Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,20.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, iar în partea a doua de domnul Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Petre Popeangă şi Gheorghe Albu, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă doresc o zi bună şi să-i dăm drumul.

Domnul deputat Dumitru Bentu.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să transmit de la acest microfon un călduros "LA MULŢI ANI!" colegelor noastre şi, prin extensie, tuturor femeilor acestei ţări, şi aş vrea să vin cu propunerea să aveţi amabilitatea a da cuvântul colegelor noastre, indiferent de ordinea pe care se află pe listele respective, după care să revenim la algoritmul care constituie modul de lucru în acest domeniu. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Nu am nimic împotrivă, este o propunere generoasă.

Aşa că o poftesc pe doamna deputat Gabriela Creţu.

Doamna Gabriela Creţu:

Stimaţi colegi,

Se vede cum intenţiile bune pot să nu aibă întotdeauna şi efecte pozitive, întrucât situaţia din această sală, la această oră, este din întâmplare simbolică pentru felul în care sunt ascultate femeile, aşa încât aş prefera să fim lăsate la urmă, poate se mai adună ceva colegi.

Nu, indiferent de numărul celor care sunt în sală, eu cred că trebuie să spunem ce avem de spus, iar astăzi este o zi specială, pentru că este 8 Martie. Şi, stimaţi colegi, trebuie să vă spun că orice idee foarte nouă, la început este privită ca o nebunie, în timp, devine o banalitate şi sfârşeşte prin a fi considerată depăşită.

Una din aceste idei a fost legată de statutul femeii. cea mai mare schimbare socială a secolului trecut, o putem considera o adevărată revoluţie, priveşte femeia. Revoluţia se petrece încă, fără violenţă, dar nu fără scandaluri, deşi fără violenţă poate este mult spus dacă ne gândim la reprimarea brutală în Turcia a demonstraţiei de 8 Martie.

Câteva remarcabile femei, mai multe, şi nişte remarcabili bărbaţi, mult mai puţini, loviţi - au spus contemporanii lor - de un dram de nebunie, au început acum vreo două secole o luptă: era lupta pentru drept de vot, pentru educaţie, pentru dreptul de a profesa, împotriva excluderii, a discriminării, a sărăciei, a violenţei.

Generaţii succesive au încercat să facă o banalitate din ideea că şi femeia este om şi, ca urmare, drepturile câştigate şi garantate omului o privesc. Din 1909, s-a instituit o zi în care să celebrăm succesele obţinute, să contabilizăm eşecurile şi să reînnoim proiectele, o zi pentru a conştientiza că civilizaţia noastră are o problemă: ea încearcă să se dezvolte, având drept fundament un ansamblu de valori, pe care le numim într-un cuvânt: democraţie. Or, nici o democraţie adevărată nu poate şi nu trebuie să excludă femeile, pentru că nici o democraţie nu poate să excludă majoritatea.

Ziua s-a ales în martie, pentru că la 1848, la Revoluţie, s-a semnat în Germania primul document care prevedea dreptul de vot pentru femei, neaplicat vreodată, acel document. Într-un alt martie, femeile ce lucrau în industria textilă au ieşit în stradă. Într-un altul au fost închise în fabrică, să nu iasă în stradă; a izbucnit un incendiu şi au ars.

Din 1975, Organizaţia Naţiunilor Unite a trecut ziua de 8 Martie printre sărbătorile sale. Între timp, în toate ţările, femeile votează, muncesc aproape în toate domeniile, şi muncesc dublu pentru că muncesc şi acasă. Învaţă mult, cu succes, dar rar pot să-şi pună în valoare cunoştinţele, pentru că deseori ajung doar supracalificate pentru postul mărunt pe care-l ocupă.

Între timp, au condus guverne, ţări, au intrat în parlamente şi au cerut dreptul la cuvânt. Constituţia Europei are 10 articole care garantează egalitatea şi drepturile femeii. Între timp, primului Guvern constituit pe principiul parităţii, din 8 femei şi 8 bărbaţi, îi merge bine. Dar nu este la noi, e în Spania. Şi Spaniei îi merge mai bine. Românilor le place uneori să călătorească în timp, dar numai în trecut, în viitor nu este voie, aşa, încât, de dragul acestui obicei, femeile au pierdut multe dintre câştigurile deceniilor trecute.

Avem, în schimb, o legislaţie aproape europeană. Dar, la noi, teoria formelor fără fond nu este încă o idee depăşită. Avem legi şi instituţii, dar nu funcţionează. "Unde-i lege, nu-i tocmeală", trebuie înlocuit cu "unde-i lege, nu-i şi aplicare", sau "fă o lege ca să îngropi o problemă". Şi probleme există.

În secolul al XIX-lea, curentul liberal lupta pentru abolirea sclaviei. Neoliberalismul, care triumfă şi la noi, creează condiţii pentru reintroducerea ei: impozitul unic produce o accentuare a dezechilibrelor în privinţa remunerării. Drept urmare, bogaţii devin mai bogaţi, iar săracii mai săraci. Cea mai mare parte dintre aceşti săraci sunt femei. În fiecare oraş mai răsărit al României există încă câteva mii de femei care lucrează de dimineaţă până seara, uneori şi noaptea (cinci, şase şi chiar şapte zile pe săptămână), într-o industrie care dă peste 40% din exporturile României şi pe care o numim uşoară. I se spune aşa, pentru că acolo doar lumina ochilor şi auzul se pierd în mod curent. Şi asta nu este important. Pentru aceste femei salariul minim garantat nu există, iar modificările propuse la Codul Muncii, dacă ar fi adoptate, nu ar face decât să legalizeze sclavia lor reală.

Ele tac, pentru că nu au sindicate, nu au bani, nu sunt importante, dar noi, aleşii, suntem auziţi, noi putem vorbi. După mai bine de un secol de progres în privinţa drepturilor femeii, ele nu trebuie forţate să iasă în stradă pentru că nu mai pot îndura. Ele, şi altele.

De ziua lor, un angajament în acest sens este necesar. Eu îl propun, pentru că ideea construirii unei lumi mai echitabile pentru femei nu este încă o banalitate, iar depăşită, sigur nu este. Gurile rele spun mai curând că este o nebunie. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Gabriel Zamfir. Va urma doamna Rovana Plumb. Domnii deputaţi Petre Popeangă, Lia-Olguţa Vasilescu, Tudor Mătuşa şi Marius Iriza au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Gabriel Sorin Zamfir:

Domnule preşedinte

vă rog să-mi permiteţi, mai întâi, să ofer un buchet de flori doamnelor care sunt aici lângă noi.

Domnul Corneliu Ciontu:

Cu multă plăcere.

Pentru colegii care au venit mai târziu, a fost o propunere ca astăzi să dăm prioritate doamnelor, indiferent de ordinea de pe listă, ceea ce voi şi face.

Domnul Gabriel Sorin Zamfir:

"Românii, locomotiva integrării în Uniunea Europeană".

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor,

Aş vrea, înainte de toate, ca de la această tribună să transmitem femeilor din întreaga ţară gândurile noastre bune. Şi pentru că astăzi este Ziua Femeii, se cuvine ca o dată mai mult să ne gândim că doamnele şi domnişoarele noastre aşteaptă de la noi mai multă atenţie, mai mult respect, mai multă încredere, mai multă dragoste, iar noi avem datoria să nu le dezamăgim.

Prea multe frustrări, prea multe dezamăgiri, prea multe decepţii, uneori prea multe umilinţe au cunoscut doamnele noastre în aceşti 15 ani, care au trecut din Decembrie '89 până astăzi. Cu toţii am sperat că libertatea va aduce egalitatea şanselor, promovarea şi recunoaşterea valorilor individuale, egalitate în faţa legii şi egalitate în faţa statului, iar statul să fie pus în slujba cetăţeanului, şi nu invers.

Faţă de speranţele noastre, faţă de speranţele milioanelor de oameni, realitatea pentru mulţi a fost mult mai crudă. Imediat după revoluţie, o nouă clasă de privilegiaţi, privilegiaţi în general pe criterii politice şi clientelare a început să domine, să prăduiască şi să sfideze fără teamă şi fără scrupule pe întreg teritoriul ţării. Foşti comunişti, foşti securişti, prietenii şi clienţii acestora, prin dispreţ faţă de lege şi faţă de oamenii din această ţară, au reuşit să jefuiască atât din proprietatea publică, cât şi din cea privată, sfidând - aşa cum spuneam mai înainte - legea şi umilind adesea proprietarul de drept sau beneficiarul de drept sau statul. Miliardari de carton, escroci de tot felul şi-au găsit un mediu prielnic de dezvoltare în această ţară. Această perioadă gri trebuie să ia sfârşit.

PNL se găseşte astăzi la guvernare pentru a reda, în primul rând, demnitatea oamenilor, încrederea lor în adevăratele valori. Pentru prima dată, după zeci de ani, Partidul Naţional Liberal are un prim-ministru care prin întreaga sa fiinţă caută să pună principiile şi doctrina liberală în folosul cetăţeanului. Pentru prima dată, după zeci de ani, Parlamentul României are un număr semnificativ de parlamentari liberali, care caută soluţii pentru ca românii să cunoască şi să simtă în viaţa lor de zi cu zi şi în activitatea lor, în mod concret, aceste valori liberale.

Potrivit credinţei noastre că statul nu este o noţiune abstractă, nu este o noţiune teoretică, ci o sumă a valorilor individuale, potrivit credinţei noastre că prin inteligenţă, prin voinţă, prin curaj, personalitatea şi individualitatea pot să determine un anumit spaţiu, avem convingerea că românii, şi prin ei România, îşi vor putea găsi locul pe care îl merită într-o Europă prosperă şi civilizată numai în condiţiile în care va face acest pas cu demnitate.

Iată de ce dorim să dăm românilor posibilitatea de a-şi manifesta inteligenţa, voinţa, curajul, să încurajăm o muncă corectă, cinstită, inteligentă, astfel încât românii, şi prin ei România, să prospere.

Este obligaţia actualului Guvern de a face toate demersurile şi a lua toate măsurile pentru ca, în Europa unită, România să între cu adevărat demnă şi prosperă.

Potrivit acestui deziderat, chemăm deschis grupurile de interese economice, asociaţiile profesionale, patronale, sindicale, societatea civilă, în general, pentru a colabora cu parlamentarii noştri în vederea găsirii soluţiilor cele mai potrivite pentru descătuşarea energiilor, care să dea posibilitate individului să prospere economic şi să se manifeste social, în sensul în care spuneam mai înainte.

Astfel, suntem convinşi că politica noastră - "Românii, locomotiva integrării României în Uniunea Europeană" ar putea să aibă un sens. Această politică nu poate fi realizată decât prin idei, prin personalităţi, prin soluţii concrete la probleme concrete, dar, în primul rând, prin schimbarea mentalităţii şi atitudinii, începând de la nivelul cel mai de sus, Preşedinţie, Parlament, Guvern şi până la ultimul funcţionar public sau ultimul om angrenat în aparatul de stat.

Ne preocupă în acest context să facem posibilă această refacere în mentalitate şi atitudine a aparatului administrativ. Urmărim cu perseverenţă obiectivele pe care ni le-am propus şi avem certitudinea că vom putea reda românilor atât demnitatea de care trebuie să se bucure, cât şi încrederea că vom face cât mai curând parte dintr-o Europă prosperă şi civilizată, şi vom fi chiar parte a acestei Europe. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul doamnei Rovana Plumb. Va urma doamna Graţiela Iordache.

Domnii deputaţi Valeriu Zgonea şi Dumitriu Mihai au depus la secretariat declaraţiile.

Vă informez că sunt peste 40 de înscrişi. Încercaţi să concentraţi intervenţiile, ca să dăm posibilitatea la mai mulţi colegi să se exprime în timpul pe care-l avem afectat pentru declaraţii.

Vă rog, poftiţi!

Doamna Rovana Plumb:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Bună dimineaţa şi, din tot sufletul, "LA MULŢI ANI!" tuturor doamnelor şi domnişoarelor. Un gând frumos, pace în suflet şi un mesaj de solidaritate pentru susţinerea tuturor acţiunilor care promovează şi respectă drepturile femeilor.

"Ziua care nu ajunge". astăzi, lumea întreagă sărbătoreşte, încă o dată, a 95-a oară, Ziua Internaţională a Femeii. Este o zi cu adevărat specială, mai ales prin semnificaţia de activism în folosul nostru, pe care o implică.

Anul acesta, Organizaţia Naţiunilor Unite a desemnat 8 Martie, drept Ziua egalităţii de şanse, ziua construirii unui viitor mai sigur pentru toate femeile.

Acum şase decenii, la San Francisco, era semnată Carta Naţiunilor Unite, primul document internaţional care proclama egalitatea de şanse ca un drept uman, fundamental. Sunt doar câteva repere ale unei tradiţii bogate, pusă în slujba drepturilor femeilor.

România este acum, mai mult decât oricând, o ţară în care foarte multe femei şi-au câştigat un loc meritat, prin competenţa şi dăruirea lor, în toate sferele societăţii. Însă, în acelaşi timp, din păcate, România este şi o ţară în care femeile încă suferă din cauza discriminării, a exploatării, a violenţei.

De aceea, ca reprezentantă a unui partid care nu a văzut în egalitatea de şanse doar o lozincă, vreau să vă reamintesc cât de mult poate conta activitatea noastră, din acest for; cât de mult putem contribui la normalitate, prin adoptarea unor norme de nivel european, care să conserve drepturile şi interesele româncelor.

Dragi colegi, voi cita dintr-o declaraţie dedicată zilei de 8 martie de către un bărbat.

Este vorba de Kofi Annan, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor unite: "Îndemn comunitatea internaţională să-şi aducă că promovarea egalităţii de şanse nu este numai responsabilitatea femeilor, este responsabilitatea noastră, a tuturor".

8 Martie este o zi importantă, dar să nu uităm că este o singură zi, iar o singură zi nu ajunge, dragele mele colege, dragii mei colegi. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

O invit la microfon pe doamna Graţiela Iordache. Va urma domnul Dumitru Bentu.

N-a mai venit între timp nici o doamnă înscrisă la cuvânt? Nu.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Trebuie să recunosc că am să fac notă total aparte în acest peisaj sărbătoresc şi de primăvară şi în loc să vă vorbesc despre cât de importantă este Ziua Femeilor, pentru că este importantă, eu am să vă vorbesc despre cât de important este ca banii noştri să rămână la autorităţile administraţiei publice locale.

Autonomia financiară locală reprezintă cheia unei dezvoltări economice armonioase şi sustenabile, frază des întâlnită în discursurile noastre, ale politicienilor români. Din păcate, şi în acest domeniu vorbim mult şi facem puţin.

Un exemplu grăitor în acest sens îl reprezintă şi Ordinul Ministerului Finanţelor Publice din 17 noiembrie 2004, prin care administrarea marilor contribuabili este preluată de către Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili din Bucureşti de la organele fiscale teritoriale, sub pretextul - bineînţeles - a unei mai bune administrări.

Analizând acest act normativ, Grupul parlamentar umanist se întreabă: oare marii contribuabili au fost consultaţi sau este încă un act normativ făcut peste capul lor, dar pe buzunarul lor? Oare reprezentanţii administraţiei publice locale au avut un cuvânt de spus în elaborarea acestui act? Oare Ministerul Finanţelor Publice nu are încredere în capacitatea organelor sale fiscale teritoriale?

Un astfel de act normativ înseamnă noi piedici administrative în calea investitorilor mari şi un plus de birocraţie. Mai mult, aplicarea lui înseamnă contribuabili din toate colţurile puşi pe drumuri pe banii lor.

Dincolo de aceste întrebări, ce-şi aşteaptă răspunsurile de la Ministerul Finanţelor Publice, se desprinde o dată în plus concluzia că, în ceea ce priveşte descentralizarea şi autonomia fiscală locală, diferenţa dintre ceea ce promitem Uniunii Europene şi ceea ce facem este uriaşă.

Partidul Umanist din România (Social-Liberal) susţine realizarea unei descentralizări şi autonomii fiscale locale, reale şi eficiente. Un prim pas pe acest drum îl constituie abrogarea de urgenţă a acestui act normativ injust şi care produce efecte negative în teritoriu.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Dumitru Bentu. Va urma domnul deputat Emil Strungă.

Domnul Dumitru Bentu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Steaguri". Sunt sigur că vă mai amintiţi: n-au trecut decât 3 luni de atunci. Conducătorii iubiţi şi aşteptaţi mesianic, veneau ei spre popor, îmbrăcaţi în pufoaice portocalii, parcurgeau distanţa per pedes până la ceea ce este îndeobşte cunoscut sub numele de "baie de mulţime": claxoane, cartoane, şampanie, steaguri, fulare constituiau recuzita de rigoare.

Fericiţi, liderii savurau momentul, pentru că printre participanţi "nimeni nu plânsu-mi-s-a".

Peste toate acestea, tronau imperial promisiunile - afiş pentru un trai mai bun, pentru un mediu de afaceri mai bun, însoţite de chipuri surâzătoare, cu degetele încremenite la tâmplă. Deasupra tuturor, "gheroi nasevo vremeni" ("un erou al timpurilor noastre"), cel care va deveni preşedintele ţării.

Puţini însă anticipau că nici într-un sfert de an rolurile se vor inversa. Şi cum ar fi putut fi altfel, când între generozitatea de campanie şi guvernare efectivă, pe care şi-au dorit-o, dar pentru care nu fost pregătiţi, se adânceşte crevasa neputinţei. Şi cum ar fi putut fi altfel, când parlamentarii ar putea invoca ajutorul de şomaj, pentru că legile diferitelor categorii de revoluţii (fiscală, monetară, socială) întârzie să apară. Şi cum ar putea fi altfel, când veniturile celor mulţi scad, iar numărul celor disponibilizaţi creşte.

De aceea, polaritatea raporturilor dintre guvernanţi şi guvernaţi s-a inversat. Ultimii, guvernaţii, vin ei spre cei care le-au năruit iluziile, în doar 270 zile, faţă de cele două sute ale vechiului CDR.

Principalul mod de relaţionare cu puterea a devenit pichetul, iar recuzita de sprijin, la fel de inspirată ca şi cea din campanie: goarne, pancarte, banderole, ţepe vopsite în roşu. În faţa prefecturilor din Iaşi, Braşov, Covasna, Piatra Neamţ şi din alte oraşe, au răsunat cu totul alte scandări: Hoţii! Respectaţi-ne munca! Nu suntem sclavii nimănui! Încă te mai aştept, majorare salarială! Cum rămâne cu promisiunile? D egal dezamăgire, A egal ameninţare, Să trăiţi bine!, dar cum?

Bogaţii aflaţi la putere îi umilesc pe cei săraci. O fotografie apărută într-un cotidian central în ziua de 23.02.2005, are un umor de un tragism fără seamăn: un muncitor aflat în pragul unui nou statut, cel de dezmoştenit al soartei, poartă o pancartă pe care scrie: Băsescu, un Nero al României. Tăriceanu, un Borgia modern.

Îi cer scuze necunoscutului disperat dacă mă îndoiesc de faptul că el ştie cu exactitate cine au fost cele două personaje ale istoriei ce au neşansa postumă de a fi repere de comparaţie pentru cuplul preşedinte-premier.

Sunt însă convins că primii sunt acceptaţi ca reprezentanţi ai răului, ai unor fapte care umilesc, ai detaşării faţă de necazurile celor mulţi, ai opulenţei şi moralităţii mimate. Simbolul acestor acţiuni este tot steagul, de data aceasta negru.

Sub mândrele sale falduri, vor veni cât de curând şi pensionarii, care nu vor mai primi reţete compensate cu 90%, şi elevii care nu vor beneficia de rechizite gratuite, şi ţăranii ce vor fi transformaţi în cuponari, din nou, şi profesorii evazionişti, şi cei de la 416, care vor fi reevaluaţi, şi cei peste 9.000 de disponibilizaţi din diverse ramuri de activitate. Scuzaţi-mă, dacă am omis pe cineva.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Emil Strungă. Va urma domnul deputat Valeriu Tabără.

Domnul Emil Strungă:

Una din primele decizii ale actualului Guvern a fost Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.138 privind aplicarea cotei unice de impozitare de 16% asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse de venit salarial şi reducerea impozitului pe profit de la 25 la 16%.

Aceste măsuri de relaxare fiscală, în special cota unică de impozitare, a fost criticată vehement de la această tribună de către reprezentanţii Opoziţiei parlamentare, deşi aceştia atunci când s-au aflat la guvernare au intenţionat să ia aceeaşi măsură de natură fiscală.

Vă las pe dumneavoastră să concluzionaţi asupra importanţei consecvenţei în politică şi intervenţia mea se va axa în continuare pe avantajele acestor reforme, lăsând Opoziţiei datoria democratică de a o critica în continuare.

Mă bucur că am posibilitatea cu această intervenţie să răspund unor antevorbitori. "E uşor a scrie versuri/ Când nimic nu ai a spune".

În primul rând, cota unică de impozitare încurajează munca. Ea prezintă un stimulent pentru acei salariaţi care doresc să muncească mai mult şi, în consecinţă, să câştige mai mult. Înainte, prin impozitarea progresivă, cei care doreau să muncească mai mult, erau sancţionaţi prin impozite mai mari, probabil, ca să le treacă cheful de muncă.

În al doilea rând, această măsură duce la diminuarea birocraţiei din sistemul fiscal. Contribuabilii vor avea de completat un număr mai mic de declaraţii, fişele fiscale nu mai sunt necesare şi cozile la ghişeele administraţiilor financiare se vor reduce. Costurile colectării impozitelor se vor diminua şi, în concluzie, cota unică presupune cheltuieli minime de administrare a impozitelor.

În acelaşi timp, este firesc ca odată ce s-au redus impozitele şi taxele pe venituri şi profit să nu mai lăsăm posibilităţi de scăpare pentru cei care vor să evite plata datoriilor către stat.

În consecinţă, aceste măsuri vor fi însoţite de o strategie ce are în vedere creşterea capacităţii de administrare fiscală prin: înlăturarea practicilor de scutire şi reeşalonare a datoriilor la buget, rău-platnicii nu se vor mai bucura de protecţie politică; considerarea evaziunii fiscale drept o infracţiune economico-financiară şi pedepsirea ei ca atare; eliminarea practicilor de modificare a normelor fiscale prin acte normative de rang inferior; creşterea capacităţii administrative a instituţiilor fiscale de colectare a impozitelor şi taxelor; evaluarea procedurilor şi fixarea de reguli stricte în activitatea de control fiscal.

Prin simplificarea procedurilor fiscale, funcţionarii de la Ministerul Finanţelor Publice pot trece într-o măsură mai mare la activitatea de control pentru eradicarea evaziunii fiscale. Reducerea impozitului pe profit va determina atragerea de investiţii străine şi conduce, în mod obligatoriu, la creşterea bazei impozabile, devenind ţara cu cel mai mic impozit pe profit din Europa Centrală şi de Est, ceea ce va determina atrageri de capital, atât pentru dezvoltarea afacerilor aflate în derulare, dar mai ales pentru creşterea volumului noilor investiţii în România.

Nu este drept ca după ce am redus impozitele pe venituri şi profit, să mai lăsăm portiţe în fiscalitate care să creeze speculaţii şi dezechilibre fiscale ce pot veni din migraţia câştigurilor spre venituri mai puţin impozitate. Pentru aceasta, Guvernul va lua următoarele măsuri: majorarea impozitelor pe dobânzi de la 1 la 10%, în vederea descurajării speculaţiilor bancare; majorarea impozitelor pe câştigurile de capital; majorarea impozitelor pe tranzacţii imobiliare ale persoanelor juridice; impozitarea câştigurilor din tranzacţiile imobiliare ale persoanelor fizice, atunci când acestea au caracter speculativ.

Aceste noi măsuri de impunere fiscală nu afectează populaţia în ansamblul ei, ci numai un număr redus de cetăţeni. Nu sunt măsuri care să afecteze negativ angajaţii, de aceea criticile liderilor de sindicat nu sunt fundamentate. Relaxarea fiscală pusă în practică de Guvern a fost un element esenţial al platformei electorale a Alianţei "Dreptate şi Adevăr" PNL-PD şi ea va genera dezvoltarea economică şi stabilitate monetară.

Sfârşitul anului 2005 va aduce venituri suplimentare la buget, în comparaţie cu perioada corespunzătoare anului trecut. Aceasta va permite suplimentarea finanţării în domeniile de larg interes public: învăţământ, sănătate, agricultură, precum şi creşterea salariului minim pe economie.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Valeriu Tabără, va urma domnul Ştefan Baban. Domnii parlamentari Nini Săpunaru, Mircea Ifrim şi Florin Iordache au depus la secretariat. Insist să ne încadrăm în cele trei minute prevăzute.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea se referă la un material întocmit de către Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice şi are ca subiect rolul cercetării publice în agricultură.

În întreaga lume, cercetarea particulară desfăşurată de firme specializate sau în cadrul compartimentelor de cercetare ale unor firme de producţie ocupă un rol tot mai important, datorită capacităţii ei de a reacţiona mai rapid la cerinţele pieţei şi deoarece, în acest fel, capitalul particular reia o parte din cheltuielile bugetare.

