Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Gheorghe Albu şi Petru Popeangă, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Începem ziua cu declaraţiile.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte, bună dimineaţa!

Mă numesc Munteanu Ioan.

Domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Astăzi vreau să fac următoarea declaraţie politică: De ce Guvernul Tăriceanu anulează ordonanţa de urgenţă nr.61 din 2004 privind sprijinul bănesc în valoare de 2,5 milioane de lei pe hectar acordat deţinătorilor de până la 5 hectare de teren arabil.

De ce, în judeţul Neamţ, cei peste 89.000 de beneficiari, cât au fost în anul 2004, să fie păgubiţi de aproape 220 de miliarde lei? Aceste subvenţii, cărora li s-au adăugat condiţii meteo favorabile, au dus la obţinerea în anul 2004 a celor mai mari producţii medii la hectar din toate timpurile.

Spre deosebire de anii anteriori, când zeci de mii de hectare de teren rămâneau necultivate, este pentru prima dată când, datorită primelor acordate de către Guvernul Năstase, aceste suprafeţe s-au redus la 2-3 sute de hectare în judeţul Neamţ şi, probabil, câteva mii în ţară. Ceea ce ne propune acum Guvernul Tăriceanu este ceea ce a folosit şi Convenţia Democratică, adică o cuponiadă.

Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că sumele corespunzătoare să fie convertite în bonuri valorice pe care proprietarii de teren să le poată folosi pentru a cumpăra îngrăşăminte, pesticide, seminţe.

Situaţia actuală naşte câteva întrebări. De ce seminţe, dacă acestea erau subvenţionate dincolo de cele 2,5 milioane pentru hectar? Îngrăşăminte, de unde, în condiţiile în care numărul combinatelor producătoare s-a redus drastic?! Pesticide? Cum să le folosească proprietarii de teren pe suprafeţe mici?

În aceste condiţii, vom vedea în curând prin pieţe, târguri, oboare, o nouă categorie de negustori: traficanţii de cupoane care, contra unor sume modeste vor cumpăra aceste bonuri valorice. Evident, nu pentru afaceri personale, ci pentru a le vinde ulterior pe bani buni deţinătorilor de mari suprafeţe de teren.

Şi iată cum subvenţia agricolă atât de necesară proprietarilor de teren se reduce datorită bunăvoinţei Guvernului Tăriceanu la câteva sute de mii de lei realizaţi prin vânzarea cupoanelor.

Cu ce sunt totuşi ajutaţi agricultorii? Potrivit Ordonanţei de urgenţă nr.10 din 2005, ei vor primi subvenţie pentru motorină de 5000 de ei pe litru, respectiv până la maximum 84 litri motorină, ceea ce reprezintă 420.000 de lei, în funcţie de tehnologia culturilor. Atenţie! Această sumă se decontează tot din cei 2,5 milioane lei pe hectar. Cum îşi va procura un ţăran motorina pentru 1,5 hectare de teren, de exemplu? Pleacă în judeţul nostru cu bidonul spre Piatra-Neamţ, achită transportul, mănâncă o pâine şi 200 de grame de salam şi se întoarce cu bidonul gol, pentru că banii s-au terminat.

Ministrul Gheorghe Flutur vine şi ne spune acum că proprietarii care nu deţin minimum un hectar de teren nu vor beneficia de nici un fel de subvenţii. Ce se va întâmpla cu aceşti oameni? Câteva mii în Neamţ, câteva milioane în toată ţara, care au suprafeţe mai mici de un hectar. Întrebare şi răspuns din partea Alianţei.

De ce această situaţie? Pentru că locuitorii satelor au votat cu P.S.D.?

Consecinţe imediate şi pe termen lung? În faţa unei asemenea politici, tot mai mulţi vor fi cei care vor vota cu Partidul Social Democrat. Dacă la alegerile din 2004 ne-au votat 52% din mediul rural şi 48% din mediul urban, fiţi sigur că la viitoarele alegeri acestora li se vor adăuga şi alte categorii sociale şi de vârstă, orăşeni, tineri, intelectuali, muncitori, pensionari, în general forţa de muncă activă, oamenii care vor descoperi că schimbarea pe care o aşteptau nu era deloc aşa cum şi-au imaginat-o.

Şi nu va fi foarte greu, deoarece suntem ajutaţi să-l câştigăm chiar de către cei care guvernează acum ţara într-un mod greu de înţeles.

În contextul actual, sloganul lui Băsescu din campania electorală "Să trăiţi bine!" devine pe zi ce trece o batjocură la adresa oamenilor. Nemulţumiţii sunt din ce în ce mai mulţi şi cu certitudine, refuză să trăiască după noile standarde oferite de mult dorita schimbare.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Petre Popeangă. Va urma domnul Aurel Vlădoiu.

Domnul Dumitru Bentu a depus la secretariat declaraţia.

Domnul Petre Popeangă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am pregătit un material mai amplu pe care l-am intitulat "Costurile integrării". Din acesta, astăzi, o să prezint "Efecte ale restructurării sectorului minier". Având în vedere că materialul acesta excede timpul acordat pentru prelegere, o să-mi permit şi o să vă rog să-mi permiteţi să predau materialul scris la secretariat. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnul Aurel Vlădoiu. Va urma domnul Ştefan Baban.

Domnul Aurel Vlădoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea se referă la faptul că, în judeţul Vâlcea, a început o adevărată vânătoare politică a tuturor directorilor de la direcţii deconcentrate.

Prin această declaraţie, doresc să aduc la cunoştinţa dumneavoastră faptul că, în Vâlcea, noua putere politică a pornit o adevărată vânătoare de vrăjitoare împotriva tuturor celor care au câştigat nişte posturi ca urmare a unor merite deosebite.

Pentru liderii Alianţei politice nu contează că aceşti directori au fost numiţi pe criterii de competenţă sau în virtutea unor concursuri câştigate ca urmare a competenţei acestora. Nu contează nici faptul că mulţi dintre aceştia sunt funcţionari publici. Ceea ce doresc să subliniez este modul de-a dreptul deplorabil în care se desfăşoară această campanie prin atacuri la persoană, prin presiuni constante, ameninţări suburbane, înscenări de cea mai joasă speţă.

Aceste presiuni au fost exercitate asupra tuturor conducătorilor de instituţii publice deconcentrate din Vâlcea, încă din prima zi a instalării guvernului Alianţei P.N.L.-P.D.

În continuare, voi enumera doar câteva exemple care să constituie argumente pentru ceea ce am spus mai înainte.

Conducerea P.N.L. din Vâlcea i-a adresat o ameninţare făţişă domnului inspector general de la învăţământ, domnul profesor Gheorghe Vieru, căruia i-a sugerat că ar fi foarte bine să renunţe la post de bunăvoie, pentru a evita o vărsare de sânge. Inspectorul şef al Agenţiei de mediu Vâlcea, Horia Popescu, a primit repetate ameninţări din partea Alianţei. Tânărul inginer Rădulescu Daniel, director la Romsilva Vâlcea, numit numai cu şase luni în urmă, în baza unui concurs de competenţă profesională, a fost schimbat cu un preşedinte al unei organizaţii comunale P.N.L., Adam Jignaru, al cărui singur merit este acela, în acest domeniu silvic, este faptul că a recunoscut că este şi a fost coleg cu domnul Surdu de facultate.

Domnule ministru al agriculturii, înţeleg că la Vâlcea aţi numit un director pe criterii ce ţin mai mult de nepotism. Directorul Maternităţii Vâlcea, doctor Marin Stoica, un manager de excepţie, a fost victima unei oribile înscenări, este cunoscut cazul mediatizat de Televiziunea "Antena 1", cu avortonii care au fost găsiţi la ghena de gunoi. În aceeaşi zi, Stoica se afla la minister pentru un examen. Pentru aceste lucruri a fost schimbat din funcţie.

Dorinţa Alianţei este aceea de a schimba pe toţi directorii pentru a-i pune pe cei din cadrul Alianţei, pe criteriul fără competenţă şi fără a fi de profesie.

În concluzie, stimaţi domni miniştri, vă rog să precizaţi punctul de vedere cu privire la situaţia prezentată mai sus şi, cu autoritatea de care dispuneţi, să găsiţi soluţiile care se impun pentru aceste cazuri care sunt deosebit de grave în judeţul Vâlcea.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Ştefan Baban. Va urma domnul Kerekes Károly.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"O primă radiografie a actualului guvern"

După mai bine de o lună şi jumătate de guvernare a noii puteri, sunt deja semne distincte că luna de miere s-a terminat de mult şi nu în cel mai fericit caz. Una din lecţiile pe care actuala putere ar fi trebuit să o înveţe, cât de repede probabil, este aceea că populaţia este sătulă de imprevizibil, iar partenerii de dialog de incertitudini. Lucrurile acestea ar putea-o costa nu numai credibilitatea, dar pentru România ar fi un adevărat dezastru: s-ar pierde astfel resurse economice şi financiare, dar în special unitatea.

Au apărut deja destule opinii care şi-au manifestat public primele decepţii, legate atât de promisiunile electorale, cât şi de modul inedit şi copilăresc de lucru al puterii instalate după alegerile din 2004.

Nu s-a putut trece în contul noii guvernări decât o serie semnificativă de incoerenţe, pripeli, neconcordanţe, adică mai pe înţelesul tuturor, bâlbe. De la aprobarea cotei unice de impozitare şi până la negocierile cu FMI-ul, care se va lăsa cât mai curând cu scumpiri în masă şi care vor afecta radical bugetele şi aşa şubrede ale familiilor românilor, actualul guvern a făcut din imprevizibil şi din incertitudine principala strategie.

Mai pe larg, putem demonstra că povestea cotei unice este perfect definitorie pentru modul în care actualii guvernanţi iau decizii: pripit, fără avizul Parlamentului, fără consultarea principalilor parteneri externi şi, în acelaşi timp, fără a avea o reprezentare clară a resurselor de care dispune, ca şi asupra consecinţelor de durată şi de profunzime datorate aplicării acestei măsuri economice.

Ceea ce caracterizează actuala guvernare este în primul rând lipsa unei idei privind guvernarea acestei ţări. Mai direct spus, Alianţa D.A. şi ai săi colaboratori s-au trezit dintr-o dată cu o pălărie prea mare pentru capul lor. Lipsa de coerenţă a acţiunilor Guvernului, în totalitate şi a miniştrilor, în particular, a ajuns proverbială doar în câteva luni.

Bulibăşeală-bulibăşeală, asta pare a fi deviza actualei conduceri a ţării, care într-un timp destul de lung nu a reuşit să schimbe toţi secretarii de stat şi conducătorii de instituţii publice centrale şi descentralizate. Oare această alianţă nu dispune de profesionişti sau nu doreşte să schimbe ceva pentru a găsi un vinovat atunci când rezultatele guvernării vor fi dezastruoase?

Un alt motiv semnificativ care arată şubrezenia actualei coaliţii este comportamentul din ce în ce mai nervos al partenerilor de guvernare. Chiar dacă s-a semnat un protocol de colaborare între cei patru preşedinţi ai partidelor din coaliţie, în teritoriu, problema şi, mai ales, disputele nu sunt la fel de clare.

Pentru fiecare post de conducere, adică pentru fiecare ciolan bun de ros, listele cu presupuşii şefi sunt schimbate de la o săptămână la alta, în funcţie de interese şi mai puţin de profesionalism. Nu este de mirare debandada care domneşte în sistemul public din România, aflată acum sub imperiul presiunilor politice, a dezinteresului profesional şi, mai ales, a plătirii poliţelor politice.

Dacă la toate acestea adăugăm şi amânarea fuziunii mult trâmbiţate, de altfel, dintre P.N.L. şi P.D., avem deja o radiografie sumbră a evenimentelor politice din România. Şi suntem cu toţii conştienţi că politicul influenţează economicul, socialul etc, astfel că viaţa noastră nu va fi nici într-un caz mai bună, chiar dacă sloganul "Să trăiţi bine!" mai răsună în urechile noastre.

Ca o tristă concluzie, putem spune că deşi după instalare Guvernul Tăriceanu părea că ştie foarte bine ce are de făcut şi era extrem de previzibil, după prima lună de guvernare deja s-a transformat într-o echipă plină de nesiguranţă şi nehotărâre. Este incert ce parametrii macro-economici îşi propune ca ţintă pentru 2005 România, deşi ne aflăm în luna februarie, nu ştim dacă vom putea face faţă măsurilor negociate cu FMI, nu ştim sigur dacă inflaţia se va încadra în limitele prestabilite prin negociere, nu ştim ce se va întâmpla cu medicamentele compensate, cu pensiile, cu salariile bugetarilor, în concluzie, nu ştim şi nu suntem siguri pe nimic.

Tot acest lung şir de incertitudini în care variantele sunt imprevizibile, dar guvernanţii nu se pot hotărî pentru care dintre ele să opteze, au darul doar să îngrijoreze şi să nemulţumească alegătorii, în special, şi cetăţenii acestei ţări asupra stării de fapt pentru viitorii ani.

Imaginea care prinde contur zi de zi şi care, mai devreme sau mai târziu, se va cimenta pe retina tuturor românilor, va fi cea a unei guvernări nehotărâte, care bâjbâie şi care se complace în incertitudini şi nehotărâri. Şi să fim sinceri, nu aceasta este schimbarea pe care şi-au dorit-o românii!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Kerekes Károly. Va urma domnul Petru Tărniceru, dacă este.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt anumite lucruri care nu se schimbă, chiar dacă un guvern se schimbă cu altul. La nivelul organelor teritoriale ale Guvernului, acestea nu se schimbă sau se schimbă foarte greu.

Aşa se întâmplă şi în privinţa aplicării Ordonanţei Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive etnice de către regimurile instaurate în România în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945. Această ordonanţă aprobată prin Legea nr.189/2000 în majoritatea judeţelor ardelene se aplică, urmare interpretării greşite, românilor şi nu persoanelor aparţinând minorităţilor care au suferit din cauza apartenenţei lor la o etnie.

Printr-o declaraţie politică anterioară, în legislaţia trecută, am sesizat acest lucru Guvernului Năstase. Însă nu s-a schimbat nimic, cu toate că atât Curtea Constituţională, prin Decizia nr.303 din 10 iulie 2003, cât şi fostul premier, Adrian Năstase, într-un răspuns dat la interpelarea mea din 23 decembrie 2003, au conchis că nu beneficiază de măsurile reparatorii persoana care nu a fost strămutată din culpa statului român, persoana care a suferit persecuţii din motive etnice săvârşite pe teritoriul care a fost administrat de către alte state, în cazul nostru Ardealul de Nord, administrat de Ungaria în urma Dictatului de la Viena din anul 1940.

Faţă de aceasta, practica caselor judeţene de pensii, cu sarcini de aplicare a acestei ordonanţe, este în continuare greşită. Cu excepţia judeţelor în care directorii caselor judeţene sunt persoane de naţionalitate maghiară, casele judeţene de pensii din alte judeţe ardelene consideră că această ordonanţă se aplică numai refugiaţilor de naţionalitate română, care s-au refugiat din Ardealul de Nord în Ardealul de Sud, în urma Dictatului de la Viena din anul 1940.

Dar în aplicarea ordonanţei pot fi regăsite nu numai interpretări greşite, dar şi lipsuri uluitoare de cultură istorică din partea juriştilor.

Astfel, notarul public Manoilă Ana-Damiana din oraşul Luduş, judeţul Mureş, prin încheierea de autentificare nr.72 din 9 august 2004, autentifică o declaraţie de martor din care rezultă că în anul 1940 Ardealul a fost ocupat de către armata austro-ungară.

Tot aşa, printr-o întâmpinare depusă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, consilierul juridic Antoci Adriana afirmă: "Legea nr.189/2000 acordă anumite drepturi numai persoanelor care au fost persecutate etnic de către regimurile instaurate în România, respectiv regimurile austro-ungare în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945."

Din păcate, aceşti jurişti nici măcar în timpul studenţiei nu au reuşit să reţină la disciplina "Istoria statului şi dreptului românesc" următorul text din cursul universitar: "Tratatul cu Austria, semnat de România, ca ţară aliată cu puterile Antantei, a constituit dezagregarea monarhiei bicefale habsburgice, a imperiului austro-ungar."

Dacă acesta este nivelul de cultură istorică a unora care aplică legea, adăugând şi rea-credinţa, precum şi indiferenţa ministerului de resort, atunci nu ne putem mira că acest act normativ cu caracter reparatoriu nu-şi atinge scopul.

A început o nouă guvernare, eu aş dori ca problemele sesizate să fie recepţionate de noul guvern, de noua conducere a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, precum şi cea a Casei Naţionale de Pensii şi să pună capăt inechităţilor, să elimine lipsa de profesionalism ce se manifestă în stabilirea drepturilor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.105/1999.

Depun şi în scris declaraţia mea politică, anexându-i probele administrate, cu rugămintea să fie transmisă ministerului de resort şi Casei Naţionale de Pensii.

Mulţumesc pentru atenţie.

(Anexele respective au fost transmise, împreună cu declaraţia politică, ministerului de resort.)

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Petru Tărniceru. Va urma domnul Petru Călian.

Deputaţii Ion Mocioalcă, Anca Petrescu şi Vlad Hogea au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Petru Tărniceru:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş dori să vă reţin atenţia astăzi cu o chestiune la ordinea zilei aflată în centrul preocupărilor Alianţei, dar şi în egală măsură a opiniei publice.

Prin introducerea cotei unice de impozitare, s-a dorit înainte de toate o simplificare a sistemului de taxe şi impozite.

Într-o lume întoarsă cu susul în jos, în care nu ştie stânga ce face dreapta, simplitatea este aşteptată cu sufletul la gură ca o adevărată eliberare. Noua putere a mizat cu siguranţă pe acest aspect. Dintr-o dată, după 15 ani, stufoasa birocraţie după care se stabileau taxele şi impozitele, se reducea la procentul fix de 16%. Relaxarea, atât de mult aşteptată, a plecat înainte de a fi sosit.

