 de voturi.

Abţineri? Nu sunt.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Răscăeţi, judeţul Dâmboviţa; lege organică.

Cine este pentru? 174 de voturi pentru.

Împotrivă? 29 de voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Râu Alb, judeţul Dâmboviţa; lege organică.

Cine este pentru? Tot 174 de voturi pentru.

Împotrivă? 29 de voturi.

Abţineri? O abţinere.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Raciu, judeţul Dâmboviţa; lege organică.

Cine este pentru? 176 de voturi pentru.

Împotrivă? 29 de voturi.

Abţineri? O abţinere.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Ciohorăni, judeţul Iaşi; lege organică.

Cine este pentru? 180 de voturi pentru.

Împotrivă? 10 voturi, din care 9 sunt îndreptate împotriva liderului Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Abţineri? O abţinere.

Am parcurs ordinea de zi de astăzi, stimaţi colegi.

Înţeleg că nu mai vreţi să staţi.

Joi este şedinţă, îmi pare rău. Avem inclusiv Jandarmeria română; expiră termenul constituţional al proiectului de lege, pe data de 21. Deci, şedinţă în plen, cu vot final.

Stimaţi colegi, procedural: domnul deputat Delureanu Virgil, care a depus astăzi jurământul, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat propune înscrierea lui în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, în locul domnului deputat Florin Georgescu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu aceasta, declar închisă şedinţa de astăzi.

Ne întâlnim joi, în plen.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,15.