Acest fapt este adevărat şi pentru cercetarea agricolă, fiind cunoscute internaţional marile firme de ameliorare şi producere de sămânţă, precum şi compartimentele de cercetare ale companiilor producătoare de pesticide sau maşini agricole.

Cu toate acestea, în toate ţările cu economie de piaţă dezvoltată există instituţii importante de cercetare agricolă publică, finanţate de stat pentru a acoperi domeniile de care cercetarea particulară nu este interesată sau nu este în măsură să le acopere. Aceste domenii acoperă mai ales aspecte de cercetare aplicativă, care nu aduc profit suficient de atrăgător pentru capitalul particular, dar care sunt importante pentru economia naţională.

Apoi, cercetarea strategică pentru asigurarea progreselor de lungă durată şi a recomandării către fermier a unor elemente de tehnologie unde cercetarea de firmă, ca parte direct interesată, nu este în măsură să asigure obiectivitatea necesară.

Un exemplu edificator este cercetarea publică aplicativă care se întâlneşte în SUA unde, deşi există de multă vreme un foarte puternic sector de cercetare particular în ameliorarea şi producerea de sămânţă, implicarea acestuia în crearea de soiuri de grâu este scăzută din cauză că la aceste culturi fermierii nu cumpără sămânţă în fiecare an, astfel că profiturile sunt mai mici. De aceea, în ameliorarea grâului, există o implicare mare a sectorului public, care a produs 60% din soiurile lansate în SUA în secolul al XX-lea, soiurile respective ocupând 90% din suprafaţa cultivată cu grâu în Nebraska, 88% în statul Washington, 64% în North dakota, 62% în statul Kansas şi aşa mai departe.

Aceeaşi situaţie poate fi regăsită şi pentru alte culturi, mai ales în cazul plantelor autogame, ca şi în alte ţări. Progresele viitoare în agricultură depind de cercetările strategice, deschizătoare de noi drumuri.

Având în vedere că aceste cercetări strategice reprezintă investiţii cu valorificare pe termen mai lung, capitalul particular care, cu excepţia firmelor foarte puternice, urmăreşte profitul imediat este rareori dispus să se orienteze către ele.

De aceea, în majoritatea ţărilor dezvoltate, cercetările fundamentale şi strategice, inclusiv în domeniul agriculturii, se efectuează în instituţii publice. Exemple cunoscute în Europa sunt, IRA în Franţa şi instituţii similare în alte ţări ale Uniunii Europene.

În sfârşit, există o puternică implicare a cercetării publice în recomandarea către fermieri a noutăţilor în tehnologia agricolă. Astfel, de exemplu, în majoritatea ţărilor cu agricultură avansată, recomandarea celor mai potrivite soiuri şi hibrizi nu este lăsată pe seama reclamei pe care fiecare firmă o face la propriile creaţii, ce este făcută în instituţiile publice de cercetare, care pot să asigure imparţialitatea.

Statul îşi îndeplineşte astfel misiunea de protejare a intereselor fermierilor. acelaşi lucru se constată şi în cazul altor măsuri tehnologice, cum sunt cele de protecţie a plantelor.

Situaţia actuală a agriculturii în România impune o prezenţă şi mai substanţială a cercetării publice pentru impulsionarea competitivităţii agriculturii româneşti la nivel european şi global.

În primul rând, cercetarea agricolă particulară este încă puţin prezentă în România şi până la dezvoltarea ei este nevoie să se asigure continuitatea fluxului de rezultate ştiinţifice, soiuri, elemente tehnologice.

În ameliorare, firmele particulare existente au ales calea importului de soiuri create în alte condiţii, adesea neadaptate condiţiilor din România şi cu foarte puţine excepţii nu desfăşoară programe de cercetare în condiţii specifice diferitelor zone ale ţării.

Evident, aceste firme nu se implică nici în cercetări strategice, care să asigure progresul în perspectivă, pentru condiţiile specifice climatice ale României. Dacă se va conta exclusiv pe rezultatele cercetărilor efectuate în alte ţări, pentru fundamentarea progresului tehnic-ştiinţific al agriculturii noastre, România va rămâne în permanenţă în urma ţărilor cu care trebuie să fie competitivă.

Elaborarea recomandărilor pentru fermieri de către instituţiile publice imparţiale este şi mai importantă pentru ţara noastră, unde mulţi agricultori nu au încă pregătirea şi experienţa necesară pentru a selecta informaţiile furnizate de comercianţi. Experienţa ultimilor ani a dovedit de exemplu că recomandările privind măsurile de protecţie a plantelor nu pot fi lăsate în seama firmelor importatoare care comercializează pesticide. Unele firme implicate în comercializarea de pesticide au declanşat în câteva rânduri alarme false privind dezvoltarea unor boli sau dăunători doar pentru a-şi vinde produsele şi a realiza profituri pe seama fermierilor care au cheltuit sume mari pentru tratamente care nu erau necesare. Acelaşi lucru se poate întâmpla şi cu alte verigi tehnologice.

Pe de altă parte, având în vedere nivelul de pregătire actual al multora din micii fermieri şi dificultatea realizării unui nivel competitiv al agriculturii româneşti, statul trebuie să stimuleze introducerea în agricultură a noutăţilor tehnice, capabile să contribuie la progresul agriculturii noastre. Asemenea noutăţi tehnice pot să fie puse la dispoziţie de firme particulare, dar adesea la preţuri care le fac inaccesibile pentru mulţi agricultori. Numai cercetarea publică poate să furnizeze noutăţi tehnice accesibile tuturor. Având în vedere experienţa statelor avansate şi ţinând seama de situaţia actuală specifică agriculturii noastre, se poate conchide că cercetarea publică din domeniul agriculturii are o misiune importantă, care nu poate fi preluată decât parţial şi în timp de către cercetarea particulară.

Treptat, instituţiile publice de cercetare vor putea constitui nuclee în jurul cărora să se formeze parteneriate public-privat care să îmbine avantajele celor două sisteme de organizare şi funcţionare.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban. Va urma domnul Kerekes Karoly. Domnul Mihăiţă Calimente a depus la secretariat. Insist asupra conciziei. Nu mai depăşiţi trei minute. Îmi e foarte greu să întrerup pe cineva. Nu vreau să apelez la întreruperea nimănui.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Daţi-mi voie, totuşi în acestea trei minute să spun "La mulţi ani" şi eu tuturor femeilor din România, de la această tribună a Parlamentului.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Imensa deziluzie numită D.A."

După două luni de la instalarea noii forţe politice din România, cetăţenii de rând sunt din ce în ce mai decepţionaţi de evenimentele sociale şi politice care se petrec în această ţară şi în acest moment.

Românul a votat în 2004 nu neapărat schimbarea, cât m ai ales sancţionarea fostei puteri. Se pare că actuala putere nu a înţeles acest lucru, pentru că după 60 de zile de guvernare nu s-a trezit la realitate, ţara se află într-un haos total, dezordinea în instituţiile publice spunându-şi cuvântul, toţi sperând ca această perioadă de tranziţie să ia odată sfârşit.

Cetăţenii au înţeles că toate partidele electorale au venit cu noianul de promisiuni, unele dintre ele putând fi îndeplinite imediat, în primele 3-4 luni de guvernare, altele fiind din start irealizabile. Dar nu au crezut că pălăria guvernării este prea mare pentru actuala putere, nu au crezut că imediat după declararea ca şi câştigători vor începe luptele fratricide şi declaraţiile, nu au crezut nici în cele mai negre visuri, că cei ce vor veni la conducerea acestei ţări nu vor încerca din start să facă câte ceva din ceea ce au promis. Erau învăţaţi cu luptele şi declaraţiile scandaloase dintre membrii partidelor opozante, dar nu cu luptele şi scandalurile din cadrul aceluiaşi partid.

Domnilor colegi,

Cei mai decepţionaţi de această stare de lucruri sunt funcţionarii publici şi personalul din instituţiile bugetare. Da, acestea categorii pe care toată lumea le vede ca cele mai mituite sau chiar incompetente profesional sunt şi de această dată cele mai defavorizate de tergiversările privind schimbarea modului şi conţinutul politicii din instituţiile publice. Cea mai mare parte din acest personal este corectă, cinstită şi bine pregătită profesional, dar pentru că unii colegi de-ai lor, datorită legăturilor de slugărnicie, precum şi de clientelism cu fosta putere, şi-au permis să facă ilegalităţi din punct de vedere legislativ şi chiar să se îmbogăţească pe spinarea celor mulţi şi proşti, adică cinstiţi şi corecţi, care aveau alt punct de vedere asupra lucrurilor, a fost etichetată ca fiind coruptă şi insuficient pregătită pentru a face faţă cerinţelor medii privind activităţile din domeniile lor.

Nu este adevărat. drept dovadă că după 4 ani, ei au fost cea mai mare parte a electoratului care a sancţionat dominaţia autoritară şi nefastă a fostului partid de guvernământ, care nu s-a putut desprinde de unele apucături din trecut. Aceşti oameni s-au săturat de şefi numiţi pe criterii politice la conducerea instituţiilor publice, persoane care nu au avut nimic în comun cu specificul activităţii instituţiei, indivizi care o dată ajunşi în funcţiile cele mai înalte s-au crezut stăpâni, ca pe propriile moşii, au tăiat şi spânzurat în adevăratul sens al cuvântului, pe principiul "cine nu este cu mine este împotriva mea", chiar dacă cel care era împotrivă atenţiona că legea nu poate fi încălcată, s-au înconjurat de persoane slab pregătite, care i-au ridicat în slăvi, dar care au obţinut diverse beneficii materiale şi financiare etc...

Suntem la începutul lunii martie. Cât de repede se va proceda la întocmirea noilor state de funcţii pentru anul 2005 pentru instituţiile publice din România, se vor reîmpărţi funcţii de conducere şi drepturi salariale? După două luni de guvernare, majoritatea şefilor de instituţii publice sunt cei numiţi de PSD, care, culmea ironiei, după campania făcută în favoarea social-democraţiei, vor încerca acum să se adapteze politicii liberale a noului guvern. Marii decepţionaţi şi mai ales marii perdanţi sunt funcţionarii publici şi personalul bugetar care a crezut că măcar în acest an, repartizarea şi stabilirea drepturilor salariale se va face pe criteriul competenţei profesionale.

Vor fi deziluzionaţi profund când vor vedea că atât posturile de conducere vacante, cât şi salariile de merit vor fi acordate tot celor din camarila actualilor conducători, care astfel vor avea totdeauna şanse demne de încredere pentru a afla tot ceea ce este nou în instituţie, dar şi unelte de manevră pentru boicotarea activităţii normale a acesteia sau a implementării orientărilor stabilite în programul de guvernare.

Şi aşa cum vor fi aceşti bugetari decepţionaţi de schimbările produse, tot aşa va fi deziluzionată şi Alianţa D.A. la următoarele alegeri, indiferent că sunt anticipate sau nu.

Pentru că nu degeaba o vorbă din bătrâni atenţionează că "cine seamănă vânt culege furtună".

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Invit la microfon pe domnul Kerekes Károly şi va urma domnul Sergiu Andon, care pentru a doua oară apare pe lista PRM-ului. O fi vreo premoniţie, nu ştiu, o greşeală tehnică.

Domnii parlamentari Mircea Ciopraga şi Eugen Gheorghe Nicolăescu au depus la secretariat.

Domnul Kerekes Károly:

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică se referă la recalcularea pensiilor.

Guvernul, prin programul său, şi-a propus eliminarea inechităţilor din sistemul public de pensii, insistând pentru urgentarea recalculării tuturor pensiilor aflate în plată, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.

Obiectivul urmărit este ca pensionarii cu condiţii egale de pensionare, având aceeaşi evoluţie salarială, aceleaşi sporuri, aceleaşi contribuţii, aceleaşi stadii de cotizare - să aibă pensii egale. Însă recalculările - cu toate eforturile depuse - vor produce o serie de probleme.

În primul rând, acestea se datorează faptului că este vorba de un proces nemaiîntâlnit în practica noastră. Se preia un volum imens de informaţii pe perioade lungi de timp, vizând peste 4 milioane de pensionari, date care nu au fost niciodată introduse în calculator. Aceste date actualmente se regăsesc în carnetele de muncă sau alte documente, dar multe dintre ele - din cauza neînregistrării lor - urmează să fie obţinute doar pe măsura posibilităţilor. Datele sunt arhivate de zeci de ani, unele sunt păstrate în ordine, în condiţii relativ bune, altele, în schimb, sunt arhivate în condiţii necorespunzătoare sau chiar nu pot fi găsite deloc.

În acest proces de recalculare se lucrează cu un volum mare, foarte mare de dosare, ceea ce necesită suplimentarea personalului, care mai întâi trebuie să fie instruit în mod corespunzător. Se impune asigurarea necesarului de logistică - calculatoare şi spaţiu. Deci este un efort uriaş, cu costuri mari, dar recalculările trebuie făcute cu orice preţ şi în timpul anunţat.

Problemele însă nu sunt doar de natură organizatorică, ci şi de natură legislativă. Astfel, prin Hotărârea de Guvern nr. 1550/2004 se prevede că pentru perioadele în care nu sunt înregistrate în carnetul de muncă drepturile salariale, şi pensionarul nu poate prezenta acte doveditoare, se ia în calcul salariul minim brut pe economie în perioada respectivă. Aceste prevederi se bazează, de altfel, pe dispoziţiile Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii, fiind prevederi profund inechitabile, care trebuie să fie modificate urgent printr-o ordonanţă a Guvernului, în sensul ca în locul salariului minim pe economie să se ia în considerare cel puţin salariul minim pe economie a funcţiei înscrise în carnetul de muncă.

Trebuie să fim conştienţi de faptul că recalculările nu vor însemna majorări, ele reprezintă doar punerea pe bază etică a sistemului de pensii, în care toate pensiile vor fi calculate în acelaşi fel, indiferent de momentul pensionării.

Cu toate acestea, pentru o parte dintre pensionari recalculările vor aduce anumite creşteri, însă acestea nu înseamnă majorări.

În consecinţă se impune ca după terminarea procesului de recalculare să se facă urgent revizuirea generală a pensiilor minime şi medii în plată, realizarea unei corelări reale a pensiei minime cu cheltuieli reale prevăzute drept valoare a "coşului zilnic". Totodată se impune stabilirea valorii punctului de pensie mai aproape de maximul prevăzut de lege, prin care să se restabilească proporţia din anul 1990 a valorii pensiei medii faţă de salariul mediu pe economie.

Trebuie să fim conştienţi şi de faptul că aderarea ţării la Uniunea Europeană înseamnă printre altele şi costuri sociale mari, care vor fi greu de suportat, în mod deosebit de pensionari. Deci, se impune alinierea treptată a nivelului pensiilor la costurile ce vor exista la produse şi servicii după aderarea la Uniunea Europeană.

Practica de până acum a indexărilor trebuie să fie modificată. Indexarea pensiilor trebuie făcută nu la nivelul inflaţiei prognozate, ci la rata efectivă de creştere de preţuri şi tarife ale produselor şi serviciilor cele mai frecvent utilizate, deci la o valoare mai reală decât indicele ratei generale a inflaţiei luate în calcul.

Aceste măsuri menite să îmbunătăţească situaţia pensionarilor trebuie să fie întregite cu măsurile ce se impun în cadrul asigurărilor sociale de sănătate, precum şi în sistemul asistenţei sociale.

Fără aceste măsuri nu poate fi realizată îmbunătăţirea standardului de viaţă a persoanelor vârstnice, promisiune electorală şi totodată obiectiv cuprins în programul de guvernare.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Sergiu Andon. Va urma domnul Marian Săniuţă.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Dat fiind numărul mare de intervenienţi înscrişi, eu vă rog să-mi permiteţi să depun intervenţia scrisă şi dat fiind şi caracterul mai sărbătoresc al zilei, în vreme ce intervenţia mea este foarte lucrativă.

Cât priveşte dubla coincidenţă, dacă îmi îngăduiţi, nu ştiu dacă e premoniţie, dar s-ar putea să fie expresia unui anume stil promovat în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, şi anume acela de a face cu prioritate, toţi cei care o compunem, politica dreptului transpartinic.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mi se pare şi corect. Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Marian Săniuţă, va urma domnul Grigore Crăciunescu.

Domnul Marian Florian Săniuţă:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Scopul declaraţiei mele, pe care am onoarea să o prezint astăzi, nu este nici de a critica fără obiect şi nici de a lăuda fără motiv, cu atât mai mult cu cât domeniul pe care îl voi aborda suscită numeroase pasiuni, ce nu întotdeauna sunt bazate pe elemente de obiectivitate.

La mijlocul anului 2002 lua fiinţă Agenţia română pentru investiţii străine ca instituţie specializată, având ca principală misiune atragerea şi promovarea investiţiilor străine directe în economia românească.

Cu alte cuvinte, la acel moment, Guvernul României a luat decizia de a crea partenerul guvernamental pentru investitorii care luau decizia de a se opri şi cerceta realităţile economice din jurul paralelei 45. Hotărârea de a înfiinţa această instituţie a fost influenţată în primul rând de Banca Mondială, care nu a aprobat, ca mulţi alţii, de altfel, decizia cabinetului CDR de a desfiinţa fost Agenţie română de dezvoltare în anul 2000.

Puţini s-au arătat însă optimişti atunci când un grup de profesionişti entuziaşti au pornit activitatea de prezentare a realităţilor româneşti, de prezentare cercurilor de afaceri a avantajelor de a investi în România, de a racorda ţara noastră la progresul tehnic şi tehnologic de la începutul secolului XXI. România, cum spunea un distins analist economic, părea prizoniera cifrelor mici, doar 6,5 miliarde de dolari învestiţi în 10 ani, de capitalul străin, o medie anuală de circa 750 de milioane de dolari până în anul 2002, interes din partea investitorilor doar în câteva domenii de activitate.

Ce s-a întâmplat însă după aceea? Pe măsură ce deciziile de îmbunătăţire a mediului investiţional, şi mă refer aici în special la: Legea nr.332/2001 privind investiţiile cu impact semnificativ în economie; Legea parcurilor industriale; Legea aprobării tacite; scăderea fiscalităţi, dar şi finalizarea procesului de retrocedare a terenurilor produceau efecte, atenţia companiilor străine începea să se îndrepte spre România, graţie şi eforturilor de promovare făcute de Agenţia română pentru investiţii străine, iar anul 2003 a adus pentru prima dată şi o creştere semnificativă cu 35% a valorii investiţiilor străine directe în România.

Procesul de privatizare promovat de Guvernul României în 2003 şi 2004, dezvoltarea fără precedent după 1990 a investiţiilor tip Green field, stabilitatea economică, scăderea inflaţiei şi credibilitatea politică au făcut ca în 2004 România să atragă un volum de investiţii străine directe de nu mai puţin de 4,1 miliarde de euro. Este un moment în care trebuie să remarcăm şi dezvoltarea amplă a capitalului românesc, care poate să susţină relaţii de afaceri cu marile companii transnaţionale ce au decis să investească în România.

Toate aceste realizări nu ar fi fost posibile fără o acţiune coerentă de îmbunătăţire a mediului de afaceri, dar şi de prezentare profesionistă a evoluţiilor economice din ţara noastră în perioada 2001-2004.

Interesul partenerilor externi pentru România, văzută ca destinaţie pentru investiţiile străine directe, se materializează şi printr-un număr de 10.169 de societăţi comerciale cu capital străin înregistrate în anul trecut, în creştere cu peste 50% faţă de 2003.

Datele prezentate, furnizate de statisticile Băncii Naţionale Române şi Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, reliefează o dată în plus că prognoza făcută de o prestigioasă companie americană de consultanţă în 2003, după contactarea a peste 1000 de companii multinaţionale cu o cifră de afaceri de peste 16 mii de miliarde de dolari, potrivit căreia România va deveni, începând cu 2004, unul din micii tigri ai Europei, tinde să devină realitate, sarcină propusă la preluarea mandatului în anul 2000 de Cabinetul Năstase, şi anume atragerea unui volum de investiţii străine directe de circa 6,8 miliarde de dolari, această sarcină fiind depăşită, România reuşind în 4 ani, între 2001-2004, să atragă un volum de investiţii străine directe de 8,2 miliarde de euro, de aproape 2 ori mai mult decât în perioada anilor 1997-2000, şi de 1,5 ori mai mult decât în întreaga perioadă 1991-2000.

Acestea sunt realităţile şi realizările pe care Cabinetul Adrian Năstase le-a înregistrat în perioada mandatului său în acest domeniu şi care reprezintă o ştachetă pe care actualul executiv trebuie să o ducă mai departe, cu atât mai mult cu cât declaraţiile de avere ale actualilor miniştri au reliefat acumulări de zeci şi sute de milioane de dolari, acumulate, probabil, într-un mediu de afaceri "nesănătos, insuficient susţinut de stat şi închis pentru competiţie".

Am să vă rog, stimaţi colegi, să reţineţi ghilimelele de vigoare.

În încheiere, permiteţi-mi să vă rog, stimaţi colegi aflaţi efemer în executiv, de a continua ceea ce s-a făcut bine şi nu de a nega cu orice preţ totul, numai din considerente care au în comun doar culoarea portocaliu.

Vă mulţumesc. Şi pentru că astăzi este o zi specială, vă rog să-mi permiteţi să adresez tuturor femeilor României un sincer "la mulţi ani!".

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Grigore Crăciunescu, va urma Dănuţ Liga.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie şi mie să transmit un gând de bine, urarea de "la mulţi ani!", multă sănătate şi bucurii pentru femeile din România.

Asist de la începutul sesiunii parlamentare la declaraţiile politice pe care le fac colegii din Opoziţie care critică actuala guvernare şi constat că o fac cu foarte multă dezinvoltură, ca şi când nu ar avea nici o legătură cu ceea ce s-a întâmplat între anii 2001-2004.

Suntem criticaţi că am introdus cota unică de impozitare şi prin această măsură favorizăm pe cei puţini în detrimentul celor mulţi.

Ştim cu toţii că Opoziţia actuală a pus în discuţie această problemă atunci când a fost la guvernare, a şi susţinut public acest lucru până la intervenţia a domnului Iliescu, preşedintele României la acea vreme. Cunoaşteţi la fel de bine ca şi noi că introducerea cotei unice de impozitare în ţările centrale şi est-europene a dus la lărgirea bazei de impozitare şi respectiv creşterea încasărilor la buget, după o perioadă de acomodare a sistemului cu noua metodă de impozitare.

Angajaţii cu venituri mici nu au de pierdut nimic deoarece se măresc deducerile salariale personale. Oamenii de afaceri nu beneficiază de salariu, având alte surse de venituri. Beneficiarii acestei măsuri sunt salariaţii cu venituri medii şi mari. În locul susţinerii acestei hotărâri privind cota unică de impozitare, benefică pe viitor, în mod sigur, dumneavoastră ne criticaţi şi creaţi confuzie în rândul salariaţilor.

Ne criticaţi că vrem să modificăm Codul Muncii. Este adevărat, pentru că nu este normal şi corect ca angajatorul să aibă peste 30 de obligaţii faţă de angajat, iar acesta numai 10 faţă de angajator. Nu este corect ca după ce ai creat un loc de muncă şi l-ai oferit unui om, constatând că nu corespunde în timp cerinţelor postului, să fii la discreţia lui şi să nu-l poţi concedia decât după o procedură foarte greoaie.

Trebuie să relaxăm restricţiile privind folosirea contractelor individuale de muncă pe perioadă determinată şi să reanalizăm condiţiile şi modalităţile de încheiere a contractelor individuale de muncă. Este obligatoriu să facem precizări privind stabilirea duratei timpului de muncă şi a muncii suplimentare, în condiţiile unei economii de piaţă funcţionale, stabilind în acest context şi modul de plată a acesteia.

Vom revizui prevederile referitoare la formarea profesională a angajaţilor, drepturile şi obligaţiile ce revin ambelor părţi.

În treilea rând, şi nu în ultimul, ne criticaţi pentru că dăm afară conducătorii unităţilor deconcertate şi descentralizate, uitând că în 2001, în luna ianuarie, aţi dat peste 20 de hotărâri de guvern prin care aţi schimbat denumirile unor instituţii, începând cu preşedinţia, şi aţi dat afară într-o singură lună pe toţi cei ce aveau poziţia numărul unu la nivelul unităţilor deconcentrate şi descentralizate, iar până la sfârşitul luni martie aţi schimbat şi poziţiile 2 şi 3 de la aceleaşi instituţii.

Uitaţi că aţi intrat la guvernare cu 37% din primarii aleşi şi aţi încheiat mandatul cu peste 80% primari psd, veniţi prin migrare de la celelalte partide.

Nu vrem să procedăm de aceeaşi manieră. Vom respecta prevederile legale, dar acei conducători de instituţii care au încălcat legea sau au eludat-o vor fi obligaţi să părăsească sistemul.

Domnilor colegi din Opoziţie,

Suntem deschişi în a ne critica şi suntem de acord să primim sugestii constructive din partea dumneavoastră, dar mai cred că este bine să vă uitaţi în urmă şi să vedeţi că aveţi multe să vă reproşaţi, mai ales pentru ce nu aţi făcut la timpul potrivit. Ne revine nouă sarcina să luăm măsurile care se impun. Vă asigurăm că ne asumăm responsabilitatea de a duce la capăt programul de guvernare, indiferent cât de greu va fi.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Invit la microfon pe domnul Dănuţ Liga, va urma doamna Minodora Cliveti. Şi am convenit, dăm prioritate doamnelor, astăzi fiind o zi specială.