După faimoasa introducere făcută chiar în noaptea instalării Guvernului Tăriceanu, a urmat o serie lungă de ajustări de impozite şi taxe. Li s-a pierdut firul. Guvernul Tăriceanu şi-a propus să facă una şi când colo se trezeşte că face multe şi mărunte.

Guvernul ia hotărâri cu duiumul. Ai impresia că Executivul îşi ţine şedinţele pe unde apucă, de câte ori i se trezeşte cheful. Nu există o comunicare simplă, coerentă, logică, nu se leagă nici ministerele între ele, de parcă fiecare ministru ar face parte dintr-un guvernare diferită.

Într-un cuvânt, în capitolul comunicare, Guvernul Tăriceanu stă cât se poate de rău. Pentru noua guvernare, perioada de graţie s-a sfârşit. Ultimul sondaj de opinie demonstrează şi el acest lucru. Mai repede decât se topeşte zăpada, Alianţa a pierdut deja 20 de procente. Cum pe vremea realizării sondajului măsurile impopulare luate de guvern erau necesare, se pare că viteza cu care o ia la vale Alianţa se va accentua, chiar dacă acum există un protocol de colaborare şi chiar dacă P.S.D.-ul nu şi-a revenit complet după pierderea alegerilor de anul trecut.

Erodarea politică începe tot de la nivelul Guvernului. Prin urmare, pentru a o stopa, premierul trebuie să facă ceva, atât în calitate de şef de partid, cât şi în calitate de prim-ministru. După primele semnale, Guvernul Tăriceanu va reuşi să simplifice relaţiile cetăţeanului cu instituţiile statului. Să sperăm că este doar o problemă de timp şi că guvernanţii nu au reuşit încă să se adune. Cum spuneam, perioada de graţie s-a terminat, iar guvernanţilor trebuie să li se bage minţile în cap.

Până atunci însă, cum românii cred în miracole şi aşteaptă, se investeşte multă încredere în instituţiile europene plasate în ultimele sondaje imediat după biserică. Onorată de cele 74 de procente, paradoxal, invers proporţional cu gradul de informare despre activitatea şi instituţiile Uniunii Europene, aceasta a şi reacţionat.

Românii au tendinţa să perceapă Uniunea Europeană ca un adevărat cavaler în armură strălucitoare pe cal alb şi să salveze ţara. Acest lucru e periculos, spune Uniunea Europeană, deoarece nu va fi posibilă rezolvarea tuturor problemelor, depinde de români să cureţe România, să o facă să strălucească. Noi asigurăm doar oportunităţi. Nouă, însă, oportunităţile ne ies pe dos.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Petru Călian. Va urma domnul Sergiu Andon.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Deoarece provin din mediul de afaceri, declaraţia mea politică astăzi nu poate să fie alta decât intitulată sugestiv "Să taxaţi bine!"

În perioada campaniei electorale, partidele politice împreună cu uniunea culturală UDMR, aflate acum la guvernare au făcut promisiuni diverse, promisiuni în urma cărora românii le-au acordat un număr însemnat de voturi.

Am să mă refer în cadrul acestei declaraţii politice la situaţia precară în care se afla şi se vor afla atât microîntreprinderile cât şi societăţile comerciale private.

Prin măsurile fiscale anunţate cu mult entuziasm, întreprinzătorii privaţi sperau ca şi în România mediul de afaceri să fie mai sigur şi mai sănătos. Această speranţă începe să apună, deoarece în urma dublării impozitului pe venituri de la 1,5% la 3%, în cazul microîntreprinderilor, acestea vor deveni o specie rară în viitor, la fel ca floarea de colţ.

Pentru argumentarea acestei afirmaţii, dau ca exemplu situaţia microîntreprinderilor din judeţul Cluj. Aici, la începutul lunii ianuarie, erau funcţionale l4300. Pe parcursul lunii ianuarie şi jumătatea lunii februarie şi-au încetat activitatea 1400, rămânând doar 12900 microîntreprinderi.

Consider că prin această măsură fiscală se stimulează în primul rând activitatea subterană, deoarece pentru a putea rămâne măcar pe linia de plutire exista doar această variantă nefericită.

Revenind la perioada campaniei electorale, întreprinzătorii privaţi îşi amintesc cu nostalgie despre relaxarea fiscală şi, în special, de scutirea de la plata impozitului pe profitul reinvestit.

Dacă în privinţa relaxării fiscale s-a dat cu o mână şi s-a luat cu două, scutirea de la plata impozitului pe profitul reinvestit rămâne doar o amintire. Această măsură era extrem de importantă, deoarece până în momentul aderării României la Uniunea Europeană, I.M.M.-urile trebuie să fie pregătite din toate punctele de vedere pentru a corespunde standardelor europene în domeniu.

În cazul în care nu vor fi luate măsuri fiscale corespunzătoare de urgenţă, după momentul aderării cel puţin jumătate din firmele private româneşti îşi vor înceta activitatea până în anul 2008.

Efectele situaţiei create atât în cazul microîntreprinderilor, dar şi în cazul firmelor private vor fi dezastruoase deoarece apare riscul creşterii alarmante a şomajului precum şi scăderea drastică a puterii de cumpărare.

Fac un apel la toate partidele politice aflate la guvernare, rugându-şi pe reprezentanţii lor să-şi amintească de cetăţenii care le-au acordat încrederea. Orice secundă pierdută în această perioadă înseamnă mult. Măsurile fiscale trebuie luate în favoarea mediului de afaceri, nu în defavoarea lor.

Sloganul "Să trăiţi bine!", prin care Alianţa P.N.L.-P.D. a câştigat alegerile, s-a transformat urgent, el sunând astfel: "Să taxaţi bine!".

Ce să înţeleagă cetăţenii din tot ceea ce faceţi dumneavoastră?

Consider că, dezamăgirea este atât de mare încât ei nu mai înţeleg nimic.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Invit la microfon pe domnul Sergiu Andon. Va urma domnul Becsek Garda Dezideriu.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vineri, 18 februarie a.c., a avut loc la Târgovişte o întâlnire a liderilor ce compun Alianţa intersindicală Dâmboviţa, deci a reprezentanţilor tuturor salariaţilor, cu parlamentari, pe tema intenţiilor de modificare a Codului Muncii. Au fost de faţă deputaţi şi senatori din toate partidele politice ce reprezintă în Parlamentul României alegătorii din judeţ.

Dezbaterile pe tema modificării Codului muncii nu sunt o noutate, iar ultima săptămână a fost marcată de o intensificare a întâlnirilor şi negocierilor pe această temă, inclusiv la nivelul conducerii Guvernului. Ceea ce consider că a fost deosebit în întâlnirea de la Târgovişte şi că trebuie semnalat de la înalta tribună a Parlamentului României este caracterul radical, starea de profundă nemulţumire, abordarea în spirit de revoltă, de către toate sindicatele, indiferent de ramura de activitate sau de afilierea lor. Am înţeles că starea de indignare ce ne-a fost exprimată la Târgovişte reflectă o situaţie protestatară cristalizată la nivel naţional.

Ca jurist, nu pot contesta că actualul Cod al Muncii este perfectibil. Ca adept al economiei concurenţiale, nu pot nega că actualul Cod al Muncii conţine rigidităţi care fac piaţa muncii din România mai puţin suplă şi competitivă. Dar ca om, ca deputat şi cetăţean, nu pot să nu observ şi să nu mă alarmez că intenţia normală de îmbunătăţire a actualului Cod s-a transformat într-o cursă iresponsabilă a împovărării şi umilirii celor ce trăiesc din salarii.

Datorită exagerărilor, datorită unei beţii reformatoare unilaterale, s-a ajuns să fie discreditat şi ceea ce era în mod raţional susceptibil de îmbunătăţire legislativă.

Salariaţii şi liderii lor sindicali au dreptate. După ce s-a distrus infrastructura economiei naţionale, acum sunt atacate drepturile elementare ale supravieţuitorilor.

Este incalificabil şi intolerabil cum se pot pune în discuţie desfiinţarea unor drepturi garantate prin legea fundamentală a statului - Constituţia României - recunoscute după decenii de evoluţie şi consfinţite în orice stat capitalist modern.

Mă refer la: negocierea contractelor colective de muncă; interzicerea muncii suplimentare obligatorii; dreptul la securitatea salariaţilor la locul de muncă; posibilitatea angajării pe durată nedeterminată; accesul minim la informaţiile economice de care depind şi drepturile salariaţilor; ocrotirea faţă de abuzuri; prevenirea sclaviei de facto.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Dorim să creştem dinamismul şi competitivitatea economiei româneşti, să facem salariaţi mai performanţi şi să asigurăm atingerea acestor ţinte prin mijloace legislative, inclusiv prin îmbunătăţirea Codului muncii. Dar aceste obiective nu pot, nu trebuie să se realizeze prin măsuri de nedreptate socială şi civică, prin încălcarea Constituţiei şi a acordurilor internaţionale la care am aderat.

Sunt convins că aberaţiile care s-au vehiculat în propunerile preliminare de modificare a Codului muncii nu ar trece prin Parlament, dar consider util şi cinstit să prevenim din vreme iniţiatorii modificărilor, să manifeste discernământ, obiectivitate, respect constituţional, responsabilitate socială.

În lumea contemporană nu există numai F.M.I. Există, printre altele, şi Organizaţia Internaţională a Muncii, există un drept internaţional al protecţiei sociale. Aş spune că ele sunt chiar mai presus de cuvântul F.M.I., iar dacă nu ar exista, noi rămânem datori să gândim şi să acţionăm cu Constituţia României în cuget, şi cu dragostea şi respectul faţă de alegători în simţiri.

Iată de ce am considerat necesar să intervin şi să vă comunic admonestarea drastică pe care au transmis-o clasei politice şi patronatului reprezentanţii tuturor sindicatelor din judeţul Dâmboviţa.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Are cuvântul domnul deputat Becsek-Garda Dezsö-Kálmán.

Va urma domnul deputat Gheorghe Firczak.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule preşedinte Traian Băsescu, în ultimele săptămâni, de mai multe ori vorbea despre necesitatea organizării alegerilor anticipate. Domnia sa uită, însă, că perioada preelectorală, electorală şi postelectorală creează condiţii prielnice pentru manevrele mafiei lemnului în România.

M-aş referi la cazul inculpaţilor de la Ocolul silvic Gheorgheni, în complicitate cu cei de la Direcţia silvică Miercurea-Ciuc, care de două ori au încercat să schimbe probele rechizitoriului efectuat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, în timpul campaniei electorale.

În prezent, folosindu-se de faptul că la nivel central, printr-o ordonanţă de urgenţă se aşteaptă reorganizarea inspectoratelor, reprezentanţii mafiei lemnului se folosesc de acest vid al Executivului pentru a distruge în continuare fondul forestier naţional, neluând în considerare organele de control ale statului.

Astfel, în ziua de 17 februarie s-a deplasat echipa de control a gărzii naţionale de mediu la Ocolul silvic din Gheorgheni, şi, spre stupoarea lor, nimeni nu era de găsit la locul de muncă, în afara contabilului şef.

Inspectorii şefi de la Bucureşti au făcut apel la conducerea Direcţiei silvice Miercurea-Ciuc, dar directorul instituţiei lipsea şi el, astfel s-a putut discuta cu directorul tehnic, domnul inginer Bakő Csaba, care în loc să controleze cauza neprezentării la locul de muncă a personalului silvic de la acest ocol, a încercat să muşamalizeze absenţele nemotivate ale colegilor săi.

Nici în ziua următoare, la data de 18 februarie nu s-a prezentat la locul de muncă şeful de ocol, inginerul răspunzător pentru cultura şi refacerea pădurilor, cum se întâmplă de obicei în ultima jumătate de an în fiecare zi.

Deci, mafia lucrează în continuare pe cont propriu, contribuind la distrugerea fondului forestier naţional, şi se pare că este susţinută de unele organe centrale, care răspund de silvicultură.

Declaraţia mea se bazează pe faptul că aceşti indivizi sunt menţinuţi în continuare în funcţie, cu toate că au dosar penal în legătură cu abuz în serviciu contra intereselor publice, falsuri în acte publice din domeniul silviculturii, blochează retrocedarea pădurilor, şi, în majoritatea cazurilor, pun ca o condiţie pentru retrocedare, vânzarea terenului forestier pentru personalul silvic de stat.

Domnule preşedinte Traian Băsescu, eu înţeleg, eu încerc să înţeleg intenţia dumneavoastră de a curăţa viaţa politică din România, dar trebuie să vă aduc la cunoştinţă faptul că în timpul campaniei mafioţii au defrişat munţi întregi. Încă o campanie electorală în decurs de un an ar însemna distrugerea necondiţionată a fondului forestier de stat şi privat. Mafia se foloseşte de situaţiile când la nivelul instituţiilor există o instabilitate şi lipsă de control.

Dacă vreţi să luptaţi sincer împotriva corupţiei, trebuie să luaţi măsuri de urgenţă pentru pedepsirea infractorilor, ceea ce nu se întâmplă. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Gheorghe Firczak.

Va urma domnul Mircia Giurgiu.

Domnul Gheorghe Firczak:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea se intitulează "Consiliul mondial al rutenilor - Preshov 2005".

În perioada 18-20 februarie a avut loc la Preshov - Slovacia Reuniunea Consiliului Mondial al Rutenilor, prezidată de domnul Andrei Kopcea, preşedintele forului nostru mondial.

Importanţa acestui eveniment constă, in primul rând, în pregătirea Congresului Mondial al Rutenilor, din iunie a.c., de la Krinica, din Polonia.

Ca şi precedentele întâlniri ale rutenilor din lumea întreagă, şi cea care urmează îşi propune afirmarea identităţii noastre prin cultură, istorie, tradiţii şi limbă.

Al doilea obiectiv al congresului este realizarea unor acţiuni care să afirme coeziunea de ansamblu a rutenilor din lumea întreagă.

Totodată, rutenii îşi manifestă disponibilitatea colaborării pe baza prieteniei, toleranţei şi a respectului reciproc cu toate popoarele, mai ales ale ţărilor unde trăiesc ca minoritate naţională.

Participarea noastră la acest for contribuie la promovarea imaginii României în lume, evident, în concordanţă cu puterile noastre.

Din nou, a fost apreciată situaţia rutenilor din ţara noastră, aceasta fiind singura din Europa Central-Răsăriteană care acordă minorităţilor, deci şi rutenilor, reprezentare parlamentară. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc. Mulţumesc şi pentru concizie.

Dau cuvântul domnului Mircea Giurgiu.

Va urma domnul Vasile Puşcaş.

Deputaţii Florin Iordache şi Eugen Nicolăescu au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

O să fiu foarte scurt, şi o să mă refer doar la ceea ce a început să se întâmple de ieri, va continua această săptămână şi săptămâna viitoare. Este vorba de protestul comun al celor patru confederaţii sindicale reprezentative la nivel naţional, plus Confederaţia "Meridian", care se opun modificărilor Codului Muncii, numai din partea Guvernului, şi solicită ca aceste modificări să fie urmare a discuţiilor între sindicate şi patronate.

Aşadar, atrag atenţia Guvernului că este nevoie ca în măsurile pe care le va lua să ţină cont de partenerii sociali şi să aibă în vedere că există o nemulţumire din ce în ce mai mare în rândul populaţiei, nu numai datorită Codului Muncii, ci şi datorită preţurilor pe care le avem şi care cresc mereu. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Vasile Puşcaş.

Va urma domnul Ilie Merce.

Domnule Puşcaş, poftiţi! Este vreun articol, aşa, mai ...

Domnul Vasile Puşcaş:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Declaraţia mea se referă la "Necesitatea unor investiţii publice pentru continuarea pregătirii interne pentru aderare".

În decembrie 2004, România a finalizat negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Acesta a fost rezultatul unui efort comun de pregătire internă, la care au participat, alături de fostul guvern, toate partidele politice, societatea civilă, asociaţiile patronale şi sindicale, practic întreaga societate românească.

La 25 aprilie 2005, sperăm că Guvernul României va semna Tratatul de Aderare, ia la 1 ianuarie 2007 România ar putea deveni membră a Uniunii Europene. Încheierea negocierilor şi semnarea Tratatului de Aderare nu înseamnă însă şi finalizarea procesului de pregătire pentru aderare. Mai sunt necesare multe eforturi în acest sens. Reforma legislativă şi instituţională din ultimii ani trebuie completată astăzi cu măsuri concrete de aplicare a acquis-ului comunitar.

Cu toate acestea, Guvernul actual, în loc să fie preocupat de continuarea acestui proces de pregătire internă a României pentru aderare, aşa cum a declarat la învestire, s-a hazardat să introducă nişte măsuri fiscale care se dovedesc a fi lipsite de o viziune strategică a intereselor ţării pe termen scurt şi mediu.

Stimaţi colegi,

Putem înţelege amatorismul şi dogmatismul Guvernului, însă nu putem accepta ca cetăţenii României să suporte efectele negative ale unui experiment insuficient studiat şi incorect aplicat.

Mai mult de 4 milioane de români vor avea o creştere salarială în medie de doar 100.000 lei, în vreme de 300.000 de persoane cu salarii de peste 20 milioane de lei beneficiază de 94% din suma colectată în urma aplicării noii cote de impozitare. Ne aflăm, astfel, în faţa unei grave discriminări sociale, şi aceasta în condiţiile în care dorim să aderăm la Uniunea Europeană.

Dar politica fiscală a actualul Guvern pune sub semnul întrebării, prin efectele sale, însuşi procesul de aderare. În condiţiile diminuării surselor bugetare, investiţiile publice vor fi limitate sau chiar vor fi blocate.