Domnul Dănuţ Liga:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Pentru că este pentru prima dată când iau cuvântul, doresc să mă prezint, sunt Dan Liga, deputat de Giurgiu, din partea Partidului România Mare.

De la început aş dori să fac o precizare, şi anume că judeţul pe care îl reprezint, judeţul Giurgiu, este unul dintre cele mai sărace judeţe din ţară.

Problema totuşi este cu totul alta. O dată cu alegerile din noiembrie 2004 am crezut că s-a încheiat definitiv capitolul "baronilor locali". Realitatea însă este cu totul alta. Cel puţin în judeţul Giurgiu asistăm astăzi, practic, la "recursul baronilor locali".

Este jenant lucrul acesta, mai ales că în ceea ce voi prezenta este vorba de un reprezentant al Alianţei la guvernare, şi este vorba de domnul Lucian Iliescu, primar al municipiului Giurgiu, dar, în acelaşi timp, preşedintele Partidului Naţional Liberal din judeţul Giurgiu.

Cred că Mischie ar păli în faţa acestui baron local şi ar fi invidios pe lângă ceea ce acest om, în momentul de faţă face în judeţul Giurgiu, şi am să şi explic şi-mi voi argumenta toate cele susţinute până în momentul de faţă.

În primul rând, dragi colegi, am aici, alături de mine, raportul Curţii de Conturi, unde se arată foarte clar delapidarea a peste 14 miliarde de lei de la primăria municipiului Giurgiu, din taxe încasate şi neînregistrate în circuitul contabil, şi toate acestea sub patronajul direct al primarului municipiului Giurgiu, Lucian Iliescu.

În al doilea rând, aş vrea să ştiţi că poliţia a deschis un dosar în acest caz dar, din nefericire, a rămas în acest stadiu printr-un sertar prăfuit, deoarece a fost blocat pe toate părţile de acest baron local.

Personal cred că vinovaţii trebuie să răspundă în faţa legii pentru faptele lor, iar prejudiciul produs trebuie recuperat, deoarece cetăţenii municipiului Giurgiu au fost lipsiţi de aceşti bani.

În al treilea rând, conform algoritmului politic al Alianţei la guvernare, funcţia de prefect al judeţului Giurgiu a revenit Partidului Naţional Liberal, iar numirea acestuia nu a făcut-o nimeni altul decât acest baron local, Lucian Iliescu. Iar astăzi prefectul, în loc să fie reprezentantul Guvernului în teritoriu şi să vegheze la respectarea aplicării corecte a legii, a devenit un instrument de presiune şi tortură asupra judeţului Giurgiu.

În al patrulea rând, mai nou, asistăm la o nouă modă, o nouă regulă, şi anume ca prefectul să fie convocat de către primarul unui municipiu, ori de câte ori acesta doreşte, să-i traseze indicaţii şi sarcini acestuia.

Este adevărat că nu întâmplător se întâmplă lucrul acesta, deoarece cel numit prefect este cel mai umil servitor al baronului local, Lucian Iliescu.

În al cincilea rând, doresc să ştiţi şi dumneavoastră că preşedintele P.N.L. Giurgiu controlează toată presa locală în acest moment, dar, este adevărat, prin mijloace specifice baronilor locali.

Şi în al şaselea rând, să nu uităm totuşi că acest Lucian Iliescu a fost implicat într-un scandal cu "maşini de lux furate", cu şeful Poliţiei circulaţiei din capitală de atunci, iar în urma acestui scandal, Şoricică, şeful circulaţiei, a fost demis, iar Iliescu, peste noapte, din primar, membru P.S.M., a devenit primar, membru marcant al Partidului Naţional Liberal. Şi tot întâmplător, ministrul justiţiei din acel timp, era P.N.L.-ist. Şi pot să vă asigur că lista poate continua. Dar până când, dragi colegi?

Personal, m-am bucurat foarte mult când premierul şi preşedintele Partidului Naţional Liberal, domnul Călin Popescu Tăriceanu, a declarat că prioritatea numărul unu a dumnealui şi a guvernului pe care-l conduce, este lupta împotriva corupţiei.

Din acest punct de vedere, în această privinţă mă are sigur ca aliat. Dar viaţa totuşi este foarte dură, pentru că reprezentantul lui politic în judeţul Giurgiu, în momentul de faţă, şi scuzaţi-mi expresia, este şeful bandei în judeţ. Dar deoarece cred că este foarte ocupat şi nu cunoaşte toate aceste lucruri domnul premier şi preşedinte de partid, doresc să-i dau o mână de ajutor şi să-l informez despre "realizările" preşedintelui Partidului Naţional Liberal în judeţul Giurgiu, acest baron local, Lucian Iliescu, trăgând, totodată, şi un semnal de alarmă, pentru că toate acestea se întâmplă la nici trei luni de când s-a schimbat partidul de guvernare.

Dragi colegi liberali, vreţi ca lucrurile să se îndrepte şi să meargă bine? Începeţi imediat curăţenia din interiorul curţii, şi apoi puteţi face curat şi în exteriorul ei, pentru că astfel puteţi avea autoritate morală, altfel totul este o poveste!

Rămâne însă de văzut dacă Partidul Naţional Liberal doreşte să facă cu adevărat politică sau se rezumă la o simplă poveste.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

O invit la microfon pe doamna Minodora Cliveti. Va urma domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán.

Doamna Minodora Cliveti:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aş vrea să vă spun câteva cuvinte la început despre Ziua internaţională a femeii.

Prima zi a femeii a fost sărbătorită în anul 1908. Consacrarea acestei zile ca eveniment internaţional a avut loc la 19 martie 1911, când s-a serbat pentru prima dată în Germania, Austria, Danemarca şi în alte câteva ţări europene.

Această zi a fost aleasă de către femeile din Germania deoarece amintea de data când regele Prusiei a promis mai multe reforme, printre care şi de a acorda drept de vot pentru femei, promisiune pe care nu a îndeplinit-o însă.

În anul 1975, declarat anul internaţional al femeii, Organizaţia Naţiunilor Unite a recunoscut oficial Ziua internaţională a femeii, stabilită la data de 8 martie. Acest an 2005 are o semnificaţie deosebită, deoarece între 28 februarie şi 11 martie, se desfăşoară la New York cea de-a 49-a sesiune a Comisiei pentru statutul femeilor, care-şi propune evaluarea progreselor internaţionale privind atingerea obiectivelor stabilite în urmă cu 10 ani, la cea de-a patra conferinţă mondială a femeilor, de la Beijing.

România s-a aliniat în ultima vreme acestor direcţii şi a ridicat problemele specifice femeilor şi mediului familial la rang de prioritate, atât în plan legislativ, cât şi în acţiunile pozitive.

Legea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi este în vigoare. Agenţia Naţională pentru egalitatea de şanse se organizează, iar Constituţia României garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea funcţiilor publice, civile şi militare.

Surprinzătoare apare în aceste condiţii decizia Ministerului Apărării Naţionale care va promova din acest an o cifră de şcolarizare separată pentru băieţi şi fete, în colegiile şi academiile militare.

Cu alte cuvinte, şansele vor fi mai egale pentru 240 de băieţi şi doar 60 de fete în colegiile militare, pentru 32 de băieţi, faţă de doar 5, la Academia forţelor terestre de la Sibiu, pentru 34 de băieţi, faţă de 7 fete, la Academia navală Constanţa.

Ne întrebăm: în situaţia în care se doreşte constituirea axei Bucureşti-Londra-Washington, când armata Statelor Unite ale Americii cuprinde nu mai puţin de 215.000 cadre militare active femei, iar între veteranii de război, 1,7 milioane sunt femei, care va fi mesajul României din punctul de vedere al egalităţii de şanse? Care va fi mesajul acelor românce care în prezent acţionează pe diferite fronturi militare, alături de colegii lor, bărbaţi?

Diminuând în mod drastic accesul femeilor la învăţământul militar, deoarece se motivează că la concursurile de admitere reuşesc mai multe fete decât băieţi, se barează accesul şi la un domeniu profesional bine plătit, aşa cum puţine sunt cele în care femeile fac tradiţional carieră.

Ne place sau nu, iată că de 8 martie, cadoul autorităţilor militare româneşti pentru femei este arhicunoscutul şi credeam noi expiratul "Femei, la cratiţă!"

"La mulţi ani!", dragi colege. Vă urez o primăvară frumoasă.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Becsek-Garda Dezsö-Kálmán. Va urma domnul Nicolae Popa.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnul preşedinte Traian Băsescu, în ultimele declaraţii privind etichetarea României ca ţară coruptă, a cerut nominalizarea corupţilor şi a cerut să se dea exemple concrete privind corupţia din România.

Domnule preşedinte, dosarele blocate în instituţiile abilitate ale statului sunt atât de numeroase încât este aproape imposibilă prezentarea mai largă a acestora.

Deci, Parlamentul României, împreună cu instituţiile de control ale statului au dovedit de mai multe ori prejudicierea fondului forestier naţional, începând cu anii 1995, cu zeci de miliarde de dolari, reprezentanţii mafiei lemnului erau şi se pare că sunt şi în prezent protejaţi de către organele Procuraturii.

Pentru aceste fraude dovedite, nimeni n-a fost tras la răspundere în faţa legii. Pentru a fi mai explicit, aş aminti despre muşamalizarea faptelor de corupţie în două dosare în care după numeroase intervenţii s-a ajuns la scoaterea de sub urmărire penală a principalilor reprezentanţi ai mafiei lemnului.

Astfel, în dosarul nr.72/2004, prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, domnul Szőcs Istvan a fost trimis în judecată, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută şi pedepsită de art.292 Cod penal.

Se pare că legea nu se aplică pentru toţi cetăţenii ţării, pentru că din răspunsul nr.2058 J, pe 2004, al fostului ministru al justiţiei, Cristian Diaconescu, se semnalează următoarele.

Prin Ordonanţa din 11 mai 2004, dosarul a fost restituit către Inspectoratul de poliţie judeţean Harghita, serviciul cercetări penale, în vederea completării actelor premergătoare, în cauză nefiind efectuate acte de cercetare privind aspectele constatate în raportul Gărzii Naţionale de Mediu.

În cuprinsul acestui raport înregistrat la Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA în ziua de 21 noiembrie 2003, se semnalează "...participarea personalului Ocolului silvic Gheorgheni şi a Direcţiei silvice Miercurea-Ciuc în firme cu activitate concurenţială, în raport cu Direcţia silvică şi se incriminează activitatea celor două asociaţii- pro silvA şi FSC România, ai căror membri sunt învinuiţi."

De ce nu a fost finalizată cercetarea penală începută şi urmărirea penală faţă de administratorii firmelor sau asociaţiilor amintite în răspunsul domnului ministru Cristian Diaconescu, pentru concurenţă neloială şi fals în declaraţii.

De ce s-a procedat la scoaterea de sub urmărirea penală a celor învinuiţi cu spălare de bani, în cazul asociaţiilor pro silvA, FSC România, şi a firmei "Compos Exim" SA, în dosarul amintit, dacă şi fostul ministru aminteşte de activitatea concurenţială a acestora cu direcţia silvică. De ce nu este respectată egalitatea în faţa legii? Situaţia este asemănătoare şi în dosarul nr.80/2004.

Pentru a fi mai explicit, aş cita răspunsul formulat de fostul prim-ministru al României, Adrian Năstase, la interpelarea mea din toamna anului 2004, răspunsul nr.511689 din 10 noiembrie 2004, unde se afirmă următoarele: "În dosarul nr.80/2004, al aceluiaşi parchet, organele de poliţie, în cadrul judeţului Harghita, au efectuat până în prezent acte de cercetare penală premergătoare urmăririi penale cu privire la aspectele sesizate de Garda Financiară Arad din cadrul autorităţii naţionale de control.

Aceste informaţii privesc modul de exploatare a masei lemnoase în perioada septembrie-octombrie 2003, de pe o suprafaţă de 450 de hectare de pe raza Ocolului silvic Gheorgheni, retrocedată vechilor proprietari.

În privinţa exploatării masei lemnoase rezultate din doborâturi de vânt, care a afectat 150 de hectare de pădure, comisarii Gărzii financiare Arad au estimat un prejudiciu de aproximativ 17 miliarde lei, reprezentând obligaţiile fiscale către bugetul statului, de la care s-au sustras contribuabilii, reprezentanţi ai asociaţiilor de proprietari de păduri private, din comuna Lăzarea, judeţul Harghita, precum şi de reprezentanţi ai Ocolului silvic Gheorgheni.

În această cauză penală, au vizat audierea a peste 200 de persoane şi verificarea activităţii a 11 societăţi comerciale care au achiziţionat cantităţi însemnate de material lemnos.

Tot ca urmare celor dispuse de organele de control, la data de 25 august 2004, s-au efectuat constatări de specialitate de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Harghita, care au ca obiect stabilirea existenţei efective a unui prejudiciu şi întinderii acestuia în sarcina contribuabililor."

În răspunsul fostului prim-ministru al României, mi se propune: "să lăsăm justiţia să-şi facă datoria".

Totuşi, sunt nevoit să pun întrebarea: de ce sunt trimişi oamenii săraci, fără sprijin politic, pentru furturi mici sau infracţiuni care nu reprezintă pericol social, într-un timp relativ scurt, în judecată, şi sunt condamnaţi la primele termene, iar în cazul mafioţilor, când statul a fost prejudiciat cu sume mari, cum ar fi şi cele 17 miliarde lei, la cercetări se lucrează ani de zile pentru a găsi soluţii pentru salvarea învinuiţilor.

Cum se poate ca, după doi ani de cercetări, începute în toamna anului 2003, mă refer la dosarul nr.80/2004, să fie dosarul să fie trimis la o altă direcţie a procuraturii, la Direcţia criminalităţii şi a fraudelor, care s-a înfiinţat la sfârşitul anului 2004, când fapta s-a dovedit în toamna anului 2003.

Oare respectarea termenelor nu este obligatorie pentru procurori?

Din aceste transferuri de competenţă, reiese clar că organele de cercetare penală nu şi-au făcut datoria şi astfel se caută diferite căi pentru salvarea, ocrotirea persoanelor implicate în mafia lemnului.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Nicolae Popa. Va urma domnul Mircia Giurgiu. Mai concentrat, vă rog, să prezentaţi declaraţiile.

Domnul Nicolae Popa a dispărut între timp.

Domnule Mircia Giurgiu, poftiţi.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

O să fiu foarte scurt şi o să mă refer doar la o adresă pe care am primit-o de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, care este pentru prima oară când confirmă faptul că la 28 noiembrie, la alegeri au avut loc nereguli şi se dau şi nume concrete, adrese şi infracţiunile comise.

Aşadar, cred că ar fi normal şi firesc ca Parlamentul României să ia o decizie prin care să facă tot ceea ce-i stă în putinţă pentru a afla adevărul în legătură cu alegerile din 28 noiembrie.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu şi pentru concizie.

Dau cuvântul domnului deputat Claudiu Pop. Va urma domnul Costache Mircea.

Domnii deputaţi Vasile Puşcaş şi Dan Dumitru Zamfirescu au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Claudiu Adrian Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă aflu astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă supune atenţiei pericolul social şi moral pe care îl reprezintă modificările propuse de Ministerul Muncii Legii nr.53/2003, respectivul Codul Muncii.

La fel ca în cazul cotei unice de impozitare, guvernul actual modifică o lege fără a lua în calcul efectele negative pe care le va produce actul respectiv şi, cel puţin la fel de grav, fără a consulta cu adevărat principala categorie afectată de schimbări, respectiv angajaţii români.

Prima modificare pe care aş dori să o supun atenţiei se referă la art.12, contractul colectiv de muncă. Guvernul susţine că este excesiv de restrictivă catalogarea contractelor individuale de muncă pe durată determinată drept excepţii, motiv pentru care propune abrogarea art.81, care stabileşte cazurile în care pot fi încheiate aceste contracte.

În schimb, ni se propune doar o simplă catalogare a contractului individual de muncă, pe durată nedeterminată şi determinată, sub motivul flexibilităţii la angajare şi adaptării la cerinţele vieţii economice. "Ţin să mulţumesc" specialiştilor care au elaborat această modificare. Aţi oferit patronilor un instrument de şantajare a angajaţilor, de abuzuri, totul datorită nesiguranţei locului de muncă pe care o are angajatul.

"Dacă angajatul îşi cere drepturile legale sau nu-mi îndeplineşte toate cerinţele, indiferent dacă sunt justificate sau nu, nu îi reînnoiesc contractul: am de unde alege."

Aceasta este, din păcate, mentalitatea majorităţii angajatorilor români. În România încă nu există respectul reciproc între patron şi salariat, iar salariaţii sunt de multe ori victimele abuzurilor. În loc să vegheze la respectarea drepturilor lor actuale, Guvernul consideră că salariaţii au prea multe. Nu angajaţii sunt vinovaţi, domnilor guvernanţi, de productivitatea scăzută din anumite sectoare de activitate, iar legiferarea unui regim care seamănă a sclavie nu va duce România în Europa secolului XXI.

Modificările propuse art.21, clauza de neconcurenţă, sunt motivate printr-o aliniere la legislaţiile europene, prin protejarea interesului de afaceri al angajatorilor şi reducerea mobilităţii muncii.

Piaţa forţei de muncă din România suferă de imobilitate, nu de mobilitate, stimaţi guvernanţi, legislaţia europeană este creată pentru un dinamism economic pe care noi, prin măsurile luate de Guvernul Adrian Năstase în perioada 2001-2004, am început să îl realizăm, lucru confirmat de obţinerea statutului de economie de piaţă funcţională.

Prin ceea ce aţi propus ca modificare la acest articol, îngrădiţi posibilitatea salariatului de a-şi găsi un loc de muncă după încheierea relaţiilor de muncă cu fostul patron.

Art.21 coroborat cu art.22 în forma prevăzută în modificare creează premise pentru blocarea oricărei iniţiative de înnoire şi perfecţionare a activităţii, eliminând din start noţiunile de dinamism, adaptabilitate, înnoire; lucruri care sunt fundamentale în dinamica forţei de muncă.

Cum puteţi propune această modificare când prin ea veţi anula pentru o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 2 ani posibilitatea ca oamenii să-şi exercite competenţa profesională? În esenţă, stimaţi guvernanţi, creiere care au gândit această măsură nu vor o concurenţă reală pe piaţa muncii. Nu vor ca patronii să fie obligaţi să aibă grijă de angajaţii lor care, nu-i aşa, în cazul unui tratament neadecvat, pot să opteze pentru o firmă concurentă. Desigur, un patron va susţine această modificare a legislaţiei muncii. El va putea spune oricând angajatului: "Poţi să pleci, oricum nu ai cum să te angajezi pe specializarea ta". Se pare că aţi uitat Constituţia României, stimaţi guvernanţi: legea fundamentală garantează dreptul la muncă pentru fiecare cetăţean român.

Privind durata maximă a timpului de muncă, art.31 alin.4 coroborat cu art.111 alin.1 în forma propusă spre modificare, creează premisele unui abuz din partea angajatorului prin rezilierea contractului de muncă pentru salariaţii aflaţi în perioada de probă, prin aplicarea art.61 lit.d), în forma propusă de dumneavoastră: "Salariatul nu mai are aptitudinile profesionale necesare îndeplinirii atribuţiilor corespunzătoare postului în care este încadrat."

Lucru uşor de realizat după ce aceştia au fost constrânşi să-şi desfăşoare activitatea conform art.117 alin.3 şi art.118 alin.2, introdus de dumneavoastră, şi ajunşi la limita rezistenţei fizice şi psihice din cauza orelor suplimentare.

Abrogarea art.128 privind normarea muncii, factor esenţial în stabilirea raportului dintre munca prestată şi retribuţia cuvenită, creează posibilitatea apariţiei unor dezechilibre majore în acest raport, net în avantajul angajatorului - "Muncă în plus, salariu la fel."

Se doreşte şi modificarea art.129 alin.1, sindicatele urmând a fi doar consultate în elaborarea normelor de muncă: acordul lor nu mai este necesar.

Modificările pe care le propuneţi articolului 152, în legătură cu obligativitatea cursurilor de formare profesională, nu au acoperire reală. Legea nr.76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, la capitolul IV, art.48 prevede asigurarea de către statul român, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, a unei sume reprezentând 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesională organizate pentru cel mult 20% din personalul angajat.

Însă tot această lege prevede un lucru care explică de ce este necesară modificarea art.152, şi mă refer aici la art.48 alin.4: "Angajatorii sunt obligaţi să menţină raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor participante la programul de pregătire profesională pentru care s-a acordat suma prevăzut la alin.1, cel puţin 3 ani de la data acordării sumei."

În privinţa abrogării art.247 aş dori să-i întreb pe stimabilii guvernanţi care va fi protecţia angajaţilor din orice sector de activitate şi la ce se vor raporta în cazul negocierii contractului colectiv de muncă, doar la salariul minim pe economie?

În discursul pe care l-a avut după câştigarea alegerilor, domnul preşedinte Băsescu a promis că va fi "Preşedintele tuturor românilor". Fie că dânsul a uitat să pomenească un mic aspect: "Preşedintele tuturor românilor care sunt patroni şi au bani", fie Guvernul pe care l-a impus prin şantaj şi maşinaţiuni a uitat că trebuie să guverneze pentru toate categoriile sociale.

Sloganul Alianţei P.N.L.-P.D. din campania electorală "Să trăiţi bine", ar trebui acum modificat în "Să trăim bine noi cei cu banii şi puterea".

V-aţi dezvăluit adevăratele intenţii, adevăratul program de guvernare: înfiinţarea a două clase sociale, cei foarte bogaţi, dar puţini, şi restul...

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu: Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Costache Mircea. Şi va urma, la a doua strigare, domnul Nicolae Popa.

Domnul Mircea Costache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

O să mă refer astăzi la eterna pantomimă care se joacă pe scena politică românească, referitor la măsurile promise şi neîntreprinse niciodată până la capăt, de asanare a societăţii româneşti, de reinstaurare a climatului legii.

Promisiunea electorală de introducere a cotei unice de impozitare de 16% s-a dovedit, deocamdată, ineficientă, lucru care a determinat Guvernul să mărească accizele, costul energiei, să născocească alte taxe şi impozite, care însumate tind să depăşească povara fiscală din vremea impozitării progresive.

Că se experimentează noi sisteme fiscale n-ar fi rău, dar ce ne facem cu cobaii. Până una alta, mai eficientă ar fi fost, cu siguranţă, cealaltă promisiune electorală, lupta cu "tanti corupţia".

Această tanti, însă se ţine aşa de tare, încât cine vrea să dea piept cu ea, cade în nas şi se lasă păgubaş. Păi, cum să nu fie ea, coana corupţia, atât de forţoasă şi de rezistentă la baloanele colorate şi la gulgutele electorale, când toţi aceia care s-au perindat pe la guvernare au îndopat-o cu toate bunătăţile şi au antrenat-o aşa de bine încât aproape că nu se face să devină dumnealor, dintr-o dată, chiar atât de nepoliticoşi şi de mitocani cu distinsa doamnă, care le-a zidit imperiile şi prosperitatea.

Oricum, noile taxe şi impozitele, şi măririle de accize, scumpirile energiei, gazului, carburanţilor, şi de aici scumpirea alimentelor, a tuturor produselor necesare traiului, nu vor putea umple toate găurile din buget, riscând să umple mai degrabă cimitirele cu români folosiţi ca material experimental în cei 15 ani de democraţie bolnavă de cleptomanie.

Prin urmare, v-a mai rămas, stimaţi guvernanţi, o singură soluţie, să le daţi crezare acelor experţi străini care spun că nicăieri în lume nu apar multimilionari în euro şi în dolari peste noapte, proprietari de vile, limuzine şi de conturi fabuloase, în ţară şi în străinătate, dintre-un tun, dintr-o ţeapă, dintr-o bancă devalizată, dintr-o fabrică vândută la fier vechi, din păduri defrişate, adică numai şi numai din combinaţii frauduloase. Să le daţi crezare şi să procedaţi în consecinţă, adică să-i rugaţi frumos pe toţi îmbogăţiţii de după Revoluţie, să doneze statului toate averile dobândite necinstit şi ca să fiţi convingători, daţi dumneavoastră exemplu personal, stabiliţi în şedinţă de guvern, suma car ar fi putut fi dobândită, cât de cât cinstit în condiţiile noastre, în perioada de după Revoluţie, de 50, de 100 de mii de euro, iar restul, înapoi, la proprietatea publică. Numai aşa veţi avea destui bani pentru o fiscalitate moderată, pentru pensii şi salarii normale, pentru dezvoltare rurală, modernizare urbană, pentru locuri de muncă, burse, cămine, locuinţe, în general pentru o viaţă socială normală şi pentru o viaţă politică normală.

Vi se pare greu? Dacă pentru unii necăjiţi atinşi de valul ucigaş "tsunami" s-au găsit oameni oneşti care să doneze ceva din puţinul lor, pentru românii loviţi de molima jafului post-decembrist nu se pot dona o parte din sumele furate? Ia faceţi, domnilor Tatulici, Turcescu şi ceilalţi, o emisiune maraton de vreo trei luni, în care toţi prăduitorii mai mari sau mai mici să doneze la fondul statului o parte din ce au strâns.

Să vedeţi cum devine dintr-o dată România una dintre cele mai civilizate ţări ale Europei unite. Dar, o să începeţi iar cu democraţia de junglă, pentru că, în mod sigur, bunurile publice vor ajunge, în timp record, tot în posesia aceloraşi "oameni de succes" care ne-au condus în ultimii 15 ani.

Rugaţi populaţia României să ia aminte şi să nu mai primească iar ţuică, fasole şi cârnaţi de la cleptocraţi. Un important personaj politic, încolţit de comisarii străini pe tema jafului de la noi, s-a dezvinovăţit spunând cu seninătate: "Nivelul înalt al corupţiei din ţara noastră este cauzat de faptul că la noi, în această perioadă, are loc un transfer de proprietate."

Eu l-am întrebat în mod oficial de la această tribună: a cui proprietate se transferă, către cine se transferă şi pe ce bază. Iar el, foarte ocupat să treacă de un miliard de euro avere personală, n-a venit la acest microfon să-mi răspundă, dar a continuat să dirijeze "transferul" transferându-şi numai lui şi a lor lui până când albastrul s-a făcut portocaliu. Şi dacă portocaliul va continua acest spectacol funest, mimând lupta cu "tanti corupţia" la televizor, şi umflarea conturilor proprii, situaţia va deveni probabil din nou albastră de tot, dacă nu cumva chiar roş-galben-albastră şi cu un vultur cruciat pe firmament, cu toate ingenioasele manevre de deturnare perpetuă a votului popular.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Popa Nicolae. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Mocanu.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

România se confruntă, în momentul de faţă, cu un fenomen economic foarte grav, care ar putea arunca economia în aer. Concret, este vorba de variabilitatea cursului de schimb valutar şi de slăbire a celor două valute, euro şi dolar, care afectează în mod distrugător activitatea tuturor firmelor ce derulează activităţi de export. Să nu uităm că acestea deţin o pondere de 50% din pib.

De ce s-a ajuns aici?

1.Greşeala fundamentală porneşte de la construcţia bugetului pe anul 2005, unde cursul de revenire al euro a fost stabilit la 42.500 lei.

Realizarea strategiei economico-financiare şi a relaţiilor contractuale, precum şi a planului de afaceri a avut în vedere acest curs de schimb. De precizat că acest curs de schimb leu-dolar sau leu-euro a fost convenit în urma punerii de acord între Ministerul Finanţelor Publice, Banca Naţională a României şi Institutul Naţional de Statistică.

Aici se ridică două probleme:

1.1. De ce s-a dat peste cap într-un interval extrem de scurt acest curs valutar, fără ca agenţii economici să fie avertizaţi de aceste derapaje economice?

1.2. De ce nu-şi asumă răspunderea Banca Naţională a României pentru greşeala de a nu fi prevăzut, la elaborarea bugetului pe anul 2005, un curs valutar cât mai aproape de realitate?

2. Cum se va face rectificarea bugetară, la ce curs de schimb, având în vedere diferenţa foarte mare între valoarea prevăzută în buget şi cea de astăzi?

3. Agenţii economici care au realizat pierderi imense, pe cine trebuie să tragă la răspundere în instanţă pentru falimentarea şi aruncarea lor în "cazanul datoriilor"?

În situaţia dată, noi credem că este necesară intervenţia Guvernului prin pârghii financiare care să atenueze aceste şocuri neprevăzute.

Solicităm Ministerului Finanţelor Publice, Băncii Naţionale a României, CNVM: asigurarea condiţiilor dezvoltării instrumentelor financiare derivate, popularizarea acestor instrumente de protejare împotriva riscului valutar, de asemenea, introducerea de instrumente stimulatorii care să contribuie la păstrarea capitalului străin în România pe o perioadă mai mare de un an.

Numai la nivelul judeţului Alba s-au pierdut peste 150 miliarde lei din activitatea de export, pierdere financiară imposibil de suportat pentru un judeţ de mărime medie.

Chiar dacă avem economie de piaţă, în nici o ţară din lume nu s-au constatat asemenea fenomene economice necontrolate, cu şocuri atât de greu de suportat de către agenţii economici de pe piaţă. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Vasile Mocanu. Va urma domnul deputat Sandor Tamas.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Înainte de toate, "LA MULŢI ANI!" pentru toate doamnele şi domnişoarele din România.

Declaraţia mea de astăzi este intitulată: "Integrare fără ţărani?"

Politica a însemnat întotdeauna înţelegerea realităţii. Întrebare: Cât de bine înţeleg realitatea românească, din acest moment, noii guvernanţi?

Până în 2004, România a realizat paşi uriaşi privind integrarea în Uniunea Europeană. Eforturile s-au făcut de ambele părţi: şi de către Guvern, şi mai ales de către populaţie. Dar interesele populaţiei nu au fost sacrificate în nici un fel. Dimpotrivă, în ultimii ani, am asistat la creşterea vizibilă a nivelului de trai al tuturor românilor, fie ei de la oraş, fie de la ţară.

Acum, li se transmite oamenilor mesajul că integrarea în Uniunea Europeană s-ar putea transforma într-un şoc, dacă nu sunt suficient de pregătiţi. Integrarea, se spune, a devenit în proporţie de 95% o afacere românească. De acord, dar să nu confundăm planurile, să nu ne facem că nu înţelegem realitatea.

Noi credem că este încă de datoria Guvernului să-i pregătească pe oameni. Nu aruncaţi toată povara integrării pe umerii populaţiei! Gândiţi-vă la locuitorii satelor. Au, în continuare, nevoie de ajutorul nostru, iar acest ajutor trebuie să însemne o strategie coerentă de dezvoltare a agriculturii şi sprijin financiar, adică subvenţii; pentru seminţe, material săditor, material seminal; pentru produsele agricole de bază introduse în circuitul comercial; pentru culturile deficitare; pentru prime de asigurare la plata despăgubirilor în caz de calamităţi naturale; pentru tratamentele antiepizootice de supraveghere, profilaxie şi combaterea bolilor la animale; pentru lucrările de amenajare a pădurilor private; pentru transformarea gospodăriilor ţărăneşti în ferme agricole familiale cu caracter comercial etc. - PROGRAM PSD 2005 - 2008.

Există bani la buget, există bunăvoinţă din partea ţăranilor. Arătaţi-le doar încotro să meargă. Vor şti să aplice bunul simţ la lucrurile mari. Această largă categorie de români (peste 40% din populaţia ţării) are încă nevoie de sprijin. Nu vă răzbunaţi pe ţărani pentru că au votat cu Partidul Social Democrat. În caz contrar, ne vom confrunta cu o situaţie dramatică. Vom intra în Uniunea Europeană, dar fără ţărani. Asta înseamnă că, pe undeva, pe drumul spre Uniunea Europeană ne-am pierdut o parte din suflet, cea mai frumoasă!

De aceea, fiţi foarte atenţi când vorbiţi despre ţărani şi despre agricultură. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul Sandor Tamas. Va urma domnul deputat Petru Călian.

Domnul Tamas Sandor:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Înainte de toate, vreau să urez "LA MULŢI ANI" doamnelor şi domnişoarelor din Camera Deputaţilor. Totodată, vă doresc nu numai o zi frumoasă, ci şi o primăvară frumoasă.

Domnule preşedinte,

Cu această ocazie, aş vrea să prezint un apel formulat de Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Covasna şi de Asociaţia Întreprinzătorilor Mici şi Mijlocii "COVASNA ASIMCOV".

Conducerile Camerei de Comerţ şi Industrie şi a ASIMCOV, urmare a solicitărilor şi semnalelor transmise de membrii celor două asociaţii, a firmelor exportatoare privind impactul deosebit de negativ al evoluţiei de schimb euro-leu, în perioada parcursă din acest an, au convocat o reuniune dedicată problematicii exporturilor din judeţ.

La reuniune au participat principalele firme exportatoare din judeţ şi totodată o serie de firme şi-au exprimat punctul de vedere prin chestionarele lansate de cele două asociaţii.

Problemele principale evidenţiate, aş vrea să vi le evidenţiez şi dumneavoastră: oscilaţiile foarte mari, într-o perioadă relativ scurtă, a cursului euro-leu nu pot fi acoperite de nici o firmă prin creşterea preţurilor obţinute la contractările externe. Lipsa de predictibilitate a raportului de schimb nu poate fi soluţionată pe termen scurt de întreprinderile mici şi mijlocii.

În judeţul Covasna, gravitatea efectelor este amplificată de consecinţele nefaste ale unui proces de privatizare nereuşit a industriei constructoare de maşini, industrie orizontală, a celei din Braşov în principal. Întreprinderile exportatoare din judeţ se regăsesc în proporţie de peste 90% în industria confecţiilor şi cea de prelucrare a lemnului.

În aceste condiţii, marja medie de profit realizată nu este în măsură să acopere deprecierea de peste 11% a cursului euro-leu. Majoritatea firmelor exportatoare au apelat în acelaşi timp la credite pentru investiţii pentru utilaje şi tehnologii, în vederea menţinerii competitivităţii, credite a căror dobândă depăşeşte sensibil nivelul celor care se practică pe pieţele europene.

Având în vedere efectele economice previzibile, majoritatea firmelor au subliniat riscul închiderii acestor firme, disponibilizării unui număr de peste 10.000 de angajaţi.

În baza evaluării situaţiei, a discuţiilor purtate de asociaţiile reprezentative ale oamenilor de afaceri, exportatorilor din judeţul Covasna se solicită analiza într-un termen cât mai scurt de către Guvern şi Parlament a efectelor economice şi sociale generate de deprecierea accentuată şi relativ bruscă a cursului de schimb euro-leu.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Conducerile celor două asociaţii, participanţi la dezbateri, şi-au exprimat convingerea că Parlamentul, Guvernul şi Banca Naţională a României au capacitatea de a gestiona această criză şi se vor găsi soluţii reale pentru menţinerea şi promovarea exporturilor, menţinerea şi dezvoltarea locurilor de muncă generate de industria exportatoare a ţării.

Totodată, depun în original, pentru procesul-verbal al şedinţei, o notă apel semnată de conducerile celor două asociaţii. Vă mulţumesc respectuos pentru atenţia acordată.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Petru Călian. Va urma domnul Emil Radu Moldovan.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Alegerile anticipate, un semn al neputinţei de care dă dovadă actuala putere".

Poporul român aşteaptă cu nerăbdare ca promisiunile făcute de partidele politice aflate la guvernare, în perioada campaniei electorale, să se concretizeze măcar parţial, astfel încât sărăcia, şomajul, nesiguranţa zilei de mâine, precum şi actele de corupţie să fie diminuate drastic.

Deşi au trecut peste 100 de zile de la alegeri, schimbarea cu faţa umană pe care o altă convenţie, dar cu aceeaşi pălărie a promis că se va produce, rămâne doar o păcăleală, chiar mai devreme de 1 aprilie.

În perioada care a trecut, cei aflaţi la putere au considerat că prioritatea absolută constă în onorarea promisiunilor făcute celor care sunt înregimentaţi politic sau simpatizează cu partidele aflate la guvernare, promovându-i pe diverse funcţii, chiar dacă pregătirea profesională, precum şi gradul de competenţă sunt total necorespunzătoare.

Pornindu-se de la această goană după funcţii, au început să apară şi înţelegerile din interiorul Coaliţiei aflate la putere, culminând cu cele din interiorul Alianţei "Dreptate şi Adevăr".

Datorită aspectelor menţionate mai sus, dar şi a altor motive necunoscute încă, Partidul Democrat insistă asupra necesităţii alegerilor anticipate, care să aibă loc în acest an.

Atragem atenţia actualilor guvernanţi că principalele priorităţi pentru ei, dacă respectă poporul român, trebuie să fie următoarele:

1.combaterea corupţiei;

2.eficientizarea economiei româneşti;

3.creşterea standardului de viaţă;

4.integrarea în structurile europene.

Alegerile anticipate ar pune în pericol principalele obiective interne, precum şi toate aspiraţiile europene.

În consecinţă, le solicităm celor aflaţi la putere să acorde respectul cuvenit cetăţenilor români şi să nu pună în pericol integrarea în structurile europene, deoarece un eşec atât de mare ar compromite definitiv naţiunea română.

Şi, în încheiere, pentru că mai am câteva secunde la dispoziţie, pentru mine este o zi specială astăzi, aşa cum este pentru toate femeile din lume, de aceea mi-am permis, pentru că sunt poet, de Crăciun, de Revelion şi de 8 Martie, ca astăzi să compun un scurt aforism, care se numeşte "Închinăciune":

De 8 Martie îngerii coboară pe pământ,

Îşi potolesc setea cu roua de pe flori şi apoi se închină,

Iar eu, muritor, mă închin în faţa ta, Femeie.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Emil Radu Moldovan. Va urma domnul deputat Dan Grigore.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este: "S-a instalat teroarea în administrarea judeţului Bistriţa-Năsăud".

Ceea ce o să vă prezint în rândurile ce urmează, vă va convinge cu siguranţă că titlul pe care l-am ales nu reprezintă o licenţă jurnalistică, ci cruda realitate care s-a instalat în administrarea judeţului după învestirea Guvernului Alianţei "Igen+PUR".

După ce au eşuat în tentativa de a forma o majoritate în Consiliul judeţean din Bistriţa-Năsăud şi în acest mod să poată să-şi adjudece funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte ai Consiliului judeţean, a început nu numai pentru consilierii majoritari, dar şi pentru electorat, pentru cetăţenii judeţului, un spectacol tragi-comic. În judeţ, aşa ceva nu s-a mai petrecut în cei 15 ani ce au trecut de la Revoluţia din Decembrie 1989.

Cu o ură de-a dreptul de speriat, consilierii Alianţei "Dezastru şi Anarhie" au început o prigoană demnă de anii de tristă amintire '50 asupra preşedintelui Consiliului judeţean, Gheorghe Marinescu, spre a-l determina să demisioneze şi să lase fotoliul unuia dintre cei doi dirijori ai întregii mascarade: preşedintele liberal Sabin Ilieş şi vicepreşedintele pedist Ioan Andreică.

A început presiunea asupra unor consilieri mai slabi de înger, pentru a-i determina să treacă de partea lor, în vederea constituirii unei majorităţi în consiliul judeţean. N-au reuşit timp de şapte luni acest lucru şi pentru că nu au reuşit, au refuzat să colaboreze în conducerea Consiliului judeţean. Nu au intrat în comisiile de specialitate. Au boicotat adoptarea unor hotărâri, au desfăşurat o campanie de denigrare permanentă a preşedintelui şi a aparatului Consiliului judeţean, a cărui activitate a fost sistematic ponegrită, spre a induce în opinia publică convingerea că întreaga activitate a acestui consiliu s-a desfăşurat cu încălcări flagrante ale legislaţiei în vigoare.

La începutul lunii februarie a.c., au reuşit să aducă alături de ei, prin presiuni, alţi doi consilieri şi să formeze o altă majoritate în Consiliul judeţean. Din acel moment, a început un adevărat calvar. Au început să modifice componenţa unor AGA şi consilii de administraţie, trocul pentru împărţirea posturilor de conducere la serviciile deconcentrate din judeţ, dar şi alte acţiuni, care am putea spune că au blocat activitatea acestor instituţii şi unităţi economice.

Motivul acestor acţiuni este unul singur: satisfacerea clientelei politice. şi nici măcar nu se feresc să le enunţe public în expunerile de motive la proiectele de hotărâri pe care le-au prezentat pentru aceste schimbări în Consiliul judeţean, schimbarea unor directori de servicii deconcentrate, desemnarea reprezentanţilor partidelor aflate la guvernare pe criterii politice şi nu pe competenţă, pregătire profesională şi experienţă managerială.

În culpă direct, am spune noi, este prefectul Ioan Silaghi, care încurajează forţările pe care le fac cei doi mari mahări judeţeni ai Alianţei D.A. Ba, mai mult, se dispun controale asupra activităţii preşedintelui Gheorghe Marinescu şi a aparatului Consiliului judeţean, care este ţinut într-o tensiune permanentă, ce nu poate duce la performanţă în activitatea administrativă.

În cel priveşte pe preşedintele Consiliului judeţean, se fac presiuni permanente, atât asupra lui, cât şi a familiei acestuia. Se încearcă, prin orice mijloace de tip fascisto-stalinist, să-l descurajeze, doar, doar şi-o da demisia, spre a face loc liderului liberal, Sabin Ilieş, care a rămas săracul, vorba lui Nenea Iancu, "fără colegzi".

Pe unii şefi ai serviciilor deconcentrate, perfectul a încercat să-i determine să accepte schimbarea din funcţii în alte funcţii, dar intenţia lui a fost retezată scurt de liderul democrat, cu verdictul molotovist "radem tot". În presa locală, la una dintre conferinţele liderilor Alianţei, au apărut următoarele declaraţii, cu ghilimelele de rigoare: "Cine, Botiş, de la Agenţia judeţeană de ocupare şi formare profesională? Cum să rămână ăsta? Nu-i pesedist? Afară! Cine, Mureşan de la Mediu? Tot pesedist. Zboară!

Aceasta este atmosfera pe care liderii judeţeni ai Alianţei au instalat-o în judeţul Bistriţa-Năsăud, făcând pentru aceasta tot ce le stă în putinţă, inclusiv discreditarea unor oameni de bună credinţă, adevăraţi profesionişti din aparatul Consiliului judeţean, ai serviciilor deconcentrate, negând tot ce s-a făcut bun în judeţ, dar neasumându-şi responsabilitatea pentru faptele lor.

Considerăm că tot ceea ce se va întreprinde în aceşti ani trebuie subordonat integrării României în Uniunea Europeană, aşezării administraţiei şi celorlalte componente ale vieţii economico-sociale pe baze solide, şi nu pe suspiciuni şi vrajbă semănată de jos şi până sus.

Actualii guvernanţi, inclusiv liderii autorităţilor politice şi administrative locale şi judeţene să nu uite dictonul: "Cine seamănă vânt, culege furtună".

V-aş ruga să-mi permiteţi, domnule preşedinte, în încheiere, să urez şi eu, de aici, de la tribuna Parlamentului, tuturor colegelor noastre şi femeilor din România "LA MULŢI ANI" şi împlinirea tuturor dorinţelor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Dan Grigore. Va urma domnul deputat Aurel Vlădoiu.

Mai avem trei înscrişi şi finalizăm.

Domnul Dan Grigore:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Feudalii democraţiei".

O nefericită tradiţie, instaurată şi perpetuată de toate partidele care s-au aflat la guvernare în ultimii 15 ani, a impus un principiu nociv în administraţia publică. Partidul care câştigă puterea ia tot, dar absolut tot.

O dată la patru ani, administraţia publică locală şi centrală este afectată de un exod masiv. Toţi funcţionarii fostei guvernări sunt înlocuiţi de cei ai guvernării prezente. Acest ritual nu ţine seama de capacitatea profesională a celor care vin şi a celor care pleacă, apartenenţa politică fiind unicul criteriu care contează: "Pleacă ai lor şi vin ai noştri".

Din cauza veritabilei transhumanţe politice, administraţia publică rămâne ineficientă, supradimensionată, arogantă şi acut birocratizată.

Alianţa PNL-PD a câştigat alegerile, aşa cum le-a câştigat, promiţând electoratului că va renunţa la aceste deprinderi, însă entuziasmul preelectoral a fost înlocuit de cinismul postelectoral. În cele două luni care au trecut de la instalarea actualului Guvern, au avut loc schimbări masive în rândul funcţionarilor publici.

La nivelul judeţului Ialomiţa, al cărui electorat mi-a acordat încrederea şi votul său, politizarea administraţiei publice a devenit prioritatea absolută a reprezentanţilor actualei guvernări. Aşa cum corect a observat şi mass-media locală, liderii PD şi PNL îşi încalcă flagrant promisiunile electorale şi îşi impun clientela politică la conducerea direcţiilor descentralizate.

Este posibil ca persoanele demise să nu fi fost competente, însă firesc ar fi fost să li se acorde răgazul pentru a-şi demonstra abilităţile. Pesedizarea a fost înlocuită cu pedizare, penelizare, cu impunerea abuzivă a algoritmului politic.

De altfel, doamna Maria Petre, senator PD, preşedintele Filialei judeţene Ialomiţa a Partidului Democrat, a recunoscut direct politica de epurări politice. Ziarul "Gazeta de sud-est" a publicat marţi, 22 februarie a.c., o discuţie între doamna Maria Petre şi domnul Mihai Enciu, editorialistul gazetei. Cu acest prilej, liderul democrat admite politizarea administraţiei locale, afirmând: "Există o întreagă clasă politică a cărei abordare este greşită şi... mi-aş dori foarte mult să nu facem ce facem acum".

Amintesc doamnei Maria Petre şi tuturor colegilor săi de guvernare că politizarea administraţiei publice este o fatalitate pe care o regretăm, dar o admitem.

Politizarea administraţiei publice reprezintă un act deliberat, un abuz, o încălcare flagrantă a statutului funcţionarului public şi a raporturilor legale de muncă.

Dacă doamna Maria Petre ar dori să facă mai mult, ar putea face. Se poate opune tranşant politizării. Poate încerca să schimbe cutumele politice nocive, perpetuate de formaţiunile politice aflate la guvernare, iar în ultimă instanţă poate demisiona din partidul care are abordări greşite. Mă tem că doamna senator nu va acţiona astfel.

Ajunşi la guvernare, cei mai mulţi dintre politicienii români consideră că, în definitiv, vor egalitate, dar nu pentru toţi. Statul român le devine feudă, Opoziţia şi mass-media vasali.

Principiile generoase, litera şi spiritul legii sunt anulate de interesele personale sau de grup. În democraţia exotică din România, interesul naţional a devenit doar un artificiu demagogic, invocat o dată la patru ani.

Dincolo de orice dispute şi rivalităţi politice, România are nevoie de o administraţie profesionistă şi eficientă. În negocierile cu Uniunea Europeană, reforma în administraţie a reprezentat întotdeauna un punct nevralgic. Ar fi timpul ca actuala guvernare să-şi depăşească miopia politică, să vadă şi să acţioneze şi dincolo de interesele de partid. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Aurel Vlădoiu.

Va urma domnul deputat Traian Dobre. În final, o doamnă va avea onoarea să închidă şedinţa noastră.

Domnul Aurel Vlădoiu:

Domnule preşedinte,

Vreau să urez astăzi doamnelor şi domnişoarelor "LA MULŢI ANI!" şi o primăvară fericită.

În interpelarea mea, vreau să mă opresc la o veste, care, în ultima perioadă, a bulversat întreaga viaţă din România, politică, economică, chiar pe toţi ne-a bulversat, Parlament, Guvern, Administraţia publică: pregătirea unui nou scrutin electoral, cu care suntem ameninţaţi, ba în iunie, ba în septembrie, scrutin capabil să determine, cum a şi început, temperarea activităţii noilor aleşi, care nici nu s-au instalat bine în scaunele lor şi sunt puşi în situaţia să se gândească la strângerea de pe acum a bagajelor.

Cine mai are chef de muncă, cine mai are o cât de cât firavă perspectivă a activităţii lui, cine îşi mai poate asuma, în astfel de condiţii, un program serios de o oarecare durată, pe care cu bună-credinţă, să-l poată duce la bun sfârşit?!

Întrebarea mea este şi trebuie să recunoaştem că şi dumneavoastră v-aţi pus-o: cine are interesul şi de ce să amendeze astăzi munca unui guvern, a unei societăţi întregi, exact în clipa în care ţara are nevoie acum de capacitatea de angajare a Parlamentului, a Guvernului, a administraţiei de stat, pentru a împlini exemplar programul procesului de integrare europeană?

O astfel de angajare majoră, responsabilă la nivel naţional, presupune neapărat stabilitate, perspectivă şi solidaritate. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Traian Dobre. Va urma doamna Monica Iacob Ridzi.

Domnul Traian Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinse doamne,

Stimaţi colegi,

În fiecare primăvară ne simţim mai buni. Pe 1 Martie, descoperim că ne salutăm cu mai multă bucurie decât de obicei. Pe 8 Martie ne oprim o clipă din treburile cotidiene şi privim în jur. Atunci redescoperim cu uimire femeia.

Anatole France spunea că femeia este marea educatoare a bărbatului. Ea îl învaţă să practice câteva virtuţi încântătoare ca: politeţea, discreţia şi mândria, aceea care se fereşte să fie inoportună. câtorva ea le arată cum pot să placă şi tuturora, arta folositoare să nu displacă.

De la ea învăţăm că societatea este mult mai complexă şi de o alcătuire mai delicată decât se crede de obicei în cafenelele politice. Lângă ea ne pătrundem bine de gândul că visele sentimentului şi fantomele credinţei sunt invincibile şi că, îndeobşte, nu raţiunea este aceea care-i guvernează pe oameni, ci iubirea.

Mamă, soţie, fiică, prietenă ori iubită, femeia este întotdeauna lângă noi. Este lumina care călăuzeşte bărbatul, este simbolul bunăvoinţei şi al frumuseţii. Este o ediţie de lux a umanităţii. Un gest de-al ei face, uneori, cât o istorie. O vorbă de-a ei poate însemna mai mult decât o tonă de înţelepciune. Un zâmbet de-al ei valorează întotdeauna cât o comoară.