Una dintre condiţiile finalizării procesului de pregătire pentru aderare este aplicarea acquis-ului comunitar. Pentru a pune în aplicare legislaţia europeană şi pentru a ne integra în politicile europene, România trebuie să realizeze o serie de investiţii publice în domenii precum: justiţie, administraţie publică, securizarea frontierelor, sănătate, mediu.

Cum vor putea fi realizate dezideratele modernizării noastre, când - din cauza unei politici fiscale incoerente - se promovează demagogia electorală la rangul de politică de stat?

Cu două luni înainte de semnarea Tratatului de Aderare şi cu mai puţin de doi ani înainte de aderarea la Uniunea Europeană, solicităm imperativ Guvernului să se concentreze asupra pregătirii interne a României pentru aderare.

În acelaşi timp, solicităm ministrului finanţelor publice care sunt resursele de cofinanţare ale programelor Uniunii Europene (PHARE, ISPA şi SAPARD) pentru anul 2005, în contextul acestor schimbări ale structurii bugetului; care vor fi resursele de finanţare pentru investiţii publice în domenii precum justiţie, administraţie publică, infrastructură, securizare a frontierelor, sănătate, educaţie, mediu, absolut necesare calendarului pe care România l-a asumat în pregătirea pentru aderare în 2005; şi care vor fi resursele pentru susţinerea angajamentelor României în vederea aderării la Uniunea Europeană. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul Ilie Merce.

Va urma doamna Ionica Constanţa Popescu.

Domnul Ilie Merce:

Stimaţi colegi,

Scandalul internaţional declanşat de presa britanică, privind "copiii comandaţi prin poştă", în care este implicată firma "Global Art" din Bucureşti, şi cazul "Adriana Iliescu", repun în discuţie patru probleme de mare actualitate: clonarea umană, procrearea asistată medical, ingineria genetică şi transplantul de organe.

Contrabandiştii de ovule au profitat de vidul legislativ din România, dezvoltând o afacere pe cât de imorală, pe atât de profitabilă, ştiind că nu pot fi traşi la răspundere penală din cauza lipsei de incriminări exprese a unor astfel de fapte ("Nullum crimen sine legem").

Partidul România Mare a sesizat această anomalie legislativă şi a propus Parlamentului introducerea unui articol nou în Constituţie, după actualul art.22.

Titlul articolului: "Clonarea umană, procrearea asistată medical, ingineria genetică şi transplantul de organe", cu următorul conţinut:

"1.Fiinţa umană şi modul său de viaţă sunt protejate prin lege împotriva abuzurilor pe calea ingineriei genetice.

2.Pe teritoriul României este interzisă orice formă de clonare a fiinţei umane, precum şi intervenţii în patrimoniul genetic al gameţilor şi embrionilor umani.

3.Utilizarea patrimoniului germinal şi genetic uman în scopul procreării asistate medical se face în condiţiile legii, cu asigurarea protecţiei demnităţii umane, a persoanei şi a familiei. Recurgerea la metoda de procreare asistată medical este posibilă numai în cazuri de sterilitate ori când există pericolul transmiterii unei boli grave pe cale genetică. Patrimoniul genetic al unei persoane nu poate fi analizat, înregistrat şi comunicat fără acordul acesteia.

4.Transplantul de organe, de ţesuturi şi de celule umane se face numai în condiţiile legii. Cedarea organelor, ţesuturilor şi celulelor umane este gratuită. Comerţul cu organe, ţesuturi şi celule umane este interzis".

Pe baza acestui text constituţional, Grupul parlamentar al Partidului România Mare a pregătit o propunere legislativă foarte modernă, având reglementări similare ţărilor din Uniunea Europeană, cu sancţiuni drastice împotriva celor care comit abuzuri şi ilegalităţi în acest domeniu.

Din păcate, Comisia parlamentară pentru redactarea proiectului de revizuire a Constituţiei României a propus respingerea amendamentului, fiind în necunoştinţă de cauză, ori a tratat cu superficialitate acest subiect. Viaţa ne-a dat, încă o dată, dreptate, mai repede decât ne-am fi aşteptat.

S-a dovedit că, într-adevăr, România este un sat fără câini, în care orice este posibil, inclusiv exportul de embrioni umani, fără nici o restricţie.

Cele două scandaluri internaţionale care au afectat negativ imaginea României, au nu numai o dimensiune ştiinţifică, ci şi conotaţii morale, etice şi religioase.

Câteva întrebări tulburătoare se impun de la sine: până unde şi până la ce vârstă poate fi suplinită voinţa lui Dumnezeu? Până unde ţine destinul şi unde începe blestemul?

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Are cuvântul tânăra deputată Ionica Constanţa Popescu.

Va urma domnul Andrei Kiraly.

Doamna Ionica Constanţa Popescu:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În numele celor peste 160.000 de locuitori ai Văii Jiului, fac un apel public adresat instituţiilor abilitate ale statului, în vederea susţinerii deschiderii Centrului Medico-Social din oraşul Uricani.

Suportul din partea statului implică alocarea sumei de 8 miliarde de lei pentru reamenajarea şi transformarea fostului spital orăşenesc, în prezent dezafectat, într-un spaţiu adecvat acordării de asistenţă medico-socială.

Cer, pe această cale, sprijinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, precum şi Ministerului Finanţelor Publice. Adresez domnilor miniştri Gheorghe Barbu şi Ionuţ Popescu rugămintea de a analiza cu maximă atenţie care este importanţa acordării sumei de 8 miliarde în viaţa medicală şi socială din Valea Jiului, pentru că acest centru medico-social este proiectat a deservi întreaga zonă.

În prezent, pe tot teritoriul judeţului Hunedoara există un singur astfel de centru, situat în localitatea Baia de Criş, adică în extremitatea opusă a judeţului, dacă ne raportăm la situarea geografică a Văii Jiului.

Echipa actuală de la conducerea primăriei oraşului Uricani a făcut demersurile necesare privind întocmirea caietelor de sarcini, obţinerea aprobărilor necesare în plan judeţean şi depunerea documentaţiei la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

Centrul Medico-Social de la Uricani va avea pentru început o capacitate de 30 de locuri, cu posibilitatea extinderii ulterioare. Pe lângă ajutorul acordat persoanelor în dificultate, care au nevoie de asistenţă medico-socială, deschiderea centrului de la Uricani ar avea implicaţii şi asupra creării de noi locuri de muncă, pentru că în instituţie vor lucra cel puţin 50 de persoane, de la medici şi asistenţi, la personal de întreţinere.

Aduc în sprijinul intervenţiei mele argumente bazate pe cifre, din care rezultă importanţa adoptării măsurilor care să permită deschiderea cât mai urgentă a Centrului Medico-Social din oraşul Uricani.

Instituţia va deservi o zonă cu o populaţie de circa 162.000 de locuitori, în marea lor majoritate cu serioase probleme de sănătate, dar şi financiare. Judeţul Hunedoara este judeţul cu rata cea mai mare a şomajului din ţară, iar ponderea cea mai mare a şomerilor este concentrată în Valea Jiului.

Din totalul locuitorilor judeţului, peste 30% sunt şomeri, care nu au posibilitatea să suporte costurile actului medical în caz de necesitate, şi ale actului post-medical.

Peste 30% din populaţia Văii Jiului se află în prezent la pensie, în special în urma masivelor disponibilizări din ultimii ani, şi ca rezultat al faptului că vârsta de pensionare la categoria de salariaţi cea mai des întâlnită în Valea Jiului, minerii anume, este una mai scăzută decât în mod uzual. Din totalul de circa 50.000 de pensionari ai Văii Jiului, aproape 15.000 de oameni sunt pensionaţi pe caz de boală. Principala boală este cea profesională, care afectează pe cei care lucrează în minerit.

Pentru cei 160.000 de hunedoreni din Valea Jiului, care trăiesc în mediul urban şi rural, există în zonă numai 4 spitale.

Iată de ce, ca reprezentant al judeţului Hunedoara, aşadar şi al locuitorilor Văii Jiului, insist pentru acordarea sprijinului financiar şi administrativ în vederea deschiderii cât mai grabnice a Centrului Medico-Social de la Uricani. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Andrei Kiraly.

Va urma domnul deputat Gheorghe Sârb.

Domnul Andrei-Gheorghe Kiraly:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne,

Stimaţi domni deputaţi,

Declaraţia mea politică se referă la una din problemele învăţământului, însă are un impact mult mai mare la nivelul întregii societăţi.

În dezvoltarea fiecărui stat învăţământul are o contribuţie decisivă în realizarea aspiraţiilor întregii societăţi.

La fel şi la noi, pentru că Legea învăţământului, prin art.2, declară: "Învăţământul constituie prioritate naţională". Celelalte articole întăresc prin conţinut cele declarate mai sus, astfel, art.5 prevede "drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ", iar art.9 prevede frecventarea obligatorie a învăţământului de 9 clase, şi art.7 întăreşte toate acestea, spunând: "Învăţământul de stat este gratuit".

Având în vedere că o bună parte dintre elevi sunt obligaţi să naveteze distanţe apreciabile, chiar până la prima unitate şcolară gimnazială, nemaivorbind de liceeni, legiuitorul a prevăzut prin art.176: "elevii şi studenţii beneficiază de tarif redus cu 50% pentru transportul local, de suprafaţă şi subteran, precum şi pentru transportul intern auto, feroviar, naval în tot timpul anului".

Cu toate acestea, de 15 ani prevederile legii sunt aplicate parţial, chiar dacă din 1996 guvernele au emis mai multe hotărâri, ultima în noiembrie 2003, cu nr.1367, la care s-a adăugat Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării cu nr.972/5572 din 4 decembrie 2003 privind aprobarea normelor metodologice pentru acordarea facilităţilor de transport pe calea ferată şi metrou, fără să elaboreze o asemenea metodologie pentru transport intern auto între localităţi, de la sate spre centre de comună, oraşe şi municipii.

Doresc să subliniez că doar în judeţul
Arad sunt aproape 5000 de elevi navetişti din această categorie, iar dintre aceştia foarte mulţi navetează spre o unitate şcolară din cadrul sistemului obligatoriu de învăţământ, fără ca abonamentele pe mijloacele de transport auto să beneficieze de reducerea de 50% prevăzută de lege.

Având în vedere costul foarte mare al acestor abonamente, mulţi copii sunt nevoiţi să abandoneze studiile sau să aibă o frecvenţă foarte slabă.

Această situaţie, tolerată de 15 ani, contravine legii, pentru că nu asigură drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ.

Dacă, într-adevăr, învăţământul constituie o prioritate naţională, executarea prevederilor legale este obligatorie şi este oportună elaborarea metodologiei privind transportul auto al elevilor între localităţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Sârb.

Va urma domnul Iuliu Furo.

Domnul Soporan este?

Domnul Gheorghe Sârb:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Declaraţia mea se referă la posibila abandonare a proiectului autostrăzii Borş-Braşov, o greşeală fatală pentru Transilvania şi nu numai.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a lua atitudine faţă de declaraţiile domnului preşedinte Traian Băsescu, care sugera abandonarea proiectului autostrăzii Borş-Braşov. Am considerat necesar demersul meu, deoarece mă îngrijorează faptul că orice "impuls", transmis de domnul preşedinte este transpus "orbeşte" în practică de către echipa executivă.

Dezaprob în totalitate etichetarea autostrăzii Borş-Braşov drept ineficientă, deoarece dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii rutiere reprezintă cerinţa fundamentală pentru atragerea de investiţii străine şi pentru dezvoltarea economiei naţionale.

Consider că alegerea localităţii Borş ca punct de pornire a construcţiei acestei autostrăzi nu a fost deloc întâmplătoare. În primul rând, localitatea bihoreană Borş, conform studiilor efectuate, este cel mai tranzitat punct de frontieră de pe graniţa de vest a României.

Un alt amănunt important este faptul că Ministerele Transporturilor de la Bucureşti şi Budapesta, în timpul guvernării Partidului Social Democrat, au purtat discuţii legate de conectarea autostrăzii la infrastructura maghiară, mai exact autostrada M35, care va asigura legătura dintre Budapesta şi Debreţin.

Cât priveşte estimarea făcută de domnul Băsescu, conform căreia această autostradă ar urma să preia doar 15% din traficul de vest-est, mi se pare deplasată, dacă avem în vedere faptul că aceasta va prelua traficul rutier, atât din zona centrală a României, cât şi din Moldova şi din vestul ţării.

În nici un caz nu consider că trebuie neglijată modernizarea coridorului paneuropean 4 Nădlac-Constanţa, ci, dimpotrivă, afirm că ambele proiecte Nădlac-Constanţa şi Borş-Braşov trebuie să fie complementare. Domnule preşedinte Băsescu şi-a manifestat, de asemenea, îngrijorarea pentru impactul construcţiei autostrăzii asupra mediului înconjurător.

Este incontestabil faptul că echilibrul ecologic se va schimba, dar concluziile studiului de mediu au arătat că autostrada se poate construi. Inclusiv şeful delegaţiei Comisiei europene la Bucureşti, Jonathan Scheele, afirmă pe 3 iunie, anul trecut, "legislaţia română cere ca toate proiectele de această natură să fie supuse unui studiu de impact asupra mediului, iar în acest domeniu legislaţia română respectă în întregime directivele Uniunii Europene".

Despre impactul asupra localităţilor săseşti, consider că zonele respective pot fi revitalizate prin dezvoltarea economiei locale, în principal prin creşterea numărului de turişti şi atragerea de investiţii directe în zonă.

Asupra judeţelor pe teritoriul cărora urmează să fie construită autostrada Bihor-Sălaj-Cluj-Mureş-Sibiu-Braşov, dar nu numai, renunţarea la acest proiect va avea un impact extrem de negativ. Avantajele acestui proiect pentru locuitorii zonelor tranzitate sunt enorme. Din acestea doresc să enumăr doar câteva: dezvoltarea economică a României şi accelerarea ritmului de integrare a ţării noastre în structurile europene; facilităţi în domeniul comunicării, liberei circulaţii şi al relaţiilor economice între cetăţenii români şi cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene; crearea a cel puţin 100.000 de locuri; încheierea unor contracte importante pentru furnizori şi constructori din ţara noastră; dezvoltarea unor servicii conexe (hoteluri, benzinării, restaurante) pe parcursul acestei autostrăzi; creşterea valorii terenurilor din apropierea autostrăzii; legătura directă şi eficientă sub raportul costurilor, pentru toţi întreprinzătorii din România; dezvoltarea turismului şi agroturismului românesc.

Nu doresc să fiu avocatul firmei Bechtel, dar consider că ar fi o greşeală, pentru imaginea externă a României, rezilierea contractului cu una dintre cele mai puternice şi mai prestigioase firme de specialitate din lume; chiar şi din punct de vedere al costurilor materiale, această decizie nu ne este deloc favorabilă.

În cazul rezilierii contractului Compania Naţională de Autostrăzi ar fi chemată în justiţie şi ar trebui să plătească daune. În plus, orice zi de întârziere duce la creşterea costurilor finale.

Deşi pentru noi - ca partid de opoziţie - renunţarea la acest contract constituie încă un motiv temeinic pentru a critica actuala guvernare, iar nerespectarea unor puncte incluse în programul de guvernare fiind în avantajul nostru, totuşi interesul pentru această problemă trebuie să fie unul politic, şi nu politicianist.

Suntem cu toţii conştienţi de faptul că acest subiect a fost încă de la început foarte diferit comentat de oficialii Uniunii Europene şi cei ai Statelor Unite.

Poziţia noastră în cadrul acestei dispute dintre cele două mari puteri economice este foarte sensibilă, deoarece ţara noastră este membră NATO şi viitoare membră a Uniunii Europene. Consider că ar fi o greşeală să cădem pradă competiţiei acerbe dintre cei doi actori politici internaţionali; interesul naţional trebuie să primeze. De aceea, trebuie să rămânem tributari intereselor regionale şi naţionale ale cetăţenilor care ne-au delegat responsabilitatea prezentării lor. În acest sens, profit de ocazia pentru a relansa apelul către toţi parlamentarii din judeţele incluse în proiectul autostrăzii, autorităţile judeţene şi alte oficialităţi, indiferent de culoarea politică, în vederea creării unui front comun de sprijin pentru realizarea autostrăzii.

Această cale este Europa, este imperios necesară!

Acest proiect trebuie şi va fi realizat numai împreună!

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Iuliu Furo. Va urma domnul Nicolae Popa.

Domnul Iuliu Furo:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor,

Foarte pe scurt vreau să mă refer la două probleme: la situaţia pensionarilor din România şi la unele probleme ale stării de sănătate.

După cum se ştie, în septembrie 2004, Guvernul P.S.D a aplicat o indexare şi majorare a pensiilor cu 9,5%. În ianuarie 2005 s-a efectuat creşterea punctului de pensie, ceea ce a însemnat o indexare cu 3%. În anul 2005 nu vor mai fi indexări. De la 1 aprilie 2005 cresc tarifele la utilităţi şi altele, iar pensionarii care au depus documentaţia pentru stagiul de vechime adăugat, este vorba de absolvenţii învăţământului superior, aşteaptă din luna august 2004 să primească răspuns şi să primească un supliment de circa 200.000 de lei la pensie.

Se pune întrebarea: ce se întâmplă în perspectivă cu pensionarii, în aceste condiţii, dar nu numai cu ei?

Şi aş vrea să mă refer pe scurt la Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu din Bucureşti, subordonat Ministerului Apărării Naţionale, aparţinând Casei de Asigurări O.P.S.N.A.J.