Scriitorii i-au închinat tomuri întregi, poeţii au cântat-o în versuri, muzicienii i-au dedicat cele mai frumoase compoziţii. Şi, totuşi, ai impresia că nu s-a spus destul despre femeie. Poate că este de vină taina care rămâne mereu o parte inseparabilă a fiinţei ei. Enigmatică, femeia nu uită niciodată să ne fie alături. Ca să ne facă pe plac, ea s-a supus propriilor noastre capricii. A fost femeia-bibelou sau a fost femeia-obiect.

Astăzi se poartă femeia cu capul pe umeri. De multe ori se trezeşte mai devreme decât noi şi se culcă mai târziu decât toţi. Şi asta pentru a găsi timp să le facă pe toate; pentru a găsi destul timp să fie mamă, soţie, fiică, prietenă sau iubită.

Aşadar, de ce trebuie să ne iubim femeile? Pentru că rămân întotdeauna femei şi ne înţeleg de fiecare dată. Şi nu trebuie să ne aducem aminte de acest lucru doar pe 8 Martie. "LA MULŢI ANI!".

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Am început şedinţa noastră cu o doamnă. O finalizăm tot cu o doamnă.

O invit la microfon pe doamna Monica Iacob.

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În ziua sărbătorii de 8 Martie, am găsit potrivit să formulez câteva aserţiuni despre rolul femeii în politica timpurilor noastre.

Patriarhatul, conducerea eminamente masculină a societăţii omeneşti, s-a pierdut în noaptea istoriei. Emanciparea femeii nu mai este un deziderat, a devenit o certitudine.

Chiar dacă statul modern este o instituţie laică, nu putem uita că Dumnezeu a orânduit lumea în mod armonios: câţi bărbaţi, atâtea femei. Dacă această proporţie reprezintă expresia voinţei divine, este bine ca ea să se păstreze - pe cât posibil - şi în structurile puterii de stat. Multe ţări europene s-au apropiat de această performanţă. Este suficient să ne uităm la Parlamentul Portugaliei sau la Guvernul Suediei.

Deşi se află la porţile Orientului, România a dovedit şi în această privinţă vocaţia sa europeană. După Revoluţia din Decembrie, ponderea femeilor în politica noastră a crescut simţitor, chiar dacă nu a atins încă standardele Uniunii Europene. Numărul doamnelor din forul legislativ a sporit, femeile se găsesc în fruntea unor importante ministere; numeroase femei conduc direcţii deconcentrate din judeţele ţării. A apărut şi femeia-prefect.

Iată de ce doresc tocmai de 8 Martie să mulţumesc bărbaţilor pentru atitudinea lor înţelegătoare, pentru gestul cavaleresc de a face loc femeilor acolo unde se discută treburile ţării. Mă bucur că s-a înţeles ceea ce foarte plastic afirma un scriitor român, şi anume: "Femeia este forţa motrice a vieţii, bărbatul este doar cheia de contact".

Sper din tot sufletul ca acest proces de promovare a femeii să continue şi pe viitor. El dă măsură democratizării societăţii noastre, modernităţii statului român. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

La toate urările care s-au spus de la acest microfon nu pot decât să alătur şi eu un gând curat şi să urez doamnelor şi fetelor noastre din întreaga ţară o zi de excepţie.

Vă mulţumesc pentru participare.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Florin Iordache:

Incompetenţa Guvernului acoperită de alegerile anticipate

Tema alegerilor anticipate, atât de mult vehiculată de Preşedintele Traian Băsescu, a fost preluată şi de liderii Alianţei PNL-PD.

Se invocă imposibilitatea guvernării, fără a preciza că au trecut prin Parlament toate proiectele de lege înaintate.

PSD, la învestirea Guvernului Tăriceanu, a anunţat că va susţine toate legile necesare în procesul integrării europene. Însă aceste legi întârzie să apară, ca şi altele, care pot asigura o bună gestionare a problemelor României.

Impresia pe care o transmitem acum este că avem un guvern fragil şi instabil.

În aceste condiţii, reprezentanţii Uniunii Europene pot hotărî momentul semnării Tratatului de aderare până când România are un guvern care ştie şi poate să facă faţă problemelor cu care se va confrunta ţara noastră în perioada următoare.

Domnul Mihai Dumitriu:

Declaraţia politică intitulată "Ţara lui Impozit Vodă".

Programul economic de preaderare transmis Comisiei Europene, care cuprinde măsurile ce trebuie luate în următorii doi ani, era ştiut de experţii Alianţei D.A. înainte de a-şi asuma guvernarea.

A promite relaxare fiscală pe toată linia, când se ştia că România trebuia să înceapă punerea în practică, punct cu punct, a angajamentelor luate faţă de Uniunea Europeană este cel puţin o formă de semiipocrizie.

Cota unică de impozitare de 16%, care avantajează pe cei cu venituri foarte mari, deoarece pentru ei impozitele au scăzut de la 38% la 16%, îşi cere tributul:

• introducerea de noi taxe,
• majorări de impozite,
• accize tot mai mari,
• creşteri de preţ la energie,
• măriri ale bazei de impozitare.

În mediul rural, unde trăiesc majoritatea celor săraci, va începe impozitarea terenurilor agricole, a veniturilor, fiscalizarea mediului rural, cota 16%, în condiţiile când preţurile produselor agricole sunt în derizoriu: 2000-3000 lei/kg pentru porumb, 6000-7000 lei/litru pentru lapte.

Gândindu-se cum să-şi rotunjească averile, guvernanţii:

• introduc noi accize la electricitate, gaze naturale, păcură, petrol;
• elimină scutirile de TVA pentru medicamente;
• introduc un regim special de TVA pentru gospodăriile agricole individuale;
• introduc TVA pentru vânzarea de licenţe de filme, drepturi de difuzare, pentru activitatea de cercetare - dezvoltare;
• elimină scutirile cu drept de deducere a construcţiilor de biserici.

Pe lângă introducerile de TVA, bietul popor român va avea parte şi de o primă tranşă de scumpiri, ce se va pune în practică la 1 aprilie 2005.

Benzina se va scumpi cu peste 2.000 lei/litru, iar motorina cu peste 1.000 lei/litru. Preţul alcoolului va creşte cu 20%.

Cu toate că cei de la guvernare au crescut preţurile la electricitate şi gaze naturale cu 5% de la 1 ianuarie 2005, o vor face din nou, începând cu 1 aprilie 2005, astfel:

• gaze naturale cu 20-25%,
• energia electrică cu 2,5%,
• energia termică cu 20%,

Măsurile de mai sus au ca efect creşterea preţului pâinii cu sume cuprinse între 500-1.000 lei/bucata.

Tot cu 1 aprilie vor fi taxate înzecit (10%) dobânzile bancare pentru depozitele rezidenţilor şi câştigurile la bursă.

De asemenea, tranzacţiile imobiliare şi veniturile agricole vor fi taxate cu 16%.

Cine sunt beneficiarii acestor măsuri din programul "Să trăiţi bine!" elaborat şi pus în practică de Alianţa D.A.?

Oricum, nu cei mulţi, care trudesc greu pentru a-şi procura cele esenţiale traiului: pâinea, energia electrică, căldura, medicamentele etc.

Domnul Romeo Marius Raicu:

Declaraţie politică privind "Strategii în domeniul tineretului".

Tinerii reprezintă atât un izvor nesecat de resurse umane pentru dezvoltarea societăţii, cât şi un factor deosebit de important în schimbarea socială, în dezvoltarea economică şi în inovarea tehnologică.

Tinerii reprezintă agenţii, beneficiarii dar şi victimele schimbării majore din cadrul unei societăţi. Pentru a nu se confrunta - aşa cum se întâmplă în general cu situaţia paradoxală - cu încercarea dificilă de a se integra într-un sistem existent sau de a schimba acel sistem prin forţa tinereţii, noi, cei care avem responsabilitatea votului primit şi de la tineri, trebuie să-i sprijinim, prin politicile naţionale de tineret, care trebuie să devină priorităţi naţionale.

În cadrul Strategiei de Securitate Naţională a României, la capitolul "principalii factori de risc la adresa securităţii naţionale" este şi emigrarea specialiştilor tineri din diferite domenii de vârf, fenomen ce afectează potenţialul de dezvoltare al societăţii româneşti.

Problemele securităţii sociale constau şi în starea de insecuritate individuală, declinul demografic şi fragilizarea stării de sănătate a populaţiei, emigrarea tineretului instruit şi superdotat.

De aceea, politica în domeniul securităţii sociale ar trebui să vizeze toate aceste aspecte, cu un accent deosebit pe consolidarea dialogului şi a solidarităţii sociale, ocuparea forţei de muncă în concordanţă cu orientările UE, diminuarea şomajului şi asigurarea unei protecţii sociale reale a tinerilor şi a şomerilor, sprijinirea şi întărirea familiei, ca entitate socială fundamentală.

Un demers deosebit în domeniul tineretului a fost făcut de către Open Society Institute, care va lansa în cadrul programului său internaţional de sprijin al educaţiei superioare a burselor dedicate studenţilor talentaţi care, după ce au studiat în străinătate, vor să ocupe poziţii universitate şi să urmeze cariere academice în ţările din care provin. În sprijinul acestui gen de iniţiativă, Guvernul României trebuie să găsească soluţii şi pârghii de susţinere. Trebuie să creăm un cadru propice dezvoltării tineretului şi să le oferim toate şansele să se afirme, atât ca indivizi, cât şi ca participanţi activi în cadrul societăţii.

Domnul Petru Tărniceru:

Am fost unul dintre contribuabilii care au acceptat argumentele Guvernului privind introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor. De fapt, argumentul decisiv a fost acela că toţi contribuabilii au de câştigat prin existenţa unei singure cote de impozitare, completarea "golului" de venituri preconizat în bugetul general consolidat urmând a fi făcută din încasarea unei părţi din arieratele bugetare, din aducerea la suprafaţă a unui segment din aşa-zisa "economie neagră", şi nu în ultimul rând, din averile provenite din evaziune fiscală şi nenumăratele acte de corupţie înregistrate.

După două luni, realitatea arată că introducerea cotei unice de impozitare a fost un pas forţat, nu greşit, nepregătit temeinic, neînsoţit de un pachet legislativ privitor la corupţie, evaziune fiscală, muncă la negru şi neachitarea în termenele legale a obligaţiilor fiscale. După două luni, oricine poate constata că acest guvern se bâlbâie, pierde din încrederea cetăţenilor şi face gafe, ca să nu le spun altfel. Spun asta pentru că Guvernul, prin vocea domnului prim-ministru, speră a umple bugetul din impozitarea veniturilor din meditaţii. Alte venituri pe care Guvernul urmează, deja, să le impoziteze sunt cele realizate din tranzacţiile imobiliare, fapt ce va conduce, cu siguranţă, la creşterea preţului locuinţelor şi la imposibilitatea tinerilor de a mai spera la o casă.

Dacă mărirea accizelor la ţigări şi alcool poate fi acceptată, nu acelaşi lucru se poate spune despre mărirea accizelor la produsele petroliere pentru că, deja, preţul acestora este la nivelul ţărilor europene. Despre introducerea unor accize la energia electrică cred că este o măsură abuzivă şi inacceptabilă. Dublarea cotei de impozitare a veniturilor microîntreprinderilor a produs nemulţumirea acestor contribuabili, o mare parte solicitând să devină plătitori de impozit pe profit. Toate aceste măsuri şi intenţii ale Guvernului nu au fost pomenite la momentul introducerii cotei unice de impozitare a veniturilor, în acest moment ele fiind total împovărătoare pentru cetăţenii cu venituri mici şi foarte mici. Iarna nu a trecut, iar primăvara nu va dezgheţa altceva decât proteste vehemente, dar absolut normale, la adresa Guvernului.

În acest moment, promisiunea de a scoate sărăcia din România, făcută de preşedintele României, nu mai poate fi considerată nici măcar speranţă. Speranţă rămâne promisiunea că fenomenul corupţiei va fi stopat. Ne dorim să nu moară speranţa!

Domnul Ion Mocioalcă:

Preşedintele Traian Băsescu a oferit repetate asigurări că Tratatul de aderare la UE va fi semnat pe 25 aprilie. El spunea că România "îşi face treaba" şi că va semna Tratatul de aderare la Uniunea Europeană la data stabilită. Auzim însă că gruparea conservatoare din Parlamentul European cere blocarea aderării României la Uniunea Europeană printr-un vot negativ, la 13 aprilie, când pe ordinea de zi a legislativului european se va afla Tratatul de aderare al ţării noastre.

În loc să ia în seamă acest semnal îngrijorător, Traian Băsescu spune ceva de genul că "simpla declaraţie a unui politician german, fie el creştin-democrat sau de orice altă culoare, nu este de natură să stopeze procesul de integrare a României în UE, iar în România, instituţiile statului lucrează pe bază de documente, şi nu de declaraţii făcute într-un land sau altul în Germania". Şeful statului a continuat afirmând că nu există pericolul ca România să nu semneze Tratatul de aderare pe 25 aprilie şi a dat asigurări că ţara noastră ştie ce are de făcut şi că România îşi va face drumul de integrare aşa cum a fost planificat, iar pentru autorităţile de la Bucureşti importante sunt relaţiile instituţionale. "Or, asta înseamnă că noi trebuie să avem o sesizare de la Comisia Europeană, care tocmai a dat aviz favorabil procesului de semnare a Tratatului de aderare a României. Deci, cred că suntem într-o contradicţie instituţională cu o declaraţie de presă a unui politician", a precizat Traian Băsescu prin intermediul presei. De asemenea, şeful statului a rugat mass-media să nu ceară Guvernului să reacţioneze la declaraţia fiecărui politician. Ministrul Integrării, Ene Dinga, s-a dovedit mai nuanţat, socotind că reacţia Grupului politic creştin-democrat este "mai degrabă una emoţională".

Această atitudine a şefului statului este tipică, din păcate, pentru un anumit tip de abordare a politicii externe, pe care noi l-am mai semnalat cu diverse ocazii. Sigur că declaraţiile politice au un regim al lor, au nişte limite, chiar şi în UE. Dar organismele europene care vor fi "vinovate" de posibila noastră integrare europeană sunt formate din politicieni. Lor le aparţine decizia. O eventuală opoziţie ceva mai fermă din partea unor grupări politice ne-ar putea îngrădi serios şansele integrării, dincolo de peroraţiile lui Băsescu. Astfel de opoziţie poate avea efectul bulgărelui de zăpadă, cuprinzând şi alte forţe politice europene. Curios este că PSD a fost tot timpul pus la zid pentru că, chipurile, ar fi întronat corupţia. Ce-a făcut, însă, în mod real Traian Băsescu şi actual executiv împotriva acestui flagel pentru care, iată, UE ne "trage de urechi" şi ne avertizează că s-ar putea să fie principalul impediment al integrării noastre? Numai cu declaraţii că "România îşi face treaba" nu putem păcăli pe nimeni. Cu atât mai mult pe oficialii europeni.

Domnul Constantin Tămagă:

În prezenţa unor înalte oficialităţi laice şi religioase din ţară şi din străinătate, sâmbătă, 5 martie 2005, în aula Palatului Patriarhiei, s-a desfăşurat sesiunea solemnă a Adunării Naţionale Bisericeşti, dedicată aniversării a 80 de ani de la înfiinţarea Patriarhiei Române şi a 120 de ani de la recunoaşterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române.

În context, ca deputat de Argeş, vreau să reamintesc colegilor mei că, la 5 martie 1910, s-a născut la Cândeşti, judeţul Argeş, Iustin Moisescu - al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986).

Iustin Moisescu a făcut studii la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung Muscel între anii 1922-1930 şi la Facultatea de Teologie din Atena (1930-1934). De asemenea, continuă studii de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolică din Strasbourg (1934-1936) şi, din nou, la cea din Atena (1936-1937), unde a obţinut doctoratul cu teza: "Evagrie din Pont. Viaţa, scrierile şi învăţătura".

Datorită pregătirii sale profesionale de excepţie, devine profesor la mai multe facultăţi de profil din ţară şi din străinătate. Astfel, între anii 1937-1938 este profesor de limba latină la Seminarul Nifon din Bucureşti, apoi, în perioada 1938-1939 se află la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Varşovia, unde predă Noul Testament. De asemenea, se evidenţiază ca profesor de Exageza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuţi-Suceava, precum şi la Facultatea de Teologie din Bucureşti.

La 26 februarie 1956 este ales arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului, iar după aproape un an, mai precis la 10 ianuarie 1957, este ales arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei, unde păstoreşte 20 de ani. La 19 iunie 1977 este înscăunat patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, păstorind până la moarte (iulie 1986).

Ca profesor şi apoi ierarh, a publicat mai multe lucrări de specialitate: "Ierarhia bisericească în epoca apostolică", "Simbolica" (traducere), precum şi numeroase pastorale, articole, cuvântări etc. În acelaşi timp, a acordat o atenţie deosebită activităţii editoriale: a iniţiat marea colecţie numită "Părinţi şi scriitori bisericeşti" şi colecţia "Arta creştină în România". Totodată, sub îngrijirea sa au fost tipărite noi ediţii ale Sfintei Scripturi şi ale Noului Testament, precum şi manuale pentru învăţământul teologic, cărţi de cult şi reviste bisericeşti.

Iustin Moisescu s-a îngrijit de restaurarea a numeroase mănăstiri şi biserici, a refăcut catedrala mitropolitană şi reşedinţa, precum şi monumentele istorice de eparhie. Din partea Bisericii Ortodoxe Române a participat la numeroase reuniuni internaţionale cu caracter ecumenic, aducând o contribuţie importantă la promovarea ecumenismului creştin.

Domnul Vasile Puşcaş:

Salutăm parteneriatul de care România este pe cale să-l realizeze cu Banca Mondială pentru perioada 2005-2009. Guvernul actual este impulsionat de către Banca Mondială şi Uniunea Europeană pentru elaborarea unei strategii şi a unui program de guvernare coerent, care să ţină cont în primul rând de obiectivul major, aderarea României la UE. Reamintim însă membrilor Guvernului că pentru ca România să beneficieze de finanţare de la Banca Mondială trebuie elaborate proiecte viabile. În următoarea perioadă se aşteaptă ca actuala administraţie să-şi îndeplinească toate angajamentele, atât în relaţia cu Uniunea Europeană, cât şi cu Fondul Monetar Internaţional şi banca Mondială. Dorim să tragem un semnat de alarmă actualului Executiv că de modul în care va gestiona, în următoarele luni, calendarul convenit cu Uniunea Europeană, vor depinde atât finanţările de la Banca Mondială, pe proiecte de dezvoltare, cât şi aderarea României, la 1 ianuarie 2007.

Parteneriatul iniţiat de Banca Mondială cu România nu este un gest filantropic faţă de Putere, aşa cum s-a sugerat de unii reprezentanţi, ci un gest de susţinere a demersurilor ţării noastre pentru aderarea la UE. Se cere, din partea Guvernului României, un efort mult mai susţinut pentru îndeplinirea angajamentelor asumate în relaţia cu instituţiile internaţionale. Nu este suficient optimismul afişat de către membrii Guvernului, acoperit de formule automăgulitoare. Reamintim că, la începutul anului 1997, Guvernul Ciorbea a încheiat un acord cu Fondul Monetar Internaţional, stabilind un program de măsuri şi angajamente. Datorită slăbiciunilor guvernării de atunci, programul nu a putut fi dus la bun sfârşit, ceea ce a generat rezultate nefavorabile pentru România pe plan extern. Aşadar, faptul că se va încheia un parteneriat cu banca Mondială nu este suficient. Rezultatele acestuia pentru România depind de modul în care Guvernul va lucra în îndeplinirea strategiei şi proiectelor parteneriatului.

Considerăm că, în următoarea perioadă, Guvernul şi Parlamentul trebuie să-şi concentreze eforturile pentru pregătirea pentru aderare şi pentru respectarea calendarului convenit cu Uniunea Europeană. Numai astfel vom putea beneficia de sprijinul pe care UE şi Banca Mondială îl acordă României. Obiectivul declarat de către reprezentanţii Băncii este acela de sprijinire a ţării noastre pentru îndeplinirea angajamentelor României în vederea finalizării cu succes a procesului de aderare. Conform memorandumului cu Banca Mondială, sprijinul financiar complementar celui al UE (2005-2006 şi 2007-2009) va fi atât până în 2007 - momentul aderării, cât şi după acest moment, deci se va adresa şi pregătirii procesului integrării.

Solicităm Guvernului să prezinte Parlamentului, comisiilor specializate, proiectele şi angajamentele ce vor fi convenite în relaţia cu Banca Mondială, astfel încât să avem convingerea că procesul de pregătire a aderării şi respectarea calendarului convenit cu UE vor fi finalizate integral şi la timp pentru a se semna Tratatul de aderare în 25 aprilie, şi avansarea spre data aderării României la UE, 1 ianuarie 2007, să se realizeze ţinând seama de gradul de suportabilitate al cetăţenilor ţării.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

De la 15.000 la 16%

"Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie", ar spune românul.

Poate că momentul în care ştim să facem haz de necaz ar trebui să dispară din vocabularul nostru. Şi totuşi, guvernanţii vor ca acest dicton să rămână peren.

Vom sprijini persoanele defavorizate, vom face o altă politică în domeniul sănătăţii: şi au tăiat subvenţia medicamentelor pentru pensionarii care au ridicat România şi ".. poate ".. unii chiar i-au votat!

Vrem un învăţământ demn şi profesori europeni pentru copiii noştri, spunea Tăriceanu, îmbrăcat în costum Armani (sau BOSS?!): şi apoi au cerut impozitarea meditaţiilor ca soluţie salvatoare a bugetului ciuntit prin cota unică de 16%. Noi am propus o creştere de 12% a salariilor din învăţământ, ei au propus o cotă unică de 16% - creştere a sărăciei!

Pensionari, vi se pregăteşte ceva - doar aţi votat prea mult social-democraţia: ce dacă nu au bani cu ce să plătească medicamentele, şi aşa sunt bătrâni!

În loc de subvenţie a costurilor medicamentelor vă dăm 16% gratuitate la trecerea străzii!!! Cum 2,6 milioane din cei 4,6 milioane de pensionari de asigurări sociale au pensii mai mici decât salariul minim pe economie? NU contrează, au votat social-democraţia, să se ducă la ei, mama lor de pensionari. Poate propune Guvernul Tăriceanu o subvenţie la costurile înmormântării!!!

Vrem să punem botniţă sindicatelor.Aşa, în necaz că au semnat patru ani cu fostul guvern tot felul de hărţi denumite "Pace socială". Ce pace, să schimbăm, că d'aia suntem la guvernare. Jos clasa muncitoare, trăiască boierimea cu 16% mai mult în buzunar!!!

Cercetarea! Ce-i aia? Avem noroc de vreo agenţie care trebuie împărţită algoritmic? OK. Are buget? Câte miliarde? Sub 100 o dăm PNL, peste PD, dacă este cu control european s-o ia în freză PUR-ul. Aşa-i democratic. A, se numeşte Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi trebuie trecută în subordinea primului-ministru? Cine zice? Europa! Lasă, mâine în 2007.

Vom controla contractele cu Bechtel. Cum, a zis Boc că nu le mai controlăm? Lasă că poate trece prin alt loc, că strică natura. Să cumpărăm şi noi pământ, ca toţi liberalii autentici! Cum, vor şi UDMR tot pe acolo? Nu mai controlăm, mergem pe mâna colegilor de coaliţie. A zis şi preşedintele că face parte din axă?! Aşa european să ţinem cu americanii că şi bunicu' îi aştepta!!!

Parcă ţăranii au votat social-democraţia. Pe ei, ca-n '40. Să sancţionaţi pentru votul acordat PSD. Să le luăm subvenţia şi să reinventăm "cuponiada". Cum, să le schimbăm numele? Să vină Flutur, că el se pricepe: le zicem european, Vaucere! Bingo. Trăiască limba română, jos ţărănimea antiliberală!!! Bine zicea bunicu', liberal din 1800: "fiule, ţăranii trebuie PUŞI LA MUNCĂ, să simtă favorul boierului. NU le da bani, împrumută-le mâncare cu dobândă, să fie dependenţi de tine toată viaţa".

Mare om bunicu', fie-i ţărâna uşoară.

Justiţia este independentă. E aş! O să depindă denoi. Să schimbăm tot, şi CSM, şi judecători şi portari, să facem reformă. Şi mai ales colegii mei procurorii, mai ales cei ce m-au rugat să-mi dau demisia. Când? Ştiu ei când!

Azi am venit din sfera societăţii civile şi gândesc bine. Am zis bine? Aoleo, poate mă întreabă cineva dacă am plătit impozit pe valuta câştigată la CEDO. DA' chiar mai am chitanţele???

Să trăim bine! S-a supărat Europa? Las' că tac o săptămână, poate între timp mai citesc ceva legi, să înţelegem şi noi, societatea civilă, cum se conduce ţara!!! Trăiască revoluţia portocalie!

Şefu', familiile cu copii sub şase luni au votat PSD. Cefacem?

Taie-le subvenţia la lapte! Urgent. Spune că nu sunt bani la buget, că a fost un program electoral şi ăia dinainte nu au alocat şi fondurile. Şefu',dar şi dumneavoastră aveţi copil mic. Da, dar eu am cu ce mă, am cu ce!!! Sau mai bine iartă-l!