Are un management total necorespunzător. Sunt arondaţi la acest centru 150.000 de persoane. Este încadrat cu 4 cardiologi, 2 oftalmologi şi aşa mai departe. Ce face un cardiac care este programat de la data solicitării pentru consultaţie, la un interval de 14 - 30 de zile? La telefon este imposibil să realizezi o programare, bătrânii stau la coadă de la ora 6 dimineaţa până la 7, când se deschide centrul de programare. Funcţionarii de la programări sunt nepoliticoşi, plictisiţi şi nepăsători.

Reţetele compensate sunt atribuite de către 8 cabinete de urgenţă, încadraţi cu 35 de medici de familie, cu circa 3.000 de persoane per medic, iar ca să obţii o reţetă compensată trebuie să stai la rând circa 3, 4 ore, ceea ce este foarte dificil pentru un bolnav.

Farmacia acestui centru nu este aprovizionat cu medicamente, laboratorul nu dispune de reactivi pentru analize. În cazul în care doreşti să realizezi, totuşi, o consultaţie, se poate face, dar contra cost. Circa 240.000 lei peste rândul celor care aşteaptă la rând.

Oare Camera Deputaţilor, Biroul permanent, ştie că, de vreo două săptămâni, la cabinetul medical nu mai există medic decât dimineaţa, cu excepţia zilei de luni? Ce se întâmplă, totuşi, cu acest centru care deserveşte inclusiv Camera Deputaţilor?

Aş vrea să amintesc că speranţa de viaţă în România este cu 14 ani sub speranţa de viaţă din Slovenia, după statisticile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, iar procentul de P.I.B., după cum este cunoscut, pentru sănătate, este mult sub media ţărilor europene.

Credem că este necesară eliminarea decalajelor, în perspectiva aderării la Uniunea Europeană.

Dacă vom merge în acest ritm, foarte pe scurt, sloganul din campania electorală "Să trăiţi bine!" se va transforma: "Să muriţi bine!".

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Nicolae Popa. Va urma domnul Kelemen Hunor.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

În urmă cu câteva zile, opinia publică a fost zguduită de o ştire bombă: "parlamentarii îşi fac sală de fitnes, masaj şi saună". Nu de alta, dar chiar că numai asta ne mai lipsea! Este adevărat că în celelate ţări europene Parlamentul beneficiază de aceste dotări, pentru că este un element de civilizaţie. Dar, să nu uităm că noi suntem în România şi că suntem într-o perioadă de tranziţie, iar priorităţile sunt cu totul altele.

În altă ordine de idei, în clasamentul încrederii populaţiei în legislativ, suntem pe penultimul loc. Şi aceasta pentru că în loc să ne ocupăm de problemele stringente şi rămase nerezolvate, nouă ne trebuie sală de recuperări. Pe bună dreptate, presa ne-a tras o chelfăneală pe cinste, ca să nu mai amintim de nemulţumirile oamenilor de rând care aşteaptă de la noi cu totul altceva. Acest lucru contrastează flagrant cu starea naţiunii, cu nivelul de trai, de aceea pe noi trebuie să ne preocupe problemele oamenilor de rând, cu grijile şi nevoile lor.

Investiţia are nevoie de bani mulţi pentru dotări şi alte abţibilduri şi nu este momentul să ne preocupe aşa ceva. Cerem amânarea, fără echivoc, a finanţării acestui proiect. Când condiţiile economice şi sociale ne vor permite acest lucru şi când românii o vor duce mai bine, atunci să ne permitem şi noi acest lucru.

Când cetăţeanul o va duce mai bine şi noi o vom duce mai bine. Dacă nu, nu!

Pentru cei care vor cu tot dinadinsul să facă sport, fitnes, saună şi masaj le recomand cu căldură să alerge prin satele şi cătunele României, în căutare de subiecte pentru a îmbunătăţi cadrul legislativ şi viaţa milioanelor de necăjiţi care privesc cum sunt sfidaţi zi de zi, chiar de către aleşii lor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Kelemen Hunor. Va urma domnul Vasile Soporan. Jucăm deja în prelungiri, ca să ştiţi, am depăşit ora...

Domnul Kelemen Hunor:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Acum o săptămână, pe data de 15 februarie, de la acest microfon, distinsa noastră colegă, doamna deputat Lia Olguţa Vasilescu, în declaraţia ei politică a făcut câteva afirmaţii hilare în legătură cu fundaţia Communitas şi cu Uniunea Democrată maghiară din România, afirmaţii care nu au nimic de-a face nici cu realitatea, nici cu normele juridice în vigoare.

În fond, n-ar fi nici o problemă cu astfel de afirmaţii, dacă ele n-ar proveni de la o persoană, membră a corpului legislativ, la al doilea mandat, cine, în mod firesc, ar trebui să cunoască atât legislaţia, cât şi realitatea din ţara noastră.

Începând din anul 1994, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în Parlamentul României primesc, pentru activitatea lor culturală, educaţională legată de identitatea lor naţională, alocaţii din bugetul de stat. Aceste alocaţii de atunci sunt destinate pentru organizaţiile cetăţenilor, membri în Consiliul Minorităţilor Naţionale.

Vreau să atrag atenţia distinsei doamne deputate că modul de utilizare a acestor alocaţii bugetare este stabilit de lege şi controlat permanent de către organele competente ale statului.

Uniunea Democrată Maghiară din România a organizat modul de distribuire a acestor alocaţii cu participarea societăţii civile şi organizaţiile profesionale maghiare din România, alcătuind în acest scop comisii de specialitate încă din 1994.

Legea bugetului de stat pe anul 2001 a adus noi modificări în subvenţionarea organizaţiilor minorităţilor naţionale. Uniunea Democrată Maghiară din România, de la această dată, a nominalizat, din partea comunităţii maghiare, Fundaţia Communitas, ca persoană juridică competentă.

În urma nominalizării, Fundaţia Communitas a fost înregistrată ca organizaţie ce primeşte alocaţii din bugetul de stat. Prin urmare, în momentul de faţă, această fundaţie este - conform scopurilor sale stabilite în actul de înfiinţare - organizaţia care se ocupă în exclusivitate cu gestionarea şi distribuirea fondurilor din bugetul de stat, destinate comunităţii maghiare din România, cu scopul de a susţine acţiunile culturale şi educaţionale privind păstrarea identităţii naţionale.

Din aceste fonduri nu este susţinută sau sponsorizată Uniunea Democrată Maghiară din România, aşa cum afirmă reprezentanta P.R.M.

Fundaţia Communitas nu face altceva decât gestionează şi distribuie pe bază de proiecte sumele alocate cu acest scop din bugetul de stat, respectând legislaţia privind cheltuirea banilor publici.

Din declaraţia doamnei deputat reiese că domnia sa este deranjată de faptul că în Guvernul României sunt şi miniştri de naţionalitate maghiară. Doamna Vasilescu uită un singur lucru: miniştrii la care face referire sunt cetăţeni români cu aceleaşi drepturi şi obligaţii care orice cetăţean al acestei ţări.

Prin această declaraţie a doamnei deputat a fost atacată comunitatea maghiară din România. Probabil vor urma şi celelalte minorităţi naţionale. Sunt convins că o astfel de practică, arătând cu degetul către minorităţile naţionale ca cea mai importantă problemă contemporană a României, nu va aduce nici un beneficiu ţării noastre.

Daţi-mi voie, stimaţi colegi, să citez o singură propoziţie din declaraţia doamnei Vasilescu: "chiar şi noi, extremiştii de la P.R.M. suntem de acord ca minorităţile să fie sponsorizate din buzunarul nostru, ca să se poată exprima mai bine şi să ne vadă mai frumoşi".

Vă asigur, stimată doamnă deputat, că după această declaraţie politică, extremiştii de la P.R.M., cum vă autodefiniţi, nu sunt văzuţi mai frumoşi de către membrii comunităţii maghiare din România.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Vasile Soporan.

Va urma domnul Mihăiţă Calimente.

Domnul Vasile Soporan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vreau să fac o declaraţie politică: "Argumente pentru continuitate şi profesionalism în administraţia publică".

M-am hotărât să fac această declaraţie, constatând că există o mare diferenţă între afirmaţiile celor aflaţi la putere şi faptele lor, în ceea ce priveşte funcţionarea administraţiei publice.

Constat cu îngrijorare faptul că cei care îşi desfăşoară activitatea în sistemul administrativ şi cel de asigurare a utilităţilor publice sunt timoraţi, nu sub presiunea acţiunilor profesionale care sunt cuprinse în cadrul programului de guvernare, de altfel insuficient conturat la nivelul relaţiei între puterea centrală şi autorităţile deconcentrate, ci mai mult sub presiunea permanentelor acţiuni de intimidare politică.

Au fost şi sunt puncte de vedere ale unor lideri ai actualei puteri prin care, în mod direct, se afirmă necesitatea că odată cu schimbarea politică este necesară o schimbare a celor care conduc serviciile deconcentrate.

Analiza pe care o fac poartă amprenta experienţei pe care am acumulat-o în calitate de prefect al judeţului Cluj.

Pentru demersul de integrare în structurile Uniunii Europene este nevoie de continuitate şi profesionalism. Acţiunile care vizează integrarea europeană au fost aduse la nivelul competenţelor, structurile deconcentrate şi a celor descentralizate.

Pot să afirm că în ultimii 4 ani, la nivelul judeţelor, s-a construit o structură profesionistă, devotată interesului general al României, cunoscătoare a noilor proceduri, corectă şi angajată într-o nouă relaţie cu cetăţeanul şi nevoile lui. Astăzi se doreşte o schimbare care nu vizează acţiunile şi atitudinile profesionale, ci mai degrabă gesturile şi simpatiile politice.

A existat o presiune similară şi în anul 2001, dar a existat înţelepciunea de a gândi ca un întreg programul de guvernare şi evaluarea resurselor umane. Rezultatele, prin aplicarea acestei strategii, au fost dintre cele mai bune.

Mai mult sau mai puţin exprimată, tendinţa de schimbare a structurilor de conducere a serviciilor deconcentrate pe criterii clientelare politice reprezintă un grav atentat la buna funcţionare a administraţiei publice.

Implicarea instituţiei prefectului în anul 2005, în acest proces, pune sub semnul întrebării dorinţa actualului Guvern de a aduce administraţia publică la nivelul celei din Uniunea Europeană şi prin prisma faptului că prefectul urmează să devină la începutul anului 2006 înalt funcţionar public. Această perioadă este importantă pentru modul în care se va realiza depolitizarea instituţiei prefectului. După modul în care se acţionează, observăm că până la sfârşitul anului 2005 se doreşte schimbarea structurilor şi, în principal, politizarea acestora. Acesta este un obiectiv principal, pentru că începând cu 1 ianuarie 2006 va trebui să avem structuri apolitice, iar prefecţii în funcţie vor fi declaraţi, în baza unor concursuri, înalţi funcţionari publici.

Pentru depolitizarea administrativă, anul 2005 ar trebui să fie anul de pregătire, în care raţiunea şi competenţa să domine dorinţa unora de a ajunge nejustificat la putere. Consider că acesta este unul din principalele examene pe care puterea trebuie să-l treacă în anul 2005.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Mihăiţă Calimente. Va urma domnul Costache Mircea.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În cotidianul "Independent" de miercuri, 16 februarie 2005, văd cu stupoare un articol care începe cu litere de-o şchioapă, îngroşate: "PSD somează Guvernul: Stop politicii algoritmului" şi apoi aceeaşi aberantă şi obsedantă acuză cu algoritmul care este folosit pentru ocuparea funcţiilor care, chipurile, va avea efecte distructive asupra economiei naţionale.

Comunicatul pe care PSD l-a trimis redacţiei se încheie cu vechea şi uzata afirmaţie despre rezultatele economice dezastruoase din perioada 1997 - 2000.

Din decembrie 2004, România are un nou guvern. O nouă forţă politică conduce România. Înţeleg că PSD nu a înţeles nici până acum că a pierdut alegerile. Dacă nu o ştie, îi comunicăm pe această cale.

Agenţiile naţionale de reglementare, respectiv ANRM, ANRSC, ANRE, au sarcini importante în actul de guvernare, conducătorii lor având rang de subsecretar de stat. Crede PSD că poate Guvernul Tăriceanu să îşi realizeze programul de guvernare cu oameni puşi acolo de Guvernul Adrian Năstase? Programul Alianţei nu are nici o legătură cu programul PSD. În aceste condiţii, cum pot oamenii PSD să guverneze alături de miniştrii Alianţei? Sau poate că primul ministru Tăriceanu trebuia să menţină în funcţie şi întreaga echipă guvernamentală a lui Adrian Năstase.

În acest moment, ţara este condusă de o alianţă, şi în 1997 a fost tot o alianţă. E normal ca partidele care alcătuiesc alianţa să-şi împartă sarcinile guvernării conform protocoalelor încheiate înainte de alegeri.

Întotdeauna PSD-ului i-a fost mai uşor. Partidul-stat a guvernat singur şi nu a trebuit să împartă puterea cu nimeni. Deci, a purces întotdeauna în mod discreţionar la înlocuiri când a fost la putere.

Nu s-au limitat la funcţiile de decizie care slujesc la o bună guvernare, ci au făcut înlocuiri care au ajuns până la, de acum celebra, femeie de serviciu.

Parcă săptămâna trecută, domnul senator Ion Iliescu tuna şi fulgera împotriva politicilor guvernului Adrian Năstase, care, culmea, a subordonat, după spusele aceluiaşi senator Ion Iliescu, până şi partidul. La ce baroni se referea Ion Iliescu atunci când se lamenta de imaginea de partid corupt a PSD? La care reţele de interese şi grupuri de tip mafiot făcea trimitere acelaşi senator când deplângea pierderea alegerilor din decembrie 2004?

Dacă nu ştiţi, vă spunem noi. Exact la acei oameni pe care îi deplângeţi astăzi că sunt înlocuiţi din funcţii.

În ce ţară din lume aţi văzut ca, după câştigarea alegerilor, noua putere să guverneze cu oamenii celor care au pierdut?

Rezultatele economice din perioada 1997 - 2000, cu toate ezitările şi greşelile guvernării de atunci nu au făcut decât să asaneze şi să aducă pe linia de plutire economia românească. De altfel, ultimul an al guvernării a şi demonstrat-o, fiind primul an în care economia nu a mai avut pierderi.

Marea realizare a guvernărilor PSD a fost jaful sistematic la care a supus ţara. De la turci şi fanarioţi, un asemenea jaf nu s-a mai văzut.

Dar între 2001 şi 2004? Cum a ajuns Guvernul Adrian Năstase să fie considerat ca cel mai corupt guvern din istoria României? De ce toate forurile internaţionale şi chiar Uniunea Europeană ne cer asanarea corupţiei din ţară ca primă măsură şi cea mai importantă a noii puteri? Credeţi că această cerinţă poate fi satisfăcută guvernând cu reţeaua mafiotă instalată de Guvernul Adrian Năstase în România? Răspunsul e simplu: imposibil!

Dar până la urmă, eu cred că PSD-ul cunoaşte această situaţie. Ceea ce face acum, prin toată presa este, de fapt, o încercare de boicotare a guvernării, şi, mai mult, o încercare de a acoperi toate furturile, abuzurile şi silniciile înfăptuite de specialiştii PSD din judeţe.

Acolo îi este cel mai tare frică PSD-ului, să nu se afle ce s-a întâmplat între 2001 şi 2004!

La nivelul Bucureştiului, presa centrală a relatat, cu lux de amănunte despre jaful generalizat la nivel guvernamental, însă, în judeţe unde de multe ori presa locală era a PSD-ului sau terorizată de PSD, fărădelegile au fost însutite.

De aceea, trebuie să rămână aceiaşi oameni pentru a încerca să salveze ce mai poate fi salvat din imaginea de partid corupt cu structuri de interese de tip mafiot pe care PSD le-a instalat peste tot în ţară.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Costache Mircea. Va urma domnul Traian Dobre. Încercaţi să concentraţi puţin declaraţiile, suntem în depăşire.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Ca de obicei, am să încerc să concentrez la maximum cele ce aveam de spus astăzi şi mă voi referi la o problemă diferită faţă de cele ridicate de colegii preocupaţi de domeniul sănătăţii, de domeniul economic, de alte domenii ale vieţii imediate şi mă voi referi la domeniul culturii, pentru că o societate normală ar trebui să aibă nu numai un comportament economic, un comportament fiscal, un comportament educaţional, ci şi un comportament cultural.

La întrebarea dacă suntem sau nu o societate normală sau o societate profund bolnavă, se poate constata cu uşurinţă, răsfoind presa de zi cu zi şi presa culturală, presa literară, îndeobşte, că nu mai ştim să ne respectăm şi să ne cultivăm valorile, din varii motive.

În timp ce popoarele lumii îşi venerează eroii, cultivă valorile şi promovează personalităţile marcante, ridicându-le statui, reeditându-le operele, cultivându-le memoria în fel şi chip, la noi se devoalează în faţa tinerei generaţii, în special, o înfiorătoare panoramă a deşertăciunilor.

Răsfoind, cum spuneam, presa, atât presa literară, cât şi cotidienele, în zilele trecute, când la 20 februarie se împlineau 81 de ani de la naşterea marelui scriitor patriot Eugen Barbu, puteam întâlni invective, bârfe ieftine, etichetări infamante, un nou Berevoieşti cultural, unde scormonitorii în mizerii aduceau în faţa publicului cele mai elucubrante etichetări la adresa marelui scriitor.

Nu s-a găsit nimeni, poate că s-a stins spiritul critic românesc, în cultura română, care să promoveze opera, care să readucă în actualitate imaginea autorului monumentalelor romane "Groapa", "Principele", "Săptămâna nebunilor", "Incognito", "Facerea lumii" şi aşa mai departe, a nemuritoarelor povestiri "Pe ploaie", "Prânzul de duminică", "Oaie şi ai săi", "Nu ne mai place munca de jos". S-au găsit, însă, condeie bolnave care să îl acuze de pedofilie şi de alte rele pământeşti, care au revoltat pe unii dintre cititorii atenţi ai operei marelui scriitor şi pe celebra actriţă Marga Barbu, soţia scriitorului, care ne-a asigurat că Eugen Barbu avea cele mai sănătoase moravuri, dar până una, alta, spiritul critic din cultura română lipseşte, o societate bolnavă se poartă aşa cum s-au purtat zilele acestea cu memoria marelui scriitor.

În loc să-i fi dezvelit o placă comemorativă la Senat, pentru că a fost şi membru al Senatului României o scurtă perioadă nefastă, de altfel, care i-a scurtat viaţa, s-au găsit corbii scormonitori, cum spuneam, în mizerii ale trecutului, unele poate inventate, nici nu ne interesează...

Şi care credeţi că ar fi vina mare a lui Eugen Barbu? Verticalitatea şi patriotismul. Când alţii se ploconeau în faţa secretarului general al partidului, de până în 1989, el i se adresa numai cu "tovarăşe preşedinte", recunoscându-i numai calitatea de şef de stat, în mod polemic, bineînţeles.

Mai târziu a îndrăznit ca primul academician şomer al României, desfiinţându-se revista "Săptămâna" să înfiinţeze revista "România Mare", care a avut un aşa impact încât, în numai un an de zile, din cititorii unei reviste a apărut un partid, caz unic în istorie. Probabil şi acest lucru nu i se poate ierta lui Eugen Barbu şi atunci i se ignoră opera şi i se reţine numai aducerea la lumină a unei forţe naţionale care, iată, stârneşte ură, invidie şi reacţii adverse.

Eu urez în special tinerilor mileniului III românesc luciditate şi îndemn să trăiască în cultul valorilor nepieritoare ale patriei şi să citească opera marilor noştri scriitori, pentru că vor avea numai de câştigat.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Traian Dobre. Va urma domnul Emil Strungă.

Domnul Traian Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Voi face o declaraţie politică referitor la Codul muncii.

Din postura de deputat, reprezentant al PSD, m-am întrebat de nenumărate ori, după ce Guvernul Tăriceanu a decis să modifice substanţial Codul muncii, pe cine va avantaja această modificare? Recunosc, este necesară modificarea, dar nu aşa cum este gândită de Ministerul Muncii.

Informaţiile care mi-au parvenit, inclusiv prin intermediul mass media, îi au drept perdanţi atât pe angajaţi, cât şi pe angajatori. Mai mult, modificarea celor 276 de articole din totalul de 298 articole ale Codului muncii se doreşte a fi făcută într-un timp record.

Problema este de ce atât de repede, adică imediat după introducerea impozitului în cotă unică de 16%.

În ultimă instanţă, prin propunerile radicale de modificare a Codului muncii, Guvernul reuşeşte două performanţe neatinse din 1990 încoace: unificarea mişcării sindicale şi, separat, unificarea mişcării patronale, ameninţând grav pacea socială.

Modul defectuos în care este abordată o problemă atât de complexă şi cu efecte determinante în plan economic şi social este însă, din păcate, în aceeaşi notă pripită şi neprofesională, caracteristică întregii activităţi desfăşurate de Guvernul actual.

Felul în care se propune modificarea Codului muncii este contraproductivă şi în contradicţie cu legislaţia de bază în materie.

Propunerile de modificare înaintate de Ministerul Muncii ating grav drepturile şi libertăţile sindicale, precum şi cele ale angajaţilor. Dacă mă gândesc la faptul că argumentul principal al Ministerului Muncii a fost acela că aceste propuneri au fost discutate şi cu Banca Mondială, atunci nu pot să nu-mi exprim mirarea faţă de declaraţiile premierului, făcute chiar la preluarea mandatului, care făcea referire la imposibilitatea imixtiunii Băncii Mondiale şi a Fondului Monetar Internaţional în politica fiscală a României. Atunci, în contextul modificărilor Codului muncii, de ce se poate?

Nu sunt opozantul transformărilor în bine din această ţară, indiferent în ce domeniu s-ar produce, însă nu credeţi că este normal să avem răbdare pentru a vedea şi rapoartele Inspecţiei Muncii care, de altfel, au fost cerute atât de sindicate, cât şi de patronate?

Eu cred că acestea vor cântări dominant, cu atât mai mult cu cât specialiştii în domeniu, cât şi analiştii economici au atras şi atrag atenţia asupra problemelor reale ce ar urma să apară în urma aplicării variantei propuse a Codului muncii.

Dacă mai aducem în discuţie şi faptul că patronatele au zeci de propuneri de modificare venite care nu se regăsesc în varianta Ministerului Muncii, atunci mă întreb, şi vă întreb la rându-mi, cui va folosi acest Cod al muncii, modificat în această formă?

Pe de altă parte, atrag atenţia că, în momentul de faţă, prin prisma integrării în Uniunea Europeană, România nu are nevoie de convulsii sociale şi de acest aspect trebuie să ţină seama, în primul rând, cei de la putere.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Emil Ştrungă, va urma domnul Liviu Timar.

Domnul Emil Strungă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mai întâi, o scurtă rectificare în ce priveşte numele meu, este Emil Strungă...

Domnul Corneliu Ciontu:

Aşa scrie la mine, n-am nici o vină, îmi cer scuze.

Domnul Emil Strungă:

Îmi pare foarte rău! Aşa că vă rog să reţineţi, e un nume neaoş românesc, aşa cum sunt sigur că place domnului preşedinte de şedinţă.

M-am înscris la cuvânt deoarece s-ar părea că la această rubrică există o cutumă: opoziţia trebuie să vorbească, puterea trebuie să tacă; şi încerc să îndrept, să echilibrez cumva acest raport.

Am urmărit cu atenţie intervenţiile la această rubrică de marţi, săptămâna trecută, capitolul declaraţii politice şi prima întrebare pe care mi-o pun este dacă să dau un titlu acestei scurte intervenţii (iniţial, am vrut să renunţ), gândindu-mă că marii oratori care au luat cuvântul de la tribuna Parlamentului, Petre Carp sau Tache Ionescu, nu obişnuiau să îşi titreze discursurile. Dar pentru că s-ar părea că este o regulă sau o cutumă, dacă este să găsesc un titlu, atunci, cel mai potrivit mi se pare, atât pentru intervenţia mea, cât şi, în general, pentru toate intervenţiile de marţi dimineaţa, a fi: "Vox clamantis in desertis".

Săptămâna trecută, ascultând intervenţiile a doi distinşi deputaţi, pe două teme diferite, am avut intenţia să le răspund pe loc. Dar pentru că regula sau cutuma din Parlament nu permite acest lucru, am renunţat să o fac pe loc şi încerc să le răspund astăzi.

Primul, un deputat al partidului de guvernământ, al cărui nume, din păcate, nu l-am reţinut, îşi punea eterna întrebare: cum a fost posibil ca partidul domniei sale, care a guvernat ţara miraculos, să piardă alegerile? Dacă s-ar fi întrebat cum a pierdut alegerile, în pofida mitei şi a fraudei electorale la toate nivelele, i-aş fi înţeles nedumerirea. La întrebarea pusă în aceşti termeni, puţin ireali, răspunsul este simplu: guvernarea PSD nu a fost pe măsura aşteptărilor, nemulţumirea provocată a fost enormă, aşa că numai mita şi frauda electorală au fost în măsură să limiteze proporţiile dezastrului.

A doua intervenţie care m-a surprins a fost a unei doamne deputat dintr-un partid fără trecut, fără prezent şi, în consecinţă, fără viitor, care încearcă să sanctifice iubirile şefului său de partid. Într-adevăr, trebuie să recunosc că prin intervenţia sa a avut parţial dreptate, iubirea este un sentiment sublim, numai că trebuie să fii prudent în ceea ce spui în legătură cu acest lucru, pentru că de la sublimul "Luceafărului" lui Eminescu la "Iubirea este un lucru foarte mare" din ecranizarea lui Băieşu nu este decât un singur pas. În cazul iubirii şefului de partid la care domnia sa făcea referire, cu amanta minoră pasată între prieteni, iubirea nu mai este nici sublimă, nici ridicolă, ci este de natură penală.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Liviu Timar, va urma doamna Gabriela Creţu, are va încheia lista.

Domnul Liviu Timar:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Din cauză că se apropie primăvara, iar lucrătorii agricoli trebuie să iasă în câmp, am să prezint foarte pe scurt două probleme pe care le întâmpină producătorii agricoli şi, în acelaşi timp, mă îngrijorează producţiile care se vor obţine în acest an. Şi am să mă explic de ce.

Pentru anul 2005, va fi foarte greu ca producătorii agricoli să-şi procure îngrăşămintele necesare şi vreau să mă explic. Fiindcă combinatul de îngrăşăminte chimice cel mai mare din ţara românească, AZOMureş, a scumpit, începând cu data de 11 februarie, cu 31-36%, preţul la îngrăşămintele chimice.

Mă întreb ce se va întâmpla de la 1 aprilie, când scumpirea gazului va fi cu încă 20-25%? La această dată, un kg de îngrăşăminte chimice costă 14.800 de lei, deci, 3 kg de grâu pentru 1 kg de îngrăşăminte chimice. La o fertilizare de 300 de kg de îngrăşăminte chimice pe ha, ce ţăran îşi permite să dea 4,5 milioane de lei pe ha, pentru a obţine o producţie corespunzătoare? Mă întreb, în acelaşi timp, ce măsuri va lua Ministerul Agriculturii în această direcţie?

De asemenea, o altă problemă, foarte pe scurt şi foarte greoaie care se întâmplă la această dată este modul în care ţăranii îşi pot procura motorina necesară de zi cu zi. Ce se întâmplă? Un producător agricol se deplasează, bineînţeles, la un depozit PECO; i se face o factură-proformă, i se înmânează această factură-proformă; trebuie să meargă la o bancă (de obicei, depozitele sunt cam la 10-15 km de banca respectivă), plăteşte accizele la motorină; se întoarce la PECO şi după aceea ridică motorina necesară. Mi se pare anormal şi cred că trebuie luate măsurile necesare.

Mulţumesc foarte mult.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul doamnei deputat Gabriela Creţu.

Doamna Gabriela Creţu:

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi este despre ţara în care femeile sunt mijloace de transport, iar copiii pâini proaspete.

Stimaţi colegi,

Există lucruri importante şi lucruri puţin importante. De cele importante ne ocupăm şi despre ele vorbim, cele neimportante sunt tăcute.

E important să facă bani mai mulţi cei care au. Soluţia miraculoasă este piaţa liberă, total nereglementată, neoliberalismul tirumfă în orice domenii.

Se propune schimbarea Codului Muncii, rapid. E important, pentru că ne trebuie mai multă muncă, pe bani mai puţini. Diferenţa dintre un ou, o marfă oarecare tranzacţionată pe piaţă, şi un om, persoană angajată, nu este importantă.

În acest context politic, ieri a trecut prin Parlament o lege care, aparent, vine împotriva curentului neoliberal la modă şi reglementează o piaţă: piaţa de copii! Astăzi, legea este la votul final. Forma iniţială a legii era umană şi în respectul vieţii. propunea consilierea obligatorie a femeii gravide care doreşte să renunţe la sarcină, din grijă pentru femeie, din respect pentru copilul care se putea totuşi naşte. Acest lucru unora li se părea important.

După doi ani de completări şi amendări, în forma sa finală legea are alt conţinut şi alte semnificaţii: nu mai priveşte un act uman şi medical, ci reglementează o piaţă. Şi o reglementează astfel încât 5 articole ale Constituţiei României sunt ignorate! Toate, referitoare la drepturile femeii şi ale copilului.

E important să reglementăm o piaţă, cea a produselor genetice, pentru a nu se produce abuzuri. Dar pentru o lege care reconfigurează relaţii fundamentale în cultura noastră: maternitate, paternitate, filiaţie, şi redefineşte prima dintre noţiuni, cea de "mamă", era mai important ca legiuitorul să nu treacă grăbit peste experienţa specifică, interesul şi opinia celei ce face, aproape la fiecare articol, obiectul reglementării: femeia.

Cu o grijă demnă de o cauză mai bună, legea urmăreşte ca nu cumva o femeie să recurgă la o inseminare artificială fără să aibă alături un bărbat, chiar dacă nu e tatăl biologic. Probabil că pentru a menţine relaţiile din cultura noastră acest lucru este important.

Cei 15 colegi din Comisia pentru sănătate şi familie şi cei 7 invitaţi, specialişti reputaţi, care au alcătuit raportul de fond, toţi bărbaţi, n-au observat însă că, alături de ei, nu era nici o femeie. Poate ar fi evitat astfel să trateze femeia ca pe un mijloc de transport şi copilul ca pe o pâine proaspătă, de livrat imediat.

Dar ei nu sunt vinovaţi, în măsura în care Biroul permanent a considerat că legea nu e de competenţa Comisiei pentru egalitate între femei şi bărbaţi, pentru că reproducerea, nu-i aşa? nu-i priveşte şi pe unii şi pe ceilalţi.

În această situaţie, cred că legiuitorul ar trebui să-şi răspundă la o întrebare: noi, de fapt, ce fel de relaţii umane reproducem aici?

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Cu aceasta, vă mulţumesc şi dumneavoastră pentru participare şi vă urez o zi după voia domniilor voastre.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Florin Iordache:

Respectarea algoritmului politic mai presus de respectarea legii.

În judeţul Olt, din dorinţa de a da satisfacţie clientelei politice se încearcă chiar încălcarea legii.

Prefectul face presiuni prin toate mijloacele posibile, inclusiv prin intermediul presei, ca directorii instituţiilor deconcentrate şi descentralizate să-şi dea demisia necondiţionat.

Dumnealui socoteşte că "filosofia lor de a conduce nu e compatibilă cu filosofia actuală de guvernare". El dă un ultimatum funcţionarilor de conducere ca în termen de o săptămână să-şi dea "demisia de onoare".

În caz contrar "nimeni nu va rămâne în funcţie, deoarece instituţiile au funcţionat pe filiera P.S.D., lucru care nu se doreşte".

După părerea sa, celor care se cred capabili "le vom demonstra că nu sunt capabili să mai conducă".

Prin astfel de acţiuni se încalcă statutul de funcţionar public de conducere, în care se află actualii directori, pentru a crea locuri clientelei politice.

Chiar dacă în campania electorală Alianţa D.A. a promis respectarea legii, prin acţiuni de acest gen se încalcă flagrant legislaţia în vigoare.

Domnul Ion Mocioalcă:

Există în această perioadă o anumită percepţie despre activitatea fostului Minister al Finanţelor, din timpul guvernării PSD, minister condus de Mihai Tănăsescu. Percepţia este, desigur, negativă şi ea este indusă de actuala conducere a Ministerului Finanţelor Publice, în speţă de ministrul Ionuţ Popescu. El a făcut afirmaţii destul de grave la adresa fostului ministru Tănăsescu, cum că de la Minister ar lipsi vreo 10.000 de miliarde de lei, bani nejustificaţi suficient. În acest caz, ce să spunem noi de cele cel puţin 32.000 de miliarde lei care vor lipsi din bugetul statului prin aplicarea cotei unice de impozitare de 16%? Aceasta e marea întrebare. La întrebarea asta trebuie să răspundă copilul teribil al finanţelor româneşti, Ionuţ Popescu. Pentru că nici unul dintre colegii săi, nici măcar premierul Călin Popescu Tăriceanu n-a răspuns mulţumitor la asta.

Veţi spune că galopăm prea mult pe această temă, cea cu cota unică de impozitare. Răspunsul e însă că decizia poate deteriora profund echilibrul financiar şi economic al României pe termen lung. Şi asta fără măcar să satisfacă o bună parte din cetăţeni, ci dimpotrivă. Mihai Tănăsescu a fost unul dintre cei mai buni miniştri de finanţe din perioada postdecembristă şi acest lucru s-a văzut în abordarea constructivă şi echilibrată pe care a avut-o ministerul în elaborarea bugetelor şi în celelalte acţiuni ale sale. Ionuţ Popescu nu mai ştie pe unde să-şi scoată cămaşa acum. Ar da înapoi cu această cotă unică, dar nu mai are cum.

S-ar putea ca în acest climat financiar şi economic, balanţa externă a României să fie dezastruoasă până la mijlocul acestui an. Chiar şi guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a apreciat că anul financiar 2005 va fi unul nefast. Dar tensiunile artificiale induse de actuala guvernare abat atenţia de la promisiunile pe care le-au făcut şi de care deja nu-şi mai amintesc. Probabil sunt mai importante protocoalele, consiliile coaliţiei, care ne reamintesc de celebrele Cocopopo. Suntem curioşi să vedem cum Ionuţ Popescu va putea astupa găurile ce se vor ivi în finanţele româneşti. Poate prin impozitarea bacşişurilor chelnerilor şi coafezelor.

Cele cel puţin 32.000 de miliarde de lei lipsă se reflectă, nu în ultimul rând, în bugetele locale. La Caraş-Severin, de pildă, judeţul pe care-l reprezint în Parlament, vor fi lipsă circa 200 de miliarde. Puterea locală a Alianţei a făcut recent exerciţii de sinceritate şi a recunoscut acest lucru, bălmăjind însă de diferenţa dintre impozitul pe profit, de la 63 la 83%, care va rămâne în bugetele locale. Ar fi ceva, dar în condiţiile unei recesiuni economice, cum putem fi siguri că această cotă va însemna ceva? Ea poate scădea, în funcţie de evoluţia economică, cea care nu întotdeauna e încurajatoare.

Cert e că înainte de-a ne juca cu nişte mecanisme atât de sensibile, ar fi bine să analizăm situaţia financiară exactă. Astfel de măsuri, chiar promise în campania electorală, sună populist, dar ele pot strica ireversibil nişte mecanisme ce erau odinioară bine puse la punct.