Of, ce lună puternică pentru noua coaliţie. Să tai toate furtunele săracilor, pensionarilor, profesorilor, medicilor (of, i-am uitat pe cei care au votat schimbarea şi apoi Guvernul Tăriceanu a vrut impozitarea şpăgii, proiect naţional cerut prin negociere de Comisia europeană!!!), sugarilor, transportatorilor etc. nu este aşa uşor. Să îţi baţi joc de justiţie, să ai de dat afară peste 8.000 de angajaţi în întreprinderi de stat, să creşti preţurile, să faci noi accize, noi taxe, trebuie să fie tare greu. Şi toate pentru 16% ambiţie. O să luăm 16% sărăcie în plus, dar pentru ei va fi 16% în plus la salariile de sute de milioane!

La un salariu de 3,5 milioane lei, cu toate creşterile la utilităţi, la mâncare etc., vor fi 16% mai multe şanse să mori de foame în acest an.

Trăiască liberalismul PD-ist, pardon, popular european, social-umanist şi udmr-ist! Vivat Tăriceanu! De 16%!

Doamne, mi-este dor de 15.000 de specialişti!!!

Valeriu Zgonea, 16% mai mult împotriva lor!!!

Domnul Sergiu Andon:

În topul celor mai arzătoare teme ale actualităţii interne se situează, neîndoielnic, combaterea corupţiei, reducerea drastică a evazionismului, protecţia consumatorilor.

Concentrarea forţelor şi preocupărilor pe ţinte punctuale din aceste domenii va produce - sperăm - efectele aşteptate. Există însă şi riscul de a se urmări numai domeniile şi problemele bine cunoscute, larg mediatizate, ignorându-se alte domenii şi problematici în care racilele amintite să producă metastaze.

Un asemenea domeniu este acela al transportului public de călători. Afirm deschis şi responsabil de la această înaltă tribună: apar fenomene mafiote, se extinde evazionismul şi se creează riscuri majore pentru publicul călător, într-un domeniu de care s-a vorbit mai puţin până acum - acela al transportului public.

Ne amintim cu câte eforturi şi proteste manipulate s-a reuşit adoptarea Legii nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere. Este un progres. Dar iată la ce anomalii poate conduce o lege nouă, fără un control riguros şi sistematic din partea autorităţilor Ministerului Transporturilor, Lucrărilor Publice şi Turismului, Autorităţii Rutiere Române, Poliţiei şi Consiliilor locale.

Municipiul Moreni, judeţul Dâmboviţa, are 2 - 3 km de la un capăt la celălalt. În el funcţionează peste 40 de taxiuri, după unii observatori, chiar o sută. Alte zeci de licenţe pentru taximetrie sunt eliberate de comune învecinate, precum Valea Lungă sau I.L. Caragiale.

Se pune întrebarea: cum rezistă o asemenea supraofertă în condiţiile economiei de piaţă?!

Majoritatea acestor beneficiari de licenţe efectuează, în realitate, transporturi interurbane clandestine, evazioniste, fără taxare legală şi cu supraîncărcarea vehiculelor.

Asemenea fenomene se întâlnesc şi în alte zone ale ţării, de regulă acolo unde funcţionează nuclee din ceea ce se constituie ca o mafie a transporturilor.

Fenomenul este grav pentru că se asociază cu evazionismul fiscal pe scară largă, este grav pentru că prezintă pericole pentru siguranţa publicului călător (supraîncărcare, şoferi precari care muncesc la negru ş.a.m.d.) şi este grav pentru că practică o concurenţă neloială. Conform legislaţiei în vigoare (Ordonanţa Guvernului nr.44/1997, devenită Legea nr.105/2000, amintita Lege nr.38/2000, Ordinul M.L.P.T.L. nr.1842/2001) transportul public interurban de călători se efectuează pe baza unor licenţe, care semnifică asumarea caietelor de sarcini. Aceasta implică cunoaşterea orarelor, staţiilor, dimensionarea parcului în funcţie de cerere şi - atenţie! - asumarea unor obligaţii sociale (gratuităţi sau reduceri pentru şcolari, veterani, persoane cu dizabilităţi etc.).

Transporturile clandestine, piratereşti, bulversează "piaţa" şi conduc la prosperitatea clandestină a transportatorilor care încalcă legea, pe seama falimentării transportatorilor corecţi. În plus, ele generează atentate la ordinea de drept, cum ar fi cârdăşia cu inspectorii Autorităţii Rutiere Române, toleranţa dubioasă a poliţiştilor sau presiuni asupra funcţionarilor publici cinstiţi. (în judeţul Dâmboviţa, o asemenea firmă ciudat "prosperă" cultivă poziţii de forţă faţă de primari, o alta a ajuns să ameninţe fizic ziariştii investigatori.)

Fac această intervenţie parlamentară pentru a sensibiliza Inspectoratul General al Poliţiei, Autoritatea Rutieră Română, Ministerul Finanţelor Publice să acţioneze şi să curme fenomenul în faşă. Degeaba vom obţine succese în combaterea corupţiei şi evazionismului în anumite domenii, dacă ele vor prolifera cu vigoare în altele.

Domnul Nini Săpunaru:

Pe parcursul legislaturii trecute, am arătat de nenumărate ori de la tribuna Parlamentului efectele dezastruoase ale Guvernului Năstase. Iată că acum, aceste efecte bine ascunse sub preş de fosta guvernare încep să apară la lumină. Mă refer aici la contractele fără licitaţie acordate de foştii reprezentanţi din Guvernul Năstase: Octav Cozmâncă - Ministerul Administraţiei Publice, Şerban Mihăilescu - Ministerul pentru Coordonarea Secretariatului General al Guvernului şi Dan Nica - Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei. Totul a început prin contrasemnarea de către cei menţionaţi mai sus a Hotărârii nr.1007, emisă în octombrie 2001, pentru aprobarea Strategiei Guvernului privind informatizarea administraţiei publice, hotărâre parafată de fostul premier, Adrian Năstase.

Ca şi în cazul contractelor Bechtel şi EADS, contractul fără licitaţie semnat cu reprezentanţa Fujitsu Siemens Computers, "marea câştigătoare" a proiectului privind informatizarea administraţiei publice, respectiv cu preşedintele Claudiu Florică, reprezintă o sumă incredibilă, 54,5 milioane de dolari, iar cifra totală a licenţelor ajunge la 50 de mii de dolari, în condiţiile în care, în mod normal, contractul nu ar fi trebuit să depăşească 25 de milioane de dolari, reprezentanţa Fujitsu Siemens Computers nedeţinând mai mult de şapte mii de calculatoare.

Apreciez că legalizarea industriei software şi de comunicaţii din România a fost compromisă prin modul în care Fujitsu Siemens Computers a obţinut, fără licitaţie, proiectul privind informatizarea administraţiei publice. Claudiu Florică a vândut Guvernului doar o simplă foaie de hârtie pentru incredibila sumă de 54,5 milioane de dolari. În rest, domnul Florică nu a dat nici măcar o imprimantă sau un calculator.

Totodată, este foarte interesant felul în care unii dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai fostului Guvern au decis să cheltuiască banii publici, nefiind primul caz de acest gen.

Astfel, salutăm decizia Premierului Călin Popescu-Tăriceanu prin care toate ministerele vor trebui să verifice contractele de achiziţii publice încheiate anul trecut şi care au efect asupra bugetului pe 2005, pentru a fi clarificate din punct de vedere al corectitudinii. Am convingerea că în acest fel vor fi eliminate neregulile săvârşite şi că în urma acestor verificări cei vinovaţi vor fi traşi la răspundere.

Vă mulţumesc.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Trebuie să spun de la început că nu sunt adeptul liberalismului sălbatic, cred în rolul statului de mediator în societate şi de apărător al drepturilor celor slabi în faţa celor puternici.

Cred în respectul faţă de lege şi cred că fiecare dintre noi trebuie să o respectăm.

Cred, de asemenea, că fiecare dintre cetăţenii acestei ţări trebuie să contribuie la finanţarea de către stat a învăţământului, sănătăţii, poliţiei sau armatei. Cred că fiecare companie, română sau străină, care obţine profituri din România trebuie să contribuie la bugetul din care se finanţează bunul mers al societăţii.

Nu cred însă că munca eficientă trebuie să fie penalizată. Nu cred că este normal ca statul să îşi bage mâinile până la cot în buzunarele oamenilor care au reuşit să se impună din punct de vedere profesional, al oamenilor care trudesc din greu pentru a câştiga salarii comparabile cu cele ale omologilor lor din vest, pentru a finanţa lenea şi nepăsarea unora.

Prea mulţi oameni aşteaptă să "li se dea", şi nu este neapărat vina lor, ci a sistemului care le-a pervertit percepţia despre rolul statului timp de aproape o jumătate de secol.

Un sistem care a fost adus de tancurile sovietice şi care din păcate a fost perpetuat după 1990, deoarece, din păcate, toţi guvernanţii de după Revoluţie au încercat să dea, să mituiască oamenii pentru a câştiga linişte şi/sau voturi.

Poate vă întrebaţi ce are acest lucru cu cota unică? Are, pentru că acest sistem de impunere a veniturilor oamenilor este unul care are darul de a stimula munca, de a nu mai penaliza prin cote progresive pe cei care într-adevăr duc greul în această ţară.

Încasările pe primele două luni ale anului 2005 reprezintă o atitudine din partea contribuabililor: o fiscalitate suportabilă cu plata voluntară.

Domnul Mircea Ciopraga:

Vanghelie şi Piedone - adevărata imagine a PSD

Înfrângerile electorale suferite în Bucureşti de PSD, atât la alegerile locale, cât şi la cele generale, au demonstrat imposibilitatea acestui partid de a oferi soluţii bucureştenilor şi ţării întregi şi de a îndeplini aşteptările legitime ale cetăţenilor pentru o viaţă şi un viitor civilizat.

Numai aşa s-ar explica desemnarea candidatului "care este" - Marian Vanghelie - de către PSD pentru postul de Primar general al Capitalei. Să nu mai existe oare personalităţi în PSD în stare să participe la o cursă electorală de calibru, cum este cea pentru Primăria generală, sau PSD minimalizează această funcţie şi, implicit, interesul său pentru problemele bucureştenilor?

Probabil că adevărul se află undeva la mijloc. Evident este că PSD se află într-o criză internă acută, care afectează capacitatea acestui partid de a oferi soluţii cetăţenilor prin liderii săi.

Dacă ne gândim la persoana care va candida din partea acestui partid la Primărie, este clar că PSD nu poate mai mult pentru Bucureşti, pentru o capitală europeană, pentru România.

Chiar dacă alegerile au confirmat acest lucru, nu putem să nu observăm că PSD continuă aceeaşi linie politică, prin care aruncă în lupta electorală gladiatori politici (cum au fost Ilie Năstase, Sorin Oprescu, Mircea Geoană) iar liderii de decizie, din motive numai de ei ştiute, stau departe de arena bătăliei electorale şi de ochii opiniei publice.

O altă creatură politică a PSD, Cristian Popescu, alintat sugestiv Piedone, încearcă prin vechiul truc de părăsire a partidului şi candidatura aşa-zis independentă, să păcălească electoratul naiv şi sensibil la argumentele justiţiarului de piaţă, cu dorinţa evidentă ca, umăr la umăr cu Vanghelie, să răstoarne normalitatea în Bucureşti.

Analizând "performanţele" traiectoriei politice a candidatului Marian Vanghelie (afaceri dubioase în sectorul 5 pe banii cetăţenilor, pentru care a intrat în "vizorul" PNA, titlul de baron, mascarada cu ieşirea din PSD, reîntoarcerea în acest partid, limbajul agramat şi plin de greşeli), aliat cu Piedone, avem în faţă imaginea pe care PSD o propune pentru Primăria generală, de fapt avem imaginea adevăratului PSD.

Acesta este tipul de politică pe care PSD îl face, acestea sunt tipurile de candidaţi propuşi de PSD. Pentru restul comentariilor, îi voi lăsa pe bucureşteni să se pronunţe cu ocazia votului din această primăvară.

Cert este un lucru: în materie de candidaţi, PSD atâta poate, iar în acest caz, pretenţiile acestui partid de a conduce Capitala sunt complet nejustificate.

Domnul Mircea Ifrim:

Asigurarea cu medicamente a populaţiei - criza perpetuă a sistemului sanitar.

Criza din sistemul farmaceutic este doar faţa văzută a crizei generale în care se zbate, de mai multe decenii, sistemul de sănătate din România. A devenit deja o obişnuinţă ca la fiecare început de an, incapacitatea sistemului sanitar de a asigura asistenţa medicală a populaţiei să devină explozivă, scoţând la suprafaţă toate deficienţele sistemului.

Incapacitatea sistemului sanitar este datorată, în primul rând, deficienţelor manageriale şi de strategie în politica Ministerului Sănătăţii şi, în al doilea rând, neasumării din punct de vedere politic a punerii în practică a reformei care are la bază sistemul de asigurări de sănătate, care în toate ţările este autonom, banii colectaţi de la populaţie pentru sănătate fiind destinaţi în totalitate pentru sănătatea populaţiei. Din nefericire, la noi, cele 2 miliarde dolari ce se adună anual de la populaţie pentru sănătate sunt folosiţi în alte scopuri.

Menţionăm în acest context că raportul făcut de Banca Mondială, în anul 2002, privind situaţia din România, la Capitolul III intitulat "Îmbunătăţirea alocării resurselor în sectorul de sănătate", subliniază: "Guvernul, în etapa de aprobare a bugetului, defineşte limitele de cheltuieli totale pentru fondul naţional al asigurărilor de sănătate. Acest lucru are ca scop prevenirea sistemului de sănătate de la cheltuirea întregului venit rezultat din contribuţiile la asigurările de sănătate, astfel încât surplusurile care rezultă să fie folosite pentru a acoperi deficitele altor bugete de asigurări naţionale, şi anume, pentru fondul de pensii. Acest lucru a creat tensiuni în cadrul sistemului, slăbind răspunderea şi controlul financiar, deoarece practica de a avea cheltuielile încă definite de autoritatea centrală este inconsecventă cu modelul referitor la contribuţiile de asigurări sociale adoptat de România. Trebuie, de asemenea, clarificată responsabilitatea cuprivire la veniturile din cadrul sistemului de asigurări de sănătate, dat fiind faptul căMinisterul Sănătăţii a asigurat controlul asupra "surplusului" veniturilor pentru a ajuta la închiderea deficitului fiscal cronic guvernamental."

In anul 2001 Ministerul Sănătăţii a elaborat un document privind Politica naţională a medicamentului (NDP) dar, din păcate, aceasta a rămas la stadiul de bună intenţie. Deşi a fost creată Comisia de transparenţă, care acum s-a transformat în Comisia de strategie terapeutică, cu sarcina de a selecta şi de a limita numărul de medicamente care sunt rambursate parţial sau total de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, şi de a ţine totodată sub control preţul medicamentelor, situaţia în acest domeniu s-a înrăutăţit progresiv pentru populaţie.

Analizând pe scurt situaţia din sistemul sanitar privind aprovizionarea cu medicamente, constatăm că modul de compensare sau de eliberare gratuită a medicamentelor s-a confruntat permanent cu resursele financiare total insuficiente alocate în acest scop, an de an. S-au creat astfel blocaje ciclice în sistem, încercându-se în fiecare an achitarea datoriilor acumulate în anii precedenţi. Astfel, din bugetul anului 2004 se plătesc datorii pentru 2002 şi 2003, iar din bugetul pe anul 2005 ar trebui achitate datoriile acumulate în anul 2004 pentru medicamente, în valoare de 3.360 miliarde lei.

Deşi, conform legii asigurărilor sociale de sănătate, populaţia beneficiază de medicamente compensate şi gratuite, acest fapt a rămas un deziderat întrucât doar 43 % din consumul de medicamente compensate este acoperit financiar de către Fondul asigurărilor sociale de sănătate , restul de 57 % fiind plătit integral de pacienţi. Acest fapt este relevat şi de un recent sondaj de opinie realizat de Centrul pentru politici de sănătate, conform căruia populaţia consideră că revizuirea compensării medicamentelor este cea mai importantă şi urgentă problemă care trebuie rezolvată în sistemul sanitar, dar care nu poate fi rezolvată decât nedeturnând spre alte scopuri fondurile de la sănătate. Astfel de ce, existând un excedent de 15.000 miliarde lei la sfârşitul anului 2002 şi de aproximativ 7.000 miliarde lei în anul 2003, conform raportului Curţii de Conturi, noi avem încă datorii la medicamente din 2002, pe care le plătim cu fondurile anului 2004.

Accesul la medicamente este îngrădit şi de preţurile excesiv de mari în comparaţie cu ţările Uniunii Europene. În farmaciile din România, un medicament este cu 21 % mai scump decât în Franţa, cu 42 % mai mult decât în Suedia şi cu 62 % mai mult decât în Anglia. Acest lucru se datorează în principal taxei pe valoarea adăugată, care este de 19 % în România, egală pentru medicamente şi pentru produsele de uz comun, ceea ce nu se întâmplă în ţările Uniunii Europene, unde TVA-ul pentru medicamente este 0% (Irlanda, Ungaria, Anglia, Suedia) sau maxim 3 - 5 % (Cehia, Spania, Elveţia, Franţa). Alte marje de adaos sunt: pentru importator 17 %; pentru devalorizare 9 % (menţionăm că aceste taxe nu există în Uniunea Europeană); de distribuţie între 3 - 7 % " Rezultă per total marjă în valoare de 30 % faţă de preţul de fabrică al medicamentului, în afara TVA-ului de 9% " În Uniunea Europeană, la preţul de producător se adaugă doar marja de distribuţie între 4 - 10%. În România pentru medicamentele care provin din afara Uniunii Europene se percep, în plus, taxe vamale de 10,5 % ceea ce nu se întâmplă cu medicamentele importate de către ţările Uniunii Europene. Rezultă că, în România, 39 % din preţul medicamentului este de fapt alcătuit din taxe şi adaosuri. Menţionam că aceste marje sunt fixate de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Dacă raportăm acest procent la faptul că Fondul asigurărilor sociale de sănătate alocă doar 0,4% din buget pentru compensarea medicamentelor patentate, rezultă că, în final, preţul producătorului de medicamente reprezintă doar 0,25% din cheltuielile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Pe de altă parte, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate alocă 20 % din veniturile sale pentru medicamente compensate şi gratuite, dintre care 12% pentru medicamentele eliberate în ambulator şi 8% pentru programele naţionale de sănătate. Din cele 12 % alocate pentru medicamentele în ambulator, aproape două treimi (64%) sunt alocate pentru medicamente gratuite (folosite în boli cronice severe) şi gratuităţi (medicamente eliberate pentru categorii speciale: copii, gravide, veterani, revoluţionari etc.), iar restul pentru medicamente compensate parţial. Dintre medicamentele compensate parţial, 49 % reprezintă medicamentele generice (ieşite de sub protecţia patentului) străine, 40% medicamentele generice româneşti şi 11% medicamentele aflate sub protecţia patentului (0,4 % din fondurile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate).

Un alt impediment în aprovizionarea cu medicamente a populaţiei este reprezentat de noua metodologie privind eliberarea medicamentelor compensate şi gratuite, care prevede scăderea procentului de compensare de la 90% la două trepte de compensare de 80% şi, respectiv 40%; compensarea se face la nivelul preţului de referinţă, care este stabilit ca fiind preţul celui mai ieftin produs din aceeaşi grupă farmaceutică; eliminarea de pe lista medicamentelor compensate şi gratuite a medicamentelor de import mai eficiente, dar şi mai scumpe, ceea ce reprezintă o ingerinţă administrativă în actul medical profesional. Acest nou sistem de compensare va avea un puternic impact negativ asupra populaţiei, în special asupra pensionarilor şi a celor cu venituri mici. După informaţiile noastre, proiectul noii liste de medicamente compensate conţine mai puţine grupe de medicamente, compensarea medicamentelor pentru boli grave, cum sunt epilepsia, boala Parkinson sau Alzheimer, se face numai pentru medicamente generice ieftine, iar numărul medicamentelor compensate şi gratuite a scăzut.

Un alt punct sensibil, care trebuie studiat, este lipsa de transparenţă cu care Ministerul Sănătăţii a procedat la alcătuirea listei de medicamente compensate şi gratuite. Deşi conform Legii nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică trebuie consultaţi toţi partenerii implicaţi precum Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente, Asociaţia Producătorilor Români de Medicamente şi Asociaţia Reţelelor de Farmacii din România, acest lucru nu s-a petrecut. Menţionăm că există Directiva de transparenţă a Uniunii Europene nr.89/105, care se referă la procesul de compensare a medicamentului, care solicită elaborarea de criterii de includere şi de excludere, obiective şi verificabile, cu consultarea companiilor producătoare.

Un alt element negativ, care s-a repercutat asupra aprovizionării cu medicamente a populaţiei, poate fi considerat interesul de grup, ceea ce este cel mai bine reflectat de faptul că, în ultimii ani, licitaţiile pentru medicamentele din programele naţionale de sănătate sunt câştigate în mod constant de aceleaşi firme. Exemplificăm aici licitaţiile pentru achiziţionare de medicamente antiSIDA precum şi faptul că firmele declarate câştigătoare practică preţuri mai mari cu 50% decât în SUA, deci în anul 2001 firma Merck Sharp Dohme IDEA, conform unui protocol încheiat cu Ministerul Sănătăţii şi Familiei, a efectuat o reducere de 83% a preţului la medicamentele antiSIDA, iar în ianuarie 2002 firma Glaxo anunţa o reducere intre 30 - 87% la produsele destinate tratamentului SIDA. Referitor la această grupă de medicamente, ar trebui analizate de către profesionişti schemele terapeutice din România, în comparaţie cu ghidurile internaţionale de practică, deoarece în România medicamentele folosite direct în prima linie terapeutică sunt de circa 10 ori mai scumpe, comparativ cu statele occidentale, unde se folosesc în mod curent ca medicamente de rezervă şi nu de primă intenţie.

Constatăm că şi la ora actuală există o criză a aprovizionării cumedicamente şi aceasta se datorează în mare parte subfinanţării sistemului sanitar, deşi există în fiecare an excedente ale bugetului sănătăţii, precum şi procentului care este alocat medicamentelor compensate şi gratuite, de aproximativ doar 20% din fondul de asigurări sociale de sănătate, la care se adaugă preţurile mari ale medicamentelor. Având în vedere preţul ridicat al medicamentelor în România comparativ cu celelalte ţări europene, Comisia pentru sănătate şi familie a Camerei Deputaţilor a iniţiat două propuneri legislative privind scăderea TVA-ului la 4% pentru medicamente şi respectiv scutirea de taxe vamale a medicamentelor. Ambele au fost respinse de plenul Camerei Deputaţilor şi, în schimb, Guvernul a aprobat în decembrie 2003 o scădere a TVA-ului pentru medicamente de la 19% la 9%, cifra încă foarte mare în comparaţie cu alte ţări dar, din informaţiile noastre, unii producători şi distribuitori de medicamente au mărit preţurile, astfel că asupra populaţiei nu s-a repercutat pozitiv această reglementare singulară. Mai mult, există semnale că Ministerul Finanţelor Publice doreşte modificarea TVA-ului la medicamente prin majorarea acestuia la cota de 19%.

Criza aprovizionării cu medicamente a populaţiei este la apogeu în aceste săptămâni, deoarece farmaciile cu circuit deschis, Colegiul Farmaciştilor din România, distribuitorii de medicamente ameninţă cu sistarea eliberării de medicamente compensate şi gratuite, începând cu 8 martie 2005, în condiţiile în care au de recuperat 3.360 miliarde de lei pentru medicamentele eliberate pe reţete compensate şi gratuite şi nedecontate în cursul anului 2004. Pe de altă parte, fondurile alocate pentru contractele încheiate prin acte adiţionale privind eliberarea medicamentelor compensate şi gratuite pe anul în curs au fost aproape epuizate în două luni. Farmaciile sunt în imposibilitate de a se aproviziona cu medicamente, având datorii mari la distribuitorii şi producătorii de medicamente, unele încă din anul 2003. În această situaţie gravă, remarcăm totala lipsă de reacţie a Ministerului Sănătăţii, a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi, în ultimă instanţă, a Guvernului României precum şi a celorlalţi factori de răspundere, cum este Ministerul Finanţelor Publice la cele ce se întâmplă în sistem în aceste ultime săptămâni, cu atât mai mult cu cât Colegiul Farmaciştilor din România a făcut publică această stare de fapt în data de 22.02.2005.

Un element important, asupra căruia insistăm pentru că are un efect direct asupra preţului medicamentelor şi asupra accesului populaţiei la medicamente este situaţia producătorilor români de medicamente. Astfel, aplicarea prevederilor Legii nr.336/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman obligă producătorii români să implementeze regulile de bună practică de fabricaţie (GMP) până la 31 decembrie 2003. Analizând situaţia unităţilor de producţie din România, constatăm că obţinerea condiţiilor GMP până la sfârşitul anului 2003 a fost imposibilă pentru majoritatea producătorilor mici şi mijlocii, care sunt astfel nevoiţi să-şi sisteze producţia, populaţia fiind astfel privată de asistenţă cu produse farmaceutice la un preţ convenabil.