Domnul Dumitru Bentu:

Am intitulat declaraţia politică de astăzi "Promovarea".

Indiferent de nivelul funcţiei de conducere, cel care accede la ea invocă, în numele eficienţei şi a succesului, în ultimă instanţă, necesitatea unei echipe proprii.

Firesc, normal, acceptabil.

Sunt argumente în favoarea actualului preşedinte al României, oricât de "original şi exotic" ar fi el.

În Palatul Cotrocenilor gândeşte şi acţionează în aceşti termeni, mizând încă pe un substanţial suport popular, dar care i-a jucat feste memorabile unuia dintre predecesorii săi, mineralogul.

O succintă trecere în revistă a unor persoane care au fost propuse, şi unele chiar au obţinut funcţii publice de largă notorietate, poate amorsa interpretări asupra criteriilor care au stat la baza deciziei de promovare.

Să exemplificăm: la Prefectura Capitalei a fost propulsată o doamnă care dispune de un indice ridicat de atractivitate şi care consideră, cel puţina aşa a afirmat într-un interviu, calităţile fizice esenţiale în evoluţia socio-profesională.

Puţinele acţiuni şi iniţiative de până acum sunt totuşi surprinzătoare.

Pentru doamna prefect iarna are doar conotaţii alecsandriene şi doar "apăsarea" înaltei funcţii a determinat-o să ne recite spontan:

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Declaraţia mea de astăzi se referă la iniţiativa Uniunii Civice Maghiare de declanşare a procesului de strângere de semnături pentru înfiinţarea unui partid politic maghiar care să fie o alternativă la UDMR şi care să aibă la bază programul de autonomie, prin înfiinţarea unui sistem instituţional autonom.

În aceste condiţii, în dublă calitate - cea de om politic şi de reprezentant al judeţului Mureş în Parlamentul României - mă simt responsabil să precizez că o astfel de iniţiativă este contrară atât principiilor europene, care au la bază conceptul de naţiune civică, şi nu pe cel de naţiune etnică, cât şi interesului cetăţenilor acestei ţări, care nu se văd reprezentaţi într-o astfel de formulă.

Fiind parlamentar de Mureş - judeţ cu o structură etnică deosebită - am învăţat că importante sunt soluţiile pentru problemele oamenilor, şi nu apartenenţa etnică. Probleme precum nivelul de trai, lipsa banilor sau corupţia din instituţiile publice sunt aceleaşi pentru toţi. Dacă clasa politică reuşeşte să formuleze o strategie coerentă pentru rezolvarea acestora, ea va fi apreciată în egală măsură de români, de maghiari, saşi sau romi.

Mai mult decât atât, apreciez viabilitatea principiului descentralizării instituţiilor, dar dau votul meu de blam oricărui demers care are drept scop crearea unui sistem instituţional paralel pentru Transilvania. Reamintesc celor care promovează o astfel de iniţiativă că legea supremă - Constituţia României - prevede la art.1 caracterul unitar şi indivizibil al României, iar Transilvania, ca orice altă regiune a ţării, trebuie să se regăsească în acest principiu.

Vă mulţumesc.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Declaraţie politică: "Bani din ... timbre!"

Respectând vechile tradiţii, o serie de administraţii poştale din ţări cu democraţie consolidată pun în circulaţie, în fiecare an, diferite emisiuni poştale conţinând timbre cu suprataxă. Iată câteva exemple: 1."Pentru Crucea Roşie"; 2."Pentru bolnavii de tuberculoză"; 3."Pentru binefacere"; 4."Pentru tineret"; 5."Pentru sport"; 6."Pentru patrie". Sumele adunate din aceste suprataxe sunt virate (donate) prin Ministerul Finanţelor Publice unor instituţii guvernamentale sau fundaţiilor specializate în acţiuni de promovare a măsurilor de ajutorare a persoanelor cu probleme speciale sau pentru investiţii speciale.

Înainte de instaurarea regimului comunist, şi în România au existat acţiuni similare iniţiate de Poşta Română în sprijinul unor categorii de populaţie defavorizate sau în lupta împotriva unor maladii cu puternic impact social.

După schimbarea regimului politic, survenită la 30 decembrie 1947, prin proclamarea Republicii Populare române, s-a considerat că aceste probleme ... nu mai există (?!), aşa că emisiunile poştale cu suprataxă au dispărut. Totuşi, din anul 1959 (după sărbătorirea Centenarului Timbrului Românesc) şi până în 1998, Poşta Română a lansat anual, de Ziua Mărcii Poştale Româneşti, câte o emisiune cu suprataxă în favoarea mişcării filatelice naţionale (ba chiar în anul 1971, un bloc de 6 timbre cu suprataxă, în sprijinul organizării, la Bucureşti, a Expoziţiei Filatelice "Balkanfila").

Începând cu anul 1999, după 40 de ani de apariţie neîntreruptă a timbrelor cu suprataxă, nişte funcţionari zeloşi, dar neprofesionişti, ai Poştei Române au dispus desfiinţarea suprataxei care venea în sprijinul acţiunilor de binefacere, dar şi al mişcării filatelice. Sesizaţi fiind asupra acestei stări de lucruri, de către d-nii Corneliu Bristan (Fundaţia "Fraternitatea" Iaşi) şi Florin Patapie-Raicu (Societatea Filatelică "Moldova" Iaşi), am considerat că este necesar să aducem în atenţia Parlamentului oportunitatea reluării unor asemenea vechi şi bune iniţiative, în mod greşit curmate în urmă cu câţiva ani.

Întrucât este vorba de atragerea de fonduri de la populaţie, prin suprataxe poştale, trebuie iniţiată o lege specială, însoţită de norme de aplicare, care să asigure emiterea de timbre poştale în beneficiul Crucii Roşii, al bolnavilor TBC şi de SIDA, al persoanelor cu handicap etc.

Emisiuni similare de timbre se bucură de mare succes în rândul filateliştilor din ţări europene cu administraţii poştale de veche tradiţie (cum sunt: Franţa, Germania, Italia, Elveţia, Olanda, Belgia, Cehia, Grecia, Danemarca, Finlanda, Iugoslavia, Malta), dar şi în ţări de pe alte continente (Statele Unite ale Americii, Canada, India, Ecuador, Cuba, Mexic, Coreea de Sud, Filipine, Maroc, Burundi ş.a.).

În fiecare an, Poşta Germană şi Ministerul Federal de Finanţe pun în circulaţie câteva emisiuni de timbre cu suprataxă, purtând denumiri generice: "Pentru sport", "Pentru tineret", "Opere de binefacere", "Crucea Roşie". Sumele de bani strânse prin acest procedeu al suprataxelor sunt substanţiale, deoarece valoarea suprataxei este, uneori, egală cu jumătate din valoarea de francare a timbrului. Aceste timbre sunt foarte căutate de filateliştii din toată lumea, ceea ce constituie un avantaj pentru statul emitent: prin schimburi internaţionale se poate promova imaginea ţării respective, prin alegerea unor subiecte adecvate specificului naţional.

De-a lungul timpului s-au folosit, în principal, două procedee de colectare a fondurilor pe mărcile pentru binefacere. În prima variantă, acestea se prezintă sub forma unor timbre distincte, aplicate alături de timbrul de francatură. A doua variantă presupune emisiunea poştală sub formă de suprataxă (uneori benevolă, alteori obligatorie), înscrisă în desenul mărcii poştale respective sau supratipărită pe aceasta. Primele timbre cu suprataxă s-au tipărit în 1897, în statele New South Wales şi Victoria din continentul australian, în beneficiul construirii unui spital.

În timp, tot mai multe state au început să emită timbre cu suprataxă.

În România, prima emisiune poştală cu suprataxă în scopuri de binefacere, intitulată "Torcătoarea", apare în anul 1906. Apoi, emisiuni de acest gen au fost o constantă a Poştei Române, având diverse teme: 1."Asistenţa bolnavilor TBC" (1913); 2."Timbre de ajutor" (1915-1918, 1921); 3."Asistenţă socială" (1921-1928); 4."Pentru cercetaşii României" (1931-1932, 1934-1936); 5."Pentru fondul aviaţiei" (1931-1932, 1936, 1940); 6."Pentru construirea unui sanatoriu TBC" (1932); 7."Pentru tineret" (1935-1936); 8."Pentru sport" (1937, 1943-1946); 9."Pentru înzestrarea Armatei" (1939-1940); 10."Pentru Crucea Roşie" (1941, 1943, 1945); 11."În folosul Filarmonicii Române" (1947); 12."Casa Şcoalelor" (1947); 13."Invalizi, orfani, văduve de război" (1947-1948); 14."Pentru înfometaţii din secetă" (1947) - şi lista nu este completă.

În acest moment, cea mai practică şi mai eficientă metodă, atât din punct de vedere financiar, cât şi pentru filatelişti, este marca poştală cu suprataxă înscrisă prin adiţionare (cu+) la valoarea taxei de serviciu poştal. Durata de colectare a fondurilor poate fi limitată la o anumită perioadă de timp, sau poate avea caracter continuativ, până la epuizarea tirajului.

În cazul României, ultima variantă (fără limitare în timp) este cea mai potrivită, ţinând cont că, prin tradiţie, mărcile poştale româneşti au valabilitate de francare fără nici o limitare calendaristică. Atragem atenţia asupra faptului deosebit de important privind valorile suprataxelor poştale.

Aceste valori trebuie aplicate în mod obligatoriu numai pe timbrele de francare curentă a corespondenţei, şi nu pe timbre cu valori nominale mari. Secretul colectării unor fonduri relativ importante - în raport cu numărul populaţiei şi puterea ei de cumpărare - constă în tiraje mari ale acestor emisiuni de timbre şi valori modice ale suprataxelor în scopuri de binefacere.

Doar aplicând această strategie, vom obţine cel puţin 3 mari beneficii: 1.Reluarea tradiţiei caritabile şi umanitare a Poporului Român; 2.Recoltarea de fonduri în beneficiul acţiunilor descrise mai sus; 3.Promovarea imaginii României pe plan mondial, prin circulaţia mărcilor poştale cu subiecte de binefacere, mărci care au o foarte mare căutare printre filatelişti.

Putem spune că, fără să cheltuim nici un ban, mărcile poştale, care trebuie să conţină subiecte emblematice specifice ţării noastre, vor purta în lume imaginea României, cu frumuseţea şi bogăţiile ei.

Doamna Anca Mira Victoria Petrescu Mărculeţ:

Subsemnata Mărculeţ Petrescu Anca, deputat în Parlamentul României, prin prezenta, solicit demiterea secretarului general al Camerei Deputaţilor, Mihai Unghianu, din funcţia pe care o deţine, pentru următoarele considerente.

1. Este de notorietate faptul că domnul Mihai Unghianu a dat dovadă de nenumărate ori de un comportament total neadecvat funcţiei pe care o deţine. Recent, s-a manifestat în mod iresponsabil în faţa unor oaspeţi străini, creând situaţii ce pot avea, în plan diplomatic, consecinţe greu de evaluat.

Concret, în timpul vizitei delegaţiei Parlamentului European, la data de 09.02.2005, în prezenţa domnului Julian Priesley, secretar general al acestui înalt for internaţional, domnul Mihai Unghianu a avut o atitudine incalificabilă şi impardonabilă. La primirea domnului secretar general al Parlamentului European de către Comisia pentru politică externă, din care fac şi eu parte, în calitate de vicepreşedinte, s-a stabilit continuarea dialogului, prin prezentarea înalţilor oaspeţi a clădirii Palatului Parlamentului, în prezenţa mea, şi ca autor al edificiului, poate singura persoană care putea da explicaţii profesionale şi necesare la acest nivel.

Acest fapt i-a creat domnului Mihai Unghianu o nejustificată iritare şi enervare, acesta devenind violent verbal şi comportamental, în prezenţa oaspeţilor, încheiată cu părăsirea de către dânsul a delegaţiei. Comportamentul acesta a fost sever taxat de către secretarul general al Parlamentului European, care a solicitat ca la vizita Preşedintelui Parlamentului European, domnul Josep Borrell Fontelles, să fie prezentată clădirea de către mine, ca arhitect.

2. Acelaşi tip de comportament l-a caracterizat pe secretarul general şi în timpul inaugurării oficiale a Sălii Senatului, care a avut loc la 15 septembrie 2004, când, în prezenţa reprezentanţilor Senatului, s-a adresat subsemnatei cu un limbaj de o vulgaritate de neînchipuit, fapt pe care l-am sancţionat în scris, printr-un protest oficial adresat preşedinţilor celor două Camere, la vremea respectivă.

Acest gen de atitudine s-a manifestat constant. Domnul Mihai Unghianu a ajuns chiar la ameninţări şi injurii, în situaţia în care, în calitatea mea de şef al proiectului, am sesizat ilegalităţi în investiţiile pe care le derulase, respectiv mult mediatizatul drum din incinta parcului, pentru care alocase 8 miliarde de lei, fără a avea documentele tehnice necesare. Aceste manifestări au fost surprinse de către presă, care le-a făcut publice în emisiuni de ştiri pe posturile centrale de televiziune.

3. În derularea investiţiilor Camerei Deputaţilor pentru Palatul Parlamentului, în anul 2004, a creat situaţii ce contraveneau legii, prin prezentările făcute în memorandumul prin care solicita deblocarea celor 8 miliarde de lei pentru acest drum inutil. În urma dezvăluirilor din presă, a fost obligat să renunţe la această investiţie inutilă, în fundamentarea căreia se observă documente cu grave incoerenţe (de exemplu: hotărârea Guvernului în baza căreia se cere deblocarea sumei este datată ulterior datei la care a fost aprobat memorandumul).

4. În memorandumul pentru deblocarea fondurilor la Palatul Parlamentului pentru anul 2005, secretarul general a introdus într-un capitol separat suma de 1,6 miliarde de lei, pentru "proiectele de prefezabilitate şi fezabilitate în incinta parcului", fără respectarea unei minime legalităţi. O astfel de investiţie nu poate fi iniţiată şi realizată decât în baza unei teme de proiectare aprobată de Parlamentul României şi prezentată în ambele Camere (terenul fiind comun). Nu au existat nici măcar documentele necesare aprobării de urbanism. Ca urmare, din nou, s-a supus Biroului permanent al Camerei Deputaţilor un document pentru deblocarea banilor de la buget ilegală.

5. Sub conducerea directă a secretarului general, s-au făcut construcţii în anul 2004 fără documentaţia tehnică necesară şi fără autorizaţie de construcţie. Spre exemplu, terenurile de tenis din incinta parcului, care nu deţin o autorizaţie de construcţie. Solicit Biroului permanent un control prin care să se constate în ce bază au fost făcute construcţiile, ce aprobări există, cine le-a executat şi cu ce fonduri au fost realizate.

6. Subliniem şi faptul că au fost realizate alveole închise din rigips la nivelul superior etajelor de bază, de la 3-7, fără deviz tehnic şi autorizaţie de construcţie. În acest fel, s-au obturat toate căile de aerisire pentru holuri şi s-au încălcat cele mai elementare reguli în construcţii.

În concluzie, solicit prin această declaraţie autosesizarea Camerei Deputaţilor cu privire la atitudinea şi activitatea necorespunzătoare a secretarului general al Camerei Deputaţilor şi demiterea de urgenţă a acestuia!

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Doream să iau cuvântul astăzi pe o cu totul altă temă dar declaraţia politică a domnului chestor Kelemen Hunor mă obligă să revin la subiectul de săptămâna trecută, şi anume la dubla finanţare, de la statul român, de care beneficiază UDMR, această organizaţie care este şi cal, şi măgar, adică şi organizaţie nonguvernamentală, dar şi partid politic aflat la guvernare. Numai faptul că domnul Hunor s-a scuzat mai mult de 10 minute şi a transpirat încercând să ne explice cât de merituoşi sunt ei ca să primească bani din două surse, dar tot din buzunarul contribuabilului român, demonstrează că organizaţia sa, atât aceea politică, dar şi cea apolitică, are o problemă foarte mare şi pentru care, în orice ţară din lume, mai puţin România, ar fi răspuns penal. Nu ne interesează ce proiecte face UDMR ca să ia bani prin fundaţia "Communitas", fiindcă tot fraudă se cheamă.

În ceea ce priveşte citatul redat din declaraţia mea politică în care mă refeream la noi "extremiştii" din PRM, trebuie să menţionez că am folosit ghilimele de rigoare. Dacă nu ştie ce sunt acelea ghilimele, dl. Hunor poate veni să-l meditez la limba română, având în vedere că sunt şi profesor. Sunt convinsă că şi alţi colegi de-ai domniei sale au oareşice probleme cu limba ţării care i-a adoptat. Şi nu numai cu limba acesteia, nici cu legea ei nu se împacă prea bine.

Domnul Petre Popeangă:

"Efecte ale restructurării sectorului minier"

În baza programelor de restructurare a economiei naţionale convenite cu Uniunea Europeană în cadrul negocierilor încheiate la sfârşitul anului 2004, pentru sectorul minier se prevede reducerea masivă a acestei importante activităţi, apreciată altădată ca strategică.

Potrivit acestui program, până în anul 2007, anul prezumtiv al aderării României la Uniunea Europeană, diminuarea activităţii din sectorul minier va avea drept consecinţă disponibilizarea a peste 25.000 de lucrători din acest sector.

Numai în anul 2005, Guvernul urmează a disponibiliza, ca urmare a celor convenite cu Fondul Monetar Internaţional la recent încheiatele negocieri, un număr de peste 6.000 mineri.