Nu contestăm faptul că alinierea la normele GMP este o necesitate în vederea aderării României la Uniunea Europeană dar, pe de altă parte, trebuie luat în considerare faptul că doar în momentul aderării ţării noastre trebuie îndeplinite în mod obligatoriu aceste norme, ştiut fiind că sunt necesari între 5 şi 8 ani pentru modernizarea unei linii de producţie, instruirea personalului şi înfiinţarea laboratoarelor proprii de control pentru materii prime şi produse finite şi a unui sistem de management al calităţii.

Toate aceste acţiuni se repercutează asupra costurilor şi necesită investiţii suplimentare. Este de menţionat faptul că experţii germani care au vizitat România în 2002 şi au conferenţiat pe tema medicamentelor şi a farmaciei au susţinut acordarea unei perioade de timp pentru a aplica Regulile GMP, exemplificând cazul Letoniei, care a cerut comunităţii europene o perioadă de 10 ani. Pe de altă parte, este necesară eliberarea de certificate GMP pentru fiecare produs farmaceutic şi nu pentru unitatea de producţie. De asemenea, s-a dat exemplul Germaniei, unde se emit certificate GMP minime pentru anumite produse care se pot exporta în Uniunea Europeană. Inspecţiile efectuate în Cehia şi Slovacia au ajuns la concluzia că nu toate produsele din aceste ţări se conformează cerinţelor GMP.

Nu trebuie uitat faptul că eliminarea producătorilor mici şi mijlocii din industria românească de medicamente deschide calea atât pentru marile firme din vest pentru a acapara piaţa din ţara noastră, cât şi pentru firme din ţări cum sunt Liban, Siria, Cipru care au înregistrat o serie de produse generice sau OTC în dauna intereselor firmelor româneşti.

Considerăm că este necesară o reevaluare a situaţiei actuale a producătorilor români de medicamente şi, totodată, alcătuirea unor planuri de investiţii şi amenajări conform cerinţelor GMP, în mai multe etape, astfel ca în 2007 - data probabilă a aderării la Uniunea Europeană - normele de bună practică de fabricaţie să fie implementate. Pentru a permite firmelor producătoare de a-şi alcătui un plan de perspectivă, este nevoie ca certificatele de activitate să fie acordate pentru minim 2 - 3 ani şi nu anual, fapt care împiedică stabilitatea unităţii, în ceea ce priveşte angajarea de personal, acordarea de credit de către bănci etc.

De asemenea, considerăm că este necesar ca instituţiile abilitate ale statului, respectiv Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Finanţelor Publice să găsească soluţii pentru recunoaşterea oficială a datoriilor din anul 2004 ale sistemului de asigurări sociale de sănătate către furnizorii de servicii farmaceutice şi medicale şi includerea acestor datorii în mod legal în exerciţiul bugetar al anului 2005. Totodată, este nevoie pentru a evita repetarea unor astfel de situaţii de stabilirea fermă a termenelor pentru achitarea datoriilor către farmacii şi găsirea unor soluţii legale pentru eliberarea medicamentelor compensate şi gratuite pe anul 2005 peste plafoanele stabilite care, aşa cum am arătat, au fost deja consumate în primele două luni ale acestui an. Asigurarea funcţionării sistemului de asigurări sociale de sănătate şi, implicit, rezolvarea acestei crize a medicamentelor poate fi realizată prin promovarea de urgenţă a iniţiativei legislative privind asigurările sociale de sănătate, care a fost aprobată pe articole, în sesiunea trecută a Senatului şi care prevede o autonomie financiară reală a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. transparenţă în gestionarea fondurilor şi reîntoarcerea integrală în sistem a celor 2 miliarde dolari colectate de la populaţie, precum şi controlulCasei Naţionale de Asigurări de Sănătate de către Parlament şi Curtea de Conturi a României.

Domnul Marius Iriza:

Consider că obsesia privind organizarea alegerilor anticipate denotă atât inconsistenţa şi iresponsabilitatea partidelor aflate la guvernare, cât şi un veritabil primitivism politic.

Încercând să-şi camufleze incompetenţa, PD şi PNL propun o soluţie de criză într-un mediu politic echilibrat şi funcţionabil, încălcând orice principiu democratic care nu se pliază pe interesul de partid. În mod evident, România nu traversează o criză politică. Marile provocări pentru actuala guvernare sunt eliminarea corupţiei, eficientizarea economiei naţionale, creşterea standardului de viaţă şi integrarea europeană. Nici una dintre aceste priorităţi nu poate fi rezolvată prin alegeri anticipate, proces care implică un blocaj politic de cel puţin 6 luni, cheltuirea unor sume substanţiale în campania electorală şi proliferarea oportunismului politic.

De asemenea, alegerile anticipate ar face imposibil de respectat calendarul de aderare la Uniunea Europeană. Însă liberalii şi democraţii se declară, cu o obtuzitate infantilă, gata să compromită integrarea europeană a României, în speranţa că ar putea câştiga încă 3 posturi de ministru şi alte 5 de prefect. Sunt mize meschine, pe măsura celor care le urmăresc.

Partidul România Mare ar fi avantajat de alegerile anticipate. După încă o alternanţă la guvernare ratată, PRM, unica forţă politică majoră care nu s-a aflat la guvernare, şi-ar îmbunătăţi consistent scorul electoral. Dar, după un blocaj politic de cel puţin 6 luni, naţiunea română şi-ar compromite definitiv aspiraţiile europene şi ar fi încă mai săracă şi mai umilită.

Nu considerăm oportună organizarea alegerilor anticipate mai devreme de anul 2007, atât timp cât nu există o criză politică majoră, neprovocată de ambiţiile politicianiste ale guvernanţilor.

Interesul naţional prevalează asupra interesului de partid. Nu este retorică demagogică, este decenţă politică.

Domnul Tudor Mătuşa:

Partidul România Mare consideră că iniţiativa ministrului de finanţe, Ionuţ Popescu, privind majorarea impozitului pe terenul agricol, dovedeşte nocivitatea actualei guvernări. Domnul Popescu afirmă cu acută iresponsabilitate că, în urma acestei decizii, ţăranii care au în proprietate suprafeţe mici de teren îl vor vinde şi astfel se va rezolva problema fărâmiţării exploataţiilor agricole. Pe scurt, Ionuţ Popescu nu dă nici o şansă agricultorilor săraci, îi elimină pur şi simplu. În mod evident, soluţia ministrului de finanţe se apropie periculos de mult de rezolvările naziste.

Creşterile în lanţ la taxe şi impozite au fost generate de dezechilibrul creat prin introducerea cotei unice de 16%. Această măsură a adus câştiguri substanţiale doar persoanelor cu venituri foarte mari, însă pentru majoritatea vastă a românilor a însemnat cel mult o creştere salarială derizorie de până la 50.000 lei lunar. Agricultorilor nu le-a asigurat nici un câştig suplimentar, dar Guvernul îi obligă tocmai pe ei să acopere, din sărăcia lor extremă, deficitul bugetului naţional. Aplicând o logistică şi o politică financiară cu iz feudal, ministrul liberal asigură prosperitatea unei minorităţi exploatând atroce majoritatea.

Partidul România Mare respinge categoric majorarea impozitului pe terenul agricol. Proiectul domnului Popescu este iresponsabil şi injust. Ţăranul român trebuie sprijinit, încurajat, nu eliminat. Pentru ca fermierii să deţină o pondere semnificativă în cadrul Uniunii Europene, Statul român trebuie să le acorde sistematic asistenţa financiară, logistică şi informaţională.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Casele lui Băsescu şi incidenţa Legilor 112/1995 şi 10/2001

Legea nr.112 din 25 noiembrie 1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului are ca principal obiectiv restituirea caselor/apartamentelor adevăraţilor proprietari, victime ale abuzurilor din perioada 1945-1989.

Astfel, Legea nr.112/1995 indică, în art.1, beneficiarii dreptului de restituire în natură a imobilelor de locuit, denumite aici apartamente, arătând totodată şi condiţiile care trebuie îndeplinite de aceştia şi descrie imobilele care fac obiectul acestei legi: "Foştii proprietari - persoane fizice - ai imobilelor cu destinaţia de locuinţe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, şi care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989".

Prin derogare de la dispoziţiile generale ale acestei legi, art.9 prevede: "Chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art.14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a preţului."

Totuşi, la alin.6 al aceluiaşi articol se instituie o excepţie la aplicarea acestor dispoziţii speciale: "Fac excepţie de la prevederile alin.1 chiriaşii titulari sau membrii familiei lor - soţ, soţie, copii minori - care au dobândit sau au înstrăinat o locuinţă proprietate personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu".

Prin această excepţie s-a încercat o ridicare a unei piedici în calea acelor persoane care, profitând cu rea-credinţă de prevederile acestei legi şi-ar fi putut vinde casele, închiriind apoi un imobil naţionalizat, pentru a beneficia de condiţiile extrem de avantajoase în care se puteau cumpăra aceste imobile, odată deveniţi chiriaşi.

Prin a înstrăina se înţelege transferul dreptului de proprietate către o altă persoană, într-un mod sau altul, cum ar fi vânzare-cumpărare, schimb, donaţie etc.

Deci prima mare "neregulă" care apare este aceea că domnul Traian Băsescu nu îndeplinea criteriile impuse de Legea 112/1995 pentru a putea cumpăra un imobil naţionalizat în care a locuit cu chirie, întrucât se încadra la prevederile art.9, alin.6 datorită faptului că, anterior, donase o casă fiicei sale.

O altă "neregulă" ar aceea că, în conformitate cu prevederile art.16, Comisia de aplicare a Legii 112/1995, constituită la nivelul municipiului Bucureşti, este condusă de către primarul general , la acea dată nimeni altul decât Traian Băsescu. În acest context, dubla calitate, de solicitant şi factor de decizie constituie un caz clar de conflict de interese, urmare a căruia prejudiciat a fost statul român, care a pierdut astfel un imobil evaluat la câteva sute de mii de euro.

S-a încercat să se dea o tentă de legalitate acestui contract de vânzare-cumpărare prin invocarea Legii 10 din 8 februarie 2001, care are ca obiect restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Art.52 prevede: "La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispoziţii contrare", unde, în opinia unora, s-ar încadra şi Legea nr.112/1995.

O asemenea perspectivă nu ar face decât să agraveze ilegalitatea săvârşită de preşedintele ex-primar Traian Băsescu, care s-ar fi prevalat de dispoziţii legale care nu mai erau în vigoare la data încheierii contractului, respectiv în 2002.

Totuşi această opinie este greşită, întrucât Legea nr.10/2001 nu abrogă Legea 112/1995, ci o completează, având o sferă de aplicare mult mai extinsă faţă de aceasta.

Prin Legea nr.10/2001 nu se acordă nici un fel de drept foştilor chiriaşi, singurele persoane care beneficiază de prevederile acestei legi fiind foştii proprietari. Legătura pe care această lege o are cu Legea nr.112/1995 în privinţa imobilelor cumpărate de foştii chiriaşi este art.18, care prevede: "Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent şi în următoarele cazuri: "..

d) imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaş cu respectarea dispoziţiilor Legii 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului".

Deci, aceste dispoziţii au în vedere contractele încheiate anterior intrării în vigoare a Legii 10 şi nicidecum nu se referă la contractele încheiate ulterior, cum este cel de faţă.

În acest context nu se poate considera că acest contract cade sub incidenţa celor 2 legi menţionate, dintre care cea mai recentă o abrogă pe cea anterioară.

Având în vedere că, aşa cum am arătat mai sus, imobilul nu a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale, Legea nr.10/2001 nu dă nici măcar o aparenţă de legalitate contractului de vânzare-cumpărare încheiat între chiriaşul Băsescu şi primarul Băsescu, acesta fiind un exemplu de abuz şi corupţie împotriva cărora luptă acum preşedintele Băsescu.

Domnul Tudor Mohora:

Intervenţia mea are ca temă " Dacă trebuie şi cât trebuie să plătească românii pentru integrarea în Uniunea Europeană ? "

Suntem la 2 luni de la începutul guvernării Alianţei P.N.L. + P.D., împreună cu UDMR şi PUR ceea ce, potrivit Preşedintelui României, înseamnă şi " luna de miere " de care a beneficiat Guvernul Tăriceanu.

În această perioadă am asistat la creşteri însemnate ale preţurilor şi tarifelor la utilităţi : energia electrică, carburanţi, gaze naturale, precum şi la alimente etc. Indicele inflaţiei în luna ianuarie 2005 a avut o cotă ridicată de 0,8%, în comparaţie cu rata de 7% preconizată de guvern pentru acest an. Buzunarele românilor resimt din plin evoluţia acestui fenomen.

Domnul preşedinte Traian Băsescu declară, în acest context, că "urmează măsuri extreme care nu au fost niciodată evaluate ca impact...." şi că " integrarea în U.E. nu mai poate fi asumată de guvern " iar " 22 milioane de români.... vor plăti factura pentru acest proces ".

Faptul că noul guvern nu şi-a făcut din timp temele, deşi a avut la dispoziţie timpul necesar pentru a face o evaluare profesionistă a situaţiei şi a lansat măsuri de mare anvergură şi impact asupra bugetului de stat : cota unică de impozit pe venitul global, recalcularea pensiilor, renunţarea la reducerea cu 2% a cotei de asigurări sociale plătită de asiguratori, precum şi bălăbăneala care a urmat în ce priveşte introducerea de noi impozite şi accize, care se majorează de la o săptămână la alta, dovedeşte lipsa unei concepţii fundamentate de conducere economică şi de echilibru bugetar, inclusiv ignorarea gravelor urmări sociale posibile.

Modificarea Codului Fiscal a fost amânată şi reprogramată la Guvern de două ori, deşi din declaraţiile făcute în presă de oficialităţi guvernamentale rezultă introducerea unor impozite substanţial sporite pentru tranzacţiile imobiliare şi funciare, a dobânzilor bancare, a tranzacţiilor bursiere etc. şi chiar şi a impozitelor percepute pe terenurile agricole.

Explicaţia că aceste măsuri rezultă din obligaţiile luate faţă de U.E., precum şi din necunoaşterea " găurilor " care existau în buget este evident puerilă şi este menită să justifice bălăbăneala şi pripeala cu care s-a manifestat guvernul Tăriceanu.

Se conturează, de asemenea, creşterea şomajului. Numai la sectorul de stat se are în vedere trecerea în şomaj a peste 9.000 salariaţi la care se vor adăoga şi importante licenţieri de personal la cele peste 500 de firme cărora li s-au blocat conturile, pentru restanţele pe care le au la plata impozitelor.

Întrucât Preşedintele României a nominalizat că factura pentru integrarea în U.E. va fi plătită de cei 22 milioane de români, cred că este de datoria Guvernului României să dea dovadă de transparenţa pe care a declarat-o de nenumărate ori şi să răspundă la următoarele întrebări:

• care va fi rata reală a inflaţiei în anul 2005, întrucât cota de 7% are deja semne serioase de întrebare ?
• care va fi rata şomajului în acest an ?
• cu cât se va reduce în acest an puterea de cumpărare a salariilor, a pensiilor şi în general a veniturilor băneşti ale populaţiei. ţinând seama că deja Guvernul Tăriceanu a stabilit că în sectorul public salariile să crească cu numai 4% faţă de rata oficială a inflaţiei de 7%, care probabil va fi mai mare iar pensiile au avut o indexare medie anuală de numai 3% ?

După formularea răspunsurilor la aceste întrebări, cred că este de datoria Guvernului României să consulte societatea civilă dacă aceasta susţine măsurile preconizate şi urmările acestora, urmând să prezinte în faţa Parlamentului un program coerent de reducere a poverii nemeritate care se pune pe umerii românilor.

Este, totodată, necesar să se renunţe la tendinţa contraproductivă promovată de reprezentanţii Puterii, că actuala ofensivă împotriva nivelului de trai este datorată cerinţelor U.E. în locul unei recunoaşteri oneste că ele se datorează unor decizii pripite şi fără fundamentare corespunzătoare luate de Guvernul Tăriceanu.

Domnul Petre Popeangă:

În ultima perioadă, la nivelul mai multor regiuni din ţară se manifestă, din ce în ce mai acut, fenomene naturale ale căror urmări afectează material, social şi, nu în ultimul rând, psihologic colectivităţi din ce în ce mai numeroase.

Dintre acestea, alunecările de teren, fenomen cu manifestare aproape permanentă, în special primăvara, reprezintă un pericol care, ar fi trebuit să oblige guvernanţii şi autorităţile locale la măsuri concrete de prevenire.

La întrebarea firească, de altfel, cum se implică autorităţile pentru a preveni această stare reală de lucruri, răspunsul este destul de simplu: în nici un fel, sau mai bine zis, fără folos, dacă în fiecare an fenomenul se manifestă cu aceeaşi intensitate şi cu aceleaşi efecte.

Matematic, după fiecare catastrofă încep lamentările şi pasarea răspunderii de la o instituţie la alta, pentru ca, în final, să se conchidă că nimeni nu este vinovat.

Sau, poate, vinovaţi sunt sinistraţii pentru faptul că şi-au aşezat locuinţele în calea dezastrelor. Atitudinea guvernanţilor faţă de calamităţile naturale este de neexplicat în condiţiile în care există nenumărate posibilităţi de finanţare externe a unor programe care să evite astfel de dezastre; Cu toate acestea, la nivel naţional nu a fost instituită o strategie globală care să monitorizeze astfel de fenomene.

Recent, în judeţul Gorj, efectele alunecărilor de teren au produs importante pagube materiale în satele Dobriţa, Mătăsari, Bereşti şi altele, lăsând pe drumuri câteva sute de familii.

Trebuie menţionat că, în acest judeţ, efectelor calamităţilor naturale li se adaugă şi efectele exploatărilor miniere de suprafaţă sau subterane care, numai în zona Mătăsari au afectat grav peste 40 gospodării.

Ceea ce am văzut poate fi, fără prea mare greutate încadrat în categoria imaginilor apocaliptice, cu case fisurate, geamuri şi uşi care nu se mai închid, fântâni înghiţite de pământ.

Repetatele sesizări ale localnicilor adresate atât autorităţilor locale cât şi Companiei Naţionale de Lignit Oltenia au rămas fără răspuns sau, deşi efectele sunt evidente, s-au rezumat la răspunsuri penibile de genul "gospodăriile se află în afara zonei de influenţă a exploatărilor miniere "..". Un singur sinistrat a fost despăgubit dintre sutele celor care se află în această situaţie.

Fenomenul calamităţilor naturale la care, în cazul judeţului Gorj şi nu numai, se adaugă efectele unei industrializări intensive, a luat în ultimul timp, dimensiuni mult prea mari pentru a fi tratat singular.

Faţă de gravitatea efectelor acestor fenomene, se impune elaborarea, la nivel naţional, a unei strategii care să pornească de la cauze şi aici aş aminti, în primul rând, defrişarea sălbatică a pădurilor sub ochii îngăduitori ai autorităţilor, neregularizarea cursurilor de apă, de la analiza globală a efectelor posibile, având drept scop, cel puţin în prima etapă, limitarea efectelor unor astfel de fenomene.

Cadrul legal de elaborare a unei astfel de strategii există statuat în Planul strategic de dezvoltare durabilă a României care conţine prevederi exprese în domeniul protecţiei mediului. Voinţă nu există!

Sugerăm doamnei ministru Sulfina Barbu ca, în paralel cu acţiunea de "igienizare" a parcului auto care, în paranteză fie spus, aduce importante beneficii unei anumite categorii de întreprinzători din branşă, să se ocupe şi de aceste fenomene mult mai importante, perpetuate de la un an la altul, care afectează situaţia materială şi uneori, chiar viaţa atâtor locuitori.

Domnul Paul Magheru:

Adevărul despre Bechtel

Exact cu un an în urmă, într-o declaraţie politică similară, acuzam maniera ilicită în care a fost concesionată fără licitaţie publică, prin negociere directă cu firma americană Bechtel, construirea autostrăzii Braşov-Cluj-Borş. Ca bihorean, a trebuit să-mi reprim atunci sentimentele de patriotism local şi să votez, alături de colegii mei de partid, nu împotriva construcţiei de autostrăzi, ci a manierei ilicite şi oneroase în care s-a făcut o investiţie de peste 2,8 miliarde dolari, încălcându-se programul de priorităţi şi legea licitaţiilor publice.

Timpul, din păcate, ne-a dat nouă dreptate. La numai patru luni după Declaraţia noastră, preşedintele Băncii Mondiale, James D. Wolfenson, îngrijorat de impactul autostrăzii Braşov-Borş, îi scrie lui Adrian Năstase, premierul de atunci, avertizându-l că s-ar putea să aibă probleme şi i-a promis sprijin pentru studii de impact asupra mediului, dar reacţiile externe au fost ţinute la secret. Adrian Năstase a avut şi are probleme de credibilitate şi moralitate politică, partidul său a pierdut alegerile şi toate deciziile eronat politice ale fostului premier, nu e de mirare că se îndreaptă acum împotriva sa. Printre primele declaraţii, pornite nu neapărat dintr-un impuls justiţiar ci mai degrabă vendentar, Traian Băsescu, noul preşedinte ales, sugerează abandonarea proiectului autostrăzii Braşov-Borş. Reacţiile nu s-au lăsat aşteptate, chiar din partea coaliţiei de la guvernare, mai ales a UDMR-ului.

Pentru cei care plâng pe umerii lui Adrian Năstase şi ai partenerilor lui de afaceri, vom dezvălui pe scurt Adevărul gol-goluţ despre Bechtel. Ordonanţa guvernului nr. 16/1999 privind aprobarea Programului prioritar de construcţie a autostrăzilor din România stabileşte, de comun acord cu parteneri europeni, că prima autostradă, coridorul Paneuropean IV, va traversa România de la Nădlac la Constanţa prin sudul ţării. Preşedintele Comisiei pentru industrii şi servicii din Camera Deputaţilor, udemerist-ul Antal István, introduce un amendament la Ordonanţa guvernului nr. 16/1999, care în anexă prevedea şi construirea tronsonului Borş-Oradea-Cluj de 167 km, pentru a conecta autostrada cu infrastructura maghiară şi cu Coridorul III Paneuropean ce trece prin Budapesta şi Debreceu spre Polonia. La propunerea deputatului liberal de Bihor, Cornel Popa, s-a format un grup de iniţiativă, din care am făcut şi eu parte, pentru a introduce în planul de priorităţi şi tronsonul Borş-Cluj. Un grup de deputaţi din judeţele limitrofe, româneşti şi maghiare, au semnat, în 2001, Declaraţia de la Oradea, apoi Declaraţia de la Satu Mare, şi în plenul Camerei Deputaţilor, în legislatura trecută, amendamentul a fost admis.

La Congresul UDMR din februarie 2003 de la Satu Mare se produce însă lovitura de teatru. După ce este sensibilizat Romano Prodi, preşedintele UE, se aranjează o întâlnire între premierul român Adrian Năstase şi cel maghiar Peter Meggessi, după care poziţia oficialităţilor române se schimbă cu 180⁰. În ciuda angajamentelor anterioare faţă de UE s-a renunţat complet la Coridorul IV din sudul ţării şi s-a trecut în ordinea de priorităţi autostrada prin Transilvania: Braşov-Tg. Mureş-Cluj-Borş. Cum aţa îi trăgea mai mult pe cei doi păpuşari ai răsturnării Programului prioritar de construcţie de autostrăzi spre America lui Bush şi a lobbistului Bruce Jackson, concensionarea s-a făcut în regim de urgenţă către firma americană Bechtel fără licitaţie publică. Ordonanţa 120/2003 a trebuit să facă o derogare de la art. 12 al unei alte Ordonanţe de Urgenţă, 60/2001, ca această nelegiuire să fie posibilă.

În această situaţie, când în mare pripă, fără studii temeinice de fezabilitate, pe traseul Braşov-Tg. Mureş-Cluj-Borş au fost deschise deja puncte de lucru, iar preşedintele ţării ameninţă cu sistarea şi reevaluarea lucrărilor, în condiţiile când România suferă complet de lipsa de autostrăzi, cea mai bună poziţie ar fi ca noul guvern să atragă fonduri şi să nu renunţe la nici una dintre priorităţile stringente ale construcţiei de autostrăzi în România. Din această cauză, orice kilometru şi pe oriunde este o binefacere pentru România, dar vom fi întotdeauna împotriva manierei ilicite în care se realizează acest lucru. Acestea sunt sensul şi raţiunea intervenţiei noastre politice de astăzi.

Domnul Dan Dumitru Zamfirescu:

Doresc să supun atenţiei dumneavoastră şi actualilor guvernanţi o situaţie de o gravitate excepţională, care pune în pericol inclusiv aderarea României la Uniunea Europeană.

După cum este cunoscut, capitolul referitor la mediu este unul dintre cele cu pondere la care România este supusă monitorizării, cerinţele specifice fiind departe de a fi îndeplinite. Şi nici nu este de mirare atâta vreme cât primul oraş al ţării, Bucureşti, este singura capitală europeană fără staţie de tratare a apelor uzate.