Necesitatea restructurării sectoarelor economice naţionale, în vederea alinierii la acquis-ul comunitar, nu se pune în discuţie, dar modul, condiţiile şi mai ales rezultatele acestor negocieri ar fi trebuit astfel realizate încât efectele să aibă un impact cât mai mic asupra stării sociale a populaţiei.

De aceea, consider că activitatea de minerit, încadrată în capitolul 14 "energie", nu a fost negociată pornind de la realităţile economiei româneşti, în cadrul căreia deţine o pondere importantă, având în vedere atât aportul la venitul naţional, cât şi numărul semnificativ al celor care lucrează în acest sector. Tot în legătură cu acest aspect mai trebuie amintit faptul, tot atât de important, că, date fiind condiţiile geografice ale zonelor miniere, familiile celor care lucrează în acest sector, în cele mai multe cazuri numeroase, depind din punct de vedere material aproape în totalitate de cei care lucrează. Nu în ultimul rând, la negocierile cu Uniunea Europeană mai trebuia ţinut seama şi de faptul că multe din exploatările miniere sunt încă potenţiale din punct de vedere al zăcământului şi pot conferi economiei naţionale, din acest punct de vedere, o anumită stare de independenţă.

De altfel, politica economică a statelor din Uniunea Europeană este astfel concepută încât să evite o stare de dependenţă totală de importuri pentru acest sector, majoritatea ţărilor comunitare promovând acţiuni de subvenţionare, prin programe, a activităţii de minerit considerată, în toate aceste state, activitate strategică.

La nivelul Uniunii Europene a fost elaborată chiar o instrucţiune cu caracter normativ, Regulamentul nr. 1407/2002 al Consiliului European privind subvenţionarea de către statele membre a industriei cărbunelui. În aceste condiţii, politica tuturor guvernelor de până acum, preluată şi de Guvernul Tăriceanu în ceea ce priveşte restructurarea sectorului minier, este de neînţeles. Prin restructurare nu trebuie înţeleasă, în mod obligatoriu, diminuarea sau sistarea unor activităţi productive.

Restructurarea presupune dezvoltarea unui complex de strategii destinate modernizării unei activităţi în scopul alinierii la condiţiile comunitare astfel concepute încât să cuprindă în mod obligatoriu şi măsuri de reconversie profesională pentru eventualul personal disponibilizat.

În domeniul minier, "complexul de strategii" (am pus ghilimelele de rigoare) dezvoltat de toate guvernele, constă în închiderea minelor şi plata a 10 - 15 salarii celor disponibilizaţi, acţiuni care conduc cu repeziciune către crearea unei noi pături sociale, cea a asistaţilor sociali.

Un vechi proverb, cred chinezesc, spune: "Celui flămând dă-i prima dată un peşte, iar a doua oară undiţa să pescuiască".

Pornind, poate, şi de la acest înţelept proverb, toate statele Uniunii Europene, conştiente de dimensiunea şi importanţa fenomenului, ca şi de efectele acestuia pe termen mediu şi lung, au ridicat problema reconversiei profesionale la nivel de politică de stat.

Cunoscută sub denumirea de cluster policy, strategia constă dintr-un complex de măsuri de dezvoltare a unei zone afectată de un proces de restructurare de orice natură (politică, strategică etc.) prin utilizarea altor oportunităţi economice, concomitent cu instituirea măsurilor de reconversie profesională corespunzătoare.

Nici un proces de restructurare nu este aprobat dacă nu este însoţit de aceste programe de cluster policy.

Ce strategii a gândit guvernul actual pentru viitorul celor 6.000 de mineri care urmează a fi disponibilizaţi în anul 2005, la care se adaugă, în cele mai multe cazuri, câte 2 - 3 membri ai familiei care trăiesc din salariul acestora?

La sfârşitul săptămânii trecute, în judeţul Gorj, circumscripţia în care am fost ales deputat, am avut mai multe discuţii cu câţiva conducători de exploatări miniere care, aproape în totalitate, au afirmat că, cel puţin în sectorul minier, disponibilizările de personal pot fi evitate sau, cel puţin mult diminuate prin constituirea unor complexe energetice în care exploatările miniere potenţiale să devină furnizoare de materie primă pentru termocentrale.

Principalele argumente ale constituirii complexelor energetice sunt:

• producerea de energie face din cărbune o marfă comercială, având în vedere posibilitatea controlului costurilor de intrare ale combustibilului tehnologic (cărbune), care reprezintă cca. 70% din costurile totale;
• interesul investitorilor pentru asemenea societăţi integratoare.

La acestea se adaugă poate cel mai important argument, acela că prin integrarea exploatărilor miniere, ca element component al complexelor energetice, aproape tot personalul poate fi păstrat în activitate.

Pentru realizarea complexelor energetice sugerez guvernului să nu neglijeze posibilitatea utilizării în mod constructiv a fondurilor comunitare pe care Uniunea Europeană le pune la dispoziţia ţărilor membre sau ţărilor candidate în scopul realizării programelor de restructurare şi reconversie profesională.

Cu titlu de exemplu, menţionez faptul că Germania a utilizat, după anul 1989, cca 20 miliarde EURO pentru finanţarea programelor de reconversie profesională a muncitorilor din fosta R.D.Germană.

În plan organizatoric consider, de asemenea, necesară, crearea unei structuri distincte, eventual minister, care să se ocupe exclusiv de întreaga problematică a acestor activităţi strategice - minerit şi energie.

Domnul Dan Dumitru Zamfirescu:

Doresc să vă supun atenţiei un punct de vedere legat de unele nereguli grave care s-au constatat în privatizarea S.C. SIDERCA S.A. din Călăraşi.

Astfel: în cursul anului 2002, fostul APAPS a vândut companiei italiene AFV ACCIAIERIE BELTRAME S.p.A. fluxul viabil al societăţii comerciale SIDERCA S.A. în cadrul unui vast şi "măreţ" (a se citi ghilimelele) program de restructurare şi redresare financiară, în vederea privatizării societăţii menţionate. Fluxul viabil, compus din Oţelăria electrică cu turnare continuă şi Laminorul de profile grele şi şină de cale ferată, a fost evaluat de două societăţi cu state vechi în domeniul metalurgiei - IPROLAM şi IPROMET - la suma de circa 92 milioane dolari, dar a fost vândut de către APAPS cu numai 16 milioane dolari plus TVA, sumă în care a fost inclusă şi o datorie a SIDERCA S.A. către BCR de 5 milioane dolari.

APAPS, S.C. SIDERCA S.A. şi AFV ACCIAIERIE BELTRAME S.p.A. - prezentată ca având o producţie anuală de două milioane de tone de oţel lichid şi specializată în producţia de profile lungi, cu şapte fabrici în Italia, Germania, Franţa, Luxemburg şi Elveţia - au încheiat, la data de 9.08.2002 (cu ceva mai mult de o lună înainte ca AFV ACCIAIERIE BELTRAME să intre în supraveghere financiară - 25.09.2003) Convenţia privind constituirea unei societăţi mixte, respectiv S.C. DONASID S.A..

Grupul BELTRAME promitea înfiinţarea a minim 1.000 de locuri de muncă, până la maximum 2.000, şi un capital de lucru de 20 de milioane de euro. În ceea ce priveşte cele 900 de miliarde de lei datorii ale SIDERCA, aflate la AVAB în acel moment, Ovidiu Muşetescu afirma că va vărsa în contul acestei datorii redevenţele obţinute de pe urma pachetului de 49% din acţiunile DONASID până la stingerea debitului, după care SIDERCA va fi lichidată, iar BELTRAME va prelua în totalitate controlul acestei societăţi. Nu s-a vărsat nici un ban, pentru că DONASID nu a avut niciodată o activitate economică reală şi deci nu a produs profit.

Actul de constituire a noii societăţi, DONASID S.A., contrazice însă în mod flagrant structura acţionariatului stabilită anterior, noii acţionari fiind: S.C. SIDERCA S.A. (capital subscris de 30%), Compania naţionala de Căi Ferate "CFR" S.A. (aport de capital de 10%), firma F.I.A.B. (F.I. ANTONIO BELTRAME) S.R.L. (aport de capital subscris 68%, reprezentată prin Gianalfredo Tisocco), persoana fizică italiană Gianalfredo Tisocco (aport de capital 1%), persoana fizică română Ioan Lucian Mureşan (aport de capital subscris 1%). Rezultă că în locul firmei italiene AFV ACCIAIERIE BELTRAME S.p.A., preferată anterior, a apărut un S.R.L. înregistrat în România, cu patron italian, acelaşi care devine şi acţionar persoană fizică, fără nici un fel de temei sau justificare legală. Această firmă italiană are un capital social de doar 100.000 de EURO şi un obiect de activitate total diferit de cel al noii societăţi - S.C. DONASID S.A.. De asemenea, nu se justifica în nici un fel prezenţa celor doi acţionari persoane fizice.

La data înregistrării S.C. DONASID S.A. la Oficiul Registrului Comerţului, societatea F.I.A.B. - S.R.L. avea obligaţia, potrivit prevederilor din actul constitutiv, să facă dovada depunerii sumei de 97.251.000.000 lei (2,5 milioane USD), iar cei doi acţionari persoane fizice trebuiau să depună câte 3.241.700.000 lei (100.000 USD) fiecare. Aceste sume nu au fost niciodată vărsate de acţionarii menţionaţi.

Gravitatea cazului este dată de un lung şir de încălcări ale legii săvârşit de persoane din conducerea APAPS, şi mai apoi AVAS, ocrotite de organele abilitate ale statului, inclusiv de persoane din vechiul guvern, care, deşi au fost sesizate în repetate rânduri, nu au luat nici un fel de măsuri pentru oprirea ilegalităţilor celor implicaţi, în vederea contracarării intenţiei de distrugere a S.C. SIDERCA S.A.. Ba, mai mult, chiar fostul guvern a emis Ordonanţa de urgenţă nr.40 din 30 mai 2004 pentru a acoperi activităţile infracţionale ale celor implicaţi în privatizarea societăţii menţionate.

Consecinţele se văd astăzi. Aşa-zisul investitor strategic, în realitate un mărunt S.R.L., nu numai că nu a respectat obligaţia minimă de depunere a capitalului social, dar a jefuit sistematic statul român, prin preluarea forţată a unor instalaţii, echipamente, materii prime şi materiale de la S.C. SIDERCA S.A., pe care nu le-a plătit nici în ziua e astăzi, dar a încasat de la statul român importante sume de bani reprezentând TVA (nedatorate în fapt de către statul român), avansuri de peste 4 milioane dolari pentru livrarea de ţaglă sau blum pe care nu le-a produs şi nu le-a livrat niciodată etc.. Toate aceste fapte săvârşite de patronii italieni ai S.C. DONASID S.A. au dus la situaţia dezastruoasă în care se află în prezent S.C. SIDERCA S.A..

Deşi persoane care fac parte din actuala guvernare au promis în campania electorală că vor eradica corupţia şi vor scoate la lumină adevărul, actuala conducere a AVAS, informată în detaliu despre toate aspectele sus-menţionate, nu numai că nu a luat nici o măsură, nici măcar cea de verificare a semnalărilor, ci, din contră, continuă politica vechii conduceri şi, pentru a acoperi gravele încălcări ale legii, a decis reluarea procesului de falimentare a S.C. SIDERCA S.A., fără să ţină cont de consecinţe, fie ele în plan economic sau social, căci trebuie arătat că aceasta va duce şi la pierderea locurilor de muncă de către circa 400 de persoane.

Din unele informaţii vehiculate pe plan local rezultă că Antonio Beltrame nu mai este în ţară, iar Gianalfredo Tisocco, asociatul său, îşi pregăteşte şi el plecarea. De asemenea, firma VALCHIM Brăila, condusă de o anume Carmen Franga, apropiată de unele persoane care fac parte din actuala guvernare, acţionează pentru a pune mâna pe SIDERCA în vederea gestionării procesului de lichidare.

Acest fapt demonstrează că actuala guvernare promovează politica lichidării unor obiective strategice în folosul clientelei proprii, şi nu pe cea de susţinere a producţiei interne, pentru necesităţile economiei naţionale.

Având în vedere complexitatea cazului, cu implicaţii şi conotaţii grave, inclusiv politice, solicit Guvernului să analizeze cu toată responsabilitatea consecinţele lichidării acestei societăţi şi să dispună măsurile care se impun pentru tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de situaţia actuală de la SIDERCA S.A. şi intrarea în legalitate, iar autorităţilor abilitate să se autosesizeze în legătură cu ilegalităţile semnalate.

După pauză

(În continuare, şedinţa este condusă de domnul Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Petre Popeangă, secretari.)

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor.

Vă anunţ că din totalul celor 332 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 264, sunt absenţi 68, participă la alte acţiuni parlamentare 11 colegi.

Intrăm în ordinea de zi şi urmează să luăm în dezbatere iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi.

Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 142/2004 pentru suspendarea aplicării prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 101/2004 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a unor creanţe fiscale asupra Societăţilor Comerciale Rafo S.A. Oneşti şi Carom S.A. Oneşti.

Potrivit prevederilor art. 108 alin. 3 din Regulamentul Camerei, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Invit biroul Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, sesizată în fond, să facă propunerile regulamentare. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor vă propune ca timpi 10 minute pentru dezbateri generale şi maxim 2 minute pentru fiecare intervenţie în parte. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt obiecţii? Domnul deputat Nicolăescu.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Propunerea comisiei pentru dezbateri generale 10 minute este foarte mult, având în vedere că proiectul de lege are un singur articol, un articol unic. Maxim 5 minute vă propun şi rog plenul să fie de acord.

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog să repetaţi propunerea, se aude foarte slab aici.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Instalaţie nouă de sunet...

Domnul Adrian Năstase:

Nu, nu este... Din păcate...

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Deci, vă propun numai 5 minute pentru dezbateri generale.

Domnul Adrian Năstase:

Bun. Şi comisia, cât a propus?

Domnul Aurel Gubandru:

10 minute.

Domnul Adrian Năstase:

Dar sunteţi de acord cu această propunere? Bun.

Supun votului dumneavoastră această propunere, agreată şi de către comisie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Urmează să trecem la dezbaterea proiectului de lege, direct pe articole.

Începem cu titlul legii.

Dacă sunt observaţii? Vă rog. Domnul deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul nostru parlamentar a făcut amendamente, depuse în termen util, înregistrate sub nr. 19/3.02, la comisie, atât la titlul legii, cât şi la articolul unic. Spre surprinderea noastră, comisia a ignorat total existenţa acestor amendamente, raportul nu le pomeneşte şi nu sunt sesizate acolo.

În aceste condiţii, în primul rând, domnule preşedinte, v-aş ruga ca, pe linia Biroului permanent, să sancţionaţi această disfuncţionalitate, această neglijenţă şi nu vreau să fiu prezumţios, poate, nu întâmplătoare, a comisiei.

În al doilea rând, în conformitate cu art. 101 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, fiind vorba de amendamente depuse, dar nemenţionate în raport, vă rog să-mi permiteţi să le dezvolt. Aştept permisiunea dumneavoastră.

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog, domnule deputat, să aşteptaţi o clipă, poate, un comentariu din partea comisiei la observaţia de principiu, iar apoi, în funcţie de acest răspuns, vom continua.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Pot să prezint şi numărul de înregistrare.

Vă rog.

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog, domnule deputat Gubandru.

Domnul Aurel Gubandru:

Întrucât, în şedinţa de acum două săptămâni, ordonanţa privind Midia a fost adoptată, în şedinţa Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci de săptămâna trecută s-a luat în discuţie numai ordonanţa privind Rafo Oneşti şi Carom Oneşti şi, în aceste condiţii, în şedinţa de astăzi, nu putem să luăm în calcul ordonanţa privind Rompetrol Rafinare Constanţa. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Deci, am dezlegat misterul, este un mod profund vicios şi neregulamentar de funcţionare a comisiei. Atenţionez public comisia că, în condiţiile în care se depune un amendament la un proiect de lege determinat, comisia este obligată să îl ia în dezbatere şi să-şi exprime punctul de vedere acolo, nu să-l ignore.

Consider această atitudine nu numai o deficienţă, din necunoaşterea regulamentului, ci şi o atitudine de dispreţ faţă de amendamentele depuse de un grup parlamentar.

În aceste condiţii, uzez de prevederile regulamentului şi, cu permisiunea domnului preşedinte, o să dezvolt amendamentul la titlul legii.

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog să aşteptaţi o clipă, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Domnul deputat are dreptate, conform art. 101 alin. 2, în condiţiile în care dumneavoastră aveaţi anumite observaţii în legătură cu amendamentul respectiv, trebuia să-l introduceţi în raport şi să-l treceţi că este respins, cu argumentele respective. Faptul că l-aţi ignorat este un aspect neregulamentar.

În aceste condiţii, domnul deputat Bolcaş are dreptul să-şi prezinte, în baza art. 101, amendamentul în plen, urmând, sigur, să decidem asupra lui.

Pe această chestiune de procedură, domnule Nicolăescu, doriţi să interveniţi? Vă rog.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Cred că sunt două lucruri aici. Unul este de procedură, aşa cum spune colegul de la Grupul parlamentar al PRM, şi unul este, dacă vreţi, de logică.

Aş începe cu cel de logică şi cred că aceasta a fost şi opţiunea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci. A se face un amendament la un proiect de lege cu referire la o cu totul altă reglementare decât cea din proiectul de lege respectiv este, după opinia mea, un lucru anormal şi nu are nici o legătură cu logica. În această accepţiune, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a considerat - şi eu cred că pe bună dreptate - că nu poate lua în consideraţie un amendament care nu are nici o legătură cu proiectul de lege la care ne referim.

Şi, ca atare, mă întorc acum la problema de procedură şi ne referim la amendamente, conform art. 101 alin. 2, respinse de comisia sesizată în fond sau amendamente depuse la comisie. Păi, dacă aceste amendamente nu au nici o legătură cu proiectul de lege, nici procedura nu poate fi invocată în această situaţie.

Ca atare, vă rog să intrăm pe dezbaterea propriu-zisă a raportului pe care îl propune comisia şi să nu luăm în consideraţie lucruri care nu au nici o legătură cu acest proiect de lege.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat,

Nu sunt de acord cu ceea ce aţi spus şi am să repet un lucru care mi se pare evident. Nu discutăm pe fond, colegii au dreptul să facă amendamente, iar comisia are dreptul de a le respinge. Dar acest lucru trebuie să figureze în raport, şi cu raţiunea, inclusiv cea care era menţionată, că nu au legătură cu obiectul reglementării.

Prin faptul că nu există, din punct de vedere formal, nu este trecut în raport acest amendament, el poate să fie prezentat în plen. Sigur, contraargumentul va fi adus, bineînţeles, şi comisia va arăta dacă amendamentul este sau nu este pertinent. Dar nu cred că la acest moment poate să fie blocată propunerea de a prezenta public amendamentul respectiv.

Mai ales, colegii cred că nici nu ştiu discuţia pe fond de care aţi vorbit dumneavoastră şi de care a vorbit domnul Gubandru.

Vă rog, domnule Nicolăescu. Şi, după aceea, o să le dau cuvântul şi celorlalţi doi colegi.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Dacă tot vrem să fim scrupuloşi în aplicarea regulamentului, atunci, corelaţi cu alin. 4: "În plenul camerei nu pot fi depuse amendamente de fond". Ce vrea domnul Bolcaş este amendament de fond, ca atare, regulamentul ne interzice acest lucru.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul Bolcaş şi, apoi, domnul Cristian Dumitrescu.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Regula generală este ca în plen să nu poată fi depuse amendamente în fond. Dar există o excepţie şi este expres prevăzută în regulament, acele amendamente care nu au fost prevăzute în raportul comisiei.

Deci, este dreptul meu să-l susţin. Şi discuţia pe fond poate să fie interesantă, din acest punct de vedere.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Tot pe o chestiune de procedură, domnul Cristian Dumitrescu are cuvântul.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Atunci când nu avem text expres, ne întoarcem la principii. Care este principiul fundamental al activităţii noastre? Acela de a legifera. Cum se realizează? Prin intermediul procedurilor legislative. Una din aceste proceduri este depunerea de amendamente. Această depunere de amendamente este fundamentală pentru a înţelege şi pentru a ne realiza activitatea noastră legislativă.

Care este situaţia în acest moment? Este vorba despre un amendament. Acest amendament, chiar dacă se invocă diverse motive, trebuia să fie specificat în raportul comisiei. Deci, un amendament nu poate fi în nici un fel decât de plen eliminat.

Invocarea alin. 4, că nu se depun amendamente de fond. Da. Întrebarea este: acest amendament a fost depus? Răspunsul este da. Domnul deputat Bolcaş a depus acest amendament, are înregistrat acest amendament la comisie.

Dintr-o interpretare, care nu este nici măcar imputabilă, în opinia mea, comisiei nu a fost discutat. Rezultatul: el trebuie să fie discutat în plen, pentru că nu este depus în plen, ci este invocat în plen, ca fiind depus şi neluat în discuţie în comisie.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Gheorghiof.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt de acord cu ideea colegului meu Bolcaş, e normal, un amendament, chiar dacă cel care l-a îndreptat l-a îndreptat greşit, era necesar, în raport, să se prevadă o situaţie de respingere, ca fine de neprimire, să-i zic aşa. Şi, ca atare, noi să trecem la dezbaterea potrivit prevederilor regulamentare.

V-aş ruga, în schimb, să observaţi, domnule preşedinte, că art. 112 alin. 2 prevede că atunci când termenul a expirat, se trece la discuţia fiecărui articol în parte şi vot. Chiar şi posibilitatea ca domnul Bolcaş, distinsul meu coleg şi, într-un fel, pot să spun şi îmi permit să spun, domnule Bolcaş, prieten de legislatură, să-şi expună punctul de vedere.

Dar să trecem mai departe, pentru că timpul a expirat, atât cât s-a aprobat pentru a se dezbate această ordonanţă de urgenţă. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Vă propun să trecem la prezentarea amendamentului.

Domnule Bolcaş, vă rog să-l prezentaţi foarte pe scurt, după care să putem vota. Avem foarte puţin timp şi, de aceea, vă rog să prezentaţi extrem de sumar, doar să citiţi amendamentul respectiv.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Amendamentul prevede completarea titlului şi, pe urmă, amendamentul al doilea, completarea articolului unic cu privire la suspendarea şi a unor dispoziţii din Ordonanţa de urgenţă nr. 118/2003 privind măsuri pentru reglementarea unor obligaţii bugetare ale Societăţii Comerciale Rompetrol Rafinare S.A. Constanţa.

Din punct de vedere politic, este un semnal că aceste suspendări nu au nici o nuanţă şi coloratură politică.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat Bolcaş,

Ne-am înţeles că prezentaţi doar amendamentul, pentru că suntem în procedură de urgenţă.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, domnule preşedinte. Şi eu voi spune, în continuare, din punct de vedere juridic există impedimentul care a fost ridicat în faţa domniilor voastre, privind legătura cu obiectul ordonanţei, voi răspunde în câteva cuvinte: ordonanţa are ca obiect reglementarea unor raporturi în domeniul petrolier. Or, ori le reglementăm pe toate, şi atunci, este un ansamblu global, ori nu.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat,

Vă rog să-mi permiteţi să conduc şedinţa aşa cum cred eu că e potrivit.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog! Am terminat şi cu motivarea amendamentului.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al comisiei? Suntem în procedură de urgenţă, de aceea n-am să mai dau cuvântul colegilor din sală. Am ascultat amendamentul, ascultăm acum justificarea care a fost prezentată iniţial de către comisie, dar care, de data aceasta, să vizeze direct amendamentul care s-a formulat. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comisia îşi menţine punctul de vedere, pentru că nu puteam să luăm în calcul amendamentul care se referă la o lege adoptată anterior şedinţei comisiei noastre. Este adevărat că pe fond cele două legi se refereau la domeniul petrolier. Pe fond! Dar să nu uităm că această ordonanţă nu se referă decât la anularea altei ordonanţe, anterioare.

Şi atunci, noi am fost în situaţia, comisia, să nu luăm în calcul acest amendament. Probabil că pe regulament ar fi trebuit să-l luăm în calcul, să-l respingem motivat şi astăzi să-l fi avut la amendamente respinse.

Dar, având în vedere această situaţie, ne menţinem punctul de vedere iniţial. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc. Am înţeles.

Deci, vă rog să reţineţi... Nu, chestiuni de procedură. Da, vă rog, domnule deputat.

Domnul Daniel Ionescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am în mână raportul comisiei care spune aşa: "La lucrările comisiei au participat 24 de deputaţi din totalul de 25 de membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu 12 voturi pentru şi 9 împotrivă din voturile celor prezenţi."

Vă rog să retrimiteţi la comisie acest raport pentru a vedea dacă acest vot este corect, pentru că numărul total de 24 nu se formează din 12 plus 9.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Punctul de vedere al comisiei?

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Au fost prezenţi 24 de deputaţi la lucrările comisiei. În momentul votului erau 21 prezenţi şi de aceea comisia a consemnat 12 voturi pentru şi 9 împotrivă.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Şi nici nu sunt toţi obligaţi să voteze!. (Din sală.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc pentru explicaţii.

Stimaţi colegi,

Cred că nu este nici un fel de problemă în legătură cu aspectul menţionat. Explicaţia comisiei este clară.

Vă rog acum să trecem la examinarea amendamentului formulat de domnul deputat Bolcaş.

Punctul de vedere al comisiei a fost prezentat în sensul respingerii acestui amendament. Am vrut să clarific sensul votului, iar acum supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Bolcaş.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 32 de voturi pentru, insuficiente pentru adoptare.

Stimaţi colegi,

Trecem acum la titlul legii, aşa cum a venit la Cameră.

Dacă sunt alte observaţii? Nu mai sunt. Au fost observaţiile domnului Bolcaş.

Supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? 154 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? Vă rog să număraţi. 20 de abţineri.

Cu 154 de voturi pentru şi 20 de abţineri, titlul legii este aprobat.

Trecem mai departe, articolul unic. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră articolul unic.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 123 de voturi pentru.

Împotrivă? Vă rog să număraţi. 66 de voturi împotrivă.

Abţineri? Sunt 19 abţineri.

Stimaţi colegi,

Cvorumul pe care l-am anunţat a fost de 264 de deputaţi, ceea ce înseamnă că majoritatea, în condiţiile acestea, este de 133 de deputaţi. Rezultatul votului este următorul: 123 de voturi pentru, 66 împotrivă şi 19 abţineri. Insuficiente pentru adoptarea acestui articol.

Domnul Gheorghiof.

Domnul Nicolae Titu Gheorghiof:

Domnule preşedinte,

Cu tot respectul pe care vi-l port, anterior acestui vot, aţi făcut un alt vot. Acolo să presupunem că dumneavoastră aţi anunţat pe cei care au semnat lista de prezenţă, dar dacă verificaţi lista de prezenţă cu votul anterior la titlul legii, veţi observa că o seamă de colegi de-ai mei au mai deschis uşa. Ba au plecat, ba au venit.

Deci s-a diminuat prezenţa, aşa cum spune articolul pentru vot, din cei prezenţi, spune regulamentul nostru, la articolul unic aţi dispus verificarea votului prin vot, şi vă rog să observaţi că verificarea votului prin vot la art.1 vă va da o altă sumă de deputaţi care au fost prezenţi la vot.

Faţă de această sumă, vă rog să vedeţi dacă s-a adoptat sau nu articolul respectiv, articolul unic.

La titlul legii aţi spus o situaţie de prezenţă prin votul care s-a dat pentru abţineri şi contra, iar la articolul unic nu trebuia să raportaţi la cei care s-au iscălit afară pe sală, ci la votul dat la titlul legii.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Da, domnule deputat, accept observaţiile dumneavoastră. Rectific, în aceste condiţii, articolul unic a fost adoptat. (Aplauze din partea Puterii.)

Trecem la votul final sau aşteptăm, punem votul final la ora 11?

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Domnule preşedinte, mergem mai departe.

Domnul Adrian Năstase:

Da, atunci lăsăm votul acesta, îl punem deocamdată în frigider până la ora 11... votul final şi trecem la următorul proiect de lege...

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Domnule preşedinte, una înţelegeţi şi alta spuneţi. Poate nu se aude bine prin instalaţie.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, nu, dacă doriţi, putem să trecem imediat la vot, dar am crezut că este în interesul Camerei şi inclusiv al grupurilor dumneavoastră ca peste 10 minute când începem voturile finale şi când probabil că vor fi mai mulţi oameni în sală să realizăm acest vot.

Credeţi că putem să facem votul acum, nu e nici un fel de problemă. Iau act de acest lucru şi supun proiectul de lege la vot de îndată.

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Aşa cum am procedat şi ieri, la toate proiectele de lege, care n-au caracter organic, după ce se termină dezbaterea pe articole s-a votat şi proiectul de lege în ansamblu. Acum, de ce să procedăm altfel? Procedăm în aceeaşi manieră şi lăsăm pe vot final la ora 11 ce este lege organică. Haideţi să nu schimbăm procedura de la o zi la alta.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, explicaţia era foarte simplă şi o ştiaţi. La celelalte legi organice, la celelalte legi, practic nu au fost probleme pentru că votul nu a fost împărţit. Consideraţi că nu sunt probleme, eu supun la vot de îndată, aşa cum pot să fac acest lucru de fiecare dată când îmi cereţi acest lucru, fără să recurgem la votul final de la ora 11.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 128 de voturi pentru.

Împotrivă? 64 de voturi împotrivă.

Abţineri? Vă rog să număraţi. 26 de abţineri.

Rezultatul votului: 128 de voturi pentru, 64 împotrivă, 26 de abţineri. Cu majoritate de voturi, proiectul de lege a fost aprobat.

Continuăm. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale.

Potrivit prevederilor art.108, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă. Invit biroul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială sesizată în fond, să facă propunerile.

Domnul Ion Mînzînă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată pentru dezbatere pe fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi al societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizele Consiliului Legislativ, Comisiei pentru politică economică şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, conform prevederilor art.73 din Constituţia României. La dezbaterea proiectului au participat din partea Guvernului domnul Mircea Alexandru, secretar de stat la Ministerul Administraţiei şi Internelor, şi, ca invitaţi, domnul Nicolae Chesnoiu, chestor, şi Ilie Călăraşu, comisar şef la Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Proiectul de lege a fost aprobat de Senat în şedinţa din 3 februarie 2005, potrivi art. 75 din Constituţia României, republicată, şi art.86 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În urma dezbaterilor, în şedinţa din 10 februarie 2005, comisia propune admiterea fără modificări a proiectului de lege propunem 3 minute pentru dezbateri generale, un minut pentru intervenţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? 15 abţineri.

Cu 15 abţineri, propunerea a fost acceptată.

Trecem la dezbaterea pe articole.

Începem cu titlul legii. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Vă rog să număraţi. 11 abţineri.

Cu 11 abţineri, titlul legii a fost aprobat.

Articolul unic. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră articolul unic.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 17 abţineri.

Cu majoritate de voturi, articolul unic a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? 15 abţineri.

Cu majoritate de voturi, proiectul de lege a fost aprobat.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 131/2004 pentru modificarea şi completarea Legiinr.129/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea fondului român de dezvoltare socială. Procedură de urgenţă.

Invit biroul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială să facă propunerile regulamentare.

Domnul Ion Mînzînă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Proiectul de Lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.129/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi completarea şi înfiinţarea Fondului român de dezvoltare socială în scopul aplicării strategiei Guvernului pentru îmbunătăţirea situaţiei comunităţilor de rromi.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, a fost adoptat de Senat în şedinţa din 3 februarie 2005. Camera Deputaţilor este cameră decizională.

În urma dezbaterilor din 10 februarie 2005, comisia propune admiterea, fără modificare a proiectului de lege.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră aceste propuneri.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, propunerile comisiei au fost acceptate.

Titlul legii. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate de voturi, titlul legii a fost aprobat.

Articolul unic. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră art.unic.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, articolul unic a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Două abţineri.

Cu două abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor. Procedură de urgenţă.

Rog biroul comisiei să facă propunerile regulamentare.

Domnul Ion Mînzînă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Proiectul de lege are ca obiect reglementarea de acordare a unor drepturi salariale personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor, constând în stabilirea valorii de referinţă sectorială la 1.600.600 lei pentru perioada ianuarie-septembrie 2005 şi, respectiv, 1.728.648 de lei începând cu luna octombrie 2005. Totodată, prin proiectul de ordonanţă de urgenţă se prevede suspendarea anului 2005 a aplicării dispoziţiilor art.6 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată cu modificările din Legea nr.353/2003 prin modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care se referă la acordarea sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, precum şi reducerea cu 5% a limitei de reconstituire a fondului de premiere, prevăzut la art.24 alin.1.

Comisia propune plenului adoptarea Proiectului de Lege pentru eliminarea diferenţelor salariale existente între personalul administraţiei şi internelor şi personalul militar din celelalte instituţii din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 3 februarie 2005. Camera Deputaţilor este cameră decizională.

În urma şedinţei din 10 februarie 2005, comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt observaţii în ceea ce priveşte timpii, intervalul de timp pentru dezbateri? Dacă nu sunt, supun votului dumneavoastră aceste propuneri.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Iniţiatorul, Guvernul dorea să mai adauge ceva? Nu. Bine.

Trecem la dezbaterea pe articole a proiectului de lege. Începem cu titlul legii. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul unic. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră articolul unic.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de lege, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost aprobat.

Stimaţi colegi,

Avem un singur vot final. Vă mulţumesc foarte mult. Un singur vot final, la reexaminarea la cererea preşedintelui României a Legii privind sănătate reproducerii şi reproducerea umană asistată medical. Este o lege cu caracter organic.

Stimaţi colegi,

Vă rog să luaţi loc în bănci.

Supun votului dumneavoastră reexaminarea, la cererea preşedintelui României, a Legii privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi.

228 de voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu 228 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 2 abţineri, reexaminarea, la cererea preşedintelui României, a Legii privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical, textul care a fost finalizat în cursul dezbaterii de ieri a fost aprobat.

În încheiere, vreau să vă informez că vă puteţi exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale pentru următoarele legi:

• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2004 privind unele măsuri pentru eliberarea şi înmânarea titlurilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei a de urgenţă a Guvernului nr. 126/2004 privind trecerea Teatrului Naţional din Târgu Mureş, judeţul Mureş, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2004 privind trecerea Teatrului Naţional din Craiova în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2004 pentru modificarea art.5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2000 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei SAPARD pentru implementarea tehnică şi financiară a Instrumentului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 142/2004 pentru suspendarea aplicării prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 101/2004 privind preluarea de către autoritatea pentru valorificarea activelor statului a unor creanţe fiscale asupra societăţilor comerciale RAFO S.A. - Oneşti şi CAROM - S.A. Oneşti;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 131/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.129/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Fondului român de dezvoltare socială;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2004 privind ratificarea acordului între România şi Uniunea Europeană, stabilind cadrul general de participare a României la operaţiunile Uniunii Europene de gestionare a crizelor, semnat la Bruxelles la 22 noiembrie 2004.

Stimaţi colegi,

Cu aceasta, reuniunea de astăzi a Camerei Deputaţilor, şedinţa în plen, s-a încheiat. Urmează să desfăşurăm activităţile obişnuite în cadrul comisiilor, de la ora 13.

Şedinţa s-a încheiat la ora 11,10.