Amenajarea râului Dâmboviţa, terminată în anii 1988-1989, a rezolvat doar parţial problema evacuării apelor uzate ale Capitalei, în sensul că s-a reuşit o primă separare prin realizarea a două casete de beton care au rolul de colector subteran al reziduurilor grosiere, asigurându-se în cuva de la suprafaţă o apă limpede. Pentru următoarea treaptă a fost concepută staţia de epurare Glina, astfel încât apele Dâmboviţei să ajungă curate la confluenţa cu Râul Argeş. Investiţia a demarat în anul 1986, o dată cu începerea lucrărilor pentru Canalul Dunăre - Bucureşti, întrucât la punctul de confluenţă - Budeşti - era prevăzută ecluza nr. 2, care, în mod evident, nu putea prelua ape uzate cu o asemenea încărcătură.

Din păcate, oprirea lucrărilor la canal după 1989 a însemnat şi abandonarea execuţiei staţiei de epurare, astfel că toată mizeria Bucureştilor se varsă în Argeş prin intermediul Dâmboviţei, iar zona comunei Budeşti, judeţul Călăraşi, este inundată de mirosurile pestilenţiale care devin de nesuportat îndeosebi în perioada verii, când din cauza secetei scade debitul şi se produce concentrarea reziduurilor. Dar aceasta nu este singura consecinţă negativă pentru cei 13.000 de locuitori ai comunei Budeşti, ca şi pentru cei din localităţile din jur, ei confruntându-se permanent cu riscurile majore de îmbolnăvire pe care le generează acest veritabil focar de infecţie atât în mod direct, cât şi prin infiltrarea pânzei freatice. Nu trebuie ignorat nici faptul că pentru populaţia din zonă pescuitul ocazional era o sursă de hrană deloc de neglijat de care nici nu mai poate fi vorba în condiţiile de astăzi.

Deşi unanim cunoscută, această situaţie nu şi-a găsit rezolvarea în cei 15 ani care au trecut de la abandonarea lucrărilor la canal, nici unul dintre guvernele României negăsind loc pe agenda sa pentru analizarea cazului şi luarea unei decizii în consecinţă, în pofida faptului că ţara noastră a beneficiat de fonduri nerambursabile prin binecunoscutele Programe PHARE, ISPA şi SAPARD, unele cu adresabilitate specială pentru mediu, numai prin Programul ISPA (fonduri de preaderare) punându-se la dispoziţia României circa 1,7 miliarde EURO.

Nivelul estimat al costurilor investiţiei se situează la aprox. 250-300 milioane euro, ceea ce poate părea un efort financiar serios. Un astfel de argument devine însă derizoriu în condiţiile în care datoria externă a statului român acumulată în 15 ani este de peste 17 miliarde euro, iar costurile pentru realizarea investiţiei în discuţie, eşalonate în 2-3 ani, nu ar depăşi 100 milioane euro/an, ceea ce nu ar reprezenta un efort bugetar prea mare.

Trebuie menţionat că Primăria Capitalei dispune de întreaga documentaţie aferentă, actualizată printr-un studiu de fezabilitate recent întocmit, lucrările fiind repartizate în două etape: epurare primară şi purificare a apei.

Apreciem că factorii responsabili trebuie să ia în consideraţie includerea pe o listă de lucrări de urgenţă cel puţin a primei faze, aceea de epurare primară.

Domnul Mihăiţă Calimente:

În urmă cu două săptămâni am avut impresia că trăiesc scene din Kafka.

Am crezut că este o glumă proastă şi nu i-am dat importanţă. Dar pe măsură ce ziarele, şi mai ales canalele de televiziune ne transmiteau această veste am devenit chiar curios " Vestea era limpede şi precisă. La 18 m sub pământ în subteranele Palatului Parlamentului se află o piscină în construcţie. Am văzut-o cu ochii mei, pe ecranele televizorului. Nu era o minciună. Piscina era acolo.

Partea a doua mi s-a părut şi mai halucinantă. Înalţi funcţionari din conducerea camerelor şi colegi deputaţi sau senatori aleşi în funcţii de conducere a celor două camere se întreceau în explicaţii care mai de care mai hazlii. De la declaraţia unui director al Camerei Deputaţilor care spunea că piscina s-a construit înainte de 1989, la declaraţia secretarului general al Camerei, domnul Mihai Unghianu, care dădea răspunsuri contradictorii, până la declaraţiile preşedintelui Camerei Deputaţilor care pasa problema în curtea Senatului şi declaraţia preşedintelui Senatului care spunea că va face arhiva acolo.

Situaţia ar fi hazlie, dacă toate aceste glume s-ar face pe banii celor care dădeau aceste declaraţii. Din păcate, lucrurile stau destul de tragic, întrucât aceste glume, această secretomanie şi dezinformare a cetăţenilor se face pe banii publici.

Cifrele vehiculate nu sunt mici. De la 3 miliarde la 14 miliarde. Sunt cifre care s-au vehiculat şi probabil, suma reală este cu totul alta.

Nu mă mai miră faptul că imaginea Parlamentului şi a parlamentarilor este aşa cum este. Cum altfel am putea apare în ochii cetăţeanului de când aruncăm banul pe apa sâmbetei.

Şi fără acest episod, în toate sondajele, Parlamentul şi parlamentarii sunt pe ultimul loc. Faptul că domnul Adrian Năstase a spus că nu ştie nimic, nu-l scuză, pentru că domnia sa era preşedintele PSD şi prim-ministru în perioada când s-a construit piscina, 2001-2004. Domnul Valer Dorneanu era preşedintele Camerei şi domnul Văcăroiu, preşedintele Senatului.

Ar fi putut construi această piscină funcţionarii parlamentului fără ca domniile lor să nu cunoască acest lucru? Având în vedere care sunt mecanismele prin care se iau decizii la nivelul celor două camere, nu cred că acest lucru ar fi fost posibil.

În cadrul retrospectivei evenimentelor importante, canalele de televiziune au reluat subiectul. Incriminaţi şi luaţi peste picior au fost toţi deputaţii şi senatorii. Eu personal, ca şi cea mai mare parte din dumneavoastră, nu mă simt vinovat şi această persiflare din partea presei mă deranjează.

Pentru că la adresa noastră, a tuturor s-au adus acuze grave, pentru că s-au cheltuit bani publici, cer efectuarea unei anchete de către o comisie parlamentară care să stabilească cu exactitate cine sunt persoanele care au ordonat şi aprobat construcţia respectivă, dacă s-au respectat legile în vigoare şi tragerea la răspundere a vinovaţilor.

Orice trecere sub tăcere sau în uitare a acestui eveniment ne descalifică în ochii cetăţenilor şi ne transformă în complici cu cei care au făcut acest abuz.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Statul subvenţionează operaţiunile de falsificare a Istoriei Românilor!

"Istoria de faţă se deosebeşte structural de istoriile scrise până astăzi, prin concepţia şi metoda ştiinţifică ce-i stă la bază", scria politrukul-şef al istoriografiei staliniste din România anilor '50, Mihail Roller. Oare unde am mai auzit noi cuvintele astea? Nu cumva în justificările puerile ale apărătorilor manualelor (şi, în general, cărţilor) de istorie falsificată din zilele noastre, gen Lucian Boia (tartorul "demitizării"), Sorin Mitu (cel care i-a acordat prezentatoarei Andreea Esca un spaţiu mai mare decît multor voievozi!), Adrian Cioroianu (discipol al lui Boia, iubit de ocazie al Andreei Marin, dar şi, mai nou, senator PNL) sau Horia Roman Patapievici (vinovat pentru crimă de "lez-naţiune", dar numit, de curând, preşedinte al Institutului Cultural Român)?! Pentru împrospătarea memoriei, vom reproduce câteva pasaje semnificative din aşa-zisul "manual de istorie" apărut în 1952, sub egida lui Roller. Viziunea profund antiromânească şi - în mod voit - neştiinţifică a autorilor manualului, coordonaţi de "academicianul" amintit, poate fi constatată prin simpla parcurgere a celor câteva fragmente revelatoare, redate mai jos. Remarcăm negarea continuităţii românilor, a originilor traco-latine, a unităţii noastre ca naţiune de-a lungul istoriei. Totul îmbibat în sos marxist-leninist, de origine bolşevică, vizând acreditarea ideii că românii sînt un popor sălbatic, incapabil să aibă o existenţă de sine stătătoare. Generaţii întregi de elevi şi studenţi români au fost imbecilizate prin intermediul acestui "manual". Spălarea creierelor era o operaţiune practicată pe scară largă în România acelor ani. Acţiune care continuă şi în contemporaneitate.

Comparaţi cu tezele falsificatorilor de azi şi trageţi concluziile de rigoare. Alte măşti, aceeaşi piesă... "Cât despre viţa-de-vie, ştim că era răspândită în vremea lui Burebista, încât beţia devenise un pericol social." (pag. 28) "Începând cu Burebista, societatea dacă trece la forma de stat, bazată pe existenţa claselor antagoniste şi având tot mai mult particularităţile unui stat sclavagist." (pag. 31) "Cu ajutorul cetelor de războinici din jurul lor, stăpânii cetăţilor supuneau exploatării pe cei săraci şi se apărau în dosul zidurilor împotriva masei exploatate sau împotriva atacurilor din afară. Această formă de stat sclavagist se cristalizează mai ales sub conducerea lui Decebal." (pag. 32) "Ca şi alte populaţii din acea vreme, sclavia s-a dezvoltat şi la daci. Pătura stăpânitoare, atât cea militar , cît şi cea civilă, posesoare de mari proprietăţi, a ridicat, cu munca sclavilor (robilor) puternice cetăţi şi locuinţe întărite. Această pătură stăpânitoare era despărţită, prin interese de clasă, de marea masă a populaţiei, fie oameni liberi, fie sclavi." (pag. 33) "Influenţa slavă se vădeşte în toate ramurile vieţii noastre economice, sociale, politice, militare, culturale. Dacă luăm cuvintele care se referă la organizarea statului, la denumirea categoriilor sociale şi a armelor de luptă , atunci constatăm că termenii care circulau cel mai mult sînt tot de obârşie slavă." (pag. 54) "Ca urmare a convieţuirii îndelungate a populaţiei romanizate (daco-romană) cu slavii, contribuţia slavă la formarea şi dezvoltarea limbii noastre este mare." (pag. 74) "Simion Bărnuţiu ţinu un discurs, în care se rosti împotriva unirii Transilvaniei cu Ungaria. El respinge colaborarea cu revoluţia din Ungaria şi deschide prin aceasta calea contra-revoluţiei ." (pag. 339) "După cum se vede, se intensifică diversiunea dorită de contra-revoluţia de la Viena, care urmărea slăbirea forţelor revoluţionare maghiare. De aceea, pe poziţie justă se puteau găsi şi s-au găsit acei români care au luptat pentru revoluţia ungară, şi care, după spusele lui Marx şi Engels, prin victoria ei, putea reaprinde flacăra revoluţiei în Europa." (pag. 342) "Bărnuţiu şi alţii ca el au împins o parte din români la alianţa cu reprezentaţii absolutismului, contra revoluţionarilor maghiari, în loc de a se uni cu ungurii şi a lupta pentru apărarea revoluţiei împotriva duşmanului comun.(...) Generalul Bem, revoluţionar polonez refugiat în Ungaria, veni cu o armată în Transilvania, unde i se opun forţe austriece , în rândurile cărora erau şi români.(...) Cea mai mare parte din Transilvania a intrat în mâna Ungariei revoluţionare. Generalul revoluţionar Bem a atras pe români la lupta revoluţionară. O parte din români se înregimentaseră în armata revoluţionară condusă de Bem." (pag. 343) "Ideologul Junimii era Titu Maiorescu, membru al partidului conservator. Junimiştii conservatori erau sub influenţa ideologiei germane, care căuta să împace interesele burgheziei cu ale moşierimii. În activitatea acestei societăţi predomina orientarea conservatoare reacţionară." (pag. 411) "Drepturile naţionalităţilor conlocuitoare, enunţate în adunarea de la Alba Iulia din 1918, au fost date uitării, de îndată ce armatele române au intrat în Transilvania. Burghezia română a luat locul burgheziei şi aristocraţiei maghiare şi a întrebuinţat aceleaşi măsuri de oprimare, considerând celelalte populaţii aflate pe teritoriul Transilvaniei ca străine, fără drepturi. Sub motivul necesităţii "istorice" de a româniza aparatul de stat, s-au concediat funcţionari unguri, ucraineni etc. de la stat, lovind mai ales în slujbaşii mici de la poştă, căile ferate etc. Au fost daţi afară muncitori din uzine şi fabrici. Muncitoare analfabete de la fabrica de tutun - care duceau o viaţă grea, plină de lipsuri - au fost date afară din serviciu pentru că nu-şi trecuseră examenele de limba română." (pag. 519-520) "Deşi regimul burghezo-moşieresc a atacat tânăra Republică Sovietică şi a ocupat Basarabia, URSS, în lupta ei pentru pace şi în dorinţa de a stabili legături frăţeşti cu toate popoarele, a făcut multe încercări să încheie un tratat şi cu România." (pag. 558) "Politica naţionalismului burghez este o politică de dezbinare, de subjugare şi de asuprire a popoarelor; naţionalismul este cel mai primejdios duşman al unităţii celor ce muncesc în lupta pentru interesele lor de clasă. O manifestare a influenţei şovine a constituit-o acţiunea purtătorului ideologiei şi intereselor burgheziei româneşti şi al vechii politici de învrăjbire faţă de naţionalităţi a trădătorului Pătrăşcanu. Poziţia lui trădătoare a fost demascată şi combătută cu hotărâre de partid. Internaţionalismul proletar este arma cea mai puternică a clasei muncitoare şi a tuturor oamenilor muncii împotriva oricărei forme a şovinismului, oricărei asupriri naţionale şi exploatări de clasă." (pag. 725) "Trebuie asigurată participarea tuturor naţionalităţilor alături de poporul român la întărirea RPR şi cimentată unitatea de luptă a poporului muncitor pentru lichidarea influenţei naţionaliste, şoviniste, antisemite a claselor exploatatoare." (pag. 726) "Chiaburimea, care îşi vede îngrădită posibilitatea de a exploata ţărănimea muncitoare, trece la acte teroriste, la acte de sabotare a colectărilor şi însămânţărilor, la răspândirea de zvonuri mincinoase privitoare la gospodăriile primitive, pentru a speria pe ţăranii muncitori. În acţiunile lor duşmănoase, chiaburii sînt ajutaţi de elementele reacţionare ale clerului catolic şi de diferite secte religioase, în sânul cărora se camuflează elemente legionare, fasciste şi spioni anglo-americani. Elementele capitaliste folosesc de asemeni experienţa lor din trecut şi legăturile lor în uneltirile duşmănoase ce le urzesc." (pag. 738) "În urma muncii desfăşurate de partid, oamenii muncii, intelectualii patrioţi şi progresişti resping cu hotărâre cosmopolitismul, indiferent dacă el se manifestă sub chipul ploconirii în faţa putredei culturi a canibalilor imperialişti, americani şi englezi..." Etc., etc.

Consider că este absolut scandalos că Statul Român îşi permite, în 2005 (anul în care vom semna Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană!), luxul de a finanţa, cu bani grei, într-o manieră pe care unii ar putea s-o califice ca "masochistă", subproducţii pseudoistorice, scrise, parcă, pe tejghea, de nişte ospătari - nici ştiinţifice, nici cinstite, nici exacte. Autorităţile abilitate legal trebuie să intervină urgent pentru reglementarea acestei stări de lucruri inacceptabile. Europa nu ne poate primi pe de-a-ntregul, dacă venim la întâlnirea epocală cu o tolbă plină cu minciuni, care ne fac rău tuturor...

(Din acest moment şedinţa a fost condusă de domnul Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Petre Popeangă, secretari.)

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Aş dori să declar deschisă şedinţa, dar am impresia că nu sunt prezenţi colegii noştri în sală. Este ora 10,30, am aşteptat o jumătate de oră. Rog liderii grupurilor să-i invite în sală pe deputaţi.

Stimaţi colegi,

Vă propun să începem şedinţa în plen. Aş vrea să vă propun, în primul rând, să le transmitem colegelor noastre un gând de dragoste şi un mesaj de primăvară frumoasă, aprecierea noastră pentru faptul că adeseori sunt mai disciplinate decât noi şi vin la şedinţă atunci când se anunţă şedinţa şi nu întârzie şi, dacă sunteţi de acord, să trecem direct la voturile finale.

Astăzi avem 17 proiecte de lege care au nevoie de un vot final din partea Camerei Deputaţilor.

Vă propun să începem cu Proiectul de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

Poate, înainte, să vă anunţ că din totalul celor 332 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 248, sunt absenţi 84, din care 19 parlamentari care participă la alte activităţi.

Primul proiect de lege are caracter organic.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 193 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi proiectul de lege a fost aprobat.

2. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România.

Supun votului această lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Iertaţi-mă, aş vrea să comunicăm şi rezultatul votului. 193 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri?

193 voturi pentru. Cu unanimitate de voturi proiectul de lege a fost aprobat.

3. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2004 pentru modificarea Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

Supun votului dumneavoastră acest proiect de lege, care are caracter organic.

Cine este pentru? 195 voturi pentru. Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi proiectul de lege a fost aprobat.

4. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2003 privind utilizarea veniturilor din privatizare şi din valorificarea activelor bancare neperformante.

Supun votului dumneavoastră acest proiect de lege.

Cine este pentru? 197 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri? 7 abţineri.

Cu 7 abţineri şi 197 de voturi pentru proiectul de lege a fost aprobat.

5. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2004 pentru modificarea art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/1997 privind asigurarea şi creditarea stocurilor de aprovizionare pentru perioada de toamnă-iarnă, destinate localităţilor izolate din Delta Dunării.

Supun votului proiectul de lege.

Cine este pentru? 185 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu o abţinere şi 185 de voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

6. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2004 pentru modificarea denumirii şi clasificării mărfurilor din Tariful vamal de import al României şi a taxelor vamale aferente acestora.

Supun votului proiectul de lege.

Cine este pentru? 192 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere şi 192 de voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

7. Proiectul de Lege pentru completarea art. 7 din Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de Investiţii.

Supun votului proiectul de lege.

Cine este pentru? 187 voturi pentru.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? 11 abţineri.

Cu majoritate de voturi proiectul de lege a fost aprobat.

8. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2004 privind unele măsuri pentru vânzarea de către societăţile comerciale, companiile şi societăţile naţionale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale şi al industriei de apărare, precum şi de către alţi agenţi economici din subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului, a locuinţelor pe care aceştia le au în patrimoniu personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere sau pensionarilor cu ultimul loc de muncă la aceşti agenţi economici.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 203 voturi pentru.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu majoritate de voturi proiectul de lege a fost aprobat.

9. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 137/2004 referitoare la unele măsuri privind utilizarea profitului Societăţii Naţionale de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A. pentru finanţarea unor obiective majore de investiţii.

Cine este pentru? 203 voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Cu majoritate de voturi proiectul de lege a fost aprobat.

10. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2004 pentru completarea alin. 1 al art.79 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Lege cu caracter organic.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege.

Cine este pentru? Am o rugăminte, să luaţi loc în bănci, la Grupul U.D.M.R.! 205 voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri?

Cu majoritate de voturi proiectul de lege a fost aprobat.

11. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Deciziile vizează o lege cu caracter organic.

Supun votului dumneavoastră raportul Comisiei de mediere.

Cine este pentru? 210 voturi pentru. Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu majoritate de voturi raportul comisiei de mediere a fost aprobat.

12. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 6/2005 pentru modificarea alin. 3 al art. 54 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege.

Cine este pentru? 208 voturi pentru.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi proiectul de lege a fost aprobat.

13. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2005 pentru completarea art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Supun votului proiectul de lege.

Cine este pentru? 210 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu o abţinere şi 210 voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

14. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 136/2004 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2003 pentru ratificarea acordurilor dintre Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Fondul Global de Combatere a SIDA, Tuberculozei şi Malariei privind acordarea a două credite nerambursabile pentru combaterea HIV/SIDA şi tuberculozei, semnate la Geneva la 6 iunie 2003.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege.

Cine este pentru? 214 voturi.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi proiectul de lege a fost aprobat.

15. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 135/2004 pentru modificarea unor acte normative ce reglementează activitatea din domeniul sanitar.

Vă rog să votaţi.

Cine este pentru? 212 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

16. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2004 privind instituirea unor măsuri speciale de reabilitare a unor blocuri de locuinţe situate în localităţi din zone defavorizate şi/sau monoindustriale.

Supun votului proiectul de lege.

Cine este pentru? 214 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri? 2 abţineri.

Cu 2 abţineri şi 214 voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

17. Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 132/2004 privind atribuirea în concesiune directă Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime - S.A. Constanţa a unui teren aflat în proprietatea publică a statului şi în administrarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. Proiectul de lege arecaracter organic.

Cine este pentru?

Stimaţi colegi,

Am rugămintea să stabiliţi foarte clar cum votaţi. Încă o dată vă rog, la rugămintea secretarilor, să vă exprimaţi votul.

Supun votului dumneavoastră ultimul punct de pe ordinea de zi, Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 132/2004 privind atribuirea în concesiune directă Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime - S.A. Constanţa a unui teren aflat în proprietatea publică a statului şi în administrarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. Proiectul de lege arecaracter organic.

Supun votului acest proiect de lege.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 145 de voturi pentru.

Împotrivă? Vă rog să număraţi. 82 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Rezultatul votului: 145 de voturi pentru, 82 împotrivă şi 2 abţineri.

În condiţiile acestea proiectul de lege nu a trecut. De fapt, nu a fost acceptat proiectul de lege pentru respingerea ordonanţei. Acest proiect de lege de respingere a ordonanţei nu a trecut. (Aplauze.)

Stimaţi colegi,

Vreau să vă anunţ că vă puteţi...

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Márton Arpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Pentru că în conformitate cu prevederile Constituţiei orice fel de ordonanţă trebuie să fie adoptată de Parlament, ne aflăm în situaţia în care respingerea nu a fost acceptată, dar nici adoptată nu a fost această ordonanţă. Care este situaţia juridică a acestei ordonanţe şi cum ne vom conforma prevederilor constituţionale obligatorii de a adopta ordonanţa?

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog, domnule deputat Olteanu.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Din partea Grupului P.N.L., experienţa noastră arată că votarea în favoarea legilor organice se face cu majoritate absolută. Respingerea legilor organice nu cere majoritatea absolută, fiind raport de respingere. Şi în acest caz noi solicităm, dacă nu se apreciază că vom face aşa, să se voteze din nou marţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Am o rugăminte: rezultatul votului a fost indubitabil cel pe care l-am prezentat. Consecinţele le putem discuta, că este o situaţie relativ inedită, vom vedea la Biroul permanent şi eventual Comisia juridică, care sunt consecinţele acestui vot.

Dar, deocamdată noi am avut acum un segment de program care a însemnat vot final. Votul final l-am făcut. În ceea ce priveşte aspectele legate de interpretarea acestui vot, sigur că putem să vedem cum este de acţionat în perioada următoare. Şi o să vedem la Biroul permanent şi, dacă este cazul, Comisia juridică, de discipină şi imunităţi să ne dea un punct de vedere în legătură cu ceea ce este de făcut mai departe.

Vreau să vă informez că în conformitate cu prevederile art. 15 alineatele 2 şi 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, vă puteţi exercita dreptul de a sesiza Curtea Constituţională, în legătură cu următoarele legi:

• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională în România;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2004 pentru modificarea Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2003 privind utilizarea veniturilor din privatizare şi din valorificarea activelor bancare neperformante;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2004 pentru modificarea art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/1997 privind asigurarea şi creditarea stocurilor de aprovizionare pentru perioada de toamnă-iarnă, destinate localităţilor izolate din Delta Dunării;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2004 pentru modificarea denumirii şi clasificării mărfurilor din Tariful vamal de import al României şi a taxelor vamale aferente acestora;
• Legea pentru completarea art. 7 din Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de Investiţii;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2004 privind unele măsuri pentru vânzarea de către societăţile comerciale, companiile şi societăţile naţionale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale şi al industriei de apărare, precum şi de către alţi agenţi economici din subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului, a locuinţelor pe care aceştia le au în patrimoniu personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere sau pensionarilor cu ultimul loc de muncă la aceşti agenţi economici;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 137/2004 referitoare la unele măsuri privind utilizarea profitului Societăţii Naţionale de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A. pentru finanţarea unor obiective majore de investiţii;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2004 pentru completarea alin.1 al art.79 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 6/2005 pentru modificarea alin. 3 al art. 54 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2005 pentru completarea art.15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 136/2004 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2003 pentru ratificarea acordurilor dintre Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Fondul Global de Combatere a SIDA, Tuberculozei şi Malariei privind acordarea a două credite nerambursabile pentru combaterea HIV/SIDA şi tuberculozei, semnate la Geneva la 6 iunie 2003;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 135/2004 pentru modificarea unor acte normative ce reglementează activitatea din domeniul sanitar;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2004 privind instituirea unor măsuri speciale de reabilitare a unor blocuri de locuinţe situate în localităţi din zone defavorizate şi/sau monoindustriale.

Stimaţi colegi,

Vă mulţumesc încă o dată pentru participare şi vă rog încă o dată să nu uitaţi că astăzi este ziua de 8 Martie, să faceţi cele cuvenite şi în legătură cu soţiile, prietenele şi celelalte rude ale dumneavoastră.

Şedinţa s-a încheiat la ora 11,25.